Drepturile cetenilor n Islam

Dreptul Islamic
Conceptul de Drept Islamic nu presupune un ansamblu sistematic organizat de legi si practice juridice, sfera sa este mult mai larga, extinzndu-se si n domeniul prescriptiilor etice, de comportare sociala, de igiena chiar si de ritual religios. La nceput Dreptul Islamic nu avea la baza o conceptie juridica organica sau o sistematizare riguroasa, el avea un caracter empiric: prezenta probleme, enunturi si prevederi n materie penala, de organizare a vietii de familie, a dreptului de proprietate si a tranzactiilor comerciale.De exemplu, Codul Penal nu avea o conceptie de ansamblu, ci cuprindea fie reglementari bazate pe textele coranice sau pe Hadith, fie pe legi noi date de califi, empiric si n functie de mprejurari. De pilda, rebeliunea si orice act care tulbura ordinea publica puteau fi pedepsite n mod cu totul arbitrar . Omuciderea sau ranirea voluntara dadeau familiei victimei dreptul la razbunare conform "legii talionului" (care este permisa si n Coran), dar spre deosebire de obiceiul consacrat n societatea araba preislamica vendeta putea lovi numai pe cel vinovat, nu si pe orice membru al familiei sau tribului sau. Pe de alta parte, actul de razbunare putea fi executat sub controlul cadiului. De obicei, Dreptul Islamic cauta sa nlocuiasca vendeta prin plata unui pret de rascumparare (dirja), dar numai pentru primul omor, nu si n cazul de recidiva. Caci Coranul recomanda sa faci binele n locul raului, promitnd celui ce iarta fericirea Raiului. Totodata putem aminti, tot n material Dreptului Penal, ca furtul se pedepsea cu taierea minii drepte, iar tlharirea cu moartea. Dreptul de proprietate era recunoscut tuturor (cu exceptia sclavilor): barbati, femei, musulmani, sau nemusulmani (chiafiri). O serie de prescriptii nsa i limitau exercitarea efectiva. Astfel erau dispozitiile formulate extreme de minutios care reglementau conditiile mostenirii si care vizau n mod special protejarea femeilor si a anumitor categorii de mostenitori. n orice caz, testatorul nu putea dispune liber prin testament dect de cel mult o treime din cuantumul succesiunii, restul era supus, inderogabil, unor forme precise si detailate partajari. Orice testament si orice act de proprietate trebuia sa fie ncheiat n prezenta a doi martori. Tranzactiile comerciale erau foarte riguroasa reglementate, caci prescriptiile religioase islamice impuneau o corectitudine desavrsita. Astfel, n actul de vnzare-cumparare, trebuiau specificate, clar si exact, natura si starea obiectului vndut. Legea islamica nu intervenea direct n viata economica, n stabilirea sau controlul preturilor, dar interzicea acapararea marfurilor n scop de specula.

Drepturile divine
nainte de toate trebuie sa clarificam principiul islamic care reglementeaza relatia de existenta ntre om si Creatorul sau. Cel mai important si primordial drept al lui Allah este acela ca omul sa se nchine Lui. Omul trebuie sa accepte fara sovaire autoritatea lui si nu trebuie sa-l asemuiasca sau sa-l confunde cu absolut nimeni. Cerintele acestui drept divin, noi le ndeplinim aratnd credinta trimisului sau pe pamnt si acceptnd n ntregime rolul lui calauzitor si ndrumator. Al treilea drept al lui Allah asupra noastra este ca noi sa aratam o supunere adevarata si sincera fata de el. Cerintele acestui drept noi le ndeplinim respectnd ntocmai legile si poruncile Lui.

Al patrulea drept al lui Allah asupra noastra consta n aceea ca noi sa ne rugam Lui. Acest drept noi l rasplatim prin savrsirea salat-ului si prin celelalte modalitati de ruga. Aceste drepturi si ndatoriri le preced pe toate celelalte. Astfel, prima grija a unui musulman este de a ndeplini toate ndatoririle pe care le are fata de Allah si numai dupa aceea el se ngrijeste de ndeplinirea altor ndatoriri sau exercitarea altor drepturi, care vin pe planul al doilea. Asa spre exemplu, un musulman trebuie, nainte de toate, sa savrseasca salat-ul, ori de cte ori este nevoie, sa tina post n luna ramazanului, sa dea zekat-ul. Ceea ce trebuie citit n timpul salat-ului este n asa fel chibzuit nct un salat, dupa dorinta, poate fi scurtat sau lungit. Cnd omul este odihnit si dispus el poate sa citeasca un fragment din Coran, iar n orele de maxima aglomerare a treburilor, el se poate multumi prin citirea a ctorva versete din Coran. Mai mult, la salat-urile care se suprapun cu orele de lucru si savrsite mpreuna cu toata comunitatea, se recomanda n mod expres aceste recitari din Coran sa fie ct mai scurte. ntr-un cuvnt, islamul ne ndeamna sa stabilim un echilibru ntre diferitele domenii de activitate ale vietii si n cazul ramazanului (postului) lucrurile stau la fel. n decurs de un an avem obligatia de a tine post doar o luna. n timpul unei calatorii sau n caz de boala omul este absolvit de post, dar cu conditia sa-l recupereze cu alte prilejuri. De asemenea sunt scutite de a tine post, cu conditia recuperarii lui n conditii normale, femeile n perioadele de graviditate, lehuzie si menstruatie. Postul se tine exact pna n momentul general stabilit si orice ntrziere se considera a fi de rau augur. De la apusul soarelui pna la sahar * exista permisiunea de a mnca si a bea. Postul tinut n plus, si cu alte prilejuri este foarte pretios. Allah apreciaza n mod deosebit acest sacrificiu al credinciosilor, dar, n acelasi timp, nu doreste, n nici un chip, ca cineva tinnd post, fara ntrerupere, sa ajunga ntr-un asemenea stadiu de epuizare nct sa nu-si mai poata ndeplini atributiile pe care le are n viata. n ceea ce priveste zekat-ul se pot afirma cam aceleasi lucruri. Allah a stabilit doar procentul minim pe care trebuie sa-l dea cineva din banii si bunurile pe care le detine, lasnd la latitudinea lui ct la suta din bunurile detinute doreste sa le dea din milostenie. Allah apreciaza n mod deosebit pe cei generosi, pe cei care fac bine altora. Dar, n acelasi timp, Allah nu admite ca cineva sa-si epuizeze toti banii, toate bunurile n scopuri de binefacere, lipsind familia sa si pe sine nsusi de anumite drepturi legitime. Allah nu va dori niciodata ca cineva sa saraceasca n acest mod. El porunceste oamenilor sa aiba, si n acest domeniu, o atitudine echilibrata. Cam aceleasi lucruri putem spune si despre pelerinaj. Acesta intra n obligatia celor care au destui bani pentru a suporta toate cheltuielile de deplasare si ntretinere si, de asemenea, celor care sunt apti, din punct de vedere fizic, sa efectueze o asemenea deplasare dificila. Mai mult, cel care ndeplineste cele doua conditii are obligatia expresa de a desavrsi acest pelerinaj o singura data n viata, indiferent de ce perioada si alege. n situatii exceptionale ca starea de razboi sau orice alta stare care i pune viata n pericol, pelerinajul se poate amna. n plus, trebuie sa existe si consimtamntul parintilor n vrsta, care sunt n grija fiului care savrseste pelerinajul. Scopul acestui consimtamnt este de a prentmpina unele situatii neplacute pentru acesti parinti n lipsa fiului care savrseste pelerinajul. si din aceste exemple se poate lesne deduce ca ndatoririle si obligatiile pe care le avem fata de Allah, nu le exclud pe cele legate de viata, ba din contra, se completeaza reciproc, ntr-un deplin echilibru. Prinosul suprem adus de un musulman lui Allah este participarea la djihad (razboiul sfnt de aparare a islamului). Este asa, pentru ca un musulman, n timpul djihad-ului, nu se limiteaza numai la sacrificarea ntregii sale avutii si jertfirea propriei sale vieti, dar este pus n situatia de a lua si vietile altora. Se poate afirma cu certitudine ca daca nu s-ar recurge, n caz de nevoie, la djihad, daunele suferite de islam si de lumea musulmana ar fi incomensurabil mai mari. De aceea, pentru a evita savrsirea unui asemenea dezastru, Allah porunceste ca un musulman sa fie

gata oricnd sa si sacrifice viata si bunurile n numele apararii si propasirii credintei, care este islamul. n acelasi timp, Allah avertizeaza sa nu se verse snge fara cauze bine ntemeiate si mai ales interzice sa se faca vreun rau batrnilor, femeilor, copiilor, bolnavilor si ranitilor. Porunca Lui este de a riposta mpotriva celor care vin cu razboi asupra musulmanilor. Allah mai porunceste sa nu se angreneze la distrugeri inutile, chiar si pe teritoriul inamicului si sa aiba o comportare umana fata de prizonieri. Allah i ndeamna sa respecte tratatele ncheiate cu inamicul si sa nceteze imediat lupta, de ndata ce acest inamic nceteaza confruntarea armata sau alte actiuni ostile mpotriva islamului. Astfel, islamul i ndeamna pe musulmani, cu jertfe materiale si umane minime, sa asigure apararea si propasirea islamului. Aceasta este si voia lui Allah.

Drepturile individuale
Iar acum sa analizam care sunt drepturile omului. Este un adevar de necontestat faptul ca omul constituie cel mai crud si cel mai nedrept dusman al sau personal. La prima vedere acest lucru s-ar parea ceva incredibil. Cum este posibil ca omul sa fie nedrept fata de el nsusi, mai ales ca sunt o sumedenie de exemple care arata ca el se iubeste mai mult pe sine. Cum de poate fi propriul dusman? Apar destul de ilogice aceste afirmatii, dar la o gndire mai aprofundata ne dam seama ca lucrurile, din pacate, stau asa. Partea cea mai slaba a omului este ca el nu poate rezista, ntotdeauna, unor tentatii, devenind victima acestora, cu toate consecintele ce decurg din aceasta situatie. Sunt oameni care sunt cuprinsi de patima bauturii. Acestia dupa ce consuma bauturi alcoolice si pierd judecata si echilibrul. Cei care sunt cuprinsi de acest viciu nu mai tin cont de nimic, mergnd pna la distrugerea lor biologica. Exista oameni care, consumnd alimente n cantitati exagerate, si pericliteaza propria lor sanatate. Unii oameni sunt sclavii propriei lor pasiuni sexuale, din ce cauza se degradeaza n ultimul hal. n acelasi timp mai exista un soi de oameni care sacrifica totul n numele asa-zisei naltari spirituale, ei neglijeaza, n ntregime, cerintele lor fizice, tin sub un control strict pasiunile, si leapada mbracamintea, si abandoneaza casa si familia, refugiindu-se n munti, n paduri. Acesti sunt animati de convingerea ca lumea nu are nici un sens pentru ei si nutresc un sentiment de dezgust fata de orice este pamntesc. Aceste exemple reprezinta dovezi de necontestat, ale slabiciunii umane, care de cele mai multe ori i conduc la distrugerea personala. Asemenea dovezi de slabiciune ne este dat sa ntlnim la tot pasul. Islamul propovaduieste numai si numai binele si prosperitatea omului. Scopul lui este de a stabili un echilibru si o stabilitate n viata. Tocmai de aceea este necesar sa aratam ca seriat-ul are un rol aparte n modelarea sufletului fiecarui musulman. Seriat-ul interzice cu desavrsire orice lucru care prejudiciaza grav existenta fizica, intelectuala si morala a omului. Se considera haram (spurcat, nepermis) consumarea sngelui, bauturilor alcoolice, carnii de port, carnii animalelor de prada otravitoare si murdare si de asemenea consumarea mortaciunilor, ntruct toate acestea au efecte nocive asupra starii fizice intelectuale, morale si spirituale ale omului. Interzicnd consumarea tuturor acestora, islamul, ndeamna, n acelasi timp, oamenii sa consume alimente si bauturi curate, salubre si folositoare. Islamul interzice goliciunea si ndeamna oamenii sa se mbrace decent. Condamna lenevia si viata fara munca, propovaduind necesitatea de a munci pentru asigurarea celor trebuincioase traiului. Islamul nu ndeamna nici la nabusirea pornirilor, dorintelor sexuale. Cere doar ca aceste porniri sa se afle tot timpul sub control, subliniind n acest sens importanta casniciei.

Islamul interzice de desavrsire ngradirile morale si intelectuale pe care si le impune omul singur. Permite, chiar porunceste ca fiecare om sa se bucure de binefacerile vietii, ndemnndu-l sa lupte pe cai cinstite, sa dobndeasca o viata ct mai placuta. Nu e neaparat nevoie sa parasesti aceasta lume pentru naltare spirituala, puritatea morala, apropierea de Allah si izbavirea sufletului. ncercarea omului de catre Allah, se realizeaza aici, pe pamnt si de aceea el trebuie sa traiasca, supunndu-se legilor Lui. Calea izbavirii nu se afla n afara greutatilor vietii, ci se afla n miezul acestor greutati si n modul cum noi ne achitam de datoriile noastre fata de Allah. Islamul interzice cu desavrsire sinuciderea si i nstiinteaza pe oameni ca viata lor apartine lui Allah. Viata este darul dat de catre bunul Allah oamenilor, pentru ca ei sa se bucure de ea o perioada de timp determinata. Ea nu ne-a fost data s-o prapadim fara nici un rost.

Drepturile altor oameni

Seriat-ul porunceste, pe de o parte, sa-si foloseasca drepturile lor personale si sa aiba o atitudine corecta fata de propria lor persoana, iar pe de alta parte, trebuie sa respecte cu sfintenie drepturile altora. Ca sa previna si sa evite conflictul ntre individ si societate, islamul s-a straduit sa stabileasca un echilibru ntre interesele individului si cele ale societatii. Toti oamenii trebuie sa colaboreze n vederea aplicarii legilor lui Allah. Islamul respinge cu hotarre minciuna sub orice forma s-ar manifesta ea, pentru ca ea l degradeaza pe omul care minte, provoaca daune celorlalti oameni si constituie o amenintare mpotriva societatii. Interzice cu desavrsire hotia, mita, falsul, nselaciunea, camata si camataria. Cstigurile obtinute prin mijloacele amintite mai sus sunt profituri realizate n detrimentul altor oameni. Sunt interzise, de asemenea, intriga, brfeala si calomnia, asa cum sunt interzise si toate jocurile de noroc, sub orice forma s-ar manifesta ele. Sunt interzise toate genurile de afaceri n care o singura parte cstiga. Sunt interzise tendintele de a monopoliza si a acapara bunurile oamenilor. Bursa neagra este de asemenea interzisa. Se considera o vina grava crima, varsarea de snge si proliferarea coruptiei. Adulterul si orice fel de raport sexual anormal sunt interzise, pentru ca cei care comit asemenea delicte nu se limiteaza numai cu degradarea lor morala si corporala, ei mai molipsesc si ntreaga societate cu asemenea vicii si care, devin focare de infectii pentru unele boli venerice, periclitnd grav sanatatea publica, compromit sanatatea morala si fizica a tinerei generatii, viciaza relatiile umane normale n societate si, n sfrsit, prejudiciaza grav structura sociala si culturala a societatii. Islamul se lupta sa smulga din radacini asemenea delicte abominabile. Legea islamului ornduieste viata n asa fel, nct reuseste sa realizeze, simultan, att prosperitatea individului ct si a societatii. Pentru realizarea unei depline afirmari a individului si a societatii, islamul a nfiintat o serie de institutii. Temelia societatii este familia. Trasaturile de caracter fundamentale ale omului se formeaza n snul familiei. De aceea, familia, din acest punct de vedere este leaganul civilizatiei umane. Aceste roluri importante ale familiei impun, nainte de orice, sa analizam principiile seriat-ului n ceea ce priveste familia. O familie este alcatuita din sot, sotie si copii. Normele islamului n ceea ce priveste familia sunt deosebit de clare. Islamul pune n sarcina barbatului ntretinerea totala a familie si apararea ei n fata unei situatii deosebite, iar sarcina femeii este de a asigura administrarea caminului, educarea n cele mai bune conditii a copiilor, asigurarea unui climat adecvat de viata sotului si copiilor. Datoria copiilor este de a arata respect si supunere fata de parinti, si apoi cnd devin si ei oameni mari sa fie un sprijin de nadejde pentru parintii lor. Pentru ca familia sa constituie ntr-adevar o institutie sociala de baza, islamul a prevazut doua lucruri esentiale.

a) Sotului i se recunoaste rolul de sef al familiei. Dupa cum se stie, nici o institutie nu functioneaza, n conditii optime, fara un conducator, un sef de cea mai buna calitate. Nu se poate concepe o scoala fara un director, sau un oras fara un conducator. n lipsa acestora apare dezordinea si haosul. Asa s-ar putea ntmpla si n cadrul familiei, daca n-ar avea un sef. Daca ntr-o familie fiecare membru al ei ar actiona dupa bunul sau plac, atunci s-ar ntrona haosul n acea familie. Ca sa nu se ntmple asa ceva, islamul l mputerniceste pe barbat sa fie conducatorul familiei. b) Conducatorul, seful familiei este investit cu rspunderi mai mari. El asigur ntretinerea familiei si rezolvarea problemelor extracasnice. Femeile sunt scutite de rezolvarea unor chestiuni n afara caminului, toate acestea revenind n sarcina barbatului. Toate problemele existente n camin, inclusiv educatia copiilor, revin n sarcina femeii. Pentru ca treburile familiei sa se rezolve in cele mai bune conditii, islamul stabileste aceasta diviziune a responsabilitatilor n cadrul unei familii. Dar, acest lucru nu nseamna ca femeia trebuie sa stea nchisa n casa. i este permis, la nevoie sa iasa afara. Ea poate sa iasa afara, cu conditia ndeplinirii unor conditii. Islamul stabileste unele norme n relatiile ntre membrii unei familii. Aceste norme pot fi sintetizate n felul urmator: 1. Este interzisa casatoria ntre unele grade de rudenie. Astfel, este interzisa casatoria ntre mama si fiu, tata si fiica, tatal vitreg si fiica vitrega, mama vitrega si fiul vitreg, frate si sora, frate de lapte si sora de lapte, unchi si nepoata, matusa si nepot, soacra si ginere si bunic si nora. Aceste interdictii au menirea de a consolida legaturile familiale. Acestea asigura puritatea relatiilor ntre membrii familiei. Acestia se pot ntlni ntre ei deschis, fara gnduri ascunse, cu sinceritate. 2. Seriat-ul i ndeamna pe musulmani sa ncheie relatii de rudenie cu familii cumsecade si care ntr-un fel sunt, n multe privinte, apropiate ntre ele. Dar acest lucru nu nseamna, nicidecum ca nu e voie sa se ncheie relatii de rudenie ntre familii care nu se cunosc sau familii din diferite paturi sociale. 3. ntr-un grup familial, de regula exist 6 4i rude mai bogate si rude mai sarace. Este un principiu al islamului faptul ca rudele au drepturi si ndatoriri mari reciproce. Expresia araba silatul rahim (legaturi de rudenie) denumeste exact relatiile existente ntre rude. Exista porunca de la Allah ca toti musulmanii sa arate respect fata de relatiile de rudenie. Este un mare pacat infidelitatea, lipsa de consideratie fata de rude sau nesocotirea unor drepturi ale rudelor. n cazul unor necazuri, unor nenorociri care se abat pe capul unui om, atunci toate rudele si, n primul rnd rudele mai nstarite trebuie sa sara n ajutorul acestuia. Cnd cineva da zekat (milostenie) sau face alte fapte de binefacere, trebuie sa se aiba grija n primul rnd de rudele nevoiase. Legile islamului n privinta mostenirii sunt n asa fel elaborate, nct ele stipuleaza ca aceasta mostenire nu se poate concentra n minile unui singur om. Islamul mparte toata mostenirea, ntre rudele apropiate, n conformitate cu drepturile fiecaruia la aceasta mostenire. Fiul, fiica, sotul, sotia, tata, mama si fratii sunt rudele cele mai apropiate si de aceea ele au prioritate la mpartirea mostenirii. n situatia inexistentei acestora, mostenirea revine rudelor de gradul al doilea. n toate aceste situatii se prentmpina acumularea ntregii averi n minile unei singure persoane. Acest principiu de baza al islamului, n ultima perioada este adoptat, tot mai mult, si de catre alte natiuni, apartinnd altor credinte. Legile islamului i calauzesc pe musulmani si n ceea ce priveste relatiile lor cu prietenii, vecinii si cu consatenii lor. Islamul porunceste ca un musulman sa fie onest, corect, drept si amabil cu toti acestia. Islamul cere de la musulmani ca ei sa respecte sentimentele altora, sa evite folosirea unui ton neadecvat, jignitor fata de acestia, sa-i viziteze pe bolnavi,

sa-i ajute pe cei nevoiasi, sa aiba grija de vaduve si orfani, sa-i hraneasca pe cei flamnzi si sa-i ajute pe cei care nu au unde munci, ca sa-si gaseasca de lucru. Allah interzice folosirea unor vesele de aur si din argint, portul unor haine (de matase) deosebit de scumpe si efectuarea de cheltuieli exagerate pentru a duce o viata n mare lux. Islamul considera ca este un act de cruzime si de nedreptate flagrante faptul ca unii cheltuiesc uriase sume de bani doar pentru o simpla satisfacere a unor capricii egoiste, n timp ce n jurul lui exista o multime de oameni care traiesc de azi pe mine sau oameni si copii care mor de foame. n acelasi timp, islamul nu are nici o lege care sa-l priveze pe om de avutia sa. Bunurile cstigate prin munca cinstita sau prin mostenire apartin lui si numai lui. Islamul recunoaste dreptul acestuia la aceasta proprietate, ndemnndu-l s-o foloseasca n cele mai optime conditii. Celor nstariti le recunoaste dreptul de a se mbraca mai bine, sa locuiasca ntr-o casa mai buna i sa duca o viata mai mbelsugata. Esential pentru islam este ca omul, n actiunile sale, sa aiba n vedere, n permanenta, elementul uman, binele oamenilor. Ceea ce repudiaza cu hotarre islamul este egoismul care conduce, n cele din urma, la un individualism excesiv, ceea ce afecteaza grav binele si prosperitatea celorlalti oameni. Islamul lupta, nu pentru propasirea ctorva oameni, ci pentru propasirea ntregii comunitati umane. si n aceasta privinta islamul i ndeamna pe musulmani sa fie cumpatati, masurati si echilibrati. Sunt ndemnati sa fie animati, tot timpul, de spiritul de bunatate si ntr-ajutorare frateasca. Mai departe vom analiza conceptia islamului privind societatea si ce fel de societate doreste el sa ntemeieze. n acest sens este deosebit de important sa aratam ca, cineva cnd accepta islamul si intra n rndurile lui devine, implicit, si membru al comunitatii musulmane. Seriat-ul a prevazut o serie de principii si norme care stipuleaza esenta fratiei musulmane. Aceste principii si norme sunt urmatoarele: 1. n vederea protejarii moralitatii societatii si asigurarii dezvoltarii ei sanatoase, este interzisa ntlnirea libera a celor doua sexe. Islamul stabileste raspunderi si activitati speciale pentru fiecare sex. Femeile se dedica treburilor casnice, iar barbatii activitatilor socialeconomice. ntlnirea persoanelor de sex opus, cu exceptia acelor rude care n-au voie sa se casatoreasca ntre ele, este interzisa. n cazuri exceptionale, asemenea ntlniri pot avea loc, doar cu conditia ca femeia sa fie acoperita. Tot asa, cnd femeile ies n strada trebuie sa fie acoperite cu haine simple. Acest lucru are n vedere si acoperirea fetei si minilor. n situatiile de forta majora ele pot sa-si dezveleasca minile si fata, ca apoi, imediat sa se acopere din nou. Mai mult, barbatii nu au voie sa se uite la femei. Cnd un barbat se uita ntmplator la o femeie, el este obligat de ndata sa-si ntoarca privirea n alta parte. Se considera o ncalcare a normelor islamului ncercarea unui barbat de a vedea o femeie sau de a culege informatii n legatura cu ea. Cade n sarcina fiecarui barbat si femeie de a nu-si pata n nici un fel onoarea. Casnicia este locul unde se satisfac dorintele sexuale ale oamenilor. Nimeni nu trebuie sa ncerce sa evadeze n afara ei. Un musulman trebuie sa fie un om pur si n aceasta privinta. 2. si barbatii si femeile au obligatia de a se mbraca n asa fel nct sa fie n limitele decentei. De exemplu barbatii nu au voie sa apara dezveliti de la genunchi pna la bru, iar femeile trebuie sa fie n ntregime acoperite atunci cnd ies n societate. Doar n prezenta rudelor de gradul unu ea poate aparea cu fata si minile dezvelite. Singura persoana n fata caruia ea nu are obligatia de a fi acoperita este sotul. n limbajul seriat-ului aceasta situatie poarta denumirea de setr (acoperire, nvelire). Aceste obligatii religioase pe care trebuie sa le respecte fiecare musulman nu urmaresc altceva dect sa educe oamenii n spiritul puritatii morale si corporale.

3. Islamul nfiereaza distractiile si petrecerile care incita oamenii la erotism si la senzualitate. Acestea nu fac altceva dect sa tapeteze oamenii de bani, de timp si de energie. Ele atenteaza grav la bunele moravuri. 4. Islamul porunceste tuturor musulmanilor sa lupte pentru reconciliere ntre toti musulmanii, sa mearga la o mpacare sociala si sa evite orice fel de partitism n religie, n scopul apararii unitatii tuturor musulmanilor si pentru ca comunitatile umane sa aiba parte de prosperitate si fericire. Se recomanda ca toate nentelegerile si conflictele sa se rezolve conform prevederilor Coranului si Sunnahei. n caz ca partile nu ajung la nici un rezultat, atunci, n loc de a se lupta ntre ele, au obligatia de a-si ncheia nentelegerile, lasndu-le pe seama judecatii lui Allah. Se cere ca n problemele care au n vedere bunastarea si prosperitatea ntregii comunitati, toti musulmanii trebuie sa se ajute ntre ei, sa evite orice fel de nentelegeri si sa nu-si consume energiile fara rost, din cauza unor chestiuni marunte. Asemenea conflicte si nentelegeri constituie o rusine pentru comunitatea musulmana si nu reprezinta altceva dect semnele slabiciunii acestei comunitati. Asemenea nentelegeri si conflicte trebuie evitate, cu orice pret. 5. Islamul considera ca stiinta si cunoasterea sunt un bun al ntregii omeniri. Musulmanii se bucura de o deplina libertate si n a receptiona stiinta, ori de unde ar veni ea. Ei au libertatea de a primi cunostintele stiintifice, indiferent de sursa lor, dar n acelasi timp islamul interzice imitarea culturii si modului de viata al altor popoare.

Drepturile tuturor fiinelor

Am ajuns la analiza ultimelor drepturi. Allah l-a onorat pe om, acordndu-i mputerniciri deosebite asupra tuturor celorlalte fiinte. Lui i apartine dreptul de a se folosi de ele, asa cum doreste. Acest privilegiu nu nseamna ca Allah i da drepturi nelimitate asupra lor. Islamul prevede anumite drepturi ale acestor fiinte fata de om. Astfel, omul nu are dreptul sa le foloseasca la munci inutile, sa le chinuiasca sau sa le faca vreun rau. Atunci cnd le foloseste la diferite munci, sa fie ct se poate de atent, ca sa nu le istoveasca la culme sau sa nu le lase fara hrana sau apa.

Statutul i drepturile femeii n Islam

Allah nu i-a facut pe barbat si pe femeie identici, deci ar fi mpotriva naturii sa existe o egalitate totala ntre barbat si femeie, afirma cu o logica aproape de necombatut un crez colectiv islamic, un crez care justifica toate diferentele dintre sexe, diferente ce au constituit sursa de interpretare critica pentru Occidentul ultrademocratizat si europenizat. Islamul si pune crezul n conflict cu gravele probleme ale celor care propovaduiesc modelul european de dezvoltare sociala: fete de scoala nsarcinate, cresterea avorturilor, divort, cauze ale perspectivei mult prea tolerante asupra femeii. si tinde, n virtutea logicii bine structurate, sa cstige "conflictul". Ceea ce primeaza n fata unei logici abstracte sunt nsa drepturile si datoriile femeii n Islam, n concretetea aplicarii si exercitarii lor. Astfel, Islamul le-a dat femeilor dreptul la proprietatea personala si dreptul de a veni la mostenirea tatalui, sotului sau fratelui fara copii. Legile n privinta mostenirii sunt n asa fel elaborate, nct ele stipuleaza ca aceasta mostenire nu se poate concentra n minile unui singur om. Totusi, se pare ca n unele tari musulmane acest principiu a nceput sa fie dat uitarii. Spre exemplu, n India si Pakistan, fiicele sunt private de partea lor din mostenire, situatie calificata de promotorii adevaratelor valori islamice ca un act flagrant de nedreptate si un act care ncalca n mod grosolan poruncile Coranului. Dincolo de aceasta, se afirma cu tarie ca mbunatatiri semnificative au fost aduse n ultima perioada situatiei femeii, printre acestea numarndu-se si asigurarea unui sistem de succesiune n care femeile mostenesc de la tata, mama si rude colaterale n proportie de 2/1 fata de barbati. De altfel, o miscare de modernizare n tarile musulmane exista realmente, ea

avnd ca parte integranta si miscarea de emancipare a femeii. Controversate ramn discutiile despre statutul femeii ca sotie si mult criticata a fost poligamia. Trebuie recunoscut totusi ca femeia are dreptul de a-si alege sotul, ca nimeni nu-i poate opune o decizie peste vointa ei, ca ea are dreptul de a cere separarea de sotul ei daca mariajul lor devine imposibil de suportat. Femeia este scutita de rezolvarea unor chestiuni n afara caminului, toate acestea revenind n sarcina barbatului, observndu-se asadar ca Islamul stabileste raspunderi si activitati specifice pentru fiecare sex, n vederea asigurarii unei dezvoltari sanatoase a societatii. n consecinta, femeile se dedica treburilor casnice, iar barbatii activitatilor social-economice, n sensul ca toate problemele existente n camin, inclusiv educatia copiilor, revin n sarcina femeii. Dar acest lucru nu nseamna ca femeia trebuie sa stea nchisa n casa. i este permis, la nevoie, sa iasa afara. Ea poate sa iasa afara, cu conditia ndeplinirii unor conditii; sa fie acoperita cu haine simple, de exemplu. Acest lucru are n vedere si acoperirea fetei si minilor. n situatiile de forta majora ele pot sa-si dezveleasca minile si fata, ca apoi imediat sa se acopere din nou. Doar n prezenta rudelor de gradul unu ea poate aparea cu fata si minile dezvelite. Singura persoana n fata careia ea nu are obligatia de a fi acoperita este sotul. Oricum, si barbatii si femeile au obligatia de a se mbraca n asa fel nct sa fie n limitele decentei. Revenind nsa la statutul femeii ca sotie si la institutia juridica a casatoriei, trebuie remarcat ca legislatia musulmana concepe casatoria ca un contract de drept civil ncheiat, n principiu, ntre viitorul sot si tutorele legal al viitoarei sotii (tutorele legal este n primul rnd tatal, care si exercita dreptul de constrngere asupra fiicei pna la contractarea primei casatorii). Prin contractul acesta, sotul se angajeaza sa plateasca o suma de bani, o "dota" sotiei. n principiu, dota trebuie sa fie serioasa, nu simbolica, sa apartina n ntregime femeii si sa nu presupuna, n schimb, nici un fel de zestre din partea acesteia. Femeia are dreptul la dota ntreaga n cazul n care casatoria a fost consumata sau daca sotul moare nainte de consumare si are dreptul la jumatate din dota n cazul n care casatoria se desface nainte de consumare. Ea nu are dreptul la dota cnd casatoria este anulata. Sotia are dreptul la ntretinere (hrana, mbracaminte, locuinta, ngrijire medicala), dreptul la tratament egal cu al celorlalte sotii n caz de poligamie, dreptul de a face vizite parintilor si de a-i primi pe acestia, libertatea de a-si administra bunurile, fara control din partea sotului. Mama are dreptul la garda asupra copiilor cta vreme acestia au nevoie de ngrijirea ei. Acest drept se exercita din momentul nasterii pna la sapte ani pentru baieti si noua ani pentru fete (vrsta variaza la diferite rituri) si se exercita chiar n cazul n care casatoria este desfacuta, cu conditia ca femeia sa nu se recasatoreasca n aceasta perioada. Daca o face, si pierde dreptul la garda asupra copilului sau copiilor rezultati din casatoria anterioara. Sotia poate cere divortul, de exemplu, atunci cnd sotul este absent mai mult de un an sau cnd nu-i acorda ntretinere la nivelul cerut de conditia sa sociala. Pe de alta parte, femeilor li se cere sa ramna ascultatoare si caste. Ceea ce se numeste "juramnt de anatema" este o formula prin care se cheama mnia lui Dumnezeu fata de femeia adultera (si dovedita ca atare), ceea ce nseamna dezavuarea paternitatii fata de copilul care s-ar naste si un divort irevocabil. De asemenea, o atentie speciala este acordata de legislatia musulmana "retragerii de continenta", consecutive unei casatorii anterioare, perioada care dureaza patru luni si zece zile si n cazul careia trebuie sa se retina de la orice raporturi sexuale, cu scopul de a se evita "confuzia partilor", cu alte cuvinte, cu scopul de a se putea stabili tatal adevarat al copilului care ar urma, eventual, sa se nasca. Islamul permite unei femei maritate non-musulmane sa-si pastreze propria religie, iar sotul nu se poate amesteca n aceasta libertate. Trebuie remarcat totusi ca n ceea ce priveste piedicile n calea casatoriei, "religia mixta" este o piedica numai n anumite conditii: nu este permisa casatoria unei musulmane cu un nemusulman, dar este permisa casatoria unui

musulman cu o femeie apartinnd uneia dintre religiile revelate (ceea ce nseamna, n primul rnd, religiile crestina si iudaica). Ideile ca barbatul si femeia sunt egali n Islam (cu mentiunea ca ei, fiind creati diferit, au si roluri diferite), ca sotul si sotia se completeaza reciproc, ca nici unul nu-l domina pe celalalt, au ca scop, ca finalitate, crearea de familii linistite si fericite, baza unei societati unite si prospere. Ele alcatuiesc ceea ce se numeste fundamentul pragmatic, partea luminoasa, esenta Coranului si a unei civilizatii larg raspndite. Dar tot societatea este cea care, ntr-o anumita masura, a deturnat respectiva finalitate, ajungndu-se la un statut inferior al femeilor fata de barbati, adica la discriminare, la interpretarea normelor de conduita cuprinse de Coran n afara contextului si cu anumite nuante extreme, de exagerare. Desigur, Islamului nu i se poate reprosa aceasta tendinta de inferiorizare a femeii nainte de a i se reprosa si crestinismului propozitii din Biblie ca: "N-a fost zidit barbatul pentru femeie, ci femeia pentru barbat", "Nu ngaduiesc femeii nici sa nvete pe altul, nici sa stapneasca pe barbat, ci sa stea linistita. Caci Adam a fost zidit nti, apoi Eva. si nu Adam a fost amagit, ci femeia" sau "Femeile voastre sa taca n biserica, caci lor nu le este ngaduit sa vorbeasca, ci sa se supuna, precum zice si Legea. Iar daca vor sa nvete ceva, sa ntrebe acasa pe barbatii lor, caci este rusinos ca femeile sa vorbeasca n biserica." Cu specificarea ca amendamentele aduse Bibliei nu au efectele afectarii perceptiei juridice asupra realitatii sociale, de vreme ce n Dreptul Romano-Germanic, de exemplu, exista o distinctie clara ntre normele juridice, de Drept, normele religioase si normele de morala. Referitor la poligamie, trebuie totusi avut n vedere ca o femeie care va deveni a doua sotie poate refuza sa se casatoreasca cu un barbat pe motiv ca acesta are deja o sotie. Iar n zilele de astazi, poligamia este foarte rar practicata si interzisa prin lege n majoritatea tarilor islamice. Fie ca privim situatia femeii n Islam cu un ochi critic, fie ca manifestam ntelegere si apreciere pentru o societate care si conserva cu strictete valorile (se omite de multe ori ca femeile nu sunt pur si simplu subjugate de un sir nesfrsit de interdictii, ci mai degraba mndre de religia careia i apartin) sau fie ca suntem de partea traditionalistilor, fie de cea a modernistilor, ceea ce se admite fara nuantari menite a crea confuzie este ca sunt multe neajunsuri n ceea ce priveste statutul femeii n societatea islamica. Dar ceea ce se neaga este stingerea valentelor care individualizeaza o cultura, o civilizatie, care n-ar mai subzista n conditiile unei reforme majore. Dreptul la libertate Libertatea omului este, la fel ca si viata lui, sfnta. Ea este cea dinti trasatura naturala cu care se naste omul: "Nimeni nu se naste altfel dect i este firea" (dupa Ab Bakr si 'Umar). Aceasta trasatura fireasca l nsoteste permanent pe om si este inalienabila. Nimeni nu o poate leza: "Chiar daca faceti din oameni sclavi, mamele lor tot i-au nascut liberi" (dupa 'Umar). Trebuie create garantii suficiente pentru protejarea libertatii oamenilor. Doar prin sar'a si procedurile ei libertatile pot fi limitate. Nici un popor nu poate ataca libertatea unui alt popor. Poporul agresat poate sa se apere n fata acestui atac si sa ncerce sa-si redobndeasca libertatea prin orice mijloace: "si celora ce se razbuna pentru nedreptate, mpotriva lor nu este drum" (Coran 42, 41). Comunitatea internationala trebuie sa ajute toate popoarele care lupta pentru libertatea lor. Musulmanii sunt obligati sa faca acest lucru, fara sa trebuiasca sa primeasca o permisiune (prealabila): "Acelora le ajuta care daca le-am dat noi locuri n tara, si mplinesc rugaciunea si rostesc milostenii si poruncesc ce e drept si opresc ce e strmb" (Coran 22, 41). Dreptul la egalitate Toti oamenii sunt egali n fata sar'a: "Arabii nu sunt cu nimic mai buni dect nearabii, ne-arabii, nici ei mai buni dect arabii, cei cu pielea colorata nu sunt mai buni dect cei cu pielea alba si nici viceversa, dect prin piosenie" (spuse Profetul). Nici la aplicarea sar'a

nu este favorizat nimeni: "si daca ar fura Ftima, fiica lui Mohamed, si tot i-ar fi taiata mna." (hadt dupa Buhr, Muslim, Ab D'd, Tirmid und Nas'); despre protectia pe care o ofera sar'a: "Cel mai slab dintre voi este pentru mine cel mai puternic atunci cnd i fac dreptate, iar cel mai puternic devine cel mai slab atunci cnd i dau drepturile" (afirmatie a califului Ab Bakr cu ocazia nscaunarii). Toti oamenii au aceeasi valoare umana: "Sunteti cu totii de la Adam, iar Adam este din praf" (afirmatia Profetului la plecarea n pelerinaj). Ei se deosebesc prin fapte: "si pentru toti sunt trepte pentru faptele lor" (Coran 46,19). Nici un om nu trebuie sa fie expus la pericole mai multe dect alti oameni: "Sngele tuturor musulmanilor are aceeasi culoare" (Ahmed). Orice gndire, lege sau stare care permite construirea unor deosebiri pe baza de rasa, culoare, limba sau religie, este o mpiedicare directa a acestui principiu universal islamic. Toti oamenii pot dispune n mod egal de folosirea resurselor materiale ale societatii, si de obtinerea unui loc de munca. "plimbati-va pe tarmurile sale (ale pamntului) si mncati din nzestrarea lui!" (Coran 67,15). Nu sunt permise deosebirile ntre persoane atunci cnd sunt platiti pentru munca prestata, mai ales atunci cnd straduintele si munca sunt de aceeasi natura si dimensiuni. "si cel ce a facut bine, ct un fir de colb, va vedea-o. si cel ce a facut rau, ct un fir de colb, va vedea-o" (Coran 99,7-8).

Dreptul la protejarea proprietii

Bunurile cstigate de pe urma exercitarii unor profesiuni permise nu pot fi dect n interesul suprem al societatii: >>Nu istoviti averile voastre ntre voi cu desert<< (Coran 2, 188) ; si doar n schimbul acordarii unor despagubiri drepte: >>Cine ia ceva pe nedrept va cadea n iadul cel mai negru<< (hadt dupa Buhri). Inviolabilitatea proprietatii publice este o porunca suprema; pedepsele pentru lezarea acesteia trebuie sa fie cele mai aspre atunci cnd constituie un atac la adresa ntregii societati si tradarea umma: >>Acela din voi caruia i-am dat un lucru si care ne va fura fie si un ac este un escroc, care va trebui sa dea socoteala de aceasta n ziua Renvierii.<< (hadt dupa Muslim) .

Drepturile i obligaiile muncitorilor

Islamul onoreaza munca pe care a harazit-o societatii: >>Spune: Faceti! << (Coran 9, 105). Daca munca adevarata este una temeinica: >>Domnului i place, ca aceia dintre voi care muncesc, sa o faca cu temeinicie<< (dupa Ab Ya'l), atunci drepturile muncitorilor sunt urmatoarele: a). sa fie remunerati n mod drept si imediat n functie de straduintele lor: >>Dati muncitorilor bani care li se cuvin nainte de a li se fi uscat sudoarea de pe frunte<< (hadt dupa Ibn Maga); b). sa li se ofere viata demna care li se cuvine pentru straduintele lor: >>si pentru toti sunt trepte dupa faptele lor , ca sa le plateasca Dumnezeu pentru faptele lor<< (Coran 46, 19) c) sa li se acorde recunoasterea care li se cuvine din partea societatii: >>Lucrati! si va primi Dumnezeu lucrul vostru si (asemenea) si trimisul Sau si cei credinciosi<< (Coran 46, 19) ; d). sa fie protejati pentru a nu fi exploatati. Domnul spune: >>n ziua Renvierii voi fi dusmanul omului care a promis un lucru n numele Meu, dar nu s-a tinut de promisiune; al omului care a vndut un om liber, mbogatindu-se de pe urma lui; al omului care si-a luat un angajat care a muncit din greu pentru el si care nu l-a platit pentru aceasta<< (hadt dupa Buhr) .

Dreptul de a dispune de cele necesare traiului

Toti oamenii au dreptul de a dispune de cele necesare traiului: mncare, bautura, mbracaminte si locuinta; n plus, de cele de care are trebuinta pentru sanatatea 10

trupului, spiritului si mintii sale, n limitele celor permise de resursele umma. Obligatia umma este aceea de a acoperi lipsurile: >>Profetul este mai aproape de credinciosi dect ei nsisi loru-si<< (Coran 33, 6) .

Dreptul de ntemeiere a unei familii

a) Casatoria islamica este dreptul tuturor oamenilor. Ea constituie calea legala de ntemeiere a familiei, de concepere a urmasilor si de pastrare a virtutilor spirituale: >>O, voi, oamenilor temeti-va de Domnul vostru, care v-a facut dintr-un suflet si anume facnd din el pe sotia sa si a raspndit din ei multi barbati si femei<< (Coran 4, 1) . Sotii au drepturi si obligatii unul fata de celalalt, asa cum apar ele n sar'a: >>Daca voiesc mpacare si se poarta cu ele dupa cuviinta: nsa barbatii stau mai presus de ele<< (Coran 2, 228). Educatia copiilor cade n sarcina tatalui: >>trupeasca, morala si religioasa, corespunzatoare credintelor si legilor sale. <<El raspunde pentru directia aleasa: >>Voi sunteti pastorii si sunteti raspunzatori de turma voastra<< (hadt) . b) Sotii trebuie sa se respecte reciproc n virtutea dragostei ce-i uneste: >>si se tine de semnele Lui, ca v-a facut voua din voi nsiva sotii, ca sa va mpreunati cu ele<< (Coran30, 21) c) Sotul trebuie sa-si ntretina sotia si copiii: >>Cel ce are avere, sa cheltuiasca; iar celui ce-i este masurata nzestrarea, sa cheltuiasca din ce i-a dat Dumnezeu<< (Coran 65, 7) . d) Copiii au dreptul la o educatie buna. Copiii nu trebuie sa lucreze de la vrste fragede, si nici sa li se dea nsarcinari care sa i suprasolicite sau sa le ntrzie cresterea sau care sa i priveze de dreptul la joaca si la nvatatura. e) Daca parintii nu si pot ndeplini obligatiile fata de copii, acestea vor trece n raspunderea societatii. Cheltuielile de ntretinere a copilului vor proveni din vistieria musulmanilor (vistieria statului) . f) Toti oamenii vor primi n familie tot ce au nevoie pentru a dispune de siguranta materiala, dragoste n copilarie si la batrnete si boala. Parintii trebuie sa le ofere copiilor siguranta materiala si ngrijire a trupului si sufletului. g) Maternitatea trebuie protejata n familie. i) Tinerii nu pot fi obligati sa se casatoreasca cu o persoana pe care nu o doresc: >> O fecioara a venit la Profet si i-a spus ca tatal ei a casatorit-o mpotriva vointei ei. Profetul a lasat-o sa aleaga<< ( hadt dupa Ahmad si Ab D'd) .

Dreptul la justiie
a) Toti oamenii au dreptul sa se adreseze sar' a si sa fie judecati numai pe baza ei: >> si daca va certati pentru ceva, aduceti naintea lui Dumnezeu si a trimisului << ( Coran 4, 59) . b) Este dreptul tuturor sa se apere n fata nedreptatilor : >> Nu-I place lui Dumnezeu vorba rea n obste, doar daca a patit cineva nedreptate << ( Coran 4, 148 ) . Toti oamenii au obligatia sa-si apere semenii pe ct pot n fata nedreptatilor: >>Omul sa-i ajute pe cei ce fac lucruri nedrepte si pe cei care sufera de pe urma lor: daca acestia fac lucruri nedrepte, pune-te n calea lor, daca sufera de pe urma lor, ajuta-i << ( dupa Ab Bakr si 'Umar si Tirmid ). Este dreptul tuturor oamenilor sa se adreseze autoritatilor legale care sa l apere si sa i faca dreptate, sa l apere n fata stricaciunilor si nedreptatilor. Stapnilor musulman trebuie sa construiasca aceasta autoritate si sa i dea garantii care sa o faca independenta: >> Pentru ca imamuk este un scut, n spatele lui se duc luptele si n el se gaseste scaparea << ( dupa Ab Bakr si 'Umar ). c) Este dreptul si obligatia tuturor sa apere drepturile celorlalti oameni sau dreptul comunitatii ca >> hisba << : >> Sa va spun cine face cel mai bun martor? Acela, care vine sa depuna marturie nainte sa fie ntrebat << ( hadt dupa Muslim, Ab D', Tirmid si Nas' ) ( El si exercita hisba de bunavoie, fara sa-l sileasca cineva ) .

11

d) Dreptul tuturor oamenilor de a se apara nu poate fi luat n nici o conditie: >> Posesorul unui drept are voie sa vorbeasca << ( hadt dupa Muslim, Ab D', Tirmid , Nas' si Buhr ). >> Daca n fata ta stau doua parti adverse, tu trebuie sa hotarasti doar dupa ce le-ai ascultat pe amndoua, pentru ca doar asa poti sa fii sigur de hotarrea ta << ( hadt dupa Ab D' si Tirmid ) . e) Nimeni nu poate sili un musulman sa asculte de un ordin care vine mpotriva sar' a .Musulmanul trebuie sa spuna nu celor care i ordona sa comita un pacat, indiferent cine este cel care da acest ordin: >>Daca ordinul duce la pacat, tu nu trebuie sa asculti << ( hadt dupa Muslim, Ab D', Tirmid si Nas' ) .

Dreptul la un proces drept

a) Prezumtia de nevinovatie primeaza: >>Toti cei din comunitatea mea sunt nevinovati, n afara de cei care si declara vina n mod deschis << ( dupa Ab Bakr si 'Umar ) . Acest principiu ramne valabil indiferent de acuzele ce se aduc unei persoane, atta vreme ct o judecata dreapta nu a declarat-o vinovata. b) Numai prevederile legale pot pedepsi un om: >> si noi nu pedepsim nainte de ce am trimis un sol << ( Coran 17, 15 ) . nici un musulman nu poate apela la scuza necunoasterii celor ce trebuie cunoscute n mod obligatoriu prin religie, necunoasterea sa, daca este dovedita, va fi considerata o eroare de judecata, si nu va suferi dect pedepsele hudd: >>si nu va este pacat daca gresiti ntru acesta doar daca o fac aceasta inimile voastre cu tot dinadinsul << ( Coran 33, 5 ) . c) Nimeni nu va putea fi condamnat si pedepsit prin lege pentru fapte penale, cu exceptia cazului n care o curte cu competente depline a dovedit ca el le-a nfaptuit: >> O, voi, ce faceti, daca vine la voi un netrebnic cu o veste << ( Coran 49, 6) . d) n nici un caz nu este permisa depasirea unei pedepse prevazute de sar' a: >> Acestea sunt poruncile lui Dumnezeu. Deci nu le calcati! << ( Coran 2, 229 ) . Unul din principiile sar' a este ca circumstantele n care a fost comisa o fapta penala trebuie luate n considerare pentru a evita aplicarea pedepselor hudd: >> Daca puteti, nu folositi pedepsele hudd pe musulmani, si daca exista o cale de a le evita, alegeti-o << ( hadt dupa al-Baihaq si al-Hkim) . e) Nimeni nu va fi pedepsit pentru pacatele savrsite de altii: >> si nimeni nu va purta povara altuia << ( Coran 17, 15 ). Fiecare om este responsabil de propriile-i fapte: >> Fiecare este chezas pentru lucrul ce si l-a agonisit << ( Coran 52, 21 ). n nici un caz responsabilitatea nu va fi extinsa asupra membrilor familiei lui, a rudelor sau prietenilor: >> Doamne fereste, ca sa prindem pe altul dect acela la care am aflat lucrul nostru; de altfel am fi nelegiuiti << ( Coran 12, 79 ) .

Dreptul la protecie fa de abuzurile de putere

Toti oamenii au dreptul sa fie protejati de gesturile samavolnice ale autoritatilor. Nimanui nu i este permis sa ceara unui om explicatii pentru faptele sau atitudinile sale sau sa ridice acuze la adresa acestuia, cu exceptia cazurilor n care exista indicii sustinute care dovedesc implicarea omului n faptele ce i se reproseaza: >> si cei care i scrbesc pe cei credinciosi si pe cele credincioase, fara sa o fi agonisit ei, aceia au sa poarte vina de ponegrire si pacat rasvadit << ( Coran 33, 58 ) .

Dreptul la protejare a onoarei i al bunului renume

Onoarea si bunul renume al unei persoane nu pot fi atinse. Nu este permisa lezarea acestora: >> Sngele vostru, bunurile voastre si onoarea voastra nu pot fi atinse << ( afirmatia Profetului la plecarea n pelerinaj la Mekka). Este interzisa dezvaluirea punctelor slabe ale unei persoane si denigrarea personalitatii si fiintei sale morale: >> si nu va puneti la iscoada si 12

nimenea sa nu cleveteasca pe altul << ( Coran 49, 12) ; >> si nu va defaimati ntrelaolalta si nu va batjocoriti cu porecle << ( Coran 49, 11) .

Dreptul la participare la viaa public

Este dreptul tuturor oamenilor din Umma , sa se intereseze de ceea ce se ntmpla n viata acesteia si de lucrurile care vizeaza bunastarea comunitatii. Conform principiului consfatuirii, oamenii trebuie sa contribuie la acesta dupa masura capacitatilor si talentelor lor: >> afacerile cu sfat ntrolalta << ( Coran 42, 38 ) . Toti oamenii din Umma pot ocupa pozitii si functii publice daca ndeplinesc conditiile legii. Acest drept nu le poate fi luat si nici limitat de considerente precum rasa sau clasa sociala: >> Sngele musulmanilor are aceeasi culoare; ei se tin mpreuna mpotriva tuturor celorlalti; chiar si cel mai simplu dintre ei se straduieste ntru siguranta tuturor << ( dupa Ahmad ) . Consfatuirea constituie fundamentul relatiilor dintre stapnitor si Umma. Este dreptul Umma sa-si aleaga stapnitorul dupa vointa ei libera si pe baza acestui principiu. Ea are dreptul sa ceara socoteala acestuia si sa-l rastoarne, daca acesta se ndeparteaza de la sar'a: >> Am fost pus peste voi, chiar daca nu sunt cel mai bun dintre voi. Cnd vedeti ca fac ceea ce este drept, atunci sprijiniti-ma; cnd vedeti ca fac lucruri nedrepte; ndreptati-ma. Dati-mi ascultare atunci cnd si eu dau ascultare Domnului si trimisului sau; atunci cnd dau ascultare, atunci nici voi nu trebuie sa-mi mai dati mie << ( dupa Ab Bakr) .

Dreptul la libertate de gndire, de religie i de exprimare

Toti oamenii au dreptul sa gndeasca, sa creada si sa exprime ceea ce gndesc si ceea ce cred, fara ca cineva sa intervina sau sa-i opreasca, atta vreme ct ei se vor tine n limitele prescrise de sar'a (seriat-ul) . Nu este permisa raspndirea neadevarurilor si exprimarea publica a ideilor ce vin sa raspndeasca nerusinarea si sa slabeasca Umma: >> De ce nu vor nceta cei fatarnici si cei ce au boala n inimile lor si rasvratitorii n Medina, te vom atta mpotriva lor. Atunci, sa nu-ti fie vecini, dect numai pentru scurt timp. Blestematii! Oriunde vor fi aflati, sa fie apucati si macelariti << ( Coran 33, 60-61) . Libertatea gndirii atunci cnd cautam adevarul nu este simplu drept, ea este o obligatie : >> Eu va ndemn cu privire la una, ca sa va ridicati naintea lui Dumnezeu cte doi sau cte unul, apoi cugetati ca n tovarasul vostru nu este un duh, El este numai ndrumator, nainte de pedeapsa cea aspra << ( Coran 34, 46 ) . Toti au dreptul si obligatia sa-si declare aversiunea fata de nedreptati si sa se opuna acestora fara sa se teama de eventualele confruntari cu autoritatile, stapnitorii despotici sau regimurile tiranice actioneaza n mod samavolnic. Aceasta este cea mai buna metoda a Razboiului Sfnt ( gihd ) : >> Trimisul lui Dumnezeu - domnul sa-l binecuvnteze si sa-l mntuiasca! - a fost ntrebat: care Razboi Sfnt este mai bun? El a spus: Cuvntul adevarat n fata unui stapnitor despotic << (hadt dupa Tirmid si Nas') . Nimeni nu interzice raspndirea informatiilor si faptelor adevarate, cu exceptia cazului cnd aceasta reprezinta o amenintare la adresa societatii sau a statului: >> De vine la ei o afacere, fie de pace sau de frica, o raspndesc ( ndata ) . Daca nsa ar mpartasi-o trimisul lor unuia dintre dregatorii lor, ar pricepe-o aceia care ar voi s-o scoata de la ei << ( Coran 4, 83 ). Respectarea credintelor necredinciosilor este o trasatura caracteristica musulmanilor. Nimanui nu i este permis sa ia n derdere convingerile altor oameni, cu att mai putin sa atte societatea mpotriva acestora: >> Nu probozi ( idolii ) pe care i cheama ei, afara de Dumnezeu, ca sa nu-L probozeasca ei pe Dumnezeu ntru dusmanie si nepricepere. Astfel iam mpodobit Noi fiecarui popor faptele sale; apoi se vor ntoarce la Domnul lor si le va vesti rasvadit ce au facut ei. << ( Coran 6, 108 ) .

13

Drepturile soiei
Drepturile sotiei sunt: a) sa traiasca acolo unde locuieste sotul ei: >>Lasati-le sa locuiasca unde locuiti voi<< ( Coran 65, 6 ) . b) ca sotul sa o ntretina pe timpul casatoriei si n lunile de asteptare dinaintea divortului: >>Barbatii sa fie naintea muierilor, pentru ca si Dumnezeu i-a pus pe aceia naintea acestora si ei le tin averile lor<< ( Coran 4, 34 ) ; >> si daca ele sunt ngreunate, cheltuiti pentru ele pna vor depune sarcina lor<< (Coran 65, 6) ; si ca barbatul de care s-a despartit sa preia cheltuielile pentru copiii comuni aflati n grija ei: >> si daca alapteaza pentru voi, dati-le simbria lor << (Coran 65, 6) . c) Sotia are dreptul la aceste cheltuieli indiferent de situatia ei financiara sau de averea personala. d) Sotia are dreptul sa i ceara sotului ncheierea amiabila a contractului matrimonial prin " hul " ( rascumpararea femeii din casnicie ) ; >> si daca va temeti ca amndoi ( sotii ) nu vor mplini poruncile lui Dumnezeu, atunci nu este pacat asupra lor daca ea se rascumpara cu ceva << ( Coran 2, 299 ) ; ea are dreptul sa ceara desfacerea casatoriei pe cale juridica, conform prevederilor seriat-ului. e) Sotia are dreptul sa-si mosteneasca sotul. La fel, sa-si mosteneasca parintii, copii si rudele: >>Asemenea si muierilor li se cuvine a patra parte din ceea ce ati lasat n urma, daca n-aveti copii; nsa daca aveti copii, li se cuvine muierilor a opta parte din ceea ce ati lasat n urma << ( Coran 4, 12 ) . f) Sotii trebuie sa-si respecte reciproc sfera privata ( intima ) si nu trebuie sa dezvaluie secretele acesteia n cazul existentei unor defecte trupesti sau morale. Acest drept trebuie respectat si dupa desfacerea casatoriei. >>Deci nu uitati binefacerea ntre voi << ( Coran 2, 237 ) .

Dreptul la educaie
a) Copii au dreptul sa primeasca o educatie buna de la parintii lor; ei trebuie, n schimb, sa-si respecte si sa-si onoreze parintii: >>si Domnul tau a ornduit ca sa-i slujiti numai Lui si sa va purtati bine cu parintii vostri, daca unul sau amndoi ajung la batrnete lnga tine. De aceea nu spune catre ei 'Pfui' si nu-i certa, ci vorbeste catre ei cuvinte binevoitoare. si pleaca naintea lor aripa umilintei si ndurarii si spune; >>Doamne, ndura-Te de amndoi. Caci ma crescura, cnd eram mic! << ( Coran 17, 23-24 ) . b) Educatia este un drept al tuturor oamenilor. Barbatii si femeile sunt obligati sa ncerce si si si desavrseasca cunostintele: >>Acumularea de cunostinte este obligatia religioasa a tuturor musulmanilor si nemusulmanilor <<Instruirea este dreptul pe care l au cei nestiutori n fata stiutorilor. c) Societatea trebuie sa ofere tuturor oamenilor posibilitatea de a nvata: >>Pe acei oameni carora le vrea binele, Dumnezeu i nvata religia. Eu nu sunt dect un mijlocitor, Domnul Atotputernic este Cel care da<< ( dupa Ab Bakr si 'Umar) . Oamenii pot alege sa nvete lucrurile care le corespund talentelor si capacitatii lor. Dreptul la protectia sferei private Doar Creatorul cunoaste cele mai intime gnduri ale oamenilor. Afacerile private ale oamenilor sunt un domeniu protejat, asupra carora nu trebuie sa se intervina: >> si nu spionati! << (Coran 49, 12 ) .

14

Bibliografie
1. Anghelescu Nadia "Introducere n Islam", colectia "Orizonturi spirituale", editura Enciclopedica, Bucuresti 1993, pag. 99-110. 2. Drmba Ovidiu "Istoria culturii si civilizatiei", volumul IV, editura Saeculum, 2002. 3. Ebul A' la el-Meumudi Seyyid "Introducere n Islam", S.C. Chrater SRL, Bucuresti 1991, pag. 97, 99, 104, 105, 106. 4. Eliade Mircea "Istoria credintelor si ideilor religioase", volumele II si IV, editura stiintifica si Enciclopedica, 1986. 5. Miquel Andr "Islamul si civilizatia sa" . 6. Ottorino Jannone "ABC-ul drepturilor omului". 7. Revista romana de drepturile omului, numarul 1 pe 1993.

15