Examen Bacterii 2011

1
COCI GRAMM POZITIVI FAMILIA MICROCOCCACEAE FAMILIA MICROCOCCACEAE Genul Micrococcus Genul Stomatococcus Genul Dermacoccus Genul Kocuria Genul Kytococcus Genul Nesterenkonia
Genul Planococcus
Genul Staphylococcus
FAMILIA STAPHILOCCACEAE GENUL STAPHILOCOCCUS
1.Taxonomie n prezent Genul Staphylococcus a fost a fost ndeprtat din Familia Micrococcaceae la fel ca i Genul Planococcus, considerndu-se mai apropiai de gruparea Streptococcus Lactobacillus Bacillus, folosindu-se ca argumente: - peretele celular cu o compoziie diferit, - deosebirle imunologice ale catalazelor, - coninut diferite al bazelor ADN, - spectrul de sensibilitate la antibiotice diferit. 2. Definiie. Coci Gramm pozitivi, cu dimensiuni cuprinse ntre 0,5 - 1, aerobi, facultativ anaerobi, imobili, nesporulai, catalazo - pozitivi. Puin pretenioi, se cultiv pe medii obinuite i tolereaz concentraii ntre 5%-15% NaCl, unele specii fiind halofile. Genul Staphylococcus cuprinde un numr apreciabil de specii n modificare cresctoare continu, fiind cunoscute i clasificate pn n prezent 33 de specii dintre care 16 specii au fost identificate i la om: o specie Staphylococcus aueus-coagulazopozitiv i 15 specii de Staphylococcus coagulazonegativi. Calificativul de coagulazopozitiv sau coagulzonegativ se refer la rezultatul testului pentru coagulaza liber.
GRUP
SPECIE
Staphylococ cus aureus
Staphylococcus aureus
INTER ES MEDIC AL UMAN major
LOCALIZARE TIPURI DE INFECII
Colonizeaz: nri, colon, tegument, mediu de spital. Determin infecii ale pielii (foliculite, furuncule, carbuncule, celulit, impetigo, infecii de plag), endocardite, pneumonii, artrite, osteomielite prin diseminare prin continuitate, diseminare limfatic sau sanguin . Determin toxiinfecii alimentare grave Colonizeaz tegumentul, mediul de spital . Determin bactriemii la noi nscui i pacienii oncologici. In seciiile de chirurgie cardio vascular determin infecii de pace-maker, de gref vascular, mediastinite, miocardite. In seciile de ortopedie determin infecii asociate cu dispozitive ortopedice, protezele articulare, rar osteomielit. Infeciile tractului urinar: cistita, uretrit, pielonefrita. Implicat n peritonita asociat cu dializa peritoneal ambulatorie n conductul autitiv extern Scalp Pielea feei Determin endocardite, peritonite,infecii ale tractului urinar, septicemii, infecii ale plgilor postintervenie pe os i articulaii Germene oprtunist, poate coloniza instrumentar pentru investigyaii invazive(catere, drenuri) poate determina Endocardite, abcese cerebrale, septicemii, infecii profunde, osteite, artrite, infecvii cutanate, infecii profunde, infecii ale protezelor vasculare sau ale protezelor valvulare.
Staphylococ cus epidermidis
Staphylococcus - epidermidis sensu stricto
major
auricularis capitis caprae, haemolitycus
rezident modest rezident major
hominis lugdunensis
modest major
pasteuri, rezident saccharolyticus modest warneri modest
Poate fi implicat in osteomielit i infecii ale tractului urinar Infecii ale tractului urinare la femei de vrst fertil, uretrite negonococice, prostatite, infecii ale plgilor, septicemii
Staphylococ Staphylococcus cus - saprophyticus saprophyti cus - xylosus, - cohnii Staphylococ cus simulans Staphylococ cus intermedius Staphyloco ccus Simulans Staphylococcus schleiferi
major, modest, modest modest major
Germene oportunist implicat n colonizarea instrumentarului medical folosit n practici microinvazive: catetere, drenuri, regsindu-se i pe alte dispozitive introduse n organism (valve, proteze), putnd determina infecii ale protezelor vasculare i valvulare.
3. Istoric 4. Habitat
Descoperit n l878 de Robert Koch n coleciile purulente ale unor bolnavi, cultivat n mediu lichid pentru prima dat de ctre Louis Pasteur. Germeni larg rspndii n natur. In stare saprofit se gsesc n aer, sol, ap, pe piele i n cavitile naturale ale omului i animalelor. Stafilococii condiionat patogeni (SCN coagulazonegativi) formeaz microcolonii la nivelul foliculilor piloi i la nivelul glandelor sebacee, pe tegumete i n nri. SCN au capacitatea de a se dezvolta pe suprafeele electronegative ale corpilor strini sub form de colonii alctuite din aceste bacterii i glicocalix slimesubstraturi organice, constituind un biofilm - principal factor de patogenitate. Aa sunt asociai din ce n ce mai frecvent cu infeciile aprute n urma practicrii manevrelor invazive pentru diagnostic sau tratament (catetere, drenuri) i a inseriilor protetice (valve cardiace, proteze vasculare, unturi artrio-venoase, proteze articulare, etc). Stafilococii patogeni (SCP -coagulazopozitivi) dei au tropism fa de derm producnd infecii nsoite cu puroi la nivelul pielii i glandelor anexe se pot implica n bacteriemii i septicemii n alte organe i esuturi.
5.Caractere morfotinctoriale
Coci sferici, nesporulai, n general necapsulai, imobili. Cel mai frecvent stafilococii sunt dispui n grmezi
neregulate asemntoare unui ciorchine de strugure (staphylo -strugure), dar se pot aranja i izolai, n diplo, tetrade sau n lanuri scurte de 3-4 celule. Gramm pozitivi de regul pot deveni Gramm variabili n condiii de stress metabolic ( temperatur, presiune osmotic, variaii de pH, factori antimicrobieni). Anomalia tinctorial se asociaz cu anomalii morfologice exprimate prin forma alungit, imperfect conturat a stafilococilor. 6. Caractere cultur. de Este un germene aerob i facultativ anaerob, nepretenios, dezvoltndu-se bine pe medii simple de cultur (geloz, geloz snge) la temperaturi ntre 35 -370 C, n 18-24 ore i la un pH optim de 7,5 dar sunt tolerate i variaii mari. Mediile cu suplimente organice (ser, ou, peptone, soia) favorizeaz pigmentogeneza. Dac produsul patologic recoltat conine i flor secundar, pentru izolarea stafilococilor se folosesc medii de mbogire hiperclorurate pn la 7-10 -15g% mediul Chapmann. - Elaboreaz pigmeni endogeni de natur lipidic, care coloreaz doar cultura nu i mediul. Pigmentarea devine mai evident dup meninerea plcii cu mediul de cultur nc 24 - 48 ore la temperatura camerei Staphylococus aureus elaboreaz un pigment auriu, Staphylococus epidermidis elaboreaz un pigment alb, Staphylococus saprophyticus elaboreaz un pigment citrin. - Elaboreaz hemolizine (alfa, beta i de curnd s-au identificat i hemolizine de tipul i - la stafilococcus aureus de tip uman. Unele tulpini dein hemolizine producnd hemoliz clar, total cu un contur bine delimitat (hemolizina - stafilococcus aureus), altele produc hemoliza difuz cu limite imprecise (hemolizina stafilococi animali i 20 %din stafilococii umani), care se clarific dupa cteva ore la frigider. - Au un echipament enzimatic bogat:catalaza, hialuronidaza, proteaze, lipaze, nucleaze, DN- aze . coagulaza,
7.Caractere biochimice
8. Rezistena fa de - Rezist la ntuneric i uscciune, fcnd parte din bacteriile factori fizci i chimici nesporulate cele mai rezistente la condiii de mediu nconjurtor, supravieuind luni de zile n produsele patologice uscate (puroi). - Sunt sensibili la dezinfectante i antiseptice n concentraiile uzuale. - La o temperatur de 550 C - 600 C sunt distrui n aproximativ 15 minute, deci pasteurizarea este eficient asupra lor. - Ctig uor rezistena la antibiotice: 90% din tulpini sunt rezistente la penicilina (produc penicilinaza care distruge penicilina G prin descompunerea inelului beta lactaminic), motiv pentru care pn la efectuarea antibiogramei se pot administra peniciline semisintetice (oxaciclina, methicilina).
ncepnd din anii 1960 s-a demonstrat exitena tulpinilor de Stafilococcus aureus meticilinorezistent (MRSA) cu rezisten multipl la antibiotice incluznd toate antibioticele lactaminice,macrolidele, aminoglicozidele, cotrimoxazolul, etc., extinzndu-se n prezent i la cefalosporine, motiv pentru care se recomand administrarea concomitent a vancomicinei cu rifampicin sau aminoglicozide. 9.Structura antigenic Este variat i heterogen, avnd antigene legate de corpul celular dar i structuri antigenice extracelulare (exotoxine, hidrolaze, hemolizine). Antigene legate de corpul celular - capsula prezent la un numr mic de tulpini de Stapylococcus aureus. - polizaharidul A identificat la Stapylococcus aureus i polizaharidul B identificat la Stapylococcus epidermidis sunt acizi teichoici. - proteina A ntlnit doar la stafilococii patogeni. - coagulaza legat (clamping factor- factor de agregare) - adezine- proteine de suprafa, specifice,implicate n colonizarea matricei intercelulare,n invazia esuturilor i n fagocitoz. de Stafilococii patogeni i datoresc aceast proprietate, capacitii de a elaboara un numr mare de toxine i enzime. Toxigeneza - Hemolizine elaboreaz hemolizine solubile, separabile prin electroforez (alfa, beta, gama, delta hemoliza). Cea mai importanta este alfa-hemolizina care distruge membrana eritrocitelor, trombocitelor i a altor celule la iepure oaie i om, are aciune dermonecrotic, i un important efect asupra musculaturii netede i asupra SNC, n doze mari putnd avea un efect letal. - Exotoxine piretogene (A,B) cu efecte imunosupresoare, cu efecte mitogene pronunate la nivelul limfocitelor T supresoare, cresc toxicitatea endotoxinelor germenilor Grammm negativi , eritrodermie - Enterotoxina produs de unele tulpini patogene are rol n etiologia toxiinfeciilor alimentare. Probabil ca aceasta determin excitaia direct a SNC dupa ce au fost lezai receptorii neutri din tubul digestiv - Factorul necrozant inoculat intradermic la iepure produce dermonecroza. - Factorul letal inoculat intravenos la iepure determin rapid moartea animalului. - Leucocidina poate avea un rol deosebit de important n infecii determinnd degranularea leucocitelor i macrofagelor, inhibnd motilitatea acestora. - Coagulaza liber i legat este tipic pentru stafilococii patogeni. In organisme produce o barier de fibrin n jurul focarului septic i la suprafaa germenului, avnd aciune antifagocitar. - Fibrinolizina sau stafilokinaza lizeaz cheagul de fibrin, favoriznd invazia stafilococilor.
10. Caractere patogenitate
- Hialuronidaza, factor de difuziune, prin scindarea acidului hialuronic din esutul interstiial favorizeaz invazia stafilococilor n esuturi. - Dezoxiribonucleaze, proteinazele, lipazele, proteina sindromlui toxico-septic (TSST1), toxina exfoliativ (dermatita exfoliativ Ritter), penicilinaza sunt alte substane extracelulare formate de stafilococi. 11.Rspunsul imun Imunitatea postinfecioas este specific fa de produii extracelulari (toxine, enzime) dar i fa de antigenele legate de corpii bacterieni. Titrul anticorpilor antistafilococici este sczut. n cazul unor infecii generalizate titrul poate atinge valori mari, dar care nu influeneaz procesul de vindecare. Stafilococii pot deveni patogeni i se pot manifesta ca atare fie prin multplicare i invazivitate, fie prin multiplicare i toxigenez. Copiii i adolescenii sunt mai susceptbili la infecia stafilococic. Toi factorii care scad rezistena organismului (infecii intercurente, boli debilitante, tulburri de nutriie, traumatisme, sarcina, etc) favorizeaz dezvoltarea infeciei. Forma clinic de manifestare a infeciei depinde de poarta de intrare, de numrul i virulena germenilor : l. Infecii ale pielii i esutului subcutanat: furuncule, abcese, foliculite, hidrosadenite, impetigo, infecia plgilor, dermatita exfoliativa Ritter, pemphigus neonatorum, etc. 2. Infecii la nivelul cilor respiratorii: rinofaringit, sinusit, bronit, pneumonii, mai ales la copii i la vrstnici dup infecii virotice. 3. Infecii gastrointestinale a. enterit acut la copiii cu disbacterioze n urma tratamentelor cu antibiotice cu spectru larg de aciune. b. toxiinfecii alimentare (TIA) - determinate de stafilococii productori de enterotoxin. 4. Infecii urinare ocupnd locul 2 n etiologia cistitelor i glomerulonefritelor dup Esch. coli. Poate cauza abcese perirenale. 5 Infecii la nivelul oaselor i articulaiilor determin osteomielita i artrita septic. 6. Infecii la nivelul altor organe: meningite, otite, endocardite; abcesele cerebrale sau pulmonare se datoreaz rspndirii germenilor pe cale sanguin sau limfatic de la nivelul procesului superficial. 7. Infecii generalizate - febra puerperal postabortum sau post partum sunt din ce n ce mai rare. Mai frecvent poate apare sindromul de oc toxic determinat de stafilococul productor de TSST-1 toxina 1 a ocului toxic. 8. Infecia stafilococic de spital, infecia nozocomial este cea mai temut astzi, deoarece tulpinile de spital sunt patogene, prezint cel mai ades plurirezisten la antibiotice, iar organismele receptive (bolnavii) au o aprare antiinfecioas sczut.
12.Boala la om
13. Epidemiologie
Sursa de infecie: este reprezentat de omul bolnav cu diferite forme de boal, purttorul sntos de germeni n special din mediul spitalicesc (nas, tegumente), animale, alimente, elemente de mediu. Calea de trasmitere: direct sau indirect, complex . Receptivitatea : general, n special la nou nscui, bolnavi imunodeprimai, cu transplant de organ, maladii cronice decompensate. Factorii socioeconomici precari , pot influena negativ circulaia stafilococilor n mediu.
FAMILIA STREPTOCOCCACEAE 1. Taxonomie Iniial clasificarea germenilor aparinnd acestei familii s-a bazat pe caractere fenotipice i anume: - caracteristici ecologice, - rezistena la factori fizici i chimici , - aspectul morfologic al colonilor, - tipul de hemoliz produs pe agar snge, - specificitatea serologic a substanelor specifice de grup i de tip, - reacii biochimice. n prezent, dup mai multe remanieri, criteriile de taxonomie molecular au primat n conturarea Familiei Streptococcaceae i anume: - analiza secvenelor ARNr 16S, - hibridarea acizilor nucleici, - utilizarea anticorpilor monoclonali, - compoziia n lipide, - analiza electroforetic a enzimelor, etc.
Familia Streptococcaceae cuprinde n prezent urmtoarele genuri: Genul Streptococcus Streptococii Genul Enterococcus Streptococii enterici Genul Lactococcus Streptococii prezeni n produsele lactate Genul Vagococcus Streptococii mobili Genul Abiotrophia Streptococii simbiotici
i cocii Gramm pozitivi din alte genuri se nrudesc cu streptococii i anume: Genul Aerococcus Larg rspndii n natur, dar i pe tegumente. - Implicai n endocardite subacute Genul Gemella Coci prezeni n microbiocenoza tractulului respirator i digestiv. - Implicai n endocardite subacute, Genul Globicatella Habitat insuficient precizat, rar izolai i de la om. - Implicai n meningite. Genul Helcococcus Habitat insuficient precizat, rar izolai i de la om Genul Leuconostoc - Ubicvitar pe vegetale,furaje, alimente dar i n tubul digestiv al omului. - Implicai n meningite, i bacteriemii neonatale. Genul Pediococcus - Ubicvitar pe vegetale, furaje, alimente dar i n tubul digestiv al omului.
abcese meningite
GENUL STREPTOCOCCUS 1. Taxonomie Cuprinde n prezent 6 grupri de specii, conturate astfel n urma: - analizei comparative a secvenelor ARNr 16S, - constatrii rezultatelor hibridrii acizilor nucleici, - analizei taxonomice numerice.
2. . Clasificarea streptococilor nc nu exist un sistem perfect ci doar perfectibil pentru clasificarea tuturor streptococilor. S-au utilizat de a lungul timpului: - apectul hemolizei pe mediul cu agar-snge; - specificitatea serologic a antigenelor de grup (Lancefield) i de tip; - rezistena la aciunea factorilor fizici i chimici; - teste biochimice; - teste de genetic molecular..
Cele mai importante specii de streptococi pentru patologia uman sunt urmtoarele: GRUPUL 1. Grupul pyogenes SPECIA - Str. pyogenes - Str. agalactiae, - Str. dysgalactiae, - Str. porcinus. - Str. anginosus, - Str. costellatus, - Str. intermedius. - Str. mitis, - Str. oralis, - Str. gordonii, - Str. sanguis, - Str. parasanguis, - Str. crista, - Str. pneumoniae. - Str. salivarius, - Str. vestibularis, - Str. thermophillus
2. Grupul anginosus
3. Grupul mitis
4. Grupul salivarius
10
5. Grupul bovis 6. Grupul mutans
- Str. bovis - Str. mutans, - Str. sobrinus - Str. cricetus, - Str. rattus.
3. Habitat Germenii Genului Streptococcus se regsesc gzduii la om i diverse animale (bovine, porcine, equine, canine, psri, maimue, obolani, etc) de unde pot polua diferite elemente ale mediului ambiant. Unele specii fac parte din flora indigen, a orofaringelui, tractului gastrointestinal i pielii fiind nepatogene, altele sunt patogene, determinnd variate manifestri clinice imediate sau la distan n timp. 4. Manifestri clinice GRUPUL 1. Grupul pyogenes SPECIA - Str. pyogenes DETERMINARE CLINIC Portaj nasofaringian: 10%-40%; Infecii potenial grave: tegumentare (impetigo, erizipel), esuturi moi (celuluitfasceit necrozant) respiratorii (angine, faringite), febr puerperal. Tulpinile eritrotoxigene determin: scarlatina sau sindromul de oc toxic; Complicaii supurative: prin diseminarea infeciei pe cale sanguin, limfatic sau prin contiguitate; Complicaii nonsupurative: febra reumatic, glomerulonefrit acut, coree, eritem nodos. Portaj: faringian, intestinal, vaginal; Noi nscui: pneumonii, meningite; Aduli: infecii postpartum Imunodeficieni:infecii tegumentare, esuturilor moi. Nefrite Infecii ale aparatului urinar i genital Fac parte din flora rezident la nivel orofaringian, intestinal, genital; Infecii purulente la nivelul: cavitii bucale, faringelui, cilor respiratorii superioare, tractului digestiv, urinar, SNC, la nivelul tegumentelor, prilor moi, oaselor.
- Str. agalactiae
ale
- Str. dysgalactiae - Str. porcinus 2. Grupul anginosus - Str. anginosus - Str. costellatus - Str. intermedius
10
11
3. Grupul mitis streptococi viridans
- Str. mitis, - Str. oralis, - Str. gordonii, - Str. sanquis, -Str. parasanquis, - Str. crista, - Str. pneumoniae
Flor rezident la nivelul cavitii bucale i orofaringelui. Potenial cariogenn. Endocardite subacute la pacienii cu valvulopatii sau cu tulburri ale dinamicii sanguine cardiace. Pneumonii i meningite rar. Bacteriemii i septicemii la pacieni oncologici. Portaj orofaringian : 30%-70%; Frecvent implicat n: otite medii, sinuzite, meningite. Agentul etiologic al pneumoniei franc lobar i al reacutizrii bronitelor cronice. La copii implicat n etiologia peritonitelor primare. Flor rezident la nivelul cavitii bucale i orofaringelui. Accidental patogen, cu manifestri clinice asementoare Grupului mitis. Ocazional n colon. Implicai n endocardite subacute la pacieni cu suferine intestinale (diverticulite, neo de colon). Flor rezident la nivelul cavitii bucale. Implicate n formarea plcii dentare i n cariogenez. Rar implicate n endocardite subacute.
4. Grupul salivarius
- Str. salivarius, - Str. vestibularis
5. Grupul bovis
- Str. bovis
6. Grupul mutans
- Str. mutans, - Str. sobrinus
STREPTOCOCCUS PYOGENES 1.Definiie Sunt coci sferici sau ovali, Gramm pozitivi, dispui n lanuri (strepto = lan) sau perechi, nesporulai, imobili. Sunt saprofii, patogeni sau saprofii condiionat patogeni. Germeni pretenioi nutritivi, aerobi i facultativ anaerobi, unii carboxifili.
Aspectele descrise la Streptococcus pyogenes sunt valabile pentru toate speciile de streptococi. 2. Habitat Sunt larg rspndii n natur, fcnd parte din flora normal a omului i animalelor.
11
12
3.Caractere morfologice
4.Caractere cultur
Au form de coci, ovoizi sau sferici cu diametrul de l- 2 mm. Ei sunt dispui n diplo sau lanuri de lungimi variabile condiionate de factorii de mediu. Sunt imobili, nesporulai. n peretele bacterian mureina se regsete n cantitate mare, unele specii pot prezenta o capsul de natur polizaharidic care le confer o mare virulen i mpiedic fagocitoza. de Streptococii sunt germeni mai pretenioi dect stafilococii, necesitnd pentru cretere medii mai complexe care s conin proteine native (snge, ser, ascit), vitamine i factori de cretere. Streptococii piogeni sunt cei mai pretenioi, streptococii viridans sunt mai puin pretenioi iar enterococii cresc pe mediile uzuale. Cresc de obicei pe medii lichide de bulion glucozat sau pe mediul solid de geloz- snge. Pe medii cu bulion glucozat streptococii piogeni cresc n form de flocoane care se depun pe perei sub form de fulgi i las un sediment pe fundul eprubetei. Streptococii care dein capsul deci un grad ridicat de patogenitate determin o turbiditate omogen a mediului. Pe medii cu snge dezvolt colonii mai mici dect ale stafilococului (0,5-2mm), incolore i determin o zon de hemoliz. Streptoocii piogeni determin pe geloz snge colonii de tip S iar cei care dein capsul - colonii de tip M. In funcie de elaborarea de hemolizine streptococii se mpart n 4 categorii: - streptococi alfa hemolitici, metabolizeaz incomplet hemoglobina dnd o coloraie verzuie n jurul coloniilor caracteristic pentru streptococii viridans, ei fiind saprofii, contiionat patogeni. - streptococii alfa prim hemolitici metabolizeaz complet hemoglobina, dar este o hemoliz n care mai exist hematii nehemolizate. n aceasta categorie intr serotipurile B i D ale streptococilor, fiind saprofite, condiionat patogene. - streptococii betahemolitici care elaboreaz hemolizina beta, dau o hemoliza complet, ntins, coloniile avnd marginile clare. Din aceasta categorie fac parte streptococii de grup A (care sunt ntotdeauna patogeni) dar i cei din grupurile B, C , F i G . - streptococii gama sunt nehemolitici, nu elibereaz hemolizine. Din aceast grup fac parte streptococii de grup D i peptostreptococii. Au capacitatea de a elabora hemolizine (alfa, alfa prim, beta) sau streptococii gama nu elaboreaz hemolizine.. Elaboreaz enzime care permit degradarea zaharurilor cu producere de acid. Sunt catalazo negativi i nu sunt sensibili fa de bil. Sunt aerobi dar pot fi i microaerofili sau chiar facultativ anaerobi (enterococii), fiind implicai n infeciile mixte cu localizare pulmonar. Streptococii de grup A sunt sensibili la bacitracin i la pirolidonil beta naftilamid (testul PYR) ceea ce permite diferenierea lor.
12
13
6. Rezistena n Sunt microorganisme relativ rezistente, putnd supravieui cteva mediu, la ageni fizici, sptmni n secreiile faringiene uscate la temperatura camerei, pe chimici i biologici tampoane de vat. In stare liofilizat i pstrez viabilitatea ani de zile. Sunt distrui de razele solare, u.v., antiseptice i dezinfectante n concentraiile uzuale, precum i de cldur la 55 0 C, timp de 20 de minute. Sunt rezisteni fa de violetul de genian. Streptococii de grup A sunt ntotdeauna sensibili la peniciline (nefiind necesar antibiograma). Streptococii de grup D si ctig rapid rezistena la antibiotice. Sunt rezisteni la concentraii mari de NaCl (6,5 g%), la aciunea bilei i a srurilor biliare la fel ca i streptococii viridans. 7.Structur antigenic Este deosebit de complex, coninnd att antigene somatice ct i antigene solubile. - Antigenele somatice a. antigenul capsular (se poate izola de la germeni foarte patogeni). b. antigenul M se gsete la suprafaa peretelui bacterian, fiind unul din principalii factori de virulen ai streptococilor de grup A. Este specific de tip, streptococii de grup A mprindu-se n 80 de tipuri - serovaruri (GRIFFITH). c. proteina asociat proteinei M (MAP), d. substana T , protein care permite mprirea n 28 de serovaruri a streptococilor piogeni, e. proteina R care este un antigen de suprafa, f. Carbohidratul C se gsete n profunzimea peretelui. Are specificitate de grup. Pe baza acestei substane streptococii au fost mprii de ctre LANCEFIELD n l9 grupe, notate cu litere: A,B....U. Majoritatea streptococilor care sunt patogeni pentru om aparin grupului A. Din aceast clasificare lipsesc streptococii viridans care nu au substana C. Substana C nu este factor de patogenitate, de aceea anticorpii anti C nu confer protecie. - Antigene solubile a. Exotoxina (eritrotoxina) sau toxina Dick are afinitate pentru piele determinnd exantem, iar la nivelul mucoaselor enantem. Exist un singur tip de toxin eritrogen care este elaborat numai de streptococii lizogenizai, anticorpii antiexotoxin sunt protectori.. Exotoxina determin scarlatina. b. Hialuronidaza scindeaz acidul hialuronic i favorizeaz invazia germenilor. c. Fibrinolizinele sau streptokinazele au proprieti proteolitice; activnd plasminogenul din plasm, l transform n plasmin care este capabil s digere fibrina. Streptokinaza administrat intravenos este util n embolia pulmonar, tromboza arterial i venoas, n infarctul miocardi acut. Este deosebit de antigenic. Determinarea streptokinazelor are importan pentru diagnosticul si prognosticul bolii.
13
14
d. Sreptodornaza (dezoxiribonucleaza) depolimerizeaz ADN. Dup infecii streptoocice ale pielii n special apar anticorpi antiADNeaz. e. Streptolizinele se submpart n: - streptolizina O elaborat de grupele A,C,G de streptococi, oxigenabil, de natur proteic cu aciune hemolitic, leucolitic i cardiotoxic. Este puternic antigenic, declannd n organismului bolnavului elaborarea de antistreptolizine O (evideniabil prin reacia ASLO). Deosebit de importante n diagnosticul precoce i tardiv al infeciei streptococice. - streptolizina S este oxigenostabil, neantigenic, producnd n anaerobioz hemoliza beta pe mediile cu snge. 8.Caractere patogenitate de Patogenitatea streptococilor este determinat de capacitatea lor de virulen, toxigenez i de sensibilizare. Caracterul de patogenitate prin multiplicare este dat de proteina M i capsula de acid hialuronic, determinnd afeciuni la poarta de intrare. Invazivitatea este determinat de enzimele litice care determin apariia unor focare secundare propagate din aproape n aproape. Aceste caractere de patogenitate pot da natere la infecii acute, dintre care unele au un mare potenial de cronicizare; pot da infecii de focar la poarta de intrare sau la distan. Aceste infecii sunt ntotdeauna purulente. Toxigeneza este o proprietate pe care o regsim doar la streptococii de grup A, ei dein receptori pentru bacteriofagi, devenind lizogeni i elabornd exotoxine. Rezistena mpotriva infeciei streptococice are specificitate de tip. Imunitatea specific dpinde da anticorpii anticapsulari i antideterminani de suprafa. Cercetri recente au demonstrat existena unei imuniti locale la nivelul mucoaselor. Imunitatea fa de de infecia cu streptococi de grup A este legat de prezena: - anticorpilor specifici antiproteina M (se cunosc 80 de tipuri diferite) care asigur gazdei o protecie de lug durat ani de zile; - anticorpilor anti MAP care apar la titruri ridicate n complicaiile nesupurative, au o dinamic asemntoare anticorpilor M; - anticorpilor anticarbohidrat (anti CHO) cu semnificaie asemntoare cu anticorpii antiMAP, reacionnd ncruciat cu glicoproteinele din valvele cardiace umane; - anticorpilor antiproteine din citoplasma celulei streptococului (proteina 40KD i proteina 50KD), - anticorpilor antiantigenul citoplasmatic endostreptozin, antigenul cu rol n patogenia glomerulonefritei difuze acute; - anticorpilor antistreptolizin O, a cror titru este orientativ n diagnosticul infeciilor poststreptocice. Imunitatea dup scarlatin este durabil pentruc exist un singur tip de toxin eritrogen.
9. Rspunsul imun
14
15
In funcie de poarta de intrare are loc o reacie inflamatorie difuz a esutului care se poate extinde rapid. Aceast infecie primar poate fi urmat n anumite circumstane de o septicemie sau de atingerea altor esuturi prin diseminare hematogen (febra puerperal, osteomielita hematogen). - Erizipelul se dezvolt atunci cnd pori de intrare sunt pielea sau mucoasele superficiale. - Febra puerperal survine cnd streptococii ajung n uter dup natere. - Septicemia este provocat de infectarea cu streptococi fie postoperator, fie posttraumatic. Infecii locale Angina streptococic cea mai frecvent infecie. La copiii mici determin rinofaringite subacute cu pericol de penetrare n urechea medie, mastoid sau meninge. La adolesceni i aduli pot aprea rinofaringite acute, amigdalite pultacee, i dac agenii patogeni dein eritrotoxina - scarlatina. Infeciile tractului respirator superior nu conduc de obicei la mbolnviri pulmonare. Pneumoniile determinate de streptococ complic cel mai ades unele infecii virale n antecedetele imediate, are evoluie rapid progresiv i sever . Impetigo se dezvolt n special la copiii mici n urma unor infecii ale pielii n straturile superficiale. Infecii ale pielii cu streptococi pot conduce la o aa numit nefrit poststreptococic i numai rareori la reumatism. Endocardite bacteriene Endocardita acut infecioas determinat de streptococii beta hemolitici, stafilococi sau bacteriile Gramm negativ atac n cadrul unei bacteriemii aparatul valvular defect; netratat poate evolua infaust. Endocardita subacut bacterian este determinat cel mai frecvent de streptococii viridans, putnd evolua netratat spre deces. Boli autoimune poststreptococice Apare mai nti un mecanism de hipersensibilizare umoral de tip I sau III i numai dup aceea hipersensibilizarea celular de tip IV. Ulterior intervin mcanismele autoimune prin degradarea esuturilor n focarul respectiv. Aceste boli sunt date n general de streptococii de grup A. Streptococii determin boli prin hipersensibilizare deoarece pe tot parcursul copilriei trecem prin multiple infecii cu acest tip de germeni. La un moment dat una dintre infecii devine contactul sensibilizant iar urmtoarea va fi contactul declanant. Apariia anticorpilor antistreptolizin O la valori foarte ridicate indic fenomene de sensibilizare. Bolile autoimune postreptococice sunt: - reumatismul articular, - cardita reumatismal, - eritemul nodos,
15
16
- glomerulonefita. 11. Epidemiologie Incidena maxim a infeciilor streptococice este n perioada colarizrii primare (6-12 ani), copiii fiind surs de infecie pentru restul familiei. Sursa de infecie este reprezentat omul bolnav cu diverse forme de boal sau purttorul de germeni . Ci i mecanisme de transmitere: prin contact direct: bolnavul fiind mult mai periculos dect purttorul, ntruct disemineaz prin picturi, secreii, mini contaminate doza infectant apreciat la 100 germeni. Infeciile transmise cutanat sunt favorizate de abraziuni, nepturi prin manevre traumatice, inclusiv nepturi determinate de insecte. Streptococii vehiculai indirect prin lenjerie de pat i corp, inventar moale, sunt mai puin infectani. Prin mecanism indirect streptococii pot fi diseminai i prin alimente contaminate: salate, ou, lapte, derivate contaminate. Receptivitatea este general. Incidena infeciilor streptococice nu coreleaz cu sexul cu excepia celor de grup B sau cu factori genetici sau rasiali. Reumatismul ns la albi coreleaz cu fenotipul HLA DR 4 i la populaia neagr cu HLA DR 2. Profesia nu expune semnificativ. Persoanele imunodeficiente sunt expuse mai mult la bacteriemie. Infeciile streptococice au sezonalitate de toamn - primvar, cele cu localizare cutanat fiind favorizate ns de timpul cald i umed. Factorii naturali de mediu: umiditatea crescut, temperatura sczut din sezonul rece favorizeaz transmiterea prin aerosoli a streptococilor, catarul respirator i creterea portajului Factorii socio-economici precari, aglomeraia favorizeaz infeciile streptococice. Infeciile streptococice se manifest endemic, scarlatina determinat de streptococul hemolitic fiind ns considerat cu potenial epidemic periculos. Epidemii localizate de angine streptococice se nregistreaz la copiii din cree, grdinie, coli internate, aezminte sociale, dar i la tinerii militari n cazrmi.
STREPTOCOCCUS VIRIDANS Habitatul preferenial este cavitatea bucal, dar se regsesc i n tractul gastrointestinal sau n cel genital la femei Sunt considerai germeni saprofii, condiionat patogeni. Totui prezena lor se poate asocia cu endocardite bacteriene subacute n special la pacienii cu proteze valvulare. Streptocii viridans au fost izolai i de la pacieni cu infecii n alte organe sau sisteme, rolul lor patogen crescnd la pacienii neutropenici. Sunt lipsii de antigenul specific de grup (carbohidratul C) motiv pentru care nu sunt
16
17
clasificabili Lancefield. Ei se identific prin caractere fiziologice. Reaciile sunt negative la majoritatea testelor pentru identificarea de gen. Se constituie ntr-un grup apreciabil de streptococi care determin hemoliza de tip alfa, dar pot fi i nehemolitici.
GENUL ENTEROCOCCUS Principalele specii recunoscute de Kalina n 1970 la om ca fcnd parte din genul Enterococcus sunt Enterococcus faecalis i Enterococcus faecium. n prezent pe baza caracterelor biochimice i a studiilor genetice sunt descrise 19 specii de enterococi. 1. Definiie 2. Habitat 3.Caractere morfologice 4.Caractere cultur Coci Gramm pozitivi, imobili (cu 2 excepii), nesporulai catalazo negativi, facultativ anaerobi. Fac parte din flora enteric, a tractului genito-urinar la om i animal. Polueaz intens mediul ambiant: sol, ap, alimente, insecte. Coci, cocbacili, dispui fie izolat, fie perechi sau n lanuri scurte, imobili, nesporulai, Gramm pozitivi. de Cresc bine pe orice agar baz suplimentat cu 5% snge de berbec, sau n mediu lichid: bulion cu 6,5 % Na Cl. Temperatura optim de cultivare 10 C 37 C. Sunt nonhemolitici i ocazional hemolitici, determinnd hemoliz . Hidrolizeaz esculina n prezena bilei sau a srurilor biliare, sunt PYR (pyroliodonyl arylamidaz) i LAP (leucin aminopeptidaz) pozitive, tolereaz Na Cl 6,5%. n Rezisteni n condiii de mediu adverse. Rezistent la antibiotice i chimioterapice determin infecii profunde greu de tratat. Conine un antigen specific de grup D. Infecii urinare la pacienii cu uropatii obstructive. Infecii mixte pelvine. Infecii de plag. Bacteriemii la imunodeprimai i la persoane vrstnice ndelung spitalizate. Endocardite bacteriene. Incert implicai n infecii ale sistemului nervos central sau n infecii ale aparatului respirator. Implicai frecvent n infeciile nozocomiale ocupnd locul 2 dup Escherichia coli n infeciile nozocomiale de tract urinar, i locul 3 dup stafilococii coagulazo-pozitivi i stafilococii coagulazo-negativi n bacteriemiile de spital.
5.Caractere biochimice 6.Rezistena mediu 7.Structur antigenic 8.Patologie infecioas
17
18
STREPTOCOCCUS PNEUMONIAE (PNEUMOCOCUL) 1. Definiie 2. Habitat Coci Gramm pozitivi, alungii, lanceolai, dispui n general n diplo pe axul longitudinal. Nu se recunoate unanim c cele 80 de serotipuri de pneumococ ar face parte din flora normal a tractului respirator superior. Sunt frecvent localizai n cavitatea bucal, nazal, faringian i laringian. Se gsesc att la purttori sntoi ct i la bolnavi. Nu circul liber n natur. Diplococi Gramm pozitivi, imobili, nesporulai, ncapsulai. Majoritatea pneumococilor sunt saprofii dar exist i pneumococi care dein o capsul de natur polizaharidic implicat n patogenitate i n rezistena germenilor n mediul extern. Pneumococii sunt aerobi i facultativ anaerobi. de Pneumococii sunt germeni pretenioi crescnd numai pe medii mbogite (geloz snge). Creerea lor este favorizat ntr-o atmosfer de 5% CO2 i la o temperatur de 370 C. Pe geloz snge pneumococii ncapsulai determin colonii S iar ceilali colonii M. Sunt germeni hemolitici, coloniile sunt mici, transparente, nconjurate de o zon de hemoliz de tip alfa prim, la fel ca i streptococii viridans. n mediul de cultur lichid tulbur omogen mediul. Glucoza se constitue n principala surs de energie pentru pneumococi. Elibereaz enzime zaharolitice, proteolitice, lipolitice. Fermenteaz inulina, sunt sensibili la optochin ceea ce i difereniaz de streptococii viridans. Produc enzime autolitice. Autoliza este indus i accelerat de bil, sruri biliare, acizi bilari consituindu-se ntr-un test important de identificare a lor (testul bilolizei - Neufeld). Rezistent la testul bil- esculin. Testul CAMP i al creterii satelite negativ.
4.Caractere cultur
6.Rezistena n n mediul extern rezistena lor este sczut, fiind distrui de razele mediu, la ageni solare i de dezinfectantele uzuale. fizici , chimici i n schimb pot supravieui cteva luni n sput uscat, la ntuneric. biologici n timp microorganismele devin Gramm negative i au tendin la autoliz care poate fi intensificat de ageni tensioactivi de suprafa. Actualmente este de semnalat apariia pneumococilor rezisteni la peniciline (20-40%) sau chiar tulpini multirezistente la antibiotice.
18
19
7.Structur antigenic
Exist antigene somatice i antigene solubile. La nivelul peretelui se identific un carbohidrat specific de grup caracteristic tuturor pneumococilor. Proteina M este un antigen caracteristic pentru fiecare tip de pneumococ. Antigenul K identificat n capsula polizaharidic protejeaz pneumoocul de fagocitoz, favoriznd invazivitatea acestuia. Structura lui este specific pentru fiecare seroip, identificndu-se pn n prezent 83 de serotipuri diferite. Criterii de identificare a pneumococilor sunt: reacia de umflare a capsulei utiliznd anticorpi anticapsulari, reacia de coaglutinare sau latex aglutinare, inoculare la oareci. de Este patogen prin multiplicare i invazivitate, caractere determinate de prezena capsulei. Nu are capacitate de toxigenez. Elaboreaz o hialuronidaz care-i favorizeaz invazivitatea n cile respiratorii inferioare. Imunitatea fa de infecia pneumococic are specificitate de tip, depinznd de anticorpii care apar mpotriva antigenului capsular (antigenul K) ct i de funcia fagocitelor. Este de scurt durat, oferind protecie o perioad de timp redus. Vaccinarea antipneumococic induce formarea de anticorpi anticapsulari Pneumococii pot determina clinic: - otite, sinuzite, - bronite acute i cronice, - meningit foarte grav, - endocardit foarte grav, - peritonita, - pneumonia franc lobar. Sursa de infecie: omul bolnav, purttorul sntos Aproximativ 40-70% dintre oameni sunt la un moment dat purttori sntoi de pneumococ ceea ce denot c mucoasa respiratorie normal are un grad important de rezisten natural. Cile i mecanismele de transmitere: direct, aerogen prin picturi, secreii, obiecte de uz pro priu contaminate. Receptivitastea este general, extremele de vrst fiind cele mai expuse. Infeciile cu rhinovirusuri (guturaiul ) favorizeaz infecia pneumococic. Factorii care pot predispune organismul uman la infecia pneumococic sunt: - anomalii consituionale sau dobndite ale tractului respirator, - intoxicaia cu alcool sau droguri, - malnutriia, debilitatea, - tulburri circulatorii i insuficiena cardiac, - hiposplenismul,
9. Rspunsul imun
10.Patologie infecioas
11.Epidemiologie
19
20
- anemia, - afeciuni renale, - imunodeficene de diferite cauze. Vaccinarea antipneumococic cu vaccinuri polizaharidice, ce conin 23 din serotipurile cele mai circulante nu se administreaz sub vrsta de 2 ani. Acestea induc formarea de anticorpi anticapsulari. Factorii naturali de mediu: umiditatea crescut, temperatura sczut favorizeaz transmiterea aerian a pneumococului i creterea portajului. Factorii socio-economici precari, aglomeraia, slaba alimentaie, nivelul de igien personal deficitar favorizeaz infeciile pneumococice.
20
21
COCI GRAMM NEGATIVI AEROBI FAMILIA NEISSERIACEAE Genul Neisseria Genul Eikenella Genul Kingella M-5 Genul Simonsiella M-6 Genul Alysiella
CDC EF -4
GENUL NEISSERIA n prezent se cunosc 16 specii de Neisserii dintre care 10 cu mai multe subspecii i biovaruri se regsesc la om, iar 6 specii la animale. Categoria Neisserii saprofite Specia Neisseria sicca, Neisseria lactamica, Neisseria mucosa, Neisseria cinerea, Neisseria flava, Neisseria perflava, Neisseria subflava, Neisseria elongata. Neisseria gonorrhoeae, Neisseria meningitidis.
Neisserii patogene
Neisserii cu habitat Neisseria polysaccharea, animal, ocazional Neisseria canis, izolate la om Neisseria maccacae, Neisseria flavescens, Neisseria denitrificans,
Cele mai multe specii de Neisserii sunt saprofite populnd mucoasa oro-faringian i nazo-faringian la adult i copil, chiar mai multe specii o dat. Durata colonizrii cu Neisserii saprofite se poate extinde la cteva luni; acestea determinnd rareori infecii clinice manifeste cu localizri variate, n special la persoane imunocompromise.
21
22
n schimb, Neisseriile patogene sunt strict parazite pentru om, fiind implicate n patologia infecioas, atacnd mucoasele i determinnd infecii acute cu tendin invaziv pe esuturi i ocazional sistemic. Categoria
Neisserii saprofite
Specia
Neisseria sicca, Neisseria lactamica, Neisseria mucosa, Neisseria cinerea, Neisseria flava, Neisseria perflava, Neisseria subflava,
Neisseria elongata.
Determinarea clinic Endocardite, osteomielite, artrite, celulite, conjunctivite; Meningite, septicemii, osteomielite, artrite, celulite, conjunctivite; Endocardite, meninigite, osteomielite, artrite, celulite, conjunctivite; Endocardite, osteomielite, artrite, celulite, conjunctivite; Meningite, osteomielite, artrite, celulite, conjunctivite; Osteomielite, artrite, celulite, conjunctivite; Endocardite, meningite, septicemii, osteomielite, artrite, celulite, conjunctivite; Osteomielite, artrite, celulite, conjunctivite. Infecii asimptomatice localizate uretral, rectal, faringian la brbat; endocervical, rectal, faringian la femei, vulvovaginal la fetie i conjunctival la nou nscut. Femeile fac infecii gonococice mai frecvent dect brbaii. Infecie manifest: (PID pelvic inflammatory disease): uretrit, epidimitt, prostatit, salpingit, metrit, pelviperitonit, abcese tuboovariene, sau DGI (infecie gonococic diseminat): erupii cutanate, artrite, tenosinovite, endocardit, meningit. Panoftalmia infecie conjunctival care implic lcrimare i edem asociate cu o bogat secreie purulent care incorect tratat evolueaz spre perforarea cu cicatricizare elterioar a corneei. .
Neisserii patogene
Neisseria gonorrhoeae,
22
23
Neisseria meningitidis
Neisserii cu habitat Neisseria polysaccharea, animal, ocazional Neisseria canis, izolate la om Neisseria maccacae, Neisseria flavescens, Neisseria denitrificans
Purttori sntoi pe mucoasa cilor aeriene superioare Infecii manifeste Rinofaringite benigne Meningit meningococic Complicaii: sindromul Waterhouse Friedrichsen de coagulare disemninat intravascular. Infecia menigococic consituie o problem pentru persoanele cu deficit de complement (componenetele C6 C9). Patogenitatea lor la om nc nu este cert.
NEISSERIA GONORRHOEAE GONOCOCUL 1. Definiie 2. Habitat Coci, reniformi, dispui n diplo cu concavitile fa n fa, ncapsulai, Gramm negativi. Specific uman, localizat la nivelul mucoaselor genitale, urterale, faringiene, conjunctivale la persoane infectate, indiferent dac infecia este simptomatic sau nu. Coci reniformi, cu diametrul de 0,6 1,0m, frecvent dispui n diplo, cu feele alturate, plane sau uor concave, asemntoare boabelor de cafea. Sunt nconjurai de cte o structur capsular comun, de natur polizaharidic care-i mparte n mai multe serogrupuri. Sunt germeni imobili i nesporulai. Gonococul se gsete dispus intracelular (ntr-un leucocit pot coexista 20- 30 de gonococi) n fazele acute ale bolii; n infeciile cronice situaia se inverseaz. de Germene foarte pretenios, pentru cultivarea lui fiind necesare vitamine, proteine native, anumii aminoacizi, etc. mbogite cu antibiotice (vancomicin, lincomicin, colimicin). Este necesar o anumit umiditate pentru c gonococul este foarte sensibil la uscciune. Cultivarea se face pe agar snge asociat cu mediul HYL (variant a mediului Mueller -Hinton), n atmosfer nbogit cu CO2 5% - 7%, pH 6 -
3. Morfologie
4.Caractere cultur
23
24
8 la o temperatur optim de 350 C. Gonococul produce pe mediu dup 24 de ore, colonii de tip S sau de tip M, mici, nepigmentate, transparente sau opace, nehemolitice. Pe aceiai plac se pot identifica pn la 5 tipuri de colonii (T1 - T5), ceea ce poate facilita identificarea gonococilor. Placa este considerat negativ n cazul n care nu se dezvolt colonii dup 72 de ore de la nsmnare 5.Caractere biochimice Gonococul fermenteaz glucoza cu formare de acid, fr gaz dar nu i maltoza i este productor de citocromoxidaz. Recent s-au introdus n diferenierea speciilor de Neisserii i teste pe substraturi cromogene: ONPG ( galactozidaza), GGT ( glutamiltransferaza) i HPAP (hidroxiprolin- aminopeptidaza). Gonococul nu produce ONPG i nici GGT dar scindeaz HPAP. Remarcm heterogenitatea antigenic i capacitatea gonococilor de a-i modifica structurile de suprafa in vitro i probabil i in vivo, eludnd astfel mecanismele de aprare ale gazdei Ca structuri antigenice remarcm: - lipooligolizaharidul (LOZ - cu lan zaharidic scurt) denumit i endotoxin, eliberat numai dup moartea germenilor, - pilii - structuri proteice cu rol n ataarea de celulele gazdei, protejeaz gonococul de activitatea fagocitar, - porinele: proteina I formeaz pori la suprafaa celulei bacteriene, sunt diferite de la o tulpin la alta, find utile n serotiparea gonococilor; proteina II (OPA) este util pentru aderarea germenului, - IgA1 proteaza, - capsula din polifosfat, - prezena unor anumite plasmide implicate n rezistena la antibioticele betalactaminice.
6.Structura antigenic
7. Rezistena n Este un germene sensibil, puin rezistent n mediul exterior: la mediu, la ageni uscciune, lumin solar, variaii de temperatur. fizici , chimici i In produsele patologice expuse uscrii rmn n via 2-5 ore. In schimb biologici pe prosoape i bureii uzi rmn viabili 1-2 zile. La 420 C caldur uscat sunt distrui n cteva ore i la 550 C n maximum 5 minute. Sunt germeni stenotermi (rezist doar la variaii mici de temperatur) ca i meningococii. Sunt sensibili la majoritatea dezinfectantelor uzuale i a antisepticelor. Produc enzime autolitice. In prezent 90% dintre tulpinile de gonococ sunt rezistente la anumite antibiotice: penicilin, streptomicin, vancomicin, motiv pentru care pentru conducerea corect a unui tratament eficient este necesar efectuarea antibiogramei. 8.Caractere patogenitate. de Se multiplic masiv la poarta de intrare. Invazivitatea n schimb este modest, glandele anexe fiind implicate rar. Toxigeneza prin endotoxin se manifest n cazul infeciilor cronice atunci cnd toxina fixndu-se pe vasele locale produce inflamaii.
24
25
9.Rspunsul imun
n infecia gonococic datorit variaiei antigenice, se ocolesc mecanismele imunitare ale gazdei i imunitatea postinfecioas este inexistent practic, ceea ce face posibil ca aceiai persoan s poat trece prin infecii repetate. Deci rspunsul imun umoral este modest, iar rspunsul imun celular apare doar n infeciile cronice La brbat detemin uretrite, prostatite, epididimite cu un exudat purulent masiv. La femei determin uretrite, cervicite, anexite, metrite. Toate cazurile manifeste clinic debuteaz ca forme acute cu o simptomatologie subiectiv i obiectiv evidente (secreie abundent verzuie la nivel genital) care tratat incomplet, incorect se poate croniciza devenind greu de depistat i de tratat. Complicaiile cele mai frecvente sunt: artritele, endocarditele, septicemiile. Localizarea extragenital cea mai frecvent ntlnit este blefaroconjunctvita nou-nscuilor din mame care sufer de blenoragie i i pot infecta ftul n timpul naterii (intrapartum). Procesul inflamator se poate extinde determinnd panoftalmia gonococic. Pentru prevenirea acestor infecii, n materniti nou nscuilor li se aplic profilactic instilaii oculare cu nitrat de argint 1% sau proteinat de Ag. Sursa de infecie este reprezentat de omul bolnav. Calea i mecanismul de transmitere: direct pe cale sexual prioritar mai rar de la mam la ft n timpul naterii, rarisim indirect prin intermediul unor obiecte de uz personal recent contaminate. Receptivitatea este general, depinde de comportamentul sexual al partenerilor.
10. Boala la om
11. Epidemiologie
NEISSERIA MENINGITIDIS MENINGOCOCUL 1. Definiie 2. Habitat Sunt coci reniformi, aezai n diplo, ncapsulai, nesporulai, imobili, Gramm negativi, dispui intra sau extracelular. Germene specific uman. Izolat de la purttori sntoi de meningococ la care germenii se localizeaz pe tegumente dar n special n cavitatea bucal i nazal. La bolnavii de meningit menigococic, germenii se multiplic n lichidul cefalorahidian. Coci reniformi, dispui n diplo, feele adiacente nu sunt att de plate ca la gonococ. Cte 2 germeni sunt nconjurai de o capsul cu o structur de polizaharid - polifosfat, mai ales la culturile tinere virulente. Sunt imobili,
25
26
nesporulai. 4. Caractere cultur de Sunt foarte pretentioi, pentru cultivare utilizm mediul Mller Hinton, adaugndu-se antibiotice la care meninigocoul este rezistent. Crete n atmosfera de CO 5-10% i la o temperatur de 350 C -370 C. Modern se utilizeaz n SUA: MTM (mediul Tayer Martin modificat), ML (mediul Martin Lewis), NYC, n Romania - mediul HYL. Meningococul germene stenoterm, adic rezist la variaii mici ale temperaturii, temperatura optim de dezvoltare fiind la 350 C. Coloniile de meningococ sunt de tip S: gri albe, transparente, cele ncapsulate putnd determina i colonii M pentru tipurile A i C. Pe mediu solid coloniile sunt nehemolitice, mici, cu marginile neregulate iar mediul lichid este tulburat n mod uniform de meningococi.
Fermenteaz pe lng glucoz i maltoza. Reacia oxidazei este pozitiv. Recent s-au introdus n diferenierea speciilor de Neisserii i teste pe substraturi cromogene: ONPG ( galactozidaza), GGT ( glutamiltransferaza) i HPAP (hidroxiprolin- aminopeptidaza). Meningococul are numai activitate GGT ( glutamiltransferazic). 6. Rezistena n Sunt germeni foarte sensibili n mediul exterior; la temperatura mediu, la ageni camerei mor ntr-o or, chiar n produsele patologice. La 55 0 C sunt fizici, chimici i distrui n 20 - 30 minut biologici Nu suport uscciunea. Sensibil la antisepticele i dezinfectantele uzuale (alcoolul de 70 l distruge n 15 minute), la cldur umed, radiaii u.v. Majoritatea meningococilor sunt sensibili la antibiotice: peniciline, ampicilin, tetraciclin, rifampicin, cefalosporine. 7.Structura antigenic Conine antigene somatice i antigene solubile. a. Antigene somatice. - Antigenul capsular imunogen i protector, mparte meningococii n 12 grupe serologice dintre care cele mai importante sunt A,B,C,Y, i W-135 - Antigenul O care se afla n peretele bacteriei. b. Antigene solubile - lipooligolizaharidul (LOZ - cu lan zaharidic scurt) denumit i endotoxin, eliberat numai dup moarea germenilor,permite mprirea meningococilor n 12 serotipiri. -pilii cu rol n aderarea germenului ce celula gazd, - porinele cu rol n aderena la epitelii i fagocite Este de remarcat c meningococul nu produce variaii antigenice. de Sunt germeni patogeni cu virulen sczut. 70% din infectiile meningococice sunt asimptomatice. Cea mai frecvent infecie este rinita cu caracter benign; rar infecia poate disemina pe cale hematogen determinnd bacteriemii autolimitate (erupii maculo- papuloase, artralgii, mialgii, miocardite; poate invada meningele, alterea bariera hematoencefalic i crete presiunea intracranian.
26
27
Activarea proceselor inflamatorii prin eliberarea de endotoxin poate conduce la apariia unui sindrom de coagulare intravascular diseminat cu prognostic infaust. 9. Rspunsul imun Este de tip umoral. n general este slab i nesemnificativ pentru c infecia rmne cantonat la poarta de intrare. Meningita meningococic induce un rspuns imun mai puternic, conferind protecie specific de grup. Se manifest prin: - rinite meningococice benigne, - sinuzite benigne, - faringite benigne, - meningita cerebrospinal meningococic ( MCSE). De cele mai multe ori este vorba despre o infecie generalizat (meningococemie), meningita fiind doar urmarea unei localizri secundare. Sindromul WATERHOUSE-FRIDERICHSEN -ocul endotoxinic , nerecunoscut i netratat corespunztor provoac moartea n 3 zile de la debut. Se manifest printr-o vasodilataie generalizat i creterea permeabilitii pereilor vasculari, ajungndu-se chiar la o extravazare a hematiilor n esuturi. Se nsoete de: - purpura fulminans, - coagulopatie de uzur, - oc i blocaj suprarenal. Infecia meningococic cunoscut n zonele tropicale i temperate, nu i se poate preciza incidena real. Meningita meningococic afecteaz n special copiii mici (0-4 ani ) i adolescenii n perioadele interepidemice. Serogrupul B circul preferenial n Europa de Vest, iar serogrupul A n Europa de Est. Sursa de infecie: exclusiv uman este reprezentat de bolnavi (cu rinofaringit sau meningit meningococic) i de purttori sntoi sau convalesceni. Ci i mecanisme de transmitere: calea aerian prin picturi Flgge mecanism direct; sau mai rar indirect prin obiecte recent contaminate. Receptivitatea este general, condiionat de vrst, rezistena natural nespecific i de starea de imunitate a organismului . Vaccinarea antimeningococic se poate practica cu caracter profilactic utiliznd vaccinuri polizaharidice monovalente (grup A sau C), bivalente (AC) i tetravalente (ACWY). Pentru serogrupul B nu exist vaccin. Sezonalitatea este n sezonul rece i umed (iarn - nceput de primvar) n zonele temperate i n sezonul uscat (noiembrie -martie) la tropice. Factorii favorizani: factorul climatic natural precum i factorii economico-social (evolueaz mai frecvent n colectiviti seminchise de copii i adolesceni).
10. Boala la om
11. Epidemiologie
27
28
BACILI GRAMM NEGATIVI AEROBI , FACULTATIV ANAEROBI FAMILIA PARVOBACTERIACEAE Reunete bacterii ce posed un echipament enzimatic srac, motiv pentru care necesit condiii speciale pentru cultivare, crescnd cu greutate pe mediile de cultur artificiale. Familia Parvobacteriaceae cuprinde mai multe genuri importante pentru patologia uman: Genul Genul Haemophilus Brucella Genul Legionella Genul Bordetella Genul Campylobacter Genul Pasteurella Genul Helycobacter Genul Francisella
GENUL HAEMOPHILUS Taxonomie Genul Haemophilus este ntr-o permanent schimbare, unele specii sunt eliminate, altele candideaz pentru eliminare, altele sunt nou incluse sau nou identificate. Dintre speciile incluse enumerm: Haemophilus. influenzae, Haemophilus aegyptius, Haemophilus ducreyi - la om; Haemophilus suis, Haemophilus parasuis, Haemophilus influenza- murium, Haemophilus ovis, Haemophilus somnus, etc- la animale care determin n special antropozoonoze. HAEMOPHILUS INFLENZAE A fost izolat de Pfeiffer n l892 i incriminat n mod eronat ca agent etiologic al pandemiei de grip care a evoluat n lume n anii 1890-1892. 1. Definiie Coccobacili i / sau bacili, uneori de form filamentoas, cu grade diferite de polimorfism, Gramm negativi, nesporulai, imobili, aerobi sau facultativ anaerobi, dependeni de factorii de cretere X i/sau V prezeni n snge. Face parte din flora normal existent pe mucoasa tractului respirator, mucoasa conjunctival, putnd coloniza sporadic intestinul, mucoasa genital, uretra anterioar la peste 80 % dintre persoanele sntoase. Poate deveni patogen oportunist la persoanele imunodeprimate.
2. Habitat
28
29
Cocobacil mic de 0,5- 2 m, dispus uneori n lanuri scurte. Imobil, nesporulat. Este Gramm negativ, dispus n general extraleucocitar. Pe culturi tinere i pe medii bogate este capsulat pe cnd n culturile vechi pe lng formele cocobacilare se pot vedea bacili de mrimi variabile i forme filamentoase care pierzndu-i capsula ridic probleme de diagnostic diferenial microbiologic. Se dezvolt optim n mediu umed cu CO2 5-10%, la temperatura de 35 C- 37 C, pH- 7,6, incubat minimum 24 - 48 de ore . Este un germene pretenios care necesit pentru cultivare factori ai coagulrii: factorul X (hemina) i factorul V ( geloza chocolat). Haemophylus influenzae crete pe medii de cultur n care componentele globulelor roii sunt eliberate n mediu, n urma distrugerii hematiilor sub aciunea cldurii sau prin digestie pepetic. Factorul X se mai gsete i n esuturi animale i n drojdie. Factorul V este termolabil, identificat ca fiind nicotinamid adenin dinucleotid (NAD) i ia parte la procesele de oxidoreducere ale microbului. S-a observat c Haemophilus influenzae crete mai abundent i dezvolt colonii mai mari n imediata vecintate a coloniilor de stafilococ care elaboreaz factorul V (fenomen denumit satelitism sau doic). Pe mediile de cultur (geloz ocolat) coloniile sunt mici, grilucioase sau semiopace, netede, plate sau convexe, cu margini precis delimitate, transparente, asemntoare picturilor de rou sau de condens, pulverulente. Tulpinile capsulate produc colonii mai mari pn la 1 3 mm , mucoide , cu tendina de confluare i pot prezenta cnd sunt observate n lumina transmis oblic, fenomenul de iridiscen. Sunt germeni aerobi, facultativ anaerobi. Fermenteaz slab i inconstant glucoza i zaharoza. Tulpinile ncapsulate produc indol transformnd triptofanul n indol. Reduc nitraii n nitrii. Sunt mprii n mai multe biotipuri ( a- f) pe baza unor teste biochimice.
4. Caractere de cultur
6. Rezistena n mediu, Puin rezistent n condiiile mediului exterior transmiterea lui se la ageni fizici, chimici realizeaz numai prin picturile lui Phlgge, motiv pentru care se i biologici recomand nsmnarea produselor patologice pe medii de cultur chiar la patul bolnavului. n sput poate rezista 24 48 de ore. Pentru conservarea germenilor este necesar liofilizarea sau congelarea la - 700 C. Este distrus de cldura uscat la 560 C n 30 de minute. Este sensibil la uscciune, la aciunea antisepticelor uzuale i la aciunea antibioticelor (tetraciciline, cloramfenicol, polimixine,
29
30
etc) i a sulfamidelor. Este un germene penicilinorezistent. 7. Structur antigenic - antigenul polizaharidic capsular pe baza cruia specia este mprit n 6 serotipuri: a, b, c,d ,e, f. Tipurile se difereniaz pe baza reaciei de umflare a capsulei i prin imunofluorescen. Haemophilus influenzae tip b frecvent implicat n mbolnvirile respiratorii la copii, prin antigenul su poliribozil - ribitol - fosfat (PRP) prezint nrudiri antigenice cu penumococul, streptococii piogeni, specii saprofite de stafilococi, enterococi. Tipul b produce bacteriocine. Anticorpii anticapsulari sunt protectori, stimuleaz fagocitoza i au aciuni bactericide. - antigene somatice: antigenul M este un antigen de suprafa, labil, comun tuturor tulpinilor de Haemophilus influenzae i substana P care face parte din corpul bacteriei.. - endotoxina (antigenul O) se elibereaz dup moartea germenilor. Germenul este patogen prin capacitatea de multiplicare la poarta de intrare i prin toxigenez datorate eliberrii endotoxinei. Nou nscuii pn la 3 luni sunt protejai de infecii datorit anticorpilor materni. Peste aceast vrst pn la 5 ani, copiii sunt receptivi la infecia cu Haemophilus influenzae, fiind frecvent incriminat n etiologia meningitelor. Imunitatea natural se instaleaz peste vrsta de 8 ani. Vaccinurile cu polizaharidul capsular n componen sunt protectoare dar nu induc un rspuns imun semnificativ pentru grupa de vrst cu riscul cel mai nalt la infecie. Afecteaz frecvent mucoasele tractului respirator, unde n asociaie cu alte specii bacteriene (streptococi piogeni, pneumococi) sau virale cauzeaz infecii ale cilor respiratorii: de la catar nazofaringian, la traheite, bronite, pneumonii, otite, sinusite, mastoidite, pluerite i pericardite, artrite. Poate determina o laringotraheit obstructiv fulminant care necesit intervenie de urgen (traheotomie sau intuibaie prompt) pentru conservarea funciei respiratorii. Prin ptrunderea microorganismului n torentul, circulator poate determina: meninigite, septicemii, pleuerite, pericardite, artrite, osteomielite. Sursa de infecie: omul sntos sau purttorul sntos de germeni. Calea i mecanismul de transmitere este direct - aerogen, prin picturi Flugge. Receptivitatea este general indiferent de vrst, cu predominen pentru copiii 0- 5 ani . Profilaxia nespecific se realizeaz prin creterea rezistenei
8. Caractere patogenitate 9. Rspunsul imun
de
10. Boala la om
11.Epidemiologie
30
31
generale a organismului Se poate practica cu bune rezultate la grupele de risc o vaccinare cu un vaccin preparat din polizaharidul capsular legat de toxoidul difteric. Vaccinarea nu mpiedic portajul, motiv pentru care n circumstane epidemiologice se indic profilactic antibioticoprofilaxia (rifampicin).
HAEMOPHILUS DUCREYI (Streptobacillus ulceris mollis Ducreyi). 1. Definiie 2. Habitat Cocobacili dispui intra i extraleucocitari, Gramm negativi. Nu se semnaleaz ca germene saprofit la om. Este strict patogen, se gsete pe mucoasa genital, fiind considerat agentul etiologic al ancrului moale. Cocobacili fini, de dimensiuni mici (0,5 mili- 2 mili), colorai bipolari, dispus n perechi sau lanuri scurte sau medii (lan de biciclet). Nesporulat, imobil, ncapsulat, Gramm negativ.
Recolta produsului patologic este recomandat a se preleva de la baza ancrului. Cultivarea este dificil, necesitnd factorul X i o atmosfer de 10% CO2 i o temperatur de 33 C. Mediile trebuie s utilizeze snge proaspt de iepure sau cal, trebuie s aib o umiditate constant i suprafaa neted. Pe mediul cu snge coloniile produc hemoliz . Invadarea mediului de microorganisme de contaminare se previne prin nglobarea n mediul utilizat a unor substane sau asociaii de substane selective precum: bacitracin, lincomicin, vancomicin, etc. Pe geloz snge de iepure se dezvolt colonii mici, izolate, convexe, strlucitoare, pulverulente. Dup aproximativ 2- 3 de zile coloniile se mresc i capt n centru o depresiune crateriform. Exist tulpini care pe mediile cu snge produc un satelitisim discret n jurul striurilor cu stafilococ i nu produc acest fenomen n jurul discurilor cu factorul V. 5.Caractere biochimice Este un germene aerob, facultativ anaerob. Unele tulpini produc hemolizin . Reduc nitraii n nitrii. 6. Rezistena n mediu, Puin rezistent n mediul exterior, calea i mecanismul de la ageni fizici, chimici transmitere acceptat fiind cea sexual. i biologici Sub aciunea cldurii moare n 60 de minute la 560 C.
31
32
Sublimatul 0,5% l omoar n cteva minute. Este sensibil la uscciune. Dezinfectanii obinuii l inactiveaz rapid. Este sensibil la aciunea antibioticelor: cloramfenicol, tetracicline, kanamicina, streptomicin, biseptol, rifampicin. Poate deveni rezistent la antibiotice i chimioterapice motiv pentru care nainte de nceperea tratmaneului, antibiograma este util. 7. Structur antigenic Prezint un antigen capsular, antigen somatic i endotoxin (antigenul O). Toate tulpinile de Haemophilus ducreyi sunt identice din punct de vedere antigenic. Este dat de capacitatea de multiplicare i de toxigenez (endotoxin). Nu are capacitate de invazivitate. Rspunsul umoral este lipsit de importan practic. Apare i un rspun umoral prin hipersensibilizare, anticorpii evideniindu-se i dup 10 ani de la infecie. Exist i un rspuns imun celular, dar nu exist imunitate fa de reinfecie. Se numete ancrul moale deosebindu-se de ancrul dur din sifilis. Dup o incubaie de 3 - 5 7 zile de la contactul sexual infectant, apare pe mucoasa genital sub forma unei ulceraii necrotice cu baza moale, cu margini neregulate, dureroase - ancrul. Leziunea poate exprima i o secreie purulent. Se nsoete de obicei de o inflamaie dureroas a ganglionilor limfatici locoregionali care pot i supura. Boala se oprete de obicei la acest stadiu, fr a se generaliza. Sursa de infecie: omul bolnav cu diferite forme de boal. Calea i mecanismul de trasmitere: direct pe cale sexual. Receptivitatea este general la persoanele active sexual. Profilaxie nespecific: depistarea activ a surselor de infecie i tratarea lor, educaie pentru sntate referitoare la un mod de via sntos care s exclud libertinajul sexual.
8. Caractere patogenitate 9. Rspunsul imun
de
10. Boala la om
11.Epidemiologie
HAEMOPHILUS AEGYPTIUS (Haemophilus conjunctivitidis, bacilul lui Koch- Weeks). Este un germene hemofil care s-a adaptat la conjunctiva omului. Necesit spre a fi cultivat att factorul X ct i factorul V. Pe mediul chocolat dezvolt colonii cu margini neregulate. Fermenteaz glucoza. Produce indol.
32
33
Aglutineaz hematii umane. Reduce nitraii n nitrii. Este foarte contagios, producnd conjunctivita subacut epidemic.
GENUL BRUCELLA Cuprinde mai multe specii dup cum urmeaz: Specia Brucella abortus Brucella melitensis Brucella. suis Brucella canis Brucella neotomae Brucella ovis Brucella maris 1. Definiie 2. Habitat Bio grupe 7 (1-6, 9) 3 5 1 1 1 1 Gazde naturale bovine ovine, caprine porcine, iepuri, reni, roztoare cini obolanul de deert ovine mamifere marine
Cocobacili sau bacili scuri, Gramm negativi, imobili, nesporulai, inconstant capsulai, strict aerobi. Zoonoz care infecteaz de preferin animale, omul fiind mbolnvit accidental, dar se poate regsi i pe diferite elemente de mediu nconjurtor unde poate rezista mult timp (sol, echipamente infectate, etc.) datorit unor transformri ale brucelellelor n forme L (persisteri). Bacili fini, cococbacili de 0,6-l,5m, aezai izolai, n diplo sau n grmezi neregulate. Grammnegativi, se coloreaza bipolar. Nesporulai, neciliai, necapsulai (eventual utiliznd tehnici speciale de colorare se poate evidenia o capsul fin). n produsele patologice au o dispoziie intracelular iar n culturile vechi pot prezenta un polimorfism accentuat. Brucellele cresc foarte greu n 3-4 sptmni pe medii simple (colonii S), dar lichidul de ascit, ficatul, serul sanguin, sngele glicerina, glucoza sau mai recent agarul cu triptoz de soia adugate la mediu le favorizeaz creterea. Este necesar suplimentarea mediului de cultur cu amestecuri selective de bacitracin, polimixin, vancomicin, acid nalidixic, nistatin. Sunt germeni aerobi, facultativ anaerobi. Temperatura optim de cretere este 370 C, la un pH de 6,6-7. Brucella abortus necesit o atmosfer CO2 10% pentru izolare. Tulbur mediul lichid formnd un depozit. Pe mediile solide dezvolt colonii mici, rotunde, bombate, translucide, gri- glbui,
4.Caractere de cultur
33
34
pulverulente. Pentru izolarea Brucellelor din hemoculturi se folsete n mod obinuit mediul bifazic Costaneda care se analizeaz timp de 3-4 sptmni. Se pot cultiva i pe membrana corioalantoidian a oului embrionat de gin. 5.Caractere biochimice Au activitate metabolic modest. Sunt germeni catalazopozitivi, oxidazo-pozitvi cu excepia Brucellei ovis i neotoma nu lichefiaz gelatina. Criteriille pentru identificarea speciilor i biogrupelor sunt: producerea de ureaz i H2 S, prezena unei atmosfere bogate n CO2 i a mediului mbogit cu tionin i fuxin bazic pentru cretere, aglutinarea cu antiserurile monospecifice (A,M,R), sensibilitatea la bacteriofagul Tbilisi, sondele ADN.
6. Rezistena n mediu, Germeni rezisteni n condiiile mediului nconjurtor. Rezist la la ageni fizici, chimici uscciune, rmnnd viabili n praf i o lun de zile i cteva luni n i biologici lapte i carne. Sunt moderat sensibili la cldur i aciditate. Sunt sensibili la substanele dezinfectante uzuale. Se citeaz frecvent rezistena la multiple antibiotice, fiind necesare pentru tratament asocieri de antibiotice i chimioterapice. 7. Structur antigenic Deine o structur antigenic relativ complex. Este comun pentru toate speciile de Brucella. Tulpinile capsulate prezint un antigen capsular K. Este descris un antigen de suprafa L, asemntor cu antigenul Vi de la Salmonelle Dein i antigene O de perete care au 2 fraciuni notate A i M distribuite inegal. La Brucella melitensis predomin fraciunea M, la Brucella abortus fraciunea A, iar la Brucella suis ambele fraciuni sunt distribuite egal. Endotoxina (antigenul O, lipopolizaharidul) prezent la nivel parietal are n compoziie acizi grai, fiind strns legat de structuri proteice care-i confer o activitate biologic distinct. Pe lng aceste antigene principale mai exist nc 30 de antigene diferite printre care antigene heterofile comune cu Vibrio holeric, Salmonella enteritidis, Proteus, Yersinia enterocolitica. Dat de capacitatea de multiplicare i invazivitate, provocnd infecii inaparente, acute sau cronice. Nu produc exotoxine dar elaboreaz o endotoxin de natur gglucido lipido-polipeptidic. Brucellele se multiplic intracelular de aceea sunt destul de rezistente la antibiotice. Pare s existe un factor de patogenitate neprecizat nc care este produs in vivo pare favorizeaz supravieuirea intracelular a germenilor.
8.Caractere patogenitate
de
34
35
9. Rspunsul imun
Imunitate natural nu exist, dei att la om ct i la animale se semnaleaz un oarecare grad de rezisten. In urma infeciei se instaleaz o imunitate mixt bazat pe prezena concomitent a anticorpilor serici i a imunitii celulare. Rspunsul imun umoral este puternic dar nu i protector. Este util n diagnostic, bazndu-se pe activitatea limfocitelor B stimulate de prezena germenilor. Rspunsul imun celular este protector dar numai pentru suprainfecie, fenomen denumit premuniie. Rspunsul imun celular i infecia primar se evideniaz prin intradermoreacia la brucelin (testul Burnet). Reacia se citete la 72 - 96 de ore de la inoculare. Prezena la locul administrrii a eritemului, edemului, eventual necrozei susin pozitivitatea reaciei (rspuns imun celular, consecutiv infeciei). Se manifest clinic: acut, subacut sau cronic. Poarta de intrare cel mai frecvent incriminat este cea cutanat printr-o soluie de continuitate sau tractul digestiv prin consum de lapte sau carne infectat cu brucelle. Incubaia de l-6 sptmni cteva luni, cu debut de obicei insidios i nespecific: stare general moderat alterat, cefalee,astenie, febr, artralgii, transpiraii abundente. n perioada de stare (3-4 sptmni) simptomatologia este polimorf, descriindu-se aproximativ 200 de semne clinice care pot apare n bruceloz. Poate evolua spre maladia cronic care dureaz ani de zile, cu diagnostic foarte dificil de stabilit. Sursa de infecie: animalele bolnave sau infectate (cadavre, avortoni) ca i produsele lor (carne, lapte, derivate de lapte) care pot polua elemente de mediu nconjurtor. Ci i mecanisme de transmitere: indirect -digestiv, direct - respiratorie, cutanat, conjunctival. Receptivitatea: general, indiferent de sex, vrst, mai frecvent n mediul rural Bruceloza este considerat boal profesional pentru cresctorii de animale, blnari, buctari, mcelari, medici veterinari, medici de laborator. Profilaxia nespecific: pasteurizarea laptului, evitarea contactului cu produse animale posibil infectate, protecia personalului cu echipamente adecvate, purtate corect, aplicarea unor msuri eficiente de dezinfecie la locul de munc cu risc crescut. Profilaxie specific pentru categoriile de risc se recomand un vaccin preparat din germeni vii atenuai.
10. Boala la om
11. Epidemiologie
35
36
GENUL BORDETELLA Taxonomie - nrudit pe considerente filogenetice comune cu genul Alcaligenes. Recunoate n prezent 6 specii: - Bordetella pertussis - Bordetella parapertussis, - Bordetella bronchoseptica, strns nrudite ntre ele din punct de vedere genetic, fiind considerate subtipuri ale unei specii genomice unic; - Bordetella avium, - Bordetella hinzii, - Bordetella holmesii.
Specia Bordetella pertussis Bordetella parapertussis Bordetella bronchoseptica Bordetella avium Bordetella hinzii, Bordetella holmesii
Habitat Specific uman Specific uman
Determinare clinic Tusea convulsiv Sindrom asemntor, dar mai benign Animale (cine, pisic, porc, Rinite atrofice, bronhopneumonii iepure, cobai, oarece, la animale; s-a izolat i de la obolan), maimu, om . pacieni imunodeficieni Psri Coriza curcanilor Psri, om. S-a izolat din hemoculturi la pacieni imunocompromii SIDA Om Pacient imunodeficient BORDETELLA PERTUSSIS
Istoric: a fost izolat pentru prima dat n anul 1906 de Bordet i Gengou 1. Definiie 2. Habitat Cocobacili de mici dimesiuni imobili, nesporulai, Gramm negativi, strict aerobi,au metabolism respirator dar sunt inactivi metabolic. Germeni - parazii intracelulari pentru omul bolnav dar i pentru unele animale cu snge cald. Specia are tropism pentru epiteliul respirator. Nu a fost izolat niciodat din mediul extern. Cocobacil cu dimensiuni ntre 0,2m0,5m/0,5m1m, neflagelat, imobil, nesporulat. Germene Gramm negativ dispus frecvent izolat sau n pereche i foarte rar n lanuri scurte cu tendin s devin pleomorfi, filamentoi sau bacilari prin subcultivare. n culturile recente prezint capsul evideniabil prin coloraii speciale. n primele ore de cultivare sunt prezeni pili ataai peretelui
36
37
bacterian. Coloraia cu albastru de toluidin evideniaz metacromatice dispuse bipolar. 4. Caractere de cultur
granule
Germene pretenios, nsmnarea produsului patologic trebuie efectuat pentru creterea anselor de cultivare, la patul bolnavului, prin tehnica plcii tuite . Temperatura optim de cultivare este apreciat la 350 C- 370 C, n mediu strict aerob. Solicit pentru cretere aminoacizi i vitamine ca substane nutritive; glutation, ioni de fier ca ageni reductori; cloruri i fosfai ca sruri minerale; acizi grai i peroxizi organici cu aciune neutralizant asupra unor substane inhibitoare, prezente n produsele patologice recolte sau n mediile de cultur. Ca mediul de elecie folosim mediul Bordet-Gengou ce conine agar, macerat de cartof, snge defibrinat de oaie, glicerol. Albuminele plasmatice din acest mediu leag acizii grai i permit dezvoltarea germenilor. Mediile devin selective prin suplimentare cu meticilin sau cefalexin, deoarece antibioticele inhib flora Gramm pozitiv din exudatele nazofaringiene. Contaminarea cu fungi poate fi prevenit prin suplimentarea mediilor de cultur cu amphotericin B. Se incubeaz la termostat n atmosfer umed pe o perioad de 7 zile, cititndu-se zilnic la 48 de ore de la incubare. Coloniile care se dezvolt n 3- 6 zile sunt de tip S, mici, convexe, uor transparente, foarte aderente, cu coloraie metalic asemntoare unor picturi de mercur. In jurul coloniilor exist o zon mic de hemoliz difuz (faz I). Se pot utiliza i alte medii speciale pentru creterea germenilor: mediul Regan Lowe care prezint avantajul unei eficiene mai lungi pn la 8 sptmni, coloniile fiind mici, convexe, strlucitoare cu opalescen perlat. Strict aerob. Temperatura optim de dezvoltare: ntre 350 C- 370 C. Testul oxidazei pozitiv. Nu scindeaz ureea. Produc catalaz i hemolizine. In subculturi nu au nevoie de factorii X i V.
6. Rezistena n mediu, Germene foarte puin rezistent n mediul extern: rezist la ageni fizici, chimici maximum 2 ore la temperatura camerei; lumina solar l distruge n 60 i biologici de minute, iar la 550 C este distrus n 30 de minute. i poate pierde rezistena chiar n macroroganism, trecnd din forma S, virulent - faza I spre fazele intermediare II i III i n final faza IV n care se regsesc forme R avirulente. Este rezistent la penicilin dar este sensibil la macrolide (Eritromicina, Claritromocina), Ampicilin, Cotrimoxazol, Tetraciclin, Clormafenicol. 7. Structur antigenic Este deosebit de complex, recunoscnd:
37
38
- antigenul K de suprafa (aglutinogenul) este de natur proteic. Exist aglutinogene specifice de gen i de specie. Aceste microorganisme au capacitatea de a-i modifica serotipul in vitro cu multiple implicaii n epidemiologie. Pe baza antigenului K se disting 4 faze antigenice (I-IV). Germenii din faz I sunt proprii tulpinilor izolate pe medii mbogite; coloniile izolate sunt de tip S virulente, capsulate cu o mare putere imunogen motiv pentru care se utilizeaz la fabricarea vaccinurilor specifice. Fazele II i III sunt considerate intermediare, iar tulpinile de faz IV sunt considerate de tip R degradate antigenic, nepatogene, netoxigene; - hemaglutinina fimbrial (FHA) de natur proteic, cu structur filamentoas situat la suprafaa germenelui - pertactina protein nefimbrial de suprafa; - antigene din peretele celular - lipopolizaharidul (endotoxina), comun germenilor Gramm negativi, cu efect piretogen i histaminosensibilizant. S-au izolat i alte fraciuni antigenice: - toxina pertussis (TP) exotoxina care este un factor major de virulen, antigenic i imunogen, format din 6 subuniti legate necovalent. Altereaz funciile celulei gazd, mpiedicnd n cazul fagocitelor- chematoxisul, fagocitoza i aciunile bactericide. Efectele sistemice ale toxinei includ limfocitoza, alterarea unor activiti hormonale cum ar fi creterea produciei de insulin (hipoglicemie ) i augmentarea sensibilitii la histamin (inducnd mrirea prermeabilitii capilare, hipotensiune, oc); - adenilatciclaza - enzim cu caracter invaziv care ptrunde intracelular i determin hipersecreie de mucus apos i inhib activitatea fagocitar a macrofagelor i leucocitelor; - toxina letal dermonecrotic compus din 4 subuniti are o aciune vasoconstrictoare producnd necroze ischemice n special pulmonare; - citotoxina traheal substan toxic pentru epiteliul ciliat respirator care determin ciliostaza i moartea celulelor ciliate, prin sinteza n exces de aci nitric; stimuleaz i eliberarea de interleukin -1 ceea ce are efect piretogen; 8. Caractere patogenitate de Germenii sunt patogeni prin localizare i prin capacitatea lor de multiplicare i de toxigenez. Infecia nu depete tractul respirator. Capacitatea de multiplicare este dat de prezena capsulei i antigenului de perete, producnd necroza i exfolierea mucoasei respiratorii cu apariie de exudat. Toxigeneza este dat de endotoxin care are aciune local i de exotoxin care are tropism pentru SNC. Bacteriile se multiplic rapid, interfer cu activitatea mucociliar normal i produc toxine care determin apariia manifestrilor clinice). Este de tip umoral, fiind puternic, protector i de durat. Apar
9. Rspunsul imun
38
39
titruri nalte de anticorpi anti TP ce pot persista tot timpul vieii fiind corelai cu imunitatea fa de o nou mbolnvire i anticorpi anti FHA. Imunitatea nnscut este nesemnificativ, copiii mici fiind foarte receptivi la infecia cu Bordetella pertussis. 10. Boala la om Se numete tuse convulsiv sau tuse mgreasc Incubaie: 7- 10- 21 zile. Faza cataral: evolueaz cu simptome necaracteristice fiind perioada cnd microorganismele colonizeaz cile respiratorii superioare i determin un catar traheo-bronic: febr, strnut, tuse cu expectoraie predominent nocturn. Dureaz aproximativ 2 sptmni perioad cnd germenele este foarte virulent. Perioada de stare (paroxistic) reprezint faza toxemic cu crizele tipice de tuse spastic, chintoas cu caracter nocturn care se termin cu vom i posibilitatea de aspirare a vomismentelor. Pot aprea convulsii, cianoz, stare de anxietate. n acest stadiu apare limfocitoza periferic i hipoglicemia datorate suntezei de TP (toxin pertussis). Boala este anergizant, germenul este citolitic pentru epiteliul respirator, deschiznd astfel o poart de intrare pentru o serie de complicaii bacteriene cu stafilococ, Haemophylus influenzae, bacil piocianic, enterobacterii. Pot apare astfel complicaii pulmonare i la nivelul sistemului nervos central. Convalescena este de durat: 3-4 sptmni. In perioada de stare i n convalescen bolnavul nu mai este contagios (sunt prezeni germeni de faza IV). Maladie cu rspndire general, cu un grad nalt de contagiozitate 40%, maxim n perioada cataral a bolii. Sursa: exclusiv uman reprezentat de omul bolnav n faza cataral a bolii, cu form tipic sau atipic de boal. Ci i mecanisme de transmitere: direct - aerogen, prin picturile lui Pflugge i excepional indirect prin obiecte personale recent contaminate ntruct germenii nu rezist n mediul extern dect cel mult 2 ore. Receptivitatea este general, prezent la natere se epuizeaz fie prin trecerea prin boal , fie prin vaccinare. Exista un profilactic eficient vaccinul DTP (diftero- tetano pertussis), introdus din anul 1930. Vaccinul DTP existent conine pe lng componenete protectoare i componente care induc reacii adverse uneori necontrolabile, studiindu-se n prezent folosirea pentru componenenta peertussis a unui vaccin acelular n care s fie inclus toxina pertussis inactivat. Factori favorizani: naturali - sezonalitate de iarn primvar n zona temperat unde boala evolueaz endemic i factori economicosociali colectivitile de copii i adolesceni unde aglomeraia, lipsa dezinfeciei curente cresc riscul mbolnvirilor.
11. Epidemiologie
39
40
GENUL PASTEURELLA Taxonomie -Studii de hibridare ADN-ADN, ADNARNr demonstreaz heterogenitatea Genului Pasteurella i a Genului Actinobacillus, impunndu-se reclasificri ntre aceste dou genuri . Genul Pasteurella includea pe baza unor criterii de structur, biochimice i antigenice urmtoarele specii: - Pasteurella multocida specia tip, - Pasteurella pneumotropica nrudit cu Actinobacillus , - Pasteurella haemolytica - nrudit cu Actinobacillus, - Pasteurella ureae reclasificat ca Actinobacillus ureae, - Pasteurella.gallinarum, - Pasteurella anatipestifer, - Pasteurella aerogenes - nrudit cu Actinobacillus, - Pasteurella bettyae specie nou ncadrat.
Specia Pasteurella multocida
Pasteurella bettyae Pasteurella aerogenes Pasteurella pneumotropica Pasteurella haemolytica Pasteurella ureae (Actinobacillus ureae)
Gazde naturale Implicaii clinice la om Animale: bovidee, porcine, Portaj nasofaringian. caprine, ovine, cini, pisici. Infecii de plag mucat de animale Psri bolnave. Infecii pulmonare, meningite, oc septic, septicemii. Nu se pot preciza Infecii materno-fetale: plgi chirurgicale, leziuni supurative ale degetelor i piciorului Iepuri i cobai - ocazional Infecii de plag dup muctura de animal contaminat oarec, cini, pisici Infecii de plag dup muctur de animal, endocardite, septicemii. Ovine, caprine, bovine, Rar infecii la om: pneumonii, galinacee septicemii. Comensal n cile respiratorii Ocazional determin infecii ale superioare la om tractului respirator sau se izoleaz de la pacieni cu ozen.
1. Definiie
Cocobacili, mici, polimorfi, imobili, Gramm negativi, aerobi facultativ anaerobi, catalazo i oxidazo- pozitivi, reduc nitraii i nitriii, produc indol, patogeni n special pentru animale. Germenii se gsesc cantonai pe mucoasa tractului respirator superior i gastrointestinal la variate gazde animale slbatice i domestice precum i la psri. Omul se infectraz accidental prin contactul cu animale infectate.
2. Habitat
40
41
Sunt germeni mici cu dimensiuni cuprinse ntre 0,3m 1 m/ 1m -2m, de form cocbacilar sau cocoid, Gramm negativi, ce se pot colora frecvent bipolar. Nu prezint cili. Unele tulpini sunt ncapsulate. Pot prezenta un polimorfism accentuat pretndu-se la erori de diagnostic cu germeni din genul Neisseria, Haemophilus,Yersinia, Bacillus, Enterobacteriaceae. Germeni pretenioi nutritiv se pot cultiva pe agar-snge sau agarocolat, necesitnd un inocul bogat cantitativ din produsul patologic. Germeni aerobi, facultativ anaerobi cresc la o temperatur optim de 370 C Pe geloz snge dezvolt colonii de tip S mici, rotunde, convexe, netede, strlucitoare, transparente, nehemolitice. Pasteurella multocida dezvolt colonii cenuii-glbui i brunific uor mediul nconjurtor. Dup 5 zile cresc, ajungnd la un diametru de 6 mm,cu centrul opacificat, devenit granular, periferia coloniei cenuiuglbuie, i cu inele concetrice sau striaii fine. Germenii ncapsulai prezint colonii mucoase de tip M. Diferenierea speciilor se face pe baza caracterelor biochimice Fermenteaz carbohidraii. Produc oxidaz i catalaz.
6. Rezistena n mediu, Sunt germeni puin rezisteni la condiiile mediului la ageni fizici, chimici nconjurtor. i biologici Sunt sensibili la aciunea factorilor fizici i chimici; lumina solar i omoar n 2-3 zile, iar cldura umed de 560C n 45 de minute. Sunt sensibili la sublimat 0,1%, clorura de var 5%, etc. Unii colorani ca albastrul de metilen, violetul de genian inhib multiplicarea germenilor din acest gen. Sensibili la aciunea antibioticelor, fiind necesar efectuarea antibiogramei. 7. Structur antigenic Prezint un antigen somatic O. Tulpinile capsulate au fost mprie n 5 serotipuri n funcie de caracterisiticile antigenului capsular (A,B,C,D,E). La tipul A capsula este format n special din acid hialuronic. Este patogen prin multiplicare i invazivitate. Capsula reprezint cel mai important factor protector, inhibnd fagocitarea germenilor i permind invadarea organismului gazd. Germenii au capacitatea de a se multiplica n esuturi att extracelular ct i intracelular Se recunoate o stare de imunitate postiinfecioas, rspunsul imun fiind att de tip umoral ct i de tip celular.
de
9. Rspunsul imun
41
42
10. Boala la om
a. Pasteurella multocida - infecii locale: celulite, abcese, osteomielite aprute la om dup mucturi provocate de animale infectate (cine, pisic). - infecii ale tractului respirator (pneumonii, abcese pulmonare), - infecii sistemice (bacteriemii, meningitie, septicemii). 2. Pasteurella pneumotropica (P.p.) descris prima dat n l950 de Jawetz, se izoleaz din infeciile cu caractere enzootic de la oarece, iepure, roztoare diverse, crora le cauzeaz conjunctivite sau pneumonii. La om n urma unei mucturi de ciine sau pisic determin infecii tegumentare, meningite sau chiar septicemii.
11.Epidemiologie
Sursa de infecie este de obicei animal, poarta de intrare fiind cutanat de regul o plag sau o zgrietur, tabloul clinic fiind deosebit de variat. Calea de transmitere direct o plag provocat de regul prin muctura de cine sau pisic sau prin neptur accidental (zgrietur). Sunt posibile i accidente de laborator. Receptivitatea - general. Infecia la om are caracter sporadic. Limitarea contactului cu animale domestice i slbatice prezint cea mai sigur msur de control a infeciei cu Pasteurelle.
42
43
GENUL FRANCISELLA Taxonomie Genul este format din 3 specii i anume: - Francisella tularensis cu 2 biovaruri A i B cunoscute i nc unul propus pentru zona centroasiatic. - Francisella novicida care cu toate diferenele fenotipice este identic genetic cu Francisella tularensis. - Francisella philomiragia specie distinct dar strns nrudit cu cele 2 specii mai sus prezentate.
1.Definiie
Cocobacili foarte mici, Gramm negativi, imobili, oxidazonegativi, catalazo-pozitivi slab, strict aerobi. Necesit pentru cultivare cistein sau cistin. Atac zaharurile oxidativ lent, nu produc gaz. Produc H2S. Francisella tularensis infecteaz animale slbatice (iepuri, obolani, oareci, popndi, bizami, veverie) i domestice dar i psrile. Se mai regsete la unele insecte: cpue, nari, mute de animale. Francisella novicida izolat de la un obolan moscat. Francisella philomiragia izolat de la pacieni imunocompromii care au avut contact cu apa oceanic. Prelevatele de la pacieni bolnavi colorate uzual rmn negative, doar coloraia imunofluorescent identific Francisella tulrarensis. Cocobacili pleomorfi, foarte mici 0,7m - 1 m /0,2 m - 0,3 m, neciliai, nesporulai, rareori ncapsulai. Sunt Gramm negativi, slab colorai, se colorez de obicei bipolar. Microscopul electronic evideniaz i elemente mai mici de 0,1 microni care pot trece prin filtrele bacteriologice uzuale. Este deosebit de pretenios, crescnd numai pe medii speciale (Francis, McCoy), n atmosfera de CO2 10%, la o temperatur de 37 C n condiii de aerobioz. Cresc lent, dup 24-48 ore de la cultivare colonii mici, punctiforme translucide (tip S). Dup 4 zile diametrul lor crete la 2 mm capt o culoare cenuie, sunt colonii mucoide, uor emulsionabile. Se pot dezvolta i n 2-3 sptmni, dac culturile provin din prelevate paucibacilare. n jurul coloniilor de Francisella tularensis pe mediile cu snge apare o arie de nverzire iar agarul cu snge chocolat este brunificat. Se pot dezvolta n embrionul de gin: pe membrana
2. Habitat
43
44
corioalantoidian cauznd moartea embrionului . 5.Caractere biochimice Francisella tularensis prezint o activitate biochimic redus. Poate fermenta unii carbohidrai sau alcooli, fr producere de gaz. Este catalazo - pozitiv i oxidazo-negativi. Caracterele biochimice nu au importan practic n diagnosticul curent.
6. Rezistena n mediu, Este un germene rezistent n condiii de mediu extern: 2-3 luni n la ageni fizici, chimici ap, 35 de zile n ghea, 10-60 de zile n sol, 100 de zile n carnea i biologici congelat, 10 zile n pine, 8 zile n lapte, 45-100 de zile pe boabe de cereale. Este distrus rapid de cldur. Este sensibil la dezinfectante i la aciunea antibioticelor: streptomicin, tetracicline. Sunt rezistente la peniciline. 7. Structur antigenic Tulpinile de Francisella tularensis sunt omogene din punct de vedere antigenic. Capsula conine lipopolizaharide i carbohidrai. S-au extras i antigene de la nivelul peretelui celulei bacteriene. Francisella tularensis deine i antigenul somatic O (LPZ) endotoxina. Exist unul sau mai multe antigene proteice nrudite cu antigenele aglutinante ale Genului Brucella. 8. Caractere patogenitate de Factorii de patogenitate nu sunt foarte bine cunoscui. Componentele de suprafa ale celulei (materialul extracelular, capsula) sunt implicate n patogenitate. Endotoxina pare s aib un rol similar n patogenez ca cel al endotoxinei de la Salmonella typhi. Dup infecie, rspunsul imun este durabil, putnd persista toat viaa, fiind mediat att umoral ct i celular. n cadrul rspunsului imun umoral, anticorpii aglutinani apar dup 10 zile de la debutul bolii cresc n perioada de stare a bolii i scad n convalescen, rmnnd la aceste valori ani de zile. Nu au efect protector. Tendina bolii la recderi sau cronicizare care pot apare n condiiile unor titruri ridicate de anticorpi serici sau a rspunsului imun persistent se datoreaz posibilitii de supravieuire intracelular a germenilor. Imunitatea celular reprezint posibilitatea principal de aprare fa de infecie. Din ziua a 6-8-a de boal, bolnavii prezint o sensibilizare alergic fa de antigenul tularemic (tularina). Incubaia: 3-7 zile, cu extreme 21-24 de zile. Boala poate mbrca clinic forme variate: ganglionar simpl, orofaringian, oculoganglionar, pulmonar, abdominal, tifoidic (septicemic). Alturi de formele tipice sau grave de boal se citeaz i forme
9. Rspunsul imun
10. Boala la om
44
45
uoare i chiar infecii inaparente (asimptomatice). Maladia evolueaz cu: cefalee, febr ridicat, adinamie, grea, vrsturi, ulceraii cu localizri diverse i adenopatie regional voluminoas (butonul tularemic). n forma ulceroganglionar la locul de inoculare, germenii se multiplic i ntr-o sptmn apare o inflamaie care evolueaz spre papul, apoi ulcereaz. Microorganismele disemineaz limfatic pn la ganglionii regionali care se hipertrofiaz i pot supura. Germenii se multiplic intracelular, urmeaz o bacteriemie tranzitorie cu formarea de focare n diferite organe parenchimetoase (plmni, ficat, splin) sub form de noduli granulomatoi care se pot necroza sau cazeifica. 11.Epidemiologie Tularemia maladie cu focalitate natural, se regsete mai mult n rile din emisfera nordic unde evolueaz sporadic sau n microfocare epidemice. Infeciozitatea este foarte mare, putnd aprea dup penetrarea tegumentelor sau inhalarea unui numr de 50 de germeni. Sursa de infecie este reprezentat de animale slbatice (vulpe, nevstuic, chicanul, ariciul, crtia, porcul mistre, lupul) i domestice i peridomestice (oi, porci, vite cornute, cal, pisic, cine, iepuri, obolani, oareci, hrciogi, bizami, veverie) i de psri (gina, porumbelul, fazanul , cioara). n focare agentul patogen este prezent la insecte ectoparazite ( mute, cpue, nari). Transmiterea infectiei la om se poate face prin contact direct cu sngele, organele, urina, fecalele, pielea, blana, animalelor infectate mai frecvent posibil la vntorii, agricultorii i buctarii, Pe cale indirect: digestiv prin consumul de ap sau alimente contaminate cu dejectele animalelor infectate sau cu cadavrele lor, pe cale respiratorie prin inhalarea prafului containat, i prin infecii de laborator. nfecia tularemic se poate produce i prin neptura artropodelor hematofage, cu contactul de artropode strivite, prin obiecte de uz comun contaminate, prin mbrcmintea stropit cu sngele animalelor bolnave. Receptivitatea este general, dar boala poate avea un caracter profesional. Pentru controlul acestei maladii se recomand evitarea contaminrii sau consumrii de produse infectate, portul echipamentului de protecie, inclusiv cu mnuui pentru persoanele la risc, exterminarea roztoarelor i a insectelor hematofage vectoare. Se poate practica la aduli un vaccin viu atenuat care nu confer o protecie total, dar persoanele vaccinate fac o form de boal mai uoar.
45
46
GENUL LEGIONELLA Taxonomie: Sunt cuprinse n prezent 39 de specii i 60 de serogrupe unele izolate att din organismul uman i mediu (Legionella pneumophilla, Legionella micdadei, Legionella bozemanii, Legionella israelensis) altele, numai din mediu (Legionella parisiensis, Legionella adelaidensis, Legionella shakespearei). Legionella pneumophilla - specia tip a genului are trei subspecii: pneumophilla, pascullei i fraseeri..
Istoric. Mac Dade i colab. au identificat i caracterizat prima specie n l976, dup o epidemie grav de pneumonie declanat cnd Legiunea American - Aasociaia fotilor combatani s-a ntrunit la Convenia anual la Philadelphia. Intre participanii la aceast reuniune a izbucnit o pneumonie grav cu mortalitate ridicat (l82 bolnavi 28 decese). Boala a fost denumit a legionarilor iar agentul cauzal s-a numit Legionella pneumophilla.
1. Definiie:
Bacili mici, Gramm negativi, nesporulai, mobili, aerobi, catalazo pozitivi, oxidazo-negativi sau slab pozitivi, inactivi asupra carbohidrailor i nitrailor. Legionella pneumophilla se gsete n produsele patologice ale bolnavilor, i rspndite n mediu extern n special n apa potabil sau n difertie medii umede. n sursele i rezervoarele naturale i artificale de apa potabil cianobacteriile, flavobacteriile i algele verzi le furnizeaz hran, iar protozoarele, ciliatele i amoebele devin gazde de amplificare pentru aceti germeni. Au fost izolate din noroi, nmol, ap de ploaie, dar niciodat din sol i din pulberi. Legionelele produc cantiti mari de glicocalix (slime) care le permite acumularea i persistena n tuburi i conducte de cauciuc chiar siliconate. Suprafeele metalice din fier, zinc i aluminu le favorizeaz creterea, oelul inoxidabil i cuprul le sunt mai puin favorabile pentru dezvoltare. Supravieuiesc i 1 an de zile n apa distilat. Bacil mic de 0,3m - 0,5 m /1,5 m -5 m, cu capetele ascuite pleomorf, nesporulat, necapsulat, prezentnd unul sau mai muli flageli polari sau subpolari, mobil. Este Gramm negativ. Se
2. Habitat
46
47
coloreaz greu. n culturile vechi pot lua aspecte filamentoase. Coloraia imunofluorescent direct a prelevatelor patologice din infeciile respiratorii pot orienta rapid decizia terapeutic. 4. Caractere de cultur Nu crete pe mediile simple. Se cultiv greu, , necesitnd medii speciale cu L cistein sruri de fier (mediul BCYE - Buffered Charcoal Yeast Extract ketoglutarat) cu adugarea de substane antimicrobiene cefalosporine (vancomicina de preferin). Sunt germeni strict aerobi, creterea lor este stimulat de un pH de 6,9 i o concentraie de 5 %CO2, Se dezvolt lent n 3-10 zile, colonii de tip S mici, convexe, griverzui,cu opalescen ptat, care le d aspectul faetei de sticl tiat, cu pigmentaie i iridiscen caracteristic. Testele biochimice au valoare relativ. Majoritatea speciilor sunt slab oxidazo-pozitive, catalazo-pozitive i gelatinazo-pozitive. Mobilitatea germenilor este dificil de detectat Elaborarea de pigmeni, fluorescena coloniilor, lichefierea gelatinei, hidroliza hipuratului se utilizeaz n diferenierea speciilor de Legionella. Identificarea antigenic este considerat n prezent metoda cea mai eficient pentru speciile de Legionella implicate n patologia uman.
6. Rezistena n mediu, In mediul exterior prezint o rezisten marcat: un an n apa de la ageni fizici, chimici robinet la 4 0C sau n apa distilat; la un pH acid rezist 30 de i biologici minute. La cldur: rezist pn la 56C, fiind distrus n 30 de minute la 58 C. Este sensibil la dezinfectante care elibereaz clor activ, i la antibiotice ca: rimfampicin i eritromicin. 7. Structur antigenic Exist antigene comune genului dar i antigene specifice de specie i serogrup care sunt somatice (antigenul O, endotoxina) fiind implicate n patogenie. S-a descris i o structur antigenic proteic (factorul de infectare a macrofagelor) care favorizeaz penetrarea i supravieuirea intracelular a germenilor, avnd proprieti asemntoare elastazei produse de bacilul piocianic. S-a constatat prezena unor fraciuni antigenice comune cu alte specii bacteriene, mai ales Gramm negative ( Pseudomonas aeruginosa, Bordetella pertussis, Francisella tularensis, Bacteroides fragilis etc.). Legionella pneumophilla este patogen prin multiplicare i invazivitate, iar evoluia ctre o form de boal manifest clinic depinde de interrelaiile dintre factorii ce in de microorganism, condiiile mediului nconjurtor i factori care in de macroorganism.
de
47
48
Germenii sunt dispui facultativ intracelular, cu tropism pentru monocite i macrofage. Legionellele ptrund pe cale respiratorie pn la nivelul bronhiolelor terminale i alveolelor pulmonare, unde induc formarea unor focare fibriono-purulente, care la imunocompromii determin apariia unor abcese. 9. Rspunsul imun 10. Boala la om Rspunsul imun este att umoral ct i celular. Legionela pneumophila serogrupurile 1 i 6 sunt cel mai frecvent implicate n patologia uman. La om cauzeaz infecii sistemtatizate astfel: infecii inaparente, maladii nepneumonice (febra de Pontiac), pneumonia, boli inflamatorii extrapulmonare (infecii urinare i digestive, pericardite, abcese la nivelul punciilor pentru hemodializ, infecii ale plgilor). Pneumonia este cea mai frecvent form de manifestare a infeciei care debuteaz de obicei brusc cu stare general alterat, febr nalt, cefalee, mialgii, tuse seac iniial apoi productiv. Letalitatea la cazurile netratate poate ajunge la 20 %. Dup vindecarea clinic pot persista infecii latente. Cunotinele privind sursa de infecie sunt nc lacunare. Posibilitatea de infectare principal o constituie expunerea la o surs de ap infectat (rezervoare de ap, piscine, fntni publice) mai ales cnd se pot produce aerosoli. Soluiile de continuitate, inclusiv plgile operatorii n contact cu apa infectat se pot transforma n poart de intrare pentru Legionelle Transmiterea este posibil mai direct pe cale arogen mai ales cnd se pot produce i aerosoli prin instalaiile de condiionare a aerului, nebulizatoare, duuri, ploaie. i nghiirea de ap contaminat poate determina infecii ale tractului respirator inferior. Nu a fost dovedit transmiterea interuman i n condiii de laborator. Receptivitatea la infecie aerogen este mai mare i evoluia mbolnvirilor mai grav la imunocompromii i la persoane peste vrsta de 50 de ani . Infecia se poate manifesta:izolat, sporadic, epidemic. Se citeaz infecia nozocomial cu Legionelle. Prevenirea i controlul infeciei se poate realiza prin supravegherea existenei bacteriei n mediile acvatice (ap potabil, ap industrial, apa din conductele de nclzire, din turnurile de rcire, etc.), n care caz se pune problema hiperclorinrii apei sau consumului ei dup o fierbere prealabil i rcire.
11. Epidemiologie
48
49
GENUL CAMPYLOBACTER Taxonomie cuprinde n prezent dup multiple remanieri 15 specii dintre care enumerm: - Campylobacter fetus cu 2 subspecii, - Campylobacter hyointestinalis, - Campylobacter sputorum cu 3 biovaruri, - Campylobacter jejuni cu 2 subspecii, - Campylobacter coli, - Campylobacter rari, - Campylobacter upsaliensis, - Campylobacter mucosalis, - Campylobacter concisus, - Campylobacter curvus, - Campylobacter rectus.
1.Definiie:
Bacili Gramm negativi, nesporulai ncurbai pn la helicoizi, mobili, oxidazo-pozitivi, microaerofili pn la anaerobi, unele specii sunt capnofile, au metabolism respirator oxigeno i citocormodependent, nu fermenteaz zaharurile. Germenii se regsesc n tubul digestiv a numeroase mamifere (porcine, bovine, ovine, cini i pisici) i psri de cas i slbatice, la care determin frecvent starea de purttor sntos i mai rar boli manifeste (avorturi, enterite, septicemii). Bacili subiri, uor ncovoiai n forma literei S sau cu aspect helicoidal cu 2-6 spire, cu dimensiuni cuprinse ntre 0,2 m- 0,9 m / 0,05 m - 5 m. Gramm negativi Dispui sub forma unor virgule amplasate separat, sau pereche (precum aripile unui psri n zbor). Necapsulat. Nesporulat. Mobili cu flageli monotrichi, peritrichi sau mai rar lofotrichi. Au un polimorfism accentuat. n culturile vechi sau n condiii neprielnice de mediu pot genera forme cocoidale sau hiperspiralate, necultivabile, dormante. Se cultiv utiliznd mediile selective sau tehnica filtrrii. Temperatura optim de cretere se apreciaz a fi ntre 37 C - 42 C. Sunt germeni micoraerofili i pretenios nutritivi. Coloniile de Campylobacter mbrac de obicei 2 aspecte: - colonii mici, cu margini regulate, transparente, nehemolitice, lucioase, incolore gri castanii; - colonii plate, umede, cu margini neregulate, mari, nehemolitice, transparente, asemntoare cu picturile de miere sau abur condensat. Microaerofili pn la anaerobi. Oxidazo-pozitivi, catalazo-pozitivi, nezaharolitici, aminoacizii
2. Habitat
5. Caractere biochimice
49
50
sau produii intermediari ai ciclului acizilor tricarboxilici (ciclul Krebs) le furnizeaz energie. 6. Rezistena n mediu, Rezisten medie n elemente ale mediul nconjurtor. la ageni fizici, chimici Pot supravieui n forme dormante timp ndelungat pn i i biologici regsesc gazda favorabil pentru a se dezvolta. Sensibili moderat la dezinfectantele uzuale. Sensibili la antibiotice de tipul eritromicinei. Este necesar efectuarea antibiogramei nainte de nceperea tratamentului. 7. Structur antigenic 8.Caractere patogenitate 9. Rspunsul imun 10. Boala la om de Este descris un antigen somatic O, un antigen flagelar H, i un factor de aderare. Este patogen prin multiplicare i invazivitate. La moartea germenulilor se elibereaz endotoxina. Este implicat un rspuns umoral (anticorpi IgM, IgA i IgG) i celular. Infeciile se limiteaz de regul la nivelul aparatului digestiv: stomac i intestin determinnd la copiii mici - gastroenterite, colite iar la aduli se poate asocia cu gastrita i chiar boala ulceroas. Pot deterina complicaii grave extradigestive cum sunt: bacteriemii, septicemii, encefalopatii acute, meningite, endocardite, artrite reactive, colecistie, infecii urinare, avorturi, infecii uterine, n special la imunodeprimai. Rolul acestor germenii n patologia oro-gingival nc nu este pe deplin elucidat, acetia regsindu-se n tartrul dentar i la pacienii cu periodontite. Rezervorul de infecie: omul bolnav sau purttor dar mai frecvent contactul cu animale sau psri infectate. Cile i mecanismele de transmitere: digestiv prin alimente sau apa de but contaminat. Receptivitatea este general, forme mai grave de boal fac persoanele imunocompromise. Incidena mai crescut a mbolnvirilor se nregistreaz n cursul verii i toamnei. Nu exist msuri profilactice speciale pentru prevenirea infeciilor cu Campylobacter.
11. Epidemiologie
50
51
GENUL HELYCOBACTER Taxonomie: Iniial a fost inclus ca specie n genul Campylobacter datorit proprietilor morfologice i fiziologice numindu- se Camylobacter pylori. Ulterior studii de taxonomie molecular au pledat pentru apariia unui gen nou: Genul Helycobacter. Acesta cuprinde n prezent mai multe specii dintre care cele de interes medical uman sunt: - Helicobacter pylori, - Helicobacter heilmanni, - Helicobacter cinaedi, - Helicobacter fennelliae. Istoric. Warren i Marshall (Australia) identific n 1982 din biopsii de mucoas gastric o nou bacterie numit ulterior Helycobacter pylori i implicat n patologia gastro-duodenal. n 1987 Dent i colab. identific n biopsiile gastrice o bacterie nou, spiralat, inclus n gen sub numele de Helycobacter heilmannii. 1.Definiie Bacili ncurbai sau helicoidali, cu unul sau mai muli flageli dispui polar, mobili cu micri caracteristice, nesporulai, necapsulai, microaerofili, azaharolitici, oxidazo pozitivi, catalazopozitivi, productori de ureaz n cantiti mari. Colonizeaz mucoasa stomacului unde poate persista perioade mari de timp, chiar toat viaa, dispariia sa fiind condiionat de instalarea gastritei atrofice cu metaplazie intestinal ce determin dispariia receptorilor epiteliului gastric. Se pare c rezist la fagocitoz i la aciunea imunoglobulinelor implicate n aprarea local (IgA i IgG). Aspect de vibrion, sau de forma literei S sau spiralai, Gramm negativi, cu dimensiuni cuprinse ntre 0,1m -1m/1,5m-7,5m , cu unul sau mai muli flageli dispui lofotrichi sau amfitrichi . Genereaz forme coccidale la contactul cu aerul, necapsulat, nesporulat. Se cultiv pe medii neselective sau selective, se incubeaz la 37 C n care sunt asigurate condiii de microaerofilie. (O2 5%, CO2 10%, N2 85%) i atmosfer umed. Coloniile apar ntre ziua a 3-a i a 7-a, sunt mici i transparente. Oxidazo-pozitivi, catalazo-pozitivi, productori de ureaz n cantiti mari, unele tulpini produc pe mediul TSI- H2S, nu reduc nitraii, nu desfac hipuratul de sodiu.
2. Habitat
51
52
6. Rezistena n mediu, Foarte sensibil la deshidratare, rezist puin timp n mediul la ageni fizici, chimici extern. i biologici La nivelul mucoasei gastro-duodenale are capacitatea de a rezista perioade lungi de timp datorit ureazei care care prin eliberarea de amoniac tamponeaz pH acid; forma spiralat a bacteriei i prezena flagelilor permit strbaterea stratului de mucus i ajungerea germenilor la nivelul celulelor mucoasei gastrice unde pH-ul acid este mai redus. 7. Structur antigenic Se descriu: - un antigen somatic (O) termorezistent - endotoxina, - un antigen flagelar H termosensibil, - un antigen de suprafa (de aderare, colonizare) care se fixeaz exclusiv pe receptorii celulelor epiteliului gastric. de Se datoreaz antigenului de suprafa cu rol n aderare, antigenului somatic O endotoxina, toxinei citotoxice ce iniiaz inflamaia local la nivelul epiteliului gastric i duodenal, toxinei care inhib pH ul acid al sucului gastric. Se produc IgM specifici n cazul infeciilor recente i IgA i IgG n cazul infeciilor cronice. Infectarea cu Helycobacter pylori se asociaz cu gastrita gastrofundic, ulcerul peptic, cancerul i limfomul gastric de tip MALT. Infectarea cu Helycobacter heilmanni se asociaz cu manifestri dispeptice uneori grave. Prevalena infeciei este de 80% la adulii din rile n curs de dezvoltare Sursa de infecie este reprezentat de omul purttor sau bolnav. Calea i mecanismele de transmitere nu sunt pe deplin precizate dar se suspicioneaz calea oral-oral, sau fecal-oral. Receptivitatea general, favorizaz de mediul familial. Infecia cu Helycobacter pylori poate reprezenta un factor de risc pentru cancerul gastric, regsind aceast infecie asociat frecvent n gastritele cronice i n ulcerele peptice. .
8.Caractere patogenitate
9. Rspunsul imun 10. Boala la om
11. Epidemiologie
52
53
FAMILIA ENTEROBACTERIACEAE. CARACTERE GENERALE
Genul Genul Escherichia - Klebsiella Shigella
Genul Serratia
Genul Enterobacter
Genul Citrobacter
Genul Salmonella
Taxonomie Aceast familie reprezint o grupare taxonomic foarte bine dezvoltat nsumnd 28 de genuri, dintre care 23 sunt de interes medical uman. Genul Escherichia i Shigella au fost reunite ntr-un singur gen; genurile Klebsiella, Serratia, Enterobacter, Citrobacter au fost extinse cu un numr cosiderabil de specii, iar genul Salmonella a fost restrns numai la 2 specii: Salmonella enterica (cu 6 subspecii) i Salmonela bongori.
1. Definiie
Bacili scuri, Gramm negativi, nesporulai, imobili sau mobili prin prezena flagelilor. Nepretenioi din punct de vedere nutritiv, cresc pe medii cu pepton, n prezena bilei. Fermenteaz glucoza, sunt oxidazonegativi, produc catalaz i reduc nitraii n nitrii. Enterobacteriaceaele colonizeaz n mod normal intenstinul omului i animalelor (1g fecale conine 1010 enterobacterii), rspndindu-se larg n mediul ambiant: sol, ap, alimente, plante. Specii din genul Escherichia, Klebsiella, Enterobacter, Serratia, Proteus sunt n mod curent prezente n mediile naturale participnd n ecosisteme de reciclare biologic. Unele specii precum Salmonella enterica serovarul Typhi, serovarul Paratyphi A sau serovarul Paratyphi B se regsesc numai la om, care rarissim poate polua apa, solul, alimentele. Bacili Gramm negativi care nu se pot diferenia prin microscopie optic, la unele genuri germenii sunt imobili (Shigella, Yersinia, Klebsiella) la alte genuri germenii sunt mobili cu cili peritrichi (Salmonella, Proteus), nesporulai, unele specii pt deine capsul (Klebsiella). Germeni nepretenioi, datorit bogatului echipament enzimatic pe care-l dein se cultiv uor pe medii obinuite (bulion simplu, bulion glucozat, agar nutritiv, agar snge). n mediul lichid, formele S tulbur uniform mediul, fr depuneri, pe cnd formele R tulbur n grade diferite mediul sau l las limpede
2. Habitat
4.Caractere de cultur
53
54
cu inel, vl i depozit pe fundul eprubetei. Pe mediile solide, formele S formeaz colonii de 2-3 mm, rotunde, bombate cu suprafaa neted i marginile regulate, iar pe medii cu snge incorporat unele tulpini pot dezvolta hemoliza. Formele R dezvolt colonii de 2-3 mm, rotunde, plate cu suprafa rugoas i marginile neregulate, unele tulpini pot dezvolta hemoliz pe mediul cu snge. Formele M pentru speciile capsulate, dezvolt colonii de 4-5 mm rotunde, bombate cu margini regulate i tendin la confluare. Sunt specii Serratia, Enterobacter care po dezvolta colonii pigmentate. Sunt germeni aerobi, facultativ anaerobi. 5.Caractere biochimice Sunt foarte importante permind identificarea Enterobacteriilor. n cadrul identificrii preliminare se utilizeaz sistemele multitest: TSI (Triple Sugar Iron) asociat cu MIU (mobilitat, indol, uree) sau cu MILF (mobilitate, indol, lizin, fenilalanin) care permit diferenierea principalilor germeni enteropatogeni implicai n patologie sau sistemele microtest, cu un pre de cost mai ridicat, care le fac mai puin utilizabile n ara noastr n acest moment. Identificrea preliminar permite ncadrarea n gen i specie. Identificarea de certitudine presupune diagnosticul biologic, serologic i tipizarea (bacteriofagic, bacteriocinic, biochimic, la antibiotice, molecular, genetic) permind ncadrarea de specie i tip. Sunt oxidazonegativi, catalozopozitivi, reduc nitraii n nitrii. Utilizeaz fermentativ glucoza cu producere sau nu de gaz. Germenii patogeni sunt lactozonegativi, iar cei condiionat sau ocazional patogeni sunt lactozopozitivi.
6. Rezistena n mediu, Sunt germeni rezisteni n mediul extern: sol, ap, alimente, la ageni fizici, chimici elemente de mediu spitalicesc, obiecte, etc. i biologici Inactivai de cldur, substane dezinfectante n special clorigene n concetraiile uzuale. Sensibili la aciunea antibioticelor, este necesar totui efectuarea antibiogramei. 7. Structur antigenic din: - lipidul A, responsabil de activitatea toxic - prezent la toate enterobacteriile. De el se ataeaz: - polizaharidul format dintr-un miez (core) similar la toate bacteriile Gramm negative i o serie de uniti terminale repetitive care difer de la specie la specie (antigenul O). Antigenul O este asimilat cu noiunea de endotoxin, este termostabil i rezistent la alcool. Fa de antigenul O apar n general anticorpi din clasa IgM. Pot exista: antigene O comune (Escherichia coli-Shigella), pot exista reacii ncruciate ntre Escherichia colli, Klebsiella, Providencia, Salmonella. a. Lipozaharidul (LPZ) Caracteristic microorganismelor Gramm negative, este format
54
55
Anumite structuri antigenice O de la Escherichia coli reacioneaz ncruciat cu structuri antigenice izolate ale Genului Vibrio i cu structuri antigenice de grup sanguin. b. Antigenul H Prezent la nivelul flagelior (inexistent la speciile imobile), este de natur proteic, este mai antigenic dect antigenul O. Poate masca antigenul O. Fa de antigenul H apar anticorpi din clasa IgG. Anticorpii anti-H imobilizeaz bacteria, atenund virulena microorganismelor mobile, fiind se pare cauza apariiei variaiei de faz la Salmonelle. Variaia de faz este proprietatea bacteriei de a altera exprimarea unui anumit tip de antigen flagelar. c. Antigenul K Este extern antigenului O i este prezent la bacteriile capsulate. Este un antigen de natur polizaharidic, parial stabil la temperatur. Este implicat n patogenitate, favoriznd rezistena la fagocitoz a bacteriei i contribuind la invazivitate. d. Antigenul Vi (antigen de virulen) Prezent la Salmonella typhi, face parte din categoria antigenelor de nveli ale bacteriei, cu structur polizaharidic, implicat n scderea complementului seric, leucopenie. Capacitatea de multiplicare intramacrofagic a Salmonellei poate masca antigenul O. Clasificarea antigenic a enterobacteriilor indic adesea prezena fiecrui antigen: Escherichia coli O 55: K5: H21. e. Exotoxine elaborate de anumite specii (toxina Shiga) 8.Caractere patogenitate de Enterobacteriaceaeele, din punct de vedere a patogenitii se pot considera: - cu semnificaie patogen cert: Salmonella, ShigellaEscherichia (fenotipurile diareigene i uropatogene), Yersinia. - cu semnificaie condiionat patogen: Citrobacter, Enterobacter, Escherichia (cu alte localizri dect intestinale sau urinare), Klebsiella, Morganella, Proteus, Providencia, Serratia.. - cu semnificaie ocazional patogen: Cedecea, Hafnia, Kluyvera, Leminorella, Pantoea, Tatumella, Yokenella. Germenii condiionat patogeni i ocazional patogeni au semnificaie etiologic doar n prelevatele necontaminate (LCR, puroi din caviti nchise), n rest implicarea lor cauzal trebuie argumentat clinic i de laborator. n patogenitate dein roluri importante: a. Adezinele. Toate bacteriile Gramm negative, deci i entrerobacteriile prezint pili, indispensabili pentru aderarea germenilor la mucoase, acesta
55
56
reprezentnd primul pas n vederea colonizrii i multiplicrii iniiale. b.Toxinele - exotoxinele: toxina Shiga (Shigella), toxina Shiga-like (la Shigella i la unele tulpini de Escherichia. coli), toxina LT (termic labil), la Escherichia coli (similar cu exotoxina vibrionului holeric). Se mai semnalizeaz citotoxine produse de Escherichia coli care sunt alfa- hemolizine (exotoxine); betahemolizinele rmn legate de celul i inhib fagocitoza i chemotaxia leucocitelor. - endotoxinele: (antigen O) apar la toi germenii Gramm negativi determinnd n cazul unei eliberri masive (distrugerea brutal a unui numr mare de bacterii) - ocul endotoxinic. c. Achiziia de fier Multe bacterii excret o component care cheleaz fierul (siderofor), complexul format fiind apoi recaptat de ctre bacterie (aerobactina de la Escherichia coli). d. Structurile capsulare Antigenele de tip K ale Escherichiei coli au o strucutr proteic i sunt importante n colonizare; diminu opsonizarea i fagocitoza. Sunt slab imunogene. Klebsiella are o capsul i respectiv antigen K bine reprezentat. e. Plasmidele Sunt importante pentru c transmit att informaii genetice legate de rezistena la antibiotice ct i pentru virulen. 9. Rspunsul imun Pentru infeciile digestive manifeste clinic care rmn cantonate la poarta de intrare, rspunsul imun este modest. Pentru infeciile sistemice cu Enterobacterii rspunsul imun este puternic. Enterobacteriacaeele cu puine excepii sunt recunoscute ca patogeni intestinali fiind agenii etiolgici cel mai frecvent incriminai n sindromul diareic infecios (Escherichia coli, Shigella, Salmonella, Yersinia, etc). Recent se recunoate implicarea tot mai frecvent a unor specii de enterobacterii n patologia infecioas a tractului urinar (Escherichia colii, Klebsiella, Proteus, etc.). n infeciile nozocomiale musculo-scheletale i cutanate Escherichia coli, Serratia, Enterobacter ocup locul 3 dup stafilococi i piocianici. Clinicienii apreciaz c 30% din pneumonii i infeciile cavitilor conecte aparatului respirator se datoreaz enterobacteriilor (Klebsiella, Yersinia pestis, etc). Salmonella typhi i Salmonella paratyphi A i B, Yersinia pestis pot determina infecii sistemice grave, dei frecvena lor este restrns astzi . Mai frecvent se semnaleaz bacteriemii i septicemii determinate
10. Boala la om
56
57
de Escherichia coli, Klebsiella, Enterobacter. 11. Epidemiologie Maladii cu rspndire universal. Sursa de infecie: exclusiv uman: omul bolnav sau purttor pentru febr tifoid, dizenterie bacilar, dar i animale, psari, alimente, ap pentru alte Enterobacterii. Cile i mecanismele de transmitere: - fecal oral este indrect i complex datorit contaminrii cu dejecte a solului. Ca vehicole sunt frecvent incriminate: apa, solul, alimente insuficient sau incorect prelucrate termi, mute, mini murdare; - rar contaminarea poate fi direct de la o persoan la alta. Receptivitatea este general, gravitatea maladiillor provocate de Enterobacterii rmne maxim la exrtremele de vrst i la malnutrii. Nu exist diferene corelate cu sexul sau rasa. Profesia poate constitui uneori un factor de risc . Maladiile n a cror etiologie sunt implicate Enterobacterii au sezonalitatea corelat cu sezonul cald: vara i nceputul toamnei. Factorii favorizani implicai sunt att cei naturali (secet, ploi, inundaii) ct i stilul de via al comunitii n cauz (tabere pentru copii, antiere, excursii, etc.) precum i factorii socio economici (srcia, malnutriia, deprinderi igienice incorecte, ap i alimente contaminabile frecvent, etc). Vaccinarea antitifoidic i cea antidizenteric sunt indicate n anumite sectoare de risc, avnd caracter de necesitate nu de obligativitate.
57
58
GENUL ESCHERICHIA- SHIIGELLA (1994) Pe baza caracterelor fenotipice i ca urmare a rezultatelor studiilor de hibridare Holt i colab. n anul 1994 grupeaz cele dou entiti taxonomice nrudite: Escherichia i Shigella ntr-un singur gen, mai sus menionat. ESCHERIHIA COLI Taxonomie n cadrul gruprii Escherichia se recunosc 5 specii: - Escherichi coli cu 2 biovaruri: (Escherichia coli normal i Escherichia coli inactiv), - Escherichia fergusonii, - Escherichia hermanii, - Escherichia vulneris, - Escherichia blattae.
1.Definiie
Bacili Gramm negativi, frecvent mobili, aerobi, facultativ anaerobi, lactozo-pozitivi, fermenteaz glucoza cu producere de gaz, produc indol i lizindecarboxilaz. Nu produc H2S n mediul TSI, nu porduc ureaz, nu lichefiaz gelatina, nu utilizeaz citratul ca unic sursa de carbon. Toate speciile de Escherichia coli se regsesc ca principalul saprofit din intestinul omului i animalelor cu snge cald. In intestinul omului serotipurile de Esch. coli par s joace un rol important n antagonismul bacterian al intestinului i n sinteza unor vitamine din grupul B i K. Se gsete mai rar n flora tractului respirator sau genital. Modificare habitatului determin implicarea speciilor n patologia uman ajungnd de exemplu la nivelul tractului urinar. Prezena colibacilor n ap sau alimente este un indicator de poluare fecal al acestora i de insalubrizare. Bacili Gramm negativi, drepi sau uor ncurbai, cu capetele rotunjite, nesporulai, necapsulai (rarisim pot avea o pseudocapsula de tip K). Sunt mobili, prezint cili.
2. Habitat
4. Caractere de Germeni puin pretenioi se dezvolt bine pe slab selective, fiind cultur inhibai parial pe mediile moderat selective i total pe mediile nalt selective. Pe geloz snge: - formele S (bacilii pseudoincapsulai) dezvolt colonii rotunde, bombate, opace cu margini regulate, uor emulsionabile n ser fizologic, - formele R - colonii uscate, turtite cu maginile neregulate de aspect
58
59
dinat, - colonii mucoase (M). Unele serotipuri (cele uropatogene) produc hemoliza beta. Mediile lichide: sunt tulburate uniform, formnd un inel pe peretele tubului. Pentru cretere se pot utiliza i medii difereniale: pe mediul ABTL formeaz colonii galbene deoarece fermenteaz lactozaa. 5. Caractere Aerobi i facultativ anaerobi, se dezvolt n limite largi de biochimice temperatur i pH. Fermenteaz lactoza (dar exist i variante lactozonegative) care-l difereniaz de alte enterobacterii, glucoza i alte zaharuri cu producere de acid i gaz. Nu produce H 2S pe mediul TSI. Este catalazo-pozitiv, oxidazonegativ, citrat negativ. Pe mediul MIU este mobil, indol pozitiv i ureazo-negativ. Unele tulpini produc hemolizina i substane cu aciune antagonist (colicine). 6. Rezistena n Germeni foarte rezisteni la condiiile de mediu extern (sol, mediu, la ageni ap), unde ajung prin poluare cu materii fecale i supravieuiesc luni de zile. fizici, chimici i Sub aciunea cldurii sunt distrui la 600 C n 30 minute. biologici Sunt sensibili la aciunea coloranilor (verde malahit, verede briliant, cristal violet) srurilor de seleniu n concentraii mari. Clorul s-a dovedit n anumite concentraii un bactericid puternic, fiind utilizat la purificarea apei de consum. Sunt rezisteni la penicilin, producnd penicilinaza ns sunt sensibili la antibiotice cu spectru larg (colimicina, neomicina, kanamicina, cloramfenicol, etc). 7.Structur antigenic - Antigenul O (LPZ ) este specific de grup, cu 166 factori de specificitate. - Antigenul H este specific de tip deine 53 de factori specifici. - Anumite tulpini au antigenul K specific de tip (98 de factori de specificitate) care poate masca antigenul O fcndu-l neaglutinabil. Dup rezistena la cldur se definesc 3 tipuri de antigene K: A (termorezistent), B (termolabil) i L (termolabil). - Antigenul solubil endotoxina se elibereaz dup moartea bacteriei.
8.Caractere de Escherichia coli este patogen prin multiplicare i prin invazivitate patogenitate sau prin multiplicare i toxigenez, fie prin recombinarea acestor mecanisme. Pentru colonizare tulpinile de Escherichia coli prezint pili (adezine). Endotoxina eliberat la nivelul peretelui bacterian, l distruge, fiind apoi implicat n apariia unor tulburri fiziopatologice. Tulpinile dotate cu antigene de suprafa (tip K, capsular) au o rezisten special fa de fagocitoz i capacitate de invazivitate (EIEC). Tulpinile care dein antigenul de suprafa de tip B (EPEC) sunt implicate n apariia diareii maligne a nou-nscutului (sindromul toxicoseptic). Exotoxinele sunt sintetizate n cursul metabolismului bacterian (LT, ST,
59
60
Shiga-like) caracterizeaz anumite tulpini (ETEC, EHEC) fiind implicate n patogenia unor manifestri clinice. 9. Rspunsul Apare un rspuns imun umoral care nu are semnificaie nici n ceea ce imun privete protecia fa de boal i nici n diagnostic. 10. Boala la om Dei Escherichia coli face parte din flora normal a intestinului, n condiii favorizante poate determina anumite infecii enterale sau extraenterale. Infectii enterale ESCHERICHIA COLI Tulpina ETEC Mecanism patogenitate LT i ST de Tipul de Manifestri infecie clinice Diareea turitilor Grupe vrst implicate Aduli, copii de
EPEC EIEC
EHEC
Crampe abdominale, diaree apoas, abundent, SDA Adezine, Diaree Febr, vrsturi, distrugerea acut diaree, scaune peretelui intestinal mucoase Invazia i Dizenterie Febr, crampe distrugerea shigella - abdominale, mucoasei like scaune mucoepiteliului sanguinolente intestinal Toxin shiga- Diaree, Febr, crampe like colite abdominale, hemoragic diaree, scaun e sanguinolent Necunoscut Diaree Vrsturi, acut i diaree apoas cronic Aderen difuz de Diaree Vrsturi, celulele epiteliale apoas, Colici intestinale colit abdominale Diaree apoasa
Copii mai mici de 2 ani; aduli Aduli
Copii, tineri
EaggEC DAEC
Toate vrstele Copii 2-6 ani, aduli
Infecii extraenterale ale tractului urinar (60-90% din etiologia infeciilor urinare, dup cateterisme uretero-vezicale, igien deficitar), colecistite, infecii ale cilor aeriene superioare, meningite neonatale, (posed antigenul K), septicemii (la pacienii cu aprare diminuat) toxiinfecii alimentare, etc. 11.Epidemiologie Sursa de infecie este omul bolnav sau purttorul sntos.
60
61
Calea de transmitere principal este digestiv dar se citeaz i cea cutanat sau respiratorie. Receptivitatea este general, dar mai ales la imunodeprimai infecii cu Escheichia coli sunt mai frecvente. Profilaxia este nespecific.
SHIGELLA Taxonomie n cadrul gruprii Shigella se recunosc 4 specii sau subgrupe sau serovaruri: - A - Shigella dysenteriae , - B - Shigella flexneri, - C Shigella boydii, - D Shigella sonnei. Istoric Dizenteria - determinat de germeni din genul Shigella este cunoscut nc din antichitate, etiologia ei a fost precizat numai la nceputul secolului XX de ctre Shiga. 1.Definiie 2. Habitat Bacili imobili, Gramm negativi, asemntori cu Escherichia coli, de care se deosebesc prin fermentarea glucozei fr producere de gaz, lizindecarbozilazo-negativi, utilizeaz inconstant acetatul de sodiu. Se ntlnesc n materiile fecale ale bolnavilor de dizenterie, precum i la purttorii aparent sntoi . Se izoleaz mai greu din mediul extern: ape poluate, alimente contaminate, obiecte, mute. Bacili, cu capetele rotunjite, Gramm negativi. Sunt imobili, nesporulai, necapsulai. Germeni puin pretentioi. Shigella se dezvolt caracteristic pe mediile slab selective i moderat selective. Pe medii simple produc colonii de tip S. Unele specii de bacili dizenterici necesit ns pentru cultivare acidul pantotenic. Ca medii se utilizeaz medii speciale i difereniale care conin lactoz ( ADCL, ABTL, mediul Istrate- Meitert, mediul Leifson). Pe aceste medii, bacilii dizenterici dezvolt colonii rotunde, bombate, transparente i lactozo negative. Aerobi i facultativ anaerobi, cresc n condiii optime la 370 C;
3.Caractere morfologice 4. Caractere de cultur
5.
Caractere
61
62
biochimice
Sensibili la variaii de pH, cresc cel mai bine n condiii de neutralitate. Nu fermenteaz lactoza (lactozonegativi). Shigella sonnei o poate fermenta tardiv. Descompun glucoza fr producere de gaz (glucozo-pozitivi) Unele tulpini de S. flexneri tip 6 produc i gaz. Unele tulpini produc indol (Shigela .flexneri i Shigella schmitzii). Nu formeaz H2S. Dup modul n care fermenteaz sau nu manita, Shigellele pot fi submprite n 2 mari grupe: - grupul manitopozitiv ( grupele B,C,D); - grupul manitonegativ (grupul A). Speciile din genul Shigella sunt oxidazonegative.
6. Rezistena n In afara organismului uman germenii din acest grup sunt puin mediu, la ageni rezisteni. fizici, chimici i In produse alimentare: lapte, produse lactate rezist 1-2 sptmni, biologici n ape poluate supravieuiesc 9 zile, n ghea - 2 luni, n praf uscat-10 zile, lenjerie -2 sptmni. La temperatura de 60 0 C mor n 10 minute. Fenolul l% i omoar n 30 de minute. Sunt sensibili la antagonismul microbian i la bacteriofagii specifici. Sunt sensibili la aciunea sulfamidelor i antibioticelor. 7. Structur Structura lor antigenic este constituit numai din antigene somatice antigenic O (LPZ). O serie de tulpini de Shigella posed antigene de nveli - antigen K (Sh. flexneri 6, Sh.largei sachsi, Sh.boydii). Shigella shiga elaboreaz o exotoxin termolabil de natur proteic. n funcie de proprietile biochimice i antigenice Shigellele acestea se grupeaz n 4 grupuri serologie sau subgrupe: l - grupul A Shigella dysenteriae cu l3 serotipuri : - Shigella shiga este cel mai patogen dintre toate bacteriile; elaboreaz o exotoxin neurotrop, dei este Gramm negativ, ceea ce constituie o excepi; - Shigella schmitzii; - Shigella Large Sachs. - Shigella dysenteriae tip 3 care are nrudiri antigenice cu E. coli =124. 2 - grupul B Shigella flexneri cu 13 serotipuri (1a,1b, 2a, 2b, 3a, 3b, 4a, 4b, 5a, 5b, 6, x, y). 3 - grupul C - Shigella. boydii - cu 18 tipuri 4 - grupul D - Shigella sonnei cu 2 tipuri (S,R). Grupele A si C sunt omogene din punct de vedere antigenic, germenii din grupul B sunt heterogeni avnd n afar de antigenul specific de tip i o serie de fraciuni antigenice. 8.Caractere de patogenitate Au caracter de multiplicare i invazivitate. La serotipul 1 din subgrupul A (Shigella shiga) este implicat i toxigenez.
62
63
Shigella dysenteriae posed o exotoxin de natura proteic (neurotrop) i o endotoxin (enterotrop). Shigela flexneri (forma S) sintetizeaz numai o endotoxin enterotrop. Ali factori care contribuie la patogenitatea Shigellelor sunt o enzim mucinolitic i antigenul K. 9.Rspunsul imun 10. Boala la om Infecia cu Shigella induce un rspuns umoral slab, cu apariia de anticorpi care nu confer protecie. Apariia anticorpilor locali tip A ar putea avea importan n prevenirea infeciei. Germenii din genul Shigella ( doza infectant minim 100 - 1000 bacterii) determin la om dizenteria bacilar care se manifest clinic prin 3 simptome majore ce determin sindromul dizenteric cartacterizat prin: - scaune diareice sanguinolente i mucoase, - colici abdominale, - tenesme ( senzaia acut de defecare). Sursa de infecie: este omul bolnav de dizenterie forma acut, cronic sau purttorul sntos sau cronic de bacili dizenterici. Calea de transmitere este digestiv prin mecanism indirect complex implicnd alimente, ap contaminat, mutele ca vectori sau prin mna murdar. Receptivitatea este general, dar se pare c sugarii i copii mici sunt mai predispui la dizenterie. Condiiile igienico-sanitare deficitare favorizeaz indirect extinderea mbolnvirilor. Profilaxia specific Meitert i Istrate au reuit producerea unui vaccin antidizenteric viu VADIZEN preparat dintr-o suspensie de bacili: Sh. flexneri 2a varianta apatogen T-32.
11.Epidemiologie
GENUL SALMONELLA Taxonomie Deoarece cercetrile mai vechi considerau structura antigenic definitorie pentru specie, s-a ajuns ca Genul Salmonella s totalizeze peste 2000 de specii. Studiile recente fenotipice (Ewing) i genotipice (Le Minor, Popoff) reconsider nomenclatura veche i propun ca din genul Salmonella s fac parte 2 specii: - Salmonella enterica cu subspeciile enterica, salamae, arizonae, diarizonae, houtenae, indica ; - Salmonella. bongori. Actualmente serovarurile poart numele anterior atribuit de schema Kauffmann-Withe scrise ns cu caractere romane nu italice: Salmonella serovarianta Typhymurium, Salmonella serovarianta Enteritidis.
63
64
Istoric Prima specie: Salmonella cholerae a fost descris de SALMON i SMITH n 1885. LIGNIERES propune denumirea generic de Salmonella n l900. . 1.Definiie Genul Salmonella cuprinde enterobacterii mobile (excepie serovarul Gallinarum/Pullorum) care fermenteaz glucoza cu producere de gaz, produc acid din manitol i sorbitol, produc H2S i folosesc citratul ca unic surs de carbon. Nu produc indol ureaz, nu degradeaz adonitolul i esculina. Salmonelele sunt foarte rspndite n natur. Toate serovarurule de Salmonella enterica subsp. enterica sunt parazite pentru om i mamifere, n timp ce celelalte subspecii i Salmonella bongori se ntlnesc n special la animalele cu snge rece (peti, erpi), la psri i la insecte. Se gsesc frecvent n intestinul psrilor, mamiferelor, omului bolnav, purttorilor sntoi. Se pot izola din mediu de pe alimente infectate, din ape de suprafa, ape reziduale, unde pot supravieui luni i chiar ani (sol). Multiplicarea n mediul exterior este posibil dar nesemnificativ i fr importan practic. Sunt bacili Gramm negativi, mobili cu cili peritrichi (cu o excepie) necapsulai, nesporulai. Unele specii prezint o pseudocapsul - antigenul Vi. Speciile cu pseudocapsul sunt: - Sallmonella typhi, - Salmonella paratyphi A,B,C, - Sallmonella typhimurium. Nu sunt germeni pretentioi. Se dezvolt pe medii obinuite lichide sau solide, formnd colonii de tip S sau R. Cultivarea pe mediile cu snge nu determin hemoliz. Avnd n vedere c salmonelele se izoleaz frecvent din materiile fecale i c aspectele coloniilor de enterobacterii sunt deseori identice pe medii obinuite, pentru izolarea salmonelelor i identificarea lor sunt necesare medii de mbogire (cu selenit sau mediul Muller Kaufmann) i medii de cultur selective: Leifson, Istrate- Meitert, Wilson Blair Pe mediile de mbogire coloniile de Samonelle se dezvolt prompt (24 de ore), fr a modifica culoarea mediului pe care cresc. Salmonelele vireaz n crmiziu n 24-48 de ore mediul cu selenit i decoloreaz mediul Muller Kauffmann
2. Habitat
64
65
Pe mediile moderat selective Istrati- Meiter i Leifson apar sub form colonii bombate, rotunde, transparente, lactozonegative. Pe mediul nalt selectiv Wilson Blair salmonelele dezvolt colonii mici de culoare neagr, lucioase cu o zona metalic n jur. Pe AABTL este lactozonegativ. 5.Caractere biochimice Germenii din genul Salmonella sunt aerobi, facultativi anaerobi. Temperatura optim de cretere este de 37 0C, dar se pot dezvolta i ntre 10-450 C, la un pH optim ntre 7,2-7,6. Salmonella nu fermenteaz lactoza dar descompune glucoza. Salmonella typhi fermenteaz glucoza numai cu producere de acid iar celelalte Salmonelle fermenteaz glucoza cu producere de gaz.
6. Rezistena n Sunt germeni deosebit de rezisteni. mediu, la ageni In afara organismului, n apa i sol pot supravieui timp ndelungat. fizici, chimici i Laptele constiuie un mediu de cultur favorabil, salmonelelle putnd biologici supravieui 30-35 de zile (toxiinfecii alimentare), rezist 4 ani n pulberea de ou a crei utilizare n alimentaie este interzis. Culturile de salmonelle sunt distruse prin cldur la 600 C (cldur umed) n 15-20 minute. Substanele clorigene le distrug n cteva ore (var cloros 20%, cloramina 5%) iar acidul fenic 5% n cteva minute. Ii pot ctiga rezistena la antibiotice. In general sunt sensibile la cloramfenicol, streptomicina, tetracicilina, ampicilina i bacteriofagi specifici. 7.Structur antigenic Prezint toare cele trei tipuri de antigene. l. Ag.O somatic este de natura polizaharidic i confer specificitate de grup. S-au identificat 67 de fraciuni antigenice de AgO exist deci 67 de serogrupuri de salmonele, numerotate de la 1,2,...67. Antigenul somatic O are importan n patogenitate, constituind endotoxina responsabil de efectele toxice ale acestor germeni. 2. Antigenul flagelar H este de natur proteic se gsete la nivelul cililor peritrichi, este specific de tip. Pe baza sa grupurile serologice se mpart n tipuri serologice, avnd posibilitatea unor variaii de faz. Variaia antigenic se poate realiza prin transducie existnd mai multe posibiliti: - pot pierde antigenul H i devin imobile, - pot pierde antigenul O i colonile S se transform n colonii R, - pot pierde parial sau total antigenul Vi. Specificitatea de tip este determinat de cantitatea i calitatea aminoacizilor din flagelin. 3. Antigenele de nveli K. Sub aceast denumire sunt grupate 3 antigene Vi, M, 5 dispuse n peretele bacterian, care prin prezena lor mpiedic O aglutinablitatea. Antigenul Vi stimuleaz producerea de anticorpi specifici. Antigenul g Vi al tulpinilor de Salmonella typhi reprezint substratul de fixare al bacteriofagilor.
65
66
Lizotipia tulpinilor de Salmonelle constituie un mijloc de investigaie epidemiologic n vederea stabilirii filiaiei cazurilor. Numrul lizotipurilor cunoscute de Salmonella typhi este astzi de 100. Antigenul M a fost descris iniial la tulpinile mucoide de Salmonella. paratyphi B i nu are rol n patogenitate 8.Caractere de patogenitate Salmonella spp. devine patogen prin multiplicare i invazivitate. Este obligatorie colonizarea realizat cu ajutorul unor structuri de aderare (adezinele) care induc modificri la nivelul membranei celulare. Studii de fiziopatologie fundamental au identificata un receptor hormonal afectat prin ataare i invazie bacterian.. De menionat c la genul Salmonella a fost pus n eviden i un grup de gene (gene de invazivitate) unele din ele fiind asemntoare cu cele identificate la Genul Yersinia. Salmonella spp. supravieuiete intrafagocitar datorit prezenei unor structuri de suprafa precum i prin prezena unor proteine (peste 40 ) care apar ca rspuns la fagocitare. Endotoxina (antigenul O LPZ) eliberat dup distrugerea germenilor are un rol important n patogenitate. Rspunsul imun umoral este detectabil n special dup infecii extraintestinale. Este cert apariia rspunsului imun dup infeciile produse de Salmonella typhi i paratyphi cu punerea n eviden a anticorpilor circulani anti -O, anti-H, anti -Vi. Anticorpii anti-O i anti-Vi au rol protector. Apariia anticorpilor din clasa Ig A secretorii pot mpiedica ataarea la nivelul epiteliului intestinal. Infeciile salmonelozice sunt larg rspndite pe glob, evolueaz endemo-epidemic i constituie o parte important a sindromului diareic n special la copilul sub 3 ani. Clinic, salmonelozele pot determina: - salmoneloze sistemice sau febre enterice (febra tifoid i febrele paratifoide) entiti clinice clar definite cu evoluie clinic caracteristic i imu nitate durabil; - salmoneloze enterice - forma comun parte important a sindromului diareic de etiologie bacterian, cu rpndire universal i manifestare endemo-epidemic, care n condiii deficitare de aprare local i general, n contextul unei bacteriemii pasagere pot determina infecii extradigestive: urinare, articulare, meningeale, respiratorii. - septicemiile salmonelozice suint de fapt complicaii ale unor forme enterice care se generalizeaz pe fondul unei agresiuni puternice la organismele imunodeficiente ( copii, vrstnici debilitai prin boli cronice, maligne,etc). Condiia de baz a pacientului imprim gravitatea bolii care de obicei nregistreaz procente ridicate de mortalitate (10%-20%) l. Salmonella typhi determin febra tifoid, iar Salmonella paratyphi, febrele paratifoide, considerate boli sistemice denumite i febre enterice . Se preteaz ladiagnostic imunologic, dau o imunitate durabil.
9.Rspunsul imun
10. Boala la om
66
67
2. Restul Salmonellelor pot determina la om; - toxiinfecii alimentare de tip infecios n urma ingerrii de alimente intens contaminate. - colite, enterocolite n cazul consumului unei cantiti mai mici de germeni. TOXIINFECIA ALIMENTAR de tip infecios Agent etiologic: cel mai ades Salmonella.typhimurium sau Salmonella enteritidis n urma consumului oulor de ra. Boala apare n urma consumului de alimente masiv contaminate cu Salmonelle, procesul infecios manifestndu-se dup 48-72 de ore. Toxina eliberat de bacterii este endotoxina. Simptomatologia se manifest prin: greuri, vrsturi, colici abdominale, peristaltism exagerat, scaune diareice apoase, pierderi electrolitice. Diagnosticul bacteriologic i antibiograma sunt obligatorii n stabilirea conduitei terapeutice. Se efectueaz obligatoriu i reechilibrarea hidroelectrolitic a bolnavului. FEBRA TIFOID Determinat de Salmonella. typhi (10 3 Salmonelle) n urma ingerrii de alimente contaminate. Salmonella ptrunde pe cale digestiv ajunge n plcile Payer i se multiplic n profunzime. Dup primele 7 zile de la contaminare apre bacteriemia primar determinat de multiplicarea germenilor din organele limfoide (ganglioni solitari intestinali, ganglionmi mezenterici, canal toracic apoi invadeaz i alte organe limfoide). Boala debuteaz cu un acces febril datorat ptrunderii germenilor n circulaie. Bacteriemia secundar apare la o sptmn de la apariia simptomatologiei, iar febra crete. Perioada de stare dureaz 2-3 sptmni, timp n care simtomatologia obiectiv are intensitate maxim. Febra atinge n platou 39-40 0 C. Starea general a bolnavului este alterat. Endotoxina cu tropism vascular, permeabilizeaz vasele, producnd edem materializat clinic prin starea tifica. Prin hiperpermeabilizarea vascular apar pete hemoragice, se produce leucopenie. Simptomatologia digestiv se manifest prin: - ulceraii spre lumenul intestinal, dar i spre profunzimea peretelui (determinate de cantitatea mare de germeni din intestin), - colici puternice, - peristaltism accentuat. Dup 2 sptmni de boal, titrul anticorpilor crete mult determinnd o fagocitoz masiv (numrul germenilor scade). Dup apariia Atc antiO i a Atc antiH, simptomatologia se amendeaz, bolnavul intrnd ntr-o etap nou - convalescena. Dup vindecarea clinc, unii bolnavi pot rmne purttori sntoi de germeni, care localizai n colecist se vor multiplica lent i
67
68
se vor elimina n cantiti mici. 11.Epidemiologie . Sursa este repezentat de om pentru Salmonellele exclusiv umane, sau de om i animale pentru celelalte. Calea de transmitere este digestiv. Receptivitatea este general. Intensificarea relaiilor comerciale interri, posibitatea cltoriilor cu avionul la mari distane, migraiile populaionale, industrializarea alimentaiei i a creterii animalelor de consum (porci, psri) n ferme unde consum hran cu adaosuri proteice deseori contaminate (finuri furajere de carne, oase, snge) au contribuit decisiv la rspndirea larg a serovarurilor de Salmonella i deci la creterea morbiditii i chiar mortalitii prin salmoneloze. Factorii sezonieri, clima cald, un mod de via neigienic favorizeaz n condiii precare nivelul morbiditii. Profilaxia nespecific const n depistarea sursei i anihilarea ei, iar profilaxia specific se aplic doar febrei tifoide ( vaccinul antitific este un vaccin microbian omort).
GENUL KLEBSIELLA Este o grupare de Enterobacteriaceae condiionat patogene, imobile, capsulate, care fermenteaz glucoza cu producere de mari cantiti de gaz (excepie Klebsiella rhinoscleromatis). 1. Taxonomie genul este alctuit din 6 specii care se difereniaz printr-un set minim de teste biochimice. - Klebsiella pneumoniae, - Klebsiella ozaenae, - Klebsiella rhinoscleromatis, - Klebsiella oxytoca, - Klebsiella ornitinolytica, - Klebsiella planticola Sunt germeni saprofii, condiionat patogeni, prezeni n cile respiratorii i n intestinul omului. Sunt larg rspndii n natur regsindu-se pe sol, plante, apele de suprafa, etc. Klebsiella pneumoniae i oxytoca sunt enterobacteriile cel mai frecvent incriminate n infeciile intraspitaliceti. Ambele specii au fost izolate din bronhopnemonii, infecii urinare, enterite mai ales la copii i n postoperator n complicaii septice localzate sau generalizate. Septicemiile cu Klebsiella au un prognostic infaust. Klebsiella rhinoscleromatis i Klebsiella ozenae sunt excepional de rar ntnite n patologia ORL n ara noastr.
2. Habitat
68
69
Sunt bacili Gramm negativi, scuri dispui n diplo sau n lanuri scurte. Prezint o capsul cu dimensiuni de 2-3 ori mai mari dect diametrul bacteriei. Nu au flageli, deci sunt imobili. In produsele patologice apar sub form de cocobacili nconjurai de o capsul de natura polizaharidic (D-glucoza, fucoza, acid uronic).
4. Caractere de Nu sunt germeni pretenioi: cresc pe geloza simpl, geloz cultur lactozat, pe care dezvolt colonii foarte bombate, alb cenuii, lucioase cu aspect mucos (M) care dup o perioad de incubare prelungit prezint fenomenul de confluare i curgere pe suprafaa mediului.. In bulion, Klebsiellele cresc abundent. Pe medii lactozate sunt lactozo pozitive. 5. Caractere Sunt aerobe i facultativ anaerobe. biochimice Temperatura optim de cretere este de 370 C, dar cresc i la temperatura camerei. Pe mediile multitest au urmtoarea comportare enzimatic: - pe mediul TSI sunt glucozo pozitivi i uneori fermenteaz glucoza cu producere de gaz, sunt lactozo-pozitivi, nu produc hidrogen sulfurat; - pe mediul MIU sunt imobili,indol negativi i ureazo-pozitivi; - pe mediul Simmnons pot crete avnd ca unic surs de carbon citratul . 6. Rezistena n Este un germene care rezist bine n condiiile mediului extern, fiind mediu, la ageni unul din cei mai temui germeni de spital. La temperatura camerei i la fizici, chimici i ntuneric pot rezista sptmni chiar luni de zile. biologici Cldura umed i omoar la 55 0C, n 30 minute- 2 ore sau n 5-7 minute la 1000 C . Sunt sensibili la aciunea antisepticelor i dezinfectantelor uzuale. Sunt sensibili fa de polimixin, colimicin, aureomicin. 7. Structur antigenic Antigenele somatice sunt de 3 tipuri: - antigenul somatic O (LPZ) specific de grup. - antigenul capsular K, pe baza cruia grupele se mpart n tipuri serologice, descriindu-se la Klebsielle 80 de fraciuni antigenice, decelabile prin reacia de umflare a capsulei. Antigenul solubil este reprezentat de endotoxin.
8.Caractere de Este un organism condiionat patogen, implicat n patologia patogenitate uman prin multiplicare i invazivitate. Multiplicarea este dat de rezistena germenilor la fagocitoz prin prezena Ag O i Ag K. Toxigeneza este dat de prezena endotoxinei termostabile. 9. Rspunsul imun Este slab.
69
70
10. Boala animale
la
Infecii spontane au fost descrise la cobai, oaie, viel, porc. Pentru infeciile experimentale cel mai sensibil animal este oarecele alb, care inoculat intraperitoneal cu o tulpin de Klebsilla, moare dup 24 de ore cu septicemie. Klebsiella pneumoniae este incriminat n: - infecii ale cilor respiratorii (pneumonia Friedlander,pneumonii necrotice i hemoragice foarte grave, broniectazie, pleurite, sinusite, otite medii) n special la persoane tarate imunologic, - n infecii ale tractului digestiv (enterita, apendicita, colescistita), toxinfecii alimentare, infecii ale cilor uro-genitale, septicemie (endocardita), infecii nozocomiale. Klebsiella ozaenae a fost izolat n cazuri de ozen (atrofia progresiv a mucoasei nazale cu pierderea mirosului). Klebsiella rhinoscleromatis s-a evideniat n secreiile nazale ale indivizilor cu rinosclerom ( granulom destructiv al nasului i faringelui). Sursa este omul bolnav sau purttorul sntos. Calea de transmitere cel mai frecvent incriminat este cea digestiv, dar sunt posibile i ci extradigestive de transmitere (aeriene) a infeciei. Receptivitatea este general, independent de vrst, dar este mai mare la imunodeprimai. Profilaxia este nespecific. In evoluii severe se indic: cefalosporine n asociere cu aminoglicozide, dup efectuarea antibiogramei. Alte antibiotce utilizate sunt: tetraciclina, bactrim.
11. Boala la om
12.Epidemiologie
13. Tratament
GENUL SERRATIA Taxonomia acestui gen a suferit mai multe modificari. Acest gen este format din 11 specii, dintre care 10 specii au fost izolate n procese infecioase la om : - Serratia marcescens, - Serratia rubideae, - Serratia ficaria, - Serratia plymuthica, - Serratia odorifera, - Serratia fonticola, - Serratia liquefaciens. Primele 3 specii sunt cele mai importante din punct de vedere practic.
70
71
1. Definiie 2. Habitat 3.Caractere morfologice
Enterobacterii mobile cu cili peritrichi, Gramm negative. Intlnite ubicvitar n natur pe sol, ap, alimente i n materiile fecale ale omului i animalelor . Sunt parvobacili, scuri, ciliai, cel mai adesea mobili, Gramm negativi.
4. Caractere de Sunt germeni nepretentioi, crescnd uor pe mediile uzuale. Pe cultur geloz snge apar colonii de 1-2mm diametru, bombate translucide, de consisten untoas, care capat o culoare roie. In bulion dezvolt colonii luxuriante, cu un inel rou sau o pelicul la suprafaa mediului. 5. Caractere Sunt aerobi, oxigenofili. Temperatura optim de cretere este ntre biochimice 200-250 C. Pigmentogeneza este favorizat de aceast temperatur. Nu fermenteaz lactoza. Fermenteaz glucoza cu producere de acid i gaz n cantiti mici Produc lipaze, proteaze, decarboxilaze, dezoxiribonucleaze. Nu produc indol i H2S. Produc acetil metil carbinol. Cresc pe mediul cu citrat Simmons. 6. Structur antigenic 7. Rezistena n mediu, la ageni fizici, chimici i biologici 8. Caractere de patogenitate 9. Rspunsul imun 10. Boala la om Pe baza antigenelor O i H s-a realizat o schem antigenic care nsumeaz 70 de serovaruri. Germeni cu o rezisten deosebit n mediul extern. i ctig rezistena n mediul de spital fa de antiseptice, dezinfectante i antibiotice. Se datoreaz probabil unor pili de tip 2 i enterotoxinelor. Anticorpii anti -O i anti-H nu sunt protectivi, motiv pentru care rspunsul imun nu are valoare practic. Au fost semnalai cu o frecven crescut n cadrul infeciilor intraspitaliceti, dup intervenii chirurgicale, dup cateterisme i examene endoscopice, infecii bronhopulmonare, meningite, endocardite. Afecteaz de obicei organisme handicapate imunologic (sugari prematuri, leucemici, bolnavi cu tumori maligne, etc) unde evoluia spre deces este rapid.. Este necesar antibiograma pentru conducerea tratamentului, innd cont de multirezistena germeilor la antibiotice, de farmacocinetica antibioticelor i localizarea infeciilor..
11. Tratament
TRIBUL PROTEAE Din acest trib fac parte 3 Genuri i anume: PROTEUS, MORGANELLA si PROVIDENCIA care au n comun capacitatea de a degrada oxidativ aminoacizii.
71
72
GENUL PROTEUS Din acest gen fac parte 4 specii i anume: - Proteus vulgaris - Proteus mirabilis - Proteus penneri - Proteus myxofaciens Numai primele 3 specii prezint importan n patologia uman. 1.Definiie 2. Habitat 3.Caractere morfologice Bacili polimorfi, Gramm negativi , mobili, nepretenioi. Sunt rspndii ubicvitar n natur: pe sol, ape reziduale, ape de suprafa, materiile organice n putrefacie, n alimente i n produse patologice (urin, sput, colecii pururlente). Sunt bacili polimorfi (cocobacili, bastonae scurte, forme filamentoase) Au cili peritrichi sau lofotrichi care le confer o mare mobilitate. Sunt Gramm negativi, necapsulai, nesporulai. Nu sunt germeni pretenioi, crescnd bine pe mediile uzuale. Cresc chiar i pe zonele nensmnate fiindc sunt mobili. Pe geloza simpl, geloza snge nclinat formele mobile prezint fenomenul caracterisitic de invazie n trepte -crare- roire. Tulpinile diferite nsmnate pe acelai mediu nu se amestec, formndu-se o linie de demarcaie numit linia Dienes. Pe mediile cu bil ( Istrate-Meitert, Leifson) este inhibat fenomenul de invazie i se dezvolt colonii rotunde, translucide, netede, n ochi de pisic datorit producerii de H2Scare se evideniaz prin apariia unor pete negre n mijlocul coloniei. Sunt aerobi i facultativ anaerobi. Fermenteaz cu producere de acid i gaz (n cantiti minime) glucoza i unele specii - zaharoza. Sunt lactozanegativi. Unele produc indol, H2S ( n mod obligatoriu), descompun ureea, produc fenilalanindezaminaza. Iau parte la procesele de putrefacie, i prin faptul c folosesc oxigenul din mediu contribuie la nmulirea bacteriilor anaerobe; prin elaborarea enzimelor proteolitice descompun proteinele. Lichefiaz mediul Lffler.
6. Rezistena n Este unul din cei mai rezistenti germeni, rezistnd i la mediu, la ageni variaii de temperatur i la variaii de pH. Rezist la uscciune fizici, chimici i timp ndelungat. Rezist mai multe luni la temperaturi joase , inclusiv n biologici alimentele congelate. De asemenea rezist pe metale. Nu este inactivat de unele soluii antiseptice sau detergeni. Supravieuiete n soluile perfuzabile, n cele cu glucoz putndu-se multiplica i la temperatura camerei ceea ce explic difuzibilitatea lui mare n mediul spitalicesc determinnd grave infecii nozocomiale. Rezistena la antibiotice este considerabil, motiv pentru care este
72
73
necesar efectuarea tratamentului. 7. Structur antigenic
antibiogramei
pentru
conducerea adecvat a
Antigenele determinante ale genului Proteus sunt Ag O i Ag H. Ag O ( LPZ, endotoxina)- antigen somatic este specific de grup i este comun la Proteus vulgaris i Proteus mirabilis. S-au identificat 55 de antigene somatice. Ag H- flagelar este specific de tip i prezint 31 de fraciuni antigenice. O importan deosebit o au unele serotipuri care prezint nrudiri antigenice cu Rickettsia prowazecki ( agentul cauzal al tifosului exantematic). Exemplu: OX2, OX 19, OXK aglutineaz cu antiser de Rickettsia prowazecki (reacia WEIL FELIX). 8.Caractere de Se manifest prin multiplicare i endotoxinogenez n condiii patogenitate speciale ( prsirea habitatului natural, colonizarea unor gazde cu defiene imunologice). Elibereaz de la nivel parietal dup distrugere endotoxina (antigenul O LPZ). Mobilitatea deosebit i permite invazia tractului urinar. Producerea de ureaz alcalinizeaz urina i favorizeaz formarea de calculi. 9. Rspunsul Postinfecios apare un rspuns de tip umoral care nu are importan imun practic. 10. Boala la om In patologia uman, rolul lor a crescut dup descoperirea antibioticelor. Ca germeni condiionat patogeni declaneaz singuri sau n asociaie cu ali germeni abcese, peritonite, cistite, infecii urinare, septicemii, enterite la sugari i copiii mici, toxiinfecii alimentare, infecii nozocomiale.
11.Epidemiologie Sursa este omul bolnav sau purttorul sntos. Calea de transmitere este digestiv, respiratorie, urinar. Receptivitate prezint n special organismele tarate. Profilaxia este nespecific. . 12.Tratament Ampicilina, aminoglicozide, cefalosporine conform antibiogramei.
GENUL MORGANELLA Se citeaz o singur specie: Morganella morgani. 1. Definiie 2. Habitat Enterobacterii mobile, Gramm negative, mobile. Habitat puin studiat, izolat mai frecvent din materiile fecale umane i ntmpltor din urin n cazul infeciilor urinare n postoperator i rarrisim din snge
73
74
Bacili Gramm negativi, nesporulai, necapsulai, ciliai, mobili.
4. Caractere de Pe geloz nutritiv formeaz colonii de tip S i nu prezint cultur fenomenul de invazie; pe geloz snge multe tulpini sunt hemolitice. Lactozonegative 5. Caractere Producerea de indol, absena producerii de H2S, imposibilitatea biochimice utilizrii citratului ca unic surs de carbon sunt caracteristici de baz ce permit ncadrarea n gen i specie. 6. Structur Antigenele somatice O (34 fraciuni) i antigenele flagelare H (24 antigenic fraciuni) mpart specia n serovaruri 7. Rspunsul Rspunsul imun prin elaborarea anticorpilor antiO i anti H la titruri imun neprotective nu are valoare practic. 8. Boala la om Determin la om infecii urinare postoperatorii, rar fiind implicat n infecii generalizate 9. Tratament Morganella spp. este n general sensibil la nitrofurantoin, tetraciciline i gentamicin. Este necesar efectarea antibiogramei pentru o corect conduit terapeutic
GENUL PROVIDENCIA Cuprinde 5 specii dintre care 4 s-au izolat de la om i o specie numai de la animale i anume: - Providencia rettgeri, - Providencia stuarti, - Providencia alcalifaciens, - Providencia rustigianii. 1. Definiie 2. Habitat 3.Caractere morfologice Enterobacterii Gramm negative, mobile, necapsulate, nesporulate. Toate speciile (5) au un habitat puin cunoscut, ntlnite n urin i materiile fecale la om . Gramm negativi, ciliai, necapsulai, nesporulai.
4. Caractere de Pe mediile de cultur cresc colonii de tip S. Nu migreaz pe mediile cultur nutritive simple (geloza simpl, geloza snge). Sunt germeni lactozonegativi. 5. Caractere Fermenteaz glucoza cu eliberare de acid n cantiti foarte mici i biochimice fr producere de gaz. Utilizeaz citratul ca unic surs de carbon (Simmons). Produc indol, fenilalanindezaminaza, lizindecarboxilaza. Nu produc H2S i ornitindecarboxilaza. Numai unele specii produc ureaz. 6. Structur Prezint antigene somatice O cu specificitate de grup i antigene antigenic flagelare H cu specificitate de tip. 7. Rspunsul Se caracterizeaz prin elaborarea de anticorpi anti-O i anti H imun specifici dar neprotectivi.
74
75
8. Boala la om
Incriminat la om n diareea de var a cltorilor, gastroenterite, toxiinfecii alimentare, colecistite, septicemii, infecii de spital. Aproximativ 90% din infeciile cu Providencia afecteaz cile urinare. Tratamentul se efectueaz conform rezultatelor antibiogramei.
9.Tratament
GENUL PSEUDOMONAS n genul Pseudomonas sunt cuprinse peste 60 de specii, genul fiind n continu remaniere taxonomic. Americanii clasific speciile de Pseudomonas n 5 grupe pe baza omologrii ARN-ului ribozomal, i aume: GRUPUL 1 Este cel mai cuprinztor i cuprinde : - specii fluorescente: Pseudomonas aeruginosa, Pseudomonas aeruginosa fluorescens, Pseudomonas syringae, Pseudomonas cjchorii (ultimele 2 specii se identific la plante) - specii nefluorescente: Pseudomonas stutzeri , Pseudomonas mendocina Cuprinde specii patogene: Pseudomonas (Burkholderia) cepacia patogen pentru plante, animale i accidental pentru om; Pseudomonas (Burkholderia) pseudomallei, Pseudomonas (Burkholderia) pseudomallei patogen pentru animale i accidental pentru om. Sunt ncadrate 5 specii i anume: Pseudomonas (Comarnonas) acidovorans, Pseudomonas (Comarnonas) testosteroni, Pseudomonas saccharophilla Pseudomonas facilis, Pseudomonas delafieldii. Este format din dou specii: Pseudomonas diminuta, Pseudomonas vesicularis care se apropie mai mult de Gluconobacter prin proprietile pe care le exprim. Inclus n cea mai mare parte n genul Xanthomonas.
GRUPUL 2
GRUPUL 3 GRUPUL 4 GRUPUL 5
PSEUDOMONAS AERUGINOSA (BACILLUS PYOCYANEUS) 1.Definiie 2. Habitat Bacili Gramm negativi, nesporulai, cu un flagel polar, nepretenioi nutritiv, strict aerobi, oxdazopozitivi, incapabili s fermenteze glucoza, productori de pigment. Ubicivitar, se gsete n aer, ap, sol pe tegumentele i n cavitile naturale ale omului i animalelor. Este o bacterie care prefer apa: apa de ru, de canal , de piscin, de mare, apa potabil, apa mineral, apa termal. Se regsete pe vegetale, legume, fructe, flori. Contamineaz produse alimentare i farmaceutice chiar dac sunt pstrate la frigider. Frecvent izolat n mediul de spital de pe diferite suprafee, instrumente, dispozitive medicale, soluii antiseptice, produse injectabile, medicamente, cosmetice. Bacili subtiri, fini de 1-3 milimicroni, monotrichi cu un cil polar, mobili,
3.Caractere
75
76
morfologice
nesporulai , uneori ncapsulai, Gramm negativi.
4. Caractere de Germeni putin pretenioi care se poate dezvolta i n ap distilat. cultur Pe geloza simpla dezvolta colonii rotunde, convexe care ulterior devin plate cu margini neregulate cu un luciu metalic. La inceput coloniile si mediul se coloreaza in verde albastru apoi devin brune. Pe geloza singe produc o hemoliza de tip beta. Lichefiaza mediul Loffler care se pigmenteaza foarte repede. In bulion simplu formeaza la suprafata o pelicula, iar mediul mai ales inpartea lui superioara se coloreaza in verde albastru fluorescent. Pigmentogeneza are loc doar la temperatura camerei si in aerobioza. Dupa 23 zile mediile cu bacil piocianic degaja un miros caracteristic de salcim. 5. Caractere Este un germene aerob, fiind o forme de trecere intre germenii autotrofi si biochimice heterotrofi. Temperatura de crestere este de 4-42 gr. C (optim 37 gr.C) si la un pH ce variaza intre 5,6- 8 ( optim 7,2). Nu fermenteaza lactoza. Nu produc indol si ureaza. Reduce nitratii in nitriti. Creste pe mediul Simmons. Reduce albastrul de metilen. Secreta o hemolizina piocianolizina) termostabila. Are o activivtate proteolitica marcata. B. piocianic elaboreaza pigmenti.Dintre ei cei mai importanti sunt: - piocianina pigment albastru, difuzibil, nefluorescent, solubil in cloroform, ce joaca un rol important in repiratia bacteriana - bacteriofluoresceina - pigment galben verzui, fluorescent, prin oxidare devine brun, solubil in apa. Printre produsele de metabolism ale piocianicului se remarca piocinaza (alfaoxifenazinacare are actiune bactericida asupra tulpinilor de Proteus, B. antrhacis, C. dyphtheriae, N. gonorrhoeae. 6. Rezistena n mediu, la ageni fizici, chimici i biologici La mediu este deosebita. traieste citeva luni in bulion sau pe geloza, la temperatura camerei. Este distrus in 15 minue la 6o de grade. Rezistent la uscaciune. Este sensibil la anumite antibiotice : colimicina, neomicina, gentamicina, polimixina. Sunt sensibile la bacteriofagi specifici. Bacilul piocianic este primul germene care-si cistiga rezistenta la antibiotice, fiind unul din cei mai redutabili germeni de spital.
7. Structur Poseda antigene O si H. Specia P. aeruginosa a fost mpartita in XXII grupe antigenic serologice. 8.Caractere de Sunt patogeni prin multiplicare la poarta de intrare mai patogenitate toxigeneza (hemolizine, enzime proteolitice, exotoxina). 9. Rspunsul imun 10. Boala la om slab de tip umoral Se intilneste frecvent in plagi supurate, arsuri suprainfectate, leziuni putin prin
76
77
ombilicale la noi nascuti, leziuni necrotice supurate cutanate, sinuzite, otite, mastoidite, cistite, pielite, diaree, meningite, septicemii. La copii septicemia netratata duce in citeva zile la moarte.. Piocianicul este deosebit de patogen la tropice unde determina infectii cu aspect tific precum si abcese ale ficatului. 11.Epidemiologie Produce adeseori infectii nozocomiale in special in clinicile de urologie si chirurgie.
PSEUDOMONAS MALLEI 1.Definiie 2. Habitat 3.Caractere morfologice Agentul etiologic al morvei.
Forma de bastonase. asezate in diplo, cap la cap, paralele sau cu aspect de litere chinezesti.. In culturile vechi au un polimorfismaccentuat, cu forme lungi, arborescente.. Necapsulat, imobil, Gramm negativ. Se coloreaza inegal , cuaspect granular cu zone alternativ colorate si necolorate.
4. Caractere de Aerob. cultur Temperatura optima de crestere 37 gr. C si un pH de 6,6- 6,7. Pe mediu solid dupa 48 de ore dezvolta colonii rotunde, mici, convexe, de culoare galben verzui. 5. Rezistena n mediu, la ageni fizici, chimici i biologici Eliminat in mediile naturale este distrus rapid. Este omorit de cladura lo minute la 55 gr. C si in citeva secunde la l00 gr. C. Sensibil la dezinfectantele uzuale. Sensibil la antibiotice streptomicina , teramicina si la sulfamide. Este accidentala, in urma contactului cu animale bolnave. cale de patrundere prin mucoase, ori cutanat prin intepatura accidentala. Incubatie 2-4 zile. Simptome febra, frison, cefalee, dureri articulare. Forma acuta netratata duce la deces 100%. la Solipedele prezinta boala spontan ( cal, catir, magar) fie in forma acuta fie in forma cronica. Poarta de intrare este mucoasa, tegumentara sau digestiva. In forma acuta boala debuteaza prin pustule situate la suprafata ucoasei nazale ducind la ulceratii si la o secretie numita jetaj. Apoi coriza se intinde la plamin producind bronhopnumonie. In cazul infectiei pe cale tegumentara avem leziuni ulcerative la nivelul pielii. Forma cronica se manifesta prin tumefierea ganglionilor limfatici.
6. Boala la om
7.Boala animale
77
78
COCI i COCOBACILI GRAMM NEGATIVI NEFERMENTATIVI MORAXELLA BRANHAMELLA
BACILI NESPORULAI GRAMM POZITIVI GENUL LISTERIA Taxonomia ei nu este bine precizata. Actualmente impreuna cu Genul Erysipelothrix face parte din grupa bacililor Gramm pozitivi, nesporulai. Singura specie patogena pentru om este: LISTERIA MONOCYTOGENES 1.Definiie 2. Habitat 3.Caractere morfologice
lactobacillus
si
Larg raspindita in natura pe sol, vegetale si in apele uzate. Se izoleaza de la multe animale domestice si salbatice (mamifere, reptile, pasari, pesti). Se poate intilni si in tractul intestinal al omului Se prezinta sub forma de bastonase fine drepte sau usor incurbate cu capetele rotunjite, ciliate, Grammpozitive, intra sau extracelulare. Prezenta si numarul flagelilor depinde de temperatura de incubatie: la 37 de gr.C sunt aflagelati iar la temperatura camerei ( 18-22) dispun de 24 flageli atasati subterminal. Sunt nesporulai si fara capsula. La culturile vechi polimorfismul este accentuat, aparind forme noi filamentoase.
4. Caractere de Izlarea primara a germenelui din produsele patologice este dificila. cultur Cresc bine pe medii imbogatite cu hidrati de carbon, singe sau extract de ficat. Pe geloza singe in jurul coloniilor apare o zona ingusta de hemoliza tip beta. Temperatura optima de crestere variaza intre 20- 37 gr. C., dar creste si la temperatura camerei. Tulbura uniform bulionul. Pe medii solide dezvolta colonii mici, translucide, iridiscente in lumina oblica. 5. Structur Este heterogena. Pe baza antigenelor O si H au fost mpartite in 17 servaruri. antigenic 6.Caractere de Unele tulpini de L. monocytogenes sunt virulente avind o putere invaziva patogenitate marcata. Parazit facultativ intracelular, produce o exotoxina termolabla cu actiune necrotica, citotoxica, hemolitica, lipolitica, edemo- hemoragica si letala 7. Boala la Boala spontana apare frecvent la ovine, caprine, bovine sub forma de animale meningo encefalita, septicemie si avort. Dintre animalele de laborator cele mai sensibile sunt soarecele ( inoculata intranazal determina meninigita, cu evolutie letala) si iepurele (inoculat in sacul conjunctival determina o keratoconjunctivita
78
79
purulenta). 8. Boala la om Are un tablou clinic variat de la meningoencefalita, septicemie, listerioza gravidelor( cu avort, nastere prematura, embriopatii), forme localizate (anginoase, cutanate, oculoganglionare) etc. Este o zoonoza, la care sursa de infectie o constituie diversele specii de animale bolnave. Calea de transmitere este multipla prin alimente (lapte, carne) ,respiratorie, conjunctivala, cutanata, etc. Nu are profilaxie specifica. . GENUL LACTOBACILLUS . 1.Definiie 2. Habitat Cuprinde 25 de specii saprofite, larg raspindite in natura si constant prezente in cavitatile naturale ale omului si animalelor Constant prezenti in lapte si in produsele lactate. Se pot evidentia din materiile organice in care au loc procese fermentative (must, vin, bere, castraveti acri, etc). Sunt prezenti in cavitatea bucala, vagin si in tubul digestiv al omului. Din flora normala a vaginului se izoleaza speciile L: acidophilus, L. casei, L. fermentum, L. cellobiosus, L. brevis, etc sub denumirea de " bacili Doderlein" L. bulgaricul se gaseste in iaurt, L. casei si L. lactis au rol in industria laptelui, L. plantarum acidifiaza castravetele si varza. Bacili drepti sau usor incurbati, neciliati, nesporulai, asezati cite unul sau in lanturi scurte, sunt Gramm pozitivi. Dar in culturi vechi devin Gramm negativi.
9.Epidemiologie
4. Caractere de Nu cresc decit pe medii speciale (mediul ROGOZA), in atmosfera de Co2 5cultur 10% . In 48 de ore dezvolta colonii mici, cenusii cu centru opac. Temperatura optima de creste intre 5-53 gr.C, pH 5-5,8. Sunt anaerobi sau facultativ anaerobi. 5. Caractere Fermenteaza numeroase zaharuri cu producere de acid si gatz. Sunt acidurici biochimice (acidotoleranti), suporta un ph de 2,2. Nu lichefiaza gelatina, nu produc indol si H2S. Reactia rosu metil este pozitiva. 10. Boala la om Lactobacilii au importanta in industria alimentara, a produselor lactate, in obtinerea furajelor animale. Reprezinta o parte importanta din flora normala a organismului uman, avind un rol important in mentinerea echilibrului biologic a acestuia. Constituie deci un factor important al rezistentei naturale in intestinul si vaginul omului.
79
80
GENUL ERYSIPELOTHRIX (Bacilul rujetului) Este agentul cauzal al infectiei umane " erizipeloidul Rosenbach" si al infectiei la animale cunoscuta sub numele de rujet. Germene larg raspindit in natura, sub forma de bacili scurti, Gramm pozitivi, imobili, necapsulati,nesporulai sau sub forma filamentoasa. Pe medii solide dezvolta colonii mici, transparente ( picatura de roua) de tip S. Aerob, facultativ anaerob. In mediul exterior prezinta o rezistenta marcata. Poate imbolnavi diverse specii de animale (mamifere, pasari, pesti) dar cel mai fecvent porcii tineri. Infectia la om se manifesta sub forma de dermita sau erizipeloidul Rosenbach: placard de infiltratie inflamatorie, bine delimitat , reliefat, rosu violaceu in jurul portii de intrare asemanator cu erizipelul streptococic. Boala profesionala ( ingrijitorii de animale, macelari, vinzatorii de peste). Este o zonoza transmitindu-se la om prin contactul cu animale bolnave sau cu produsele lor infectate. Boala nu determina imunitate stabila. Tratamentul este antibiotic cu peniciline. ( ingrijitori de animale, macelari.). GENUL SPIRILLUM Are o singura specie patogena: Spirillum minor. Este un germene sprlat (3-4 spire) de cite 2-5 milimicroni lungime, ciliat, amfilotrich. Este patogen pentru soarece, sobolan, cobai, maimuta si om. Este prezent in singele animalelor infectate, la om ajungind prin muscatura soarecelui de cimp sau a sobolanului de casa. Boala se numeste SODOKU. La poarta de intrare , pe tegument apare o papula, edem, ulcer, adenopatie regional, febra mare. Este o boala benigna intilnita in Japonia, China, India, Franta si Italia. GENUL CORYNEBACTERIUM Corynebacterium diphtheriae 1.Definiie 2. Habitat Se izoleaza frecvent de pe mucoasa rinofaringiana a purtatorilor sntosi. La bolnavi se izoleaza din falsele membrane de pe mucoasele rinofaringiana, conjunctivala, vulvara, ombilicala, tegumentara, etc. Speciile C.xerosis si C. pseudodiphthericum )C. hofmannii) nu sunt patogene, facind parte din flora normala a mucoaselor si tegumentelor. Are aspectul unui bastonas drept sau incurbat cu extremitatile maciucate cu dimensiuni intre2-8 milimicroni. Se grupeaza caracteristic in palisada, litere cuneiforme , literele X,Z,L,V. sau in Grammezi ca si betele de chibrit
80
81
rasutrnate pe masa. Nesporulai, necapsulati, imobili. Prin coloratiile speciale Neisser, Loffler se evidentiaza corpusculii metacromatici (Babes Ernst) prezenti in corpul si in extremitatile bacilului. Sunt Gramm pozitiv. 4. Caractere de Mediul de imbogatire obligatoriu este OCST (ou, cisteina, ser de bou si cultur telurit de potasiu). Teluritul de K inhiba dezvoltarea bacteriilor de asociatie prezente in produsul patologic dar nu are actiune negativa asupra multiplicarii bacilului difteric. Mediul de electie este mediul Lofller. pe care apar dpa 14- 18 ore colonii rotunde, proeminente, ca mici picaturi opace , galbene, ca ceara, morfologia tipica pentru C. diphtheriae. Pe geloza singe se dezvolta colonii albe cu nuante spre cenusiu. Mediul diferential este mediul Tinsdale care permite diferentierea bacililor difterici de pseudodifterici. Tulpinile virulente formeaza colonii R iar cele avirulente colonii de tip S. Pe mediul Clauberg si Gundel- Tietz se pot deosebi cele 3 tipuri de C. diphtheriae: - tipul gravis: colonii negre , plate, cu marginile crenelate, rugoase, uneori cu tendinta de acuminare si ombilicare cu striuri radiare, consistenta friabila, asemanatoare cu o floare de margareta (forme R). Elaboreaza cantitati mari de exotoxina. - tipul mitis, tulpini avirulente ( forma S), rotunde, negre, bombate cu margini regulate si suprafata neteda, stralucitoare, consistenta untoasa, se emulsioneaza usor. - tipul intermedius colonii netede plate, cu centrul acuminat mai inchis la culoare. periferia coloniilor este usor transparenta. Suprafata coloniei este granulara (forma S-R). In mediul lichid bacilul difteric tip gravis formeaza pelicula, sedimenteaza lasind bulionul limpede; tipul mitis tulbura uniform bulionulin primele 24 de ore dar apoi sedimenteaza; tipul intermedius tulbura bulionul, formeaza un sediment grunjos si prezinta un inel sau val subtire la suprafata mediului lichid. Pe mediul Tinsdale se observa metabolizarea cisteinei si a teluritului de K. Bacilul difteric metabolizeaza cisteina la H2S si reduce teluritul in telur metalic ,negru. Bacilul pseudodifteric nu produce metabolizarea cisteinei si reduce nmai partial teluritul. Coloniile de bacil difteric sunt negre si foarte lucioase pentru teluritul in combinatie cu H2S formeaza sulfura de telur care se dispune ca un halou in jurul coloniei. Coloniile de bacili pseudodifterici pot fi gri inchis sau chiar negre dar nu detin acest halou. 5. Caractere Germene aerob si microaerofil,creste la o temperatua de 36-37 gr. C si la un biochimice pH de 7,4-7,6. C. diphtheriae produce o exotoxina puternica. Hidrolizeaza cistina cu
81
82
eliberare de H2S. Nu reduce nitratii in nitriti, nu hidrolizeaza ureea, nu lichefiaza gelatina, nu elaboreaza fosfataza. Capacitatea de fermentare a zaharurilor este folosita in scop de diagnostic diferential intre diferitele specii de b. difterici. Tipul mitis manifesta actiune hemolitica fata de hematiile de iepure, oaie, cal. 6. Rezistena n mediu, la ageni fizici, chimici i biologici Are o rezistenta marcata fata de uscaciune mai ales diftericii cantonati in falsele membrane la adapost si de lumina. Antisepticele si dezinfectantele uzuale il distrug rapid. este sensibil la antibiotice ca penicilina, eritromicina, tetracicline, streptomicina precum si la actiunea fagilor specifici.
7. Structur Toti bacilii difterici elaboreaza aceleasi exotoxine. antigenic Au antigene somatice si solubile. Ag somatice snt reprezentate de antigenele din peretele celular, pe baza carora se clasifica in grupuri si tipuri. Antigenele solubile sunt reprezentate de 2 exotoxine : A si B. Exotoxina A difuzeaza la distanta de focar avind tropism pentru miocard, suprarenale, nervi cranieni, rinichi. Exotoxina B este eliberata de bacil numai la nivelul focarului avind efect local la locul multiplicarii germenilor. 8.Caractere de Este reprezentzata de capacitatea de multiplicare si de toxigeneza, patogenitate neavind proprietati invazive. Frecvent infectia ramine la poarta de intrare in general amigdalele, la nivelul laringelui determinind prin obstruare crupul laringian difteric. Capacitatea de multiplicare precum si exotoxina B determina un proces inflamator cu necroza si exudat care contine multa fibrina ceea ce duce la formarea unei retele groase (falsele membrane) greu detasabile. Smulgerea memebranelor de aspect slaninos determina singerare locala. De la poarta de intrare exotoxina A difuzeaza intra in circulatie si se fixeaza pe miocard, rinichi, suprarenale, sistem nervos periferic. Exotoxina este formata din fractiunile: - fractiunea b care se fixeaza ireversibil la nivelul membranelor pentru care are afinitate. - fractiunea a patrunde in celule, inhiba enzimele responsabile de transmiterea informatiei de pe ADN pe ARN in timpul sintezelor proteice. Se iniba asfel sinteza proteinelor ceea ce duce la hipotrofia celulei ( insuficienta fiziologica) apare apoi atrofia si insuficienta tesutului. Exotoxinele se sintetizeaza cind bacteria este lizogena adica purtatoare de bacteriofag. 9. Rspunsul Este umorala si nu asigura protectia pentru orice infectie cu b. difteric. imun Anticorpii antioxina difterica actioneaza prin mecanisme de neutralizare si asigura protectie. 10. Boala la om Se numeste difterie, este o infectie de focar fiind de mai multe tipuri in functie de localizarea bacilului: amigdaliana, auriculara, laringiana,
82
83
cutanata, ombilicala, etc. 11.Epidemiologie Sursa omul bolonav. Transmitere prin picaturi Plugge. Receptivitate maxima pina la 7 ani. Avem vaccinul DTP pentru profilaxia specifica. 12. Tratament Cu ser antidifteric inceput precoce, vaccinare antidifterica si antibiotice
FAMILIA BACILLACEAE
Cuprinde bacteriile sporogene aerobe si anaerobe incadrate in 5 genuri dintre care 2 importante in patologia umana: - GENUL BACILLUS - GENUL CLOSTRIDIUM Ca si caractere generale enumeram: - sunt bacili foarte mari: lungime 8-10 milimicroni, latime 0,4-2 milimicroni, - sunt Gramm pozitivi, - in conditii nefavorabile sporuleaza; sporii pot ramine viabili in pamint ani de zile, germenii din aceata familie nnumindu-se telurici, - diferenta dintre cele 2 genuri consta in faptul ca germenii din Genul Bacillus sunt aerobi iar cei din Genul Clostridium sunt anaerobi. GENUL BACILLUS Cuprinde bacili sporulati aerobi si facultativ anaerbi, incadrati in peste 40 de specii dintre care una singura este patogena pentru om si animale: Bacillus antrhacis. Restul speciilor sunt saprofite, larg raspindite in natura. numindu-se "antracoizi". Speciile conditionat patogene ale acestui gen se pot intilni in cavitatile naturale ale omului. Numeroase specii ale acestui gen elaboreaza substante cu actiune antibiotica : - B. subtilis - subtilina - B. polymixa - polimixina B, colistina - B. gravidis - Grammicidina BACILLUS ANTHRACIS 1.Definiie 2. Habitat Frecvent intilnit la ierbivore (ovine, caprine, bovine, cabaline) care se contamineaza prin ingerarea sprilor de pe sol impreuna cu hrana. Bacteridia carbunoasa este larg raspindita in natura . pe sol, plante, fecale, praf, apa, etc. Bacil drept, de l0 milimicroni lungime si si 1,2 milimicroni latime, cu capetele taiate drept. Sunt dispusi in lanturi scurte in produsele patologice
83
84
si in lanturi lungi in culturi dind o imagine asemanatoare betelor de bambus.. In vivo detin o capsula care este comuna pentru tot lantul. Capsula este mucoproteica. Sunt imobili, neciliati. Gramm pozitivi. In conditii nefavorabile de viata sporuleaza. Sporul este mai mici, asezat de obicei central nu deformeaza corpul bacterian. Sporul apare necolorat in interiorul bacilului. 4. Caractere de Nefiind pretentios se cultiva uspr pe medii simple. obisnuite. Este aerob, cultur temperatura optima de dezvoltare este de 37 gr.C iar pH ul de 7 - 7,4. Pe geloza simpla dezvolta colonii de tip R, mari de 3-4 mm, albe, cenusii, opacwe cu suprafata rugoasa, margini neregulate cu prelungiri laterale (in cap de meduza, sau dupa alti autori coama de leu). In bulion formeaza un depozit floconos, in geloza dreapta creste ca un brad inversat. Pe geloza singe nu produce hemoliza. 5. Caractere biochimice 6. Rezistena n mediu, la ageni fizici, chimici i biologici Formele vegetative, putin rezistente sunt distruse la 55 de grade C in 15-30 minute, de antiseptice, dezinfectante si radiatiile solare. Sunt sensibile la cefalosporine si peniciline. Sporii sunt rezistenti, putind supravietui ani de zile in sol. Temperatura de fierbere a apei ii distruge in 10 minute iar autoclavarea la 120 gr. C instantaneu. Fenolul 5% omoara sporii in 2 zile, iar formolul 1-2" in citeva minute.
7. Structur Este complexa detinind si antigene somatice si antigene solubile. antigenic Ag capsular de natura proteica - polipepetidica, format din acid d-glutamic confera specificitate de tip. Ag de perete confera specificitate de grup. Exotoxina pe care o elibereaza este aceiasi, indifierent de specia de bacil carbunos care a produs-o. 8.Caractere de Este o bacterie virulenta si toxigena. Cel mai important factor de virulenta patogenitate este capsula. S-a observat ca serul provenit de la animale infectate contine un factor producator de edem si un factor toxic letal. Exotoxina izolata din ser, lichidul de edem si exudatele animalelor bolnave sau moarte este de natura proteica cu proprietati antigenice. In organismul imunizat se produc anticorpi protectori. 9. Rspunsul Soarecele alb este deosebit de sensibil la infectia carbunoasa, motiv pentru imun care injectat intraperitoneal face o infectie generalizata si moare in 24 de ore. . Raspunsul imun Este de tip umoral. 10. Boala la om Se numeste antrax ( carbune sau dalac). In functie de poarta de intrare distingem 3 forme clinice:
84
85
- pustula maligma localizata la tegumente sau edemul malign cind este localizat la tegumentele fetei sau antraxul extern. - antraxul pulmonar determinat de inhalarea sporilor de b. antrhracis - antraxul digestiv prin consumul carnii infectate cu forme vegetative. Carbunele extern are ca forma des intilnita pustula maligna. La locul patrunderii sporilor prin solutii de continuitate apare in 4-5 zile o papula apoi o vezicula cu lichid care se transforma intr-o pustula cu puroi. Pustula se insoteste de un edem masiv dar nedurerosPustula va ulcera , apoi se va usca si va da nastere unei cruste negre de unde si denumirea bolii.Ganglionii regionali vor fi tumefiati, durerosi. Cazurile netratate vor duce la generalizarea infectiei - septicemie si ulterior deces. Carbunele pulmonar se citeaza ca boala cu caracter profesional la cei care lucreaza in industria pielariei: pieie, lina, perii. Infectia este aerogena si se manifesta ca o pneumonie sau bronhopneumonie hemoragica insotita e septicemie. Mortalitate 99%. Carbunele intestinal rarisim la om, dupa ingerarea carnii infectate de vita, etc. Tabloul clinic este acela al unei enterite severe cu scaune serosanghinolente, cu prognostic infaust. 11.Epidemiologie Sursa o reprezinta animalele care bolnave prin fecale si urina contamineaza solul, apoi mor, cadavrele lor necorespunzator ingropate pot deveni si ele o sursa de germeni. Animalele fac de obicei forma intestinala ca urmare a consumarii ierbii de pe solurile infectate (cimpiile blestemate). Mortalitatea este de 60-l00% la animalele bolnave. Infectiile umane sunt in majoritate profesionale ( crescatorii de vite, ciobanii, macelarii, tabacarii, pielarii, cojocarii, plapumarii, cei care se ocupa cu prelucrarea si transportul pieilor, parului si linei. Calea de trasmitere Cutanata, pulmonara, digestiva. Receptivitatea indiferent de virsta este generala. Profilaxia este nespecifica si consta in depistarea animalelor bolnave prin reactia de termoprecipitare ASCOLI: . 12. Tratament Ser anticarbunos cit mai precoce posibil impreuna cu streptomicina, antiiotice cu spectru larg, cefalosporine. peniciline,
GERMENII ANAEROBI
Se dezvolta in absenta sau in prezenta unei cantitati minime de O. Ele detin un aparat enzimatic deficitar, caruia ii lipsesc citocromii, citocromoxidazele, catalazele si peroxidazele, motiv pentru care oxigenul este toxic pentru aceste bacterii. In procesul de respiratie acceptorul final de hidrogen este o substanta organica sau anorganica si nu oxigenul moleculart In natura bacteriile anaerobe sunt numeric in avans fata de cele aerobe. Rolul lor in natura este complex si variat: iau parte la ciclul azotului si carbunelui, la
85
86
descompunerea substantelor organice (fenomene de putrefactie), sintetizeaza unele materii organce, etc. Habitatul lor normal este solul ( flora exogena) respectiv cavitatile naturale ale omului si animalelor (flora endogena).
A. FLORA ANAEROBA EXOGENA

a. Clostridiile neurotoxice - Clostridium tetani - Clostridium botulinum b.Clostridiile histotoxice (ai gangrenei gazoase) - Clostridium perfringens - Clostridium septicum - Clostridium oedematiens - Clostridium histolyticum, etc.
B.FLORA ANAEROBA ENDOGENA

a. Coci anaerobi - Genul Peptostreptococcus - Genul Veillonella b. Familia Bacteriodaceae - Genul Bacteroides (Ristella) - Genul Fusobacterium - Genul Leptotrichia c. Familia Lactobacillaceae - Genul Lactobacillus d. Familia Propionibacteriaceae - Genul Propionibacterium - Genul Eubacterium FLORA EXOGENA ANAEROBA GENUL CLOSTRIDIUM Fac parte din familia Bacillaceae. Sunt bacili de 3-12 milimicroni lungime, Gramm pozitivi, sporulati. Diametrul sporilor fiind mai mare dcit grosimea formelor vegetative , deformeaza corpul bacterian, dindu-i aspect de fus sau barcuta ( spor central) de racheta de tenis ( spor subterminal) respectiv de bat de toba ( spor terminal). Cu exceptia lui Cl perfringens care poseda capsula, toate celelalte specii sunt mobile detinind cili peritrichi. Sunt anaerobi sau micoaerofili. Din filtratul culturii se izoleza enzime proteolitice, hemolizine si exotoxine foarte puternice. Toxigeneza este caracterul dominant de patogenitate al clostridiilor patogene. Infectiile cauzate de acesti germeni nu sunt contagioase, nu pot fi transmise de la om la om, sau de la animal la animal, deci sursa de infectie nu este niciodata omul sau animalul bolnav. CLOSTRIDIUM TETANI 1.Definiie 2. Habitat 3.Caractere Se gaseste in sol, in intestinul omului si al animalelor Sunt bacili mari de 2-5 milimicroni, mobili cu cili peritrichi.
86
87
morfologice
Sunt Gramm negativi. Sporuleaza formind un spor mare dispus terminal la unul din polii bacilului dind aspectul de racheta de tenis.
4. Caractere de Creste usor pe medii simple dar absolut necesar in conditii de anaerobioza cultur (mediul Zeissler) formind colonii mici, bombate cu margini neregulate colonii de tip S. Produce hemoliza. In medii lichide crste tulburind usor mediul, datorita prezentei bulelor gazoase, degajind un miros de corn ars de animal. Pe geloza in coloana dezvolta colonii pufoase ( in puf de papadie). 5. Caractere In general nu nu fermenteaza nici un zahar. biochimice Puterea proteoliticaeste slaba. Produce indol si H2S. Secreta tetanolizina si o exotoxina foarte puternica - tetanospasmina. 6. Rezistena n mediu, la ageni fizici, chimici i biologici Formele vegetative sunt distruse de dezinfectante si antiseptice la temperatura de 56 gr.C in timp de 15- 2o de minute, precum si de radiatiile solare. Formele vegetative sunt sensibile la peniciline. Sporii rezista 20 de minute la 115 gr. C. dar sunt distrusi la autoclav.
7. Structur Prezinta antigene somatice (Ag O de perete si Ag H de cil) si antigene antigenic solubile (exotoxine). Ag H este specific de tip identificind l0tipuri serologice de Cl tetani de la IX. Toate tipurile de Cl. Tetani secreta o toxina UNICA. Antigenele solubile (exotoxinele) sunt: - tetanospasmina cu afinitate pentru SNC (bulb si maduva). - tetanolizina care are afinitate pentru hematii producind hemoliza. 8.Caractere de Se datoreaza toxigenezei. Toxina tetanica este o exotoxina. patogenitate Contine 2 fractiuni tetanolizina care este antigenica si tetanospasmina care produce contractii si paralizii. Cu ajutorul caldurii si formolului se transfoprma in anatoxina care fiind deosebit de antigenica, inoculata la animale sau om determina aparitiaanticorpilor antitoxici. Toxina tetanica este o neurotoxina care nu are actiune dermonecrotica si nici nu produce leziuni vizibile la nivelul pielii, actiunea ei repercutindu-se asupra sistemului nervos central si a celui periferic. Toxina ajunge la centrii motori din bulb si hipotalamus pe cale nervilor peroferici, actionind ca stricnina asupra SNC prin suprimarea inhibitei sinaptice( neuro neuronale si neuromusculare)Activitatea miozincoinesterazei este inhibata, motiv pentru care are loc acumularea acetilcolinei in cantitate mar, determinind contractii spasmodice. 9. Rspunsul Este umoral fata de toxinele tetanice insa in cursul bolii anticorpii imun sintetizati sunt slabi, nu confera protectie, deoarece toxina tetanica are locusul patogenic mult mai puternic decit locusul antigenic. 10. Boala la om Cl. tetani produce infectii numai daca patrunde in plagile profunde,
87
88
murdare in special cu pamint (plaga cu potential tetanigen). Germinarea sporilor in tesuturile afecgtate are loc numai la o presiune de oxigen mai scazuta decit cea din tesuturile normale. Bacilul tetanic ramine cantonat la poarta de intrare in organism. Nu determina bacteriemii. Dupa o incubatie de 4-10 zile debuteaza cu contractii musculare s spasmodice insotite de hiperexcitabilitate generala. la om primul semn de boala este trismusul ( contractura maseterului), apoi sunt prinsi orbicularii ochilor si gurii, respectiv muschii fruntii, bolnavul avind un facies caracteristic " risus sardonicus". Contracturile se extind asupra muschilor cefei, spatelui, membrelor inferioare. Bolnavul ia in pat diferite pozitii antalgice (opistotonus). Indiferent de locul leziunii omul face intotdeauna tetanos descendent, spre deosebire de animale care fac tetanos ascendent. In urma spasmului muschilor respiratori si a insuficientei respiratorii si circulatorii instalate urmeaza moartea bolnavului in lipsa instituirii rapide a tratametului specific. 11.Epidemiologie Plagile cu potential tetanigen trebuiesc atent si minutios tratate )curatirea atenta a plagii, dezinfectia ei, tratament antibiotic, si in functie de indicatile medicului infectionist seroterapie si vaccinare sau revaccinare antitetanica de urgenta. .
CLOSTRIDIUM BOTULINUM Este agentul cauzal al botulismului (botulus -carnat) - toxiinfectie alimentara deosebit de grava ce se poate declansa in urma consumului de alimente de natura vegetala sau animala, insuficient sau incorect prelucrate termic. 1.Definiie 2. Habitat Se gaseste in sol, pe legume, fructe de regula su forma sporulata. In intestinul omului si al animalelor ierbivore in special, se gaseste in stare vegetativa fiind inofensiv. 3.Caractere Bacil mare de pina la o microni si latime de 1 micron. morfologice Este Gramm pozitiv, mobil , cu cili peritrichi. In conditii nefavorabile sporuleaza, sporul avind diametrul mai mare decit al bacilului, deci ii modifica forma. Sporul este dispus este dispus central sau subterminal. 4. Caractere de Nefiind un germene pretentios, creste pe medii simple ,in conditii de cultur anaerobioza. Pe mediul ZEISSLER (geloza singe glucozata) la o temperatura de 30-35 gr. C Cl. botulinum dezvolta colonii cu margini neregulate, suprafata grunjoasa, cu un centru mai inchis. Are un miros rinced. In bulion glucozat se obtine o crestere abundenta cu degajare masiva de gaz. Pe geloza in coloana dezvolta colonii translucide, pufoase; geloza este fragmentata, iinegreste mediul cu carne tocata.(H2S). Bacilul daca se inmulteste in conserve incomplet sau incorect sterilizate
88
89
degaja gaz, bombind evident conserva. 5. Caractere Nu poseda setul de enzime necesare aerobiozei. biochimice 6. Rezistena n mediu, la ageni fizici, chimici i biologici Forma vegetativa se distruge prin prin pasteurizare (56 gr.C in 15 min.) Sunt sensibili la dezinfectante, antiseptice, radiatiile solare. Formele sporulate sunt deosebit de rezistente la conditiile mediului extern, putind fi distrusi la pupinel, prin autoclavare 120 gr. C 20- 30 min. Sporii sunt mai rezistenti intr-un mediu lichid acoperit cu o patura de ulei. Sporii tineri sunt mai rezistenti decit cei batrini. Sporii de Cl. botulinum sunt mai putin rezistenti in solutiile de de NaCl820%, la aceasta concentratie de sare forma vegetativa si elaborarea de exotoxina lipsesc. Zeama de almie 5% nu impiedica formarea sporilor, insa acestia incalziti intr-un mediu acid sunt mai putin rezistenti. termorezistenta sporilor creste cu proportia de zahar, in solutie de zahar 50% termorezistenta sporilor ramine ridicata timp de mai multe ore. Exotoxina botulinica este termolabila, distrugindu-se in 15 minute la 100 gr. C.
7. Structur Prezinta antigene solubile si somatice. antigenic Antigenele somatice ( flagelare si de perete) mpart specia in grupuri si tipuri. Diferentierea tulpinilor de Cl. botulinum se face insa pe baza toxinelor elaborate. Sunt 7 tipuri exotoxine deci exista 7 tipuri de bascili botulinici : A, B, C, D, D, E, F, G. 8.Caractere de Clostridium botulinum este patogen prin toxigeneza. patogenitate Toxina este cea mai puternica otrava cunoscuta pina in prezent Eate termolabila; prin tratarea cu caldura 39- 40 gr. C si formol se poate transforma in anatoxina. Este de natura proteica, activitatea exotoxinelor variind in functie de specia de Cl. botulinum. S-a dovadit in timp ca actiunea exotoxinei se poate asemana cu a curarei, inhibind la nivelul placii motorii, colinesteraza. Consecutiv scade sinteza de acetilcolina ( prin reglare up and down) aparind o paralizie flasca. Fixarea exotoxinei pe tesututri este ireversibila. 10. Boala animale la Caii si catirii, vitele mari si ovinele fac o toxiinfectie botulinica prin consumul furajelor contaminate (ovaz). la vite si oi boala se numeste "Lamziekte" caracterizindu-se prin pareze musculare si paralizii ale musculaturii masticatorii si a deglutitiei. Puii de gaina si ratele fac o boala asemanatoare botulismului numindu- se pentru gaini "Limberneck" iar pentru rate" boala ratelor", caracterizindu-se prin lispa de coordonare musculara, slabiciune, caderea capului, anorexie, prostratie, coma.
89
90
10. Boala la om
Dupa o perioada de incubatie variabila de la citeva ore la citeva zile in urma consumului de alimente contaminate (conserve de carne,peste, vegetale, afumaturi, alimente saramurate -peste-salamuri) apar la om o serie desimptome caracteristice acestei afectiuni: tulburari vizuale (ptoza palpebrala,midriaza, diplopie, oftalmoplegie completa), afonie, disfagie, aste ie marcata, paraliza memebrelor, dispnee, constipatie, afebrilitate. Moartea survine intotdeauna datorita prinderii musculaturii respiratorii prin asfixie. Letalitatea este de peste 6o%. Raspunsul imun este lipsit de valoare practica. . Sursa o reprezinta omul si animalele eliminatoare de forme vegetative care pe sol vor sporula si vor rezista vreme indelungata transmitindu- se prin conserve incomplet sau incorect prelucrate termic. Mecanism de trasmitere In aceste conserve in conditii de anaerobioza sporii se vor transforma in forme vegetative care vor elabora exotoxina cu producere de gaz (acid butiric) care va bomba cutia . Chiar mirosul de rinced sau schimbarea culorii si a consistentelor alimentelor dintr- o conserva pot constitui semnale de alarma care contraindica consumul ei. Profilaxia este nespecifica fiind legata de tehnologia prepararii conservelor. Tindalizarea este eficienta fiind capabila sa distruga sporii. Se efectueaza prin administrarea cit mai precoce dupa stabilirea suspiciunii de botulism a serului antibotulinic polivalent si apoi dupa tipizarea speciei de Cl. botulinum a serului monovalent respectiv. Se sustin functiile vitale, tratamentul antibiotic este inoperant, boala fiind de natura toxica nu infectioasa.
11.Epidemiologie
12. Tratament
CLOSTRIDIILE GANGRENEI GAZOASE Gangrena gazoasa este o toxiinfectie grava cauzata de o asociatie de germeni anaerobi si aerobi caracterizata cel mai adesea printr-un edem care se instaleaza rapid, insotit de necroza tesuturilor si formare de gaz. Este deci o complicatie polimicrobiana a plagilor. Sunt clostridii patogene prin toxine histiotrope; prezentindu-se sub forma unei asociatii de clostridii: Cl perfringens, Cl.histolyticum, Cl. septicum, Cl oedematiens, Cl sporogenes. Germenii aerobi de asociatie sunt de obicei streptococii, stafilococii, germeni din genurile Proteus, Escherichia, bacili difteroizi, etc. 1.Definiie 2. Habitat Foarte raspinditi in natura . Se izoleaza frecvent din cavitatea bucala, materiile fecale ale omului si animalelor, de pe sol, ape poluate, aer, praf, alimente, etc. Sunt germeni saprofiti care pot deveni patogeni numai in conditii de anaerobioza (zdrobirea tesuturilor, necroza, anoxie, murdarirea ranilor cu pamint, corpuri straine, cheaguri de singe, etc).
90
91
Bacili lungi de 2-14 microni lungime. Gramm pozitivi. Sunt mobili, cu cili peritrichi cu o exceptie Cl perfringens care este incapsulat si imobil. Formeaza spori mai mari decit diametrul bacilului. Sporul este situat central sau terminal.
4. Caractere de Sunt anaerobi sau microaerofili. cultur Nu sunt germeni pretenioi , motiv pentru care cresc pe medii obisnuite. Pe geloza dreaptao,5% dezvolta colonii caracteristice pentru specie: Cl. perfringens se dezvolta bine fragmentind mediul, coloniile izolate sunt biconvexe, lenticulare; Cl. septicum are colonii de aspectul florii de papadie cu un centru opac, mediul fiind fragmentat; Cl oedematiens - coloniiile imbraca uneori aspectul de Grammada; Cl. histolyticum pe gelozain coloana creste abundent, colonile au un nucleu central si filamente periferice ramificate de tip arborescent. In mediul lichid tulbura mediul producind gaze cu miros fetid; butiric, etc. 5. Caractere Nu detin setul de enzime pentru anaerobioza, dar au multe enzime biochimice proteolitice care desfac orice substrat organic cu producere consecutiva de gaze. 6. Rezistena n mediu, la ageni fizici, chimici i biologici 7. Structur antigenic Formele vegetative sunt sensibile la pasteurizare. Sunt sensibili la antibiotice. Sporii prezinta o rezistenta marcata. Prezinta antigene somatice si solubile. - Ag. H (flagelar) detinut de toate speciile cu exceptia lui Cl. perfringens care are Ag. capsular K. Aceste antigene confera specificitate de tip. - Ag somatic de perete determina specificitatea de grup. Poseda multe enzime (hidrolaze) care in urma lizei pun in libertate produse toxice de catabolism, contribuind astfel la alterarea grava a starii generale a bolnavului.
8.Caractere de Sunt patogene prin multiplicare la poarta de intrate si invazivitate din patogenitate aproape in aproape. Cl. perfringens produce toxine necrotizante, hemolitice, foarte puternice si diferite enzime. Pe baza prezentei uneia sau alteia dintre toxine in filtratele de cultura a diferitelor tulpini de Cl. perfringens s-au putut deosebi 6 tipuri toxigene (A,B,C,D,E,F). Fiecare tip produce o toxina numita toxina alfa ( CL. perfringens tip A o produce in cantitatea cea mai mare)care este de fapt o lecitinaza cu actiune toxica si necrozanta producind hidroliza lecitinei din membrana celulelor tesutului infectat eliberind fosfocolina si diglicerina. Are proprietate antigenica. Cl perfringens mai produce colagenaza, hialuronidaza, si dezoxiribonucleaza. Exotoxina secretata de Cl. septicum este compusa din mai multi factori necrotizanti, hemolitici si letali. Pe baza toxigenezei Cl. oedematiens se mparte in 3 tipuri A,B,C dintre
91
92
care tipul A este cel mai implicat in patologia umana.Exotoxina produsa de el contine 6 factori dintre care mentionam: factorul dermonecrotic, letal, lecitinaza, hialuronidaza. Cl. histolyticum poseda o intensa activitate colagenazica si proteolitica producind un edem care avanseaza rapid provocind liza tuturor tesututrilor. hialuronidaza. 9. Infectia Cel mai sensbil animal este cobaiul infectat pe cale intrmusculara. experimentala Cl. perfringens determina in citeva ore un flegmon gazos. la palpare se simt crepitatii. La nivelul muschilor se constata o mioliza intensa, aponevroze friabile, vase rupte toate plutind intr-o serozitate rosiatica. Cl. septicum omoara cobaiul in citeca ore., la autopsie evidentiindu-se o escara umeda la locul de inoculare, edem crepitant, o cserozitate sanghinolenta acumulata in cavitati. Cl. oedematiens determina un edem lemnos, gelatinos, palid, fara infiltratie gazoasa. Cl. histolyticum cauzeaza un edem moale cu tendinta mare la invazivitate, o digestie a tesutului conjuctiv, musculart, o adevartata histoliua ce se intinde pina la os mergind pina la dezarticulare spontana. 10. Boala la om Se numeste gangrena gazoasa. Apare in conditii favorizante: reducerea potentialului local de oxidoreducere, plagi profunde cu tesut necrotic, prezenta unor corpi straini, stare de soc. Simptomatologia acuza: mirosul plagi, edemul masivlemnos sau crepitant. mioliza este accentuata, fara respectarea regiunilor anatomice. Starea generala a bolnavului este profund alterata. Germenii pot disemina pe cale sanguina producind septicemii. Prognosticul este in general rezervat. Cazurile netratate precoce putind determina o letalitate de 100% . Forme clinice de gangrena gazoasa: - forma clasica in urma unui tramatism (plaga profunda murdarita cu pamint) sau a unei plagi intepate. - gangrena postabortum efectuarea avorturilor in conditi de nesterilitate. - celulita gangrenoasa sau miozitele postmedicamentoase dupa administrarea de tratamente injectabile efectuate in conditii de nesterilitate. - enterita necrotizanta data de Cl. perfringens. - infectii in postoperator prin utilizarea de instrumentar nesteril ,ata contaminata, operatii pe intestin executate neprofesioanl. . Asanarea chirurgicala a plagilor, administrarea de ser polivalent antigangrenos. Tratament antibiotic care desi nu neutralizeaza toxinele inhiba multiplicarea germenilor clostridieni si flora de asociatie, stiind ca gangrena gazoasa este intotdeauna rezultatul unei asociatii in care se gasesc in ordinea frecventei:Cl perfringens, Cl. oedematiens, Cl. septicum, Cl.histolyticum precum si germeni piogeni aerobi.
11.Tratament
92
93
B.FLORA ANAEROBA ENDOGENA Cuprinde germeni anaerobi , nesporulai, netoxigeni care sunt frecvent intilniti in cavitatile naturale umane si animale.. Cocii au fost prezentati in cursurile anterioare. FAMILIA BACTEROIDACEAE GENUL BACTEROIDES (RISTELLA) Genul cuprinde 27 de specii dintre care cele mai importante sunt: B. fragilis,B. vulgatum, B. ovatus, B. distasonis si B. Thetaiotaomicron. unele fac parte din flora normala a organismului. Specia tip este: BACTEROIDES FRAGILIS (RISTELLA FRAGILIS) Sunt bacili scurti, grosi cu capetele rotunjite,drepti sau usor incurbati de 2-4 microni lungime. Nesporulai, imobili, Gramm negativi. Apar izolati, in perechi sau lanturi scurte. Tulbura uniform bulionul. pe geloza singe dezvolta colonii mici, rotunde, usor transparente, neheolitice. Culturile degaja un miros fetid. Bila 20% favorizeaza dezvoltarea germenilor. Sunt strict anaerobi, cresc intre 22-44 gr. C la un pH optim de 7,0. Nu produc indol, H2S, nu reduc nitratii in nitriti. fermeneteaza glucoza, maltoza, lactoza, nu fermenteaza adonita, dulcita, inozita, manita. Hidrolizeaza amidonul. produc acid lactic, acetic, formic, succinic. B. fragilis determina infectii puerperale, avort septic, septicemii,peritonite, apendicite colecistite, amigdalite, pleurezii purulente, cistite, abcese retrofaringiene, hepatice, rectale, etc. GENUL FUSOBACTERIUM Cuprinde actualmente 16 specii saprofite si respectiv conditionat patogene, care traiesc in cavitatile naturale bucala, cai respiratorii superioare la om si animale. In infectiile umane importanta au speciile: F. necroforum, F.nucleatum, F. mortiferum, F. varium. Germenii ce fac parte din acest gen au un polimorfism accentuat. Sunt bacili drepti, usor incurbati, uneori ondulati cu extremitati efilate in forma de fus sau rotunjite. Dimensiunile sunt variabile intre 4-16 milimicroni. Sunt nesporulai, neciliati, existind totusi 2 specii cu cili peritrichi deci mobile. Sunt Gramm negativi. Usor evidentiabili prin coloratie Giemsa. Cresc pe medii imbogatite cu ser sau ascita la 37 gr.C si un pH de 7,0. Sunt strict anaerobi. Prezinta proprietati fermentative slabe. Nu reduc nitratii in nitriti, nu lichefiaza gelatina. produc indol si H2S. Specia tip este : Fusobacterium nucleatum care singura sau in asociatie o fegasim in produsele patologice din sinusite, broniste pururlente, pleurite, empieme putride, gangrene pulmonare, peritonite, apendicite gangrenoase, infectii urinare, avorturi empirice, abcese necrotice perianale, hepatice, miliare renale ,etc. Pe lingaaceste infectii, specii ca F.nucleatum, F. mortiferum, F. plauti agraveaza sau declanseaza procese patologice la nivelul cavitatii bucale: stomatite ulceroase, parodontite superficiale, si profunde, faringite ulcerogangrenoase (angina PLAUT VINCENT). Speciile din Genl fusobacterium se asociaza frecvent cu treponema vincentii potentindu-si resiproc
93
94
patogenitatea. GENUL LEPTOTRICHIA LEPTOTRICHIA BUCCALIS Intilnit in cavitatile naturale ale omului in special in cavitatea bucala, si pe mucoasele genitale. Face parte din flora normala a organismului. Sunt bacili Gramm negativi ,drepti sau usor incurbati, imobili. Cresc pe medii speciale cu ser, ascita,
FAMILIA MYCOBACTERIACEAE GENUL MYCOBACTERIUM Aceasta familie cuprinde bacili subtiri, rectilinii sau usor incurbati (Gramm pozitivi), imobili, nesporulai, avind tendinta la ramificare (ca si micetele). Caracteristica lor de grup este o mare capacitate de sinteza lipidica si un comportament special fata de colorantii de anilina. Se coloreaza greu datorita unui factor de rezistenta: ceara D (acidul micolic). o data colorati rezista la decolorare cu acizi minerali deci sunt germeni acido alcoolo rezistenti. Se foloseste coloratia ZIEHL NIELSEN in care bacilii tuberculosi si leprosi apar rosii, iar restul elemetelor albastru. GENUL MYCOBACTERIUM In acest gen sunt cuprinse 54 de specii, dintre care amintim: - Mycobacterium tuberculosis - Mycobacterium bovis - Mycobacterium leprae - Mycobacterium lepraemurium MYCOBACTERIUM TUBERCULOSIS Cuprinde 4 tipuri patogene: - M. hominis ( cel mai patogen) - M. bovis ( frecvent patogen) - M. avium ( rar patogen) - M. atipice saprofite, conditionat patogene care cuprind la rindul lor 4 grupuri: a. fotocromogene care sintetizeaza pigmenti in prezenta luminii b. scotocromogene care sintetizeaza pigmenti la intuneric c. necromogene d. cu crestere rapida, la care coloniile apar dupa 3-7 zile de la insamintare. 1.Istoric 2. Habitat Descoperit de Robert Koch in 1882. Parazit orbligatoriu nu poate fi gasit in afara organismului, omului,animalelor sau pasarilor netraind liber in natura. Bacilii de la purtatorii sntosi sunt putin importanti ei avind o patogenitate
94
95
scazuta. Adevaratele surse de infectie le reprezinta excretorii pulmonari, renali sau prin abcedare ganglionara care sunt de fapt bolnavi. Exista si excretori cuanati in cazurile de tuberculoza osoasa. Cele mai importante surse de infectie sunt intii oamenii si apoi animalele 3.Caractere morfologice Bacili drepti sau usor incurbati de l-4 milimicroni. Pot fi izolati sau in grupuri de 2-3 suprapusi, avind forma literelor X,Z.Y. Sunt necapsulati, nesporulai, imobili. Colorati cu coloratia ZIHEL -NIELSEN apar rosii pe fond albastru. Corpul bacterian nu se coloreaza intotdeauna uniform . Colorati dupa metoda Gramm necesita timpi prelungiti decolorare, fiind Gramm pozitivi.
4. Caractere de Bacilii tuberculosi cresc greu, ritmul de diviziune este de 10-12 ore, motiv cultur pentru care coloniile apar tardiv. Cel mai rapid apar coloniile de mycobacterii atipice dupa 3-7 zile de la insamintare. Coloniile de M. hominis apar dupa 4- 6 saptamini de la insamintare. Coloniile de M. bovis si cele de M. avium apar dupa 6 saptamini. Cel mai utilizat mediu pentru cultivare este mediul LOWENSTEIN -JENSEN ce contine galbenus de ou , asparagina, saruri minerale, glicerina si verde malahit. Incubarea mediilor se face la 37 gr. C pH 6,5- 6,8, timp de 30 -60 de zile. Bacilii tuberculosi dau colonii de tip R. Pe medii solide colonile de M. tuberculosis sunt neregulate, uscate, mate, verucoase, usor pigmentate, asemanatoare firmiturilor de piine. M bovis pe mediul cu ou dezvolta colonii netede, lucioase, albicioase, aderente de mediu, usor emulsionabile in ser fiziologic. Pe mediile lichide, mycobacteriile se dezvolta la suprafata mediului, crescind sub forma unei membrane, sau val care la inceput este fina, aspoi se ingroasa si se intinde progresiv pe toata suprafata mediului, adesea ridicindu-se si pe peretii balonului, lasind dedesupt mediul perfect limpede. Bacilii dE tip uman fac un val mai gros (dezvoltare eugonica) care se intinde repede in timp ce bacilii de tip bovin fac un val mai subtire, cu o dezvoltare mai lenta (evolutie disgonica) si sunt friabili. Imaginea microscopicaa culturilor de tulpini patogene si nepatogene este diferita. Cele patogene se dezvolta cordiform in mediile de cultura sub actiunea unei substante lipidice numita "cord factor". M. tuberculosis poate fi cultivat si in medii sintetice in care germenii pot creste mai repede in 3-4 zile-mediul SAUTON, mediul DUBOS.Aceste medii se utilizeaza in special pentru studierea metabolismului celular, prepararea tuberculinei sau a vaccinului BCG (Bacillus Calmette , Guerin). M. tuberculosis poate fi cultivat si pe oul embrionat de gaina, cit si in culturi de celule. 5. Caractere biochimice Strict aerobi. Produc la 22 gr. C catalaza.
95
96
Reduc nitratii in nitriti. Este niacin pozitiv. Se dezvolta la un pH usor acid 6. Rezistena n Dintre germenii nesporulai, mycobacteriile sunt cele mai rezistente la mediu, la ageni actiunea diferitilor factori fizici si chimici. fizici, chimici i Rezistenta mare se explica prin continutul crescut in lipide al peretelui biologici celular bacterian. La adapost de lumina solara, in produsele patologice rezista 6-8 luni, in lapte citeva saptamini, in praf luni sau chiar ani. Rezista la uscaciune. Sunt rezistenti laactiunea antisepticelor si dezinfectantelor uzuale. Dintre substantele dezinfectante tricrezolul 2%, lizolul 2%, fenolul 5%, glutaraldehida manifesta actiuni bactericide rapide. Actiunea razelor solare , a ultravioletelor le este nociva omorindu-i in 24 ore. Sunt sensibili la antibiotice si chimioterapice: streptomcina, hidrazida acidului izonicotinic (HIN), acidul paraaminosalicilic, etambutolul, rifampicina (sinerdol). Dar atentie isi pot cistiga usor rezistenta indusa. S-au pus in evidenta bacteriofagi activi pentru multe specii de micobacterii. 7. Compozitie .Tuberculolipidele reprezinta 20-40 % din greutatea uscata a corpului chimica bacilar; continutul in lipide fiind direct proportional cu gradul de patogenitate al bacteriilor. Cele mai importante componenete lipidice micobacteriene sunt: - fosfolipidele mycobacteriene sunt localizate in membrana celulara. Insolubile in acetona si solubile in eter. Lipidele micobacteriene determina formarea la locul inocularii a unui ubercul- reactie morfologica caracteristica (celule epiteloide, celule gigant. Imaginea morfopatologica este determinata de tuberculofosfatida - acizii micolici constituienti acidorezisenti, sunt acizi grasi, constituie o mare parte din peretele celular al mycobacteriilor. - glicolipide: cordfactorul (dimicolatul de trehaloza) se extrage din culturile mycobacteriene ae formeaza corzi si este in raport direct cantitativ cu gradul de virulenta. - peptidoglicolipidele sunt reprezentate de ceara D extrasa din M. Tuberculosis, solubila in cloroform. 2.Tuberculoproteinele sunt antigenice. Cplate cu lipidele raspund de sensibilizarea organismului (reactia la tuberculina IDR). Este foarte toxica pentru organismul tuberculos, hipersensibilizat determinind necroza tisulara si tulburari generale. 3. Tuberculopoizaharidele legate de proteinele sau lipidele bacteriene. Au caracter de haptena. Adsorbite pe hematii normale le fac aglutinabile de serurile specifice. 8.Caractere de Este data de capacitatea de multiplicare intracelulara si de capacitatea de patogenitate invazivitate. Capacitatea de multiplicare intracelulara este data de A somatic (ceruri) care rezista la actiunea enzimelor lizozomale. Boala data de bacilii tuberculosi se numeste tuberculoza, cea mai frecventa localizare este cea pulmonara. Bacilii se trasmit fie direct prin picaturi Pflugge sau cel mai ades indirect.
96
97
9. Structura Nu s-au putut evidentia deosebiri imunologice nete intre M. tuberculosis antigenica si M. bovis. Lipsa specificitatii face posibila imunizarea incrucisata astfel : cu bacilii de origine bovina ( cum este vac. BCG) se poate obtine o imunizare activa fata de bacilii virulenti de tip uman. Contin antigenele somatice reprezentate de proteine, polizaharide, lipide mentionate mai sus. Cele mai importante lipide sunt: - lipidele acetonsolubile - lipidele acetonoinsolubile - lipide cloroformosolubile (cerurile) In afara acestor antigene mai exista si tuberculina (solubila). 9. Rspunsul Germenii patrun si se localizeaza la nivelul ganglionilor hilari unde se imun multiplica intacelular formind afectul primar. Leziunile din infectia primara sunt amplificate de raspunsul imun calular care apare dupa 2-3 saptamini. Raspunsul imun pentru infectia primara nu realizeaza protectia. Limfocitele T elibereaza mai multe tipuri de limfokine: - de tranfer a sensibilizarii, cu rol chemotactic pozitiv. - cu rol blastic - de inhibitie a migrarii neutrofilelor si macrofagelor. Aceste limfokine determina o aglomerare de dcelule, care duce la cresterea dimensiunilor foliculilor tuberculosi. Apar si limfokine cu rol litic (limfotoxine), limfokine de activare a neutrofilelor si limfokine de activare a macrofagelor. macrofagele activate determina o activare a limfocitelor T obisnuite care nu au venit in contact cu Ag. Se formeaza interleukina I, care are actiune de stimulare a activitatii limfocitelor T efectoare. Se formeaza astfel necroza, tesutul necrozat se elimina pe cale respiratorie) deci se elimina vacili virulenti) sau se pot elimina pe cale sanguina, ceea ce duce la o localizare renala, meningeala, ganglionara, digestiva. Aceste forme sunt de obicei secundare. Atentie : in plamin pot exista si leziuni apicale ca leziuni secundare. Foarte multe infectii tuvberculoase nu duc la infectii generalizate ci merg spre vindecare datorita mijloacelor de aparare nespecifica a organismului. Raspunsul imun celular este negativ fata de infectia primara si este pozitiv la suprainfectie. Apare si un raspuns umoral (apar Ac) care are valoare in diagnosticul tuberculozei. 9.Infectia experimentala Cobaiul infectat subcutan pe fata interna a coapsei cu M. bovis sau tuberculosis, va prezenta urmatoarea simptomatologie: scadere in greutate, nodul care apoi ulcereaza ( sancru cu margini neregulate si o materie cazeoasa cenusiu- murdara), hipertrofia si cazeificarea ganglionilor limfatici, zone cazeoase in ficat, splina. Virulenta b. tuberculozei pare conditionata de o substanta lipidica: facotr cord, de inhibarea fagocitozei, de actiunea citotoxica si citolitica.
10. Boala la om
97
98
Calea de acces cel mai frecvent aeriana (picaturi Pfluge sau praful infectat), digestiva prin lapte crud sau insuficient fiert, preparate si derivate de lapte, rarisim pe cale cutaneo mucoasa, genitala, etc. Indiferent de localizare tuberculoza poate fi diferentiata in primoinfectia tuberculoasa si tuberculoza de reinfectie. Primoinfectia tuberculoasa este procesul de patrundere al bacilului Koch in organismul neimunizat. Prin cai limfatice ajung in ganlionii limfatic regionali, ductul toracic, curent sanguin, plamin.In difernet de localizare in cazul primoinfectiei apare o reactie exudativa acuta - complexul tuberculos primar, care se vindeca repede cazeinficindu-se si calcificindu-se. Imunologic se se constata pozitivarea reactiei la tuberculina. Boala tuberculoasa de reinfectie este rezultatul unei infectii endogene din leziuni primare sau al unei infectii exogene masive, repetate la copiii mici, adolescentii slab dezvoltati, subalimentati sau la adultii cu reactivitate scazuta. Infectia este mai grava cu leziuni proliferative, formarea tuberculilor, cu catzeificare, fibroza. De obicei ganglionii regionali nu particicpa la acest proces. tesutul cazeificat poate evolua fie spre topire prin froemarea cavernelor, fie spre calcificare. Diferenta dintre primoinfectie si reinfectie se demonstreaza experimental prin fenomenul lui Koch. Fenomenul Koch demonstreaza ca la cobaiul aflat in plina infectie tuberculoasa se inoculeaza intradermic o noua doza de bacili tuberculosi, se produce o reactie precoce ( de tip anamnestic) de necroza urmata de eliminarea escarei dermice. 11.Epidemiologie Sursa este omul bolnav sau purtator de germeni. Calea de transmitere directa si indirecta. Receptivitatea generala indiferent de virsta. Profilaxia nespecifica se refera la depistarea, izolarea si tratarea sursei si cresterea rezistentei nesocifice. Profilaxia specifica vacinarea BCG cu germeni de provenienta bovina..
MYCOBACTERIILE ATIPICE Au fost izolati de la bolnavii diagnosticati de tuberculoza pulmonara si extrapulmonara germeni acidorezistenti care difera de M. tuberculosis. Din grupul mycobacteriilor atipice fac parte bacili acidorezistenti, fie mai lungi sau mai scurti decit bacilii tuberculosi si mai granulosi.Formeaza in majoritatea cazurilor colonii S si rareori R, cremoase, usor suspendabile in ser fiziologic. Unele prezinta o pigmentatie galben portocalie, galbena, rosie indusa sau nu de lumina. Cresc in prezenta NaCl 5% , 3%, sunt rezistente la PAS. Sunt niacin negative. Unele produc catalaza, ureaza. Sunt apatogene pentru cobai si iepuri si unele patogene pentru soarece. Conform clasificarii lui RUNYON in functie de intensitatea pigmentogenezei, in prezenta luminii si a rapididtatii cresteri exista 4 grupe: - Fotocromogenii (M.kansasii) ce formeaza colonii galben portocalii, chiar dupa o expunere de citeva secunde la lumina. Este patogen pentru om provocind afectiuni bronhopulmonare.
98
99
- Scotocromogenii (M. scrofulaceum) se pigmenteaza la intuneric formind colonii de culoare galbena si la lumina determinid colonii de culoare rosie. - Nefotocromogenii (M.avius) sunt heterogeni, majoritatea dind colonii nepigmentate sau slab pigmentate alb galbui. Pot determina procese tipice ca in tuberculoza. - Bacilii cu crestere rapida (3-5 zile) nu sunt pigmentati (M.phlei, M. smegmatis, M. gastri, M. fortuitum). Sunt in general tulpini saprofite dar pot da si afectiuni pulmonare (M. fortuitum). La om mycobacteriile determina boala numita micobacterioza (afectiuni pulmonare, adenopatii cervicale, leziuni cutanate, osoase, meningiene, testiculare). MYCOBACTERIUM LEPRAE. Descoperit de Hansen in l874 1.Definiie 2. Habitat Bacterie strict parazita pentru om. 3.Caractere morfologice Bacil fin, usor incurbat lung de l,5- 8milimicroni. Sunt alocooloacidorezistenti. la coloratia ZIEHL NIELSEN apar rosii intens, adeseori cu granulatii ce depasesc conturul bacteriei. Corpii bacilari sunt dispusi unul linga altul asemanatori tigarilor intr-un pachet. Sunt strict intracelulari.
4. Caractere de Bacilul leprei nu a putut fi cultivat pe nici unul din mediile de cultura cultur cunoscute. Se cultiva doar pe om . Totusi pe soricelul alb timectomizat si iradiat, bacilul leprei creste putin . Se extrage astfel un Ag numit lepromina care se utilizeaza in diagnosticul leprei (reactia Mitsuda). Au o multiplicare strict intracelulara unde formeaza Grammezi numite globi leprosi. 5. Caractere Prezinta rezistenta la baze , alcooli , acizi datorita cerurilor din peretele biochimice bacterian. 6. Rezistena n mediu, la ageni fizici, chimici i biologici 7. Structur antigenic Foarte rezistent in mediul extern. Sensibil la sulfone si rifampicina.
Bacilul lepros detine un Ag de grup, Ag de gen si Ag de specie. Antigenele bacilului lepros sunt foarte asemanatoare cu cele ale B.K. Persoanele vacinate antituberculos nu fac lepra. Un lepros are IDR ul la tuberculina pozitiv. 8.Caractere de M. leprae este patogen prin multiplicare strict intracelulara si invazivitate patogenitate din aproape in aproape. Boala se numeste lepra si se transmite prin secretiile patologice eliminate de bolnavi. Contactul infectant trebuie sa fie prelungit, favorizat de conditii de igiena precare.. incubatia este lunga de la l- 5 ani. Primul loc unde apar globii leprosi este mucoasa nazala .
99
100
9. Rspunsul Este de tip umoral si celular. imun 10. Boala la om Rxista 2 feluri de lepra: - lepra tuberculoida (uscata) care este forma benigna, caracterizata prin foliculi granulomatosi care nu au tendinta la ulceratii, evolutia lor fiind foarte lenta. - lepra lepromatoasa ( umeda) care este forma maligna. Se caracterizeaza prin leziuni de tip proliferativ, cu evolutie rapida. In ambele tipuri de lepra este afectat tesutul nervos periferic, ducind la aparitia amputatiilor spontane nedureroase prin atrofia nervilor periferici, la nivelul membrelor si extremitatilor. Lepra este o boala cu evolutie cronica 8- 4o de ani. Sensibil la sulfone, rifampicina, clorfazimina, tratametul estede durata , faciut de la depistarea precoce in 5 ani poate duce la vindecarea bolnavului.
Tratament
11.Epidemiologie Boala mai frecventa la tropice evolueaza sporadic si in zonele temperate, unde bolnavii traiesc izolati in colectivitati inchise, in leprozerii. Sursa de infectie este reprezentata de omul bolnav. Calea de transmitere este numai directa, necesitind un contact indelungat . Receptivitatea depinde de rezistenta organismului. Profilaxia este nespecifica iar pentru cea specifica se indica vaccinarea BCG. .
ORDINUL SPIROCHETALES FAMILIA SPIROCHAETACEAE Familia cuprinde 5 genuri: - Genul Spirocheta - Genul Cristispira - Genul Treponema - Genul Borrelia - Genul Leptospira Din primele 2 genuri fac parte spirochetele saprofite iar patologia umana si animala.
ultimele 3 genuri au importanta in
Caracterele generale ale familiei l. Sunt germeni helicoidali, mobili. 2. Au corpul compus din mai multe spire. 3. Miscarile se datoresc unui aparat locomotor care este format din fibrile dispuse pe toata lungimea corpului intre perete si membrana. 4.Peretele este elastic, format din glucide, lipide, polipeptide.
100
101
5. Sunt putin rezistente in mediul extern. GENUL TREPONEMA Cuprinde specii patogene pentru om si animale si specii comensale ale mucoaselor genitale si bucale. A. Treponemele omului: l. Patogene: a. Tr. pallidum - sifilis b. Tr. pertenue - pianul la copil sau bejelul la adult determina leziuni pe tegumente si mucoase. c. Tr. carateum - boala se numeste pinta manifestat prin leziuni maculo-papulo-ulcerative. 2. Saprofite: a.Tr. refringens - organe genitale b. Tr. macrodentium - cavitatea bucala c. Tr. denticola - idem d. Tr. orale - idem e. Tr. scoliodontum - idem f. Tr. vincentii - idem g. Tr. mucosum - idem h. Tr. buccale - idem B. Treponema iepurelui a. Tr. paraluis - cuniculi. TREPONEMA PALIDUM A fost izolata din sancrul primar sifilitic de catre SCHAUDIN si HOFFMANN in 1905. Trepo - rasucire; nema - spire. 1.Definiie 2. Habitat 3.Caractere morfologice
Lungime de 6-16 milimicroni si o grosime de o,25 milimicroni. Are 10- 15 spire regulate, rigide cu capetele drepte care se mentin atit in cursul miscarii cit si dupa moartea germenului. Intre perete si membrana are fibrile care-i confera mobilitate. in preparatele proaspete (la microscopul cu fond intunecat) trponemele prezinta miscari active de rotatie in jurul axului longitudinal, de flexiune in jurul axului transversal si o miscare de translatie. Se coloreaza Giemsa relativ slab (pallidum - palid). Dupa Giemsa se coloreaza in rosu. se pune in evidenta prin impregnare argentica FONTANA-TRIBONDEAU cu metoda Burri, folosind tus de China germenii aparind bruni pe un fond bej. 4. Caractere de Nu se cultiva pe medii artificiale cu toate eforturile depuse de cercetatori. cultur Pentru culturi se folosesc iepurii si maimutele treponemele patogene izolindu-se intretinindu-se si transmitindu-se prin inoculari intratesticulare. Tulpina NICHOLS de Tr. pallidum este folosita la ora actuala in toata luumea, fiind reprezentativa ca tulpina patogena. Tulpina REITER de tr. pallidum este o tulpina saprofita care care creste pe medii de cultura imbogatite, fiind flosita pentru diagnostic 5. Caractere Sunt lacunar cunoscute la Tr. pallidum datorita necultivabilitati ei biochimice
101
102
6. Rezistena n mediu, la ageni fizici, chimici i biologici
Face parte din germenii cei mai sensibili. Uscaciunea o omoara rapid. in afara organismului este repede distrusa, motiv pentru care transmiterea indirecta prin alte cai decit cea sexuala este rarisisma si putin probabila. La 37 de gr.C in produsele patologice supravietuieste citeva ore Temperatura de peste 41 gr. C o omoara rapid. Pe aceata proprietate se bazeaza piretoterapia aplicata cu succes in luesul nervos. In singe, plasma sau ser la temperatura de 4 gr. C se distruge in 24- 48 de ore, deci nu se transmite prin preparatele sanguine conservate. La minus 70 gr.C isi pastreaza viabilitatea si virulenta nemodificate ani de zile. Sunt sensibile la toate substantele antiseptice: apa si sapunul ii omoara rapid, compusii de arsen, bismut si mercur sunt foarte nocivi pentru treponeme. Au o sensibilitate marcata fata de majoritatea antibioticelor inclusiv penicilina.
7. Structur S-au evidentiat mai multe fractiuni antigenice: antigenic - Ag. de familie. Sunt antigene lipoidice care au o structura asemanatoare cardiolipinei din miocard. Fata de aceasta feactiune antigenica se induc anticorpii tip Wassermann ( reaginele ) sau anticorpii antilipoidici care se evidentiaza in reactiile clasice (RBW,reactii de floculare ). Reactiile fals pozitive in serodiagnosticul sifilisului ( graviditate, malarie, tuberculoza, etc) se explica prin faptul ca fosfolipoizii care au proprietati antigenice sunt larg raspinditi in tesuturile umane si animale, antigenul fiind prin urmare inrudit sau identic din punct de vedere al compozitiei chimice cu diferite tesuturi. - Ag. de gen comune tuturor memebrilor genului. - Ag. de specie care apar numai laTr. palllidum. Antigenul proteic de grup si de tip determina aparitia de anticorpi de mare specificitate ca de exemplu imobilizinele care se pot evidentia prin TIT (Treponema imobilisations Test) sau testul Nelson-Mayer, reactia de fixare a complementului. 8.Caractere de Treponema este patogena prin patogenitate invazivitate. Boala se numeste lues sau sifilis. multiplicarea intracelulara si prin
9. Rspunsul Este umoral si celular. imun l.RIC apare deoarece Treponema se multiplica intracelular. 2. In cadrul RIU organismul elaboreaza: - anticorpi fata de intreaga familie (atc antilipoidici. atc Wassermann) - atc. fata de gen - atc. fata de specie Boala experimentala Tr. pallidum determina infectii numai la om ; animalele nu fac boala spontan. Iepurele este singurul animal care face o boala spontana cauzata de Tr. cuniculi.
102
103
Pecale experimentala se poate infecta maimuta prin inoculare intrapalpebrala sau intrapreputiala. Soarecele alb inoculat subcutan, intravenos face o infectie generalizata, inapaprenta. 10. Boala la om Determina sifilisul (luesul) boala venerica cu transmitere aproape exclusic sexuala, poarta de intrare fiind mucoasa sau pielea organeleor genitale sau bucale. Contaminarea in cazurile extregenitale se poate produce prin sarut, lenjerie, infectii de laborator. O alta modalitate de trasmitere care nu este de neglijat este cea transplacentara de la mama la fat ( sifilisul congenital). Incubatie de 3- 4 saptamini. Sifilisul primar apare dupa inocularea Tr. in organism care patrund prin leziunile fine ale pielii si mucoaselor si datorita mobilitati lor ajung pe calea vaselor limfatice in ganglionii limfaticici regionali aparind bacteriemia. La locul de inoculare apare un sancru de inoculare care contine numeroase treponeme, este nedureros si dispare spontan. Alte semne: adenopatia regionala dura, nesupurata. Sfilisul secundar Apare la 2-3 luni de la contactul infectant prin aparitia leziunilor macvulo-papaloase neulcerative la nivelul tegumentelor si mucoaselor. Dupa 2-3 saptamini dispar spontan. 25% din bolnavi se vindeca definitiv in aceastafaza abolii. 25% ramin bolnavi latenti fara alte manifestari clinice , avindimportanta epidemiologica in diseminarea bolii. 50% dintre bolnavi progreseaza catre sifilisul teritar. Atentie boala este transmisibila doar in stadiul de sifilis primar si secundar. Sifilisul tertiar este in principal un raspuns celular la prezenta Tr. palidum in organism si a produsilor ei metabolici. Apare dupa 5- 4o de ani de la inoculare, intervalul de timp pina la debutul fazei tertiare numindu-se perioada de latenta aparenta, fara simptome dar cu titru mare de Atc. Dupa aceasta perioada de latenta apare sifilisul teriar care se manifesta prin granuloame (gome sifilitice), boala se generalizeaza, apar atrofii de tesuturi ( nasul in sea prin atrofia oaselor bazei nasului).Alte consecinte pot fi : rperea cordului, a vaselor, orbirea, alterari ale SNC ce duc la tabes si PGP ( paralizie generalizata progresiva). Se administreaza antibiotice. eficienta tratamentului antibiotic se verifica prin diagnostic serologic ( Atc dispar din serul de cercetat).
11.Tratament
12.Epidemiologie Sursa omul bolnav in faza primara sau secundara, faza tertiara nu este contagioasa. Calea de transmitere in principal sexuala Ea trece prin microleziuni ale pielii sau mucoaselor nu prin tesuturi intacte.
103
104
Receptivitatea este generala indiferent de virsta. Profilaxia este nespecifica insistindu-se pe educatie sexuala. Nu exista un profilactic eficace. .
TREPONEMA VINCENTII (BORRELIA VINCENTII) 1.Definiie 2. Habitat 3.Caractere morfologice Este unul din germenii "asociatiei fusotreponemice", agentii etiologici ai anginei PLAUT VINCENT . Se gasescla omul sanantos in cavitatea bucala sau respiratorii in asociatii cu Fusobacterii. pe mucoasa cailor
Filament subtire de 5- 15 nanomicroni, are 5-8 spire largi si neregulate, capete ascutite si o mobilitate remarcabila. Este Gramm negativ. Se coloreaza usor cu fuxina sau cu coloratia Giemsa.
4. Caractere de . Cultivarea este relativ dificila. creste in bulion ascita efectuat din cultur inima de vitel in conditii de anaerobioza. 5. Caractere Are o activitate proteolitica intensa. biochimice Cauzeaza inflamatii urmate de abcese la iepure si cobai prin inoculare intracutanata iar la hamster prin inoculare in sacul gingival. 6. Boala la om . La om impreuna cu alte fusobacterii,vibrioni saprofiti, coci aerobi sau anaerobi si virusuri invadeaza tesuturile numai in cazul unei rezistente scazute. Cauzeaza angina PLAUT VINCENT -angina pseudomembranoasa, angine si stomatite ulceroase, parodontite marginale, balanita ulceroasa, vulvovaginita, etc. Tr. vincentii este sensibila la penicilina,streptomicina si fata de alte antibiotice cu spectru larg
ORDINUL SPIROCHETALES FAMILIA SPIROCHAETACEAE GENUL BORRELIA Genul cuprinde specii patogene si saprofite. Borelia recurrentis este o specie cu specificitate strict umana, fiind agentul etiologic al febrei recurente care se transmite prin paduche. Febra recurenta se poate transmite si de alte spwecii infunctie de zona geografica. in Europa se incrimineaza speciile Borrelia recurrentis si Borrelia hispanica, in Africa B duttoni si B. berbera,
104
105
In Asia B. persica si B. carteri iar in America B. turicatae. 1.Definiie 2. Habitat B. recurrentis, berbera, carteri se gasesc in pediculus humanus si in singele omului bolnav de febra recurenta. B. hispanica, duttoni, turicatae, etc se izoleaza din capuse si din singelui omului bolnav Microorganism filamentos cu spire largi, neregulate cu o lungime de 8- 18 milimicroni; spirele sunt deformabile in timpul miscarilor, avind capetele drepte. Aparatul locomotor este format dintr-un manunchi de 20-30 fibrile dispuse intre membrana si perete. Motilitatea se pune in evidenta cu ajutorul microscopului cu fund intunecat. Sunt Gramm negativi. Pentru colorarea frotiurilor sanguine se foloseste cel mai frecvent metoda Giemsa.
4. Caractere de Cresc destul de greu pe medii, necesitind medii imbogatite, cu ascita, ser cultur de iepure sub un strat de parafina. Se inmultesc bine in sacul alantoidian al embrionului de gaina in virsta de 12-14 zile, in paduchi, soareci si sobolanii nou nascuti de 3-4 zile. La sobolanii infectati dupa o perioada de latenta de 24-48 de orese instalaeaza septicemia care dureaza citeva zile pentru ca apoi borreliile sa persiste timp indelungat in creerul animalelor. 5. Caractere biochimice 6. Rezistena n mediu, la ageni fizici, chimici i biologici 7. Structur antigenic Sunt putin rezisente in mediul extern. Sunt sensibile la peniclina, tetraciclina si cloramfenicol.
Borreliile prezinta fenomenul de variatie antigenica, compoitia lor antigenica modificindu-se in cursul infectiei. Variatia antigenica se produce doar in vivo, de aceea se presupune ca factorul inductor al acestui fenomen il reprezinta anticorpii. Variatia antigenica face dificicla mpartirea genului pe grupuri si tipuri. Se considera ca toate tulpinile nou descoperite sunt tulpini ale Borreliei recurrentis. Variatia antigenica la Borrelii reprezintao metoda de eludare a apararii imune; in momentul in care macroorganismul a reusit sa prepare anticorpii specifici, Borrelia isis schimba compozitia antigenica astfel incit anticorpii devin inutili 8.Caractere de Sunt patogene prin multiplicare si invazivitate. patogenitate Boala este o infectie generalizata. 9. Rspunsul Este de tip umoral. imun Imunitatea este strict omologa motiv pentru care se 3xplica recidivele si reinfectiile.
105
106
10. Boala la om
B. recurrentis determina febra recurenta, in urma inteparii cu un paduche infectat. Dupa o incubatie de 5-10 zile , boala debuteaza brusc cu stare generala alterata, febra, frisoane, cefalee, mialgi puternice. Simptomatologia dureaza 3-5-8 zile, urmeaza o perioada de alacmie variabila (pina la o saptamina) dupa care accesele se reiau.pierzind treptat din intensitate. In perioada acceselor febrile borreliile se regasesc in singele bolnavului, disparind din singele periferic in timpul perioadelor de acalmie. Mortalitatea este de 30%. Tabloul anatomopatologic este dominat de hepatospelnomegalie, hemoragii , tulburari degenerative in ficat , splina rinichi, tubul digestiv si SNC. . Sursa este omul bolnav si animalele bolnave / rozatoare, soarece, sobolan, hamster). Calea de transmitere este prin vectori (paduchi, capuse). In acest caz vectorii sunt infectati, nu contaminati deoarece fac infectia cu Borrelia. Borrelia se transmite prin intepatura vectorului insa nu direct; linga intepatura vectorii isi depun dejectele, care apoi patrund in piele prin scarpinat. Receptivitatea generala, la orice virsta. Profilaxia este nespecifica si consta in distrugerea vectorului.
11.Epidemiologie
GENUL LEPTOSPIRA Clasificarea leptospirelor nu este inca definitiva (leptos- subtire, spira - spirala ). Dupa ultimele clasificari se mpart in 2 specii: l.Leptospira biflexa (patoc) care cuprinde leptospirele saprofite. 2. Leptospirele interrogans care cuprinde tulpinile patogene izolate de la animale si om. Se subdivide in 19 grupe serologice care cuprind 180 de serotipuri. Serotipurile cele mai importante sunt urmatoarele: - L. icterohaemorrhagiae rezervor sobolanul - L. pomona rezervor porcul - L. canicola rezervor ciinele - L. grippotyphosa rezervor soarecele - L. hebdomadis rezervor soarecele - L. bataviae rezervor soarecele si sobolanul - L. hyos, tarassovi rezervor porcinele, bovinele 1.Definiie 2. Habitat
Leptospirele patogene sunt frecvent intilnite la rozatoare si aninmalele domesctice fiind eliminate prin urina. In ape curgatoare, lacuri, puturi si soluri mlastinoase leptospirele supravietuiesc timp indelungat si se
106
107
presupune ca se si pot inmulti. 3.Caractere morfologice Filamente subtiri, cu lungime variabila intre 3- 150 milimicroni. Fiind foarte subtiri trec si prin tegumentele intacte Corpul este format din 10 - 30 ee spire regulate, strinse ca un sirag de perle si cu capetele indoite sub forma de cirlig ceeea ce le diferentiaza de alte spirochete. Aparatul locomotor este format dintr-o singura fibrila dispusa intre memebrana si perete. Peretele este foarte leastic la examenul pe fond intunecat se observa miscari vii de rotatie, flexie si translatie, in cursul miscarilor leptospirele iau forma literelor S,C,O sau a cifrei 8. Se coloreaza greu Giemsa. Nu se coloreaza Gramm. La impregnarea argenitca se colreaza in brun negru pe fond bej.Colorate leptospirele isi pierd forma caracteristica.
4. Caractere de Cea mai larga utilizare in izolarea leptospirelor o are mediul Korthof cultur compus din peptona, saruri minerale, ser inactivat de iepure, la o temperatura optima de 28-32gr.C si la un pH de 7,2-7,4. Se dezvolta bine pe membrana corioalantoidiana a oului de gaina embrionat. Nu suporta mediile solide. Nu tulbura mediul lichid datorita transparentei lor, de aceea pentru identificarea lor dupa 72 de ore de incubatie se recolteaza o picatura care se examineaza la microscopul cu fond intunecat. Sunt germeni aerobi. 5. Caractere biochimice 6. Rezistena n mediu, la ageni fizici, chimici i biologici Sunt destul de sensibile in mediul exterior, nu suporta desicatia si nici mediul acid. In sucul gastric si in ape cu reactie acida se distrug repede. In mediul extern , pe sol si in ape, in locuri umede si ferite de razele oarelui supravietuiesc zile si chiar saptamini. Leptospirele saprofite sunt in general mai rezistente suportind temperatura joasa mai bine decit cele patogene. Sunt sensibile la dezinfectante si antiseptice. Sunt sensibile la radiatiile soalre directe. Sunt sensibile la antibiotice. Germenii se raspindesc prin urina animalelor care contamineaza apa. Urina animalelor este alcalina deci leptospirele pot rezista spre deosebire de urina omului care este acida, leptospirele neputind vietui.
7. Structur Prezinta antigene care mpart genul in grupe si serotipuri. Tipul serologic antigenic este identic cu specia in cazul leptospirelor. 8.Caractere de Sunt patogene prin multiplicare si invazivitate. Produc leptospiroza patogenitate care este o antropozoonza. Peretele elastic confera rezistenta la fagocitoza de aceea este considerat
107
108
9. Rspunsul imun 10. Boala la om
cel mai important factor de patogenitate Este de tip umoral dar nu confera protectie Leptospirele patrund prin tegumentele si mucoasele chiar intacte, cauzind o infectie generalizata cu localizare predilecta de organ pe ficat, rinichi, SNC. Boala evolueaza in forme clinice vartiate de la formele usoare, benigne pina la cele grave care pun in pericol viata bolnavului. Simptomele cele mai frecvente sunt: febra , cefalee, mialgii, meningita icter, albuminurie. In cazuri grave se observa leziuni renale, hepatice. Moartea survine prin uremie.
11.Epidemiologie Sursa de infectie o reprezinta animalele( rezervorul natural) - rozatoarele, porcii, ciinii, vitele si exceptional omul care elimina prin urina leptospirele contaminind mediul. Leptospiroza are caracter de boala profesionala fiind afectati predilect crescatorii de animale, agricultorii, vidanjorii, cei care se scalda in ape poluate, umbla desculti pe cimp, minerii, pescarii, etc. Ca profilaxie este importanta stirpirea rozatoarelor ca si cale de transmitere si utilizarea hainelor de protectie pentru cei ce lucreaza in zotehnie. .
ORDINUL RICKETTSIALES Cuprinde 2 familii: - Familia Rickettsiaceae din care face parte Genul Rickettsia - Familia Chlamydiaceae din caere face parte Genul Chlamydia. Germenii apartinind acestui ordin initial au fost considerati virusuri, pe urmatoarele criterii: - au dimensiuni mici sub l milimicron - trec prin filtre prin care bacteriile nu trec - au multiplicare strict intracelulara In prezent dupa aparitia microscopului electronic s-a stabilit ca de fapt sunt bacterii pentruca: - sunt organisme unicelulare - au perete celularrigid si contine mureina, - au memebrana plasmatica, citoplasma, nucleu cu cromozon inelar (specific prokariotelor), au ribozomi, au echipament enzimatic. - contin ambii acizi nucleici - se inmultesc prin diviziune binara - sunt sensibile la sulfamide si la unele antibiotice Deosebirile dintre cele 2 familii constau in faptul ca: Membrii familiei Chlamydiaceae se transmit prin produse patologice contaminate iar germenii familiei Rickettsiaceae se trasnmit prin artropode (intepatura). GENUL RICKETTSIA Rickettsiile sunt foarte raspindite printre artropode. Exista
o singura specie care este strict
108
109
specifica omului:Rickettsia prowazeki 1.Clasificare a. Rickettsii producatoare de tifos exantematic: - R. prowazeki agentul etiologic al tifosului exantematic epidemic care se transmite prin paduche. - R. mooseri de determina tifosul exantematic endemic care are ca sursa sobolanul si se transmite la om prin intermediul purecelui. b. Rickettsii producatoare de febre butonoase: - R. conori ce determina febra mediteraneeana clasica ( febra butonoasa). Se transmite de ciine la om prin intermediul interpaturii de capusa. - R. rickettsii , agentul etiologic al febrei patate as mntilor stincosi se transmite de la rozatoare la om prin intemrediul capusei. 3. Rickettsii care determina febra tropicala: - R. orientalis ce produce febra pluviala de Japonia ,are ca rezervor rozatoarele, transmitindu-se prin larvele de capusa. 4. Rickettsii cauzatoare de tifos pulmonar. -R. burneti numita si Coxiella burneti determina boala denumita febra Q. rezervorul este reprezentat de rozatoare si cornute. se transmite la om prin intermediul capusei adulte, dar se poate transmite si pe cale respiratorie si digestiva. 1.Definiie 2. Habitat 3.Caractere morfologice
Au forma cocobacilara sau bacilara. Dimensiunile variaza intre 0,8-2/0,2-0,6milimicroni. Sunt dispuse izlat, cite 2 sau in lanturi scurte, uneori observindu-se formele filamentoase. Sunt Gramm negative, colorindu-se mai usor cu metodele Giemsa, Machiavello si Castaneda. Sunt imobile si nesporulate.
4. Caractere de Se dezvolta strict intracelular. cultur Anmite rickettsii se multiplica numai in citoplasma unde formeaza incluziuni citoplasmatice; altele se multiplica in nucleu , formind incluziuni nucleare. Cresc si se dezvolta numai in culturi vii: ou embrionat, culturi de celule, soarece, sobolan , cobai 5. Caractere biochimice 6. Rezistena n In excrete uscate la temperatura scazuta, ramin viabile timp de citeva luni mediu, la ageni de zile. fizici, chimici i Sunt distruse rapide de antisepticele uzuale, sunt sensibile la lumina biologici radiatiilor solare. Sunt distruse cu ususrinta de antibiotice ca tetraciclina, cloramfenicol 7. Structur Este deosebit de complexa. antigenic Au antigene somatice si antigene solubile.
109
110
Speciile OXK,OX19, OX2 de la Proteus au un antigen aproape identic cu cel al rickettsiilor. Antigenul solubil este endotoxina eliberata dupa moartea bacteriilor. 8.Caractere de Sunt patogene prin multiplicare intracelulara care duce la leziuni de tip patogenitate proliferativ si prin toxigeneza prin endotoxina. Bolile determinate de rickettsii se numesc richettsioze. 9. Rspunsul RIU determina sinteza de Ac dar aceata confera protectie numai fata de imun efectul toxic al rickettsiilor. RIC se datoreste faptului ca acesti germeni se dezvolta intracelular determinind protectie la infectie. Imunitatea celulara este intretinuta prin persistenta infectiei latente ( de ex. la fosti bolnavi de tifos exantematic, R. prowazeki a fost izolata din ganglionii limfatici si dupa 20 de ani.) In anumite conditii infectia latenta poate recidiva determinid recaderi. 10. Boala la om Infectia cu R. prowazeki apare la om dupa intepatura paduchelui care infectat, face boala si elimina bacteriile prin dejecte pe pielea noii gazde. Elimina totodata si o substanta pruriginoasa care determina scarpinarea. In organismul uman rickettsiile odata patrunse se multiplica in endoteliul vaselor mici. Apar nodulii Frenkel care obstrueaza vasul aparind micronecroze diseminate in toate tesuturile, producindu-se consecutiv disfunctia organerlor respective. Dupa o incubatie de 10 -14 zile apare febra mare 41 gr. C , apoi dupa 5 zile eruptia tipica. Mortalitatea este foarte mare tifosul exantematic fiind introdus in rindul bolilor pestilentiale. Exista si cazuri de tifos exantematic fara paduche. Este vorba de recaderi la fostii bolnavi datorita scaderii rezistentei organismului uman. 11.Epidemiologie Sursa omul pentru tifosul exantematic si animalele pentru celelelalte rickettsioze. Calea de transmitere prin artropode, exceptie R. burnetii care se poate transmite si prin praf. Profilaxie Nespecifica se distrug vectorii si se trateaza sursele umane depistate. Se recunoaste si profilaxia specifica care utilizeaza vaccinuri cu germeni omoriti sau atenuati..
GENUL CHLAMYDIA Cuprinde: l. Specii specifice omului: - Chlamydia trachomatis
110
111
2. Specii comune omului si animalelor: - Chlamydia psitacci - Chalmydia ornithosis 3. Specii strict specifice animalelor. Chlamydia trachomatis are 14 serotipuri notate cu majuscule de la A- L3 dintre care serotipurile AC cauzeaza trahomul, serotipurile D-K produc infectiile genitale, oculare, pulmonare, iar serotipurile L1-L3 cauzeaza limfogranulomatoza veneriana. 1.Definiie 2. Habitat 3.Caractere morfologice C. trachomatis traieste in om iar C. psittacci la bovine, ovine , caprine, cai , pisici , cobai, soareci , aninmale salbatice. Sunt microorganisme cocoide, imobile , Gramm negative. Se coloreaza bine cu metoda Giemsa, Machiavello,Castaneda. Poseda perete celular cu o compozitie chimica asemanatoare bacteriilor Gramm negative. Sunt strict parazite care se multiplica in citoplasma celulelor gazda printrun ciclu de dezvoltare caracteristic. Dupa ce particula infectioasa ( corpuscul elemetar ) patrunde in organism se transforma intr-o particula mai mare ( corpuscul initial) care este forma vegetativa si se multiplica prin diviziune binara dind nastere la noi corpuscului elementari care pot parazita alte celule. Corpusculii elementari se reunesc si dau nastere microcoloniilor (incluzii citoplasmatice) in membrana citoplasmatica invaginata a celulei gazda.
4. Caractere de Chlamydiile se cultiva in sacul vitelin al oului embrionat, pe culturi de cultur celule pulmonare de osarece si pe soarece inoculat intracerebral,intranasal, etc. 10. Boala la om Chlamydia trachomatis determina urmatoarele infectii: l. Trahomul keratoconjunctivita cronica, contagioasa caracterizata prin aparitia unor foliculi, hipertrofie papailara, panus cornean, tesut fibros cicatricial cu deformatiianatomice 2. Conjunctivita si uretrita cu incluziuni intilnita la noi nascuti, care se pot infecta in cursul nasterii. La adulti determina uretrite, cervicite, vaginite. 3. Limfogranulomatoza veneriana (boala lui NICOLAS FAVRE): boala ce lezeaza in primul rind sistemul limfatic din regiunea ing
GENUL MYCOPLASMA Genul Mycoplasma cuprinde in jur de 60 de specii, majoritatea lor fiind izolate de la animale (bovine, oi, capre, pasari) carora le pot cauza diferite infectii. Noua specii sunt specific umane, dintre care 4 sunt patogene. Mycoplasmele sunt cele mai mici bacterii libere, avind un diametru de aprox.
111
112
o,2milimicroni. Ele sunt asemenatoare bacteriilor dar nu au perete bacterian. Speciile patogene pentru om sunt: - Mycoplasama hominis Cel mai patogen este tipul 1. Are ca habitat cavitatea bucala si nazala a omului precum si tractul urogenital. DIENES o evidentiaza in 1937 dintr-o infectie urogenitala. - Mycoplasma pneumoniae Are ca habitat tractul respirator superior. EATON o izoleaza in 1944 din sputa unui bolnav cu pneumonie atipica primara "PAP" despre care se stie ca impreuna cu alte specii descoperite intre timp prezinta o mare asemanare cu agentul PPO, motiv pentru care mult timp au fost numite PLO (pleuropneumonia- like org.). - Mycoplasma fermentas Are ca habitat caile respiratorii superioare si caile urogenitale. - Mycoplasma T Are ca habitat caile urogenitale. 1.Definiie 2. Habitat 3.Caractere morfologice
Nu au perete celular ca celelalte bacterii, doar o membrana tristratificata, mai rezistenta insa decit la bacterile obisnuite. Prezinta un polomorfism accentuat si dimensiuni variabile. Sunt cel mai ades sferice; sunt filtrabile, apar frecvent forme filamentoase ramificate si forme gigantice "largebodies". Sunt germeni Gramm negativi. Sunt nesporulate, imobile, neincapsulate. Mycoplasmele au ADN (nucleu ca la prokariote) , ribozomi, citoplasma.
4. Caractere de Cresc numai in prezenta proteinelor native. pe medii semisolide dezvolta cultur colonii foarte mici, frecvent invizibile cu ochiul liber cu un aspect caracteristic de " ou prajit"- fried egg. 5. Caractere Mycoplasmele au o activitate biochimice redusa. Sunt aerobe sau facultativ biochimice anaerobe. Elibereaza hemolizine 6. Rezistena n Sunt putin rezistente in mediul extern doar citeva ore, dar oricum sunt mediu, la ageni mai rezistente decit alte bacterii cum ar fi gonococul. fizici, chimici i Rezista la uscaclune. biologici Sunt distruse prin pasteurizare. Sunt distruse de radiatiile solare, dezinfectante, antiseptice. Prezinta o rezistenta marcata fata de antibioticele care actioneaza asupra peretelui celular. Sunt sensibile la antibiotice de tipul tetraciclinei si macrolide. 7. Structur Detin antigene antigenic seroogice. somatice care clasifica genul in grupuri si tipuri
8.Caractere de Sunt patogene prin multiplicare la poarta de intrare si foarte putin pin patogenitate invazivitate. Nu sunt toxigene. Sunt in general germeni cu virulenta scazuta, 80-90% dintre infectii fiind
112
113
asimptomatice. Mycoplasma pneumoniae determina PAP (pneumonia atipica primara) 40-60% din pneumoniile atipice primare se datoresc Mycoplasmei pneumoniae, fiind mai frecvent intilnita la adolescenti, restul de pneumonii atipice de la copii si batrini fiind de natura virala. 9. Rspunsul Este in primul rind umoral; fiind slab nu poate conferi o protectie reala. imun Intrucit Mycoplasmele se pot multiplica si intracelular apare si un raspuns imun celular. 10. Boala la om Tratament 11.Epidemiologie Se efectueaza cu tetraciclina si macrolide. . Sursa de infectie este omul. Transmiterea se face prin picaturi Phlugge ( in cazul infectiilor aerpgene si prin contact sexual in cazul celor urogenitale. Profilaxia este nespecifica.
113

Examen Bacterii 2011

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Examen Bacterii 2011

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

FAMILIA STAPHILOCCACEAE GENUL STAPHILOCOCCUS

Staphylococ cus aureus

INTER ES MEDIC AL UMAN major

LOCALIZARE TIPURI DE INFECII

Staphylococ cus epidermidis

Staphylococcus - epidermidis sensu stricto

auricularis capitis caprae, haemolitycus

rezident modest rezident major

pasteuri, rezident saccharolyticus modest warneri modest

major, modest, modest modest major

10. Caractere patogenitate

5. Grupul bovis 6. Grupul mutans

3. Grupul mitis streptococi viridans

- Str. salivarius, - Str. vestibularis

- Str. mutans, - Str. sobrinus

5.Caractere biochimice 6.Rezistena mediu 7.Structur antigenic 8.Patologie infecioas

8. Caractere patogenitate 9. Rspunsul imun

8. Caractere patogenitate 9. Rspunsul imun

Habitat Specific uman Specific uman

Specia Pasteurella multocida

9. Rspunsul imun 10. Boala la om

FAMILIA ENTEROBACTERIACEAE. CARACTERE GENERALE

Genul Genul Escherichia - Klebsiella Shigella

Copii mai mici de 2 ani; aduli Aduli

Toate vrstele Copii 2-6 ani, aduli

3.Caractere morfologice 4. Caractere de cultur

10. Boala animale

1. Definiie 2. Habitat 3.Caractere morfologice

necesar efectuarea tratamentului. 7. Structur antigenic

Bacili Gramm negativi, nesporulai, necapsulai, ciliai, mobili.

GRUPUL 3 GRUPUL 4 GRUPUL 5

nesporulai , uneori ncapsulai, Gramm negativi.

PSEUDOMONAS MALLEI 1.Definiie 2. Habitat 3.Caractere morfologice Agentul etiologic al morvei.

COCI i COCOBACILI GRAMM NEGATIVI NEFERMENTATIVI MORAXELLA BRANHAMELLA

A. FLORA ANAEROBA EXOGENA

B.FLORA ANAEROBA ENDOGENA

ultimele 3 genuri au importanta in

6. Rezistena n mediu, la ageni fizici, chimici i biologici

9. Rspunsul imun 10. Boala la om

o singura specie care este strict

GENUL CHLAMYDIA Cuprinde: l. Specii specifice omului: - Chlamydia trachomatis

S-ar putea să vă placă și