P. 1
EXAMEN BACTERII 2011

EXAMEN BACTERII 2011

|Views: 329|Likes:
Published by Cristina Tudor

More info:

Published by: Cristina Tudor on Feb 12, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/23/2014

pdf

text

original

1

COCI GRAMM POZITIVI FAMILIA MICROCOCCACEAE FAMILIA MICROCOCCACEAE Genul Micrococcus Genul Stomatococcus Genul Dermacoccus Genul Kocuria Genul Kytococcus Genul Nesterenkonia

Genul Planococcus

Genul Staphylococcus

FAMILIA STAPHILOCCACEAE GENUL STAPHILOCOCCUS

1.Taxonomie În prezent Genul Staphylococcus a fost a fost îndepărtat din Familia Micrococcaceae la fel ca şi Genul Planococcus, considerându-se mai apropiaţi de gruparea Streptococcus – Lactobacillus – Bacillus, folosindu-se ca argumente: - peretele celular cu o compoziţie diferită, - deosebirle imunologice ale catalazelor, - conţinut diferite al bazelor ADN, - spectrul de sensibilitate la antibiotice diferit. 2. Definiţie. Coci Gramm pozitivi, cu dimensiuni cuprinse între 0,5 - 1μ, aerobi, facultativ anaerobi, imobili, nesporulaţi, catalazo - pozitivi. Puţin pretenţioşi, se cultivă pe medii obişnuite şi tolerează concentraţii între 5%-15% NaCl, unele specii fiind halofile. Genul Staphylococcus cuprinde un număr apreciabil de specii în modificare crescătoare continuă, fiind cunoscute şi clasificate până în prezent 33 de specii dintre care 16 specii au fost identificate şi la om: o specie Staphylococcus aueus-coagulazopozitivă şi 15 specii de Staphylococcus coagulazo- negativi. Calificativul de coagulazopozitiv sau coagulzonegativ se referă la rezultatul testului pentru coagulaza liberă.

1

2

GRUP

SPECIE

Staphylococ cus aureus

Staphylococcus aureus

INTER ES MEDIC AL UMAN major

LOCALIZARE TIPURI DE INFECŢII

Colonizează: nări, colon, tegument, mediu de spital. Determină infecţii ale pielii (foliculite, furuncule, carbuncule, celulită, impetigo, infecţii de plagă), endocardite, pneumonii, artrite, osteomielite prin diseminare prin continuitate, diseminare limfatică sau sanguină . Determină toxiinfecţii alimentare grave Colonizează tegumentul, mediul de spital . Determină bactriemii la noi născuţi şi pacienţii oncologici. In secţiiile de chirurgie cardio vasculară determină infecţii de pace-maker, de grefă vasculară, mediastinite, miocardite. In secţiile de ortopedie determină infecţii asociate cu dispozitive ortopedice, protezele articulare, rar osteomielită. Infecţiile tractului urinar: cistita, uretrită, pielonefrita. Implicat în peritonita asociată cu dializa peritoneală ambulatorie În conductul autitiv extern Scalp Pielea feţei Determină endocardite, peritonite,infecţii ale tractului urinar, septicemii, infecţii ale plăgilor postintervenţie pe os şi articulaţii Germene oprtunist, poate coloniza instrumentar pentru investigyaţii invazive(catere, drenuri) poate determina Endocardite, abcese cerebrale, septicemii, infecţii profunde, osteite, artrite, infecvţii cutanate, infecţii profunde, infecţii ale protezelor vasculare sau ale protezelor valvulare.

Staphylococ cus epidermidis

Staphylococcus - epidermidis sensu stricto

major

-

auricularis capitis caprae, haemolitycus

rezident modest rezident major

-

hominis lugdunensis

modest major

2

3

-

pasteuri, rezident saccharolyticus modest warneri modest

Poate fi implicat in osteomielită şi infecţii ale tractului urinar Infecţii ale tractului urinare la femei de vârstă fertilă, uretrite negonococice, prostatite, infecţii ale plăgilor, septicemii

Staphylococ Staphylococcus cus - saprophyticus saprophyti cus - xylosus, - cohnii Staphylococ cus simulans Staphylococ cus intermedius Staphyloco ccus Simulans Staphylococcus schleiferi

major, modest, modest modest major

Germene oportunist implicat în colonizarea instrumentarului medical folosit în practici microinvazive: catetere, drenuri, regăsindu-se şi pe alte dispozitive introduse în organism (valve, proteze), putând determina infecţii ale protezelor vasculare şi valvulare.

3. Istoric 4. Habitat

Descoperit în l878 de Robert Koch în colecţiile purulente ale unor bolnavi, cultivat în mediu lichid pentru prima dată de către Louis Pasteur. Germeni larg răspândiţi în natură. In stare saprofită se găsesc în aer, sol, apă, pe piele şi în cavităţile naturale ale omului şi animalelor. Stafilococii condiţionat patogeni (SCN coagulazonegativi) formează microcolonii la nivelul foliculilor piloşi şi la nivelul glandelor sebacee, pe tegumete şi în nări. SCN au capacitatea de a se dezvolta pe suprafeţele electronegative ale corpilor străini sub formă de colonii alcătuite din aceste bacterii şi glicocalix „slime”substraturi organice, constituind un biofilm - principal factor de patogenitate. Aşa sunt asociaţi din ce în ce mai frecvent cu infecţiile apărute în urma practicării manevrelor invazive pentru diagnostic sau tratament (catetere, drenuri) şi a inserţiilor protetice (valve cardiace, proteze vasculare, şunturi artrio-venoase, proteze articulare, etc). Stafilococii patogeni (SCP -coagulazopozitivi) deşi au tropism faţă de derm producând infecţii însoţite cu puroi la nivelul pielii şi glandelor anexe se pot implica în bacteriemii şi septicemii în alte organe şi ţesuturi.

5.Caractere morfotinctoriale

Coci sferici, nesporulaţi, în general necapsulaţi, imobili. Cel mai frecvent stafilococii sunt dispuşi în grămezi

3

deci pasteurizarea este eficientă asupra lor.Sunt sensibili la dezinfectante şi antiseptice în concentraţiile uzuale. proteaze. factori antimicrobieni).Caractere biochimice 8. ou. Pigmentarea devine mai evidentă după menţinerea plăcii cu mediul de cultură încă 24 . . Rezistenţa faţă de . soia) favorizează pigmentogeneza. supravieţuind luni de zile în produsele patologice uscate (puroi).Câştigă uşor rezistenţa la antibiotice: 90% din tulpini sunt rezistente la penicilina (produc penicilinaza care distruge penicilina G prin descompunerea inelului beta lactaminic).stafilococcus aureus). presiune osmotică. dezvoltându-se bine pe medii simple de cultură (geloză. care colorează doar cultura nu şi mediul. Mediile cu suplimente organice (ser.5 dar sunt tolerate şi variaţii mari. Anomalia tinctorială se asociază cu anomalii morfologice exprimate prin forma alungită. . lipaze. imperfect conturată a stafilococilor. Dacă produsul patologic recoltat conţine şi floră secundară.La o temperatură de 550 C . Unele tulpini deţin hemolizine producând hemoliză clară. în diplo.Au un echipament enzimatic bogat:catalaza. hialuronidaza.4 neregulate asemănătoare unui ciorchine de strugure (staphylo -strugure). care se clarifică dupa câteva ore la frigider. beta şi de curând s-au identificat şi hemolizine de tipul γ şi δ . variaţii de pH. 6. Staphylococus epidermidis elaborează un pigment alb. Caractere cultură. totală cu un contur bine delimitat (hemolizina α. dar se pot aranja şi izolaţi. peptone. methicilina). DN. în 18-24 ore şi la un pH optim de 7. . . făcând parte din bacteriile factori fizci şi chimici nesporulate cele mai rezistente la condiţii de mediu înconjurător. motiv pentru care până la efectuarea antibiogramei se pot administra peniciline semisintetice (oxaciclina. 7. altele produc hemoliza difuză cu limite imprecise (hemolizina β stafilococi animali şi 20 %din stafilococii umani). nepretenţios. coagulaza.aze . nucleaze. Staphylococus saprophyticus elaborează un pigment citrin.la stafilococcus aureus de tip uman. pentru izolarea stafilococilor se folosesc medii de îmbogăţire hiperclorurate până la 7-10 -15g% mediul Chapmann.600 C sunt distruşi în aproximativ 15 minute.48 ore la temperatura camerei Staphylococus aureus elaborează un pigment auriu. .Rezistă la întuneric şi uscăciune. Gramm pozitivi de regulă pot deveni Gramm variabili în condiţii de stress metabolic ( temperatură. . de Este un germene aerob şi facultativ anaerob.Elaborează hemolizine (alfa. geloză sânge) la temperaturi între 35 -370 C. tetrade sau în lanţuri scurte de 3-4 celule.Elaborează pigmenţi endogeni de natură lipidică. 4 .

. cresc toxicitatea endotoxinelor germenilor Grammm negativi . . Toxigeneza . motiv pentru care se recomandă administrarea concomitentă a vancomicinei cu rifampicină sau aminoglicozide. Cea mai importanta este alfa-hemolizina care distruge membrana eritrocitelor.coagulaza legată (clamping factor. trombocitelor şi a altor celule la iepure oaie şi om. Caractere patogenitate 5 .Factorul necrozant inoculat intradermic la iepure produce dermonecroza. hidrolaze. eritrodermie . . cotrimoxazolul. aminoglicozidele. beta. gama.în invazia ţesuturilor şi în fagocitoză. specifice.Fibrinolizina sau stafilokinaza lizează cheagul de fibrină.adezine.Enterotoxina produsă de unele tulpini patogene are rol în etiologia toxiinfecţiilor alimentare.capsula prezentă la un număr mic de tulpini de Stapylococcus aureus. de Stafilococii patogeni îşi datoresc această proprietate. 10.Exotoxine piretogene (A.B) cu efecte imunosupresoare. . delta hemoliza). 9. în doze mari putând avea un efect letal. . . .polizaharidul A identificat la Stapylococcus aureus şi polizaharidul B identificat la Stapylococcus epidermidis sunt acizi teichoici.proteina A întâlnită doar la stafilococii patogeni. hemolizine). având acţiune antifagocitară.. şi un important efect asupra musculaturii netede şi asupra SNC.Structura antigenică Este variată şi heterogenă. Probabil ca aceasta determină excitaţia directă a SNC dupa ce au fost lezaţi receptorii neutri din tubul digestiv . capacităţii de a elaboara un număr mare de toxine şi enzime. favorizând invazia stafilococilor. etc. extinzîndu-se în prezent şi la cefalosporine.macrolidele. In organisme produce o barieră de fibrină în jurul focarului septic şi la suprafaţa germenului.Factorul letal inoculat intravenos la iepure determină rapid moartea animalului.Hemolizine elaborează hemolizine solubile.implicate în colonizarea matricei intercelulare. .Leucocidina poate avea un rol deosebit de important în infecţii determinând degranularea leucocitelor şi macrofagelor.factor de agregare) . inhibând motilitatea acestora.proteine de suprafaţă. cu efecte mitogene pronunţate la nivelul limfocitelor T supresoare. având antigene legate de corpul celular dar şi structuri antigenice extracelulare (exotoxine. Antigene legate de corpul celular . are acţiune dermonecrotică. separabile prin electroforeză (alfa.5 Începând din anii 1960 s-a demonstrat exitenţa tulpinilor de Stafilococcus aureus meticilinorezistent (MRSA) cu rezistenţă multiplă la antibiotice incluzând toate antibioticele β –lactaminice.Coagulaza liberă şi legată este tipică pentru stafilococii patogeni.

5 Infecţii la nivelul oaselor şi articulaţiilor determină osteomielita şi artrita septică. 3. Poate cauza abcese perirenale. Toţi factorii care scad rezistenţa organismului (infecţii intercurente. prin scindarea acidului hialuronic din ţesutul interstiţial favorizează invazia stafilococilor în ţesuturi. foliculite. bronşită. 2. abcesele cerebrale sau pulmonare se datorează răspândirii germenilor pe cale sanguină sau limfatică de la nivelul procesului superficial. toxina exfoliativă (dermatita exfoliativă Ritter). traumatisme.Hialuronidaza. abcese. enterită acută la copiii cu disbacterioze în urma tratamentelor cu antibiotice cu spectru larg de acţiune. otite. dar care nu influenţează procesul de vindecare. etc. boli debilitante. proteina sindromlui toxico-septic (TSST1). Mai frecvent poate apare sindromul de şoc toxic determinat de stafilococul producător de TSST-1 – toxina 1 a şocului toxic.Răspunsul imun Imunitatea postinfecţioasă este specifică faţă de produşii extracelulari (toxine. 6. etc) favorizează dezvoltarea infecţiei. pemphigus neonatorum. . mai ales la copii şi la vârstnici după infecţii virotice. Infecţii gastrointestinale a. Forma clinică de manifestare a infecţiei depinde de poarta de intrare. 7.6 . endocardite.Boala la om 6 . tulburări de nutriţie. coli. 8. b. Stafilococii pot deveni patogeni şi se pot manifesta ca atare fie prin multplicare şi invazivitate. toxiinfecţii alimentare (TIA) . de numărul şi virulenţa germenilor : l. Infecţia stafilococică de spital. 4.determinate de stafilococii producători de enterotoxină. În cazul unor infecţii generalizate titrul poate atinge valori mari. penicilinaza sunt alte substanţe extracelulare formate de stafilococi. Copiii şi adolescenţii sunt mai susceptbili la infecţia stafilococică. infecţia plăgilor. deoarece tulpinile de spital sunt patogene. impetigo. 11. hidrosadenite. factor de difuziune. lipazele. Infecţii la nivelul altor organe: meningite. pneumonii.Dezoxiribonucleaze. Infecţii la nivelul căilor respiratorii: rinofaringită. fie prin multiplicare şi toxigeneză. sinusită. iar organismele receptive (bolnavii) au o apărare antiinfecţioasă scăzută.febra puerperală postabortum sau post partum sunt din ce în ce mai rare. sarcina. proteinazele. enzime) dar şi faţă de antigenele legate de corpii bacterieni. infecţia nozocomială este cea mai temută astăzi. 12. prezintă cel mai ades plurirezistenţă la antibiotice. Titrul anticorpilor antistafilococici este scăzut. dermatita exfoliativa Ritter. Infecţii generalizate . Infecţii urinare ocupând locul 2 în etiologia cistitelor şi glomerulonefritelor după Esch. Infecţii ale pielii şi ţesutului subcutanat: furuncule.

Factorii socioeconomici precari . animale. Receptivitatea : generală. cu transplant de organ. pot influenţa negativ circulaţia stafilococilor în mediu. purtătorul sănătos de germeni în special din mediul spitalicesc (nas. maladii cronice decompensate. în special la nou născuţi. 7 . tegumente). Calea de trasmitere: directă sau indirectă. Epidemiologie Sursa de infecţie: este reprezentată de omul bolnav cu diferite forme de boală.7 13. complexă . bolnavi imunodeprimaţi. alimente. elemente de mediu.

.analiza electroforetică a enzimelor.8 FAMILIA STREPTOCOCCACEAE 1.tipul de hemoliză produs pe agar sânge. . . .hibridarea acizilor nucleici. .utilizarea anticorpilor monoclonali. etc. rar izolaţi şi de la om Genul Leuconostoc . . 8 . . şi bacteriemii neonatale. Familia Streptococcaceae cuprinde în prezent următoarele genuri: Genul Streptococcus Streptococii Genul Enterococcus Streptococii enterici Genul Lactococcus Streptococii prezenţi în produsele lactate Genul Vagococcus Streptococii mobili Genul Abiotrophia Streptococii simbiotici Şi cocii Gramm pozitivi din alte genuri se înrudesc cu streptococii şi anume: Genul Aerococcus Larg răspândiţi în natură. criteriile de taxonomie moleculară au primat în conturarea Familiei Streptococcaceae şi anume: . rar izolaţi şi de la om.Implicaţi în meningite.specificitatea serologică a substanţelor specifice de grup şi de tip. Taxonomie Iniţial clasificarea germenilor aparţinând acestei familii s-a bazat pe caractere fenotipice şi anume: .analiza secvenţelor ARNr 16S. .caracteristici ecologice.reacţii biochimice. Genul Helcococcus Habitat insuficient precizat.Implicaţi în meningite.furaje. furaje.Ubicvitar pe vegetale.aspectul morfologic al colonilor.rezistenţa la factori fizici şi chimici .compoziţia în lipide. .Implicaţi în endocardite subacute. . . . În prezent. după mai multe remanieri. Genul Pediococcus .Implicaţi în endocardite subacute Genul Gemella Coci prezenţi în microbiocenoza tractulului respirator şi digestiv.Ubicvitar pe vegetale. Genul Globicatella Habitat insuficient precizat. dar şi pe tegumente. . alimente dar şi în tubul digestiv al omului. alimente dar şi în tubul digestiv al omului.

sanguis. costellatus. dysgalactiae. salivarius. S-au utilizat de a lungul timpului: . Grupul anginosus 3. . vestibularis.Str. .analizei taxonomice numerice. Taxonomie Cuprinde în prezent 6 grupări de specii. . .teste biochimice. porcinus.Str. . . . . Grupul salivarius 9 . agalactiae.rezistenţa la acţiunea factorilor fizici şi chimici. 2.. . . . .Str. . pyogenes . conturate astfel în urma: .Str. . Cele mai importante specii de streptococi pentru patologia umană sunt următoarele: GRUPUL 1.Str.Str. . . .Str.Str.apectul hemolizei pe mediul cu agar-sânge.specificitatea serologică a antigenelor de grup (Lancefield) şi de tip. parasanguis. .teste de genetică moleculară.Str. pneumoniae.9 abcese meningite şi GENUL STREPTOCOCCUS 1.Str. oralis.analizei comparative a secvenţelor ARNr 16S.Str. Grupul mitis 4. mitis. Grupul pyogenes SPECIA .Str. gordonii. Clasificarea streptococilor Încă nu există un sistem perfect ci doar perfectibil pentru clasificarea tuturor streptococilor. .Str. .Str. anginosus. .constatării rezultatelor hibridării acizilor nucleici. intermedius.Str. . crista.Str.Str. thermophillus 2.

dysgalactiae .Str. tractului gastrointestinal şi pielii fiind nepatogene. costellatus . Infecţii purulente la nivelul: cavităţii bucale. maimuţe.Str.Str. determinând variate manifestări clinice imediate sau la distanţă în timp. glomerulonefrită acută. intestinal.Str. coree. 3. rattus. eritem nodos. pyogenes DETERMINARE CLINICĂ Portaj nasofaringian: 10%-40%. Habitat Germenii Genului Streptococcus se regăsesc găzduiţi la om şi diverse animale (bovine. Grupul bovis 6.Str. Complicaţii nonsupurative: febra reumatică. Complicaţii supurative: prin diseminarea infecţiei pe cale sanguină. porcinus 2. intestinal. faringelui. urinar. păsări.Str.Str. oaselor. 4. Nefrite Infecţii ale aparatului urinar şi genital Fac parte din flora rezidentă la nivel orofaringian. . agalactiae ale . intermedius 10 .Str. Manifestări clinice GRUPUL 1. anginosus .Str. Adulţi: infecţii postpartum Imunodeficienţi:infecţii tegumentare. cricetus. căilor respiratorii superioare. SNC. . vaginal. la nivelul tegumentelor. etc) de unde pot polua diferite elemente ale mediului ambiant. bovis . . erizipel). Grupul anginosus .10 5. a orofaringelui. canine. ţesuturi moi (celuluităfasceită necrozantă) respiratorii (angine. Grupul mutans . genital. faringite). porcine. părţilor moi.Str.Str. mutans. sobrinus . Portaj: faringian. equine. Unele specii fac parte din flora indigenă. Grupul pyogenes SPECIA . limfatică sau prin contiguitate. ţesuturilor moi. Tulpinile eritrotoxigene determină: scarlatina sau sindromul de şoc toxic. Noi născuţi: pneumonii. febră puerperală. tractului digestiv. Infecţii potenţial grave: tegumentare (impetigo.Str. altele sunt patogene. meningite. şobolani.

mutans. 11 .Str. Implicate în formarea plăcii dentare şi în cariogeneză. Potenţial cariogenn. aerobi şi facultativ anaerobi. patogeni sau saprofiţi condiţionat patogeni. La copii implicat în etiologia peritonitelor primare. nesporulaţi.Str.Str. Frecvent implicat în: otite medii. făcând parte din flora normală a omului şi animalelor. Sunt saprofiţi. dispuşi în lanţuri (strepto = lanţ) sau perechi. Agentul etiologic al pneumoniei francă lobară şi al reacutizării bronşitelor cronice. Floră rezidentă la nivelul cavităţii bucale şi orofaringelui.Str. pneumoniae Floră rezidentă la nivelul cavităţii bucale şi orofaringelui. meningite. . Grupul bovis . Bacteriemii şi septicemii la pacienţi oncologici. . Floră rezidentă la nivelul cavităţii bucale. crista. Ocazional în colon.Definiţie Sunt coci sferici sau ovali. cu manifestări clinice asemenătoare Grupului mitis. mitis. . sobrinus STREPTOCOCCUS PYOGENES 1. imobili. Pneumonii şi meningite –rar. Rar implicate în endocardite subacute. sanquis. parasanquis.Str.Str. salivarius.Str. unii carboxifili. . Implicaţi în endocardite subacute la pacienţi cu suferinţe intestinale (diverticulite.Str. Accidental patogen. neo de colon). 4. oralis. Grupul mitis streptococi viridans . bovis 6. -Str. Grupul salivarius . .Str. Germeni pretenţioşi nutritivi. Portaj orofaringian : 30%-70%. . Habitat Sunt larg răspândiţi în natură. sinuzite.Str. vestibularis 5.Str. . Gramm pozitivi. Grupul mutans .11 3. Endocardite subacute la pacienţii cu valvulopatii sau cu tulburări ale dinamicii sanguine cardiace. gordonii. Aspectele descrise la Streptococcus pyogenes sunt valabile pentru toate speciile de streptococi. 2.

de Streptococii sunt germeni mai pretenţioşi decât stafilococii. Sunt catalazo negativi şi nu sunt sensibili faţă de bilă. Au capacitatea de a elabora hemolizine (alfa. Sunt aerobi dar pot fi şi microaerofili sau chiar facultativ anaerobi (enterococii). Din aceasta categorie fac parte streptococii de grup A (care sunt întotdeauna patogeni) dar şi cei din grupurile B. ser. incolore şi determină o zonă de hemoliză. condiţionat patogene. . metabolizează incomplet hemoglobina dând o coloraţie verzuie în jurul coloniilor caracteristică pentru streptococii viridans. coloniile având marginile clare. nesporulaţi. nu eliberează hemolizine. vitamine şi factori de creştere. Pe medii cu sânge dezvoltă colonii mai mici decât ale stafilococului (0. Streptococii de grup A sunt sensibili la bacitracină şi la pirolidonil – beta naftilamidă (testul PYR) ceea ce permite diferenţierea lor. dau o hemoliza completă. ei fiind saprofiţi. In funcţie de elaborarea de hemolizine streptococii se împart în 4 categorii: . C . Sunt imobili.colonii de tip M.Caractere biochimice Au formă de coci. unele specii pot prezenta o capsulă de natură polizaharidică care le conferă o mare virulenţă şi împiedică fagocitoza. Elaborează enzime care permit degradarea zaharurilor cu producere de acid. ascită).sânge. streptococii viridans sunt mai puţin pretenţioşi iar enterococii cresc pe mediile uzuale.5-2mm).streptococii betahemolitici care elaborează hemolizina beta. fiind implicaţi în infecţiile mixte cu localizare pulmonară. întinsă. dar este o hemoliză în care mai există hematii nehemolizate. Cresc de obicei pe medii lichide de bulion glucozat sau pe mediul solid de geloză. . Ei sunt dispuşi în diplo sau lanţuri de lungimi variabile condiţionate de factorii de mediu. alfa prim. necesitând pentru creştere medii mai complexe care să conţină proteine native (sânge. contiţionat patogeni. 12 ..streptococi alfa hemolitici. . fiind saprofite. Din această grupă fac parte streptococii de grup D şi peptostreptococii. Streptococii care deţin capsulă deci un grad ridicat de patogenitate determină o turbiditate omogenă a mediului. Pe medii cu bulion glucozat streptococii piogeni cresc în formă de flocoane care se depun pe pereţi sub formă de fulgi şi lasă un sediment pe fundul eprubetei. Streptococii piogeni sunt cei mai pretenţioşi. beta) sau streptococii gama nu elaborează hemolizine. Streptoocii piogeni determină pe geloză sânge colonii de tip S iar cei care deţin capsulă .12 3.streptococii alfa prim hemolitici metabolizează complet hemoglobina. În aceasta categorie intră serotipurile B şi D ale streptococilor. ovoizi sau sferici cu diametrul de l.Caractere morfologice 4.Caractere cultură 5.streptococii gama sunt nehemolitici.2 mm. În peretele bacterian mureina se regăseşte în cantitate mare. F şi G .

In stare liofilizată îşi păstreză viabilitatea ani de zile.v. u. 7. Rezistenţa în Sunt microorganisme relativ rezistente.. Din această clasificare lipsesc streptococii viridans care nu au substanţa C. Exotoxina determină scarlatina. iar la nivelul mucoaselor enantem.Antigenele somatice a. în infarctul miocardi acut. săptămâni în secreţiile faringiene uscate la temperatura camerei. b. Streptococii de grup D îsi câştigă rapid rezistenţa la antibiotice. substanţa T . timp de 20 de minute. fiind unul din principalii factori de virulenţă ai streptococilor de grup A. Este deosebit de antigenică. c. . Streptococii de grup A sunt întotdeauna sensibili la peniciline (nefiind necesară antibiograma). d. Hialuronidaza scindează acidul hialuronic şi favorizează invazia germenilor. b.Antigene solubile a. putând supravieţui câteva mediu. conţinând atât antigene somatice cât şi antigene solubile. Este specific de tip. proteina R care este un antigen de suprafaţă. Determinarea streptokinazelor are importanţă pentru diagnosticul si prognosticul bolii. Are specificitate de grup. Fibrinolizinele sau streptokinazele au proprietăţi proteolitice.U.B.Structură antigenică Este deosebit de complexă. Pe baza acestei substanţe streptococii au fost împărţiţi de către LANCEFIELD în l9 grupe. Sunt distruşi de razele solare. Streptokinaza administrată intravenos este utilă în embolia pulmonară. streptococii de grup A împărţindu-se în 80 de tipuri . Sunt rezistenţi faţă de violetul de genţiană. Majoritatea streptococilor care sunt patogeni pentru om aparţin grupului A. .. pe chimici şi biologici tampoane de vată. Substanţa C nu este factor de patogenitate. f.13 6. activând plasminogenul din plasmă. e. la acţiunea bilei şi a sărurilor biliare la fel ca şi streptococii viridans.5 g%). antigenul capsular (se poate izola de la germeni foarte patogeni). la agenţi fizici.. tromboza arterială şi venoasă. anticorpii antiexotoxină sunt protectori. antiseptice şi dezinfectante în concentraţiile uzuale. notate cu litere: A. Există un singur tip de toxină eritrogenă care este elaborată numai de streptococii lizogenizaţi. proteină care permite împărţirea în 28 de serovaruri a streptococilor piogeni. 13 . Exotoxina (eritrotoxina) sau toxina Dick are afinitate pentru piele determinând exantem. Sunt rezistenţi la concentraţii mari de NaCl (6. îl transformă în plasmină care este capabilă să digere fibrina. proteina asociată proteinei M (MAP). antigenul M se găseşte la suprafaţa peretelui bacterian. c. de aceea anticorpii anti C nu conferă protecţie.. Carbohidratul C se găseşte în profunzimea peretelui. precum şi de căldură la 55 0 C..serovaruri (GRIFFITH).

. Deosebit de importante în diagnosticul precoce şi tardiv al infecţiei streptococice. Invazivitatea este determinată de enzimele litice care determină apariţia unor focare secundare propagate din aproape în aproape.anticorpilor anticarbohidrat (anti CHO) cu semnificaţie asemănătoare cu anticorpii antiMAP. pot da infecţii de focar la poarta de intrare sau la distanţă. Imunitatea după scarlatină este durabilă pentrucă există un singur tip de toxină eritrogenă. au o dinamică asemănătoare anticorpilor M. Imunitatea specifică dpinde da anticorpii anticapsulari şi antideterminanţi de suprafaţă. declanşând în organismului bolnavului elaborarea de antistreptolizine O (evidenţiabilă prin reacţia ASLO). Sreptodornaza (dezoxiribonucleaza) depolimerizează ADN.Caractere patogenitate de Patogenitatea streptococilor este determinată de capacitatea lor de virulenţă. toxigeneză şi de sensibilizare. a căror titru este orientativ în diagnosticul infecţiilor poststreptocice. de natură proteică cu acţiune hemolitică.G de streptococi. Streptolizinele se subîmpart în: .streptolizina S este oxigenostabilă. . antigenul cu rol în patogenia glomerulonefritei difuze acute. Toxigeneza este o proprietate pe care o regăsim doar la streptococii de grup A. Caracterul de patogenitate prin multiplicare este dat de proteina M şi capsula de acid hialuronic. determinând afecţiuni la poarta de intrare. reacţionând încrucişat cu glicoproteinele din valvele cardiace umane. devenind lizogeni şi elaborând exotoxine.anticorpilor antistreptolizină O.anticorpilor specifici antiproteina M (se cunosc 80 de tipuri diferite) care asigură gazdei o protecţie de lugă durată – ani de zile.anticorpilor antiantigenul citoplasmatic endostreptozin. 9. ei deţin receptori pentru bacteriofagi. Aceste caractere de patogenitate pot da naştere la infecţii acute. Cercetări recente au demonstrat existenţa unei imunităţi locale la nivelul mucoaselor. După infecţii streptoocice ale pielii în special apar anticorpi antiADNează. producând în anaerobioză hemoliza beta pe mediile cu sânge.anticorpilor antiproteine din citoplasma celulei streptococului (proteina 40KD şi proteina 50KD).C. Imunitatea faţă de de infecţia cu streptococi de grup A este legată de prezenţa: . . neantigenică.14 d. 8.anticorpilor anti MAP care apar la titruri ridicate în complicaţiile nesupurative. Rezistenţa împotriva infecţiei streptococice are specificitate de tip. leucolitică şi cardiotoxică. e. oxigenabilă.streptolizina O elaborată de grupele A. . dintre care unele au un mare potenţial de cronicizare. Răspunsul imun 14 . Aceste infecţii sunt întotdeauna purulente. . . Este puternic antigenică.

mastoidă sau meninge.reumatismul articular. La un moment dat una dintre infecţii devine contactul sensibilizant iar următoarea va fi contactul declanşant. amigdalite pultacee. putând evolua netratată spre deces.15 In funcţie de poarta de intrare are loc o reacţie inflamatorie difuză a ţesutului care se poate extinde rapid. Această infecţie primară poate fi urmată în anumite circumstanţe de o septicemie sau de atingerea altor ţesuturi prin diseminare hematogenă (febra puerperală. La adolescenţi şi adulţi pot apărea rinofaringite acute. netratată poate evolua infaust. Streptococii determină boli prin hipersensibilizare deoarece pe tot parcursul copilăriei trecem prin multiple infecţii cu acest tip de germeni. 15 .eritemul nodos. fie posttraumatic.scarlatina. Endocardita subacută bacteriană este determinată cel mai frecvent de streptococii viridans.cardita reumatismală. Ulterior intervin mcanismele autoimune prin degradarea ţesuturilor în focarul respectiv. .Septicemia este provocată de infectarea cu streptococi fie postoperator. Pneumoniile determinate de streptococ complică cel mai ades unele infecţii virale în antecedetele imediate. are evoluţie rapid progresivă şi severă . . . Infecţii locale Angina streptococică cea mai frecventă infecţie. Infecţiile tractului respirator superior nu conduc de obicei la îmbolnăviri pulmonare. Boli autoimune poststreptococice Apare mai întâi un mecanism de hipersensibilizare umoral de tip I sau III şi numai după aceea hipersensibilizarea celulară de tip IV. şi dacă agenţii patogeni deţin eritrotoxina . . Apariţia anticorpilor antistreptolizină O la valori foarte ridicate indică fenomene de sensibilizare. osteomielita hematogenă).Febra puerperală survine când streptococii ajung în uter după naştere. Impetigo se dezvoltă în special la copiii mici în urma unor infecţii ale pielii în straturile superficiale. La copiii mici determină rinofaringite subacute cu pericol de penetrare în urechea medie. Endocardite bacteriene Endocardita acută infecţioasă determinată de streptococii beta hemolitici. Bolile autoimune postreptococice sunt: . Infecţii ale pielii cu streptococi pot conduce la o aşa numită nefrită poststreptococică şi numai rareori la reumatism. . stafilococi sau bacteriile Gramm negativ atacă în cadrul unei bacteriemii aparatul valvular defect.Erizipelul se dezvoltă atunci când porţi de intrare sunt pielea sau mucoasele superficiale. Aceste boli sunt date în general de streptococii de grup A.

Profesia nu expune semnificativ. derivate contaminate. dar şi la tinerii militari în cazărmi. cele cu localizare cutanată fiind favorizate însă de timpul cald şi umed.primăvară. dar se regăsesc şi în tractul gastrointestinal sau în cel genital la femei Sunt consideraţi germeni saprofiţi. Streptococii vehiculaţi indirect prin lenjerie de pat şi corp. aglomeraţia favorizează infecţiile streptococice. Totuşi prezenţa lor se poate asocia cu endocardite bacteriene subacute în special la pacienţii cu proteze valvulare. STREPTOCOCCUS VIRIDANS Habitatul preferenţial este cavitatea bucală. Căi şi mecanisme de transmitere: prin contact direct: bolnavul fiind mult mai periculos decât purtătorul.16 . Infecţiile transmise cutanat sunt favorizate de abraziuni. Epidemii localizate de angine streptococice se înregistrează la copiii din creşe. mîini contaminate doza infectantă apreciată la 100 germeni. condiţionat patogeni. întrucât diseminează prin picături. temperatura scăzută din sezonul rece favorizează transmiterea prin aerosoli a streptococilor. lapte. scarlatina determinată de streptococul ß hemolitic fiind însă considerată cu potenţial epidemic periculos. Reumatismul însă la albi corelează cu fenotipul HLA DR 4 şi la populaţia neagră cu HLA DR 2. Epidemiologie Incidenţa maximă a infecţiilor streptococice este în perioada şcolarizării primare (6-12 ani). Factorii naturali de mediu: umiditatea crescută. Sursa de infecţie este reprezentată omul bolnav cu diverse forme de boală sau purtătorul de germeni . Incidenţa infecţiilor streptococice nu corelează cu sexul cu excepţia celor de grup B sau cu factori genetici sau rasiali. sunt mai puţin infectanţi. Infecţiile streptococice se manifestă endemic. Receptivitatea este generală. 11. copiii fiind sursă de infecţie pentru restul familiei. secreţii. Infecţiile streptococice au sezonalitate de toamnă . Sunt lipsiţi de antigenul specific de grup (carbohidratul C) motiv pentru care nu sunt 16 . inventar moale. aşezăminte sociale. şcoli internate. rolul lor patogen crescând la pacienţii neutropenici.glomerulonefita. înţepături prin manevre traumatice. grădiniţe. Persoanele imunodeficiente sunt expuse mai mult la bacteriemie. catarul respirator şi creşterea portajului Factorii socio-economici precari. Streptocii viridans au fost izolaţi şi de la pacienţi cu infecţii în alte organe sau sisteme. Prin mecanism indirect streptococii pot fi diseminaţi şi prin alimente contaminate: salate. ouă. inclusiv înţepături determinate de insecte.

tolerează Na Cl 6. alimente. Definiţie 2. de Cresc bine pe orice agar bază suplimentat cu 5% sânge de berbec. Gramm pozitivi. Poluează intens mediul ambiant: sol. Se constituie într-un grup apreciabil de streptococi care determină hemoliza de tip alfa. Infecţii de plagă. Ei se identifică prin caractere fiziologice. determinând hemoliză £. Sunt nonhemolitici şi ocazional hemolitici. Reacţiile sunt negative la majoritatea testelor pentru identificarea de gen. dar pot fi şi nehemolitici. sunt PYR (pyroliodonyl arylamidază) şi LAP (leucin aminopeptidază) pozitive. imobili. Endocardite bacteriene. nesporulaţi catalazo – negativi.Structură antigenică 8. Conţine un antigen specific de grup D. 1. Habitat 3. apă. sau în mediu lichid: bulion cu 6. imobili (cu 2 excepţii).5 % Na Cl. fie perechi sau în lanţuri scurte.Caractere biochimice 6.Caractere morfologice 4.Patologie infecţioasă 17 . Fac parte din flora enterică. 5. Incert implicaţi în infecţii ale sistemului nervos central sau în infecţii ale aparatului respirator. nesporulaţi. Bacteriemii la imunodeprimaţi şi la persoane vârstnice îndelung spitalizate. în Rezistenţi în condiţii de mediu adverse. cocbacili.Caractere cultură Coci Gramm pozitivi. Implicaţi frecvent în infecţiile nozocomiale ocupând locul 2 după Escherichia coli în infecţiile nozocomiale de tract urinar. dispuşi fie izolat. şi locul 3 după stafilococii coagulazo-pozitivi şi stafilococii coagulazo-negativi în bacteriemiile de spital. GENUL ENTEROCOCCUS Principalele specii recunoscute de Kalina în 1970 la om ca făcând parte din genul Enterococcus sunt Enterococcus faecalis şi Enterococcus faecium. insecte. În prezent pe baza caracterelor biochimice şi a studiilor genetice sunt descrise 19 specii de enterococi. Coci. Rezistent la antibiotice şi chimioterapice determină infecţii profunde greu de tratat. a tractului genito-urinar la om şi animal. Hidrolizează esculina în prezenţa bilei sau a sărurilor biliare.Rezistenţa mediu 7.17 clasificabili Lancefield. facultativ anaerobi. Infecţii mixte pelvine. Temperatura optimă de cultivare 10˚ C 37˚ C. Infecţii urinare la pacienţii cu uropatii obstructive.5%.

încapsulaţi. Sunt frecvent localizaţi în cavitatea bucală. chimici şi În schimb pot supravieţui câteva luni în spută uscată. Se găsesc atît la purtători sănătoşi cât şi la bolnavi. Eliberează enzime zaharolitice. alungiţi. fiind distruşi de razele mediu. Pneumococii sunt aerobi şi facultativ anaerobi.Caractere morfologice 4.Caractere cultură 5. fizici . Creşerea lor este favorizată într-o atmosferă de 5% CO2 şi la o temperatură de 370 C. săruri biliare. lanceolaţi. la agenţi solare şi de dezinfectantele uzuale. coloniile sunt mici. la fel ca şi streptococii viridans. Glucoza se constitue în principala sursă de energie pentru pneumococi. biologici În timp microorganismele devin Gramm negative şi au tendinţă la autoliză care poate fi intensificată de agenţi tensioactivi de suprafaţă. acizi bilari consituindu-se într-un test important de identificare a lor (testul bilolizei . înconjurate de o zonă de hemoliză de tip alfa prim. Nu circulă liber în natură. În mediul de cultură lichid tulbură omogen mediul. Testul CAMP şi al creşterii satelite negativ.Caractere biochimice 6. la întuneric.18 STREPTOCOCCUS PNEUMONIAE (PNEUMOCOCUL) 1.Neufeld). Diplococi Gramm pozitivi. 3. Produc enzime autolitice. faringiană şi laringiană. transparente. nesporulaţi. lipolitice. Nu se recunoaşte unanim că cele 80 de serotipuri de pneumococ ar face parte din flora normală a tractului respirator superior. imobili. Sunt germeni hemolitici. nazală. Autoliza este indusă şi accelerată de bilă. Actualmente este de semnalat apariţia pneumococilor rezistenţi la peniciline (20-40%) sau chiar tulpini multirezistente la antibiotice. proteolitice.esculină. Habitat Coci Gramm pozitivi. dispuşi în general în diplo pe axul longitudinal.Rezistenţa în În mediul extern rezistenţa lor este scăzută. Pe geloză sânge pneumococii încapsulaţi determină colonii S iar ceilalţi colonii M. de Pneumococii sunt germeni pretenţioşi crescând numai pe medii îmbogăţite (geloză sânge). 18 . sunt sensibili la optochin ceea ce îi diferenţiază de streptococii viridans. Majoritatea pneumococilor sunt saprofiţi dar există şi pneumococi care deţin o capsulă de natură polizaharidică implicată în patogenitate şi în rezistenţa germenilor în mediul extern. Definiţie 2. Rezistent la testul bilă. Fermentează inulina.

. Criterii de identificare a pneumococilor sunt: reacţia de umflare a capsulei utilizând anticorpi anticapsulari. 9. Este de scurtă durată.19 7. sinuzite.Patologie infecţioasă 11. Nu are capacitate de toxigeneză. identificându-se până în prezent 83 de serotipuri diferite.Epidemiologie 19 .meningită – foarte gravă.pneumonia francă lobară.peritonita. Sursa de infecţie: omul bolnav. secreţii. depinzând de anticorpii care apar împotriva antigenului capsular (antigenul K) cât şi de funcţia fagocitelor. Antigenul K identificat în capsula polizaharidică protejează pneumoocul de fagocitoză. . . Proteina M este un antigen caracteristic pentru fiecare tip de pneumococ. Vaccinarea antipneumococică induce formarea de anticorpi anticapsulari Pneumococii pot determina clinic: . reacţia de coaglutinare sau latex aglutinare. Structura lui este specifică pentru fiecare seroip.endocardită – foarte gravă. de Este patogen prin multiplicare şi invazivitate.tulburări circulatorii şi insuficienţa cardiacă. Răspunsul imun 10. favorizând invazivitatea acestuia.intoxicaţia cu alcool sau droguri.hiposplenismul. La nivelul peretelui se identifică un carbohidrat specific de grup caracteristic tuturor pneumococilor. obiecte de uz pro priu contaminate. . Căile şi mecanismele de transmitere: direct. . Imunitatea faţă de infecţia pneumococică are specificitate de tip. Elaborează o hialuronidază care-i favorizează invazivitatea în căile respiratorii inferioare. Caractere patogenitate Există antigene somatice şi antigene solubile. . purtătorul sănătos Aproximativ 40-70% dintre oameni sunt la un moment dat purtători sănătoşi de pneumococ ceea ce denotă că mucoasa respiratorie normală are un grad important de rezistenţă naturală. debilitatea. caractere determinate de prezenţa capsulei. .bronşite acute şi cronice. inoculare la şoareci. .otite. oferind protecţie o perioadă de timp redusă. Receptivitastea este generală.Structură antigenică 8. extremele de vârstă fiind cele mai expuse. aerogen prin picături. Infecţiile cu rhinovirusuri (guturaiul ) favorizează infecţia pneumococică.anomalii consituţionale sau dobândite ale tractului respirator. . Factorii care pot predispune organismul uman la infecţia pneumococică sunt: .malnutriţia.

Factorii socio-economici precari. nivelul de igienă personală deficitar favorizează infecţiile pneumococice. . slaba alimentaţie. ce conţin 23 din serotipurile cele mai circulante nu se administrează sub vârsta de 2 ani. 20 .anemia.afecţiuni renale. Factorii naturali de mediu: umiditatea crescută. Vaccinarea antipneumococică cu vaccinuri polizaharidice.imunodeficenţe de diferite cauze. aglomeraţia.20 . . temperatura scăzută favorizează transmiterea aeriană a pneumococului şi creşterea portajului. Acestea induc formarea de anticorpi anticapsulari.

chiar mai multe specii o dată. 21 .21 COCI GRAMM NEGATIVI AEROBI FAMILIA NEISSERIACEAE Genul Neisseria Genul Eikenella Genul Kingella M-5 Genul Simonsiella M-6 Genul Alysiella CDC EF -4 GENUL NEISSERIA În prezent se cunosc 16 specii de Neisserii dintre care 10 cu mai multe subspecii şi biovaruri se regăsesc la om. Neisseria lactamica. în special la persoane imunocompromise. Durata colonizării cu Neisserii saprofite se poate extinde la câteva luni. Neisseria elongata. Categoria Neisserii saprofite Specia Neisseria sicca. Neisseria mucosa. Neisseria cinerea. ocazional Neisseria canis. Neisseria denitrificans. Neisseria meningitidis. Cele mai multe specii de Neisserii sunt saprofite populând mucoasa oro-faringiană şi nazo-faringiană la adult şi copil. Neisseria gonorrhoeae. Neisseria subflava. iar 6 specii la animale. Neisserii patogene Neisserii cu habitat Neisseria polysaccharea. Neisseria perflava. animal. Neisseria flavescens. izolate la om Neisseria maccacae. Neisseria flava. acestea determinând rareori infecţii clinice manifeste cu localizări variate.

rectal. artrite. . celulite. septicemii. endocervical. Neisseria elongata. tenosinovite. Endocardite. conjunctivite. Femeile fac infecţii gonococice mai frecvent decât bărbaţii. celulite. conjunctivite. conjunctivite.22 În schimb. Neisseria cinerea. celulite. osteomielite. Neisseria flava. abcese tuboovariene. celulite. Neisseriile patogene sunt strict parazite pentru om. Endocardite. Endocardite. 22 . epidimittă. osteomielite. faringian la bărbat. celulite. Neisseria mucosa. Meningite. osteomielite. fiind implicate în patologia infecţioasă. Neisserii patogene Neisseria gonorrhoeae. Meningite. Determinarea clinică Endocardite. Neisseria lactamica. conjunctivite. meningite. celulite. meninigite. artrite. conjunctivite. artrite. metrită. artrite. artrite. osteomielite. endocardită. Infecţie manifestă: (PID pelvic inflammatory disease): uretrită. meningită. Osteomielite. atacând mucoasele şi determinând infecţii acute cu tendinţă invazivă pe ţesuturi şi ocazional sistemică. Osteomielite. Infecţii asimptomatice localizate uretral. conjunctivite. osteomielite. artrite. artrite. Categoria Neisserii saprofite Specia Neisseria sicca. Neisseria subflava. sau DGI (infecţie gonococică diseminată): erupţii cutanate. celulite. faringian la femei. artrite. vulvovaginal la fetiţe şi conjunctival la nou născut. celulite. conjunctivite. Neisseria perflava. rectal. salpingită. septicemii. osteomielite. artrite. conjunctivite. prostatită. pelviperitonită. Panoftalmia – infecţie conjunctivală care implică lăcrimare şi edem asociate cu o bogată secreţie purulentă care incorect tratată evoluează spre perforarea cu cicatricizare elterioară a corneei.

încapsulaţi. localizat la nivelul mucoaselor genitale. Neisseria flavescens. Definiţie 2.23 Neisseria meningitidis Neisserii cu habitat Neisseria polysaccharea. dispuşi în diplo cu concavităţile faţă în faţă. lincomicină. Patogenitatea lor la om încă nu este certă.30 de gonococi) în fazele acute ale bolii. etc. faringiene. de natură polizaharidică care-i împarte în mai multe serogrupuri. Specific uman. NEISSERIA GONORRHOEAE GONOCOCUL 1. Morfologie 4. reniformi. Gramm negativi. Sunt germeni imobili şi nesporulaţi. Este necesară o anumită umiditate pentru că gonococul este foarte sensibil la uscăciune. ocazional Neisseria canis. Sunt înconjuraţi de câte o structură capsulară comun. animal.Caractere cultură 23 . urterale. de Germene foarte pretenţios. în infecţiile cronice situaţia se inversează. cu feţele alăturate. Infecţia menigococică consituie o problemă pentru persoanele cu deficit de complement (componenetele C6 – C9).7%. Habitat Coci. Cultivarea se face pe agar – sânge asociat cu mediul HYL (variantă a mediului Mueller -Hinton). pH 6 - 3. Neisseria denitrificans Purtători sănătoşi pe mucoasa căilor aeriene superioare Infecţii manifeste Rinofaringite benigne Meningită meningococică Complicaţii: sindromul Waterhouse – Friedrichsen de coagulare disemninată intravasculară. anumiţi aminoacizi. în atmosferă înbogăţită cu CO2 5% . asemănătoare boabelor de cafea. Gonococul se găseşte dispus intracelular (într-un leucocit pot coexista 20.6 – 1. îmbogăţite cu antibiotice (vancomicină. cu diametrul de 0. plane sau uşor concave. izolate la om Neisseria maccacae. proteine native. Coci reniformi. pentru cultivarea lui fiind necesare vitamine. conjunctivale la persoane infectate. indiferent dacă infecţia este simptomatică sau nu.0μm. colimicină). frecvent dispuşi în diplo.

IgA1 proteaza. sunt diferite de la o tulpină la alta. motiv pentru care pentru conducerea corectă a unui tratament eficient este necesară efectuarea antibiogramei. . fără gaz dar nu şi maltoza şi este producător de citocromoxidază.lipooligolizaharidul (LOZ .Caractere patogenitate. puţin rezistent în mediul exterior: la mediu. .aminopeptidaza). 6.structuri proteice cu rol în ataşarea de celulele gazdei. . colonii de tip S sau de tip M. eliberat numai după moartea germenilor.T5).capsula din polifosfat. chimici şi In produsele patologice expuse uscării rămân în viaţă 2-5 ore. Invazivitatea în schimb este modestă. find utile în serotiparea gonococilor. Gonococul produce pe mediu după 24 de ore. .Structura antigenică 7. Recent s-au introdus în diferenţierea speciilor de Neisserii şi teste pe substraturi cromogene: ONPG (β – galactozidaza). de Se multiplică masiv la poarta de intrare. GGT (γ – glutamiltransferaza) şi HPAP (hidroxiprolin. La 420 C caldură uscată sunt distruşi în câteva ore şi la 550 C în maximum 5 minute. Gonococul nu produce ONPG şi nici GGT dar scindează HPAP. mici. 24 .prezenţa unor anumite plasmide implicate în rezistenţa la antibioticele betalactaminice.Caractere biochimice Gonococul fermentează glucoza cu formare de acid. lumină solară. protejează gonococul de activitatea fagocitară. . proteina II (OPA) este utilă pentru aderarea germenului. Sunt sensibili la majoritatea dezinfectantelor uzuale şi a antisepticelor. Sunt germeni stenotermi (rezistă doar la variaţii mici de temperatură) ca şi meningococii.24 8 la o temperatură optimă de 350 C. Rezistenţa în Este un germene sensibil. eludând astfel mecanismele de apărare ale gazdei Ca structuri antigenice remarcăm: .pilii . Toxigeneza prin endotoxină se manifestă în cazul infecţiilor cronice atunci când toxina fixându-se pe vasele locale produce inflamaţii. nepigmentate. streptomicină. In prezent 90% dintre tulpinile de gonococ sunt rezistente la anumite antibiotice: penicilină.porinele: proteina I formează pori la suprafaţa celulei bacteriene.cu lanţ zaharidic scurt) denumit şi endotoxină. fizici . glandele anexe fiind implicate rar. ceea ce poate facilita identificarea gonococilor. Placa este considerată negativă în cazul în care nu se dezvoltă colonii după 72 de ore de la însămânţare 5. In schimb biologici pe prosoape şi bureţii uzi rămân viabili 1-2 zile. transparente sau opace. Pe aceiaşi placă se pot identifica până la 5 tipuri de colonii (T1 . Remarcăm heterogenitatea antigenică şi capacitatea gonococilor de a-şi modifica structurile de suprafaţă ” in vitro” şi probabil şi „in vivo”. 8. vancomicină. nehemolitice. variaţii de temperatură. la agenţi uscăciune. Produc enzime autolitice.

Sursa de infecţie este reprezentată de omul bolnav. Germene specific uman. feţele adiacente nu sunt atât de plate ca la gonococ. Toate cazurile manifeste clinic debutează ca forme acute cu o simptomatologie subiectivă şi obiectivă evidente (secreţie abundentă verzuie la nivel genital) care tratată incomplet. Epidemiologie NEISSERIA MENINGITIDIS MENINGOCOCUL 1. prostatite. La bolnavii de meningită menigococică. Deci răspunsul imun umoral este modest. epididimite cu un exudat purulent masiv. Calea şi mecanismul de transmitere: direct pe cale sexuală prioritar mai rar de la mamă la făt în timpul naşterii. Complicaţiile cele mai frecvente sunt: artritele. Pentru prevenirea acestor infecţii. Coci reniformi. 3. cervicite. metrite. endocarditele. septicemiile. dispuşi în diplo. imobili. Definiţie 2.25 9.Răspunsul imun În infecţia gonococică datorită variaţiei antigenice. Habitat Sunt coci reniformi. mai ales la culturile tinere virulente. Câte 2 germeni sunt înconjuraţi de o capsulă cu o structură de polizaharid . aşezaţi în diplo. 10. Localizarea extragenitală cea mai frecvent întâlnită este blefaroconjunctvita nou-născuţilor din mame care suferă de blenoragie şi îşi pot infecta fătul în timpul naşterii (intrapartum). anexite. Gramm negativi. se ocolesc mecanismele imunitare ale gazdei şi imunitatea postinfecţioasă este inexistentă practic. incorect se poate croniciza devenind greu de depistat şi de tratat. nesporulaţi. Sunt imobili. ceea ce face posibil ca aceiaşi persoană să poată trece prin infecţii repetate. încapsulaţi.Caractere morfologice 25 . dispuşi intra sau extracelular.polifosfat. Boala la om 11. depinde de comportamentul sexual al partenerilor. în maternităţi nou născuţilor li se aplică profilactic instilaţii oculare cu nitrat de argint 1% sau proteinat de Ag. Procesul inflamator se poate extinde determinând panoftalmia gonococică. rarisim indirect prin intermediul unor obiecte de uz personal recent contaminate. iar răspunsul imun celular apare doar în infecţiile cronice La bărbat detemină uretrite. Izolat de la purtători sănătoşi de meningococ la care germenii se localizează pe tegumente dar în special în cavitatea bucală şi nazală. Receptivitatea este generală. germenii se multiplică în lichidul cefalorahidian. La femei determină uretrite.

ML (mediul Martin Lewis).papuloase. Caractere patogenitate 26 .v.Structura antigenică Conţine antigene somatice şi antigene solubile. adică rezistă la variaţii mici ale temperaturii. mialgii. transparente.aminopeptidaza). Caractere cultură de Sunt foarte pretentioşi.Y. 6. Meningococul germene stenoterm. Antigene somatice. Antigene solubile . chiar în produsele patologice.permite împărţirea meningococilor în 12 serotipiri.Antigenul O care se afla în peretele bacteriei. Sensibil la antisepticele şi dezinfectantele uzuale (alcoolul de 70 ˚ îl distruge în 15 minute). Meningococul are numai activitate GGT (γ – glutamiltransferazică). b. a. poate invada meningele. de Sunt germeni patogeni cu virulenţă scăzută. eliberat numai după moarea germenilor. rar infecţia poate disemina pe cale hematogenă determinând bacteriemii autolimitate (erupţii maculo. Recent s-au introdus în diferenţierea speciilor de Neisserii şi teste pe substraturi cromogene: ONPG (β – galactozidaza). Majoritatea meningococilor sunt sensibili la antibiotice: peniciline. . Reacţia oxidazei este pozitivă. -pilii cu rol în aderarea germenului ce celula gazdă. împarte meningococii în 12 grupe serologice dintre care cele mai importante sunt A. cu marginile neregulate iar mediul lichid este tulburat în mod uniform de meningococi.porinele cu rol în aderenţa la epitelii şi fagocite Este de remarcat că meningococul nu produce variaţii antigenice. Rezistenţa în Sunt germeni foarte sensibili în mediul exterior.Antigenul capsular imunogen şi protector. temperatura optimă de dezvoltare fiind la 350 C. chimici şi distruşi în 20 . 8. rifampicină.cu lanţ zaharidic scurt) denumit şi endotoxină. Pe mediu solid coloniile sunt nehemolitice. şi W-135 .B. cefalosporine. adaugându-se antibiotice la care meninigocoul este rezistent. radiaţii u. tetraciclină. Coloniile de meningococ sunt de tip S: gri albe. alterea bariera hematoencefalică şi creşte presiunea intracraniană.Caractere biochimice Fermentează pe lângă glucoză şi maltoza. Creşte în atmosfera de CO² 5-10% şi la o temperatură de 350 C -370 C. . cele încapsulate putând determina şi colonii M pentru tipurile A şi C.lipooligolizaharidul (LOZ . ampicilină. artralgii. la căldură umedă. mici. Cea mai frecventă infecţie este rinita cu caracter benign. în Romania . GGT (γ – glutamiltransferaza) şi HPAP (hidroxiprolin. pentru cultivare utilizăm mediul Müller Hinton.C. miocardite. 5.mediul HYL. La 55 0 C sunt fizici. la agenţi camerei mor într-o oră. NYC. Modern se utilizează în SUA: MTM (mediul Tayer Martin modificat). la temperatura mediu. 4.26 nesporulaţi.30 minut biologici Nu suportă uscăciunea. 70% din infectiile meningococice sunt asimptomatice. 7.

Sezonalitatea este în sezonul rece şi umed (iarnă . Boala la om 11. . Receptivitatea este generală. Se manifestă prin: . meningita fiind doar urmarea unei localizări secundare.meningita cerebrospinală meningococică ( MCSE).27 Activarea proceselor inflamatorii prin eliberarea de endotoxină poate conduce la apariţia unui sindrom de coagulare intravasculară diseminată cu prognostic infaust. Meningita meningococică afectează în special copiii mici (0-4 ani ) şi adolescenţii în perioadele interepidemice. 10. . Sindromul WATERHOUSE-FRIDERICHSEN -şocul endotoxinic . Vaccinarea antimeningococică se poate practica cu caracter profilactic utilizând vaccinuri polizaharidice monovalente (grup A sau C).purpura fulminans. Se însoţeşte de: . bivalente (AC) şi tetravalente (ACWY). Răspunsul imun Este de tip umoral. Pentru serogrupul B nu există vaccin. 9. rezistenţa naturală nespecifică şi de starea de imunitate a organismului . conferind protecţie specifică de grup. condiţionată de vârstă. Factorii favorizanţi: factorul climatic natural precum şi factorii economico-social (evoluează mai frecvent în colectivităţi semiînchise de copii şi adolescenţi). iar serogrupul A în Europa de Est. Meningita meningococică induce un răspuns imun mai puternic. Sursa de infecţie: exclusiv umană este reprezentată de bolnavi (cu rinofaringită sau meningită meningococică) şi de purtători sănătoşi sau convalescenţi. Epidemiologie 27 .coagulopatie de uzură.sinuzite benigne. Căi şi mecanisme de transmitere: calea aeriană prin picături Flügge mecanism direct. nu i se poate preciza incidenţa reală.faringite benigne. . Se manifestă printr-o vasodilataţie generalizată şi creşterea permeabilităţii pereţilor vasculari. sau mai rar indirect prin obiecte recent contaminate. .şoc şi blocaj suprarenal.rinite meningococice benigne. ajungându-se chiar la o extravazare a hematiilor în ţesuturi. Infecţia meningococică cunoscută în zonele tropicale şi temperate. nerecunoscut şi netratat corespunzător provoacă moartea în 3 zile de la debut. Serogrupul B circulă preferenţial în Europa de Vest. De cele mai multe ori este vorba despre o infecţie generalizată (meningococemie).început de primăvară) în zonele temperate şi în sezonul uscat (noiembrie -martie) la tropice. În general este slab şi nesemnificativ pentru că infecţia rămâne cantonată la poarta de intrare. .

altele candidează pentru eliminare. aerobi sau facultativ anaerobi. cu grade diferite de polimorfism. crescând cu greutate pe mediile de cultură artificiale. altele sunt nou incluse sau nou identificate. nesporulaţi. mucoasa genitală. Haemophilus parasuis. Habitat 28 . motiv pentru care necesită condiţii speciale pentru cultivare. dependenţi de factorii de creştere X şi/sau V prezenţi în sânge. 1. Haemophilus ovis. HAEMOPHILUS INFLENZAE A fost izolat de Pfeiffer în l892 şi incriminat în mod eronat ca agent etiologic al pandemiei de gripă care a evoluat în lume în anii 1890-1892. Gramm negativi. Haemophilus suis. Poate deveni patogen oportunist la persoanele imunodeprimate. Dintre speciile incluse enumerăm: Haemophilus. imobili. Face parte din flora normală existentă pe mucoasa tractului respirator.murium.la animale care determină în special antropozoonoze. Familia Parvobacteriaceae cuprinde mai multe genuri importante pentru patologia umană: Genul Genul Haemophilus Brucella Genul Legionella Genul Bordetella Genul Campylobacter Genul Pasteurella Genul Helycobacter Genul Francisella GENUL HAEMOPHILUS Taxonomie Genul Haemophilus este într-o permanentă schimbare. 2. FACULTATIV ANAEROBI FAMILIA PARVOBACTERIACEAE Reuneşte bacterii ce posedă un echipament enzimatic sărac. mucoasa conjunctivală. Haemophilus ducreyi . uneori de formă filamentoasă. Definiţie Coccobacili şi / sau bacili. Haemophilus aegyptius. putând coloniza sporadic intestinul. uretra anterioară la peste 80 % dintre persoanele sănătoase. etc. Haemophilus influenza.la om. unele specii sunt eliminate. influenzae.28 BACILI GRAMM NEGATIVI AEROBI . Haemophilus somnus.

Caractere de cultură 5.700 C. la temperatura de 35˚ C. Haemophylus influenzae creşte pe medii de cultură în care componentele globulelor roşii sunt eliberate în mediu. Fermentează slab şi inconstant glucoza şi zaharoza. Pe mediile de cultură (geloză şocolat) coloniile sunt mici. motiv pentru care se şi biologici recomandă însâmânţarea produselor patologice pe medii de cultură chiar la patul bolnavului. Pe culturi tinere şi pe medii bogate este capsulat pe când în culturile vechi pe lângă formele cocobacilare se pot vedea bacili de mărimi variabile şi forme filamentoase care pierzându-şi capsula ridică probleme de diagnostic diferenţial microbiologic. fenomenul de iridiscenţă.5. identificat ca fiind nicotinamid adenin dinucleotid (NAD) şi ia parte la procesele de oxidoreducere ale microbului.29 3. Este un germene pretenţios care necesită pentru cultivare factori ai coagulării: factorul X (hemina) şi factorul V ( geloza chocolat). Rezistenţa în mediu.Caractere morfologice Cocobacil mic de 0. polimixine.37 ˚ C. netede.6. la acţiunea antisepticelor uzuale şi la acţiunea antibioticelor (tetraciciline.Caractere biochimice 6. 29 . cloramfenicol. nesporulat. pH. Imobil. facultativ anaerobi. Reduc nitraţii în nitriţi. Puţin rezistent în condiţiile mediului exterior transmiterea lui se la agenţi fizici. Tulpinile încapsulate produc indol transformând triptofanul în indol. dispus uneori în lanţuri scurte. cu margini precis delimitate.48 de ore . pulverulente. În spută poate rezista 24 – 48 de ore. Tulpinile capsulate produc colonii mai mari până la 1 – 3 mm . Este distrus de căldura uscată la 560 C în 30 de minute. transparente. asemănătoare picăturilor de rouă sau de condens.f) pe baza unor teste biochimice. cu tendinţa de confluare şi pot prezenta când sunt observate în lumina transmisă oblic. Sunt germeni aerobi.7. în urma distrugerii hematiilor sub acţiunea căldurii sau prin digestie pepetică. Este Gramm negativ. 4. Factorul V este termolabil. S-a observat că Haemophilus influenzae creşte mai abundent şi dezvoltă colonii mai mari în imediata vecinătate a coloniilor de stafilococ care elaborează factorul V (fenomen denumit satelitism sau doică). dispus în general extraleucocitar.2 mμ. Factorul X se mai găseşte şi în ţesuturi animale şi în drojdie. chimici realizează numai prin picăturile lui Phlügge. plate sau convexe. grilucioase sau semiopace. Pentru conservarea germenilor este necesară liofilizarea sau congelarea la . Este sensibil la uscăciune. Sunt împărţiţi în mai multe biotipuri ( a. incubat minimum 24 . mucoide . Se dezvoltă optim în mediu umed cu CO2 5-10%.

Receptivitatea este generală indiferent de vârstă.antigenul polizaharidic capsular pe baza căruia specia este împărţită în 6 serotipuri: a. Anticorpii anticapsulari sunt protectori.5 ani . la traheite. Peste această vârstă până la 5 ani. enterococi. copiii sunt receptivi la infecţia cu Haemophilus influenzae. Prin pătrunderea microorganismului în torentul. cu predominenţă pentru copiii 0. Poate determina o laringotraheită obstructivă fulminantă care necesită intervenţie de urgenţă (traheotomie sau intuibaţie promptă) pentru conservarea funcţiei respiratorii.d . artrite. prin antigenul său poliribozil . Caractere patogenitate 9. b. Structură antigenică . Afectează frecvent mucoasele tractului respirator. .Epidemiologie 30 .. pneumonii. pleuerite. Haemophilus influenzae tip b frecvent implicat în îmbolnăvirile respiratorii la copii. Profilaxia nespecifică se realizează prin creşterea rezistenţei 8. pneumococi) sau virale cauzează infecţii ale căilor respiratorii: de la catar nazofaringian. bronşite. otite. f. mastoidite.ribitol .e. labil. Sursa de infecţie: omul sănătos sau purtătorul sănătos de germeni.endotoxina (antigenul O) se eliberează după moartea germenilor. Boala la om 11.antigene somatice: antigenul M este un antigen de suprafaţă. specii saprofite de stafilococi. 7. . Este un germene penicilinorezistent. Calea şi mecanismul de transmitere este directă . stimulează fagocitoza şi au acţiuni bactericide. Vaccinurile cu polizaharidul capsular în componenţă sunt protectoare dar nu induc un răspuns imun semnificativ pentru grupa de vârstă cu riscul cel mai înalt la infecţie. Imunitatea naturală se instalează peste vârsta de 8 ani. Tipurile se diferenţiază pe baza reacţiei de umflare a capsulei şi prin imunofluorescenţă. c. septicemii. osteomielite. Germenul este patogen prin capacitatea de multiplicare la poarta de intrare şi prin toxigeneză datorate eliberării endotoxinei. artrite. comun tuturor tulpinilor de Haemophilus influenzae şi substanţa P care face parte din corpul bacteriei.aerogenă. prin picături Flugge. Tipul b produce bacteriocine. Răspunsul imun de 10. unde în asociaţie cu alte specii bacteriene (streptococi piogeni. sinusite. streptococii piogeni.30 etc) şi a sulfamidelor. pericardite. Nou născuţii până la 3 luni sunt protejaţi de infecţii datorită anticorpilor materni. fiind frecvent incriminat în etiologia meningitelor.fosfat (PRP) prezintă înrudiri antigenice cu penumococul. circulator poate determina: meninigite. pluerite şi pericardite.

31 generale a organismului Se poate practica cu bune rezultate la grupele de risc o vaccinare cu un vaccin preparat din polizaharidul capsular legat de toxoidul difteric. dispus în perechi sau lanţuri scurte sau medii (lanţ de bicicletă). fiind considerat agentul etiologic al şancrului moale. 6. convexe. Există tulpini care pe mediile cu sânge produc un satelitisim discret în jurul striurilor cu stafilococ şi nu produc acest fenomen în jurul discurilor cu factorul V.3 de zile coloniile se măresc şi capătă în centru o depresiune crateriformă. izolate. necesitând factorul X şi o atmosferă de 10% CO2 şi o temperatură de 33˚ C. etc. de dimensiuni mici (0. Puţin rezistent în mediul exterior. Vaccinarea nu împiedică portajul. HAEMOPHILUS DUCREYI (Streptobacillus ulceris mollis Ducreyi). se găseşte pe mucoasa genitală. motiv pentru care în circumstanţe epidemiologice se indică profilactic antibioticoprofilaxia (rifampicină). chimici transmitere acceptat fiind cea sexuală. calea şi mecanismul de la agenţi fizici. strălucitoare. Gramm negativ. 1. Reduc nitraţii în nitriţi. lincomicină. Gramm negativi. încapsulat. Cultivarea este dificilă. După aproximativ 2. Invadarea mediului de microorganisme de contaminare se previne prin înglobarea în mediul utilizat a unor substanţe sau asociaţii de substanţe selective precum: bacitracină. Unele tulpini produc hemolizină . Nu se semnalează ca germene saprofit la om. Cocobacili fini. vancomicină. imobil. Definiţie 2. Pe mediul cu sânge coloniile produc hemoliză ß. Este strict patogen. Habitat Cocobacili dispuşi intra şi extraleucocitari. pulverulente.5 miliμ. Pe geloză sânge de iepure se dezvoltă colonii mici. facultativ anaerob. trebuie să aibă o umiditate constantă şi suprafaţa netedă. Caractere de cultură Recolta produsului patologic este recomandat a se preleva de la baza şancrului.Caractere morfologice 4. 31 . 3. şi biologici Sub acţiunea căldurii moare în 60 de minute la 560 C.2 miliμ). Nesporulat. Rezistenţa în mediu. coloraţi bipolari. Mediile trebuie să utilizeze sânge proaspăt de iepure sau cal. 5.Caractere biochimice Este un germene aerob.

Nu are capacitate de invazivitate. Receptivitatea este generală la persoanele active sexual. Leziunea poate exprima şi o secreţie purulentă. Este sensibil la acţiunea antibioticelor: cloramfenicol.5 – 7 zile de la contactul sexual infectant.şancrul. Este sensibil la uscăciune. Fermentează glucoza. biseptol. Boala la om 11. antibiograma este utilă. educaţie pentru sănătate referitoare la un mod de viaţă sănătos care să excludă libertinajul sexual. 32 .32 Sublimatul 0. Pe mediul chocolat dezvoltă colonii cu margini neregulate. Este un germene hemofil care s-a adaptat la conjunctiva omului. dar nu există imunitate faţă de reinfecţie. Există şi un răspuns imun celular.5% îl omoară în câteva minute. streptomicină. Răspunsul imun de 10. Toate tulpinile de Haemophilus ducreyi sunt identice din punct de vedere antigenic. 7. Răspunsul umoral este lipsit de importanţă practică. Se însoţeşte de obicei de o inflamaţie dureroasă a ganglionilor limfatici locoregionali care pot şi supura. bacilul lui Koch. Poate deveni rezistent la antibiotice şi chimioterapice motiv pentru care înainte de începerea tratmaneului. Se numeşte şancrul moale deosebindu-se de şancrul dur din sifilis. Profilaxie nespecifică: depistarea activă a surselor de infecţie şi tratarea lor. apare pe mucoasa genitală sub forma unei ulceraţii necrotice cu baza moale.Epidemiologie HAEMOPHILUS AEGYPTIUS (Haemophilus conjunctivitidis. Este dată de capacitatea de multiplicare şi de toxigeneză (endotoxină). dureroase . 8. Structură antigenică Prezintă un antigen capsular. antigen somatic şi endotoxină (antigenul O). Boala se opreşte de obicei la acest stadiu. fără a se generaliza. tetracicline. Caractere patogenitate 9. Sursa de infecţie: omul bolnav cu diferite forme de boală. Produce indol. Apare şi un răspun umoral prin hipersensibilizare. Dezinfectanţii obişnuiţi îl inactivează rapid. cu margini neregulate. kanamicina. Calea şi mecanismul de trasmitere: direct pe cale sexuală. anticorpii evidenţiindu-se şi după 10 ani de la infecţie. Necesită spre a fi cultivat atât factorul X cât şi factorul V. După o incubaţie de 3 .Weeks). rifampicină.

vancomicină. Tulbură mediul lichid formând un depozit.) datorită unor transformări ale brucelellelor în forme L (persisteri). aşezaţi izolaţi.6-7. acid nalidixic. nistatin. sângele glicerina. dar se poate regăsi şi pe diferite elemente de mediu înconjurător unde poate rezista mult timp (sol. GENUL BRUCELLA Cuprinde mai multe specii după cum urmează: Specia Brucella abortus Brucella melitensis Brucella. caprine porcine. la un pH de 6. Temperatura optimă de creştere este 370 C. polimixină. Gramm negativi. 3. dar lichidul de ascită. iepuri. se coloreaza bipolar. Brucellele cresc foarte greu în 3-4 săptămâni pe medii simple (colonii S). cococbacili de 0. glucoza sau mai recent agarul cu triptoză de soia adăugate la mediu le favorizează creşterea. Este foarte contagios. în diplo sau în grămezi neregulate. Nesporulaţi. serul sanguin. Sunt germeni aerobi. imobili. Habitat Bio grupe 7 (1-6. echipamente infectate.6-l.Caractere de cultură 33 . rotunde. În produsele patologice au o dispoziţie intracelulară iar în culturile vechi pot prezenta un polimorfism accentuat. nesporulaţi. Pe mediile solide dezvoltă colonii mici. translucide. omul fiind îmbolnăvit accidental. Brucella abortus necesită o atmosferă CO2 10% pentru izolare. 9) 3 5 1 1 1 1 Gazde naturale bovine ovine. reni. etc.5μm.Caractere morfologice 4. rozătoare câini şobolanul de deşert ovine mamifere marine Cocobacili sau bacili scurţi. Bacili fini. producând conjunctivita subacută epidemică.gălbui. Definiţie 2. gri. facultativ anaerobi. Grammnegativi. Reduce nitraţii în nitriţi. suis Brucella canis Brucella neotomae Brucella ovis Brucella maris 1.33 Aglutinează hematii umane. Este necesară suplimentarea mediului de cultură cu amestecuri selective de bacitracină. ficatul. inconstant capsulaţi. Zoonoză care infectează de preferinţă animale. strict aerobi. necapsulaţi (eventual utilizând tehnici speciale de colorare se poate evidenţia o capsulă fină). bombate. neciliaţi.

R).M. 8.Caractere biochimice Au activitate metabolică modestă. Sunt sensibili la substanţele dezinfectante uzuale. Structură antigenică Deţine o structură antigenică relativ complexă. aglutinarea cu antiserurile monospecifice (A. rămânând viabili în praf şi o lună de zile şi câteva luni în şi biologici lapte şi carne. Brucellele se multiplică intracelular de aceea sunt destul de rezistente la antibiotice. Este comună pentru toate speciile de Brucella. Rezistenţa în mediu. La Brucella melitensis predomină fracţiunea M. Nu produc exotoxine dar elaborează o endotoxină de natură gglucido –lipido-polipeptidică. 5. Pentru izolarea Brucellelor din hemoculturi se folseşte în mod obişnuit mediul bifazic Costaneda care se analizează timp de 3-4 săptămâni. Tulpinile capsulate prezintă un antigen capsular K. chimici uscăciune. Proteus. 6. Este descris un antigen de suprafaţă L. acute sau cronice. Dată de capacitatea de multiplicare şi invazivitate. sensibilitatea la bacteriofagul Tbilisi. asemănător cu antigenul Vi de la Salmonelle Deţin şi antigene O de perete care au 2 fracţiuni notate A şi M distribuite inegal. Pare să existe un factor de patogenitate neprecizat încă care este produs in vivo pare favorizează supravieţuirea intracelulară a germenilor. Yersinia enterocolitica. Germeni rezistenţi în condiţiile mediului înconjurător. provocând infecţii inaparente. Se pot cultiva şi pe membrana corioalantoidiană a oului embrionat de găină.34 pulverulente. Salmonella enteritidis. Criteriille pentru identificarea speciilor şi biogrupelor sunt: producerea de urează şi H2 S. Se citează frecvent rezistenţa la multiple antibiotice. Endotoxina (antigenul O. 7. fiind strâns legată de structuri proteice care-i conferă o activitate biologică distinctă. lipopolizaharidul) prezentă la nivel parietal are în compoziţie acizi graşi. fiind necesare pentru tratament asocieri de antibiotice şi chimioterapice. Rezistă la la agenţi fizici. la Brucella abortus fracţiunea A. Pe lângă aceste antigene principale mai există încă 30 de antigene diferite printre care antigene heterofile comune cu Vibrio holeric. oxidazo-pozitvi cu excepţia Brucellei ovis şi neotoma nu lichefiază gelatina. Sunt germeni catalazopozitivi. Sunt moderat sensibili la căldură şi aciditate.Caractere patogenitate de 34 . iar la Brucella suis ambele fracţiuni sunt distribuite egal. sondele ADN. prezenţa unei atmosfere bogate în CO2 şi a mediului îmbogîţit cu tionină şi fuxină bazică pentru creştere.

descriindu-se aproximativ 200 de semne clinice care pot apare în bruceloză. evitarea contactului cu produse animale posibil infectate. purtate corect. Căi şi mecanisme de transmitere: indirectă -digestivă.astenie. 10. conjunctivală. Se manifestă clinic: acut. Răspunsul imun Imunitate naturală nu există. Poate evolua spre maladia cronică care durează ani de zile. mai frecventă în mediul rural Bruceloza este considerată boală profesională pentru crescătorii de animale. Sursa de infecţie: animalele bolnave sau infectate (cadavre. edemului. bucătari. transpiraţii abundente. consecutiv infecţiei). vărstă. aplicarea unor măsuri eficiente de dezinfecţie la locul de muncă cu risc crescut. cu debut de obicei insidios şi nespecific: stare generală moderat alterată. Prezenţa la locul administrării a eritemului. blănari. febră. Receptivitatea: generală. derivate de lapte) care pot polua elemente de mediu înconjurător. Profilaxie specifică pentru categoriile de risc se recomandă un vaccin preparat din germeni vii atenuaţi. lapte. Epidemiologie 35 . Răspunsul imun celular şi infecţia primară se evidenţiază prin intradermoreacţia la brucelină (testul Burnet). În perioada de stare (3-4 săptâmâni) simptomatologia este polimorfă. protecţia personalului cu echipamente adecvate. Este util în diagnostic. subacut sau cronic. In urma infecţiei se instalează o imunitate mixtă bazată pe prezenţa concomitentă a anticorpilor serici şi a imunităţii celulare. cutanată. Incubaţia de l-6 săptămâni – câteva luni. cu diagnostic foarte dificil de stabilit. cefalee. directă . măcelari. avortoni) ca şi produsele lor (carne. medici veterinari. Reacţia se citeşte la 72 . artralgii. Boala la om 11. deşi atât la om cât şi la animale se semnalează un oarecare grad de rezistenţă. fenomen denumit premuniţie. Răspunsul imun celular este protector dar numai pentru suprainfecţie.respiratorie. Profilaxia nespecifică: pasteurizarea laptului. medici de laborator.35 9. eventual necrozei susţin pozitivitatea reacţiei (răspuns imun celular. Răspunsul imun umoral este puternic dar nu şi protector. indiferent de sex. bazându-se pe activitatea limfocitelor B stimulate de prezenţa germenilor.96 de ore de la inoculare. Poarta de intrare cel mai frecvent incriminată este cea cutanată printr-o soluţie de continuitate sau tractul digestiv prin consum de lapte sau carne infectată cu brucelle.

cobai.36 GENUL BORDETELLA Taxonomie . om . neflagelat. Specia Bordetella pertussis Bordetella parapertussis Bordetella bronchoseptica Bordetella avium Bordetella hinzii. filamentoşi sau bacilari prin subcultivare.Caractere morfologice 36 . . Germene Gramm negativ dispus frecvent izolat sau în pereche şi foarte rar în lanţuri scurte cu tendinţă să devină pleomorfi.Bordetella hinzii. Habitat Cocobacili de mici dimesiuni imobili. la animale. Specia are tropism pentru epiteliul respirator. Bordetella holmesii Habitat Specific uman Specific uman Determinare clinică Tusea convulsivă Sindrom asemănător. Recunoaşte în prezent 6 specii: . Nu a fost izolată niciodată din mediul extern.5mμ–1mμ.Bordetella pertussis . Definiţie 2.au metabolism respirator dar sunt inactivi metabolic. strict aerobi. .înrudit pe considerente filogenetice comune cu genul Alcaligenes.Bordetella bronchoseptica. .Bordetella holmesii.5μm/0. pacienţi imunodeficienţi Păsări Coriza curcanilor Păsări. În culturile recente prezintă capsulă evidenţiabilă prin coloraţii speciale. maimuţă.2mμ–0. nesporulat. om. nesporulaţi. S-a izolat din hemoculturi la pacienţi imunocompromişi SIDA Om Pacient imunodeficient BORDETELLA PERTUSSIS Istoric: a fost izolată pentru prima dată în anul 1906 de Bordet şi Gengou 1. Gramm negativi. şoarece. porc. dar mai benign Animale (cîine.Bordetella parapertussis. Cocobacil cu dimensiuni între 0.paraziţi intracelulari pentru omul bolnav dar şi pentru unele animale cu sânge cald. imobil. fiind considerate subtipuri ale unei specii genomice unic.Bordetella avium. . pisică. În primele ore de cultivare sunt prezenţi pili ataşaţi peretelui 3. bronhopneumonii iepure. strâns înrudite între ele din punct de vedere genetic. Rinite atrofice. s-a izolat şi de la şobolan). Germeni .

strălucitoare cu opalescenţă perlată. Clormafenicol. Mediile devin selective prin suplimentare cu meticilină sau cefalexină. Germene foarte puţin rezistent în mediul extern: rezistă la agenţi fizici. deoarece antibioticele inhibă flora Gramm pozitivă din exudatele nazofaringiene. Nu scindează ureea.faza I spre fazele intermediare II şi III şi în final faza IV în care se regăsesc forme R avirulente. iar la 550 C este distrus în 30 de minute. mici. Strict aerob. In subculturi nu au nevoie de factorii X şi V. lumina solară îl distruge în 60 şi biologici de minute. 7. virulentă . Testul oxidazei pozitiv. macerat de cartof. Se incubează la termostat în atmosferă umedă pe o perioadă de 7 zile. Temperatura optimă de dezvoltare: între 350 C. Ca mediul de elecţie folosim mediul Bordet-Gengou ce conţine agar. glicerol. In jurul coloniilor există o zonă mică de hemoliză difuză (fază I). la patul bolnavului. chimici maximum 2 ore la temperatura camerei. Claritromocina). Caractere de cultură granule Germene pretenţios. ioni de fier ca agenţi reducători. coloniile fiind mici. foarte aderente. în mediu strict aerob.6 zile sunt de tip S. Este rezistent la penicilină dar este sensibil la macrolide (Eritromicina.370 C. cititndu-se zilnic la 48 de ore de la incubare. Coloniile care se dezvoltă în 3. acizi graşi şi peroxizi organici cu acţiune neutralizantă asupra unor substanţe inhibitoare. Contaminarea cu fungi poate fi prevenită prin suplimentarea mediilor de cultură cu amphotericină B. Solicită pentru creştere aminoacizi şi vitamine ca substanţe nutritive. Rezistenţa în mediu.Caractere biochimice 6. Tetraciclină. trecând din forma S. prin „tehnica plăcii tuşite” . uşor transparente. recunoscând: 37 . cu coloraţie metalică asemănătoare unor picături de mercur. glutation. Ampicilină. prezente în produsele patologice recolte sau în mediile de cultură.370 C.37 bacterian. convexe. Cotrimoxazol. Îşi poate pierde rezistenţa chiar în macroroganism. sânge defibrinat de oaie. Temperatura optimă de cultivare este apreciată la 350 C. Produc catalază şi hemolizine. Albuminele plasmatice din acest mediu leagă acizii graşi şi permit dezvoltarea germenilor. convexe. 4. Structură antigenică Este deosebit de complexă. 5. însămânţarea produsului patologic trebuie efectuată pentru creşterea şanselor de cultivare. Coloraţia cu albastru de toluidină evidenţiază metacromatice dispuse bipolar. cloruri şi fosfaţi ca săruri minerale. Se pot utiliza şi alte medii speciale pentru creşterea germenilor: mediul Regan –Lowe care prezintă avantajul unei eficienţe mai lungi până la 8 săptămâni.

Alterează funcţiile celulei gazdă.lipopolizaharidul (endotoxina). . . antigenic şi imunogen. stimulează şi eliberarea de interleukină -1 ceea ce are efect piretogen.antigene din peretele celular . interferă cu activitatea mucociliară normală şi produc toxine care determină apariţia manifestărilor clinice). Este de tip umoral. protector şi de durată.38 . cu efect piretogen şi histaminosensibilizant.toxina pertussis (TP) – exotoxina care este un factor major de virulenţă. formată din 6 subunităţi legate necovalent.pertactina – proteină nefimbrială de suprafaţă. Apar 9. alterarea unor activităţi hormonale cum ar fi creşterea producţiei de insulină (hipoglicemie ) şi augmentarea sensibilităţii la histamină (inducând mărirea prermeabilităţii capilare.enzimă cu caracter invaziv care pătrunde intracelular şi determină hipersecreţie de mucus apos şi inhibă activitatea fagocitară a macrofagelor şi leucocitelor. prin sinteza în exces de aci nitric. coloniile izolate sunt de tip S virulente. Efectele sistemice ale toxinei includ limfocitoza. Aceste microorganisme au capacitatea de a-şi modifica serotipul in vitro cu multiple implicaţii în epidemiologie.citotoxina traheală – substanţă toxică pentru epiteliul ciliat respirator care determină ciliostaza şi moartea celulelor ciliate. Toxigeneza este dată de endotoxină care are acţiune locală şi de exotoxină care are tropism pentru SNC. .adenilatciclaza . împiedicând în cazul fagocitelor. iar tulpinile de fază IV sunt considerate de tip R degradate antigenic. producând necroza şi exfolierea mucoasei respiratorii cu apariţie de exudat. Fazele II şi III sunt considerate intermediare. Bacteriile se multiplică rapid. nepatogene. Caractere patogenitate de Germenii sunt patogeni prin localizare şi prin capacitatea lor de multiplicare şi de toxigeneză. capsulate cu o mare putere imunogenă motiv pentru care se utilizează la fabricarea vaccinurilor specifice.toxina letală dermonecrotică – compusă din 4 subunităţi are o acţiune vasoconstrictoare producând necroze ischemice în special pulmonare. Germenii din fază I sunt proprii tulpinilor izolate pe medii îmbogăţite. comună germenilor Gramm negativi. 8. Există aglutinogene specifice de gen şi de specie. cu structură filamentoasă situată la suprafaţa germenelui .hemaglutinina fimbrială (FHA) de natură proteică. fiind puternic. Capacitatea de multiplicare este dată de prezenţa capsulei şi antigenului de perete. şoc). .antigenul K de suprafaţă (aglutinogenul) este de natură proteică. fagocitoza şi acţiunile bactericide. Pe baza antigenului K se disting 4 faze antigenice (I-IV).chematoxisul. hipotensiune. Infecţia nu depăşeşte tractul respirator. netoxigene. Răspunsul imun 38 . . S-au izolat şi alte fracţiuni antigenice: .

introdusă din anul 1930. copiii mici fiind foarte receptivi la infecţia cu Bordetella pertussis. Imunitatea înnăscută este nesemnificativă. În acest stadiu apare limfocitoza periferică şi hipoglicemia datorate suntezei de TP (toxină pertussis). Pot apare astfel complicaţii pulmonare şi la nivelul sistemului nervos central. deschizând astfel o poartă de intrare pentru o serie de complicaţii bacteriene cu stafilococ.21 zile. lipsa dezinfecţiei curente cresc riscul îmbolnăvirilor. In perioada de stare şi în convalescenţă bolnavul nu mai este contagios (sunt prezenţi germeni de faza IV). Boala este anergizantă. germenul este citolitic pentru epiteliul respirator. Haemophylus influenzae. Convalescenţa este de durată: 3-4 săptămâni. Durează aproximativ 2 săptămâni perioadă când germenele este foarte virulent.10. prezentă la naştere se epuizează fie prin trecerea prin boală .aerogenă. Receptivitatea este general. Perioada de stare (paroxistică) reprezintă faza toxemică cu crizele tipice de tuse spastică. Factori favorizanţi: naturali .sezonalitate de iarnă – primăvară în zona temperată unde boala evoluează endemic şi factori economicosociali – colectivităţile de copii şi adolescenţi unde aglomeraţia. chintoasă cu caracter nocturn care se termină cu vomă şi posibilitatea de aspirare a vomismentelor. bacil piocianic. fie prin vaccinare. 10. Pot apărea convulsii. Sursa: exclusiv umană reprezentată de omul bolnav în faza catarală a bolii. Exista un profilactic eficient vaccinul DTP (diftero. Maladie cu răspândire generală. cianoză. Căi şi mecanisme de transmitere: directă . stare de anxietate. strănut. cu un grad înalt de contagiozitate – 40%. tuse cu expectoraţie predominent nocturnă. Epidemiologie 39 .tetano pertussis). studiindu-se în prezent folosirea pentru componenenta peertussis a unui vaccin acelular în care să fie inclusă toxina pertussis inactivată.39 titruri înalte de anticorpi anti TP ce pot persista tot timpul vieţii fiind corelaţi cu imunitatea faţă de o nouă îmbolnăvire şi anticorpi anti FHA. 11. Faza catarală: evoluează cu simptome necaracteristice fiind perioada când microorganismele colonizează căile respiratorii superioare şi determină un catar traheo-bronşic: febră. cu formă tipică sau atipică de boală. Boala la om Se numeşte tuse convulsivă sau tuse măgărească Incubaţie: 7. maximă în perioada catarală a bolii. prin picăturile lui Pflugge şi excepţional indirectă – prin obiecte personale recent contaminate întrucât germenii nu rezistă în mediul extern decât cel mult 2 ore. enterobacterii. Vaccinul DTP existent conţine pe lângă componenete protectoare şi componente care induc reacţii adverse uneori necontrolabile.

bovine. Infecţii pulmonare. Omul se infectrază accidental prin contactul cu animale infectate. . Habitat 40 . reduc nitraţii şi nitriţii. leziuni supurative ale degetelor şi piciorului Iepuri şi cobai . .ocazional Infecţii de plagă după muşcătura de animal contaminat Şoarec.Pasteurella haemolytica . Ovine.40 GENUL PASTEURELLA Taxonomie -Studii de hibridare ADN-ADN. pisici. ADN–ARNr demonstrează heterogenitatea Genului Pasteurella şi a Genului Actinobacillus. produc indol. Definiţie Cocobacili.Pasteurella bettyae – specie nou încadrată. septicemii. aerobi facultativ anaerobi. . Nu se pot preciza Infecţii materno-fetale: plăgi chirurgicale. câini. endocardite. pisici Infecţii de plagă după muşcătură de animal.Pasteurella. Gramm negativi. caprine. polimorfi. şoc septic. Genul Pasteurella includea pe baza unor criterii de structură. .Pasteurella anatipestifer.Pasteurella pneumotropica – înrudită cu Actinobacillus . Specia Pasteurella multocida Pasteurella bettyae Pasteurella aerogenes Pasteurella pneumotropica Pasteurella haemolytica Pasteurella ureae (Actinobacillus ureae) Gazde naturale Implicaţii clinice la om Animale: bovidee.Pasteurella multocida specia tip. Portaj nasofaringian. Rar infecţii la om: pneumonii. .gallinarum. 1. meningite. imobili.Pasteurella aerogenes .înrudită cu Actinobacillus. septicemii.înrudită cu Actinobacillus. . ovine. caprine. catalazo şi oxidazo. patogeni în special pentru animale. galinacee septicemii. . porcine. câini. biochimice şi antigenice următoarele specii: . impunându-se reclasificări între aceste două genuri . Comensal în căile respiratorii Ocazional determină infecţii ale superioare la om tractului respirator sau se izolează de la pacienţi cu ozenă.pozitivi.Pasteurella ureae reclasificată ca Actinobacillus ureae. Germenii se găsesc cantonaţi pe mucoasa tractului respirator superior şi gastrointestinal la variate gazde animale sălbatice şi domestice precum şi la păsări. Infecţii de plagă muşcată de animale Păsări bolnave. mici. 2.

41

3.Caractere morfologice

Sunt germeni mici cu dimensiuni cuprinse între 0,3mμ – 1 mμ/ 1mμ -2mμ, de formă cocbacilară sau cocoidă, Gramm negativi, ce se pot colora frecvent bipolar. Nu prezintă cili. Unele tulpini sunt încapsulate. Pot prezenta un polimorfism accentuat pretându-se la erori de diagnostic cu germeni din genul Neisseria, Haemophilus,Yersinia, Bacillus, Enterobacteriaceae. Germeni pretenţioşi nutritiv se pot cultiva pe agar-sânge sau agarşocolat, necesitând un inocul bogat cantitativ din produsul patologic. Germeni aerobi, facultativ anaerobi cresc la o temperatură optimă de 370 C Pe geloză sânge dezvoltă colonii de tip S mici, rotunde, convexe, netede, strălucitoare, transparente, nehemolitice. Pasteurella multocida dezvoltă colonii cenuşii-gălbui şi brunifică uşor mediul înconjurător. După 5 zile cresc, ajungând la un diametru de 6 mm,cu centrul opacificat, devenit granular, periferia coloniei cenuşiugălbuie, şi cu inele concetrice sau striaţii fine. Germenii încapsulaţi prezintă colonii mucoase de tip M. Diferenţierea speciilor se face pe baza caracterelor biochimice Fermentează carbohidraţii. Produc oxidază şi catalază.

4. Caractere de cultură

5.Caractere biochimice

6. Rezistenţa în mediu, Sunt germeni puţin rezistenţi la condiţiile mediului la agenţi fizici, chimici înconjurător. şi biologici Sunt sensibili la acţiunea factorilor fizici şi chimici; lumina solară îi omoară în 2-3 zile, iar căldura umedă de 560C în 45 de minute. Sunt sensibili la sublimat 0,1%, clorura de var 5%, etc. Unii coloranţi ca albastrul de metilen, violetul de genţiană inhibă multiplicarea germenilor din acest gen. Sensibili la acţiunea antibioticelor, fiind necesară efectuarea antibiogramei. 7. Structură antigenică Prezintă un antigen somatic O. Tulpinile capsulate au fost împărţie în 5 serotipuri în funcţie de caracterisiticile antigenului capsular (A,B,C,D,E). La tipul A capsula este formată în special din acid hialuronic. Este patogenă prin multiplicare şi invazivitate. Capsula reprezintă cel mai important factor protector, inhibând fagocitarea germenilor şi permiţând invadarea organismului gazdă. Germenii au capacitatea de a se multiplica în ţesuturi atât extracelular cât şi intracelular Se recunoaşte o stare de imunitate postiinfecţioasă, răspunsul imun fiind atât de tip umoral cât şi de tip celular.

8. Caractere patogenitate

de

9. Răspunsul imun

41

42

10. Boala la om

a. Pasteurella multocida - infecţii locale: celulite, abcese, osteomielite apărute la om după muşcături provocate de animale infectate (câine, pisică). - infecţii ale tractului respirator (pneumonii, abcese pulmonare), - infecţii sistemice (bacteriemii, meningitie, septicemii). 2. Pasteurella pneumotropica (P.p.) descrisă prima dată în l950 de Jawetz, se izolează din infecţiile cu caractere enzootic de la şoarece, iepure, rozătoare diverse, cărora le cauzează conjunctivite sau pneumonii. La om în urma unei muşcături de câiine sau pisică determină infecţii tegumentare, meningite sau chiar septicemii.

11.Epidemiologie

Sursa de infecţie este de obicei animală, poarta de intrare fiind cutanată de regulă o plagă sau o zgârietură, tabloul clinic fiind deosebit de variat. Calea de transmitere directă o plagă provocată de regulă prin muşcătura de câine sau pisică sau prin înţepătură accidentală (zgârietură). Sunt posibile şi accidente de laborator. Receptivitatea - generală. Infecţia la om are caracter sporadic. Limitarea contactului cu animale domestice şi sălbatice prezintă cea mai sigură măsură de control a infecţiei cu Pasteurelle.

42

43

GENUL FRANCISELLA Taxonomie Genul este format din 3 specii şi anume: - Francisella tularensis cu 2 biovaruri A şi B cunoscute şi încă unul propus pentru zona centroasiatică. - Francisella novicida care cu toate diferenţele fenotipice este identică genetic cu Francisella tularensis. - Francisella philomiragia – specie distinctă dar strîns înrudită cu cele 2 specii mai sus prezentate.

1.Definiţie

Cocobacili foarte mici, Gramm negativi, imobili, oxidazonegativi, catalazo-pozitivi slab, strict aerobi. Necesită pentru cultivare cisteină sau cistină. Atacă zaharurile oxidativ lent, nu produc gaz. Produc H2S. Francisella tularensis infectează animale sălbatice (iepuri, şobolani, şoareci, popândăi, bizami, veveriţe) şi domestice dar şi păsările. Se mai regăseşte la unele insecte: căpuşe, ţânţari, muşte de animale. Francisella novicida izolată de la un şobolan moscat. Francisella philomiragia izolată de la pacienţi imunocompromişi care au avut contact cu apa oceanică. Prelevatele de la pacienţi bolnavi colorate uzual rămân negative, doar coloraţia imunofluorescentă identifică Francisella tulrarensis. Cocobacili pleomorfi, foarte mici 0,7mμ - 1 mμ /0,2 mμ - 0,3 mμ, neciliaţi, nesporulaţi, rareori încapsulaţi. Sunt Gramm negativi, slab coloraţi, se coloreză de obicei bipolar. Microscopul electronic evidenţiază şi elemente mai mici de 0,1 microni care pot trece prin filtrele bacteriologice uzuale. Este deosebit de pretenţios, crescând numai pe medii speciale (Francis, McCoy), în atmosfera de CO2 10%, la o temperatură de 37˚ C în condiţii de aerobioză. Cresc lent, după 24-48 ore de la cultivare colonii mici, punctiforme translucide (tip S). După 4 zile diametrul lor creşte la 2 mm capătă o culoare cenuşie, sunt colonii mucoide, uşor emulsionabile. Se pot dezvolta şi în 2-3 săptâmâni, dacă culturile provin din prelevate paucibacilare. În jurul coloniilor de Francisella tularensis pe mediile cu sânge apare o arie de înverzire iar agarul cu sânge chocolat este brunificat. Se pot dezvolta în embrionul de găină: pe membrana

2. Habitat

3.Caractere morfologice

4. Caractere de cultură

43

Sunt rezistente la peniciline. 8. 5. Tendinţa bolii la recăderi sau cronicizare care pot apare în condiţiile unor titruri ridicate de anticorpi serici sau a răspunsului imun persistent se datorează posibilităţii de supravieţuire intracelulară a germenilor. Francisella tularensis deţine şi antigenul somatic O (LPZ) – endotoxina.44 corioalantoidiană cauzând moartea embrionului .pozitiv şi oxidazo-negativi. chimici apă. oculoganglionară. răspunsul imun este durabil. 10-60 de zile în sol. Alături de formele tipice sau grave de boală se citează şi forme 9. Este distrus rapid de căldură. S-au extras şi antigene de la nivelul peretelui celulei bacteriene. fiind mediat atât umoral cât şi celular. Caractere patogenitate de Factorii de patogenitate nu sunt foarte bine cunoscuţi. orofaringiană. 100 de zile în carnea şi biologici congelată. cu extreme 21-24 de zile. putând persista toată viaţa. Este sensibil la dezinfectante şi la acţiunea antibioticelor: streptomicină. În cadrul răspunsului imun umoral. rămânând la aceste valori ani de zile. Nu au efect protector. tifoidică (septicemică). Boala la om 44 . anticorpii aglutinanţi apar după 10 zile de la debutul bolii cresc în perioada de stare a bolii şi scad în convalescenţă. După infecţie. Structură antigenică Tulpinile de Francisella tularensis sunt omogene din punct de vedere antigenic. 35 de zile în gheaţă. Capsula conţine lipopolizaharide şi carbohidraţi. Imunitatea celulară reprezintă posibilitatea principală de apărare faţă de infecţie.Caractere biochimice Francisella tularensis prezintă o activitate biochimică redusă. capsula) sunt implicate în patogenitate. bolnavii prezintă o sensibilizare alergică faţă de antigenul tularemic (tularina). Componentele de suprafaţă ale celulei (materialul extracelular. Rezistenţa în mediu. 8 zile în lapte. fără producere de gaz. Răspunsul imun 10. 10 zile în pâine. 45-100 de zile pe boabe de cereale. Poate fermenta unii carbohidraţi sau alcooli. Caracterele biochimice nu au importanţă practică în diagnosticul curent. pulmonară. Endotoxina pare să aibă un rol similar în patogeneză ca cel al endotoxinei de la Salmonella typhi. 7. tetracicline. Incubaţia: 3-7 zile. Este catalazo . Este un germene rezistent în condiţii de mediu extern: 2-3 luni în la agenţi fizici. Din ziua a 6-8-a de boală. Există unul sau mai multe antigene proteice înrudite cu antigenele aglutinante ale Genului Brucella. 6. Boala poate îmbrăca clinic forme variate: ganglionară simplă. abdominală.

11. Infecţiozitatea este foarte mare. germenii se multiplică şi într-o săptămână apare o inflamaţie care evoluează spre papulă. ariciul. hârciogi. fecalele. organele. urmează o bacteriemie tranzitorie cu formarea de focare în diferite organe parenchimetoase (plămâni. Germenii se multiplică intracelular. se regăseşte mai mult în ţările din emisfera nordică unde evoluează sporadic sau în microfocare epidemice. ţânţari). dar persoanele vaccinate fac o formă de boală mai uşoară. Pentru controlul acestei maladii se recomandă evitarea contaminării sau consumării de produse infectate. febră ridicată. porcul mistreţ. 45 . exterminarea rozătoarelor şi a insectelor hematofage vectoare. cal. Se poate practica la adulţi un vaccin viu atenuat care nu conferă o protecţie totală. greaţă. lupul) şi domestice şi peridomestice (oi. Microorganismele diseminează limfatic până la ganglionii regionali care se hipertrofiază şi pot supura. apoi ulcerează. veveriţe) şi de păsări (găina. chiţcanul. ficat. urina. şobolani. putând apărea după penetrarea tegumentelor sau inhalarea unui număr de 50 de germeni. prin îmbrăcămintea stropită cu sângele animalelor bolnave. portul echipamentului de protecţie. adinamie. inclusiv cu mănuşui pentru persoanele la risc. Pe cale indirectă: digestivă prin consumul de apă sau alimente contaminate cu dejectele animalelor infectate sau cu cadavrele lor. animalelor infectate mai frecvent posibilă la vânătorii.Epidemiologie Tularemia – maladie cu focalitate naturală. şi prin infecţii de laborator. Receptivitatea este generală. În forma ulceroganglionară la locul de inoculare. Înfecţia tularemică se poate produce şi prin înţepătura artropodelor hematofage. câine. şoareci. cioara). vărsături. porumbelul. porci. vite cornute. Transmiterea infectiei la om se poate face prin contact direct cu sângele.45 uşoare şi chiar infecţii inaparente (asimptomatice). prin obiecte de uz comun contaminate. agricultorii şi bucătarii. fazanul . pielea. blana. splină) sub formă de noduli granulomatoşi care se pot necroza sau cazeifica. pisică. În focare agentul patogen este prezent la insecte ectoparazite ( muşte. dar boala poate avea un caracter profesional. iepuri. cârtiţa. Sursa de infecţie este reprezentată de animale sălbatice (vulpe. ulceraţii cu localizări diverse şi adenopatie regională voluminoasă (butonul tularemic). căpuşe. nevăstuică. cu contactul de artropode strivite. pe cale respiratorie prin inhalarea prafului containat. Maladia evoluează cu: cefalee. bizami.

3mμ . Legionella pneumophilla se găseşte în produsele patologice ale bolnavilor. Legionella micdadei.specia tip a genului are trei subspecii: pneumophilla. iar protozoarele. Supravieţuiesc şi 1 an de zile în apa distilată.0. Intre participanţii la această reuniune a izbucnit o pneumonie gravă cu mortalitate ridicată (l82 bolnavi 28 decese). apă de ploaie. mobil. Legionella adelaidensis. ciliatele şi amoebele devin gazde de amplificare pentru aceşti germeni. Legionella pneumophilla . Este Gramm negativ.. Legionella bozemanii.46 GENUL LEGIONELLA Taxonomie: Sunt cuprinse în prezent 39 de specii şi 60 de serogrupe unele izolate atât din organismul uman şi mediu (Legionella pneumophilla. Legionella shakespearei).Caractere morfologice 46 . şi răspândite în mediu extern în special în apa potabilă sau în difertie medii umede. catalazo pozitivi. prezentând unul sau mai mulţi flageli polari sau subpolari. Istoric. Legionella israelensis) altele. oxidazo-negativi sau slab pozitivi. au identificat şi caracterizat prima specie în l976. dar niciodată din sol şi din pulberi. Gramm negativi. Legionelele produc cantităţi mari de glicocalix (slime) care le permite acumularea şi persistenţa în tuburi şi conducte de cauciuc chiar siliconate. inactivi asupra carbohidraţilor şi nitraţilor. oţelul inoxidabil şi cuprul le sunt mai puţin favorabile pentru dezvoltare. Suprafeţele metalice din fier.5 mμ -5 mμ. zinc şi aluminu le favorizează creşterea. Se 2.5 mμ /1. flavobacteriile şi algele verzi le furnizează hrană. necapsulat. Mac Dade şi colab. Definiţie: Bacili mici. mobili. Au fost izolate din noroi. Bacil mic de 0. numai din mediu (Legionella parisiensis. Habitat 3.Aasociaţia foştilor combatanţi s-a întrunit la Convenţia anuală la Philadelphia. În sursele şi rezervoarele naturale şi artificale de apa potabilă cianobacteriile. 1. cu capetele ascuţite pleomorf. pascullei şi fraseeri. Boala a fost denumită a legionarilor iar agentul cauzal s-a numit Legionella pneumophilla. nesporulaţi. nesporulat. aerobi. după o epidemie gravă de pneumonie declanşată când Legiunea Americană . nămol.

Buffered Charcoal Yeast Extract £ ketoglutarat) cu adăugarea de substanţe antimicrobiene cefalosporine (vancomicina de preferinţă). Testele biochimice au valoare relativă. mai ales Gramm negative ( Pseudomonas aeruginosa. cu pigmentaţie şi iridiscenţă caracteristică. necesitând medii speciale cu L cisteină săruri de fier (mediul BCYE £ . Majoritatea speciilor sunt slab oxidazo-pozitive. Se dezvoltă lent în 3-10 zile. Francisella tularensis. . şi la antibiotice ca: rimfampicină şi eritromicină. Caractere de cultură Nu creşte pe mediile simple. condiţiile mediului înconjurător şi factori care ţin de macroorganism. 4. chimici robinet la 4 0C sau în apa distilată.Caractere biochimice 6. iar evoluţia către o formă de boală manifestă clinic depinde de interrelaţiile dintre factorii ce ţin de microorganism. fluorescenţa coloniilor. având proprietăţi asemănătoare elastazei produse de bacilul piocianic. hidroliza hipuratului se utilizează în diferenţierea speciilor de Legionella. Bordetella pertussis. Se cultivă greu. Structură antigenică Există antigene comune genului dar şi antigene specifice de specie şi serogrup care sunt somatice (antigenul O. colonii de tip S mici. care le dă aspectul faţetei de sticlă tăiată. 5. Caractere patogenitate de 47 . Rezistenţa în mediu. In mediul exterior prezintă o rezistenţă marcată: un an în apa de la agenţi fizici. convexe.). S-a constatat prezenţa unor fracţiuni antigenice comune cu alte specii bacteriene. La căldură: rezistă până la 56˚C. griverzui. Sunt germeni strict aerobi. la un pH acid rezistă 30 de şi biologici minute. Coloraţia imunofluorescentă directă a prelevatelor patologice din infecţiile respiratorii pot orienta rapid decizia terapeutică.cu opalescenţă pătată. lichefierea gelatinei. În culturile vechi pot lua aspecte filamentoase. Este sensibil la dezinfectante care eliberează clor activ. 8. fiind distrus în 30 de minute la 58 ˚C. creşterea lor este stimulată de un pH de 6. Legionella pneumophilla este patogenă prin multiplicare şi invazivitate.47 colorează greu. endotoxina) fiind implicate în patogenie.9 şi o concentraţie de 5 %CO2. Identificarea antigenică este considerată în prezent metoda cea mai eficientă pentru speciile de Legionella implicate în patologia umană. 7. catalazo-pozitive şi gelatinazo-pozitive. Bacteroides fragilis etc. S-a descris şi o structură antigenică proteică (factorul de infectare a macrofagelor) care favorizează penetrarea şi supravieţuirea intracelulară a germenilor. Mobilitatea germenilor este dificil de detectat Elaborarea de pigmenţi.

Răspunsul imun 10. Prevenirea şi controlul infecţiei se poate realiza prin supravegherea existenţei bacteriei în mediile acvatice (apă potabilă. apă industrială. care la imunocompromişi determină apariţia unor abcese. 9.).48 Germenii sunt dispuşi facultativ intracelular. infecţii ale plăgilor). Infecţia se poate manifesta:izolat. pneumonia. febră înaltă. Se citează infecţia nozocomială cu Legionelle. abcese la nivelul puncţiilor pentru hemodializă. Letalitatea la cazurile netratate poate ajunge la 20 %. Nu a fost dovedită transmiterea interumană şi în condiţii de laborator. Pneumonia este cea mai frecventă formă de manifestare a infecţiei care debutează de obicei brusc cu stare generală alterată. boli inflamatorii extrapulmonare (infecţii urinare şi digestive. duşuri. epidemic. Legionellele pătrund pe cale respiratorie până la nivelul bronhiolelor terminale şi alveolelor pulmonare. Soluţiile de continuitate. pericardite. Epidemiologie 48 . sporadic. Receptivitatea la infecţie aerogenă este mai mare şi evoluţia îmbolnăvirilor mai gravă la imunocompromişi şi la persoane peste vârsta de 50 de ani . Legionela pneumophila serogrupurile 1 şi 6 sunt cel mai frecvent implicate în patologia umană. Posibilitatea de infectare principală o constituie expunerea la o sursă de apă infectată (rezervoare de apă. cu tropism pentru monocite şi macrofage. inclusiv plăgile operatorii în contact cu apa infectată se pot transforma în poartă de intrare pentru Legionelle Transmiterea este posibilă mai direct pe cale arogenă mai ales când se pot produce şi aerosoli prin instalaţiile de condiţionare a aerului. După vindecarea clinică pot persista infecţii latente. ploaie. piscine. maladii nepneumonice (febra de Pontiac). în care caz se pune problema hiperclorinării apei sau consumului ei după o fierbere prealabilă şi răcire. 11. cefalee. din turnurile de răcire. Boala la om Răspunsul imun este atât umoral cât şi celular. Şi înghiţirea de apă contaminată poate determina infecţii ale tractului respirator inferior. nebulizatoare. tuse seacă iniţial apoi productivă. unde induc formarea unor focare fibriono-purulente. apa din conductele de încălzire. La om cauzează infecţii sistemtatizate astfel: infecţii inaparente. Cunoştinţele privind sursa de infecţie sunt încă lacunare. mialgii. fântâni publice) mai ales când se pot produce aerosoli. etc.

bovine.49 GENUL CAMPYLOBACTER Taxonomie – cuprinde în prezent după multiple remanieri 15 specii dintre care enumerăm: .2 mμ.9 mμ / 0. Microaerofili până la anaerobi. nesporulaţi încurbaţi până la helicoizi. Caractere biochimice 49 .Campylobacter rectus. catalazo-pozitivi. Mobili cu flageli monotrichi. . Germenii se regăsesc în tubul digestiv a numeroase mamifere (porcine. În culturile vechi sau în condiţii neprielnice de mediu pot genera forme cocoidale sau hiperspiralate. Oxidazo-pozitivi. Necapsulat.Campylobacter sputorum cu 3 biovaruri. sau pereche (precum aripile unui păsări în zbor). umede.05 mμ . 1.Caractere morfologice 4. nezaharolitici. „dormante”. Gramm negativi Dispuşi sub forma unor virgule amplasate separat.Campylobacter rari. transparente.Campylobacter concisus. Nesporulat. necultivabile. . septicemii).Campylobacter coli. Au un polimorfism accentuat. .Campylobacter curvus. nehemolitice.5 mμ.colonii plate. la care determină frecvent starea de purtător sănătos şi mai rar boli manifeste (avorturi. . mobili. enterite. .colonii mici. . au metabolism respirator oxigeno şi citocormodependent. peritrichi sau mai rar lofotrichi. . .42˚ C. uşor încovoiaţi în forma literei S sau cu aspect helicoidal cu 2-6 spire.Campylobacter upsaliensis.Definiţie: Bacili Gramm negativi. lucioase. Habitat 3. nu fermentează zaharurile. Caractere de cultură 5. Sunt germeni micoraerofili şi pretenţios nutritivi. unele specii sunt capnofile. mari.Campylobacter fetus cu 2 subspecii. asemănătoare cu picăturile de miere sau abur condensat. incolore – gri castanii. ovine. cu margini regulate. Se cultivă utilizând mediile selective sau tehnica filtrării. . Bacili subţiri. Coloniile de Campylobacter îmbracă de obicei 2 aspecte: . cu margini neregulate. Temperatura optimă de creştere se apreciază a fi între 37˚ C .Campylobacter jejuni cu 2 subspecii. microaerofili până la anaerobi.Campylobacter hyointestinalis. nehemolitice. câini şi pisici) şi păsări de casă şi sălbatice. . oxidazo-pozitivi. .0. cu dimensiuni cuprinse între 0. transparente. aminoacizii 2.Campylobacter mucosalis.

Rezistenţa în mediu. encefalopatii acute. 6. chimici Pot supravieţui în forme dormante timp îndelungat până îşi şi biologici regăsesc gazda favorabilă pentru a se dezvolta. Rolul acestor germenii în patologia oro-gingivală încă nu este pe deplin elucidat.Caractere patogenitate 9. în special la imunodeprimaţi. la agenţi fizici. Boala la om de Este descris un antigen somatic O. Este necesară efectuarea antibiogramei înainte de începerea tratamentului. Sensibili la antibiotice de tipul eritromicinei. Rezervorul de infecţie: omul bolnav sau purtător dar mai frecvent contactul cu animale sau păsări infectate. septicemii. Căile şi mecanismele de transmitere: digestiv prin alimente sau apa de băut contaminată. avorturi. infecţii urinare. Rezistenţă medie în elemente ale mediul înconjurător. Sensibili moderat la dezinfectantele uzuale. Infecţiile se limitează de regulă la nivelul aparatului digestiv: stomac şi intestin determinând la copiii mici . Este patogen prin multiplicare şi invazivitate.50 sau produşii intermediari ai ciclului acizilor tricarboxilici (ciclul Krebs) le furnizează energie. infecţii uterine. colecistie. Nu există măsuri profilactice speciale pentru prevenirea infecţiilor cu Campylobacter. 11. colite iar la adulţi se poate asocia cu gastrita şi chiar boala ulceroasă. IgA şi IgG) şi celular. meningite. Răspunsul imun 10. forme mai grave de boală fac persoanele imunocompromise. aceştia regăsindu-se în tartrul dentar şi la pacienţii cu periodontite. Receptivitatea este generală. artrite reactive. Pot deterina complicaţii grave extradigestive cum sunt: bacteriemii.gastroenterite. Este implicat un răspuns umoral (anticorpi IgM. Epidemiologie 50 . un antigen flagelar H. Structură antigenică 8. şi un factor de aderare. 7. endocardite. La moartea germenulilor se eliberează endotoxina. Incidenţa mai crescută a îmbolnăvirilor se înregistrează în cursul verii şi toamnei.

Gramm negativi. necapsulat.Helicobacter pylori. spiralată.1mμ -1mμ/1. Oxidazo-pozitivi. nu desfac hipuratul de sodiu. nesporulat.se Camylobacter pylori. producători de urează în cantităţi mari.Helicobacter fennelliae. dispariţia sa fiind condiţionată de instalarea gastritei atrofice cu metaplazie intestinală ce determină dispariţia receptorilor epiteliului gastric. Generează forme coccidale la contactul cu aerul. Ulterior studii de taxonomie moleculară au pledat pentru apariţia unui gen nou: Genul Helycobacter. mobili cu mişcări caracteristice. catalazopozitivi.Helicobacter heilmanni. Coloniile apar între ziua a 3-a şi a 7-a. producători de urează în cantităţi mari.Caractere morfologice 4. nesporulaţi. Se pare că rezistă la fagocitoză şi la acţiunea imunoglobulinelor implicate în apărarea locală (IgA şi IgG). Acesta cuprinde în prezent mai multe specii dintre care cele de interes medical uman sunt: . În 1987 Dent şi colab. identifică în biopsiile gastrice o bacterie nouă. sunt mici şi transparente. Istoric. N2 85%) şi atmosferă umedă.H2S. Habitat 3. . necapsulaţi. 1. .Definiţie Bacili încurbaţi sau helicoidali. Aspect de vibrion.51 GENUL HELYCOBACTER Taxonomie: Iniţial a fost inclusă ca specie în genul Campylobacter datorită proprietăţilor morfologice şi fiziologice numindu. se incubează la 37 ˚C în care sunt asigurate condiţii de microaerofilie. nu reduc nitraţii. unele tulpini produc pe mediul TSI. cu unul sau mai mulţi flageli dispuşi lofotrichi sau amfitrichi . CO2 10%. . (O2 5%. chiar toată viaţa. inclusă în gen sub numele de Helycobacter heilmannii. sau de forma literei S sau spiralaţi. oxidazo pozitivi.5mμ-7. Se cultivă pe medii neselective sau selective. Caractere biochimice 51 . cu dimensiuni cuprinse între 0. microaerofili.Helicobacter cinaedi. Colonizează mucoasa stomacului unde poate persista perioade mari de timp. cu unul sau mai mulţi flageli dispuşi polar. 2. Caractere de cultură 5.5m μ. catalazo-pozitivi. azaharolitici. Warren şi Marshall (Australia) identifică în 1982 din biopsii de mucoasă gastrică o nouă bacterie numită ulterior Helycobacter pylori şi implicată în patologia gastro-duodenală.

chimici extern. 7. ulcerul peptic. . 8. Structură antigenică Se descriu: . Se produc IgM specifici în cazul infecţiilor recente şi IgA şi IgG în cazul infecţiilor cronice. regăsind această infecţie asociată frecvent în gastritele cronice şi în ulcerele peptice. forma spiralată a bacteriei şi prezenţa flagelilor permit străbaterea stratului de mucus şi ajungerea germenilor la nivelul celulelor mucoasei gastrice unde pH-ul acid este mai redus. antigenului somatic O – endotoxina. colonizare) care se fixează exclusiv pe receptorii celulelor epiteliului gastric.un antigen de suprafaţă (de aderare. de Se datorează antigenului de suprafaţă cu rol în aderare.un antigen somatic (O) – termorezistent . favorizază de mediul familial. toxinei care inhibă pH ul acid al sucului gastric.endotoxina. cancerul şi limfomul gastric de tip MALT. rezistă puţin timp în mediul la agenţi fizici.Caractere patogenitate 9. toxinei citotoxice ce iniţiază inflamaţia locală la nivelul epiteliului gastric şi duodenal. Infectarea cu Helycobacter pylori se asociază cu gastrita gastrofundică. Infecţia cu Helycobacter pylori poate reprezenta un factor de risc pentru cancerul gastric. Boala la om 11. Receptivitatea generală. . Răspunsul imun 10. Foarte sensibil la deshidratare. Epidemiologie 52 .un antigen flagelar H – termosensibil. Infectarea cu Helycobacter heilmanni se asociază cu manifestări dispeptice uneori grave. .52 6. şi biologici La nivelul mucoasei gastro-duodenale are capacitatea de a rezista perioade lungi de timp datorită ureazei care care prin eliberarea de amoniac tamponează pH acid. Calea şi mecanismele de transmitere nu sunt pe deplin precizate dar se suspicionează calea oral-orală. Rezistenţa în mediu. sau fecal-orală. Prevalenţa infecţiei este de 80% la adulţii din ţările în curs de dezvoltare Sursa de infecţie este reprezentată de omul purtător sau bolnav.

Habitat 3. datorită bogatului echipament enzimatic pe care-l deţin se cultivă uşor pe medii obişnuite (bulion simplu. alimentele. nesporulaţi. cresc pe medii cu peptonă. în prezenţa bilei. dintre care 23 sunt de interes medical uman. Enterobacteriaceaele colonizează în mod normal intenstinul omului şi animalelor (1g fecale conţine 1010 enterobacterii). formele S tulbură uniform mediul. Germeni nepretenţioşi. produc catalază şi reduc nitraţii în nitriţi. Proteus).Caractere morfologice 4. Citrobacter au fost extinse cu un număr cosiderabil de specii. Gramm negativi.Klebsiella Shigella Genul Serratia Genul Enterobacter Genul Citrobacter Genul Salmonella Taxonomie Această familie reprezintă o grupare taxonomică foarte bine dezvoltată însumând 28 de genuri. Unele specii precum Salmonella enterica serovarul Typhi. Enterobacter. răspândindu-se larg în mediul ambiant: sol.53 FAMILIA ENTEROBACTERIACEAE. Yersinia. genurile Klebsiella. serovarul Paratyphi A sau serovarul Paratyphi B se regăsesc numai la om. Bacili Gramm negativi care nu se pot diferenţia prin microscopie optică. agar nutritiv. Nepretenţioşi din punct de vedere nutritiv. Klebsiella. unele specii pt deţine capsulă (Klebsiella). Serratia. fără depuneri. Klebsiella) la alte genuri germenii sunt mobili cu cili peritrichi (Salmonella.negativi. pe când formele R tulbură în grade diferite mediul sau îl lasă limpede 2. Proteus sunt în mod curent prezente în mediile naturale participând în ecosisteme de reciclare biologică. alimente. agar sânge). 1. Specii din genul Escherichia. la unele genuri germenii sunt imobili (Shigella. Enterobacter. imobili sau mobili prin prezenţa flagelilor. plante. care rarissim poate polua apa. CARACTERE GENERALE Genul Genul Escherichia . iar genul Salmonella a fost restrâns numai la 2 specii: Salmonella enterica (cu 6 subspecii) şi Salmonela bongori. sunt oxidazo. În mediul lichid. Definiţie Bacili scurţi.Caractere de cultură 53 . Serratia. nesporulaţi. solul. apă. Genul Escherichia şi Shigella au fost reunite într-un singur gen. Fermentează glucoza. bulion glucozat.

iar pe medii cu sânge incorporat unele tulpini pot dezvolta hemoliza.54 cu inel. alimente. Klebsiella. plate cu suprafaţă rugoasă şi marginile neregulate. cu un preţ de cost mai ridicat. iar cei condiţionat sau ocazional patogeni sunt lactozopozitivi. rotunde. a. este format 54 . moleculară. apă. Sunt germeni aerobi.Caractere biochimice Sunt foarte importante permiţând identificarea Enterobacteriilor. genetică) permiţând încadrarea de specie şi tip. Antigenul O este asimilat cu noţiunea de endotoxină. uree) sau cu MILF (mobilitate. lizină. etc. bombate cu margini regulate şi tendinţă la confluare.polizaharidul format dintr-un miez (core) similar la toate bacteriile Gramm negative şi o serie de unităţi terminale repetitive care diferă de la specie la specie (antigenul O). fenilalanină) care permit diferenţierea principalilor germeni enteropatogeni implicaţi în patologie sau sistemele microtest. este necesară totuşi efectuarea antibiogramei. indol. 5. Identificarea de certitudine presupune diagnosticul biologic. Formele M pentru speciile capsulate. pot exista reacţii încrucişate între Escherichia colli. Sunt germeni rezistenţi în mediul extern: sol. facultativ anaerobi.prezent la toate enterobacteriile. Sunt specii Serratia. Sensibili la acţiunea antibioticelor. serologic şi tipizarea (bacteriofagică. Structură antigenică din: . Germenii patogeni sunt lactozonegativi. care le fac mai puţin utilizabile în ţara noastră în acest moment. la antibiotice. reduc nitraţii în nitriţi. biochimică. Enterobacter care po dezvolta colonii pigmentate. Utilizează fermentativ glucoza cu producere sau nu de gaz. substanţe dezinfectante în special clorigene în concetraţiile uzuale. este termostabil şi rezistent la alcool. rotunde. bombate cu suprafaţa netedă şi marginile regulate. Providencia. văl şi depozit pe fundul eprubetei. Identificărea preliminară permite încadrarea în gen şi specie. bacteriocinică. De el se ataşează: . Lipozaharidul (LPZ) Caracteristic microorganismelor Gramm negative. unele tulpini pot dezvolta hemoliză pe mediul cu sânge. obiecte. şi biologici Inactivaţi de căldură. Sunt oxidazonegativi. catalozopozitivi.lipidul A. Pe mediile solide. 6. la agenţi fizici. formele S formează colonii de 2-3 mm. Salmonella. 7. responsabil de activitatea toxică . În cadrul identificării preliminare se utilizează sistemele multitest: TSI (Triple Sugar Iron) asociat cu MIU (mobilitat. Pot exista: antigene O comune (Escherichia coli-Shigella). Formele R dezvoltă colonii de 2-3 mm. dezvoltă colonii de 4-5 mm rotunde. chimici elemente de mediu spitalicesc. Faţă de antigenul O apar în general anticorpi din clasa IgM. indol. Rezistenţa în mediu.

Hafnia. Morganella. Proteus. leucopenie. Este un antigen de natură polizaharidică. indispensabili pentru aderarea germenilor la mucoase. Antigenul Vi (antigen de virulenţă) Prezent la Salmonella typhi. face parte din categoria antigenelor de înveliş ale bacteriei. În patogenitate deţin roluri importante: a. parţial stabil la temperatură. c. Yokenella. Providencia.cu semnificaţie patogenă certă: Salmonella. . în rest implicarea lor cauzală trebuie argumentată clinic şi de laborator. Capacitatea de multiplicare intramacrofagică a Salmonellei poate masca antigenul O. Enterobacter. Klebsiella. Antigenul K Este extern antigenului O şi este prezent la bacteriile capsulate. Anticorpii anti-H imobilizează bacteria.Caractere patogenitate de Enterobacteriaceaeele. ShigellaEscherichia (fenotipurile diareigene şi uropatogene). d. din punct de vedere a patogenităţii se pot considera: . b.cu semnificaţie condiţionat patogenă: Citrobacter. e. Tatumella. . atenuând virulenţa microorganismelor mobile. deci şi entrerobacteriile prezintă pili. Serratia. Variaţia de fază este proprietatea bacteriei de a altera exprimarea unui anumit tip de antigen flagelar. este de natură proteică. Toate bacteriile Gramm negative. Germenii condiţionat patogeni şi ocazional patogeni au semnificaţie etiologică doar în prelevatele necontaminate (LCR. favorizând rezistenţa la fagocitoză a bacteriei şi contribuind la invazivitate. cu structură polizaharidică.cu semnificaţie ocazional patogenă: Cedecea. Clasificarea antigenică a enterobacteriilor indică adesea prezenţa fiecărui antigen: Escherichia coli O 55: K5: H21. Escherichia (cu alte localizări decât intestinale sau urinare).. fiind se pare cauza apariţiei variaţiei de fază la Salmonelle.55 Anumite structuri antigenice O de la Escherichia coli reacţionează încrucişat cu structuri antigenice izolate ale Genului Vibrio şi cu structuri antigenice de grup sanguin. Exotoxine elaborate de anumite specii (toxina Shiga) 8. acesta 55 . Pantoea. Leminorella. Adezinele. Antigenul H Prezent la nivelul flagelior (inexistent la speciile imobile). Faţă de antigenul H apar anticorpi din clasa IgG. Poate masca antigenul O. este mai antigenic decât antigenul O. Este implicat în patogenitate. puroi din cavităţi închise). Yersinia. Kluyvera. implicat în scăderea complementului seric.

Recent se recunoaşte implicarea tot mai frecventă a unor specii de enterobacterii în patologia infecţioasă a tractului urinar (Escherichia colii. Salmonella typhi şi Salmonella paratyphi A şi B. e. Klebsiella. Yersinia pestis. Se mai semnalizează citotoxine produse de Escherichia coli care sunt alfa. răspunsul imun este modest. 9. Pentru infecţiile sistemice cu Enterobacterii – răspunsul imun este puternic. În infecţiile nozocomiale musculo-scheletale şi cutanate Escherichia coli. etc). Yersinia pestis pot determina infecţii sistemice grave.). etc. Serratia. d. Klebsiella are o capsulă şi respectiv antigen K bine reprezentat.endotoxinele: (antigen O) apar la toţi germenii Gramm negativi determinând în cazul unei eliberări masive (distrugerea brutală a unui număr mare de bacterii) . Sunt slab imunogene. Mai frecvent se semnalează bacteriemii şi septicemii determinate 10. la Escherichia coli (similară cu exotoxina vibrionului holeric). Proteus. Shigella. Yersinia. Achiziţia de fier Multe bacterii excretă o componentă care chelează fierul (siderofor). Clinicienii apreciază că 30% din pneumonii şi infecţiile cavităţilor conecte aparatului respirator se datorează enterobacteriilor (Klebsiella.exotoxinele: toxina Shiga (Shigella). c. Salmonella. toxina Shiga-like (la Shigella şi la unele tulpini de Escherichia. b. deşi frecvenţa lor este restrânsă astăzi . Enterobacteriacaeele cu puţine excepţii sunt recunoscute ca patogeni intestinali fiind agenţii etiolgici cel mai frecvent incriminaţi în sindromul diareic infecţios (Escherichia coli.Toxinele . Răspunsul imun Pentru infecţiile digestive manifeste clinic care rămân cantonate la poarta de intrare. coli). toxina LT (termic labilă).şocul endotoxinic. Structurile capsulare Antigenele de tip K ale Escherichiei coli au o strucutră proteică şi sunt importante în colonizare. etc). Plasmidele Sunt importante pentru că transmit atât informaţii genetice legate de rezistenţa la antibiotice cât şi pentru virulenţă.hemolizine (exotoxine).56 reprezentând primul pas în vederea colonizării şi multiplicării iniţiale. Boala la om 56 . Enterobacter ocupă locul 3 după stafilococi şi piocianici. diminuă opsonizarea şi fagocitoza. . betahemolizinele rămân legate de celulă şi inhibă fagocitoza şi chemotaxia leucocitelor. complexul format fiind apoi recaptat de către bacterie (aerobactina de la Escherichia coli).

11. muşte.fecal orală este indrectă şi complexă datorită contaminării cu dejecte a solului. Receptivitatea este generală. Sursa de infecţie: exclusiv umană: omul bolnav sau purtător pentru febră tifoidă. Căile şi mecanismele de transmitere: . Enterobacter. apă pentru alte Enterobacterii. etc. Vaccinarea antitifoidică şi cea antidizenterică sunt indicate în anumite sectoare de risc. şantiere. Nu există diferenţe corelate cu sexul sau rasa. deprinderi igienice incorecte. Factorii favorizanţi implicaţi sunt atât cei naturali (secetă. mâini murdare. malnutriţia. Klebsiella. inundaţii) cât şi stilul de viaţă al comunităţii în cauză (tabere pentru copii. etc). alimente insuficient sau incorect prelucrate termi. Ca vehicole sunt frecvent incriminate: apa. având caracter de necesitate nu de obligativitate. apă şi alimente contaminabile frecvent. Profesia poate constitui uneori un factor de risc . ploi. dar şi animale.rar contaminarea poate fi directă de la o persoană la alta.) precum şi factorii socio – economici (sărăcia. alimente. .57 de Escherichia coli. dizenterie bacilară. păsari. gravitatea maladiillor provocate de Enterobacterii rămâne maximă la exrtremele de vârstă şi la malnutriţi. Epidemiologie Maladii cu răspândire universală. 57 . solul. Maladiile în a căror etiologie sunt implicate Enterobacterii au sezonalitatea corelată cu sezonul cald: vara şi începutul toamnei. excursii.

colonii uscate.Escherichi coli cu 2 biovaruri: (Escherichia coli normal şi Escherichia coli inactiv). .Escherichia vulneris. In intestinul omului serotipurile de Esch. nu porduc urează. .SHIIGELLA (1994) Pe baza caracterelor fenotipice şi ca urmare a rezultatelor studiilor de hibridare Holt şi colab.Caractere morfologice 4. 1. .Escherichia blattae. produc indol şi lizindecarboxilază. Se găseşte mai rar în flora tractului respirator sau genital. necapsulaţi (rarisim pot avea o pseudocapsula de tip K). nu lichefiază gelatina. opace cu margini regulate. în anul 1994 grupează cele două entităţi taxonomice înrudite: Escherichia şi Shigella într-un singur gen. frecvent mobili. aerobi.Escherichia hermanii. 2.Escherichia fergusonii.formele S (bacilii pseudoincapsulaţi) dezvoltă colonii rotunde. . ESCHERIHIA COLI Taxonomie În cadrul grupării Escherichia se recunosc 5 specii: . . fiind cultură inhibaţi parţial pe mediile moderat selective şi total pe mediile înalt selective. turtite cu maginile neregulate de aspect 58 . Nu produc H2S în mediul TSI. mai sus menţionat.formele R . Modificare habitatului determină implicarea speciilor în patologia umană ajungând de exemplu la nivelul tractului urinar. bombate. nu utilizează citratul ca unică sursa de carbon.Definiţie Bacili Gramm negativi. cu capetele rotunjite. Habitat 3. drepţi sau uşor încurbaţi. Caractere de Germeni puţin pretenţioşi se dezvoltă bine pe slab selective. Pe geloză sânge: . fermentează glucoza cu producere de gaz. Toate speciile de Escherichia coli se regăsesc ca principalul saprofit din intestinul omului şi animalelor cu sânge cald. uşor emulsionabile în ser fizologic.58 GENUL ESCHERICHIA. Bacili Gramm negativi. facultativ anaerobi. Prezenţa colibacilor în apă sau alimente este un indicator de poluare fecală al acestora şi de insalubrizare. prezintă cili. coli par să joace un rol important în antagonismul bacterian al intestinului şi în sinteza unor vitamine din grupul B şi K. Sunt mobili. lactozo-pozitivi. nesporulaţi.

Rezistenţa în Germeni foarte rezistenţi la condiţiile de mediu extern (sol. 8. se dezvoltă în limite largi de biochimice temperatură şi pH. fie prin recombinarea acestor mecanisme. indol pozitiv şi ureazo-negativ. . Fermentează lactoza (dar există şi variante lactozonegative) care-l diferenţiază de alte enterobacterii. la agenţi apă). Mediile lichide: sunt tulburate uniform.59 dinţat. Clorul s-a dovedit în anumite concentraţii un bactericid puternic. Tulpinile care deţin antigenul de suprafaţă de tip B (EPEC) sunt implicate în apariţia diareii maligne a nou-născutului (sindromul toxicoseptic).colonii mucoase (M). Pe mediul MIU este mobil. Nu produce H 2S pe mediul TSI. fiind utilizat la purificarea apei de consum. fiind apoi implicată în apariţia unor tulburări fiziopatologice. formând un inel pe peretele tubului. oxidazonegativ.Anumite tulpini au antigenul K specific de tip (98 de factori de specificitate) care poate masca antigenul O făcându-l neaglutinabil. Endotoxina eliberată la nivelul peretelui bacterian. biologici Sunt sensibili la acţiunea coloranţilor (verde malahit. Unele tulpini produc hemolizina şi substanţe cu acţiune antagonistă (colicine). glucoza şi alte zaharuri cu producere de acid şi gaz. Caractere Aerobi şi facultativ anaerobi. cloramfenicol. Unele serotipuri (cele uropatogene) produc hemoliza beta. 7. B (termolabil) şi L (termolabil). ST. unde ajung prin poluare cu materii fecale şi supravieţuiesc luni de zile. capsular) au o rezistenţă specială faţă de fagocitoză şi capacitate de invazivitate (EIEC). chimici şi Sub acţiunea căldurii sunt distruşi la 600 C în 30 minute. îl distruge.Antigenul O (LPZ ) este specific de grup. citrat negativ. . cristal violet) sărurilor de seleniu în concentraţii mari. . După rezistenţa la căldură se definesc 3 tipuri de antigene K: A (termorezistent). Pentru creştere se pot utiliza şi medii diferenţiale: pe mediul ABTL formează colonii galbene deoarece fermentează lactozaa. mediu. Tulpinile dotate cu antigene de suprafaţă (tip K. 59 . fizici. producând penicilinaza însă sunt sensibili la antibiotice cu spectru larg (colimicina. 6.Antigenul H este specific de tip deţine 53 de factori specifici. etc). cu 166 factori de specificitate. . Pentru colonizare tulpinile de Escherichia coli prezintă pili (adezine).Structură antigenică . 5.Caractere de Escherichia coli este patogen prin multiplicare şi prin invazivitate patogenitate sau prin multiplicare şi toxigeneză. Sunt rezistenţi la penicilină. neomicina. Este catalazo-pozitiv. verede briliant. kanamicina. Exotoxinele sunt sintetizate în cursul metabolismului bacterian (LT.Antigenul solubil – endotoxina se eliberează după moartea bacteriei.

mucoasei like” scaune mucoepiteliului sanguinolente intestinal Toxină “shiga. igienă deficitară). hemoragic diaree. copii de EPEC EIEC EHEC Crampe abdominale. vărsături. adulţi Infecţii extraenterale ale tractului urinar (60-90% din etiologia infecţiilor urinare. 9. Răspunsul Apare un răspuns imun umoral care nu are semnificaţie nici în ceea ce imun priveşte protecţia faţă de boală şi nici în diagnostic.60 Shiga-like) caracterizează anumite tulpini (ETEC. adulţi Adulţi Copii. abundentă. 11. 60 . crampe like” colite abdominale.abdominale. infecţii ale căilor aeriene superioare.Diaree. Infectii enterale ESCHERICHIA COLI Tulpina ETEC Mecanism patogenitate LT şi ST de Tipul de Manifestări infecţie clinice Diareea turiştilor Grupe vârstă implicate Adulţi. crampe distrugerea “shigella . SDA Adezine.Epidemiologie Sursa de infecţie este omul bolnav sau purtătorul sănătos. distrugerea acută diaree. după cateterisme uretero-vezicale. (posedă antigenul K). 10. Febră. celulele epiteliale apoasă. diaree apoasă. acută şi diaree apoasă cronică Aderenţă difuză de Diaree Vărsături. EHEC) fiind implicate în patogenia unor manifestări clinice. meningite neonatale. Colici intestinale colită abdominale Diaree apoasa Copii mai mici de 2 ani. septicemii (la pacienţii cu apărare diminuată) toxiinfecţii alimentare. Diaree Febră. scaune peretelui intestinal mucoase Invazia şi Dizenterie Febră. Boala la om Deşi Escherichia coli face parte din flora normală a intestinului. scaun e sanguinolent Necunoscut Diaree Vărsături. colecistite. etc. în condiţii favorizante poate determina anumite infecţii enterale sau extraenterale. tineri EaggEC DAEC Toate vârstele Copii 2-6 ani.

Habitat Bacili imobili. precum şi la purtătorii aparent sănătoşi .B . necapsulaţi. . 3. Ca medii se utilizează medii speciale şi diferenţiale care conţin lactoză ( ADCL. lizindecarbozilazo-negativi.Shigella dysenteriae . Receptivitatea este generală. Germeni puţin pretentioşi. cresc în condiţii optime la 370 C. cu capetele rotunjite. ABTL.A . utilizează inconstant acetatul de sodiu. Gramm negativi. Shigella se dezvoltă caracteristic pe mediile slab selective şi moderat selective. transparente şi lactozo negative. .Caractere morfologice 4. Profilaxia este nespecifică. Aerobi şi facultativ anaerobi. Se izolează mai greu din mediul extern: ape poluate. nesporulaţi.Meitert. Bacili.61 Calea de transmitere principală este digestivă dar se citează şi cea cutanată sau respiratorie. bacilii dizenterici dezvoltă colonii rotunde. Caractere 61 . muşte. 1. Pe aceste medii. mediul Istrate. SHIGELLA Taxonomie În cadrul grupării Shigella se recunosc 4 specii sau subgrupe sau serovaruri: . Caractere de cultură 5. Se întâlnesc în materiile fecale ale bolnavilor de dizenterie.Shigella flexneri. dar mai ales la imunodeprimaţi infecţii cu Escheichia coli sunt mai frecvente. . Gramm negativi. Istoric Dizenteria . obiecte. mediul Leifson).Definiţie 2. bombate. alimente contaminate. etiologia ei a fost precizată numai la începutul secolului XX de către Shiga. de care se deosebesc prin fermentarea glucozei fără producere de gaz. Unele specii de bacili dizenterici necesită însă pentru cultivare acidul pantotenic.D – Shigella sonnei.C – Shigella boydii. Pe medii simple produc colonii de tip S. asemănători cu Escherichia coli. Sunt imobili.determinată de germeni din genul Shigella este cunoscută încă din antichitate.

Unele tulpini produc indol (Shigela .grupul C . y). Sunt sensibili la antagonismul microbian şi la bacteriofagii specifici. lenjerie -2 săptămâni. 3b. Nu fermentează lactoza (lactozonegativi). biologici în ape poluate supravieţuiesc 9 zile. în gheaţă .Shigella. elaborează o exotoxină neurotropă.grupul D .flexneri şi Shigella schmitzii). 6. Shigella shiga elaborează o exotoxină termolabilă de natură proteică. La temperatura de 60 0 C mor în 10 minute. coli =124. 2a. Sh. 4a.Shigella shiga este cel mai patogen dintre toate bacteriile. 5b. .C. Rezistenţa în In afara organismului uman germenii din acest grup sunt puţin mediu. Shigellele pot fi subîmpărţite în 2 mari grupe: . 3 .grupul A Shigella dysenteriae cu l3 serotipuri : .largei sachsi.Shigella sonnei cu 2 tipuri (S. 62 . Fenolul l% îi omoară în 30 de minute.R).2 luni.Shigella Large Sachs. .cu 18 tipuri 4 .boydii). 2b. germenii din grupul B sunt heterogeni având în afară de antigenul specific de tip şi o serie de fracţiuni antigenice. flexneri tip 6 produc şi gaz.grupul manitopozitiv ( grupele B. produse lactate rezistă 1-2 săptămâni. Shigella sonnei o poate fermenta tardiv. În funcţie de proprietăţile biochimice şi antigenice Shigellele acestea se grupează în 4 grupuri serologie sau subgrupe: l . La serotipul 1 din subgrupul A (Shigella shiga) este implicată şi toxigeneză. 6. . în praf uscat-10 zile. x. Sunt sensibili la acţiunea sulfamidelor şi antibioticelor. 2 . 4b.grupul B – Shigella flexneri cu 13 serotipuri (1a. fizici. Speciile din genul Shigella sunt oxidazonegative. O serie de tulpini de Shigella posedă antigene de înveliş .grupul manitonegativ (grupul A). chimici şi In produse alimentare: lapte. Sh. Descompun glucoza fără producere de gaz (glucozo-pozitivi) Unele tulpini de S.1b.Shigella dysenteriae tip 3 care are înrudiri antigenice cu E. 7. 3a. cresc cel mai bine în condiţii de neutralitate.Shigella schmitzii. la agenţi rezistenţi. Structură Structura lor antigenică este constituită numai din antigene somatice antigenică O (LPZ).D). Grupele A si C sunt omogene din punct de vedere antigenic. După modul în care fermentează sau nu manita. 5a.Caractere de patogenitate Au caracter de multiplicare şi invazivitate. .62 biochimice Sensibili la variaţii de pH. boydii . Nu formează H2S. ceea ce constituie o excepţi. deşi este Gramm negativ. 8. flexneri 6.antigen K (Sh.

Salmonella. Studiile recente fenotipice (Ewing) şi genotipice (Le Minor. muştele ca vectori sau prin mâna murdară. cronică sau purtătorul sănătos sau cronic de bacili dizenterici.scaune diareice sanguinolente şi mucoase.Epidemiologie GENUL SALMONELLA Taxonomie Deoarece cercetările mai vechi considerau structura antigenică definitorie pentru specie. Sursa de infecţie: este omul bolnav de dizenterie forma acută. 9. . houtenae. s-a ajuns ca Genul Salmonella să totalizeze peste 2000 de specii.1000 bacterii) determină la om dizenteria bacilară care se manifestă clinic prin 3 simptome majore ce determină sindromul dizenteric cartacterizat prin: . Calea de transmitere este digestivă prin mecanism indirect complex implicând alimente. diarizonae.Răspunsul imun 10. 11. . . apă contaminată.tenesme ( senzaţia acută de defecare). bongori. Boala la om Infecţia cu Shigella induce un răspuns umoral slab. salamae. indica . Popoff) reconsideră nomenclatura veche şi propun ca din genul Salmonella să facă parte 2 specii: . Profilaxia specifică Meitert şi Istrate au reuşit producerea unui vaccin antidizenteric viu VADIZEN preparat dintr-o suspensie de bacili: Sh. dar se pare că sugarii şi copii mici sunt mai predispuşi la dizenterie. Alţi factori care contribuie la patogenitatea Shigellelor sunt o enzimă mucinolitică şi antigenul K.colici abdominale. flexneri 2a varianta apatogenă T-32. 63 . arizonae.63 Shigella dysenteriae posedă o exotoxină de natura proteică (neurotropă) şi o endotoxină (enterotropă). Salmonella serovarianta Enteritidis. cu apariţia de anticorpi care nu conferă protecţie. Actualmente serovarurile poartă numele anterior atribuit de schema Kauffmann-Withe scrise însă cu caractere romane nu italice: Salmonella serovarianta Typhymurium.Salmonella enterica cu subspeciile enterica. Germenii din genul Shigella ( doza infectantă minimă 100 . Condiţiile igienico-sanitare deficitare favorizează indirect extinderea îmbolnăvirilor. Shigela flexneri (forma S) sintetizează numai o endotoxină enterotropă. Apariţia anticorpilor locali tip A ar putea avea importanţă în prevenirea infecţiei. Receptivitatea este generală.

omului bolnav.Salmonella paratyphi A.Caractere morfologice 4. purtătorilor sănătoşi. produc H2S şi folosesc citratul ca unică sursă de carbon. enterica sunt parazite pentru om şi mamifere. în timp ce celelalte subspecii şi Salmonella bongori se întâlnesc în special la animalele cu sânge rece (peşti.B. Istrate. Habitat 3.Sallmonella typhi. Toate serovarurule de Salmonella enterica subsp.Meitert. mobili cu cili peritrichi (cu o excepţie) necapsulaţi. Nu sunt germeni pretentioşi. Se găsesc frecvent în intestinul păsărilor.64 Istoric Prima specie: Salmonella cholerae a fost descrisă de SALMON şi SMITH în 1885. 1. nesporulaţi. ape reziduale. Caractere de cultură 64 . nu degradează adonitolul şi esculina. Unele specii prezintă o pseudocapsulă . Cultivarea pe mediile cu sânge nu determină hemoliză. la păsări şi la insecte. . Salmonelele sunt foarte răspândite în natură. . pentru izolarea salmonelelor şi identificarea lor sunt necesare medii de îmbogăţire (cu selenit sau mediul Muller Kaufmann) şi medii de cultură selective: Leifson. . Speciile cu pseudocapsulă sunt: . mamiferelor.Definiţie Genul Salmonella cuprinde enterobacterii mobile (excepţie serovarul Gallinarum/Pullorum) care fermentează glucoza cu producere de gaz. Multiplicarea în mediul exterior este posibilă dar nesemnificativă şi fără importanţă practică.C. formând colonii de tip S sau R. din ape de suprafaţă. Salmonelele virează în cărămiziu în 24-48 de ore mediul cu selenit şi decolorează mediul Muller Kauffmann 2. Nu produc indol urează. şerpi). Se dezvoltă pe medii obişnuite lichide sau solide.Sallmonella typhimurium. Sunt bacili Gramm negativi. produc acid din manitol şi sorbitol. Wilson Blair Pe mediile de îmbogăţire coloniile de Samonelle se dezvoltă prompt (24 de ore).antigenul Vi. fără a modifica culoarea mediului pe care cresc. Se pot izola din mediu de pe alimente infectate. Având în vedere că salmonelele se izolează frecvent din materiile fecale şi că aspectele coloniilor de enterobacterii sunt deseori identice pe medii obişnuite. LIGNIERES propune denumirea generică de Salmonella în l900. unde pot supravieţui luni şi chiar ani (sol).

rezistă 4 ani în pulberea de ouă a cărei utilizare în alimentaţie este interzisă.pot pierde antigenul H şi devin imobile. Antigenul g Vi al tulpinilor de Salmonella typhi reprezintă substratul de fixare al bacteriofagilor.O somatic este de natura polizaharidică şi conferă specificitate de grup. Antigenele de înveliş K. Antigenul flagelar H este de natură proteică se găseşte la nivelul cililor peritrichi. constituind endotoxina responsabilă de efectele toxice ale acestor germeni..Caractere biochimice Germenii din genul Salmonella sunt aerobi. 65 . numerotate de la 1. Salmonella typhi fermentează glucoza numai cu producere de acid iar celelalte Salmonelle fermentează glucoza cu producere de gaz. Sub această denumire sunt grupate 3 antigene Vi. ampicilina şi bacteriofagi specifici. lactozonegative. cloramina 5%) iar acidul fenic 5% în câteva minute. Pe mediul înalt selectiv Wilson Blair salmonelele dezvoltă colonii mici de culoare neagră.Meiter şi Leifson apar sub formă colonii bombate. Ag. Antigenul somatic O are importanţă în patogenitate. rotunde. Variaţia antigenică se poate realiza prin transducţie existând mai multe posibilităţi: . în apa şi sol pot supravieţui timp îndelungat. având posibilitatea unor variaţii de fază. la agenţi In afara organismului. S-au identificat 67 de fracţiuni antigenice de AgO există deci 67 de serogrupuri de salmonele. tetracicilina. . Substanţele clorigene le distrug în câteva ore (var cloros 20%. . 5 dispuse în peretele bacterian. lucioase cu o zona metalică în jur.2-7. chimici şi Laptele constiuie un mediu de cultură favorabil. 3. la un pH optim între 7. 5. Antigenul Vi stimulează producerea de anticorpi specifici. fizici. Salmonella nu fermentează lactoza dar descompune glucoza.Structură antigenică Prezintă toare cele trei tipuri de antigene.. Culturile de salmonelle sunt distruse prin căldură la 600 C (căldură umedă) în 15-20 minute.6. Rezistenţa în Sunt germeni deosebit de rezistenţi. facultativi anaerobi.67.65 Pe mediile moderat selective Istrati. care prin prezenţa lor împiedică O aglutinablitatea. Pe baza sa grupurile serologice se împart în tipuri serologice. 2. 7. streptomicina. dar se pot dezvolta şi între 10-450 C.pot pierde parţial sau total antigenul Vi.. M.pot pierde antigenul O şi colonile S se transformă în colonii R. l. transparente. Specificitatea de tip este determinată de cantitatea şi calitatea aminoacizilor din flagelină. este specific de tip.2. Pe AABTL este lactozonegativ. Işi pot câştiga rezistenţa la antibiotice. Temperatura optimă de creştere este de 37 0C. 6. In general sunt sensibile la cloramfenicol. salmonelelle putând biologici supravieţui 30-35 de zile (toxiinfecţii alimentare). mediu.

Răspunsul imun umoral este detectabil în special după infecţii extraintestinale.Caractere de patogenitate Salmonella spp. Endotoxina (antigenul O LPZ) eliberat după distrugerea germenilor are un rol important în patogenitate. Se pretează ladiagnostic imunologic. vârstnici debilitaţi prin boli cronice. iar Salmonella paratyphi. în contextul unei bacteriemii pasagere pot determina infecţii extradigestive: urinare. . Salmonella typhi determină febra tifoidă.septicemiile salmonelozice suint de fapt complicaţii ale unor forme enterice care se generalizează pe fondul unei agresiuni puternice la organismele imunodeficiente ( copii. cu răpândire universală şi manifestare endemo-epidemică.etc). supravieţuieşte intrafagocitar datorită prezenţei unor structuri de suprafaţă precum şi prin prezenţa unor proteine (peste 40 ) care apar ca răspuns la fagocitare. febrele paratifoide. De menţionat că la genul Salmonella a fost pus în evidenţă şi un grup de gene (gene de invazivitate) unele din ele fiind asemănătoare cu cele identificate la Genul Yersinia. Apariţia anticorpilor din clasa Ig A secretorii pot împiedica ataşarea la nivelul epiteliului intestinal.salmoneloze enterice . dau o imunitate durabilă. 9.Răspunsul imun 10. care în condiţii deficitare de apărare locală şi generală.. Infecţiile salmonelozice sunt larg răspândite pe glob. maligne.forma comună – parte importantă a sindromului diareic de etiologie bacteriană.salmoneloze sistemice sau febre enterice (febra tifoidă şi febrele paratifoide) entităţi clinice clar definite cu evoluţie clinică caracteristică şi imu nitate durabilă. Este certă apariţia răspunsului imun după infecţiile produse de Salmonella typhi şi paratyphi cu punerea în evidenţă a anticorpilor circulanţi anti -O. considerate boli sistemice denumite şi febre enterice . articulare. meningeale. anti-H. anti -Vi.66 Lizotipia tulpinilor de Salmonelle constituie un mijloc de investigaţie epidemiologică în vederea stabilirii filiaţiei cazurilor. Antigenul M a fost descris iniţial la tulpinile mucoide de Salmonella. Este obligatorie colonizarea realizată cu ajutorul unor structuri de aderare (adezinele) care induc modificări la nivelul membranei celulare. salmonelozele pot determina: . Condiţia de bază a pacientului imprimă gravitatea bolii care de obicei înregistrează procente ridicate de mortalitate (10%-20%) l. paratyphi B şi nu are rol în patogenitate 8. . Anticorpii anti-O şi anti-Vi au rol protector. evoluează endemo-epidemic şi constituie o parte importantă a sindromului diareic în special la copilul sub 3 ani. devine patogenă prin multiplicare şi invazivitate. respiratorii. Salmonella spp. Numărul lizotipurilor cunoscute de Salmonella typhi este astăzi de 100. Studii de fiziopatologie fundamentală au identificata un receptor hormonal afectat prin ataşare şi invazie bacteriană. Boala la om 66 . Clinic.

peristaltism accentuat. . peristaltism exagerat. dar şi spre profunzimea peretelui (determinate de cantitatea mare de germeni din intestin). enterocolite în cazul consumului unei cantităţi mai mici de germeni. scaune diareice apoase.colite. Perioada de stare durează 2-3 săptămâni.toxiinfecţii alimentare de tip infecţios în urma ingerării de alimente intens contaminate. ganglionmi mezenterici. Se efectuează obligatoriu şi reechilibrarea hidroelectrolitică a bolnavului. canal toracic apoi invadează şi alte organe limfoide).convalescenţa. Simptomatologia se manifestă prin: greţuri. Boala apare în urma consumului de alimente masiv contaminate cu Salmonelle. Diagnosticul bacteriologic şi antibiograma sunt obligatorii în stabilirea conduitei terapeutice. Febra atinge în platou 39-40 0 C. colici abdominale. . . pierderi electrolitice. iar febra creşte. După apariţia Atc antiO şi a Atc antiH. unii bolnavi pot rămâne purtători sănătoşi de germeni. După vindecarea clincă. . care localizaţi în colecist se vor multiplica lent şi 67 .ulceraţii spre lumenul intestinal. Toxina eliberată de bacterii este endotoxina. Restul Salmonellelor pot determina la om. producând edem materializat clinic prin starea tifica. typhi (10 3 Salmonelle) în urma ingerării de alimente contaminate. Simptomatologia digestivă se manifestă prin: . procesul infecţios manifestându-se după 48-72 de ore. TOXIINFECŢIA ALIMENTARĂ de tip infecţios Agent etiologic: cel mai ades Salmonella. FEBRA TIFOIDĂ Determinată de Salmonella. titrul anticorpilor creşte mult determinând o fagocitoză masivă (numărul germenilor scade). simptomatologia se amendează.67 2.colici puternice. După primele 7 zile de la contaminare apre bacteriemia primară determinată de multiplicarea germenilor din organele limfoide (ganglioni solitari intestinali. Bacteriemia secundară apare la o săptămână de la apariţia simptomatologiei. Salmonella pătrunde pe cale digestivă ajunge în plăcile Payer şi se multiplică în profunzime. timp în care simtomatologia obiectivă are intensitate maximă. Boala debutează cu un acces febril datorat pătrunderii germenilor în circulaţie. permeabilizează vasele. După 2 săptămâni de boală. Endotoxina cu tropism vascular.typhimurium sau Salmonella enteritidis în urma consumului ouălor de raţă. Prin hiperpermeabilizarea vasculară apar pete hemoragice. Starea generală a bolnavului este alterată. bolnavul intrând într-o etapă nouă . se produce leucopenie. vărsături.

clima caldă. Receptivitatea este generală. iar profilaxia specifică se aplică doar febrei tifoide ( vaccinul antitific este un vaccin microbian omorât). sau de om şi animale pentru celelalte. sânge) au contribuit decisiv la răspândirea largă a serovarurilor de Salmonella şi deci la creşterea morbidităţii şi chiar mortalităţii prin salmoneloze.Klebsiella ozaenae. migraţiile populaţionale. .Epidemiologie .68 se vor elimina în cantităţi mici.Klebsiella pneumoniae. Septicemiile cu Klebsiella au un prognostic infaust. . apele de suprafaţă. care fermentează glucoza cu producere de mari cantităţi de gaz (excepţie Klebsiella rhinoscleromatis). capsulate. Sursa este repezentată de om pentru Salmonellele exclusiv umane.Klebsiella oxytoca. industrializarea alimentaţiei şi a creşterii animalelor de consum (porci. etc. oase. Ambele specii au fost izolate din bronhopnemonii.Klebsiella ornitinolytica. GENUL KLEBSIELLA Este o grupare de Enterobacteriaceae condiţionat patogene. . Klebsiella rhinoscleromatis şi Klebsiella ozenae sunt excepţional de rar întânite în patologia ORL în ţara noastră. Factorii sezonieri. Taxonomie genul este alcătuit din 6 specii care se diferenţiază printr-un set minim de teste biochimice. Intensificarea relaţiilor comerciale interţări. . Habitat 68 .Klebsiella planticola Sunt germeni saprofiţi. enterite mai ales la copii şi în postoperator în complicaţii septice localzate sau generalizate. 1. Calea de transmitere este digestivă. 2. prezenţi în căile respiratorii şi în intestinul omului. 11. .Klebsiella rhinoscleromatis. condiţionat patogeni. infecţii urinare. posibitatea călătoriilor cu avionul la mari distanţe. . Sunt larg răspândiţi în natură regăsindu-se pe sol. Profilaxia nespecifică constă în depistarea sursei şi anihilarea ei. plante. imobile. Klebsiella pneumoniae şi oxytoca sunt enterobacteriile cel mai frecvent incriminate în infecţiile intraspitaliceşti. un mod de viaţă neigienic favorizează în condiţii precare nivelul morbidităţii. păsări) în ferme unde consumă hrană cu adaosuri proteice deseori contaminate (făinuri furajere de carne.

Toxigeneza este dată de prezenţa endotoxinei termostabile. geloză cultură lactozată. în 30 minute. dar cresc şi la temperatura camerei. Prezintă o capsulă cu dimensiuni de 2-3 ori mai mari decât diametrul bacteriei. Caractere de Nu sunt germeni pretenţioşi: cresc pe geloza simplă. Nu au flageli. chimici şi întuneric pot rezista săptămâni chiar luni de zile. deci sunt imobili. Rezistenţa în Este un germene care rezistă bine în condiţiile mediului extern. In bulion. Klebsiellele cresc abundent.antigenul somatic O (LPZ) specific de grup.Caractere de Este un organism condiţionat patogen. decelabile prin reacţia de umflare a capsulei. aureomicină. Pe mediile multitest au următoarea comportare enzimatică: .pe mediul Simmnons pot creşte având ca unică sursă de carbon citratul . implicat în patologia patogenitate umană prin multiplicare şi invazivitate.indol negativi şi ureazo-pozitivi. In produsele patologice apar sub formă de cocobacili înconjuraţi de o capsulă de natura polizaharidică (D-glucoza. . biologici Căldura umedă îi omoară la 55 0C. sunt lactozo-pozitivi.2 ore sau în 5-7 minute la 1000 C . 9. Caractere Sunt aerobe şi facultativ anaerobe.pe mediul TSI sunt glucozo pozitivi şi uneori fermentează glucoza cu producere de gaz. fiind mediu. 4. La temperatura camerei şi la fizici. nu produc hidrogen sulfurat. la agenţi unul din cei mai temuţi germeni de spital. Antigenul solubil este reprezentat de endotoxină. Sunt sensibili faţă de polimixină. colimicină.pe mediul MIU sunt imobili. 7. Structură antigenică Antigenele somatice sunt de 3 tipuri: .Caractere morfologice Sunt bacili Gramm negativi.69 3. pe baza căruia grupele se împart în tipuri serologice. acid uronic). lucioase cu aspect mucos (M) care după o perioadă de incubare prelungită prezintă fenomenul de confluare şi curgere pe suprafaţa mediului. . Sunt sensibili la acţiunea antisepticelor şi dezinfectantelor uzuale. . 69 . pe care dezvoltă colonii foarte bombate. 8. scurţi dispuşi în diplo sau în lanţuri scurte. Multiplicarea este dată de rezistenţa germenilor la fagocitoză prin prezenţa Ag O şi Ag K.. fucoza. 5. Pe medii lactozate sunt lactozo pozitive. 6.antigenul capsular K. biochimice Temperatura optimă de creştere este de 370 C. descriindu-se la Klebsielle 80 de fracţiuni antigenice. Răspunsul imun Este slab. alb cenuşii.

porc. Klebsiella rhinoscleromatis s-a evidenţiat în secreţiile nazale ale indivizilor cu rinosclerom ( granulom destructiv al nasului şi faringelui). dar sunt posibile şi căi extradigestive de transmitere (aeriene) a infecţiei. Receptivitatea este generală. infecţii ale căilor uro-genitale. apendicita. Pentru infecţiile experimentale cel mai sensibil animal este şoarecele alb. Boala la om 12. septicemie (endocardita). sinusite. . pleurite.pneumonii necrotice şi hemoragice foarte grave.Epidemiologie 13. 11. . Sursa este omul bolnav sau purtătorul sănătos.Serratia ficaria. dintre care 10 specii au fost izolate în procese infecţioase la om : .Serratia fonticola. care inoculat intraperitoneal cu o tulpină de Klebsilla. independent de vârstă. In evoluţii severe se indică: cefalosporine în asociere cu aminoglicozide. otite medii) în special la persoane tarate imunologic. Calea de transmitere cel mai frecvent incriminată este cea digestivă. Profilaxia este nespecifică. bactrim. după efectuarea antibiogramei. Primele 3 specii sunt cele mai importante din punct de vedere practic. dar este mai mare la imunodeprimaţi.70 10. . Boala animale la Infecţii spontane au fost descrise la cobai.Serratia marcescens.Serratia rubideae. bronşiectazie. toxinfecţii alimentare. infecţii nozocomiale. . 70 . moare după 24 de ore cu septicemie.Serratia liquefaciens. Tratament GENUL SERRATIA Taxonomia acestui gen a suferit mai multe modificari.Serratia odorifera. . Klebsiella ozaenae a fost izolată în cazuri de ozenă (atrofia progresivă a mucoasei nazale cu pierderea mirosului). Acest gen este format din 11 specii. colescistita).Serratia plymuthica. Alte antibiotce utilizate sunt: tetraciclina. . oaie. viţel.infecţii ale căilor respiratorii (pneumonia Friedlander. . Klebsiella pneumoniae este incriminat în: .în infecţii ale tractului digestiv (enterita.

Fermentează glucoza cu producere de acid şi gaz în cantităţi mici Produc lipaze. alimente şi în materiile fecale ale omului şi animalelor . Caractere de patogenitate 9. Afectează de obicei organisme handicapate imunologic (sugari prematuri. Au fost semnalaţi cu o frecvenţă crescută în cadrul infecţiilor intraspitaliceşti. etc) unde evoluţia spre deces este rapidă. Gramm negative. bolnavi cu tumori maligne. decarboxilaze. Structură antigenică 7. Germeni cu o rezistenţă deosebită în mediul extern. după intervenţii chirurgicale. dezoxiribonucleaze. la agenţi fizici. 11. scurţi. motiv pentru care răspunsul imun nu are valoare practică. Nu produc indol şi H2S. care capată o culoare roşie. Intâlnite ubicvitar în natură pe sol. ciliaţi. Definiţie 2. Sunt parvobacili.. infecţii bronhopulmonare. proteaze. Habitat 3. de consistenţă untoasă. Boala la om Pe baza antigenelor O şi H s-a realizat o schemă antigenică care însumează 70 de serovaruri. Caractere de Sunt germeni nepretentioşi. Cresc pe mediul cu citrat Simmons. MORGANELLA si PROVIDENCIA care au în comun capacitatea de a degrada oxidativ aminoacizii. crescând uşor pe mediile uzuale. ţinând cont de multirezistenţa germeilor la antibiotice. după cateterisme şi examene endoscopice. chimici şi biologici 8. oxigenofili. Este necesară antibiograma pentru conducerea tratamentului. de farmacocinetica antibioticelor şi localizarea infecţiilor. 4. bombate translucide. 6. dezinfectante şi antibiotice. apă. Se datorează probabil unor pili de tip 2 şi enterotoxinelor. Temperatura optimă de creştere este între biochimice 200-250 C. Pe cultură geloză sânge apar colonii de 1-2mm diametru.71 1. cel mai adesea mobili. leucemici. Gramm negativi. cu un inel roşu sau o peliculă la suprafaţa mediului. endocardite. Anticorpii anti -O şi anti-H nu sunt protectivi. 71 . Îşi câştigă rezistenţa în mediul de spital faţă de antiseptice. Răspunsul imun 10. 5. Tratament TRIBUL PROTEAE Din acest trib fac parte 3 Genuri şi anume: PROTEUS. In bulion dezvoltă colonii luxuriante. Produc acetil metil carbinol.. Rezistenţa în mediu.Caractere morfologice Enterobacterii mobile cu cili peritrichi. Nu fermentează lactoza. Caractere Sunt aerobi. Pigmentogeneza este favorizată de această temperatură. meningite.

Sunt aerobi şi facultativ anaerobi. Pe mediile cu bilă ( Istrate-Meitert. formându-se o linie de demarcaţie numită linia Dienes. prin elaborarea enzimelor proteolitice descompun proteinele.Definiţie 2. 4. ape de suprafaţă. Rezistă mai multe luni la temperaturi joase . Nu sunt germeni pretenţioşi. Unele produc indol. produc fenilalanin. netede. 1. materiile organice în putrefacţie. Caractere de cultură 5. descompun ureea. în alimente şi în produse patologice (urină. motiv pentru care este 72 . rezistând şi la mediu. în ochi de pisică datorită producerii de H2Scare se evidenţiază prin apariţia unor pete negre în mijlocul coloniei. Gramm negativi . Fermentează cu producere de acid şi gaz (în cantităţi minime) glucoza şi unele specii . H2S ( în mod obligatoriu). bastonaşe scurte.Proteus penneri . nepretenţioşi. colecţii pururlente). Supravieţuieşte în soluţile perfuzabile.zaharoza. Sunt răspândiţi ubicvitar în natură: pe sol. Leifson) este inhibat fenomenul de invazie şi se dezvoltă colonii rotunde. chimici şi timp îndelungat. mobili. la agenţi variaţii de temperatură şi la variaţii de pH. în cele cu glucoză putându-se multiplica şi la temperatura camerei ceea ce explică difuzibilitatea lui mare în mediul spitalicesc determinând grave infecţii nozocomiale. Sunt Gramm negativi. De asemenea rezistă pe metale. Pe geloza simplă.72 GENUL PROTEUS Din acest gen fac parte 4 specii şi anume: . Rezistenţa la antibiotice este considerabilă. geloza sânge înclinată formele mobile prezintă fenomenul caracterisitic de invazie în trepte -căţărare. inclusiv în biologici alimentele congelate. Lichefiază mediul Löffler.Proteus vulgaris . crescând bine pe mediile uzuale. Nu este inactivat de unele soluţii antiseptice sau detergenţi. Tulpinile diferite însămânţate pe acelaţi mediu nu se amestecă. ape reziduale. Sunt bacili polimorfi (cocobacili.dezaminaza. necapsulaţi. Sunt lactozanegativi. Rezistă la uscăciune fizici. spută. forme filamentoase) Au cili peritrichi sau lofotrichi care le conferă o mare mobilitate.Caractere morfologice Bacili polimorfi. translucide. Caractere biochimice 6.roire. Rezistenţa în Este unul din cei mai rezistenti germeni. nesporulaţi.Proteus mirabilis . şi prin faptul că folosesc oxigenul din mediu contribuie la înmulţirea bacteriilor anaerobe. Habitat 3.Proteus myxofaciens Numai primele 3 specii prezintă importanţă în patologia umană. Iau parte la procesele de putrefacţie. Cresc chiar şi pe zonele neînsămânţate fiindcă sunt mobili.

Epidemiologie Sursa este omul bolnav sau purtătorul sănătos. cefalosporine conform antibiogramei. 7.flagelar este specific de tip şi prezintă 31 de fracţiuni antigenice. Mobilitatea deosebită îi permite invazia tractului urinar. O importanţă deosebită o au unele serotipuri care prezintă înrudiri antigenice cu Rickettsia prowazecki ( agentul cauzal al tifosului exantematic). 10. izolată mai frecvent din materiile fecale umane şi întâmplător din urină în cazul infecţiilor urinare în postoperator şi rarrisim din sânge 73 . Receptivitate prezintă în special organismele tarate. 12. S-au identificat 55 de antigene somatice. 8. colonizarea unor gazde cu defienţe imunologice). Habitat Enterobacterii mobile. infecţii urinare. Calea de transmitere este digestivă. urinară. endotoxina). Structură antigenică antibiogramei pentru conducerea adecvată a Antigenele determinante ale genului Proteus sunt Ag O şi Ag H. toxiinfecţii alimentare. Ag H. Definiţie 2. cistite. Profilaxia este nespecifică. septicemii. peritonite. enterite la sugari şi copiii mici.antigen somatic este specific de grup şi este comun la Proteus vulgaris şi Proteus mirabilis. Eliberează de la nivel parietal după distrugere endotoxina (antigenul O LPZ). mobile. 1. Ag O ( LPZ.73 necesară efectuarea tratamentului. Gramm negative. Boala la om In patologia umană.Tratament Ampicilina. Producerea de urează alcalinizează urina şi favorizează formarea de calculi. 9. aminoglicozide. Exemplu: OX2. Răspunsul Postinfecţios apare un răspuns de tip umoral care nu are importanţă imun practică. 11. Ca germeni condiţionat patogeni declanşează singuri sau în asociaţie cu alţi germeni abcese. infecţii nozocomiale. Habitat puţin studiat. OXK aglutinează cu antiser de Rickettsia prowazecki (reacţia WEIL FELIX).Caractere de Se manifestă prin multiplicare şi endotoxinogeneză în condiţii patogenitate speciale ( părăsirea habitatului natural. respiratorie. rolul lor a crescut după descoperirea antibioticelor. . OX 19. GENUL MORGANELLA Se citează o singură specie: Morganella morgani.

Structură Prezintă antigene somatice O cu specificitate de grup şi antigene antigenică flagelare H cu specificitate de tip. pe geloză sânge multe tulpini sunt hemolitice. Nu produc H2S şi ornitindecarboxilaza. ciliaţi. Toate speciile (5) au un habitat puţin cunoscut. Definiţie 2. 6. Tratament Morganella spp. . Răspunsul Răspunsul imun prin elaborarea anticorpilor antiO şi anti H la titruri imun neprotective nu are valoare practică. 8. 1. 4. fenilalanindezaminaza. întâlnite în urină şi materiile fecale la om . necapsulaţi. 4. Structură Antigenele somatice O (34 fracţiuni) şi antigenele flagelare H (24 antigenică fracţiuni) împart specia în serovaruri 7.Caractere morfologice Enterobacterii Gramm negative.Providencia rettgeri. 7. rar fiind implicat în infecţii generalizate 9.Providencia stuarti. Lactozonegative 5. lizindecarboxilaza. Caractere Producerea de indol. Boala la om Determină la om infecţii urinare postoperatorii. necapsulaţi. nesporulaţi. 74 . . necapsulate. absenţa producerii de H2S. nesporulaţi. ciliaţi. este în general sensibilă la nitrofurantoin. imposibilitatea biochimice utilizării citratului ca unică sursă de carbon sunt caracteristici de bază ce permit încadrarea în gen şi specie. geloza sânge). Caractere Fermentează glucoza cu eliberare de acid în cantităţi foarte mici şi biochimice fără producere de gaz. Caractere de Pe mediile de cultură cresc colonii de tip S. mobile. Sunt germeni lactozonegativi. nesporulate. . Este necesară efectarea antibiogramei pentru o corectă conduită terapeutică GENUL PROVIDENCIA Cuprinde 5 specii dintre care 4 s-au izolat de la om şi o specie numai de la animale şi anume: .Providencia alcalifaciens. 6. tetraciciline şi gentamicină.Caractere morfologice Bacili Gramm negativi. Răspunsul Se caracterizează prin elaborarea de anticorpi anti-O şi anti –H imun specifici dar neprotectivi. Nu migrează pe mediile cultură nutritive simple (geloza simplă.74 3. Utilizează citratul ca unică sursă de carbon (Simmons). Produc indol. mobili. Gramm negativi. 5. Caractere de Pe geloză nutritivă formează colonii de tip S şi nu prezintă cultură fenomenul de invazie.Providencia rustigianii. Numai unele specii produc urează. Habitat 3.

Pseudomonas (Comarnonas) testosteroni. Pseudomonas aeruginosa fluorescens.specii nefluorescente: Pseudomonas stutzeri . oxdazopozitivi. apa potabilă. cosmetice.Definiţie 2. Este format din două specii: Pseudomonas diminuta. animale şi accidental pentru om. Inclus în cea mai mare parte în genul Xanthomonas. Americanii clasifică speciile de Pseudomonas în 5 grupe pe baza omologării ARN-ului ribozomal. monotrichi cu un cil polar. mobili. medicamente. Boala la om Incriminată la om în diareea de vară a călătorilor. Pseudomonas syringae.75 8. apa termală. Frecvent izolat în mediul de spital de pe diferite suprafeţe. Tratamentul se efectuează conform rezultatelor antibiogramei. Este o bacterie care preferă apa: apa de râu. instrumente. Pseudomonas cjchorii (ultimele 2 specii se identifică la plante) . Sunt încadrate 5 specii şi anume: Pseudomonas (Comarnonas) acidovorans. legume. sol pe tegumentele şi în cavităţile naturale ale omului şi animalelor.Tratament GENUL PSEUDOMONAS În genul Pseudomonas sunt cuprinse peste 60 de specii. produse injectabile. gastroenterite. de canal . Se regăseşte pe vegetale. Pseudomonas delafieldii. Contaminează produse alimentare şi farmaceutice chiar dacă sunt păstrate la frigider. septicemii. producători de pigment. Ubicivitar. Pseudomonas saccharophilla Pseudomonas facilis. infecţii de spital.Caractere 75 . Habitat Bacili Gramm negativi. de mare. se găseşte în aer. Pseudomonas vesicularis care se apropie mai mult de Gluconobacter prin proprietăţile pe care le exprimă. Aproximativ 90% din infecţiile cu Providencia afectează căile urinare. fructe. şi aume: GRUPUL 1 Este cel mai cuprinzător şi cuprinde : . genul fiind în continuă remaniere taxonomică. 9. GRUPUL 2 GRUPUL 3 GRUPUL 4 GRUPUL 5 PSEUDOMONAS AERUGINOSA (BACILLUS PYOCYANEUS) 1. incapabili să fermenteze glucoza. Pseudomonas (Burkholderia) pseudomallei patogen pentru animale şi accidental pentru om. Bacili subtiri. flori. strict aerobi. toxiinfecţii alimentare. nepretenţioşi nutritiv. apă. apa minerală. soluţii antiseptice. de piscină. colecistite.specii fluorescente: Pseudomonas aeruginosa. dispozitive medicale. nesporulaţi. 3. Pseudomonas (Burkholderia) pseudomallei. fini de 1-3 milimicroni. cu un flagel polar. Pseudomonas mendocina Cuprinde specii patogene: Pseudomonas (Burkholderia) cepacia patogenă pentru plante.

la agenţi fizici. fluorescent. prin oxidare devine brun. B.6. gentamicina. 6. C (optim 37 gr. Gramm negativi. Specia P. N. Pe geloza singe produc o hemoliza de tip beta. Este distrus in 15 minue la 6o de grade. Structură Poseda antigene O si H.piocianina pigment albastru. Pigmentogeneza are loc doar la temperatura camerei si in aerobioza. fiind unul din cei mai redutabili germeni de spital. polimixina. convexe care ulterior devin plate cu margini neregulate cu un luciu metalic. arsuri suprainfectate. Caractere Este un germene aerob. cultură Pe geloza simpla dezvolta colonii rotunde. difuzibil. La inceput coloniile si mediul se coloreaza in verde albastru apoi devin brune. chimici şi biologici La mediu este deosebita. 5. Caractere de Germeni putin pretenţioşi care se poate dezvolta şi în apă distilată. Boala la om slab de tip umoral Se intilneste frecvent in plagi supurate.C) si la un pH ce variaza intre 5. Este sensibil la anumite antibiotice : colimicina. solubil in cloroform. Dupa 23 zile mediile cu bacil piocianic degaja un miros caracteristic de salcim. Secreta o hemolizina piocianolizina) termostabila.8 ( optim 7. Răspunsul imun 10. iar mediul mai ales inpartea lui superioara se coloreaza in verde albastru fluorescent. 9. aeruginosa a fost împartita in XXII grupe antigenică serologice. In bulion simplu formeaza la suprafata o pelicula. 8.pigment galben verzui. C.Caractere de Sunt patogeni prin multiplicare la poarta de intrare mai patogenitate toxigeneza (hemolizine. Bacilul piocianic este primul germene care-si cistiga rezistenta la antibiotice. piocianic elaboreaza pigmenti. Nu produc indol si ureaza. Nu fermenteaza lactoza. enzime proteolitice. antrhacis. gonorrhoeae. Are o activivtate proteolitica marcata.Dintre ei cei mai importanti sunt: . traieste citeva luni in bulion sau pe geloza. 4.bacteriofluoresceina . Creste pe mediul Simmons. Reduce nitratii in nitriti. uneori încapsulaţi. Rezistent la uscaciune.76 morfologice nesporulaţi . leziuni putin prin 76 . Reduce albastrul de metilen. fiind o forme de trecere intre germenii autotrofi si biochimice heterotrofi. Sunt sensibile la bacteriofagi specifici. exotoxina). Lichefiaza mediul Loffler care se pigmenteaza foarte repede. la temperatura camerei. 7. Rezistenţa în mediu. nefluorescent.2). Temperatura de crestere este de 4-42 gr. Printre produsele de metabolism ale piocianicului se remarca piocinaza (alfaoxifenazinacare are actiune bactericida asupra tulpinilor de Proteus. neomicina. ce joaca un rol important in repiratia bacteriana . dyphtheriae. solubil in apa. B.

In cazul infectiei pe cale tegumentara avem leziuni ulcerative la nivelul pielii. mici.7. cistite. imobil.Boala animale 77 . cu forme lungi. Necapsulat.. Habitat 3.Caractere morfologice Agentul etiologic al morvei. 5. diaree. In culturile vechi au un polimorfismaccentuat. convexe. Sensibil la dezinfectantele uzuale. Forma cronica se manifesta prin tumefierea ganglionilor limfatici. catir. Forma de bastonase. leziuni necrotice supurate cutanate. cultură Temperatura optima de crestere 37 gr. Boala la om 7.77 ombilicale la noi nascuti. magar) fie in forma acuta fie in forma cronica. In forma acuta boala debuteaza prin pustule situate la suprafata ucoasei nazale ducind la ulceratii si la o secretie numita jetaj.. Rezistenţa în mediu. 6.6. ori cutanat prin intepatura accidentala.. C. pielite. mastoidite. la agenţi fizici. La copii septicemia netratata duce in citeva zile la moarte. C si in citeva secunde la l00 gr. chimici şi biologici Eliminat in mediile naturale este distrus rapid. cap la cap. in urma contactului cu animale bolnave. Caractere de Aerob. teramicina si la sulfamide. Se coloreaza inegal . meningite. Sensibil la antibiotice streptomicina . Este omorit de cladura lo minute la 55 gr. Pe mediu solid dupa 48 de ore dezvolta colonii rotunde. Piocianicul este deosebit de patogen la tropice unde determina infectii cu aspect tific precum si abcese ale ficatului. de culoare galben verzui. Apoi coriza se intinde la plamin producind bronhopnumonie. Simptome febra. Forma acuta netratata duce la deces 100%.6. 4. septicemii. asezate in diplo. PSEUDOMONAS MALLEI 1. otite. sinuzite. cale de patrundere prin mucoase. Este accidentala. la Solipedele prezinta boala spontan ( cal. tegumentara sau digestiva. arborescente. dureri articulare. Gramm negativ. C si un pH de 6. paralele sau cu aspect de litere chinezesti.Definiţie 2. frison. cuaspect granular cu zone alternativ colorate si necolorate.Epidemiologie Produce adeseori infectii nozocomiale in special in clinicile de urologie si chirurgie. Poarta de intrare este mucoasa. cefalee. 11. Incubatie 2-4 zile.

. Grammpozitive. aparind forme noi filamentoase.Caractere morfologice lactobacillus si Larg raspindita in natura pe sol. translucide. La culturile vechi polimorfismul este accentuat. C. Temperatura optima de crestere variaza intre 20. Structură Este heterogena. Caractere de Izlarea primara a germenelui din produsele patologice este dificila. Se poate intilni si in tractul intestinal al omului Se prezinta sub forma de bastonase fine drepte sau usor incurbate cu capetele rotunjite. vegetale si in apele uzate. Boala la Boala spontana apare frecvent la ovine. citotoxica. singe sau extract de ficat. Pe baza antigenelor O si H au fost împartite in 17 servaruri. antigenică 6.Definiţie 2. Pe geloza singe in jurul coloniilor apare o zona ingusta de hemoliza tip beta. monocytogenes sunt virulente avind o putere invaziva patogenitate marcata. cultură Cresc bine pe medii imbogatite cu hidrati de carbon.hemoragica si letala 7. Actualmente impreuna cu Genul Erysipelothrix face parte din grupa bacililor Gramm pozitivi. Dintre animalele de laborator cele mai sensibile sunt soarecele ( inoculata intranazal determina meninigita. edemo. intra sau extracelulare. Tulbura uniform bulionul. iridiscente in lumina oblica. Pe medii solide dezvolta colonii mici. dar creste si la temperatura camerei. pasari. reptile. 5. caprine. Se izoleaza de la multe animale domestice si salbatice (mamifere. ciliate. lipolitica.37 gr. 4. Singura specie patogena pentru om este: LISTERIA MONOCYTOGENES 1. hemolitica. Sunt nesporulaţi si fara capsula. septicemie si avort. cu evolutie letala) si iepurele (inoculat in sacul conjunctival determina o keratoconjunctivita 78 . produce o exotoxina termolabla cu actiune necrotica. Prezenta si numarul flagelilor depinde de temperatura de incubatie: la 37 de gr.78 COCI şi COCOBACILI GRAMM NEGATIVI NEFERMENTATIVI MORAXELLA BRANHAMELLA BACILI NESPORULAŢI GRAMM POZITIVI GENUL LISTERIA Taxonomia ei nu este bine precizata.Caractere de Unele tulpini de L. nesporulaţi. Parazit facultativ intracelular. Habitat 3. bovine sub forma de animale meningo encefalita. pesti).C sunt aflagelati iar la temperatura camerei ( 18-22) dispun de 24 flageli atasati subterminal.

vagin si in tubul digestiv al omului. larg raspindite in natura si constant prezente in cavitatile naturale ale omului si animalelor Constant prezenti in lapte si in produsele lactate. Bacili drepti sau usor incurbati. L.Epidemiologie 3. cutanate. asezati cite unul sau in lanturi scurte. . etc. fermentum. 8. conjunctivala. casei. 9. Nu lichefiaza gelatina. plantarum acidifiaza castravetele si varza. Reactia rosu metil este pozitiva. Din flora normala a vaginului se izoleaza speciile L: acidophilus. Habitat Cuprinde 25 de specii saprofite. 5. castraveti acri. carne) . Se pot evidentia din materiile organice in care au loc procese fermentative (must. in atmosfera de Co2 5cultură 10% . casei si L. nesporulaţi. Calea de transmitere este multipla prin alimente (lapte. Caractere Fermenteaza numeroase zaharuri cu producere de acid si gatz. oculoganglionare) etc. 1. nastere prematura. 10. Este o zoonoza.respiratorie. bere.79 purulenta). forme localizate (anginoase.8. Sunt anaerobi sau facultativ anaerobi. Sunt prezenti in cavitatea bucala. GENUL LACTOBACILLUS . Sunt acidurici biochimice (acidotoleranti). Reprezinta o parte importanta din flora normala a organismului uman. pH 5-5. L. Caractere de Nu cresc decit pe medii speciale (mediul ROGOZA). nu produc indol si H2S. Nu are profilaxie specifica. cellobiosus. brevis. Constituie deci un factor important al rezistentei naturale in intestinul si vaginul omului. L. Boala la om Lactobacilii au importanta in industria alimentara.Definiţie 2.Caractere morfologice 4. Boala la om Are un tablou clinic variat de la meningoencefalita. In 48 de ore dezvolta colonii mici. suporta un ph de 2. avind un rol important in mentinerea echilibrului biologic a acestuia. 79 . cutanata. embriopatii). in obtinerea furajelor animale. sunt Gramm pozitivi. a produselor lactate.C. L. etc). etc sub denumirea de " bacili Doderlein" L. bulgaricul se gaseste in iaurt. Temperatura optima de creste intre 5-53 gr. septicemie. neciliati. Dar in culturi vechi devin Gramm negativi.2. L. L. lactis au rol in industria laptelui. la care sursa de infectie o constituie diversele specii de animale bolnave. cenusii cu centru opac. vin. listerioza gravidelor( cu avort.

macelari. pe tegument apare o papula. la om ajungind prin muscatura soarecelui de cimp sau a sobolanului de casa. imobili. Are aspectul unui bastonas drept sau incurbat cu extremitatile maciucate cu dimensiuni intre2-8 milimicroni. facultativ anaerob. La poarta de intrare . vulvara. conjunctivala. pseudodiphthericum )C. Poate imbolnavi diverse specii de animale (mamifere. ciliat. necapsulati.nesporulaţi sau sub forma filamentoasa. Habitat Se izoleaza frecvent de pe mucoasa rinofaringiana a purtatorilor sănătosi. transparente ( picatura de roua) de tip S. China. amfilotrich.). tegumentara. GENUL SPIRILLUM Are o singura specie patogena: Spirillum minor. ( ingrijitori de animale. cobai. ulcer.V. maimuta si om. ombilicala. Este o boala benigna intilnita in Japonia. adenopatie regional.Definiţie 2. Aerob.L. Franta si Italia. hofmannii) nu sunt patogene. Tratamentul este antibiotic cu peniciline. sau in Grammezi ca si betele de chibrit 3. pesti) dar cel mai fecvent porcii tineri. macelari. Este patogen pentru soarece. febra mare. Boala se numeste SODOKU. Pe medii solide dezvolta colonii mici. Se grupeaza caracteristic in palisada. La bolnavi se izoleaza din falsele membrane de pe mucoasele rinofaringiana. sobolan. Infectia la om se manifesta sub forma de dermita sau erizipeloidul Rosenbach: placard de infiltratie inflamatorie.80 GENUL ERYSIPELOTHRIX (Bacilul rujetului) Este agentul cauzal al infectiei umane " erizipeloidul Rosenbach" si al infectiei la animale cunoscuta sub numele de rujet. rosu violaceu in jurul portii de intrare asemanator cu erizipelul streptococic. In mediul exterior prezinta o rezistenta marcata. Boala profesionala ( ingrijitorii de animale. Germene larg raspindit in natura. GENUL CORYNEBACTERIUM Corynebacterium diphtheriae 1.xerosis si C. litere cuneiforme . bine delimitat .Z. India. facind parte din flora normala a mucoaselor si tegumentelor. Este prezent in singele animalelor infectate. Este un germene sprlat (3-4 spire) de cite 2-5 milimicroni lungime. Boala nu determina imunitate stabila. reliefat. literele X. etc. Gramm pozitivi. vinzatorii de peste). Speciile C. edem. sub forma de bacili scurti. Este o zonoza transmitindu-se la om prin contactul cu animale bolnave sau cu produsele lor infectate. pasari.Caractere morfologice 80 .

4-7.Tietz se pot deosebi cele 3 tipuri de C. diphtheriae produce o exotoxina puternica. Coloniile de bacil difteric sunt negre si foarte lucioase pentru teluritul in combinatie cu H2S formeaza sulfura de telur care se dispune ca un halou in jurul coloniei.tipul mitis. galbene.creste la o temperatua de 36-37 gr. pe care apar dpa 14.6. Pe geloza singe se dezvolta colonii albe cu nuante spre cenusiu. ca mici picaturi opace . periferia coloniilor este usor transparenta. Loffler se evidentiaza corpusculii metacromatici (Babes Ernst) prezenti in corpul si in extremitatile bacilului. consistenta untoasa. uneori cu tendinta de acuminare si ombilicare cu striuri radiare.negru. Sunt Gramm pozitiv. consistenta friabila. imobili. Coloniile de bacili pseudodifterici pot fi gri inchis sau chiar negre dar nu detin acest halou. rotunde. In mediul lichid bacilul difteric tip gravis formeaza pelicula. formeaza un sediment grunjos si prezinta un inel sau val subtire la suprafata mediului lichid. Caractere de Mediul de imbogatire obligatoriu este OCST (ou. cisteina. cu centrul acuminat mai inchis la culoare. ca ceara.18 ore colonii rotunde. Pe mediul Tinsdale se observa metabolizarea cisteinei si a teluritului de K. asemanatoare cu o floare de margareta (forme R). C si la un biochimice pH de 7. Mediul de electie este mediul Lofller. sedimenteaza lasind bulionul limpede. 4. necapsulati. ser de bou si cultură telurit de potasiu). cu marginile crenelate. morfologia tipica pentru C. negre. . Prin coloratiile speciale Neisser. plate. bombate cu margini regulate si suprafata neteda. se emulsioneaza usor. tipul mitis tulbura uniform bulionulin primele 24 de ore dar apoi sedimenteaza. Tulpinile virulente formeaza colonii R iar cele avirulente colonii de tip S. Pe mediul Clauberg si Gundel. Suprafata coloniei este granulara (forma S-R). Bacilul difteric metabolizeaza cisteina la H2S si reduce teluritul in telur metalic . Caractere Germene aerob si microaerofil. . Elaboreaza cantitati mari de exotoxina.tipul gravis: colonii negre . stralucitoare. diphtheriae: . 5. diphtheriae.tipul intermedius colonii netede plate. Mediul diferential este mediul Tinsdale care permite diferentierea bacililor difterici de pseudodifterici. Teluritul de K inhiba dezvoltarea bacteriilor de asociatie prezente in produsul patologic dar nu are actiune negativa asupra multiplicarii bacilului difteric. Nesporulaţi. Bacilul pseudodifteric nu produce metabolizarea cisteinei si reduce nmai partial teluritul. Hidrolizeaza cistina cu 81 . rugoase. tulpini avirulente ( forma S). proeminente.81 rasutrnate pe masa. C. tipul intermedius tulbura bulionul.

este o infectie de focar fiind de mai multe tipuri in functie de localizarea bacilului: amigdaliana. Nu reduce nitratii in nitriti. 82 . Capacitatea de fermentare a zaharurilor este folosita in scop de diagnostic diferential intre diferitele specii de b. Antigenele solubile sunt reprezentate de 2 exotoxine : A si B. Rezistenţa în mediu. este sensibil la antibiotice ca penicilina.fractiunea a patrunde in celule. rinichi. Exotoxina A difuzeaza la distanta de focar avind tropism pentru miocard. difterici. Capacitatea de multiplicare precum si exotoxina B determina un proces inflamator cu necroza si exudat care contine multa fibrina ceea ce duce la formarea unei retele groase (falsele membrane) greu detasabile. antigenică Au antigene somatice si solubile. Răspunsul Este umorala si nu asigura protectia pentru orice infectie cu b. tetracicline. Ag somatice snt reprezentate de antigenele din peretele celular. Structură Toti bacilii difterici elaboreaza aceleasi exotoxine. Frecvent infectia ramine la poarta de intrare in general amigdalele. . rinichi. la agenţi fizici. nu lichefiaza gelatina. chimici şi biologici Are o rezistenta marcata fata de uscaciune mai ales diftericii cantonati in falsele membrane la adapost si de lumina. inhiba enzimele responsabile de transmiterea informatiei de pe ADN pe ARN in timpul sintezelor proteice. oaie. patogenitate neavind proprietati invazive. sistem nervos periferic.82 eliberare de H2S. 10. Se iniba asfel sinteza proteinelor ceea ce duce la hipotrofia celulei ( insuficienta fiziologica) apare apoi atrofia si insuficienta tesutului. pe baza carora se clasifica in grupuri si tipuri. nervi cranieni. laringiana. auriculara. difteric. Smulgerea memebranelor de aspect slaninos determina singerare locala. suprarenale.Caractere de Este reprezentzata de capacitatea de multiplicare si de toxigeneza. streptomicina precum si la actiunea fagilor specifici. cal. Tipul mitis manifesta actiune hemolitica fata de hematiile de iepure. De la poarta de intrare exotoxina A difuzeaza intra in circulatie si se fixeaza pe miocard. Exotoxina este formata din fractiunile: . Boala la om Se numeste difterie. nu hidrolizeaza ureea.fractiunea b care se fixeaza ireversibil la nivelul membranelor pentru care are afinitate. 9. suprarenale. 8. Exotoxina B este eliberata de bacil numai la nivelul focarului avind efect local la locul multiplicarii germenilor. nu elaboreaza fosfataza. Exotoxinele se sintetizeaza cind bacteria este lizogena adica purtatoare de bacteriofag. Antisepticele si dezinfectantele uzuale il distrug rapid. la nivelul laringelui determinind prin obstruare crupul laringian difteric. 7. eritromicina. imun Anticorpii antioxina difterica actioneaza prin mecanisme de neutralizare si asigura protectie. 6.

GENUL BACILLUS . fecale. caprine.in conditii nefavorabile sporuleaza. plante.B.GENUL CLOSTRIDIUM Ca si caractere generale enumeram: . Receptivitate maxima pina la 7 ani.polimixina B.Definiţie 2. Avem vaccinul DTP pentru profilaxia specifica. Bacteridia carbunoasa este larg raspindita in natura . de l0 milimicroni lungime si si 1. 12. polymixa .B. sporii pot ramine viabili in pamint ani de zile.diferenta dintre cele 2 genuri consta in faptul ca germenii din Genul Bacillus sunt aerobi iar cei din Genul Clostridium sunt anaerobi. pe sol. larg raspindite in natura.Caractere morfologice 83 . Tratament Cu ser antidifteric inceput precoce. . Speciile conditionat patogene ale acestui gen se pot intilni in cavitatile naturale ale omului.Epidemiologie Sursa omul bolonav. .2 milimicroni latime.sunt bacili foarte mari: lungime 8-10 milimicroni. Habitat Frecvent intilnit la ierbivore (ovine. numindu-se "antracoizi".sunt Gramm pozitivi.B. Bacil drept. etc. 11. Sunt dispusi in lanturi scurte in produsele patologice 3.subtilina . colistina . Transmitere prin picaturi Plugge. cu capetele taiate drept. vaccinare antidifterica si antibiotice FAMILIA BACILLACEAE Cuprinde bacteriile sporogene aerobe si anaerobe incadrate in 5 genuri dintre care 2 importante in patologia umana: . praf. etc.Grammicidina BACILLUS ANTHRACIS 1.4-2 milimicroni. bovine. apa. gravidis . Numeroase specii ale acestui gen elaboreaza substante cu actiune antibiotica : . incadrati in peste 40 de specii dintre care una singura este patogena pentru om si animale: Bacillus antrhacis. Restul speciilor sunt saprofite.83 cutanata. ombilicala. cabaline) care se contamineaza prin ingerarea sprilor de pe sol impreuna cu hrana. . GENUL BACILLUS Cuprinde bacili sporulati aerobi si facultativ anaerbi. latime 0. subtilis . germenii din aceata familie nnumindu-se telurici.

Exotoxina izolata din ser. opacwe cu suprafata rugoasa. cultură temperatura optima de dezvoltare este de 37 gr. Gramm pozitivi.7. mari de 3-4 mm. albe. Sunt sensibile la cefalosporine si peniciline. 7. sau dupa alti autori coama de leu). obisnuite. in geloza dreapta creste ca un brad inversat. Sporul apare necolorat in interiorul bacilului. Pe geloza singe nu produce hemoliza. Rezistenţa în mediu. In conditii nefavorabile de viata sporuleaza.4.84 si in lanturi lungi in culturi dind o imagine asemanatoare betelor de bambus.. Sunt imobili. Cel mai important factor de virulenta patogenitate este capsula. format din acid d-glutamic confera specificitate de tip. Capsula este mucoproteica. C instantaneu. Este aerob. antigenică Ag capsular de natura proteica . 5. S-a observat ca serul provenit de la animale infectate contine un factor producator de edem si un factor toxic letal. In vivo detin o capsula care este comuna pentru tot lantul. dezinfectante si radiatiile solare. Caractere de Nefiind pretentios se cultiva uspr pe medii simple. Sporul este mai mici. . In organismul imunizat se produc anticorpi protectori. Ag de perete confera specificitate de grup. Temperatura de fierbere a apei ii distruge in 10 minute iar autoclavarea la 120 gr. Sporii sunt rezistenti. asezat de obicei central nu deformeaza corpul bacterian. la agenţi fizici. cenusii. motiv pentru imun care injectat intraperitoneal face o infectie generalizata si moare in 24 de ore. iar formolul 1-2" in citeva minute.polipepetidica. margini neregulate cu prelungiri laterale (in cap de meduza. putind supravietui ani de zile in sol. Caractere biochimice 6. 10. neciliati. In functie de poarta de intrare distingem 3 forme clinice: 84 . Răspunsul Soarecele alb este deosebit de sensibil la infectia carbunoasa. indifierent de specia de bacil carbunos care a produs-o. lichidul de edem si exudatele animalelor bolnave sau moarte este de natura proteica cu proprietati antigenice. Pe geloza simpla dezvolta colonii de tip R. chimici şi biologici Formele vegetative. Boala la om Se numeste antrax ( carbune sau dalac). 9. 8. Fenolul 5% omoara sporii in 2 zile. Structură Este complexa detinind si antigene somatice si antigene solubile.C iar pH ul de 7 . Raspunsul imun Este de tip umoral.Caractere de Este o bacterie virulenta si toxigena. In bulion formeaza un depozit floconos. Exotoxina pe care o elibereaza este aceiasi. de antiseptice. putin rezistente sunt distruse la 55 de grade C in 15-30 minute. 4.

apoi se va usca si va da nastere unei cruste negre de unde si denumirea bolii. antrhracis . apoi mor. La locul patrunderii sporilor prin solutii de continuitate apare in 4-5 zile o papula apoi o vezicula cu lichid care se transforma intr-o pustula cu puroi.Epidemiologie Sursa o reprezinta animalele care bolnave prin fecale si urina contamineaza solul. Infectia este aerogena si se manifesta ca o pneumonie sau bronhopneumonie hemoragica insotita e septicemie. 11. la 85 . cadavrele lor necorespunzator ingropate pot deveni si ele o sursa de germeni.85 . 12. Calea de trasmitere Cutanata. Carbunele intestinal rarisim la om. Mortalitatea este de 60-l00% la animalele bolnave. Infectiile umane sunt in majoritate profesionale ( crescatorii de vite. Tratament Ser anticarbunos cit mai precoce posibil impreuna cu streptomicina. motiv pentru care oxigenul este toxic pentru aceste bacterii. cei care se ocupa cu prelucrarea si transportul pieilor. durerosi. ciobanii. etc. Carbunele extern are ca forma des intilnita pustula maligna. cefalosporine. . Receptivitatea indiferent de virsta este generala. plapumarii. Profilaxia este nespecifica si consta in depistarea animalelor bolnave prin reactia de termoprecipitare ASCOLI: . In procesul de respiratie acceptorul final de hidrogen este o substanta organica sau anorganica si nu oxigenul moleculart In natura bacteriile anaerobe sunt numeric in avans fata de cele aerobe.septicemie si ulterior deces. cojocarii. macelarii. cu prognostic infaust. Mortalitate 99%.pustula maligma localizata la tegumente sau edemul malign cind este localizat la tegumentele fetei sau antraxul extern. Carbunele pulmonar se citeaza ca boala cu caracter profesional la cei care lucreaza in industria pielariei: pieie. tabacarii. digestiva. Animalele fac de obicei forma intestinala ca urmare a consumarii ierbii de pe solurile infectate (cimpiile blestemate). perii. Tabloul clinic este acela al unei enterite severe cu scaune serosanghinolente.antraxul pulmonar determinat de inhalarea sporilor de b. parului si linei. Pustula se insoteste de un edem masiv dar nedurerosPustula va ulcera .Ganglionii regionali vor fi tumefiati. GERMENII ANAEROBI Se dezvolta in absenta sau in prezenta unei cantitati minime de O. dupa ingerarea carnii infectate de vita. Rolul lor in natura este complex si variat: iau parte la ciclul azotului si carbunelui. caruia ii lipsesc citocromii. peniciline. catalazele si peroxidazele.antraxul digestiv prin consumul carnii infectate cu forme vegetative. Ele detin un aparat enzimatic deficitar. antiiotice cu spectru larg. lina. pulmonara. Cazurile netratate vor duce la generalizarea infectiei . pielarii. citocromoxidazele.

Sunt anaerobi sau micoaerofili.Genul Lactobacillus d. etc.FLORA ANAEROBA ENDOGENA a. nu pot fi transmise de la om la om. Familia Lactobacillaceae .Clostridium oedematiens . deci sursa de infectie nu este niciodata omul sau animalul bolnav. etc.Genul Leptotrichia c. Coci anaerobi . Habitat 3. A. toate celelalte specii sunt mobile detinind cili peritrichi.Clostridiile histotoxice (ai gangrenei gazoase) .Genul Propionibacterium . deformeaza corpul bacterian.Genul Fusobacterium . Infectiile cauzate de acesti germeni nu sunt contagioase.Clostridium septicum .86 descompunerea substantelor organice (fenomene de putrefactie). 86 . Din filtratul culturii se izoleza enzime proteolitice. sporulati. mobili cu cili peritrichi.Definiţie 2.Genul Bacteroides (Ristella) .Clostridium perfringens . Clostridiile neurotoxice . FLORA ANAEROBA EXOGENA a.Clostridium botulinum b. hemolizine si exotoxine foarte puternice.Genul Peptostreptococcus .Genul Eubacterium FLORA EXOGENA ANAEROBA GENUL CLOSTRIDIUM Fac parte din familia Bacillaceae.Clostridium histolyticum. sintetizeaza unele materii organce. in intestinul omului si al animalelor Sunt bacili mari de 2-5 milimicroni. Sunt bacili de 3-12 milimicroni lungime. dindu-i aspect de fus sau barcuta ( spor central) de racheta de tenis ( spor subterminal) respectiv de bat de toba ( spor terminal). CLOSTRIDIUM TETANI 1.Clostridium tetani . Diametrul sporilor fiind mai mare dcit grosimea formelor vegetative . Cu exceptia lui Cl perfringens care poseda capsula. sau de la animal la animal.Genul Veillonella b. Habitatul lor normal este solul ( flora exogena) respectiv cavitatile naturale ale omului si animalelor (flora endogena). B. Toxigeneza este caracterul dominant de patogenitate al clostridiilor patogene. Familia Propionibacteriaceae .Caractere Se gaseste in sol. Familia Bacteriodaceae . Gramm pozitivi.

6. Sporii rezista 20 de minute la 115 gr.2o de minute.tetanospasmina cu afinitate pentru SNC (bulb si maduva). 5. 9. Produce hemoliza. datorita prezentei bulelor gazoase. chimici şi biologici Formele vegetative sunt distruse de dezinfectante si antiseptice la temperatura de 56 gr. precum si de radiatiile solare. degajind un miros de corn ars de animal. la agenţi fizici. actionind ca stricnina asupra SNC prin suprimarea inhibitei sinaptice( neuro neuronale si neuromusculare)Activitatea miozincoinesterazei este inhibata. dar sunt distrusi la autoclav.Caractere de Se datoreaza toxigenezei. deoarece toxina tetanica are locusul patogenic mult mai puternic decit locusul antigenic. Rezistenţa în mediu. biochimice Puterea proteoliticaeste slaba. Caractere In general nu nu fermenteaza nici un zahar.C in timp de 15. 87 . In medii lichide crste tulburind usor mediul. Tetani secreta o toxina UNICA. Sporuleaza formind un spor mare dispus terminal la unul din polii bacilului dind aspectul de racheta de tenis. Ag H este specific de tip identificind l0tipuri serologice de Cl tetani de la IX. motiv pentru care are loc acumularea acetilcolinei in cantitate mar. bombate cu margini neregulate colonii de tip S. 7. Antigenele solubile (exotoxinele) sunt: .tetanospasmina.87 morfologice Sunt Gramm negativi. Secreta tetanolizina si o exotoxina foarte puternica . actiunea ei repercutindu-se asupra sistemului nervos central si a celui periferic. Toxina tetanica este o neurotoxina care nu are actiune dermonecrotica si nici nu produce leziuni vizibile la nivelul pielii. 10. Boala la om Cl. Formele vegetative sunt sensibile la peniciline. Toxina ajunge la centrii motori din bulb si hipotalamus pe cale nervilor peroferici. determinind contractii spasmodice. Caractere de Creste usor pe medii simple dar absolut necesar in conditii de anaerobioza cultură (mediul Zeissler) formind colonii mici. patogenitate Contine 2 fractiuni tetanolizina care este antigenica si tetanospasmina care produce contractii si paralizii. inoculata la animale sau om determina aparitiaanticorpilor antitoxici. Produce indol si H2S. C. tetani produce infectii numai daca patrunde in plagile profunde.tetanolizina care are afinitate pentru hematii producind hemoliza. Pe geloza in coloana dezvolta colonii pufoase ( in puf de papadie). 8. 4. Răspunsul Este umoral fata de toxinele tetanice insa in cursul bolii anticorpii imun sintetizati sunt slabi. . nu confera protectie. Toate tipurile de Cl. Toxina tetanica este o exotoxina. Cu ajutorul caldurii si formolului se transfoprma in anatoxina care fiind deosebit de antigenica. Structură Prezinta antigene somatice (Ag O de perete si Ag H de cil) si antigene antigenică solubile (exotoxine).

Pe geloza in coloana dezvolta colonii translucide. cu cili peritrichi.Definiţie 2. spatelui. membrelor inferioare. pe legume. se gaseste in stare vegetativa fiind inofensiv. C Cl. CLOSTRIDIUM BOTULINUM Este agentul cauzal al botulismului (botulus -carnat) . Pe mediul ZEISSLER (geloza singe glucozata) la o temperatura de 30-35 gr. tratament antibiotic. 11. Bacilul daca se inmulteste in conserve incomplet sau incorect sterilizate 88 . apoi sunt prinsi orbicularii ochilor si gurii. . Indiferent de locul leziunii omul face intotdeauna tetanos descendent.in conditii de cultură anaerobioza. fructe de regula su forma sporulata. cu un centru mai inchis. iinegreste mediul cu carne tocata. In intestinul omului si al animalelor ierbivore in special.88 murdare in special cu pamint (plaga cu potential tetanigen). morfologice Este Gramm pozitiv. insuficient sau incorect prelucrate termic.(H2S). In bulion glucozat se obtine o crestere abundenta cu degajare masiva de gaz. Caractere de Nefiind un germene pretentios. Sporul este dispus este dispus central sau subterminal. dezinfectia ei. si in functie de indicatile medicului infectionist seroterapie si vaccinare sau revaccinare antitetanica de urgenta. 3. Dupa o incubatie de 4-10 zile debuteaza cu contractii musculare s spasmodice insotite de hiperexcitabilitate generala.Caractere Bacil mare de pina la o microni si latime de 1 micron. pufoase. Bacilul tetanic ramine cantonat la poarta de intrare in organism. creste pe medii simple . sporul avind diametrul mai mare decit al bacilului. In conditii nefavorabile sporuleaza. deci ii modifica forma. respectiv muschii fruntii. la om primul semn de boala este trismusul ( contractura maseterului). Germinarea sporilor in tesuturile afecgtate are loc numai la o presiune de oxigen mai scazuta decit cea din tesuturile normale.Epidemiologie Plagile cu potential tetanigen trebuiesc atent si minutios tratate )curatirea atenta a plagii.toxiinfectie alimentara deosebit de grava ce se poate declansa in urma consumului de alimente de natura vegetala sau animala. geloza este fragmentata. Nu determina bacteriemii. 1. bolnavul avind un facies caracteristic " risus sardonicus". suprafata grunjoasa. Are un miros rinced. spre deosebire de animale care fac tetanos ascendent. botulinum dezvolta colonii cu margini neregulate. mobil . Habitat Se gaseste in sol. In urma spasmului muschilor respiratori si a insuficientei respiratorii si circulatorii instalate urmeaza moartea bolnavului in lipsa instituirii rapide a tratametului specific. 4. Bolnavul ia in pat diferite pozitii antalgice (opistotonus). Contracturile se extind asupra muschilor cefei.

D. 89 . Sporii sunt mai rezistenti intr-un mediu lichid acoperit cu o patura de ulei.C in 15 min. botulinum se face insa pe baza toxinelor elaborate. Caractere Nu poseda setul de enzime necesare aerobiozei. activitatea exotoxinelor variind in functie de specia de Cl. C si formol se poate transforma in anatoxina.40 gr. la aceasta concentratie de sare forma vegetativa si elaborarea de exotoxina lipsesc. botulinum sunt mai putin rezistenti in solutiile de de NaCl820%. F. antigenică Antigenele somatice ( flagelare si de perete) împart specia in grupuri si tipuri. 8. Exotoxina botulinica este termolabila.30 min. Formele sporulate sunt deosebit de rezistente la conditiile mediului extern.se pentru gaini "Limberneck" iar pentru rate" boala ratelor". termorezistenta sporilor creste cu proportia de zahar. S-a dovadit in timp ca actiunea exotoxinei se poate asemana cu a curarei.Caractere de Clostridium botulinum este patogen prin toxigeneza. Consecutiv scade sinteza de acetilcolina ( prin reglare up and down) aparind o paralizie flasca. prin tratarea cu caldura 39. colinesteraza. C. Sunt 7 tipuri exotoxine deci exista 7 tipuri de bascili botulinici : A. putind fi distrusi la pupinel. C 20. insa acestia incalziti intr-un mediu acid sunt mai putin rezistenti.89 degaja gaz. in solutie de zahar 50% termorezistenta sporilor ramine ridicata timp de mai multe ore.) Sunt sensibili la dezinfectante. Fixarea exotoxinei pe tesututri este ireversibila. Sporii de Cl. B. prostratie. 10. E. Sporii tineri sunt mai rezistenti decit cei batrini. inhibind la nivelul placii motorii. Zeama de almie 5% nu impiedica formarea sporilor. slabiciune. vitele mari si ovinele fac o toxiinfectie botulinica prin consumul furajelor contaminate (ovaz). prin autoclavare 120 gr. distrugindu-se in 15 minute la 100 gr. chimici şi biologici Forma vegetativa se distruge prin prin pasteurizare (56 gr. Este de natura proteica. botulinum. Diferentierea tulpinilor de Cl. Boala animale la Caii si catirii. la agenţi fizici. biochimice 6. antiseptice. coma. anorexie. G. patogenitate Toxina este cea mai puternica otrava cunoscuta pina in prezent Eate termolabila. radiatiile solare. C. Structură Prezinta antigene solubile si somatice. Puii de gaina si ratele fac o boala asemanatoare botulismului numindu. 5. D. Rezistenţa în mediu. caderea capului. 7. caracterizindu-se prin lispa de coordonare musculara. la vite si oi boala se numeste "Lamziekte" caracterizindu-se prin pareze musculare si paralizii ale musculaturii masticatorii si a deglutitiei. bombind evident conserva.

dispnee. oftalmoplegie completa). Mecanism de trasmitere In aceste conserve in conditii de anaerobioza sporii se vor transforma in forme vegetative care vor elabora exotoxina cu producere de gaz (acid butiric) care va bomba cutia . Habitat Foarte raspinditi in natura . Cl sporogenes. afumaturi. alimente saramurate -peste-salamuri) apar la om o serie desimptome caracteristice acestei afectiuni: tulburari vizuale (ptoza palpebrala. aer. Germenii aerobi de asociatie sunt de obicei streptococii.midriaza. etc). Sunt germeni saprofiti care pot deveni patogeni numai in conditii de anaerobioza (zdrobirea tesuturilor.Epidemiologie 12. de pe sol. anoxie. afebrilitate. materiile fecale ale omului si animalelor. Se izoleaza frecvent din cavitatea bucala. Este deci o complicatie polimicrobiana a plagilor. Tratament CLOSTRIDIILE GANGRENEI GAZOASE Gangrena gazoasa este o toxiinfectie grava cauzata de o asociatie de germeni anaerobi si aerobi caracterizata cel mai adesea printr-un edem care se instaleaza rapid.o conserva pot constitui semnale de alarma care contraindica consumul ei. bacili difteroizi. Sursa o reprezinta omul si animalele eliminatoare de forme vegetative care pe sol vor sporula si vor rezista vreme indelungata transmitindu. murdarirea ranilor cu pamint. tratamentul antibiotic este inoperant.Definiţie 2. Raspunsul imun este lipsit de valoare practica. alimente. prezentindu-se sub forma unei asociatii de clostridii: Cl perfringens. Letalitatea este de peste 6o%.histolyticum. Profilaxia este nespecifica fiind legata de tehnologia prepararii conservelor. Cl.90 10. Sunt clostridii patogene prin toxine histiotrope. necroza. Boala la om Dupa o perioada de incubatie variabila de la citeva ore la citeva zile in urma consumului de alimente contaminate (conserve de carne. Escherichia. afonie. germeni din genurile Proteus. Se sustin functiile vitale. Se efectueaza prin administrarea cit mai precoce dupa stabilirea suspiciunii de botulism a serului antibotulinic polivalent si apoi dupa tipizarea speciei de Cl. paraliza memebrelor. etc. diplopie. corpuri straine. botulinum a serului monovalent respectiv. Cl. cheaguri de singe. Moartea survine intotdeauna datorita prinderii musculaturii respiratorii prin asfixie. boala fiind de natura toxica nu infectioasa. 90 . . septicum. insotit de necroza tesuturilor si formare de gaz. 1. vegetale. Cl oedematiens. disfagie.se prin conserve incomplet sau incorect prelucrate termic. Chiar mirosul de rinced sau schimbarea culorii si a consistentelor alimentelor dintr. 11.peste. aste ie marcata. ape poluate. constipatie. stafilococii. etc. praf. Tindalizarea este eficienta fiind capabila sa distruga sporii.

Caractere de Sunt patogene prin multiplicare la poarta de intrate si invazivitate din patogenitate aproape in aproape. butiric. 5.B. Cl. Caractere de Sunt anaerobi sau microaerofili. perfringens produce toxine necrotizante. Cl. . hemolitici si letali. hemolitice. hialuronidaza. lenticulare. Cl perfringens mai produce colagenaza. si dezoxiribonucleaza. Sunt mobili.E.C. In mediul lichid tulbura mediul producind gaze cu miros fetid. oedematiens se împarte in 3 tipuri A. etc. Formeaza spori mai mari decit diametrul bacilului.F).C dintre 91 .Ag somatic de perete determina specificitatea de grup.Caractere morfologice Bacili lungi de 2-14 microni lungime. perfringens se dezvolta bine fragmentind mediul. perfringens s-au putut deosebi 6 tipuri toxigene (A. cu cili peritrichi cu o exceptie Cl perfringens care este incapsulat si imobil. Sporul este situat central sau terminal. H (flagelar) detinut de toate speciile cu exceptia lui Cl. coloniile izolate sunt biconvexe. mediul fiind fragmentat. Structură antigenică Formele vegetative sunt sensibile la pasteurizare.B. Cl. dar au multe enzime biochimice proteolitice care desfac orice substrat organic cu producere consecutiva de gaze. Sunt sensibili la antibiotice. Sporii prezinta o rezistenta marcata. Pe baza toxigenezei Cl. motiv pentru care cresc pe medii obisnuite. Exotoxina secretata de Cl. septicum are colonii de aspectul florii de papadie cu un centru opac. 6. . Pe baza prezentei uneia sau alteia dintre toxine in filtratele de cultura a diferitelor tulpini de Cl. perfringens tip A o produce in cantitatea cea mai mare)care este de fapt o lecitinaza cu actiune toxica si necrozanta producind hidroliza lecitinei din membrana celulelor tesutului infectat eliberind fosfocolina si diglicerina. Gramm pozitivi. Cl oedematiens . foarte puternice si diferite enzime. colonile au un nucleu central si filamente periferice ramificate de tip arborescent. Fiecare tip produce o toxina numita toxina alfa ( CL. la agenţi fizici. perfringens care are Ag. cultură Nu sunt germeni pretenţioşi .D.91 3. Caractere Nu detin setul de enzime pentru anaerobioza. Prezinta antigene somatice si solubile. chimici şi biologici 7. Poseda multe enzime (hidrolaze) care in urma lizei pun in libertate produse toxice de catabolism. 8.5% dezvolta colonii caracteristice pentru specie: Cl. Aceste antigene confera specificitate de tip. Pe geloza dreaptao. 4. Rezistenţa în mediu. histolyticum pe gelozain coloana creste abundent.coloniiile imbraca uneori aspectul de Grammada.Ag. capsular K. Are proprietate antigenica. contribuind astfel la alterarea grava a starii generale a bolnavului. septicum este compusa din mai multi factori necrotizanti.

92 care tipul A este cel mai implicat in patologia umana. gelatinos.ata contaminata.celulita gangrenoasa sau miozitele postmedicamentoase dupa administrarea de tratamente injectabile efectuate in conditii de nesterilitate. 10. letal. Cl.histolyticum precum si germeni piogeni aerobi. La nivelul muschilor se constata o mioliza intensa. . operatii pe intestin executate neprofesioanl. prezenta unor corpi straini.infectii in postoperator prin utilizarea de instrumentar nesteril . administrarea de ser polivalent antigangrenos. Apare in conditii favorizante: reducerea potentialului local de oxidoreducere.gangrena postabortum efectuarea avorturilor in conditi de nesterilitate. histolyticum poseda o intensa activitate colagenazica si proteolitica producind un edem care avanseaza rapid provocind liza tuturor tesututrilor.Tratament 92 . la palpare se simt crepitatii. fara respectarea regiunilor anatomice. Cl. Starea generala a bolnavului este profund alterata. Cl. stiind ca gangrena gazoasa este intotdeauna rezultatul unei asociatii in care se gasesc in ordinea frecventei:Cl perfringens. o digestie a tesutului conjuctiv.. septicum. perfringens. lecitinaza. stare de soc. o adevartata histoliua ce se intinde pina la os mergind pina la dezarticulare spontana. Forme clinice de gangrena gazoasa: .Exotoxina produsa de el contine 6 factori dintre care mentionam: factorul dermonecrotic. edemul masivlemnos sau crepitant. Cazurile netratate precoce putind determina o letalitate de 100% . Tratament antibiotic care desi nu neutralizeaza toxinele inhiba multiplicarea germenilor clostridieni si flora de asociatie. Boala la om Se numeste gangrena gazoasa. . septicum omoara cobaiul in citeca ore. experimentala Cl. Prognosticul este in general rezervat. Infectia Cel mai sensbil animal este cobaiul infectat pe cale intrmusculara. Cl. hialuronidaza. 9. oedematiens determina un edem lemnos. Asanarea chirurgicala a plagilor. o cserozitate sanghinolenta acumulata in cavitati.forma clasica in urma unui tramatism (plaga profunda murdarita cu pamint) sau a unei plagi intepate. Cl. perfringens determina in citeva ore un flegmon gazos. Simptomatologia acuza: mirosul plagi. mioliza este accentuata. vase rupte toate plutind intr-o serozitate rosiatica.enterita necrotizanta data de Cl. fara infiltratie gazoasa. histolyticum cauzeaza un edem moale cu tendinta mare la invazivitate. palid. Germenii pot disemina pe cale sanguina producind septicemii. 11. Cl. hialuronidaza. . plagi profunde cu tesut necrotic. musculart. Cl. la autopsie evidentiindu-se o escara umeda la locul de inoculare. . edem crepitant. . oedematiens. aponevroze friabile.

Pe lingaaceste infectii. F. usor transparente.93 B. Prezinta proprietati fermentative slabe.nucleatum. neciliati. dulcita. grosi cu capetele rotunjite. In infectiile umane importanta au speciile: F. C la un pH optim de 7. pleurezii purulente. formic. varium. avort septic. Sunt strict anaerobi.. Apar izolati. Specia tip este: BACTEROIDES FRAGILIS (RISTELLA FRAGILIS) Sunt bacili scurti. H2S. vulgatum. ovatus. Tulbura uniform bulionul. faringite ulcerogangrenoase (angina PLAUT VINCENT). usor incurbati. Speciile din Genl fusobacterium se asociaza frecvent cu treponema vincentii potentindu-si resiproc 93 . Nu produc indol. fragilis determina infectii puerperale. F. manita. empieme putride. cresc intre 22-44 gr. B.FLORA ANAEROBA ENDOGENA Cuprinde germeni anaerobi . existind totusi 2 specii cu cili peritrichi deci mobile. lactoza. succinic. Cocii au fost prezentati in cursurile anterioare. si profunde. fragilis. unele fac parte din flora normala a organismului. abcese retrofaringiene. amigdalite. Dimensiunile sunt variabile intre 4-16 milimicroni. broniste pururlente. nu reduc nitratii in nitriti.B. nu lichefiaza gelatina.C si un pH de 7. produc indol si H2S. inozita. avorturi empirice. infectii urinare. F. Specia tip este : Fusobacterium nucleatum care singura sau in asociatie o fegasim in produsele patologice din sinusite. plauti agraveaza sau declanseaza procese patologice la nivelul cavitatii bucale: stomatite ulceroase. necroforum.etc. septicemii. F. Nu reduc nitratii in nitriti. acetic. Sunt nesporulaţi. rectale. pleurite. produc acid lactic. cai respiratorii superioare la om si animale. Sunt bacili drepti. maltoza. pe geloza singe dezvolta colonii mici. Thetaiotaomicron. Hidrolizeaza amidonul. rotunde. in perechi sau lanturi scurte. FAMILIA BACTEROIDACEAE GENUL BACTEROIDES (RISTELLA) Genul cuprinde 27 de specii dintre care cele mai importante sunt: B. Culturile degaja un miros fetid. parodontite superficiale.nucleatum. mortiferum. distasonis si B. fermeneteaza glucoza. nesporulaţi. B. hepatice. imobili. abcese necrotice perianale. cistite. Sunt Gramm negativi. gangrene pulmonare. etc.0. GENUL FUSOBACTERIUM Cuprinde actualmente 16 specii saprofite si respectiv conditionat patogene. mortiferum.drepti sau usor incurbati de 2-4 microni lungime. Nesporulaţi.0. peritonite. miliare renale . Germenii ce fac parte din acest gen au un polimorfism accentuat. Sunt strict anaerobi. apendicite gangrenoase. uneori ondulati cu extremitati efilate in forma de fus sau rotunjite. netoxigeni care sunt frecvent intilniti in cavitatile naturale umane si animale. Bila 20% favorizeaza dezvoltarea germenilor. hepatice. nu fermenteaza adonita. neheolitice. apendicite colecistite. Cresc pe medii imbogatite cu ser sau ascita la 37 gr. specii ca F. F. Usor evidentiabili prin coloratie Giemsa. B.peritonite. Gramm negativi. care traiesc in cavitatile naturale bucala.

atipice saprofite. rectilinii sau usor incurbati (Gramm pozitivi).94 patogenitatea. fotocromogene care sintetizeaza pigmenti in prezenta luminii b.M. Face parte din flora normala a organismului. Parazit orbligatoriu nu poate fi gasit in afara organismului.Mycobacterium tuberculosis .drepti sau usor incurbati. 1. Sunt bacili Gramm negativi . FAMILIA MYCOBACTERIACEAE GENUL MYCOBACTERIUM Aceasta familie cuprinde bacili subtiri.M. la care coloniile apar dupa 3-7 zile de la insamintare. avium ( rar patogen) . nesporulaţi. ascita. Caracteristica lor de grup este o mare capacitate de sinteza lipidica si un comportament special fata de colorantii de anilina. GENUL LEPTOTRICHIA LEPTOTRICHIA BUCCALIS Intilnit in cavitatile naturale ale omului in special in cavitatea bucala. omului. o data colorati rezista la decolorare cu acizi minerali deci sunt germeni acido alcoolo rezistenti. Habitat Descoperit de Robert Koch in 1882.Mycobacterium leprae . iar restul elemetelor albastru.Istoric 2. GENUL MYCOBACTERIUM In acest gen sunt cuprinse 54 de specii. hominis ( cel mai patogen) .M. imobili. Se coloreaza greu datorita unui factor de rezistenta: ceara D (acidul micolic).Mycobacterium bovis .M. necromogene d. conditionat patogene care cuprind la rindul lor 4 grupuri: a.animalelor sau pasarilor netraind liber in natura. scotocromogene care sintetizeaza pigmenti la intuneric c. si pe mucoasele genitale. Se foloseste coloratia ZIEHL NIELSEN in care bacilii tuberculosi si leprosi apar rosii.Mycobacterium lepraemurium MYCOBACTERIUM TUBERCULOSIS Cuprinde 4 tipuri patogene: . cu crestere rapida. imobili. bovis ( frecvent patogen) . Bacilii de la purtatorii sănătosi sunt putin importanti ei avind o patogenitate 94 . Cresc pe medii speciale cu ser. avind tendinta la ramificare (ca si micetele). dintre care amintim: .

Bacilii dE tip uman fac un val mai gros (dezvoltare eugonica) care se intinde repede in timp ce bacilii de tip bovin fac un val mai subtire. Coloniile de M. saruri minerale.6. 4. Produc la 22 gr. Coloniile de M. Guerin). crescind sub forma unei membrane. hominis apar dupa 4. aderente de mediu. renali sau prin abcedare ganglionara care sunt de fapt bolnavi. Incubarea mediilor se face la 37 gr. aspoi se ingroasa si se intinde progresiv pe toata suprafata mediului. Cele patogene se dezvolta cordiform in mediile de cultura sub actiunea unei substante lipidice numita "cord factor". C catalaza. mediul DUBOS. bovis si cele de M.Aceste medii se utilizeaza in special pentru studierea metabolismului celular. Colorati cu coloratia ZIHEL -NIELSEN apar rosii pe fond albastru. ritmul de diviziune este de 10-12 ore. Pe mediile lichide. usor pigmentate.Y. M. nesporulaţi. motiv cultură pentru care coloniile apar tardiv. glicerina si verde malahit. sau val care la inceput este fina. Exista si excretori cuanati in cazurile de tuberculoza osoasa. tuberculosis sunt neregulate. cit si in culturi de celule.Z. imobili. Pot fi izolati sau in grupuri de 2-3 suprapusi.6 saptamini de la insamintare. tuberculosis poate fi cultivat si pe oul embrionat de gaina. prepararea tuberculinei sau a vaccinului BCG (Bacillus Calmette . 5. Colorati dupa metoda Gramm necesita timpi prelungiti decolorare. Pe medii solide colonile de M. Cele mai importante surse de infectie sunt intii oamenii si apoi animalele 3.8. albicioase. Imaginea microscopicaa culturilor de tulpini patogene si nepatogene este diferita. tuberculosis poate fi cultivat si in medii sintetice in care germenii pot creste mai repede in 3-4 zile-mediul SAUTON. Cel mai utilizat mediu pentru cultivare este mediul LOWENSTEIN -JENSEN ce contine galbenus de ou . adesea ridicindu-se si pe peretii balonului. M bovis pe mediul cu ou dezvolta colonii netede. Cel mai rapid apar coloniile de mycobacterii atipice dupa 3-7 zile de la insamintare.95 scazuta. asemanatoare firmiturilor de piine. timp de 30 -60 de zile. C pH 6. lucioase. Caractere de Bacilii tuberculosi cresc greu. lasind dedesupt mediul perfect limpede.5. M. uscate. Sunt necapsulati.Caractere morfologice Bacili drepti sau usor incurbati de l-4 milimicroni. Caractere biochimice Strict aerobi. fiind Gramm pozitivi. mate. 95 . Adevaratele surse de infectie le reprezinta excretorii pulmonari. Bacilii tuberculosi dau colonii de tip R. cu o dezvoltare mai lenta (evolutie disgonica) si sunt friabili. asparagina. avium apar dupa 6 saptamini. avind forma literelor X. usor emulsionabile in ser fiziologic. Corpul bacterian nu se coloreaza intotdeauna uniform . mycobacteriile se dezvolta la suprafata mediului. verucoase.

96

Reduc nitratii in nitriti. Este niacin pozitiv. Se dezvolta la un pH usor acid 6. Rezistenţa în Dintre germenii nesporulaţi, mycobacteriile sunt cele mai rezistente la mediu, la agenţi actiunea diferitilor factori fizici si chimici. fizici, chimici şi Rezistenta mare se explica prin continutul crescut in lipide al peretelui biologici celular bacterian. La adapost de lumina solara, in produsele patologice rezista 6-8 luni, in lapte citeva saptamini, in praf luni sau chiar ani. Rezista la uscaciune. Sunt rezistenti laactiunea antisepticelor si dezinfectantelor uzuale. Dintre substantele dezinfectante tricrezolul 2%, lizolul 2%, fenolul 5%, glutaraldehida manifesta actiuni bactericide rapide. Actiunea razelor solare , a ultravioletelor le este nociva omorindu-i in 24 ore. Sunt sensibili la antibiotice si chimioterapice: streptomcina, hidrazida acidului izonicotinic (HIN), acidul paraaminosalicilic, etambutolul, rifampicina (sinerdol). Dar atentie isi pot cistiga usor rezistenta indusa. S-au pus in evidenta bacteriofagi activi pentru multe specii de micobacterii. 7. Compozitie .Tuberculolipidele reprezinta 20-40 % din greutatea uscata a corpului chimica bacilar; continutul in lipide fiind direct proportional cu gradul de patogenitate al bacteriilor. Cele mai importante componenete lipidice micobacteriene sunt: - fosfolipidele mycobacteriene sunt localizate in membrana celulara. Insolubile in acetona si solubile in eter. Lipidele micobacteriene determina formarea la locul inocularii a unui ubercul- reactie morfologica caracteristica (celule epiteloide, celule gigant. Imaginea morfopatologica este determinata de tuberculofosfatida - acizii micolici constituienti acidorezisenti, sunt acizi grasi, constituie o mare parte din peretele celular al mycobacteriilor. - glicolipide: cordfactorul (dimicolatul de trehaloza) se extrage din culturile mycobacteriene ae formeaza “corzi” si este in raport direct cantitativ cu gradul de virulenta. - peptidoglicolipidele sunt reprezentate de ceara D extrasa din M. Tuberculosis, solubila in cloroform. 2.Tuberculoproteinele sunt antigenice. Cplate cu lipidele raspund de sensibilizarea organismului (reactia la tuberculina IDR). Este foarte toxica pentru organismul tuberculos, hipersensibilizat determinind necroza tisulara si tulburari generale. 3. Tuberculopoizaharidele legate de proteinele sau lipidele bacteriene. Au caracter de haptena. Adsorbite pe hematii normale le fac aglutinabile de serurile specifice. 8.Caractere de Este data de capacitatea de multiplicare intracelulara si de capacitatea de patogenitate invazivitate. Capacitatea de multiplicare intracelulara este data de A somatic (ceruri) care rezista la actiunea enzimelor lizozomale. Boala data de bacilii tuberculosi se numeste tuberculoza, cea mai frecventa localizare este cea pulmonara. Bacilii se trasmit fie direct prin picaturi Pflugge sau cel mai ades indirect.

96

97

9. Structura Nu s-au putut evidentia deosebiri imunologice nete intre M. tuberculosis antigenica si M. bovis. Lipsa specificitatii face posibila imunizarea incrucisata astfel : cu bacilii de origine bovina ( cum este vac. BCG) se poate obtine o imunizare activa fata de bacilii virulenti de tip uman. Contin antigenele somatice reprezentate de proteine, polizaharide, lipide mentionate mai sus. Cele mai importante lipide sunt: - lipidele acetonsolubile - lipidele acetonoinsolubile - lipide cloroformosolubile (cerurile) In afara acestor antigene mai exista si tuberculina (solubila). 9. Răspunsul Germenii patrun si se localizeaza la nivelul ganglionilor hilari unde se imun multiplica intacelular formind afectul primar. Leziunile din infectia primara sunt amplificate de raspunsul imun calular care apare dupa 2-3 saptamini. Raspunsul imun pentru infectia primara nu realizeaza protectia. Limfocitele T elibereaza mai multe tipuri de limfokine: - de tranfer a sensibilizarii, cu rol chemotactic pozitiv. - cu rol blastic - de inhibitie a migrarii neutrofilelor si macrofagelor. Aceste limfokine determina o aglomerare de dcelule, care duce la cresterea dimensiunilor foliculilor tuberculosi. Apar si limfokine cu rol litic (limfotoxine), limfokine de activare a neutrofilelor si limfokine de activare a macrofagelor. macrofagele activate determina o activare a limfocitelor T obisnuite care nu au venit in contact cu Ag. Se formeaza interleukina I, care are actiune de stimulare a activitatii limfocitelor T efectoare. Se formeaza astfel necroza, tesutul necrozat se elimina pe cale respiratorie) deci se elimina vacili virulenti) sau se pot elimina pe cale sanguina, ceea ce duce la o localizare renala, meningeala, ganglionara, digestiva. Aceste forme sunt de obicei secundare. Atentie : in plamin pot exista si leziuni apicale ca leziuni secundare. Foarte multe infectii tuvberculoase nu duc la infectii generalizate ci merg spre vindecare datorita mijloacelor de aparare nespecifica a organismului. Raspunsul imun celular este negativ fata de infectia primara si este pozitiv la suprainfectie. Apare si un raspuns umoral (apar Ac) care are valoare in diagnosticul tuberculozei. 9.Infectia experimentala Cobaiul infectat subcutan pe fata interna a coapsei cu M. bovis sau tuberculosis, va prezenta urmatoarea simptomatologie: scadere in greutate, nodul care apoi ulcereaza ( sancru cu margini neregulate si o materie cazeoasa cenusiu- murdara), hipertrofia si cazeificarea ganglionilor limfatici, zone cazeoase in ficat, splina. Virulenta b. tuberculozei pare conditionata de o substanta lipidica: facotr cord, de inhibarea fagocitozei, de actiunea citotoxica si citolitica.

10. Boala la om

97

98

Calea de acces cel mai frecvent aeriana (picaturi Pfluge sau praful infectat), digestiva prin lapte crud sau insuficient fiert, preparate si derivate de lapte, rarisim pe cale cutaneo mucoasa, genitala, etc. Indiferent de localizare tuberculoza poate fi diferentiata in primoinfectia tuberculoasa si tuberculoza de reinfectie. Primoinfectia tuberculoasa este procesul de patrundere al bacilului Koch in organismul neimunizat. Prin cai limfatice ajung in ganlionii limfatic regionali, ductul toracic, curent sanguin, plamin.In difernet de localizare in cazul primoinfectiei apare o reactie exudativa acuta - complexul tuberculos primar, care se vindeca repede cazeinficindu-se si calcificindu-se. Imunologic se se constata pozitivarea reactiei la tuberculina. Boala tuberculoasa de reinfectie este rezultatul unei infectii endogene din leziuni primare sau al unei infectii exogene masive, repetate la copiii mici, adolescentii slab dezvoltati, subalimentati sau la adultii cu reactivitate scazuta. Infectia este mai grava cu leziuni proliferative, formarea tuberculilor, cu catzeificare, fibroza. De obicei ganglionii regionali nu particicpa la acest proces. tesutul cazeificat poate evolua fie spre topire prin froemarea cavernelor, fie spre calcificare. Diferenta dintre primoinfectie si reinfectie se demonstreaza experimental prin fenomenul lui Koch. Fenomenul Koch demonstreaza ca la cobaiul aflat in plina infectie tuberculoasa se inoculeaza intradermic o noua doza de bacili tuberculosi, se produce o reactie precoce ( de tip anamnestic) de necroza urmata de eliminarea escarei dermice. 11.Epidemiologie Sursa este omul bolnav sau purtator de germeni. Calea de transmitere directa si indirecta. Receptivitatea generala indiferent de virsta. Profilaxia nespecifica se refera la depistarea, izolarea si tratarea sursei si cresterea rezistentei nesocifice. Profilaxia specifica vacinarea BCG cu germeni de provenienta bovina..

MYCOBACTERIILE ATIPICE Au fost izolati de la bolnavii diagnosticati de tuberculoza pulmonara si extrapulmonara germeni acidorezistenti care difera de M. tuberculosis. Din grupul mycobacteriilor atipice fac parte bacili acidorezistenti, fie mai lungi sau mai scurti decit bacilii tuberculosi si mai granulosi.Formeaza in majoritatea cazurilor colonii S si rareori R, cremoase, usor suspendabile in ser fiziologic. Unele prezinta o pigmentatie galben portocalie, galbena, rosie indusa sau nu de lumina. Cresc in prezenta NaCl 5% , 3%, sunt rezistente la PAS. Sunt niacin negative. Unele produc catalaza, ureaza. Sunt apatogene pentru cobai si iepuri si unele patogene pentru soarece. Conform clasificarii lui RUNYON in functie de intensitatea pigmentogenezei, in prezenta luminii si a rapididtatii cresteri exista 4 grupe: - Fotocromogenii (M.kansasii) ce formeaza colonii galben portocalii, chiar dupa o expunere de citeva secunde la lumina. Este patogen pentru om provocind afectiuni bronhopulmonare.

98

usor incurbat lung de l. Caractere de Bacilul leprei nu a putut fi cultivat pe nici unul din mediile de cultura cultură cunoscute. Bacilul lepros detine un Ag de grup. Habitat Bacterie strict parazita pentru om.5 ani.99 . Se extrage astfel un Ag numit lepromina care se utilizeaza in diagnosticul leprei (reactia Mitsuda). testiculare). majoritatea dind colonii nepigmentate sau slab pigmentate alb galbui.avius) sunt heterogeni. M. MYCOBACTERIUM LEPRAE. leziuni cutanate.Scotocromogenii (M.8milimicroni. Boala se numeste lepra si se transmite prin secretiile patologice eliminate de bolnavi. osoase. Pot determina procese tipice ca in tuberculoza. La om mycobacteriile determina boala numita micobacterioza (afectiuni pulmonare.Caractere de M. smegmatis. Sunt strict intracelulari. 3.. Descoperit de Hansen in l874 1. chimici şi biologici 7.Bacilii cu crestere rapida (3-5 zile) nu sunt pigmentati (M. leprae este patogen prin multiplicare strict intracelulara si invazivitate patogenitate din aproape in aproape. adenopatii cervicale.Caractere morfologice Bacil fin. Caractere Prezinta rezistenta la baze . adeseori cu granulatii ce depasesc conturul bacteriei. acizi datorita cerurilor din peretele biochimice bacterian. 5.K. Rezistenţa în mediu. Persoanele vacinate antituberculos nu fac lepra. Antigenele bacilului lepros sunt foarte asemanatoare cu cele ale B. Corpii bacilari sunt dispusi unul linga altul asemanatori tigarilor intr-un pachet. la coloratia ZIEHL NIELSEN apar rosii intens.5. Ag de gen si Ag de specie. favorizat de conditii de igiena precare.phlei. meningiene. 6.Definiţie 2. 99 .Nefotocromogenii (M. Structură antigenică Foarte rezistent in mediul extern. M. . Sunt alocooloacidorezistenti. 8. 4. fortuitum). fortuitum). Au o multiplicare strict intracelulara unde formeaza Grammezi numite globi leprosi. bacilul leprei creste putin . alcooli . scrofulaceum) se pigmenteaza la intuneric formind colonii de culoare galbena si la lumina determinid colonii de culoare rosie. Sensibil la sulfone si rifampicina. Se cultiva doar pe om . la agenţi fizici. gastri. . M. Sunt in general tulpini saprofite dar pot da si afectiuni pulmonare (M. Totusi pe soricelul alb timectomizat si iradiat. Un lepros are IDR ul la tuberculina pozitiv. Contactul infectant trebuie sa fie prelungit. Primul loc unde apar globii leprosi este mucoasa nazala . incubatia este lunga de la l.

evolutia lor fiind foarte lenta. . Au corpul compus din mai multe spire. 4.Peretele este elastic. imun 10.Genul Cristispira .Genul Leptospira Din primele 2 genuri fac parte spirochetele saprofite iar patologia umana si animala. unde bolnavii traiesc izolati in colectivitati inchise. ducind lºa aparitia amputatiilor spontane nedureroase prin atrofia nervilor periferici. faciut de la depistarea precoce in 5 ani poate duce la vindecarea bolnavului. . ultimele 3 genuri au importanta in Caracterele generale ale familiei l. in leprozerii.lepra tuberculoida (uscata) care este forma benigna. Boala la om Rxista 2 feluri de lºepra: . Calea de transmitere este numai directa. Răspunsul Este de tip umoral si celular.Genul Treponema . Sensibil la sulfone. Sursa de infectie este reprezentata de omul bolnav.lepra lepromatoasa ( umeda) care este forma maligna. Miscarile se datoresc unui aparat locomotor care este format din fibrile dispuse pe toata lungimea corpului intre perete si membrana. Lepra este o boala cu evolutie cronica 8. Sunt germeni helicoidali. Profilaxia este nespecifica iar pentru cea specifica se indica vaccinarea BCG. Receptivitatea depinde de rezistenta organismului.Genul Borrelia . Tratament 11.Genul Spirocheta . 2. polipeptide. Se caracterizeaza prin leziuni de tip proliferativ. caracterizata prin foliculi granulomatosi care nu au tendinta la ulceratii. . 100 . clorfazimina. rifampicina. tratametul estede durata . mobili.Epidemiologie Boala mai frecventa la tropice evolueaza sporadic si in zonele temperate. la nivelul membrelor si extremitatilor. In ambele tipuri de lepra este afectat tesutul nervos periferic. 3.4o de ani.100 9. lipide. ORDINUL SPIROCHETALES FAMILIA SPIROCHAETACEAE Familia cuprinde 5 genuri: . format din glucide. necesitind un contact indelungat . cu evolutie rapida.

sifilis b. Tulpina REITER de tr. Sunt putin rezistente in mediul extern. Treponemele omului: l. pertenue . Patogene: a. carateum . Tr.101 5. pallidum datorita necultivabilitati ei biochimice 101 . se pune in evidenta prin impregnare argentica FONTANA-TRIBONDEAU cu metoda Burri. Are 10. refringens . Trepo . vincentii .spire. cultură Pentru culturi se folosesc iepurii si maimutele treponemele patogene izolindu-se intretinindu-se si transmitindu-se prin inoculari intratesticulare. Tr. Treponema iepurelui a.palid). Se coloreaza Giemsa relativ slab (pallidum . Tr. Caractere de Nu se cultiva pe medii artificiale cu toate eforturile depuse de cercetatori.idem h. 1. pallidum este folosita la ora actuala in toata luumea. Intre perete si membrana are fibrile care-i confera mobilitate.idem g. Tr.idem f. Tr.Tr. Tr.idem e. denticola .boala se numeste pinta manifestat prin leziuni maculo-papulo-ulcerative. pallidum .25 milimicroni. fiind reprezentativa ca tulpina patogena. folosind tus de China germenii aparind bruni pe un fond bej. Tulpina NICHOLS de Tr. macrodentium . fiind flosita pentru diagnostic 5. GENUL TREPONEMA Cuprinde specii patogene pentru om si animale si specii comensale ale mucoaselor genitale si bucale. paraluis .organe genitale b. de flexiune in jurul axului transversal si o miscare de translatie.cavitatea bucala c.idem B. pallidum este o tulpina saprofita care care creste pe medii de cultura imbogatite. Caractere Sunt lacunar cunoscute la Tr.rasucire. 2. buccale . A.pianul la copil sau bejelul la adult determina leziuni pe tegumente si mucoase. Habitat 3. Tr.15 spire regulate. in preparatele proaspete (la microscopul cu fond intunecat) trponemele prezinta miscari active de rotatie in jurul axului longitudinal. orale . scoliodontum .cuniculi. nema . Tr. 4.Caractere morfologice Lungime de 6-16 milimicroni si o grosime de o. Tr. Saprofite: a. c.Definiţie 2. mucosum . rigide cu capetele drepte care se mentin atit in cursul miscarii cit si dupa moartea germenului. Tr. Dupa Giemsa se coloreaza in rosu. TREPONEMA PALIDUM A fost izolata din sancrul primar sifilitic de catre SCHAUDIN si HOFFMANN in 1905. Tr.idem d.

C isi pastreaza viabilitatea si virulenta nemodificate ani de zile. Structură S-au evidentiat mai multe fractiuni antigenice: antigenică . in afara organismului este repede distrusa. deci nu se transmite prin preparatele sanguine conservate. multiplicarea intracelulara si prin 9.anticorpi fata de intreaga familie (atc antilipoidici. la agenţi fizici. cuniculi.102 6. de familie.C in produsele patologice supravietuieste citeva ore Temperatura de peste 41 gr. Sunt antigene lipoidice care au o structura asemanatoare cardiolipinei din miocard. La minus 70 gr. Reactiile fals pozitive in serodiagnosticul sifilisului ( graviditate.Ag.Ag. Au o sensibilitate marcata fata de majoritatea antibioticelor inclusiv penicilina. C o omoara rapid.Caractere de Treponema este patogena prin patogenitate invazivitate. animalele nu fac boala spontan. C se distruge in 24.atc. de gen comune tuturor memebrilor genului. 102 . Uscaciunea o omoara rapid. Pe aceata proprietate se bazeaza piretoterapia aplicata cu succes in luesul nervos. . Iepurele este singurul animal care face o boala spontana cauzata de Tr.48 de ore. de specie care apar numai laTr. etc) se explica prin faptul ca fosfolipoizii care au proprietati antigenice sunt larg raspinditi in tesuturile umane si animale. imun l.reactii de floculare ). Fata de aceasta feactiune antigenica se induc anticorpii tip Wassermann ( reaginele ) sau anticorpii antilipoidici care se evidentiaza in reactiile clasice (RBW. compusii de arsen. La 37 de gr. In singe. bismut si mercur sunt foarte nocivi pentru treponeme.atc. reactia de fixare a complementului. Sunt sensibile la toate substantele antiseptice: apa si sapunul ii omoara rapid.Ag. malarie. Răspunsul Este umoral si celular. 7.RIC apare deoarece Treponema se multiplica intracelular. palllidum. antigenul fiind prin urmare inrudit sau identic din punct de vedere al compozitiei chimice cu diferite tesuturi. Rezistenţa în mediu. 2. pallidum determina infectii numai la om . atc Wassermann) . fata de specie Boala experimentala Tr. chimici şi biologici Face parte din germenii cei mai sensibili. In cadrul RIU organismul elaboreaza: . Boala se numeste lues sau sifilis. fata de gen . . plasma sau ser la temperatura de 4 gr. Antigenul proteic de grup si de tip determina aparitia de anticorpi de mare specificitate ca de exemplu imobilizinele care se pot evidentia prin TIT (Treponema imobilisations Test) sau testul Nelson-Mayer. motiv pentru care transmiterea indirecta prin alte cai decit cea sexuala este rarisisma si putin probabila. tuberculoza. 8.

Se administreaza antibiotice.4 saptamini. Sifilisul tertiar este in principal un raspuns celular la prezenta Tr. 10. intravenos face o infectie generalizata. Dupa aceasta perioada de latenta apare sifilisul teriar care se manifesta prin granuloame (gome sifilitice).Alte consecinte pot fi : rperea cordului. poarta de intrare fiind mucoasa sau pielea organeleor genitale sau bucale. este nedureros si dispare spontan. 25% ramin bolnavi latenti fara alte manifestari clinice . fara simptome dar cu titru mare de Atc.4o de ani de la inoculare. 103 . Dupa 2-3 saptamini dispar spontan. inapaprenta. Incubatie de 3. O alta modalitate de trasmitere care nu este de neglijat este cea transplacentara de la mama la fat ( sifilisul congenital). Soarecele alb inoculat subcutan. Atentie boala este transmisibila doar in stadiul de sifilis primar si secundar. Alte semne: adenopatia regionala dura. palidum in organism si a produsilor ei metabolici. Sfilisul secundar Apare la 2-3 luni de la contactul infectant prin aparitia leziunilor macvulo-papaloase neulcerative la nivelul tegumentelor si mucoaselor. 11. 25% din bolnavi se vindeca definitiv in aceastafaza abolii. in organism care patrund prin leziunile fine ale pielii si mucoaselor si datorita mobilitati lor ajung pe calea vaselor limfatice in ganglionii limfaticici regionali aparind bacteriemia.103 Pecale experimentala se poate infecta maimuta prin inoculare intrapalpebrala sau intrapreputiala. eficienta tratamentului antibiotic se verifica prin diagnostic serologic ( Atc dispar din serul de cercetat). Calea de transmitere in principal sexuala Ea trece prin microleziuni ale pielii sau mucoaselor nu prin tesuturi intacte. La locul de inoculare apare un sancru de inoculare care contine numeroase treponeme. infectii de laborator. boala se generalizeaza. lenjerie. faza tertiara nu este contagioasa.Epidemiologie Sursa omul bolnav in faza primara sau secundara. a vaselor.Tratament 12. Sifilisul primar apare dupa inocularea Tr. avindimportanta epidemiologica in diseminarea bolii. Contaminarea in cazurile extregenitale se poate produce prin sarut. apar atrofii de tesuturi ( nasul in sea prin atrofia oaselor bazei nasului). 50% dintre bolnavi progreseaza catre sifilisul teritar. Apare dupa 5. Boala la om Determina sifilisul (luesul) boala venerica cu transmitere aproape exclusic sexuala. nesupurata. intervalul de timp pina la debutul fazei tertiare numindu-se perioada de latenta aparenta. alterari ale SNC ce duc la tabes si PGP ( paralizie generalizata progresiva). orbirea.

in Africa B duttoni si B. Se coloreaza usor cu fuxina sau cu coloratia Giemsa. coci aerobi sau anaerobi si virusuri invadeaza tesuturile numai in cazul unei rezistente scazute. Boala la om .streptomicina si fata de alte antibiotice cu spectru larg ORDINUL SPIROCHETALES FAMILIA SPIROCHAETACEAE GENUL BORRELIA Genul cuprinde specii patogene si saprofite. etc.Definiţie 2. Tr. vincentii este sensibila la penicilina. Febra recurenta se poate transmite si de alte spwecii infunctie de zona geografica. La om impreuna cu alte fusobacterii. Nu exista un profilactic eficace. fiind agentul etiologic al febrei recurente care se transmite prin paduche. Profilaxia este nespecifica insistindu-se pe educatie sexuala. biochimice Cauzeaza inflamatii urmate de abcese la iepure si cobai prin inoculare intracutanata iar la hamster prin inoculare in sacul gingival. Habitat 3. Caractere de . in Europa se incrimineaza speciile Borrelia recurrentis si Borrelia hispanica. parodontite marginale. 104 .15 nanomicroni. angine si stomatite ulceroase. Caractere Are o activitate proteolitica intensa. Borelia recurrentis este o specie cu specificitate strict umana. Se gasescla omul sanantos in cavitatea bucala sau respiratorii in asociatii cu Fusobacterii.vibrioni saprofiti.104 Receptivitatea este generala indiferent de virsta. agentii etiologici ai anginei PLAUT VINCENT . vulvovaginita.Caractere morfologice Este unul din germenii "asociatiei fusotreponemice". capete ascutite si o mobilitate remarcabila. pe mucoasa cailor Filament subtire de 5. 4. creste in bulion ascita efectuat din cultură inima de vitel in conditii de anaerobioza. 6. TREPONEMA VINCENTII (BORRELIA VINCENTII) 1. 5. . are 5-8 spire largi si neregulate. Cultivarea este relativ dificila. berbera. Cauzeaza angina PLAUT VINCENT -angina pseudomembranoasa. balanita ulceroasa. Este Gramm negativ.

Caractere de Cresc destul de greu pe medii. La sobolanii infectati dupa o perioada de latenta de 24-48 de orese instalaeaza septicemia care dureaza citeva zile pentru ca apoi borreliile sa persiste timp indelungat in creerul animalelor. 1. Sunt sensibile la peniclina. Variatia antigenica face dificicla împartirea genului pe grupuri si tipuri. Rezistenţa în mediu. Borreliile prezinta fenomenul de variatie antigenica. ser cultură de iepure sub un strat de parafina. carteri iar in America B. berbera. Habitat B. duttoni.Caractere morfologice 4. la agenţi fizici. hispanica. Se inmultesc bine in sacul alantoidian al embrionului de gaina in virsta de 12-14 zile. turicatae. Se considera ca toate tulpinile nou descoperite sunt tulpini ale Borreliei recurrentis. in momentul in care macroorganismul a reusit sa prepare anticorpii specifici.Caractere de Sunt patogene prin multiplicare si invazivitate.105 In Asia B. Răspunsul Este de tip umoral. turicatae.18 milimicroni. compoitia lor antigenica modificindu-se in cursul infectiei. avind capetele drepte. carteri se gasesc in pediculus humanus si in singele omului bolnav de febra recurenta. de aceea se presupune ca factorul inductor al acestui fenomen il reprezinta anticorpii. persica si B. cu ascita. Variatia antigenica se produce doar in vivo. chimici şi biologici 7. etc se izoleaza din capuse si din singelui omului bolnav Microorganism filamentos cu spire largi. Pentru colorarea frotiurilor sanguine se foloseste cel mai frecvent metoda Giemsa. tetraciclina si cloramfenicol. Structură antigenică Sunt putin rezisente in mediul extern. neregulate cu o lungime de 8.Definiţie 2. Borrelia isis schimba compozitia antigenica astfel incit anticorpii devin inutili 8. in paduchi. 9. B. recurrentis. Aparatul locomotor este format dintr-un manunchi de 20-30 fibrile dispuse intre membrana si perete. Motilitatea se pune in evidenta cu ajutorul microscopului cu fund intunecat. patogenitate Boala este o infectie generalizata. 5. Sunt Gramm negativi. 105 . imun Imunitatea este strict omologa motiv pentru care se 3xplica recidivele si reinfectiile. 3. spirele sunt deformabile in timpul miscarilor. necesitind medii imbogatite. soareci si sobolanii nou nascuti de 3-4 zile. Caractere biochimice 6. Variatia antigenica la Borrelii reprezintao metoda de eludare a apararii imune.

care apoi patrund in piele prin scarpinat. linga intepatura vectorii isi depun dejectele. pomona rezervor porcul . febra. capuse). . mialgi puternice. hebdomadis rezervor soarecele . Sursa este omul bolnav si animalele bolnave / rozatoare. hamster). In ape curgatoare. la orice virsta.Epidemiologie GENUL LEPTOSPIRA Clasificarea leptospirelor nu este inca definitiva (leptos. boala debuteaza brusc cu stare generala alterata. nu contaminati deoarece fac infectia cu Borrelia.L. In perioada acceselor febrile borreliile se regasesc in singele bolnavului.L. hemoragii . Borrelia se transmite prin intepatura vectorului insa nu direct. Se subdivide in 19 grupe serologice care cuprind 180 de serotipuri.106 10. recurrentis determina febra recurenta. frisoane.subtire. 2. Dupa o incubatie de 5-10 zile . spira .L.pierzind treptat din intensitate. lacuri.L. urmeaza o perioada de alacmie variabila (pina la o saptamina) dupa care accesele se reiau.spirala ). 11. bataviae rezervor soarecele si sobolanul . tubul digestiv si SNC. soarece. Dupa ultimele clasificari se împart in 2 specii: l. bovinele 1. Tabloul anatomopatologic este dominat de hepatospelnomegalie. in urma inteparii cu un paduche infectat. Serotipurile cele mai importante sunt urmatoarele: .Leptospira biflexa (patoc) care cuprinde leptospirele saprofite. tulburari degenerative in ficat . Calea de transmitere este prin vectori (paduchi. Receptivitatea generala. Habitat Leptospirele patogene sunt frecvent intilnite la rozatoare si aninmalele domesctice fiind eliminate prin urina.L. tarassovi rezervor porcinele. cefalee. splina rinichi. Boala la om B.Definiţie 2.L. canicola rezervor ciinele . hyos. disparind din singele periferic in timpul perioadelor de acalmie. Mortalitatea este de 30%. Simptomatologia dureaza 3-5-8 zile. sobolan. In acest caz vectorii sunt infectati. icterohaemorrhagiae rezervor sobolanul . puturi si soluri mlastinoase leptospirele supravietuiesc timp indelungat si se 106 . grippotyphosa rezervor soarecele .L. Leptospirele interrogans care cuprinde tulpinile patogene izolate de la animale si om. Profilaxia este nespecifica si consta in distrugerea vectorului.

Tipul serologic antigenică este identic cu specia in cazul leptospirelor. La impregnarea argenitca se colreaza in brun negru pe fond bej.O sau a cifrei 8. la o temperatura optima de 28-32gr. Germenii se raspindesc prin urina animalelor care contamineaza apa. Peretele este foarte leastic la examenul pe fond intunecat se observa miscari vii de rotatie. Produc leptospiroza patogenitate care este o antropozoonza. in cursul miscarilor leptospirele iau forma literelor S. Sunt sensibile la antibiotice. Structură Prezinta antigene care împart genul in grupe si serotipuri. Caractere biochimice 6.Caractere de Sunt patogene prin multiplicare si invazivitate. strinse ca un sirag de perle si cu capetele indoite sub forma de cirlig ceeea ce le diferentiaza de alte spirochete. Nu se coloreaza Gramm. ser inactivat de iepure. in locuri umede si ferite de razele oarelui supravietuiesc zile si chiar saptamini.Caractere morfologice Filamente subtiri.30 ee spire regulate. nu suporta desicatia si nici mediul acid.107 presupune ca se si pot inmulti. Leptospirele saprofite sunt in general mai rezistente suportind temperatura joasa mai bine decit cele patogene. Caractere de Cea mai larga utilizare in izolarea leptospirelor o are mediul Korthof cultură compus din peptona.Colorate leptospirele isi pierd forma caracteristica. Urina animalelor este alcalina deci leptospirele pot rezista spre deosebire de urina omului care este acida. Sunt germeni aerobi. In sucul gastric si in ape cu reactie acida se distrug repede. Aparatul locomotor este format dintr-o singura fibrila dispusa intre memebrana si perete. Peretele elastic confera rezistenta la fagocitoza de aceea este considerat 107 . la agenţi fizici. Sunt sensibile la radiatiile soalre directe.C. In mediul extern .4.C si la un pH de 7. Se dezvolta bine pe membrana corioalantoidiana a oului de gaina embrionat. cu lungime variabila intre 3. saruri minerale. chimici şi biologici Sunt destul de sensibile in mediul exterior. de aceea pentru identificarea lor dupa 72 de ore de incubatie se recolteaza o picatura care se examineaza la microscopul cu fond intunecat. leptospirele neputind vietui.150 milimicroni. pe sol si in ape. Sunt sensibile la dezinfectante si antiseptice. Nu tulbura mediul lichid datorita transparentei lor. 5. flexie si translatie. 8. 7. 3. 4. Rezistenţa în mediu. Se coloreaza greu Giemsa.2-7. Fiind foarte subtiri trec si prin tegumentele intacte Corpul este format din 10 . Nu suporta mediile solide.

cei care se scalda in ape poluate. In cazuri grave se observa leziuni renale. . Leptospiroza are caracter de boala profesionala fiind afectati predilect crescatorii de animale.se inmultesc prin diviziune binara . benigne pina la cele grave care pun in pericol viata bolnavului. Exista o singura specie care este strict 108 . citoplasma.Familia Rickettsiaceae din care face parte Genul Rickettsia . GENUL RICKETTSIA Rickettsiile sunt foarte raspindite printre artropode. ciinii. agricultorii. SNC. minerii.trec prin filtre prin care bacteriile nu trec . ORDINUL RICKETTSIALES Cuprinde 2 familii: . Simptomele cele mai frecvente sunt: febra .au multiplicare strict intracelulara In prezent dupa aparitia microscopului electronic s-a stabilit ca de fapt sunt bacterii pentruca: . au ribozomi. porcii.sunt sensibile la sulfamide si la unele antibiotice Deosebirile dintre cele 2 familii constau in faptul ca: Membrii familiei Chlamydiaceae se transmit prin produse patologice contaminate iar germenii familiei Rickettsiaceae se trasnmit prin artropode (intepatura).au dimensiuni mici sub l milimicron . umbla desculti pe cimp. cefalee.au memebrana plasmatica. albuminurie. 11. nucleu cu cromozon inelar (specific prokariotelor). meningita icter. pe urmatoarele criterii: .sunt organisme unicelulare . cauzind o infectie generalizata cu localizare predilecta de organ pe ficat. Moartea survine prin uremie. Germenii apartinind acestui ordin initial au fost considerati virusuri. Boala evolueaza in forme clinice vartiate de la formele usoare.contin ambii acizi nucleici . pescarii.au perete celularrigid si contine mureina.rozatoarele. mialgii. vitele si exceptional omul care elimina prin urina leptospirele contaminind mediul. . etc.Epidemiologie Sursa de infectie o reprezinta animalele( rezervorul natural) .108 9. hepatice. rinichi. au echipament enzimatic. Răspunsul imun 10. Ca profilaxie este importanta stirpirea rozatoarelor ca si cale de transmitere si utilizarea hainelor de protectie pentru cei ce lucreaza in zotehnie.Familia Chlamydiaceae din caere face parte Genul Chlamydia. Boala la om cel mai important factor de patogenitate Este de tip umoral dar nu confera protectie Leptospirele patrund prin tegumentele si mucoasele chiar intacte. vidanjorii. .

Dimensiunile variaza intre 0. sunt sensibile la lumina biologici radiatiilor solare. Cresc si se dezvolta numai in culturi vii: ou embrionat. Rezistenţa în In excrete uscate la temperatura scazuta.R. . burneti numita si Coxiella burneti determina boala denumita febra Q. dar se poate transmite si pe cale respiratorie si digestiva. Se transmite de ciine la om prin intermediul interpaturii de capusa. uneori observindu-se formele filamentoase.Caractere morfologice Au forma cocobacilara sau bacilara. Rickettsii care determina febra tropicala: . mooseri de determina tifosul exantematic endemic care are ca sursa sobolanul si se transmite la om prin intermediul purecelui. cobai 5. Habitat 3. Sunt Gramm negative. se transmite la om prin intermediul capusei adulte. Rickettsii cauzatoare de tifos pulmonar.2-0. 4. -R. b. Sunt imobile si nesporulate. cloramfenicol 7.Clasificare a. rickettsii . Machiavello si Castaneda. Sunt dispuse izlat. 1. conori ce determina febra mediteraneeana clasica ( febra butonoasa).R. cite 2 sau in lanturi scurte. la agenţi de zile. rezervorul este reprezentat de rozatoare si cornute. Sunt distruse cu ususrinta de antibiotice ca tetraciclina.Definiţie 2. transmitindu-se prin larvele de capusa. 4. sobolan . Caractere de Se dezvolta strict intracelular. cultură Anmite rickettsii se multiplica numai in citoplasma unde formeaza incluziuni citoplasmatice. Rickettsii producatoare de febre butonoase: . soarece.R. culturi de celule. chimici şi Sunt distruse rapide de antisepticele uzuale. altele se multiplica in nucleu .8-2/0. fizici. agentul etiologic al febrei patate as mntilor stincosi se transmite de la rozatoare la om prin intemrediul capusei. formind incluziuni nucleare. antigenică Au antigene somatice si antigene solubile. 3. ramin viabile timp de citeva luni mediu. 109 . Caractere biochimice 6. Rickettsii producatoare de tifos exantematic: .R. orientalis ce produce febra pluviala de Japonia .are ca rezervor rozatoarele. prowazeki agentul etiologic al tifosului exantematic epidemic care se transmite prin paduche. .109 specifica omului:Rickettsia prowazeki 1.6milimicroni. Structură Este deosebit de complexa. colorindu-se mai usor cu metodele Giemsa.R.

Este vorba de recaderi la fostii bolnavi datorita scaderii rezistentei organismului uman. Imunitatea celulara este intretinuta prin persistenta infectiei latente ( de ex. 8. Dupa o incubatie de 10 -14 zile apare febra mare 41 gr. Se recunoaste si profilaxia specifica care utilizeaza vaccinuri cu germeni omoriti sau atenuati. Antigenul solubil este endotoxina eliberata dupa moartea bacteriilor. 9.) In anumite conditii infectia latenta poate recidiva determinid recaderi.Caractere de Sunt patogene prin multiplicare intracelulara care duce la leziuni de tip patogenitate proliferativ si prin toxigeneza prin endotoxina. Exista si cazuri de tifos exantematic fara paduche. face boala si elimina bacteriile prin dejecte pe pielea noii gazde.110 Speciile OXK. Mortalitatea este foarte mare tifosul exantematic fiind introdus in rindul bolilor pestilentiale. Răspunsul RIU determina sinteza de Ac dar aceata confera protectie numai fata de imun efectul toxic al rickettsiilor. Calea de transmitere prin artropode. prowazeki a fost izolata din ganglionii limfatici si dupa 20 de ani.OX19. OX2 de la Proteus au un antigen aproape identic cu cel al rickettsiilor. prowazeki apare la om dupa intepatura paduchelui care infectat. burnetii care se poate transmite si prin praf. Apar nodulii Frenkel care obstrueaza vasul aparind micronecroze diseminate in toate tesuturile. Specii specifice omului: .Epidemiologie Sursa omul pentru tifosul exantematic si animalele pentru celelelalte rickettsioze. la fosti bolnavi de tifos exantematic. C . GENUL CHLAMYDIA Cuprinde: l.. 11. exceptie R. Profilaxie Nespecifica se distrug vectorii si se trateaza sursele umane depistate. apoi dupãa 5 zile eruptia tipica. Bolile determinate de rickettsii se numesc richettsioze. RIC se datoreste faptului ca acesti germeni se dezvolta intracelular determinind protectie la infectie. Elimina totodata si o substanta pruriginoasa care determina scarpinarea. producindu-se consecutiv disfunctia organerlor respective. 10. In organismul uman rickettsiile odata patrunse se multiplica in endoteliul vaselor mici. Boala la om Infectia cu R. R.Chlamydia trachomatis 110 .

10. imobile .Caractere morfologice C. Gramm negative. Machiavello. 111 . La adulti determina uretrite. Specii strict specifice animalelor. Poseda perete celular cu o compozitie chimica asemanatoare bacteriilor Gramm negative. cobai. caprine. Sunt strict parazite care se multiplica in citoplasma celulelor gazda printrun ciclu de dezvoltare caracteristic. avind un diametru de aprox. Dupa ce particula infectioasa ( corpuscul elemetar ) patrunde in organism se transforma intr-o particula mai mare ( corpuscul initial) care este forma vegetativa si se multiplica prin diviziune binara dind nastere la noi corpuscului elementari care pot parazita alte celule. Mycoplasmele sunt cele mai mici bacterii libere. Boala la om Chlamydia trachomatis determina urmatoarele infectii: l. Sunt microorganisme cocoide. vaginite. Corpusculii elementari se reunesc si dau nastere microcoloniilor (incluzii citoplasmatice) in membrana citoplasmatica invaginata a celulei gazda. Se coloreaza bine cu metoda Giemsa. Caractere de Chlamydiile se cultiva in sacul vitelin al oului embrionat.111 2. oi. cai . Limfogranulomatoza veneriana (boala lui NICOLAS FAVRE): boala ce lezeaza in primul rind sistemul limfatic din regiunea ing GENUL MYCOPLASMA Genul Mycoplasma cuprinde in jur de 60 de specii. Noua specii sunt specific umane. Conjunctivita si uretrita cu incluziuni intilnita la noi nascuti.Definiţie 2. oculare. Specii comune omului si animalelor: . majoritatea lor fiind izolate de la animale (bovine. 1. dintre care 4 sunt patogene. Habitat 3. pisici . capre. hipertrofie papailara. Chlamydia trachomatis are 14 serotipuri notate cu majuscule de la A. 3.intranasal. cervicite.Chlamydia psitacci . aninmale salbatice.Chalmydia ornithosis 3. tesut fibros cicatricial cu deformatiianatomice 2. etc. Trahomul keratoconjunctivita cronica. care se pot infecta in cursul nasterii. psittacci la bovine. contagioasa caracterizata prin aparitia unor foliculi. ovine . serotipurile D-K produc infectiile genitale. panus cornean. 4.Castaneda. iar serotipurile L1-L3 cauzeaza limfogranulomatoza veneriana. trachomatis traieste in om iar C. pulmonare. pe culturi de cultură celule pulmonare de osarece si pe soarece inoculat intracerebral. pasari) carora le pot cauza diferite infectii.L3 dintre care serotipurile AC cauzeaza trahomul. soareci .

Habitat 3. pe medii semisolide dezvolta cultură colonii foarte mici. 80-90% dintre infectii fiind 112 . Sunt nesporulate. motiv pentru care mult timp au fost numite PLO (pleuropneumonia. somatice care clasifica genul in grupuri si tipuri 8. fizici. Are ca habitat cavitatea bucala si nazala a omului precum si tractul urogenital. DIENES o evidentiaza in 1937 dintr-o infectie urogenitala. 1. .). chimici şi Rezista la uscaclune.Mycoplasma pneumoniae Are ca habitat tractul respirator superior. 7. Sunt in general germeni cu virulenta scazuta. 4.Definiţie 2.Mycoplasma fermentas Are ca habitat caile respiratorii superioare si caile urogenitale.112 o. frecvent invizibile cu ochiul liber cu un aspect caracteristic de " ou prajit". Caractere de Cresc numai in prezenta proteinelor native. Sunt cel mai ades sferice.Mycoplasama hominis Cel mai patogen este tipul 1. apar frecvent forme filamentoase ramificate si forme gigantice "largebodies".fried egg. Prezinta o rezistenta marcata fata de antibioticele care actioneaza asupra peretelui celular. Structură Detin antigene antigenică seroogice. citoplasma. EATON o izoleaza in 1944 din sputa unui bolnav cu pneumonie atipica primara "PAP" despre care se stie ca impreuna cu alte specii descoperite intre timp prezinta o mare asemanare cu agentul PPO. . sunt filtrabile. Elibereaza hemolizine 6. Sunt distruse de radiatiile solare. neincapsulate. ribozomi.Caractere de Sunt patogene prin multiplicare la poarta de intrare si foarte putin pin patogenitate invazivitate. Nu sunt toxigene. Sunt aerobe sau facultativ biochimice anaerobe. biologici Sunt distruse prin pasteurizare. Sunt sensibile la antibiotice de tipul tetraciclinei si macrolide. doar o membrana tristratificata. antiseptice. dar oricum sunt mediu.like org. . imobile. Caractere Mycoplasmele au o activitate biochimice redusa. 5. Speciile patogene pentru om sunt: .Mycoplasma T Are ca habitat caile urogenitale. mai rezistenta insa decit la bacterile obisnuite. Sunt germeni Gramm negativi. Rezistenţa în Sunt putin rezistente in mediul extern doar citeva ore. Prezinta un polomorfism accentuat si dimensiuni variabile.Caractere morfologice Nu au perete celular ca celelalte bacterii. dezinfectante. Ele sunt asemenatoare bacteriilor dar nu au perete bacterian. la agenţi mai rezistente decit alte bacterii cum ar fi gonococul.2milimicroni. Mycoplasmele au ADN (nucleu ca la prokariote) .

. Răspunsul Este in primul rind umoral. 113 . Sursa de infectie este omul. Boala la om Tratament 11. Mycoplasma pneumoniae determina PAP (pneumonia atipica primara) 40-60% din pneumoniile atipice primare se datoresc Mycoplasmei pneumoniae.113 asimptomatice. 9. fiind slab nu poate conferi o protectie reala.Epidemiologie Se efectueaza cu tetraciclina si macrolide. Transmiterea se face prin picaturi Phlugge ( in cazul infectiilor aerpgene si prin contact sexual in cazul celor urogenitale. Profilaxia este nespecifica. fiind mai frecvent intilnita la adolescenti. 10. restul de pneumonii atipice de la copii si batrini fiind de natura virala. imun Intrucit Mycoplasmele se pot multiplica si intracelular apare si un raspuns imun celular.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->