Genul Streptococcus

Specii: Pyogenes grup A

Streptococii grup B
Streptococi grup C, G
Streptococii grup D enterococi
nonenterococi
Streptococcus pneumoniae
Streptococii viridans (orali)
Streptococul de grup A (Streptococcus pyogenes)
1. Habitat
Streptococii sunt germeni comensali pe mucoasele si tegumentele omului si
animalelor, in aer, apa, sol, lapte. Speciile patogene si cele nepatogene ajung in
mediul ambiant de la omul si animalele infectate.
2. Caractere morfologice
Sunt coci Gram pozitivi, cu diametrul de 0,6 1, dispusi in lanturi de lungimi
diferite. In produsul patologic prezinta capsula. Sunt germeni imobili. Sub actiunea
antibioticelor pot suferi modificari morfologice si tinctoriale.
3. Caractere de cultura
Sunt germeni ce cultiva greu, necesitand medii complexe care contin sange, ser sau
ascita. Sunt aerobi sau facultativ anaerobi: ph-ul optim este de 7,5, iar temperatura
optima de crestere de 37C.
Pe mediile solide determina colonii mici de 1-2mm, translucide, cu o zona de
hemoliza cu diametru mai mare decat al coloniei. Pe mediile lichide nu tulbura
mediul, formeaza sediment granular.
Coloniile pot avea urmatoarele aspecte:

colonii mucoide, lucioase;

colonii mott, cu suprafata mamelonata, margini neregulate, consistenta

apoasa.
Aceste doua tipuri de colonii corespund tulpinilor virulente, capsulate, bogate in
proteina M.

colonii lucioase glossy, cu margini regulate, centru ridicat;

colonii rugoase (rough);

colonii pitice.
Aceste ultime trei tipuri de colonii corespund tulpinilor cu virulenta scazuta.
4. Caractere metabolice
Sunt germeni ce prezinta respiratie aeroba sau aneroba, necesita pentru crestere

surse de vitamine (B1, B2, B6), nu produc indol si nici hidrogen sulfurat.
Fermenteaza anumite glucide fara gaz; nu cresc pe medii cu bila.
5. Rezistenta sensibiliatea si agenti fizici, chimici si biologici
Toate speciile de streptococ sunt practic omorate intr-o ora, la temperatura de 60C.
Pot supravietui cateva saptamani in secretia faringiana uscata, pe tampoane de
vata, la intuneric, la temperatura camerei.
Sunt distrusi de fenol 2-5%, sublimat 0,1%, apa oxigenata, tinctura de iod.
Streptococii din grupul A sunt in mod constant sensibili la penicilina, pana in prezent
nesemnalandu-se tulpini rezistente la acest antibiotic. Sunt sensibili, de asemenea,
la bacitracina, acest caracter fiind folosit ca test de identificare rapida.
6. Structura antigenica
Capsula este alcatuita din acid hialuronic, acesta nefiind imunogen, dar are rol
antifagocitar.
La nivelul peretelui celular se gasesc antigenele somatice:

antigenele proteice T, R si X, situate in partea externa a peretelui; nu au relatie

cu virulenta;

proteina M, care confera specificitate de tip, fiind un factor major de virulenta;

induce imunitate durabila. Proteina M este implicata in rezistenta antifagocitara a
germenului, alaturi de capsula;

polizaharidul C este situat intre stratul proteic si cel mucopeptidic. Acest

antigen a fost utilizat in clasificarea Lancefield pentru determinarea a 16 grupe
serologice de streptococ piogen (A U), poseda o reactivitate crescuta fata de
glicoproteinele valvelor cardiace;

mucopeptidul sau peptidoglicanui reprezinta structura de baza a tuturor

celulelor procariote. Mucopeptidul este antigenic si imunogen, posedand actiuni
asemanatoare endotoxinei bacililor Gram negativi; este pirogen si provoaca o
reactie dermica locala (Schwartzman). De asemenea, prezinta si efecte patogene
distincte de ale endotoxinei si anume: reactie inflamatorie a pielii, necroza
miocardica, inhibitia migrarii microfagelor;

acidul teichoic este constituentul celor mai multe bacterii Gram pozitive,
functia principala fiind de a lega cationii bivalenti necesari mentinerii activitatilor
fizice si enzimatice ale membranei celulare.
Membrana citoplasmatica situata sub peretele celular, este compusa din proteine,
lipide, polizide. Compusii antigenici ai streptococului de grup A dau reactii intense
cu tesuturile mamiferelor (muschiul cardiac, tesut articular, conjunctiv si vascular,
membrana bazala glomerulara).
Citoplasma
Fractiunea nucleoproteica a streptococilor de grup A este antigenica.
Antigene solubile produse extracelulare (exotoxine si enzime):
- Hemolizinele sunt responsabile de proprietatile hemolitice:


streptolizina O (SLO) este produsa de toti streptococii de grup A. prezinta
proprietati hemolitice la 37C, induce formarea anticorpilor antistreptolizina O,
actioneaza pe neutrofile si limfocite umane, alterand membrana citoplasmatica;

streptolizina S are actiune hemolitica in vitro, lizeaza celulele eucariote si

procariote, nu prezinta imunogenitate, iar efectul sau litic este rezultatul unei reactii
cu fosfolipidele din membrana celulara.

exotoxina, toxina eritrogena este produsa de tulpini lizogene de streptococ de

grup A. este responsabila de aparitia exantemului in scarlatina, are activitate
mitogena si este imunogena. Eruptia scarlatiniforma este rezultatul actiunii toxinei
pe un teren deja sensibil si fara anticorpi antitoxici, la copii peste cinci ani.
Susceptibilitatea la scarlatina se testeaza prin intradermoreactia Dick: este negativa
la subiectii care au venit anterior in contact cu toxina (de exemplu, convalescentii
de scarlatina) si este pozitiva la persoane care nu prezinta anticorpi (apare in 24
48 ore o zona eritematoasa).

nucleaze (DN-aze) sunt antigenice, inducand formarea de anticorpi;

streptokinaza (fibrinolizina) este antigenica, transforma plasminogenul in

plasmina, favorizeaza difuzia infectiilor supurative;

hialuronidaza actioneaza asupra tesutului conjunctiv; joaca rol in difuzarea

streptococului in tesuturile adiacente procesului infectios; induce formarea de
anticorpi;
7. Patogenitate
Se realizeaza, pe de o parte, prin virulenta, in care este implicata capacitatea de
multiplicare a germenului si invazivitatea prin capsula, proteina M, enzime si, pe de
alta parte, prin toxinogeneza (exotoxine).
8. Patogenie. Aspecte clinice
Aspectele variate ale infectiilor streptococice se explica prin:
- existenta a numeroase specii si tipuri dotate cu capacitate de invazie si
toxicogeneza variate;
- multitudinea portilor de intrare;
- receptivitatea si reactivitatea variabila a organismelor expuse, in special in functie
de varsta.
Astfel, la copiii mici infectia evolueaza cu tendinta de localizare, cu febra prelungita.
In schimb, la adolescenti se inregistreaza frecvent complicatii poststreptococice
(glomerulonefrita difuza, reumatism poliarticular acut, eritem nodos, coree,
purpura).
Infectiile streptococice se pot imparti in doua grupe:
a) infectii legate direct de prezenta germenului in organisme (primare, secundare,
generalizate), ce pot fi inaparente sau aparente clinic;
b) complicatiile poststreptococice, consecutive unor infectii anterioare, care
determina hipersensibilitatea organismului la antigenele streptococice.

Aspecte clinice
Infectiile streptococice imbraca aspecte variate in functie de proprietatile biolgice
ale tulpinilor infectante si de reactivitatea organismului.