FAMILIA

STREPTOCOCCACEAE
 Definitie:
Familia Streptococcaceae
 coci Gram pozitivi,
 sferici sau ovalari,
 aşezaţi în lanţuri sau perechi,
 diametru variabil, aproximativ 1 micron,
 imobili,
 nesporulaţi,
 aerobi anaerobi facultativi,
 oxidazo negativi, catalazo negativi.
 fermentează glucoza cu formare de acid lactic,
 au capacitate respiratorie mică, având astfel necesar
crescut de zaharuri, vitamine, aminoacizi, etc.
Streptococcus spp. –
microscopie electronica
Streptococi- coloratie Gram
Streptococcus spp. – coloratie
Gram din hemocultura
Clasificare
A. tipul hemolizei
 streptococi beta hemolitici: cele mai
multe specii patogene pentru om, cu
zonă întinsă şi clară de hemoliza
completă în jurul coloniei ( Str.
pyogenes, grup A)
 streptococi alfa hemolitici: hemoliză
incompletă cu înverzirea mediului şi a
coloniei (str. pneumoniae, str. viridans)
 streptococi gama hemolitici : nu produc
hemoliză.
Beta-hemoliza
Alfa-hemoliza
Gamma-hemoliza
Tipuri de hemoliza
Beta-hemoliza
Hemoliza alfa
 B. habitat şi semnificaţie patogenă
 streptococi lactici: flora de protecţie a laptelui
(elimină flora Gram negativă, folosiţi în industria
fermentativă a laptelui)
 streptococi fecali: streptococi de grup D, habitat
intestinul subţire, condiţionat patogeni
 streptococi orali: aparţin florei normale a
mucoasei bucale şi a plăcilor dentare, pot
pătrunde în torentul circulator şi da endocardita
subacută (str. viridans), condiţionat patogeni
 streptococi piogeni: specii patogene, beta şi alfa
hemolitici (Str. pyogenes, Str. pneumoniae)
C. antigenicitate
 În anul 1933 Rebecca Lancefield a
stabilit un criteriu de clasificare al
streptococilor în funcţie de natura
polizaharidului C din peretele celular.
 Astfel, streptococii beta-hemolitici, dar şi
unii alfa hemolitici se împart în cele 20
grupe antigenice Lancefield A – H si K-
U.
 Streptococii beta-hemolitici de grup A
Streptococcus pyogenes este unul dintre cele
mai importante bacterii în patologia umană.
 Streptococii beta-hemolitici de grup B (Str.
agalactiae) colonizează tractul genital feminin şi
poate cauza meningită şi septicemie neonatală.
 Streptococii beta-hemolitici de grup D includeau
enterococii sau streptococii fecali şi ne-
enterococii. Enterococii pot produce infecţii
urinare, biliare, endocardite, infecţii ale plăgilor.
 Alţi streptococii beta-hemolitici sunt responsabili
de producerea de faringite, abcese, bacteriemii.
 Streptococi ne-grupabili
 Streptococci viridans: hemoliza alfa sau
gamma
 Streptococcus mutans
 S. sanguis
 S. salivarius
 S. mitis
 S. anginosus-milleri

 Streptococcus pneumoniae: hemoliza alfa

 Streptococcus pyogenes
Această bacterie poate produce boala prin trei mecanisme:

 inflamaţii piogene, localizate acolo unde este prezentă

bacteria,
 elaborarea de toxine, care duce la apariţia de simptome
sistemice în regiuni unde bacteriile nu sunt prezente.
 mecanism imunologic, care apare în situaţia când
anticorpi sintetizaţi împotriva structurilor bacteriene
reacţionează încrucişat cu structuri proprii formând
complexe imune care distrug ţesuturile proprii. Reacţiile
imunologice produc inflamaţie de ex. articulaţiile inflamate
din febre reumatismală, dar streptocoii nu sunt prezenţi în
leziune.
Structura Streptococcului beta hemolitic
de grup A : S. pyogenes
STRUCTURA Streptococcului beta
hemolitic de grup A : S. pyogenes

COMPONENTE
ENDOCELULARE
CAPSULA
PERETELE CELULAR
MEMBRANA CITOPLASMATICA
COMPONENTE
EXTRACELULARE
 CAPSULA
 Polizaharidul capsular contine acid hialuronic
(prezent de asemenea in tesutul conjunctiv)
 Reprezinta un factor de virulenta
 Are actiune antifagocitara
 Capsula este distrusa de hialuronidaza (produsa
chiar de streptococ)
 Apare doar in culturi tinere (2-3 ore)
 PERETELE CELULAR
A. Acizi Lipoteichoici (LTA)
B. Proteine
C. Polizaharide
D. Peptidoglican

A. Acizii lipoteichoici
 sunt adezine
 se leaga de fibronectina (prezenta pe suprafata
celulelor gazdei)
B. PROTEINE SPECIFICE DE TIP:
 Exista 2 clase majore, M si T

 Proteina M:
○ Existenta celor aproximativ 150 de
serotipuri de streptococi se datoreaza
diversitatii antigenice a proteinei M
○ Este cel mai important factor de virulenta al
streptococului
○ Are actiune antifagocitara,
○ Este o adezina
Proteinele M sunt
 Puternic imunogene
 Reprezinta principalele antigene “cross-reactive” ale
str. pyogenes
 Unele proteine M prezinta epitopi foarte asemanatori
sau chiar identici cu unele proteine ale sarcolemei,
miozinei cardiace sau alte structuri proprii (sinoviale,
rinichi).
 Anticorpii sintetizati impotriva structurilor
streptococice vor reactiona incrucisat cu antigene
proprii si astfel va apare un raspuns imunologic
patologic (boala autoimuna)
 Acestea explica aparitia complicatiilor tardive post
streptococice, care sunt mediate imun: febra
reumatismala (sau reumatism articular acut),
glomerulonefrita acuta poststreptococica.
 M 1,3,5,6,14,18,19,24,27,29 sunt tulpini reumatogene
 M 49, 55, 57, 60 sunt tulpini nefritogene
 Proteinele T:
 Reprezinta importanti markeri epidemiologici;
 Functia lor nu este inca precizata
 Sunt antigenice
 Clasele minore de proteine includ: proteinele F,
R si M-like sau proteine M-asociate (MAP)
 Proteina F: leaga fibronectina
 Proteina R - opacify factor (SOF)
 Proteine M-like: similare structural cu
proteina M
C. Polizaharide
Carbohidratul C
 Carbohidratul de grup A este cunoscut ca si
Carbohidratul de grup A Lancefield.
 Induce sinteza de anticorpi, dar anticorpii
produsi nu sunt opsonici
 Rolul sau in patogeneza este neclar, dar
permite identificarea serologica a grupului
streptococic.
D. Peptidoglicanul

 Antifagocitar
 Antigenic
 Inhiba migrarea macrofagelor si leucocitelor
PMN
 Are actiune litica asupra placutelor sangvine si
hematiilor
 Pirogenic
MEMBRANA CITOPLASMATICA

 Implicata in reactiile incrucisate

 Prezinta antigene similare cu cele ale din
fibra musculara cardiaca, muschi neted si
scheletal, fibroblas, tesut neuronal, etc,
rezultand un mimetism molecular
 Reprezinta un factor patogenic pentru
complicatiile tardive mediate imun
 COMPONENTE EXTRACELULARE
Streptococcus pyogenes elibereaza in mediu
toxine si enzime
Exotoxine si Superantigene inrudite
 Variate tulpini de Streptococcus pyogenes pot
produce superantigene.
 Exotoxine streptococice pyrogene (SPE-A, SPE-
B, SPE-C, SPE-F, etc.)
 SPE-A si SPE-C sunt codificate de fagi lizogeni
 SPE-A (Toxina scarlatiniforma sau toxina Dick)
○ Responsabila de eritemul si toxicitatea din
scarlatina si se pare ca si de manifestarile din
sindromul toxic streptococic (sindrom toxic shock-
like)
○ Pirogenica
○ Antigenica
○ Actioneaza selectiv pe peretele vaselor capilare
○ Asociata cu lizogenia (bacteriofagul 12)
HEMOLIZINE
Streptolizina O
 Hemolizina oxigen labila (inhibata de oxigen)
 Cauzeaza hemoliza beta in conditii de anaerobioza, si
este produsa in special de grupul A
 Streptolizina O actioneaza inserandu-se direct in
membranele celulare si formand pori transmembranari
 Efecte toxice: cardiotoxic, leucotoxic
 Este antigenica, poate fi utilizate pentru diagnosticul
infectiilor recente.
 Anticorpii anti-streptolizina O (ASLO) se pot cuantifica in
serul pacientului, fiind un marker al infectiei
streptococice cu streptococ beta hemolitic de grup A (S.
pyogenes)
Streptolizina S
 Streptolizina S este oxigen-stabila,
 Este hemolizina raspunzatoare de hemoliza
de pe agar-sange in conditii de aerobioza.
 Streptolizina S este neantigenica.
 Streptolizina S este un factor de virulenta
important in patogeneza infectiilor invazive
cum este fasciita necrozanta.
Streptokinaza
 Streptokinaza hidrolizeaza fibrina si alte
proteine ale gazdei ajutand invazia
bacteriei (invazie, factor de diseminare)
 Enzima purificata este utilizata in clinica
pentru dizolvarea coagulilor de sange
 Streptokinaza este antigenica
 EPIDEMIOLOGIE
 Streptococii beta hemolitici de grup A (S. pyogenes) pot
coloniza orofaringele copiilor si adultilor tineri.
 Incidenta portajului este in jur de 15-20%.
 Colonizarea este tranzitorie, reglata de abilitatea gazdei
de a sintetiza anticorpi impotriva structurilor tulpinii
colonizante, pe de o parte, iar pe de alta parte, prezentei
microorganismelor competitive la nivelul florei
orofaringiene.
 In general, infectia, boala cu S. pyogenes apare cu o
tulpina noua, recent achizitionata la nivelul orofaringelui
sau tegumentului, impotriva careia nu s-au sintetizat inca
anticorpii neutralizanti.
 Faringita cu aceasta bacterie apare mai ales la copii 5-15
ani, dar se poate intalni si la copii mai mici sau la adulti.
EPIDEMIOLOGIE
 Transmiterea se face pe cale aerogena, prin
picaturi respiratorii sau, in cazul infectiilor
cutanate, prin diferite obiecte de imbracaminte,
tesaturi, etc.
 Aglomeratia favorizeaza transmiterea infectiei
 Frecventa este mai mare in anotimpurile reci.
 Infectia tesuturilor moi (piodermita, erizipelul,
celulita, fasciita) apare dupa o colonizare a
tegumentelor cu bacteria, urmata de
patrunderea microorganismelor in tesuturile
superficiale sau profunde printr-o solutie de
continuitate la acest nivel.
 INFECTII STREPTOCOCICE
 Streptococul beta hemolitic de grup A (S.
pyogenes) este unul dintre cei mai importanti
patogeni infectiosi ai omului

 S. pyogenes poate cauza:

 Boli supurative (producatoare de puroi) si
 Boli nesupurative.
 Str. pyogenes poate cauza boli
prin 3 tipuri de mecanisme:
1. Piogene (faringita, piodermita,
celulita, fasciita, etc)
2. Toxigene (scarlatina, sindromul
socului streptococic)
3. Imunologic (febra reumatismala
sau glomerulonefrita acuta post
streptococica)
1. INFECTII PIOGENE :
 Sfera ORL
 faringite,
 angine eritematoase (risc de reumatism articular
acut),
 abcese periamigdaliene,
 adenite cervicale,
 sinusite,
 otite,
 mastoidite,
 rinite...
Faringita si amigdalita --- Sufixul "-ita" se
refera la inflamatie – in acest caz a faringelui
sau amigdalelor
 La 2 – 4 zile de la expunere apar urmatoarele
simptome:
○ Rosu in gat
○ Febra
○ Limfadenopatie laterocervicala
○ Leucocitoza
○ Stare generala alterata
Infectiile tesutului cutanat :
Impetigo: piodermita contagioasa cu leziuni
superficiale galbene supurative
 Infecţii cutanate şi subcutanate:
 impetigo (leziuni cutanate superficiale: papulă-
pustulă-crustă),
 erizipel (leziune cutanată eritematoasă, edem,
febră),
 celulită,
 fasciită necrozantă (leziuni necrotice
subcutanate, durere, eritem, gangrenă, febră,
şoc, mortalitate 30% - 48 h),
 mionecroză (sindromul Meleney),
 eritemul nodos,
 infecţii ale plăgilor şi arsurilor
Erizipel:

 Infectie acuta superficial a pielii cu o zona

eritematoasa, inflamata, elevata, net
delimitata de zonele neafectate
 Limfadenopatie locala
 Febra
 Frisoane
 Leucocitoza
 Se poate localiza la nivelul fetei mainilor,
picioarelor
 Implica pielea si tesutul subcutanat
Celulita
 Se localizeaza nu numai la nivelul
pielii, ci si la nivelul tesutului
subcutanat, mai profund
 Este o invazie profunda cu semne
sistemice
Fasciita necrozanta
 Fasciita necrozanta este cauzata de unele
bacterii denumite "flesh-eating bacteria":
 Infectia cuprinde profund tesutul subcutanat,
difuzeaza de-a lungul planurilor fasciale,
distrugand tesutul muscular si cel adipos;
 Infectia poate initia ca o celulita, evolueaza cu
gangrena (necroza tisulara), toxicitate
sistemica, insuficienta multiorganica si
mortalitate de 50 %.
 Evolutia este rapida
 Necesita tratament chirurgical
Fasciita necrozanta
 Alte infectii supurative:
 Febra puerperala (asociata cu nasterea) –
 Limfangita (inflamatia vaselor limfatice)

 Bacteriemia: prezenta bacteriei in sange

 Septicemia (sepsis): boala sistemica
asociata cu prezenta persistenta a
streptococilor, a toxinelor bacteriene si a
altor produsi bacterieni in sange.
2. Boli cu mecanism toxic
Scarlatina:
 Este o boala a copilariei care apare la
indivizi neimunizati infectati cu o tulpina
lizogenizata (bacteriofagul 12) de S.
pyogenes care elaboreaza toxina
eritrogena
 Se caracterizeaza prin faringita si
eruptie cutanata.
Scarlatina
 Incubatie 2-6 zile
 Debut brusc
 Frisoane
 Febra (39-40˚C)
 Alterarea starii generale
 Angina streptococica
 Adenopatie submaxilara si latero-cervicala
 Eruptie tegumentara maculo-papuloasa urmata de
descuamare
 Fata are unaspect caracteristic cu paloare in jurul gurii si
congestia (roseata) obrajilor, semn descris ca „masca lui
Filatov” sau „faciesul palmuit”.
 Limba zmeurie (limba rosie cu papile proeminente)
Eruptia cutanata din scarlatina
Eruptia cutanata din scarlatina
Scarlatina – Masca lui Filatov
Limba zmeurie - scarlatina
 Sindromul socului toxic streptococic

 Determinat de tulpini producatoare de

toxina eritrogena
 Se caracterizeaza prin:
 Febra
 Hipotensiune
 Soc
 Eruptie generalizata cu descuamare in
convalescenta
 Insuficienta organica multipla
 Este o complicatie a infectiilor tesuturilor moi
 Letalitate 30%
3. Boli cu mecanism imunolgic.

 1. Reumatismul articular acut (RAA) sau

febra reumatismala:

 inseamna inflamatia inimii, articulatiilor,

vaselor sangvine, tesut subcutanat
 Mai frecvent la copii de vârstă şcolară.
 Apare dupa aproximativ 2 saptamani de la
infecţia faringiana
 Infectiile tegumentare cu S.pyogenes nu se
complica cu la RAA !!!
1. RAA se caracterizeaza prin:

 febra,
 reactii inflamatorii nesupurative
 poliartrita migratorie,
 cardita,
 coree (afectiune a SNC cu miscari spastice
involuntare, neregulate)
 eritema marginatum si noduli subcutanat
 VSH accelerat
 Titru ASLO crescut
 Patogeneza nu este complet neelucidata,
sunt propuse mai multe ipoteze si teorii
incluzand:
 Teoria auto-antigenelor cross-reactive
cu tesutul cardiac (interacţiunea
autoAc şi al Ac anti-streptococici cu
autoantigene din miofibrile, valvele
cardice şi sinoviale)
 Teoria exotoxinelor sau
 Teoria invaziei directe
 Exista o predispozitie genetica
 Tratarea corecta a infectiei faringiene
reduce semnificativ riscul RAA
2. Glomerulonefrita acută (GNA):
 inflamatie acuta a glomerulilor renali
 Maladie a copilului de vârstă preşcolară.
 Survine după 10-20 zile de la o infecţie
cutanată, mai rar faringiană.
 Se caracterizează prin:
 perturbarea funcţiei renale
○ Urina tulbure si inchisa la culoare cu hematurie si
leucociturie si proteinurie
○ Scade rata filtratului glomerular
 edem
 hipertensiune arterială.
2. Glomerulonefrita acută (GNA)

Patogenie:
 efect toxic direct,
 reacţii autoimune, bazate pe
asemănarea unor Ag streptococice şi
membrana bazală glomerulară
S. agalactiae - Grup B
 Alfa-hemolitic.
 Streptococ piogen
 Poate coloniza tractul genital feminin, ocazional
prezent în rinofaringe şi intestin.
 Rol în patologie:

 -La gravide: infecţie urogenitală, infecţie de plagă,

amniotite, endometrite, avort sau naştere
prematură

 -La nou-născut: infecţie precoce (septicemie,

pneumopatie în primele 10 zile de viaţă) sau
tardivă (meningită)

 -La adult: infecţie de plagă, osteo-artrite, infecţii

Streptococi din grupul C (S.equisimilis,
S.equi) şi din grupul G
 Beta-hemolitici cu rezervor animal şi uman
(tegument, mucoase).
 Responsabili de
 infecţii cutanate,
 faringite,
 septicemii post-partum,
 infecţii osteo-articulare,
 meningite,
 pneumopatii,
 endocardite.
 Rareori urmate de GNA.
 Excepţional pot cauza scarlatină
Streptococii din grupul D (S.bovis,
S.equinus)
 Fac parte din flora comensală a tubului
digestiv al omului şi animalelor.
 Rol în patologia umană:
 endocardite,
 septicemii neonatale,
 cholecistite,
 peritonite,
 infecţii urinare,
 meningite,
 osteomielite vertebrale,
 artrite,
 abces cerebral.
Streptococii negrupabili (lipsiţi de antigene
polizaharidice de perete)

 S.mitis, S.mutans, S.oralis, S.sanguis

 Prezenţi în cavitatea bucală, joacă rol în
geneza cariei dentare, în infecţii
materno-fetale, bacteriemii şi
endocardite
 - Streptococcus pneumoniae
STREPTOCOCCUS
PNEUMONIAE
Definitie
 Pneumococii:
• coci Gram pozitivi,
• forma de varf de lance
• asezati in diplo sau lanturi scurte
 Pe geloza –sange produc alfa hemoliza
 Sunt lizati de bila (fenomenul de bilioliza) si de
dezoxicolat
 Cresterea lor este inhibata de optochin
Testul la optochin
Epidemiologie
 Rezervorul natural de pneumococi este cel
uman
 5-50% din populatie poarta tulpini virulente la
nivelul orofaringelui
 De aceea infectiile pneumococice se considera
ca nu sunt transmisibile de la o persoana la alta
 In general, la persoanele imunocompetente
exista rezistenta fata de infectia pneumococica,
boala apare numai in prezenta unor factori
favorizanti
Factori favorizanti pentru infectia pneumococica

1. Intoxicatii cu alcool sau droguri sau alte insuficiente

cerebrale care duc la inhibarea reflexului de tuse si la
aspirarea secretiilor proprii
2. Infectii virale la nivelul tractului respirator, iritanti sau
alte situatii in care este afectata mucoasa respiratorie
3. Tulburari circulatorii care duc la insuficienta cardiaca si
congestie pulmonara
4. Splenectomia
5. Unele boli cronice
Patogenitate
 Principalul factor de patogenitate al
pneumococilor este capsula polizaharidica
• interfereaza cu fagocitoza
• favorizeaza invazivitatea
• in functie de structura antigenica a polizaharidelor
capsulare se descriu peste 90 de serotipuri de
pneumococi
 O alta structura importanta a pneumococului este
un carbohidrat din peretele celular, denumit
Substanta C.
 Importanta acestui carbohidrat consta in faptul ca
el reactioneaza cu o proteina prezenta normal in
serul sangvin, denumita PROTEINA C REACTIVA.
 PCR este o proteina de faza acuta, ale carei valori
serice cresc de pana peste 1000 de ori in
inflamatia acuta.
 PCR nu este un anticorp, nu este o gamaglobulina,
ci o beta globulina.
 PCR este un indicator nespecific al inflamatiei
 PCR este un predictor mai bun al riscului de infarct
miocardic decat este colesterolul.
Manifestari clinice
 Pneumonia pneumococica
 debut brusc
 frison
 febra 39-40
 tuse
 durere toracica –junghi
 sputa smeurie
 15-25% din cazuri evolueaza cu bacteriemie
 Alte infectii pneumococice:
 Otita medie
 Sinuzita
 Bronsita purulenta
 Meningita
 Septicemie
Genul Enterococcus
Specii: E.faecalis, E.faecium, E.durans, etc

Caractere morfo-biologice:
 coci ovoizi,
 gram+,
 dispuşi în perechi sau lanţuri scurte.
 Anaerobi facultativi.

Diferenţierea de genul Streptococcus:

 cresc la 10 şi 45 grade C,
 se multiplică în prezenţa a 6,5% NaCl,
 hidrolizează esculina în mediu cu 40% bilă şi
 produc piridonil arilamidază.
Habitat

 comensali ai intestinului omului şi animalelor,

 uneori se întâlnesc
 pe mucoasa genitală,
 în orofaringe şi
 pe tegument.
 Reprezintă markeri microbiologici de poluare
fecală a mediului.
 Rezistenţi în mediul extern şi la antibiotice.
Rolul în patologia umană
 bacteriemie,
 endocardite,
 infecţii urinare,
 infecţii intra-abdominale,
 meningite,
 infecţii neonatale,
 frecvent infecţii cu caracter nosocomial
(infecţie de plagă).