STREPTOCOC BETA-HEMOLITIC DIN GRUPUL A

MORFOLOGIE MOLECULARĂ ȘI ROLUL ÎN PATOLOGIA

REUMATOIDĂ

STUDENT-MUTUZOC EVELINA M1617

COORDONATOR-STAMATI ADELA, CONFERENȚIAR UNIVERSITAR
DEPARTAMENTUL PEDIATRIE
CHIȘINĂU 2020
CUPRINS

 Definiție
 Clasificare
 Streptococul pyogenes
 Structura antigenică
 Factori de patogenitate
 Patogeneza și formele clinice
 Diagnostic
 Patologia reumatismală
 Bibliorafie
DEFINIȚIE

 Genul Streptococcus Reuneşte specii

facultativ anaerobe / anaerobe-aerotolerante
caracterizate prin morfologie tipică (coci
gram+ în lanţuri, imobili, nesporogeni,
capsulaţi), metabolism fermentativ şi lipsa
catalazei.
 Streptococcus pyogenes, singura specie a
grupului A, este un patogen strict uman.
Sunt coci gram-pozitivi dispuşi în lanţuri
care pe geloză sânge dezvoltă colonii
pulverulente, cu o zonă de liză clară de tip
beta în jur. Identificarea se face pe baza
structurii antigenice.
 CLASIFICARE

Consideraţii taxonomice: Genul Streptococcus, foarte complex, a fost clasificat

după mai multe criterii care ţin cont de hemoliză, structură antigenică, aspecte
clinice etc.
- După tipul de hemoliză pe geloză sânge se împart în:
 streptococi β-hemolitici, produc colonii înconjurate de o zonă clară de
hemoliză completă, caracteristică pentru Streptococcus pyogenes şi alte
specii patogene
 α-hemolitici, produc hemoliză parţială cu apariţia unei coloraţii verzui a
mediului (hemoliză viridans), caracteristică streptococilor viridans şi
pneumococilor
 α’-hemolitici, produc hemoliză incompletă, cu hematii nelizate
 nehemolitici (γ-hemolitici).
CLASIFICARE

 Clasificarea antigenică Lancefield. Streptococii au fost împărţiţi pe baza structurii antigenice – în funcţie de
polizaharidul C din peretele celular, în grupe serologice notate cu literele mari ale alfabetului latin. La rândul lor,
grupele au fost împărţite în tipuri notate cu cifre arabe.
 Cele mai importante serogrupuri din punct de vedere al patogenităţii sunt Streptococcus pyogenes, care
reprezintă de fapt grupul Lancefield A şi Streptococcus agalactiae din serogrupul B.
 Antigenic streptococii se împart în:

-streptococi grupabili – notaţi cu literele A-H şi K-W,

- streptococi negrupabili – cei fără antigen de grup: Streptococcus pneumoniae şi streptococii viridans.
 CLASIFICARE

 După habitat şi patogenitate

 Streptococi piogeni, virulenţi, beta-hemolitici (aparţin
grupurilor A,B,C,G)
 Streptococi orali, comensali, nehemolitici sau alfahemolitici,
negrupabili după Lancefield
 Streptococi fecali, specii comensale sau condiţionat patogene
ale tractului digestiv uman şi animal
 Streptococi lactici, reprezintă flora laptelui şi produselor lactate
 STREPTOCOCUS PYOGENES

 Streptococcus pyogenes (gr. A) Bacterie strict

umană, posibil portaj oro- şi nasofaringean (20%).
Caractere morfologice: lanţuri scurte sau perechi
de coci sferici gram+, imobili, capsulaţi,
nesporogeni.
 Streptococcus pyogenes este o bacterie invazivă,
toxigenă şi sensibilizantă. Gravitatea infecţiilor
depinde de poarta de intrare, factorii de virulenţă a
tulpinii infectante, precum şi de răspunsul imun al
organismului infectat.
STRUCTURA ANTIGENICĂ

 Structura antigenică a S.pyogenes (LancefieldGriffith):

1. Polizaharidul C din peretele celular, specific pentru grupul A (după Lancefield). Poate fi identificat în RP,
latexaglutinare, co-aglutinare.
2. Proteinele de suprafaţă: M (fimbriale), R şi T proteinele (uneori asociate cu acizii lipo-teicoici), care permit
diferenţierea S.pyogenes în 90 serotipuri (după Griffith).
Proteina M manifestă reactivitate imunologică încrucişată (mimicrie antigenică) cu constituenţi normali ai
organismului (miozină, sarcolemă, sinoviale), determinând procese imunopatologice (manifestări post-streptococice).
Ag proteice de tip se identifică in RP (Ag M) şi RA (Ag T).
3. În MCP a S.pyogenes există Ag comun cu membrana bazală a glomerulilor renali
 FACTORI DE PATOGENITATE

Factori de patogenitate
 Factori de structură
 Capsula din acid hialuronic. Efect antifagocitar
 Proteina M, adeziune, antifagocitar
 Acizii lipoteichoici, adeziune la celule epiteliale
 Proteina F, receptor de fibronectină
 FACTORI DE PATOGENITATE
 Toxine
 Streptolizinele O (oxigen-labilă) şi S (oxigenstabilă). Sunt
toxine citolitice. SLO manifestă efect cardiotoxic, hemolitic.
Inhibă chimiotaxisul PMN şi reduce activitatea celulelor
imunocompetente.
 Induce formarea Ac neutralizanţi – antistreptolizine O
(ASLO).
 SLS nu este imunogenă. Manifestă activitate citolitică şi
leucotoxică.
 Toxinele eritrogene (pirogene) A, B şi C sunt codificate de
profagi. Responsabile de scarlatină. Au activitate de
superantigen, producând inflamaţie asociată cu stare de şoc.
 Enzime de patogenitate: hialuronidaza, streptodornaza B
(ADNaza), lipoproteinaza, streptokinaza (fibrinolizina).
Facilitează diseminarea rapidă în ţesuturi
Patogenitate şi semnificaţie clinică:
 Streptococcus pyogenes este o bacterie invazivă,
toxigenă şi sensibilizantă. Gravitatea infecţiilor
depinde de poarta de intrare, factorii de virulenţă
a tulpinii infectante, precum şi de răspunsul
imun al organismului infectat. Dintre numeroşii
factori de patogenitate, streptolizina O (SLO) are
importanţă practică deoarece determină formarea
de anticorpi antistreptolizină O (ASLO), care
ating titruri mari încă de la începutul
complicaţiilor poststreptococice. Toxina
eritrogenă este secretată de anumite tulpini de
Streptococcus pyogenes care sunt responsabile
de simptomele din scarlatină.
 PATOGENEZA ȘI FORMELE CLINICE
Formele clinice ale infecţiilor provocate de S.pyogenes
 Infecţii ale mucoaselor - ORL: rinite, faringite, angine eritematoase (risc de reumatism articular acut), abcese
periamigdaliene, adenite cervicale, sinusite, otite, mastoidite...
 Infecţii cutanate şi subcutanate: erizipel (leziune cutanată eritematoasă, edem, febră), impetigo (leziuni cutanate
superficiale: papulă-pustulă-crustă), celulită, fasciită necrozantă
 Scarlatina (angină streptococică însoţită de erupţie cutanată şi descuamare în convalescenţă, enantem, febră, adenopatie).
 Sindromul şocului toxic streptococic, determinat de tulpini producătoare de toxină eritrogenă (febră, hipotensiune, erupţie
generalizată, descuamare în convalescenţă, afectarea organelor). Letalitate 30%.
 Septicemii
 Alte infecţii: endometrite, pneumonii
 Infecţii post-streptococice - RAA (reumatismul articular acut), mai frecvent la copii de vârstă şcolară. Apare după infecţii
faringiene repetate şi este determinată de acţiunea directă a streptolizinei, depozite de complexe imune (RHS III), precum
şi prin interacţiunea autoAc şi al Ac anti-streptococici cu autoantigene din miofibrile, valvule cardice şi sinoviale (RHS
II)
Complicaţii poststreptococice:
- complicaţii precoce supurative: abcese
periamigdaliene, otite, sinuzite, mastoidite, flegmoane;
-complicaţii tardive nesupurative (complicaţii alergice):
 febra reumatismală (reumatism articular acut şi
cardita reumatismală) - este asociată cu faringitele
streptococice, dar niciodată cu infecţii primare
streptococice ale altor ţesuturi;
 glomerulonefrita acută - în majoritatea cazurilor este
produsă de S. pyogenes, mai rar de streptococi
betahemolitici de grup C.
DIAGNOSTIC

 Diagnosticul de laborator - este bacteriologic şi serologic. - Diagnosticul bacteriologic prin cultivare: S. pyogenes
creşte pe geloză-sânge, coloniile fiind mici, transparente, netede, cu o zonă bine delimitată de β-hemoliză. Frotiul
din cultură, colorat Gram, relevă prezenţa unor coci gram-pozitivi dispuşi în lanţuri scurte.
 - testul de sensibilitate la bacitracină - diferenţiază S. pyogenes (sensibili la bacitracină) de alte grupuri de
streptococi β hemolitici (rezistenţi); acest test se poate utiliza în asociere cu testarea sensibilităţii la trimetoprim-
sulfametoxazol (SXT), streptococii de grup A şi B fiind rezistenţi la SXT;
 - reacţii de tip Ag-Ac, cu seruri specifice anti-grup A.
 - Diagnosticul serologic - constă în evidenţierea şi titrarea anticorpilor ASLO (antistreptolizină O) prin reacţia
ASLO. Evidenţierea unui titru de peste 200 U/ml semnifică o infecţie streptococică, produsă de serogrupurile A, C
sau G.
PATOLOGIA REUMATISMALA

 Două teorii de bază au fost postulate pentru a explica dezvoltarea ARF și sechelele sale după infecția streptococică
de grup A:
 (1) un efect toxic produs de o toxină extracelulară a streptococilor de grup A asupra organelor țintă precum
miocardul, valvele, capsula sinovială și creierul
 (2) un răspuns imun anormal la componentele streptococice. Creșterea și convingerea dovezilor favorizează acum
explicația autoimună. Pare clar că un răspuns imun exagerat la un individ susceptibil duce la febră reumatică.
Acest lucru se întâmplă probabil prin mimetism molecular, în care răspunsul imun nu reușește să facă diferența
între epitopii agentului patogen streptococic și anumiți țesuturi gazdă.
 Febra reumatică acută se caracterizează de obicei prin febră și
afectează mai multe sisteme de organe.
 Sistemul cardiovascular

Cardita este manifestarea cardiacă majoră a febrei reumatice acute, care

apare în 50% până la 70% din primele episoade și este asociată cu
valvulită. Semnele clinice ale carditei includ cardiomegalie, suflu
cardiac(de obicei asociat cu boală valvulară mitrală sau aortică), fricțiune
pericardică, revărsat pericardic și insuficiență cardiacă congestivă. În
plus, un interval PR lung poate fi văzut pe electrocardiografie.
 SIstemul musculoscheletal

Poliartrita este manifestarea musculo-scheletică majoră. Artrita este de

obicei migratoare și implică următoarele articulații mari: coate,
încheieturi, genunchi și glezne. Implicarea articulațiilor poate varia de la
artralgia generală la o artrită inflamatorie dureroasă.
Tegumente
 Nodulii subcutanati si eritemul marginatum sunt cele doua manifestari majore ale pielii.
Nodulii subcutanati sunt fermi, nedureroși, de dimensiuni variabile (de obicei între
câțiva milimetri și 2 centimetri în diametru) și se găsesc de obicei pe suprafețele
extensorului articulațiilor. Nodulii sunt prezenți cel mai frecvent la pacienții cu cardită.
 Eritemul marginat este o leziune maculară eritematoasă, nepruriginoasă, nedureroasă pe
trunchi sau pe extremitățile proximale. Leziunile sunt tranzitorii și tind să se extindă
spre exterior cu compensarea centrală și sunt adesea descrise ca serpiginoase.
Sistem nervos central
 Coreea, numită și coreea Sydenham sau dansul Sfântului Vitus, este principala
manifestare a sistemului nervos central. Coreea este o tulburare neurologică
caracterizată prin mișcări bruște, fără scop, fără ritm, involuntare, care este adesea
asociată cu slăbiciune musculară și labilitate emoțională. Coreea apare adesea după
celelalte manifestări ale febrei reumatice acute. De asemenea, poate apărea ca singura
manifestare a febrei reumatice acute
BIBLIOGRAFIE

 https://www.cdc.gov/groupastrep/diseases-hcp/acute-rheumatic-fever.html
 https://microbio.ucoz.com/Prelegeri/Romana/Diagnostic_infectii_satafilo-_streptococice.pdf
 https://
www.researchgate.net/figure/Rheumatic-fever-RF-and-its-most-severe-sequel-chronic-rheumatic-heart-disease-R
HD-are_fig1_272081321
 http://www.umft.ro/data_files/documente-atasate-sectiuni/4563/curs_20de_20bacteriologie_20speciala.pdf
 https://emedicine.medscape.com/article/236582-workup
 https://emedicine.medscape.com/article/228936-overview#a3