ETAPELE TERAPIEI COGNITIV COMPORTAMENTALA

DATE DE IDENTIFICARE :
      

NUME: VARSTA : STARE CIVILA: STUDII : OCUPATIA: COPII: SEX :

DEFINIREA PROBLEMEI CLIENTEI :

       

DIAGNOSTIC : TRATAMENT: SIMPTOME : AXA I: AXA II AXA III: AXA IV: AXA V:

OBIECTIVE :
Obiectivele terapeutice trebuie sa fie concrete, clar formulate, acceptate de client, masurabile. Stabilirea obiectivele terapeutice :  psihoterapeutul explica clientului necesitatea stabilirii unui obiectiv al demersului terapeutic la care este partener activ alaturi de terapeut ;  terapeutul solicita clientului descrierea starii sale de bine pe care doreste sa o obtina in urma psihoterapieiterapiei;  forma de desfarurare si formulare a acestei etape se face intr-o maniera pozitiva, punand accentul pe ceea ce doreste clientul sa obtina;  evaluarea impreuna cu clientul a realismului si sanselor de atingere a obiectivului;  analiza beneficiilor si costurilor procesului terapeutic;  formularea obiectivelor utilizant cuvintele clientului astfel incat sa-si regaseasca propriile dorinte.

DESFASURAREA PROCESULUI TERAPEUTIC :

Cadrul terapeutic :
  

Frecventa sedintelor : 1-3/ SAPTAMANA Durata: 40-50 MIN Locul: Identificarea simptomelor; Identificarea comportamentelor si gandurilor disfunctionale;

A. TERAPIA COGNITIVA

I. Identificarea schemelor cognitive:

1. Analiza cognitiva a imaginilor care apar in timpul sedintei: in timpul sedintei de psihoterapie clientul prezinta elemente ale vietii sale in care apar diverse cognitii, idei preconcepute, stereotipuri de gandire, superstitii etc. Analizam aceste elemente: exemplu: intotdeauna sotul meu nu ma asculta cand am ceva important de discutat cu el. Ce intelegi prin ceva important? Cum alegi momentul cand deschizi aceste subiecte importante? Cum transmiti sotului acest mesaj ca subiectul este important pentru tine?

2. Analiza temelor: PRESCRIPTIILE COGNITIV-COPORTAMENTALE (TEMELE PENTRU ACASA)  Atunci cand pacientul se prezinta la terapie patternurile cognitive si comportamentale implicate in patologie sunt bine sedimentate.  Sedintele de terapie sunt fundamentale pentru identificarea si modificarea lor.  Pentru a fi eficient insa, tratamentul trebuie sa se deruleze si intre sedintele terapeutice .  Este important ca schimbarile psihologice sa nu aiba loc doar in cadrul sedintelor de terapie (cand pacientul se simte mai bine) ci si in viata de zi cu zi.  Implementarea tratamentului intre sedinte ia forma temei pentru acasa , reflectata in prescriptii cognitiv comportamentale (pastila psihologica).

  

Implementarea temelor duce la: La cresterea eficientei terapiei Scurtarea duratei terapiei Generalizarea rezultatelor la viata de zi cu zi Prescriptiile cognitiv comportamentale continua sedinta terapeutica in viata cotidiana. Astfel, diverse proceduri comportamentale pot testa, in mediul ecologic al pacientuli cognitiile sale disfunctionale si irationale ; se exerseaza si se intaresc cognitiile functionale si rationale. Diverse proceduri de relaxare practicate intre sedintele de psihoterapie pot dezvolta sentimentul de autocontrol.

  

Pentru a fi eficiente, prescriptiile cognitiv-comportamentale trebuie sa indeplineasca anumite conditii: Sa fie asimilabile in conceptualizarea clinica a cazului pacientul trebuie sa vada clar legatura dintre ele din explicatia care i s-a oferit cu referire la problemele pe care le are; Sa fie acceptate de pacient temele trebuie sa fie formulate astfel incat pacientul sa le poata efectua si sa nu devina un element stresant in viata sa cotidiana (prea lungi, complicate, dificile pentru pacient); Sa se bazeze pe resursele si abilitatile pacientului sa foloseasca la maximum si punctele tari ale pacientului; Terapeutul construieste impreuna cu pacientul tema pentru acasa astfel incat sa fie potrivita si acceptata de pacient; Sa fie discutate in cadrul fiecarei sedinte, ca parte a agendei terapeutice este important sa se abordeze barierele pe care pacientul le-a intampinat in implementarea temei, sa i se ofere feedback si, daca este necesar, sa se reformuleze tema.

Atunci cand pacientul nu-si face temele pentru acasa inseamna ori ca nu au fost indeplinite conditiile anterioar prezentata, ori ca pacientul manifesta rezistenta la schimbare, ori ca exista o problema in relatia terapeutica.

3. Analiza registrelor de monitorizare; Exemple: Monitorizarea diverselor simptome cum ar in atacurile de panica, tulburarile de alimentatie, depresie. a) Tema consta in consemnarea in scris a atacurilor de panica: cand apar in ce moment al zilei, in ce loc, cum se manifesta, cat dureaza, in prezenta cui. Astfel la momentul atacului de panica se produce distragerea atentiei pentru faptul ca trebuie sa se concentrze asupra starii si a cronometra durata atacului de panica. Aceasta monitorizare ne ajuta in gasirea de solutii pentru rezolvarea atacului de panica. b ) Monitorizarea activitatilor : li se cere pacientilor sa noteze ce au facut in cursul zilei si sa evalueze gradul de satisfactie si placere, precum si nivelul calitativ al realizarii activitatii cu note de la 1-10. Acestea sunt utile pentru verificarea unor ganduri automate precum nu fac nimic!, orice fac, ma simt la fel!.

 

 

4. Analiza jurnalului de ganduri disfunctionale: Criterii de evaluare pentru pacien i n momentul nceperii unui tratament psihoterapeutic, dar care nu i pot identifica sursa problemelor din sfera comportamental i a modului de gndire distorsionat: Cnd starea de indispozi ie se permanentizeaz . E normal s te sim i vinovat de o abatere personal a conduitei, s te sim i r nit de o tr dare, sau s fii deprimat de pierderea unei fiin e dragi. Dar ct timp r mne aceast stare n limite normale? Fiecare poate decide pentru sine. Pare totu i rezonabil s se ia ca punct de reper datinile i obiceiurile din cultura cu care o persoan se identific i s se raporeze la p rerea celor din preajm . Reac ii exagerate. Dac sensibilitatea personal , deosebit , este cea care mboln ve te, ea poate fi un serios subiect de reflexie. Resemnarea. A accepta n via a personal dispozi ii depresive, vinov ie, team , anxietate sau resentimente, a te resemna la aceastea ca la o a doua natur , f r a c uta s se remedieze cauzele care le provoac , este o atitudine nes n toas .

Abera iile judec ii. Identificarea n limbajul interior a prezen ei regulate a uneia sau mai multor deform ri de ra ionament pe care le vom parcurge pe durata terapiei. Problemele de exprimare. A nu ti cnd i cum s - i exprimi sentimentele, a le reprima mereu de teama ca ele s nu tr deze, sau, i mai mult, a le l sa s explodeze n momente nepotrivite i ntr-un mod care aduce prejudicii. A te da cu capul de pere i. Dac se ntmpl frecvent ca persoana s se r zvr teasc n mod intempestiv mpotriva lucrurilor care scap , prin natura lor, propriei puteri de control i de decizie,este necesar exemonarea capacit ii de autocunoa tere. Idealismul. De i a nutri mari ambi ii pentru sine i pentru lume este un factor de cre tere i evolu ie, a te nc p na s vizezi obiective nerealiste i irealizabile (cum ar fi s ncerci s satisfaci pe toat lumea), nu poate genera dect frustrare. Disperarea. Nu exist caz disperat. Exist numai oameni care disper . Dac a a stau lucrurile n cazul unei persoane , se impune o schimbare de atitudine.

Pierderea poftei de via . Dac o persoan i pierde ncrederea n sine, dac simte c se iube te din ce n ce mai pu in, c pierde gustul pentru pl cerile vie ii i c nivelul motiva iei proprii este n sc dere liber , nseamn c a venit timpul s reac ioneze i s ntreprind o serioas munc de introspec ie. n felul acesta, dificult ile sunt reduse la dimensiuni rezonabile, iar pacientul ncepe s cread c schimbarea este posibil . De exemplu: dac un pacient se adreseaz terapeutului pentru o serie de probleme cum ar fi: dispozi ie proast , pierderea interesului i bucuriei de via , tulbur ri de somn, sc derea stimei de sine, lipsa speraran ei, terapeutul i va explica c este vorba de o unic problem - depreisa, pentru care sunt modalit i de terapie clar definite. Poate ap rea i situa ia invers , cnd pacientul crede n mod gre it c are o singur problem - lipsa autocontrolului - cnd, de fapt, e vorba de mai multe probleme comportament alimentar fara control, abuz de alcool, dispozi ie proast , datorii. Toate acestea, necesitnd o strategie separat de abodare. Psihoterapeutul stabile te scopuri rezonabile ale terapiei. Exemplul unei persoane cu agorafobie este o utopie obiectivul c nu va mai tr i niciodat o stare negativ , n schimb, faptul c poate merge singur n ora , reprezint un obiectiv rezonabil.

Terapeutul trebuie s accentueze rolul temelor pentru acas , subliniind faptul c partea cea mai important a terapiei se desf oar n via a de zi cu zi, pacientul urmnd s pun n aplicare ce a nv at n cursul edin ei de psihoterapie.

DISTORSIUNILE COGNITIVE
Tulbur rile de dispozi ie sunt provocate de un limbaj interior nerealist i descurajant. Exist stereotipuri de distorsiuni ale ra ionamentului. nv nd s le recunoa tem, vom reu i s ne a ez m ideile la locul lor i s reg sim echilibrul just al emo iilor noastre.

 

 

Deform rile de ra ionament ntr-o perioad normal , reflec iile noastre sunt normale, adic global reflect destul de bine realitatea. n schimb, cnd suntem contraria i, unora dintre noi ni se ntmpl destul de frecvent s pierdem pu in pedala i s ne tortur m rumegnd tot felul de idei foarte pu in realiste sau rezonabile despre ceea ce ni se ntmpl . Exist tipuri foarte precise de deformare a reprezent rii mentale a realit ii, capcane n care cad persoanele care sufer de vulnerabilitate psihologic cronic sau temporar . Iat principalele ei manifest ri: Radicalizarea: a vedea totul fie n negru, fie n alb Suprageneralizarea: a dramatiza o dificultate obi nuit , generaliznd-o n mod excesiv (folosind adverbe ca ntotdeauna i niciodat ).

         

Deformarea selectiv : a nu re ine dect partea negativ a lucrurilor (prin filtrare) sau a minimaliza ceea ce este pozitiv, amplificnd ceea ce este negativ. Autodeprecierea: a crede c toate calit ile noastre, atuurile i succesele noastre n-au nicio valoare i nu servesc la nimic. Inferen a: a citi gndurile altora; a ghici viitorul; a face declara ii pripite. Emotivitatea: a ne proiecta st rile suflete ti asupra realit ii. Prezen a lui ar trebui: a socoti c via a i lumea trebuie s r spund totdeauna unor norme foarte precise. Etichetarea: a identifica persoanele cu ac iunile i comportamentul lor. Personalizarea: a pune ntreaga r spundere pentru o problem n crca uneia i aceleia i persoane. Aceste deform ri ale ra ionamentului amplific starea de r u pe care o provoac o experien dureroas i nu pot dect s ne antreneze n dezechilibre profunde i de durat . Vom examina atent aceast list , pe care o vom studia acum mai n detaliu, pentru c ea va servi drept referin pentru exerci iile care vor urma de-a lungul cursului.

Restructurarea cognitive: Tehnici cognitive:

(ex: "totul sau nimic" - daca tot am inceput episodul bulimic atunci...)

1. Redenumirea cognitiva: - verificarea continutului real al cognitiei (experiment, joe de roluri, schimb de roluri - actiuni); - dezatribuire si reatribuire (distantare fata de ganduri automate negative, le ia "personal"); - reducerea responsabilitatii - cautarea alternativelor gandurile automate sunt unilaterale si considera numai o parte a realitatii si numai o alternativa;  2. Identificarea si modificarea ipotezelor fundamentale : - demonstrarea ipotezelor - ipotezele sunt analizate si verificate in raport cu realitatea; - terapeutul construieste ipoteze de explicare (brainstorming); - atentie la agresiunea terapeutului! (unii pacientii recunosc imediat absurditatea ipotezelor);


Integrarea informatiilor intr-un profil cognitive



Evaluarea si dezvoltarea competentelor sociale :

Training de asertvitate. Antrenamentul asertiv Este o tehnica de antrenare a abilitatilor sociale si se adreseaza persoanelor carora le lipsesc abilitatile sociale sau au dificultati in stabilirea unor relatii interpersonale acasa, la locul de munca, la studii sau in perioadele de petrecere a timpului liber. Antrenamentul sau psihoterapia asertiva este utila pentru urmatoarele categorii de subiecti:
    

cei care nu sunt capabili sa-si exprime iritarea sau mania; cei care au dificultati in a spune nu; cei excesivi de politicosi care ii lasa pe ceilalti sa profite de pe urma lor; cei carora le este greu sa-si exprime dragostea sau alte sentimente pozitive; cei care considera ca nu au dreptul sa-si exprime gandurile, convingerile sau sentimentele.

Evaluarea competentelor sociala = capacitatea unei persoane de a-si structura relatiile cotidiene cu alte persoane astfel incat sa existe multe consecinte pozitive si placute. Inteligenta emotionala = capacitatea de a exprima trairile emotionale prin verbalizare, gesturi, comportamente, atitudini de a comunica celorlalti nevoile, dorintele, asteptarile, problemele. Atentie: aici nu este submisivitate ci mai ales capacitatea de a recunoaste si realiza propriile pretentii si dorinte dar si ale celorlalti.

         

Compromis intre realizarea de sine si adaptare Jocuri de roluri (situatii trecute sau viitoare) Dezvoltarea competentelor sociale prin exercitii: exprimarea sentimentelor pozitive si negative; - Comportament non-verbal in situatii sociale; - Prelucrarea unor domenii individuale; - Perceptie sociala; - Construirea de contacte sociale si mentinerea lor; - Interactiunea cu parteneri sociali importanti; - Discutii parteneriale (exercitii de comunicare); - Managementul/confruntarea cu situatii de stres;

      

Activitati pozitive : Cresterea ratei lor (intarire) si cresterea disponibilitatii pentru activitati pozitive Def: cele considerate de pacient drept pozitive, placute (profesiune, timpul liber, viata cotidiana): 1. Determinarea nivelului de activitate si stabilirea obiectivelor (recunoastere, protocoale pentru cele pozitive si a cele negative) 2. Stabilirea dependentelor dintre activitate si starea afectiva 3. Planificarea si realizarea activitatilor pozitive a lua hotarari si a stabili prioritati 4.Reducerea activitatilor care stimuleaza depresia jurnal

III. Identificarea comportamentelor de intarire

Tehnici comportamentale:  Importante sunt evaluarile si autoevaluarile realizate permanent pe parcursul terapiei. Ele permit depistarea rapida a oricarei erori cat de mici aparute.  Schimbarile in sfera comportamentala nu se produc dupa principiul totul sau nimic, ci gradat, in unele sectoare ale vietii, in timp ce altele pot ramane neschimbate.  Tehnicile terapeutice sunt incluse in cadrul unor planuri de tratament si au un caracter eclectic. De asemenea, tehnicile utilizate nu sunt alese la intamplare dintr-un pachet de strategii, ci sunt special combinate tinand seama de problematica fiecarui subiect in parte, terapeutul dand dovada de creativitate in realizarea acestor selectii.

Strategia comportamentala elaborata de Joseph Wolpe (1958) cere clientului sa-si imagineze situatii din ce in ce mai anxiogene. Clientul isi insuseste o tehnica de relaxare si apoi i se cere ca in aceasta stare sa-si imagineze situatii progresiv-anxiogene. Strategiile de expunere Spre deosebire de desensibilizarea sistematica, in cazul acestora expunerea se realizeaza in plan real. Se cunosc doua variante ale strategiilor de expunere: desenzibilizarea in vivo si metoda inversiunii. Desensibilizarea in vivo presupune confruntarea cu situatii progresiv tot mai anxiogene in planul vietii reale. Clientii pot incheia experienta de expunere atunci cand anxietatea devine intolerabila.

Expunerea poate fi realizata impreuna cu terapeutul sau cu o persoana de sprijin, special instruita. Aceasta va insoti clientul in calatorii cu metroul sau il va ajuta sa se confrunte progresiv cu obiectul fobiei sale. In cazul in care poate fi realizata efectiv, desenzibilizarea in plan real este mai eficienta decat cea realizata in plan imaginar pentru ca generalizarea la situatiile de viata se produce mai repede, rezultatele fiind mai stabile in timp. Metoda inversiunii (flooding) consta intr-o expunere prelungita in plan real sau imaginar la stimulii generatori de anxietate fara declansarea unor comportamente de reducere a acesteia. Ideea care sta la baza acestei tehnici consta in aceea ca si in cazul in care clientul traieste o stare de anxietate intensa consecintele de care acesta se teme nu se produc cu adevarat.

Tehnica inversiunii in plan imaginativ are avantajul ca nu presupune niciun fel de restrictie referitoare la situatiile anxiogene, la care expunerea in plan real poate fi nu numai imorala, dar adesea chiar imposibila, cum ar fi expunerea la situatii de incendiu, viol sau catastrofa aeriana. Expunerea imaginara poate sa reproduca circumstantele in care a avut loc trauma, fara a avea ins aconsecinte negative concrete pentru client. Astfel, de pilda, supravietuitorii unui accident aviatic pot reprezenta o serie de simptome psihopatologice cum ar fi cosmaruri, reamintiri obsedante ale evenimentului, fobie de a zbura cu avionul, anxietate sau depresie. In cazul acestora, desenzibilizarea prin tehnica imersiunii in plan imaginar i-ar putea ajuta sa revina la starea normala.

Tehnica imersiunii si-a dovedit utilitatea in tratamentul tulburarilor anxioase, agorafobiei, fobiilor specifice si tulburarilor obsesivcomplusive de stres. Desi eficienta, metoda este evitata de unii subiecti din cauza disconfortului generat de expunerea prelungita la situatii anxiogene. Tehnicile de expunere nu sunt totdeauna suficiente pentru tratamentul anxietatii, in cazul unor tulburari mai complexe fiind necesara combinarea acestora cu alte strategii terapeutice.

B. Analiza comportamentului si analiza functionala (modelul functional)

 

 

Analiza functionalitatii comportamentului element important in procesul de diagnosticare si in procesul terapeutic. Aceasta analiza reprezinta un instrument util oferind indicatii si sugestii pentru organizarea informatiilor privind problemele clientului. Scopul desfasurarii acestei analize vizeaza planificarea terapiei. Etapa 1: terapeutul porneste de la un model relativ brut de aproximare a problemelor screening pe care il adapteaza la client ; Etapa 2: terapeutul parcurge o selectie a comportamentelor in vederea realizarii a 3 planuri:  Analiza comportamentala situativa:  Analiza comportamentala contextuala:  Analiza conditionala:

Analiza comportamentala situationala:

a). Descrierea problemelor: acuzele prezente ale pacientului, resursele, capacitatile sale, si alte aspecte care pot fi implicate in terapie (comportamente deficitare, simptome, modalitati prezente de a gestiona situatia, ...) b). Analiza conditionata: clarificarea situatiei problematice in functie de variabilele de sustinere si in functie de consecintele care ar putea necesita interventia terapeutului (consecintele comportamentelor disfunctionale, ...) c). Analiza motivationala: identifica posibili stimuli, scopuri in viata, domenii de interes actuale sau orice element care ar putea reprezenta factori pozitivi sau negativi intr-un program de schimbare terapeutic.

d). Analiza genezei: ia in considerare modificarile biologice, sociale si comportamentale din istoria pacientului, relevante pentru acuzele actuale si pentru formularea unui plan al terapiei.(Mirela : dependenta paterna, statut, responsabilitati coplesitoare, ...) e). Analiza controlului de sine: capacitatea de reglare si controlul de sine, directionarea propriilor ganduri si comportamente intr-o maniera sistematica. f). Analiza relatiilor sociale: relatii disfunctionale si cum influenteaza in mod negativ clientul; relatii functioale pozitive ce sunt sau pod deveni resurse pozitive pentru client.

  

g). Analiza mediului socio-cultural si fizic: masura congruentei dintre mediul actual, repertoriul comportamental si potentialele obiective terapeutice. Istoria personala in masura implicarii ei in problematica prezenta respectiv masura relevantei dupa cum urmeaza: Indicii sau evenimente care covariaza cu problematica actuala si eventual constituie o cauza initiala; Terapeutul constata oscilatii comportamentale care pot releva conditiile in care simptomele devin mai intense sau respectiv sau conditii de declansare (ex: bulimia) Factorii de declansare a tulburarii sunt adeseori diferiti de factorii de sustinere : terapeutul si clientul invata impreuna sa diferentieze sperietura

  

Evaluarea ipotezei: actuala tulburare poate fi o incercare ratata de rezolvare a unei probleme de viata In ce masura pe parcursul evolutiei tulburarii, pacietul a invatat ca are beneficii secundare si si-a dezvoltat abilitati de a le utiliza; Uneori, in momentul declansarii, exista conditii organic-biologice specifice care trebuie eludate (stresul permanent, sistemul imunitar ): pot constitui cauze sau factori de cadru; Reprezentarile subiective ale pacientului cu privire la geneza problemelor sale , chiar daca obiectiv nu se potrivesc, sunt importante pentru maniera de raportare a clientului fata de problemele sale; Importanta nevoia clientului de a-si gasi o explicatie plauzibila pentru originea tulburarii sale analiza modelului pacientului.

2). Analiza contextuala (interpretativa)



Credintele personale (A.Ellis-1977): acestea au fost invatate istoriei vietii si constituie lait-motivul pentru multe dintre manierele comportamentale si activitatile adultilor. Persoanele nevrotice prezinta asemenea credinte irationale avand ca si consecinte comportamente problematice. (..superstitii pisica neagra gand-11pasi inapoi comportament; marti 13 gand nu ies din casa, autoizolare; ...idee irationala conform careia un individ ar avea nevoie de recunoastere sociala a majoritatii oamenilor si mai ales din partea unor persoane cu autoritate ()altfel ar fi o catrastofa) ceea ce duce la multe dificultati cotidiene, frustrari, furie, trama-inevitabile.

Analiza planurilor si regulilor - Pornind de la aceste credinte personale putem face o analiza a planurilor si regulilor conform carora se desfasoara comportamentul . Manierele comportamentale sunt ierarhic organizate in sensul ca structura unei actiuni este organizata cognitiv prin obiective subordonate si planuri corespunzatoare si invers panurile si obiectivele unei persoane sunt legate specific de reguli comportamentale individuale. Aceste reguli dau indicatii launtrice pentru anumite maniere comportamentale in situatii specifice.

 

  

a). Analiza privind structura obiectivelor, planurilor, regulilor. Tema fundamentala poate fi teama de respingere si de singuratate clientul face totul pentru a evita aceasta teama . Teama - planul subiectiv in cautarea recunoasterii si a prestigiului social pentru evitarea respingerii; Atacurile de panica cu/fara agorafobie, ca forma de dependenta sociala; Acceptarea unui partener din teama de a nu se expune necesitatii de a gasi altul tema respingerii din situatii precedente;

Exemplele constituie ilustrarea a ceea ce poate fi rezultatul unor planuri ri reguli, subordonandu-se unei teme dominante (cautarea recunoasterii/confirmarii sociale respectiv evitarea fricii fata de singuratate si respingere). Asemenea teme (obiective si planuri) pot fi recunoscute relatv usor in contextul terapiei : reactii pasiv-agresive/ in multe situatii incearca sa-l multumeasca pe terapeut, pe e alta parte insa arata rezistenta mascata, ascunde informatii si exprima nemultumiri.

   

Intrebari cu privire la eficienta si competenta clientului: Sunt planurile constiente si transparente ? Strategiile alese de client sunt eficiente? Este clientul capabil sa-si realizele obiectivele/planurile sau exista aspecte care il impiedica , care sunt acestea?

    

 

b). Analiza conditiilor de sistem Ne referim aici la sistemul personal de functioare si la sistemul social/cultural. Adolescentii: sistemul lor de functioare sistemul familial parintii si expectatiile lor cu privire la destinul copiilor lor: se traieste pentru amuncii, orice activitate in afara scolii este considerat drept blam, se investesc bani in carti, pc, dar nu in haine, a iesi la un party este interzis, sa nu avem extravagante, sa nu fim iesiti din comun, copilul trebuie sa faca ceva cuminte si atat, fara creativitate, initiativa, dorinte, nevoi, .. sistemul profesional seful are intotdeauna dreptate... sistemul social

Sistemele contextuale ale clientului ofera informatii relevante pentru interventia terapeutica: Asemenea sisteme de reguli sociale trebuiesc ele acceptate ? Pot fi schimbate anumite reguli ale sistemului si respectiv sistemul (tranzitia) ? Este benefic sa intervenim asupra individului sau asupra sistemului (familia, scoala, locul de munca, parteneriatul) ?

3). Analiza conditionala: clarificarea situatiei problematice in functie de variabilele de sustinere si in functie de consecintele care ar putea necesita interventia terapeutului (consecintele comportamentelor disfunctionale, ...)

 

Identificarea strategiilor de mentinere a schimbarii terapeutice. Mentinerea si amplificarea schimbarii terapeutice. Elaborarea unei strategii de mentinere a schimbarii terapeutice de invatarea noului comportament si de evaluare a terapiei / autoevaluare . Etapele schimb rii Revenirea la dispozi ii s n toase i constructive trece printr-un demers de introsepec ie, care se articuleaz n jurul ctorva etape simple: elucidarea cauzelor indispozi iei, enumerarea sentimentelor negative resim ite, notarea gndurilor negative asociate cu indispozi ia, confruntarea acestor idei cu realitatea i g sirea unei alternative pozitive i realiste.

Care este momentul ideal al schimb rii? Formarea caracterului unui om este influen at , adesea, de hazardul care i determin cursul existenei sale. Personalitatea sa se mbog e te att cu bucuriile, ct i cu necazurile sale, att cu reu itele, ct i cu e ecurile sale, att cu revoltele, ct i cu supunerile sale.

Analiza istoricului personal distorsiuni cognitive preluate din familie;  Tehnici emotionale : catharsis, dialoguri in imaginatie, jocuri de rol  Analiza evenimentelor saptamanii precedente: IV. Evaluarea :


V. Esecul terapiei : VI. Dificultati :  REZULTATELE INTERVENTIEI :  EVALUAREA INTERVENTIEI TERAPEUTULUI :