METODOLOGIA OPERATIONALIZARII OBIECTIVELOR EDUCATIONAL FORMATIVE SAU INSTRUCTIONALE

Prof. univ. dr. COLIBABA EVULET DUMITRU F.E.F.S. Universitatea Pitesti

Cuvinte cheie: metodologie, operationalizare, obiective

INTRODUCERE In urma unui studiu aprofundat asupra lectiilor de educatie fizica sau antrenament sportiv, am ajuns la constatarea ca , in mare masura, acestea sunt lipsite de calitatea si eficienta asteptata, din cauza unor erori care se comit in metodologia de operationare a obiectivelor educationalformative sau instructionale. In sprijinul acestei constatari (regretabile), stau o serie de argumente desprinse din observatiile noastre directe (asistenta la lectii si antrenamente) si indirecte (studierea documentelor de planificare), cum ar fi: a) Tendinta de exprimare si de pastrare a procesului de instruire in sfera obiectivelor de ordin general. Exemplu: dezvoltarea fizica armonioasa, intarirea sanatatii etc. b) Tendinta de faramitare a activitatilor didactice pe unitati microstructurale prea numeroase (exemplu: lectii cu prea multe obiective operationale) sau neintegrate in obiectivele generale specifice (exemplu: lectiile cu continuturi ocazionale; dezvoltarea unor indicatori de forta, viteza etc., care nu folosesc sau nu conduc la cresterea capacitatii de performanta). c) Tendinta de desfasurare a procesului de instruire fara "tinte didactice" bine precizate: exemplu: lectiile cu improvizarea unor continuturi sau lasate la dispozitia elevilor, sportivilor. d) Confuzii si ambiguitati intre: o - obiectivele operationale (ce va sti si ce va trebui sa faca elevul/sportivul la sfarsitul lectiei) si evenimentele didactice care le provoaca profesorul/antrenorul. Exemplu: obiectivul lectiei este sa demonstram cum se arunca la cos, sa aplicam strategia programata, sa asiguram feed-back-ul etc.; - obiectivele educationalformative si continutul instruirii (Tema: elemente componente ale continutului programei). Exemplu: obiectivul lectiei este contraatacul, alergarea, saritura, aruncarea etc.; - intre obiectivele generale specifice (de rangul I), semioperationale sau intermediare (de rangul II) si cele operationale sau concrete (de rangul III); - intre obiectivele operationale ale instruirii (componentul observabil si manuabil) si finalitatile sau scopurile generale ale sistemului educational. Exemplu: dezvoltarea multilaterala a personalitatii umane; educarea capacitatii intelectuale etc. (care sunt finalitati achizitionate in timp la care contribuie succesiv sau simultan mai multe categorii de formatori sau profesori.)

o o o

Toate aceste tendinte, confuzii si ambiguitati conduc la o pseudoactivitate educationala sau

instructionala. Domeniu de referinta: proiectarea didactica stiintifica aplicata in domeniul educatiei fizice si sportului; teoria si metodologia curriculara. o

IPOTEZA Operationalizarea obiectivelor educational-formative (sau/si instructionale) este o operatiune logica, care se realizeaza pe cale deductiva pe traseul obiective generale macrostructurale (la nivelul sistemului educational) obiective generale specifice O.G. (la nivel microstructural) obiective semioperationale O.I. - (sau intermediare) si obiective operationale - O.Op. - (concrete), iar rezolvarea lor practica se realizeaza prin parcurgerea inversa (inductiva) a acestui traseu, adica O.OP O.I. O.G. ale sistemului educational. o o

Prezentarea rezultatelor obtinute si concluzii

Avand in vedere si unele lucrari de referinta elaborate anterior in stiintele educationale (B.S. Bloom, 1976; De Landsheere, 1979; D'Hainant, 1981; J. Nicola, 1978; Potolea D, 1987; I. Neacsu, 1999; I. Cerghit, 1997 s.a.), la care se adauga incercarile si observatiile noastre privind optimizarea metodologiei operationalizarii obiectivelor instructionale, am ajuns la urmatoarele concluzii: 1. Operationalizarea obiectivelor instructionale este un demers logic care apartine profesorului (antrenorului) si care se realizeaza prin rationamente deductive care presupune parcurgerea urmatorului traseu metodologic: - finalitati si scopuri macrostructurale ale sistemului social global (care defineste un model abstract, determinant, in mod obiectiv de tendintele ascendente de dezvoltare a societatii proiectat si realizat in plan economic, politic, cultural etc.); - finalitati si scopuri macrostructurale vizate de sistemul educational global (care vizeaza idealul si scopul educational, adica o personalitate creatoare, autonoma, adaptata la conditiile schimbatoare specifice societatii actuale); finalitati care angajeaza toate dimensiunile fundamentale ale educatiei (intelectuala, tehnologica, morala, estetica si fizica), precum si noile educatii (ecologica, democratica, pentru democratie, schimbare si dezvoltare etc.); - obiectivele finale (O.F.) sau microstructurale (vezi Anexa 1) (vizeaza consolidarea dezvoltarii biologice, stimularea capacitatii psihice si integrarea sociala) care sunt deduse din finalitatile, scopurile macrostructurale ale sistemului educational global; - obiectivele semioperationale sau intermediare (O.I.) care sunt deduse din obiectivele finale. Asemenea obiective sunt: deprinderile si priceperile motrice, aptitudinile motrice, dezvoltarea fizica armonioasa, capacitatile, deprinderile utilitare, capacitatile specifice activitatilor sportive; - obiectivele operationale (O.Op.) sunt stabilite pe cale deductiva din obiectivele semioperationale. Exemplu: deprinderile si priceperile motrice pot capata urmatoarele comportamente observabile si masurabile: mers, alergare, aruncare, prindere, echilibru, tarare, catarare etc. 2. Cel mai important (si dificil) moment al operationalizarii este stabilirea obiectivelor instructionale concrete exprimate prin termeni de comportament observabil si masurabil. "Arta" de stabilire a obiectivelor operationale ale lectiilor de educatie fizica sau de antrenament se dobandeste prin exersare. In acest sens, va propunem o "schema gramaticala", pe baza careia putem sa ne disciplinam procesul de gandire didactica. Aceasta schema presupune enuntarea unui algoritm de intrebari cu raspunsuri concrete si cu analiza si conjugarea gramaticala a acestor raspunsuri (fig. nr.1). Conform acestei scheme, obiectivele operationale pot fi precizate prin urmatoarele expresii: Exemple: - Invatarea aruncarii greutatii cu elan liniar (comportamentul observabil este procedeul de aruncare propriuzis care are ca instrument de referinta sau evaluare, biomecanica modelului optim de executie) - Cresterea indicilor de forta specifici grupelor musculare angrenate in executia aruncarii greutatii cu 3% (sau pentru cresterea distantei de aruncare cu 11 cm sau de la 18 m la 18,50 m).

3. Pentru unele componente neobservabile (care se caracterizeaza prin anumite stari si trairi interioare) asa cum ar fi verbele de stare: a sti, a intelege, a simti, a fi convins etc. putem utiliza sisteme de itemizare sau de exprimare prin puncte a proceselor amintite (ce stie, ce simte, ce intelege) asociate cu rezultatul sau performantele sportive. 4. In sportul de performanta, obiectivele finale ale procesului de antrenament se identifica cu comportamentul performantial vizat de concurs. Urmarind acelasi demers operational, obiectivele finale (O.F.) pot fi descompuse in obiective semioperationale sau intermediare (O.I.) realizate in cadrul componentelor procesului de antrenament (p.integrativa sau globala, p.fizica, p.tehnica, p.tactica) in care sunt integrate solicitarile psihologice (p.psihologica) si cunostintele teoretice. Obiectivele operationale se desprind din obiectivele semioperationale adica, in mod concret, acestea sunt: elementele tehnice, actiunile tactice, aptitudinile motrice etc. (vezi anexa nr.2) 5. In sportul de performanta unii indicatori ai comportamentului performantial mai pot fi proiectati si programati stadial. Exemplu: performantele pe 400 m garduri: 51 sec (primul an olimpic), 50,0 sec (al 2-lea), 48,0 sec al treilea si 47,6 in anul olimpic propriu-zis. 6. In metodologia operationalizarii obiectivelor instructionale, este necesar sa tinem seama de doua coordonate fundamentale: a) coordonata teleologica care presupune ca toate comportamentele observabile si masurabile (de ordin tehnic, fizic, psihologic etc.) la care se adauga starile favorabile care le insotesc (afective, volitive, cognitive, motivationale) sa fie aliniate pe traseul obiectivelor semioperationale si finale (mereu indreptate spre scopuri si tinte); b) componenta praxiologica care presupune respectarea urmatoarelor cerinte: - identificarea si precizarea comportamentului observabil (de la inceput si pana la sfarsit) - stabilirea conditiilor interne de instruire (ce poate sportivul); - stabilirea conditiilor externe de instruire (ce poate profesorul / antrenorul); - stabilirea continutului invatarii instruirii (la nivel minim, mediu, maxim, asteptat; stimularea prin motivatii sau restrictii si utilizarea eficienta a timpului); - evaluarea dupa criterii riguroase: comportamentul, performanta asteptata si instrumentul de evaluare la sfarsitul unei lectii (antrenamente), sir de lectii, microciclu, mezociclu etc. 7. Numai prin exprimarea obiectivelor instructionale in comportamente observabile si masurabile putem aprecia calitatea si eficienta procesului de instruire desfasurat. Astfel, calitatea instruirii (C.I.) se calculeaza dupa formula CI = O.OP.realizat/O.OP.propus: Exemplu: la o clasa de 30 elevi; obiectivul operational propus este imbunatatirea performantei la saritura in lungime de pe loc cu 10 cm (in medie, de la 200 m la 210 cm sau cu 5%) dupa 10 lectii in care s-a lucrat 12 minute pentru acest obiectiv. (Timp didactic = 10 lectii x 12 minute = 120 minute). In proba de control data, s-a obtinut performanta medie de = 280,7 cm.; in acest caz, C.I = 208,7/210=0,99% - Eficienta instruirii se calculeaza dupa formula O.OP.Realizat/resurse cheltuite. In cazul nostru, nu cunoastem decat resursa de timp cheltuita, deci, EI = 208,7/120 mim = 1,74; cu cat numitorul este mai mic si numaratorul (rezultatul) este mai mare, cu atat eficienta este mai mare. Mai pot fi calculate eficienta economica si eficienta social-culturala a obiectivelor instructionale realizate. 8. Obiectivele instructionale trebuie sa indeplineasca cinci caracteristici care pot fi definite prin acronimele SMART (eng. istet), ceea ce inseamna:

(S) Specific: sa stabileasca clar in ce consta specificitatea obiectivului operational, exemplu: sa obtina indici superiori de forta pentru (M) Masurabil prin teste, probe, metri, secunde, kilograme, procentaje, itemi. (A) Accesibil (achievable) spre a fi atins

(R) Relevant performanta masurabila in ceva ce n-ar avea de-a face cu performanta (sa aiba parul
blond!) (T) Timp (Time related) dupa un timp bine determinat.