MODIFICARI SUFERITE DE MERE LA DEPOZITAREA CU AJUTORUL FRIGULUI

RUS DANIELA-IOANA VAIDEAN-PUIA ANGELA-NATALIA CEPA III GRUPA 2B

Dintre fructele speciilor pomicole cultivate in tara noastra,merele ocupa primul loc atat prin productia totala realizata cat si prin multiplele moduri de folosire. In fiecare an, in lume, se culeg nu mai putin de cincizeci si cinci de miliarde de kilograme de mere, ele fiind cele mai consumate fructe de pe intreaga planeta. Se consuma in stare proaspata aproape de la o recolta la alta mai ales in perioada de iarna-primavara. Prin prelucrare din mere se poate fabrica:marmelada,compot,suc si cidru. Anumite cantitati de mere se deshidrateaza si altaturi de fructele proaspete constituie produse de export. INSUSIRILE FIZICE ALE MERELOR: Greutatea specifica:valoarea medie de 0,8077. Caldura specifica:in medie de 0,90 kcal/kg C. Temperatura de inghet:variabila cu soiul;de la -2,6 C la -3,0 C. COMPOZITIA CHIMICA: SUBST.USCATA ZAHAR ACIDITATE VIT.C SUBSTANTE SPECIFICARE TOTALA(acid TANINURI Mg/100g MINERALE Totala Solubila TOTAL malic) % % p.p % % % % MERE ANALIZATE DIN 14,78 10,70 8,50 0,32 8,60 0.128 0.34 SOIURILE RAIONATE SOIURI SI CONDITII DE CALITATE: Dupa insusirile specifice si caracteristicile comerciale,soiurile de mere se impart in 3 grupe: grupa A-superioare; grupa B-mijlocii; grupa C-obisnuite. 1 2 3 4 5 6 7 Grupa A Aromat de vara Delicios de Voinesti Delicios auriu Frumos de Voinesti Gustav durabil Ionared Ionathan Grupa B Astrahan alb Astrahan rosu Banana de iarna Boiken Calvil de zapada Clar alb Cretesc
2

Grupa C Mutsu Snygold Early Gold Summerred Champion Fuji Freedom

8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20

James Grieve Kalther de Boemia Melba Parmen auriu Red Melba Richard Rosu de Cluj Delicios rosu Stark Earliest Starkrimson Delicios dublu rosu Weagener premiat Well spur

Frumos de Boskoop Frumos galben Frumusetea Romei Gravenstein Gravenstein rosu Granny Smith London Pepping Mc. Intosch Patul Renet Baumann Renet de Canada Renet portocaliu Sovari

Gibson Golden Mollies Delicious Batul Tli Arany Parmen Darusvri Hsvti Rozmaring Fertdi Tli

Merele din primele doua grupe se valorifica in trei clase de calitate: calitate extra, calitatea I si caliatea a II-a. La pastrare se vor introduce numai fructele de la soiurile de tomna si iarna de calitate extra si calitate I. Fructele de calitate extra sunt acelea care au forma,marime si coloratie caracteristica soiului,cu pedunculul intact si lipsite de orice defect. La cele de calitatea I se admit usoare abateri de la forma,marimea si coloratia caracteristica soiului.Pedunculul poate fi intact sau rupt si se admit 25% fructe fara peduncul. Celelalte defecte: intepaturi mici de insecte,pete sau rani usoare,cicatrizate, vatamari produse prin apasare sau lovire,care totalizate sa nu depaseasca 1 cm2 din suprafata fructului. Merele se pastreaza in depozite frigorifice,depozite frigorifice cu atmosfera controlata si mai putin in depozite cu ventilatie naturala. Pastrarea merelor cuprinde urmatoarele lucrari:recoltarea,presortarea si transportul care se fac in afara depozitului si receptia cantitativa si calitativa, pastrarea, controlul pastrarii, scoaterea fructelor de la pastrare si pregatirea lor in vederea comercializarii, lucrari care se fac la depozit. Recoltarea. Momentul optim de recoltare se stabileste dupa mai multe criterii si indici de ordin tehnologic, de ordin fizic si de ordin chimic. La recoltare se va acorda o mare atentie momentului de desprindere a fructelor pentru a nu le vatama si a nu rupe ramurile de rod purtatoare. Se trece in ambalajul de recoltare asezanduse incet pentru a nu rani fructele anterior recoltate. Odata ambalajul de recoltare umplut se desarta in lazile-paleta sau lazile de lemn si plastic care vor fi ambalje de transport cat si de depozitare. Presortarea. In cazul unor recolte cu fructe sanatoase se face si o sortare sumara sau o presortare unde se vor elimina fructele necorespunzatoare. Transportul fructelor din livada la depozit se face cu autocamioanele de preferat acoperite cu prelata sau cu autoizoterme.

PREGATIREA MERELOR IN VEDEREA DEPOZITARII: Principala operatie care se efectueaza o constitue sortarea fructelor. Se inlatura toate exemplarele neapte pentru pastrare,diforme,atacate de boli, daunatori, etc. Odata cu sortarea, se face si o precalibrare inlaturandu-se atat fructele prea mici cat si cele prea mari, necorespunzatoare pentru pastrare. Pentru separarea fructelor sticloase se recomanda imersia merelor intr-o soutie alcolica cu densitatea cuprinsa intre 0,84-0,88 (cele sticloase fiind mai dense decat cele sanatoase, nu raman la suprafata). In vederea prevenirii unor boli in timpul pastrarii se fac tratamente postrecolta cu diferite substante chimice. Loturile care au aproximativ 95% fructe de calitate extra si I se depoziteaza fara a fi supuse conditionarii. Timpul care trece din momentul recoltarii si pana la introducera fructelor la depozitare trebuie sa cat mai scurt , de maxim 2-3 zile, intervalul de timp scurs de la recoltare joaca un rol important in reusita pastrarii merelor cunoscand ca temperatura si umiditatea relativa a aerului exercita o influenta mai intensa asupra fructelor recoltate decat asupra celora care sunt mentinute inca pe pom. Durata de pastrare la temp de 0C se reduce cu aproximativ o saptamna pentru fiecare zi de intarziere a depozitarii. Deasemenea si in timpul depozitarii pierderile sunt mai mari in cazul acestor loturi de fructe. Gruparea merelor in vederea pastrarii se face in functie de posibilitati, nu numai pe soiuri sau grupe de soiuri ci si duap capcitatea lor de pastrare, determinata de gradul de maturare, tipul d elivada, incarcatura pomilor cu fructe, etc. Gruparea de cele mai multe ori este mai importanta decat sortarea inainte de depozitare care in perioada de varf se poate realiza cu greu in termenul necesar. Pentru pastrare se recomanda fructele din soiurile cu mare valoare economica cum sunt: Jonathan, Delicios auriu, Delicios rosu, Wagner premiat, etc. acestea avand o capacitate buna de pastrare. In cazul depozitarii merelor imediat dupa recoltare in stive in aer liber pe o platforma din incinta fermei se utilizeaza instalatii de refrigereare mobile cu elevator. CONDITII DE PASTRARE SI DIRIJARE A ACESTORA: Temperatura. Majoritatea soiurilor de origine europeana se pastraeaza cel mai bine la 3-4C; la temperaturi mai scazute sunt supuse unor deranjamente fiziologice. Merele de origine americana se pastreaza bine la 0C cu exceptia unor soiuri cum este Jonathan, care, ca si soiurile europene, sufera de brunificare interna datorita temperaturilor scazute numita boala frigului. Temperatura optima de pastrare se realizeaza in celule din momentul depozitarii; in decurs de 24 de ore de la introducerea fructelor in depozit trebuie ca si temperatura acestora sa ajunga la temperatura de pastrare recomandata. Cand pastrarea merelor se faxce in depozite ventilate sau cand capacitaea de racire a instalatiilor frigorifice este mica, fructele se introduc in depozit numai dimineata, dupa ce au stat intr-un loc bine aerisit; in acest
4

mod prin racirea in timpul noptii se evita introducera in depozit a unui plus de caldura si se realizeaza o temperatura mai apropiata de cea optima, lucru foarte important pentru prima perioada de pastrare. Umiditatea relativa a aerului. Merele se pastreaza la o umiditate relativa cat mai constanta 85-90%, in acest fel se impiedica pe cat posibil,pe de o parte zbarcirea fructelor iar pe alta parte se limiteaza dezvoltarea microorganismelor. Circulatia aerului. Se face pentru a se omogeniza temperatura si umiditatea relativa din spatiul de pastrare, in acest sens se efectueaza o recirculare a aerului intr-un circuit inchis. Volumul de aer antrenat de catre ventilatoare timp de o ora este de circa 30 de ori mai mare decat volumul spatiului fara fructe. In prima si ultima perioada a pastrarii se face si o reinnoire a aerului in vederea indepartarii produsilor volatili rezultati din metabolismul fructelor. In cazul depozitelor frigorifice aerisirea totala echivaleaza de 10 ori volumul spatiului de pastrare la fiecare 24 de ore. Controlul pastrarii merelor se face periodic, pentru a constata modificarile intervenite si a stabilii masurile care urmeaza a fi luate. In general acest control se efectueaza pe loturi cel putin odata la 7-10 zile. Pentru un lot se efectueaza controlul fructelor din mai multe lazi situate in mai multe locuri. Se analizeaza aspectul exterior, starea sanitara, fermitatea structo-texturala a pulpei, aspectul pulpei si casei seminale, gustul si aroma, etc. Pe baza rezultatelor obtinute la un control se hotaraste mentinerea in continuare a lotului sau scoaterea lui de la pastrare. Momentul sistarii pastrarii merelor. Se intalnesc doua cazuri diferite: -sistarea pastrarii inainte de termen,cand merele, din diferite motive, nu pot fi pastrate sau cand cerintele pietii o impun; -sistarea normala a pastrarii, cand merele indeplinesc maximum de calitati gustative. Pierderea luciului si zbarcirea pielitei insotita de decolorarea ei si reducerea stratului de ceara de la suparafata indica o faza depasita a pastrarii. Depozitarea merelor in stare refigerata se realizeaza in spatii frigorifice cu atmosfera normala sau cu atmosfera controlata. PASTRAREA MERELOR IN DEPOZITE FRIGORIFICE CU ATMOSFERA NORMALA Depozitarea in atmosfera normala se face in spatii frigorifice la care pe langa racirea aerului se prevede si posibilitatea umidificarii acestuia. Marimea optima a celulelor folosite pentru pastrarea merelor este cuprinsa intre 250-500 tone. In cazul celor cu capacitate mai mare de 500 de tone se mareste si timpul de umplere a lor, fapt ce influenteaza negativ pastrarea, datorita realizarii cu intarziere a valorilor optime a factorilor regimului de pastrare precum si distribuirii neuniforme a acestora in interiorul spatiului de pastrare.
5

Intr-o celula se pastreaza separat numai mere si este bine ca celula sa fie ocupata cu fructele unui singur soi. Se introduc fructele a doua soiuri, numai daca au acelasi grad de maturaresi cerinte comune fata de factorii de pastrare. Pastrarea merelor in asemenea depozite se face in ambalaje din lemn, tipurile P si D si din plastic, modelul III si IV in care nivelul fructelor trebuie sa fie cu 5 cm mai jos fata de marginile superioare ale acestora,pentru a le feri de vatamarile cauzate in timpul stivuirii pe palete sau a paletelor pe verticala. Aranjarea pe paleta de depozitare a ambalajelor se face dupa sistemul tesut (cate 5 pe orizontala si 4-5 pe verticala). Paletizarea ambalajelor cu mere pe paleta de depozitare: CANTITATEA CAPACITATEA TIP NR. DE PRODUS SPECIE UNUI AMBALAJ AMBALAJELOR PE PALETA AMBALAJ (kg) (kg) Lada tip P 5x4 25 500 20 Lada tip D 5x5 MERE 21 525 25 Model 3 din 5x5 21 525 plastic 25 In prezent se folosesc foarte mult lazile-paleta pentru fructe. Timpul de umplere a unei celule sa nu depaseasca mai mult de 4-5 zile, iar noaptea instalatia de racire trebuie sa functioneze pentru ca tenperatura fructelor depozitate sa scada sub 8C. Odata realizata umplerea celulelor se inchid usile cat mai etans dupa care se treca la asigurarea regimului de pastrare. Temperatura optima de pastrare a merelor este in functie de sensibilitatea fructelor la temperaturile scazute sau la frig. Astfel este optima temperatura de 01C pentru merele din soiurile rezistenta la frig ca: Golden delicios, Stark delicios, Starking delicios, Richard, etc. Pentru alte soiuri care sunt sensibile la frig temperatura optima este de 3-4C ca de exemplu Jonathan, Winter banana, Renet de Canada, etc. Umiditatea relativa optima a aerului este cuprinsa intre 86-92%. Circulatia aerului trebuie sa aiba o viteza de aproximativ 0,25 m/s, cu un coeficient de 30 de recirculari pe ora. Durata de pastrare este de 6-7 luni. Unul dintre sistemele de refrigerare folosit este cel de tip serpentina.

PASTRAREA MERELOR IN DEPOZITE FRIGORIFICE CU ATMOSFERA CONTROLATA Pastrarea merelor in depozite frigorifice cu atmosfera controlata este un procedeu destul de raspandit actualmente, mai ales atunci cand se doreste obtinerea unor produse de o calitate superioara. In aceste depozite se pastreaza cel mai bine fructele din soiurile cu mare valoare economica cum sunt: Golden delicios, Jonathan, Delicios rosu, etc. In celulele cu atmosfera controlata compozitia optima se poate obtine fara convertizor in 20-25 de zile, prin respiratia fructelor (pe cale biologica) sau in 3 zile, cu ajutorul echipamentelor specifice (pe cale abiogena). Cele mai corespunzatoare celule sunt cele cu capacitate intre 200 si 400 tone, ale caror usi au o inchidere etansa pentru a pastra in interiorul lor compozitia amestecului gazos. In timpul introducerii fructelor in celule se racesc la temperatura de 4-8C, iar imediat dupa umplere temperatura se coboara la valoarea optima. La pastrarea merelor in atmosfera controlata temperatura de pastrare este uneori mai ridicata decat la pastrarea frigorifica normala. Temperatura scazuta de depozitare (0-1C) poate determina toxicitate prin existenta de dioxid de carbon la concentratii relativ ridicate. Dupa umplerea celulelor de refrigerare usile se inchid si se realizeaza compozitia gazoasa de 3% oxigen, 3% dioxid de carbon si 94% azot. In aceste conditii durata de pastrare este de 6-8 luni. Pentru refrigerarea prin aceasta metoda se folosesc celulele frigorifice KV97/S. Prin acest sistem se controleaza toti cei cinci factori fizico-chimici fundamentali in pastrarea fructelor si legumelor: temperatura; umiditatea (realizata cu vapori de apa seci si sterilizati); etilena (pura la 99,9%); ventilatia(constanta si omogena) si anhidra carbonica, garantand astfel o calitate exceptionala a produselor. PASTRAREA MERELOR IN DEPOZITE CU VENTILATIE NATURALA Acest mod de pastrare este putin raspandit si se foloseste numai de catre unitati agricole, care au construite depozite de acest tip. Fructele se pastreaza in lazi de tip P si D, care se stivuiesc lax sau cu cos de aerisire, sisteme care permit o circulatie cat mai activa a aerului si un contact al fructelor cu aerul de racire pe o suprafata cat mai mare. In aceste depozite stivuirea se face manual si mai rar mecanizat. Pe un m3 se pot depozita circa 180-200 kg fructe. Reglarea factorilor regimuluide pastrare se face greu,acestia fiind dependenti de temperatura si umiditatea aerului din mediul inconjurator. Toamna la introducerea fructelor in depozit, temperatura este ridicata ajungand la 12-15C, iar iarna scade sub 0C. Mentinerea temperaturii optime sau aproape de optim se face prin inchiderea si deschidera canalelor de acces pentru aer si a geamurilor.

Durata de pastrare economica a merelor este de 100-130 zile cu pierderi in medie de 12-18%. In timpul pastrarii merelor se produc pierderi care diminueaza cantitatea si calitatea acestora ca urmare a scaderii in greutate si a declasarilor care au loc. Marimea pierderilor care se inregistreaza in timpul pastrarii este determinata atat de conditiile de depozitare cat si de insusirile specifice soiului, provenienta, conditiile climatice ale anului, de cresterea si maturarea, etc. Astfel, in urma experimentelor efectuate de autori, a reiesit ca in depozitele ventilate mecanic sau inregistrat pierderi mai mici decat in depozitele simple de aproximativ 1,5 ori la scadera in greutate si 2,7 ori la deprecieriile calitative. In depozitele frigorifice, atat pierderile in greutate cat si deprecierile calitative au fost aproximativ de 3,5 ori mai mici comparativa cu depozitele simple. Soiurile la care sau inregistrat in general pierderi mai mici in timpul pastrarii sunt: Delicios dublu rosu, Delicios auriu, Winter banana. Exemplu : la soiul Jonathan, dupa 3 luni de pastrare la 3C, pierderile in greutate au fost de 2,64%la fructele introduse imediat in depozit si de 3,6%la fructele care inainte de depozitare au stat circa 3 saptamani la temperatura obisnuita a mediului exterior. Pregatirea merelor pentru comercializare fara a se tine seama de faptul ca pastrarea merelor se intrerupe inainte de termen sau in mod natural la limita lor de rezistenta, scoaterea lor din depozit se face cu mare grija, avand in vedere ca in anumite conditii merele isi pierd usor aspectul comercial. In toate cazurile se evita aburirea merelor intrucat acest fapt stimuleaza foarte mult dezvoltarea microorganismelor. In acest scop fructele se preincalzesc fie ridicand treptat temperatura din celula de pastrare, in care caz este necesara si posibila valorificarea in numai cateva zile a tuturor fructelor dintr-o celula, fie mentinand fructele intr-un spatiu tampon, celule goale, etc. cu temperatura intermediara. Manipularea merelor scoase de la pastrare se face cu mare grija, deoarece acestea sunt mai sensibile la vatamari si se depreciaza mai repede decat in momentul introducerii la pastrare.
Boli parazitare la fructe in perioada pastrarii in depozite Putrezirea umeda Parazit intalnit frecvent pe diferite specii de fructe: mere, pere, gutui, cirese, visine, piersici, struguri, prune, agrise in timpul tranzitarii, pastrarii sau comercializarii. Este cea mai pagubitoare dintre bolile care produc putreziri merelor pe timpul pastrarii si se gaseste cu frecventa mare la toate soiurile. Infectia are loc in livada sau depozit prin rani produse de insecte, boli sau in timpul manipularii transportului. In timpul pastrarii poate infecta fructele si prin lenticele. Modul de manifestare pe mere apare sub forma de pete moi, apoase, de culoare galben-pal, pana la brun. La inceput, petele sunt superficiale, de culoare deschisa, dar se 8

extind foarte repede in profunzime. Pe masura ce cresc in suprafata, se adancesc in pulpa, sub forma unui con, cu varful spre camera seminala si baza la suprafata. Tesuturile bolnave se desprind cu usurinta de cele sanatoase. Tesuturile bolnave sunt apoase, cu aspect translucid. Pielita este pergamentoasa si cedeaza usor la atingere. Putrezirea, la inceput, are miros de borhot, cu gust acrisor, intr-un stadiu avansat emana miros puternic de mucegai. Pe suprafata fructului putrezit se formeaza fructificatii sub forma unor pernite albverzui-albastrui. Fructele bolnave contin un antibiotic toxic pe care il secreta ciuperca, denumit palutina sau expansina. Aceasta boala foarte pagubitoare progreseaza lent in prima perioada a pastrarii, cand merele sunt tari si rezistente. Are o frecventa mai mare in depozite, dupa 2 luni de pastrare. Raspandirea agentului patogen este favorizata de incarcatura de spori pe fructe, starea de sanatate a fructului si conditiile de mediu. Prevenire si combatere executarea corecta a actiunilor fitosanitare in livada conform celor relatate anterior. Recoltarea corecta a fructelor, fara a le ranii sau lovi. Curatirea si dezinfectarea spatiilor de depozitare. Asigurarea conditiilor climatice constante in depozitele frigorifice de 0-1 grade Celsius si U.R. 80-95%, deoarece, temperaturile scazute impiedica dezvoltarea rapida a bolii. Putregaiul cenusiu Este frecvent la struguri, capsuni, cirese, piersici, caise, mere si pere. Soiurile sensibile de mere sunt cele cu cavitatea caliciala deschisa si cele cu pielita subtire. Este frecventa in depozitele cu temperatura scazuta si umiditate ridicata. Infectia este foarte pagubitoare pe fructele in curs de maturare si cele mature in livada si depozit. Fructele din apropierea solului sunt mai usor infectate. Manifestarea bolii la fructele din depozit, variaza in functie de mai multi factori, dar cel mai semnificativ este coloratia epicarpului. La soiurile verzi si galbene, se coloreaza in maro deschis spre galben, iar in jurul lenticelelor sunt pete mici (1-2 mm), de culoare inchisa, aspect dupa care se poate deosebi de putrezirea produsa de penicillium exp., daca nu sunt fructificatii. Soiurile rosii se coloreaza in maro inchis-mat, zona de putrezire este usor adancita si valurata fata de punctul de inoculare. Tesutul bolnav nu se separa net de cel sanatos. Pulpa putrezita are gust dulceag acrisor, placut, cu miros de fermentatie acetica. Fructificatiile (conidioforii si conidiile) apar destul de repede in cavitatea caliciala si pedunculara, apoi pe intreaga suprafata a fructului putrezit, sub forma unei pasle de culoare gri-cenusie. Printre filamentele miceliene se formeaza sclerotic, care ajuta la transmiterea bolii in anul urmator. Prevenire si combatere la fel ca la putrezirea umeda. Antracnoza merelor Parazit cu raspandire geografica larga, intalnit frecvent la mere si pere. Este tipica parazitilor lenticelari, latenti. Din aceasta grupa fac parte si Patarea lenticelara si Putregaiul amar al merelor. Prezinta importanta deosebita pentru pastrarea merelor o perioada mai indelungata. Contaminarea fructelor se face de la stadiul de formare a lenticelelor (iunie-

iulie) pana la recoltare. Sunt predispuse la contaminare soiurile tardive cu maturitate si recoltare intarziata. Infectiile sunt mai frecvente la fructele din interiorul coroanei sau partea de jos, unde temperatura este mai scazuta si umiditatea mai ridicata. In cazul infectiei lenticelare, ciuperca patrunde in cavitatea lenticelei si ramane in stadiul latent o perioada mai lunga sau mai scurta de timp in functie de conditiile de mediu. In aceste conditii, fructele la depozitare au aspectul fructelor sanatoase. Manifestarea bolii la inceput, lenticelele infectate se coloreaza in brun, apoi trec la tesutul inconjurator, iar petele se extind circular avand centrul mai deschis la culoare decat marginile. Ajung la diametrul de 2-4 cm si sunt cufundate in pulpa cu marginea bine delimitata la anumite soiuri si mai putin definite, necufundate la alte soiuri, ca Delicios rosu. In pulpa se extinde sub forma unei calote sferice, tesutul afectat are culoare brundeschis la inceput, mai tarziu brun-inchis, mai putin apos, cu gust amar. Foarte frecvent apar mai multe zone de putrezire pe acelasi fruct. Fructificatiile apar in ultima perioada a pastrarii, sub forma, de mici mameloane (acervuli) albe-cenusii, asezate imprastiat la suprafata petei. Formarea fructificatiilor este favorizata de umiditatea atmosferica si substantele volatile din depozit etilena. Prevenire si combatere executarea intregului complex de tratamente fitosanitare. Ultimul tratament sa se aplice cat mai aproape de recoltare, cu un amestec de fungicide pe baza de Captan (Merpan) sau cu fungicide pe baza de Milietiofanat (Topsin sau Benomil). Cerarea fructelor sau invelirea lor. In depozit, pe langa temperatura de 1-3 grade Celsius si U.R. de 80-95% sa se asigure o circulatie continua a aerului din interior. Putrezirea apoasa Aceasta boala este frecventa pe diferite specii de fructe: mere, pere, caise, piersici, prune, cirese, struguri, capsune, zmeura, mure etc. in timpul transportului si pastrarii. In general, contaminarea are loc dupa recoltare, in timpul sortarii, ambalarii, transportului, pastrarii, pe fructe cu rani mari, produse de rozatoare. Poate patrunde in fruct prin cavitatile pedunculare sau caliciale, suprapusa peste alte boli, ea fiind considerata o specie saprofita. Modul de manifestare pe mere, apare ca o putrezire foarte umeda, cu pulpa lichefiata, fructul se sparge usor. Putrezirea incipienta are forma circulara, culoare cafenie si afecteaza fructul in totalitate, in cateva ore, la temperatura de peste 7 grade Celsius. Tesutul putrezit are miros puternic de fermentatie si gust amarui. Fructificatiile ciupercii apar la scurt timp, sub forma unor filamente lungi, cenusii, care se termina cu maciulii negre, spongiile. In depozitele bine intretinute, cu fructe de calitate, nu este intalnita. Prevenire si combatere depozitarea de fructe sanatoase, fara rani. Asigurarea de conditii optime pentru pastrare. Putregaiul inimii mucegaiul roz Ciuperca se intalneste frecvent ca saprofita dar poate infecta merele si perele la nivelul lojelor carpelare, ca parazit principal si in jurul petelor de rapan, ca parazit secundar. Contaminarea se realizeaza in perioada recoltarii, la fructele cu cavitatile pedunculare si caliciale deschise, uneori si prin lenticele.

10

Se intalneste mai frecvent in livezile fertilizate abundent cu gunoi de grajd si in exces cu azot. Modul de manifestare la exterior, fructul are culoarea caracteristica soiului, foarte sanatos. In sectiune, in jurul lojelor carpelare, tesutul are o culoare maro inchis la interior si mai deschis spre tesutul sanatos. Zona putreda este apoasa si are gust foarte amar, la fel si tesutul sanatos din apropiere, are gust amar. In lojele seminale se formeaza o pasla densa, alb-rozie. Dupa 100-110 zile de pastrare tesutul putred este mai uscat si mai inchis la culoare. Prevenire si combatere Idem Penicillium spp. Putrezirea neagra Mai multe specii din genul Alternaria au fost semnalate la fructele putrezite, in timpul pastrarii la mere si pere, sunt mai frecvente Alternaria tennissima si Alternaria chartarum. Se intalneste cu precadere la soiurile cu pielita rosie. Contaminarea se realizeaza inainte de recoltare prin cavitatile pedunculare, caliciale si lenticele, mai rar prin rani. De obicei, intervine ca parazit secundar. Modul de manifestare - la infectiile lenticelare, apare ca o pata neagra care evolueaza lent, cand fructul a ajuns la maturitatea de consum. Se intalneste frecvent pe merele prabusite. Cand infectia a fost pedunculara sau caliciala, evolueaza circular prin zone mai inchise si mai deschise, in jurul punctului de infectie. In conditii optime se formeaza conidioforii si conidiile care se gasesc la suprafata tesuturilor infectate sub forma unor aglomerari de culoare inchisa. Prevenire si combatere masuri generale.

Ambalarea in vrac nu este corespunzatoare intrucat fructele se vatama si in plus manipularea lor se face anevoios, pierderile sunt mai mari si durata de pastrare este mai mica. Cele mai folosite ambalaje sunt lazile, a caror capacitate de incarcare este in jur de 20 de kg, se folosesc numai ambalaje curate care nu se captusesc cu carton sau hartie pentru a nu reduce capacitatea de aerisire. Asezarea lazilor se poate realiza prin unul din urmatoarele sisteme: cos de aerisire formand in cadrul unei incaperi grupe de lazi de cate trei metrii latime, la distanta de circa 80 cm intre ele; asezare compacta, formand in cadrul unei incaperi grupe de lazi de cate 2 metrii latime, distantele intre ele la circa 90 cm; asezare combinata,alterand un rand de lazi stivuite in crucis cu un rand asezat compact. Prin urmare cea mai apreciata metoda de depozitarea a merelor prin utilizarea frigului este metoda de pastrare in celule cu atmosfera controlata. Aceest lucru fiind demonstrat prin pierderile mici in greutate a cantitatii depozitate si o pastrarea mai indelungata a produselor.

11

BIBLIOGRAFIE TEHNICA FRIGULUI SI CLIMATIZARE (Alexandru Naghiu, Sorin Apostu) INDRUMATORUL SPECIALISTILOR FRIGOTEHNISTI DIN INDUSTRIA ALIMENTARA (Petru Niculita) TEHNOLOGIA PASTRARII SI INDUSTRIALIZARII PRODUSELOR HORTICOLE (I.Potec, L. Rosu, T. A. Tudor, A. Cotrau, Maria Elena Ceausescu, Doina Anton) SUPORT DE CURS: PRINCIPII SI METODE DE CONSERVARE A PRODUSELOR DE ORIGINE VEGETALA (Sevastita Muste) http://prosanitas.wordpress.com/2011/02/21/fructele-de-aur-ale-sanatatiimerele/ http://agricultura-romania.ro/boli-parazitare-la-fructe-in-perioada-pastrariiin-depozite/

12