Sunteți pe pagina 1din 2

Actul Reflex procesul fizic de raspuns la actiunea unui stimul

In sectiune transversala, maduva apare constituita, in interior, din substanta cenusie(formata din corpii neuronali) si substanta alba (alcatuita din fibre nervoase mielinice si din celule gliale). Substanta cenusie este dispusa in forma de H sau de fluture, cu doua coarne anterioare (unde se gasesc neuronii motori denumiti si motoneuroni sau neuroni somatomotori) si doua coarne posterioare (constituite din neuroni somatosenzitivi sau senzitivi si neuroni intercalari denumiti si de asociatie). Intre coarnele anterioare si posterioare se afla coarnele laterale(unde se gasesc neuronii vegetative cu o parte anterioara ce contine neuroni visceromotori si o parte posterioara cu neuroni viscerosenzitivi), mai pronuntate in regiunea toracica si lombara. Inconjurand substanta cenusie, la exterior, se afla substanta alba, organizata, de fiecare parte, in trei cordoane: anterior, lateral si posterior. Activitatea sistemului nervos se realizeaza prin actul reflex. Actul reflex este procesul fiziologic de raspuns la un stimul care actioneaza asupra unui anumit camp receptor si are ca substrat anatomic arcul reflex, constituit din: calea aferentta, un centru si calea eferenta. Calea aferenta este reprezentata de receptor si fibre nervoase aferente centrului reflex. Receptorii sunt formatiuni celulare specializate sau dendrite ale neuronilor din ganglionii spinali ori ai omologilor lor cranieni. Au proprietatea de a fi influentati de anumite modificari survenite in mediul extern sau inter, generand un impuls nervos, ce se autopropaga pe cai aferente pana la centrul nervos situate in nevrax. Centrii reflecsi sunt formatiuni nervoase la nivelul carora ajung si sunt prelucrate informatiile culese de receptori. In centrii nervosi, situati la diferite niveluri, se genereaza impulsuri care ajung in organele efectoare. Calea eferenta este reprezentata de fibrele ce pleaca de la centrii nevraxiali la organele efectoare care declanseaza un raspuns reflex. Uneori acesti centri sunt bine delimitati, alteori se intind pe mai multe etaje nervoase. Una din functiile fundamentale ale maduvei spinarii este cea reflexa. Functia reflexa sta la baza activitatii sistemului nervos. Datorita ei se realizeaza legatura dintre diferitele parti ale organismului si dintre organism si mediul inconjurator. In substanta cenusie a maduvei se afla centrii unor importante reflexe somatice si vegetative. a. Reflexele somatice medulare sunt de doua tipuri: monosinaptice (proprioceptive) si polisinaptice. 1. Reflexele monosinaptice sunt cele mai simple reflexe somatice. Urmarind declansarea reflexului rotulian prin percutia tendonului rotulian se constata reactia rapida(extensia gambei), deoarece arcul nervos cuprinde doi neuroni. Propriocentoprii (receptorii din muschi, tendoane sau articulatii) preiau informatia si, prin ganglionul spinal intra in maduva, prin cornul posterior, trecand direct in cel anterior. Axonul neuronului senzitiv face sinapsa direct cu motoneuronul medular din cornul anterior. Raspunsul pleaca pe cai eferente la musculatura striata, rezultand astfel raspunsul. Fiind monosinaptice si realizandu-se pe cai de conducere rapida, aceste reflexe au timp de latenta foarte scurt si, datorita lipsei neuronilor intercalari, sunt strict limitate si nu iradiaza. Asemenea reflexe sunt reflexele osteotendinoase (rotulian, ahilean etc). 2. Reflexele polisinaptice sunt caracterizate prin faptul ca arcul lor reflex include un numar variabil de neuroni intercalari intre neuronul senzitiv si cel motor. Din acest grup de reflexe cel mai tipic este reflexul de flexie. Acesta consta in inlocuirea unui menbru dupa aplicarea unui stimul nociv( intepatura, obiect fierbinte, current electric, etc) pe piele, tesut subcutanat sau muschi. Aceste reflexe de aparare, care indeparteaza

zona stimulate de agentul nociv, au un arc reflex constituit din cel putin trei neuroni si, de aceea, timpul lor de latenta este mai lung. Daca intensitatea stimulului este puternica, raspunsul motor este mai complex, flexia membrului stimulat insotindu-se de extensia membrului de partea opusa. In cazul unor stimuli extreme de nocivi se produce o activitate motorize din partea tuturor celor patru member, prin iradierea excitatiei. b. Reflexele vegetative medulare sunt de doua feluri: simpatice si parasimpatice. 1. Reflexul simpatic apare in momentele stimularii sistemului nervos simpatic adica in situatii neobisnuite, periculoase, cand organismul este pus in conditii optime pentru fuga sau lupta. Are receptori specifici numiti interoceptori si se clasifica, dupa natura excitantului in baro-, chemo-, osmo-, volo-, si algoreceptori. Calea aferenta este constituita din neuronii receptorilor viscerali. De la receptorii viscerali impulsul circula spre maduva spinarii unde ajunge la centrul vegetativ din cornul lateral. Facand sinapsa, eferenta pleaca spre muschii netezi de la nivelul viscerelor, efectorul primind adrenalina. Cele mai importante reflexe medulare simpatice sunt reflexele cardioacceleratoare pupilo-dilatatoare si cele vasoconstrictoare. 2. Reflexul parasimpatic tine de sistemul nervos parasimpatic ce exercita actiuni mai discrete dar mult mai extinse comparative cu cele ale simpaticului, interevenind in activitatea vegetativa in conditii obisnuite de viata. Interoceptorii sunt aceeasi ca si la reflexul simpatic baro-, osmo-, chemoreceptori etc. Calea aferenta este constituita din neuronii receptorilor viscerali. Impulsurile provenite de la nivelul viscerelor sunt transmise ascendent prin maduva, ajungand la nivelul hipotalamusului, talamusului si chiar in anumite arii corticale. Facand sinapsa in cornul lateral al maduvei spinarii eferenta pleaca spre organele efectoare, influentand tonusul fibrelor musculare netede si activitatea secretorie a diverselor glande. Printre cele mai importante reflexe parasimpatice amintim: reflexul sudoral, polomotor si motilitatea tubului digestive, reflxele de mictiune, defecatie si sexuale.

Mihalache Ramona Andreea Stanciu Roxana Maria XII E