Sunteți pe pagina 1din 23
ŞTIINŢA ŞI INGINERIA MATERIALELOR conf.dr.ing. Liana Balteş baltes@unitbv.ro curs 3
ŞTIINŢA ŞI INGINERIA
MATERIALELOR
conf.dr.ing. Liana Balteş
baltes@unitbv.ro
curs 3
PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI ÎNCERCĂRI DE DURITATE Duritatea H este dată de raportul dintre
PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI
ÎNCERCĂRI DE DURITATE
Duritatea H este dată de raportul dintre forţa F care acţionează asupra
penetratorului şi suprafaţa urmei lăsate de penetrator pe materialul de
încercat → H = F/S [MPa=N/mm 2 ] (fig.1.)
În general se aplică o forţă a cărei valoare este cunoscută şi se
măsoară urma plastică rămasă pe cale optică. În cazul maselor
plastice şi a cauciucului această metodă nu dă rezultate deoarece
după retragerea penetratorului urma dispare ca urmare a revenirii
elastice a materialului încercat. Încercarea de duritate a cauciucului şi
maselor plastice se face prin măsurarea adâncimii de pătrundere sub
sarcină.
Fig.1.Schema de principiu
a unei încercări de duritate
PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI Procedeele de determinare a durităţii se pot clasifica: - după
PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI
Procedeele de determinare a durităţii se pot clasifica:
-
după natura materialului de încercat;
-
după viteza de încercare,
-
după direcţia de acţionare a penetratorului.
Clasificarea după viteza de încercare
Cu sarcină statică: ex. Brinell, Vickers, Rockwell, Knoop
Cu sarcină dinamică:
cu măsurarea urmei după îndepărtarea sarcinii: ex. Poldi
cu măsurarea energiei de recul elastic: ex. Shore
PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI Clasificarea după direcţia de acţionare a penetratorului Direcţia de
PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI
Clasificarea după direcţia de acţionare a penetratorului
Direcţia de acţiune a penetratorului perpendiculară pe
probă: toate procedeele standardizate de încercare a durităţii
la metale, mase plastice şi cauciuc.
Direcţia de acţiune a penetratorului tangenţial la probă: ex.
duritatea prin zgâriere, duritatea prin şlefuire.
Determinarea durităţii prin metoda Brinell
Duritatea Brinell simbolizată HB (H de la englezescul
hardeness, B de la Brinell) permite determinarea durităţii
metalelor netratate termic precum şi a aliajelor cu
durităţi reduse şi medii.
Metoda constă în imprimarea pe suprafaţa probei a unei bile
din oţel cu diametrul D sub acţiunea unei forţe F.
Duritatea se calculează ca raport dintre forţa F şi suprafaţa
calotei sferice lăsată de penetrator pe probă (fig.2.).
PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI Fig.2. Schema încercării: F = Forţa de penetrare, D =
PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI
Fig.2. Schema încercării:
F = Forţa de penetrare, D = Diametrul bilei de oţel, d = Diametrul amprentei
Forţă
Forţă
diametrul
d
amprentei
h
2 F
HB =
2
2
π
D
D -
D
- d
PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI La determinările de duritate pentru oţeluri cea mai utilizată bilă
PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI
La determinările de duritate pentru oţeluri cea mai utilizată bilă este
cea cu D = 10 mm.
.
Grosimea piesei g > x·h (x=8 pentru oțel, x=10 pentru Cu, Al)
Distanţa între două determinări (b) şi faţă de marginea piesei (a),
ptr.
Urma trebuie să aibă
,25
<d< ,
a
-oţeluri:
a > 2,5 d
b > 4 d
a
b
-
Al
ş
i C
u
a > 3 d
b > 6 d
PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI Fig.3. Aparat pentru determinarea durităţii rinell
PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI
Fig.3. Aparat pentru determinarea
durităţii
rinell
PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI Determinarea durităţii prin metoda Vickers Metoda este similară cu cea
PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI
Determinarea durităţii prin metoda Vickers
Metoda este similară cu cea prezentată mai sus şi utilizează un
penetrator din diamant sub formă de piramidă dreaptă cu baza
pătrată. Denumirea vine de la firma care a construit pentru prima
dată acest tip de aparate. Ca şi in cazul durităţii Brinell forţa F este
aplicată lent asupra penetratorului (fig.4.) aşezat pe suprafaţa probei.
Duritatea HV se calculează ca raport între forţă şi aria suprafeţei
laterale imprimată pe probă.
F
F
F
HV =
=
= 1,8544 d
2
S
d 2
o
136
2sin
2
d = (d 1 + d 2 )/2, unde d 1 şi d 2 sunt diagonalele urmei.
PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI Fig.4. Schema încercării -
PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI
Fig.4. Schema încercării
-
PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI Fig.5. Aparat pentru determinarea durităţii Vickers a.varianta
PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI
Fig.5. Aparat pentru determinarea
durităţii Vickers
a.varianta clasică, b. varianta cu
vizualizare pe monitor
PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI Grosimea piesei trebuie să fie mai mare de 1,5d. Suprafaţa
PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI
Grosimea piesei trebuie să fie mai mare de 1,5d.
Suprafaţa trebuie pregătită în prealabil (rectificare), fiind în acelaşi
timp o încercare foarte precisă.
Se aplică tuturor materialelor.
Distanţa între două amprente şi poziţia acesteia faţă de marginile
piesei este:
a
a
oţeluri
a şi b > 2,5 d
49 N < F < 981 N
Al şi Cu
a > 3 d şi b > 6 d
49 N < F < 1180 N
b
PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI Determinarea durităţii prin metoda Rockwell Metoda apreciază duritatea
PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI
Determinarea durităţii prin metoda Rockwell
Metoda apreciază duritatea prin măsurarea adâncimii de pătrundere a
unui penetrator din diamant de formă conică (
) (fig.6.) sau
sferică din carburi dure sinterizate (HRB) în trei pași:
- mai întâi se aplică o forţă mică F 0 = 98 ± 2 N pentru a aduce
penetratorul în contact intim cu materialul (adâncimea a);
- după aceea se aplică o forţă suplimentară F 1 = 1373 ± 7 N, care,
sub acțiunea F 0 + F 1 , provoacă deformare elastică și plastică
materialului (adâncimea b);
- se retrage forța F 1 , după care, sub acțiunea doar a F 0 , rămâne o
urmă plastică de adâncime c.
PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI Durittea se determină direct pe cadranul unui ceas comparator (fig.7)
PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI
Durittea se determină direct pe cadranul unui ceas comparator (fig.7)
care urmăreşte deplasarea penetratorului direct în unităţi de duritate
Rockwell.
e
HRC = 100 -
0,002
Distanţa între două amprente succesive este:
Oţeluri a şi b > 3 mm
a
a
b
PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI Fig.6. Schema încercării de duritate Rockwell
PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI
Fig.6. Schema încercării de duritate Rockwell
PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI Fig.7. Aparat de determinare a durităţii Rockwell cu ceas comparator
PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI
Fig.7. Aparat de determinare
a durităţii Rockwell cu ceas
comparator (a) și digital (b)
PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI ÎNCERCAREA LA TRACŢIUNE Este încercarea de bază a unui material
PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI
ÎNCERCAREA LA TRACŢIUNE
Este încercarea de bază a unui material având drept scop ridicarea
curbei caracteristice tensiune-deformaţie.
Încercarea constă în supunerea la întindere unor epruvete de
diferite secţiuni (fig.8.) prin aplicarea unor sarcini progresive,
continue și fără șocuri în direcţia axei longitudinale, în general
până la rupere măsurându-se pe parcurs deformaţiile
corespunzătoare diferitelor valori ale forţei de întindere.
În timpul încercării epruveta se alungeşte,
se gâtuieşte se ecruisează şi în cele din
urmă se rupe.
Fig.8. Tipuri de epruvete ptr. încercarea
la tracţiune
Proprietăţi ale materialelor şi încercări D Sectiunea h a 0 b L 0 L L
Proprietăţi ale materialelor şi încercări
D
Sectiunea
h
a
0
b
L
0
L
L
t
0
c
d
0 şi S 0
Fig.9. Epruveta pentru încercarea la tracţiune
17
PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI Fig.10. Maşina de încercat la tracţiune şi epruvete după rupere
PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI
Fig.10.
Maşina de
încercat la
tracţiune şi
epruvete
după rupere
PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI d o -diametrul secţiunii iniţiale a epruvetei în secţiunea calibrată;
PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI
d o -diametrul secţiunii iniţiale a epruvetei în secţiunea calibrată;
S o -secţiunea iniţială a epruvetei;
a o şi b o -grosimea şi lăţimea iniţială în porţiunea calibrată;
L c -lungimea calibrată;
L o -lungimea iniţială (dintre repere trasate pe porţiunea calibrată);
L t -lungimea totală;
h-lungimea capetelor de prindere;
D-diametrul capetelor de prindere.
Din analiza curbei caracteristice se deduc:
-limita de proporţionalitate R p (σ p ) [N/mm 2 ]
-limita de elasticitate R p0,02 (σ e ) [N/mm 2 ]; la oţeluri se admite
abaterea de 0,01% şi limita se notează cu R p0,01
-limita de curgere R p0,2 (σ c ) [N/mm 2 ]; la oţeluri această alungire
este 0,2%
PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI -rezistenţa la rupere R m =F m /S [N/mm 2
PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI
-rezistenţa la rupere R m =F m /S [N/mm 2 ]
-alungirea la rupere A 5 =L u /L o ·100 [%]
L u -lungimea epruvetei în momentul ruperii
-gâtuirea la rupere Z= (S o -S u )/S o ·100 [%]
S u -aria secţiunii de rupere
-alungire totală A t =(L u -L o )/L o ·100 [%]
ax
o
ÎNCERCAREA LA COMPRESIUNE
Încercarea constă în aplicarea unei sarcini de compresiune în
general până la ruperea ei.
Forţele sunt orientate în sens invers forţelor de tracţiune.
În locul alungirii se obţine o scurtare, iar în locul gâtuirii o
umflare.
PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI Fig.11. Epruvetă cilindrică folosită la compresiune • Se determină
PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI
Fig.11. Epruvetă cilindrică folosită la compresiune
• Se determină –rezistenţa la rupere la
compresiune R c =F max /S o [N/mm 2 ]
-limita de curgere convenţională R cp
ÎNCERCAREA LA ÎNCOVOIERE
• Se aplică asupra epruvetei o sarcină de încovoiere până la
ruperea acesteia.
Fig.12. Schema încercării la încovoiere
• Se calculează rezistenţa la încovoiere R i
8 Fl
=
R i
3
π
d
0
PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI ÎNCERCAREA LA FORFECARE • Se aplică epruvetelor prelevate din
PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI
ÎNCERCAREA LA FORFECARE
• Se aplică epruvetelor prelevate din semifabricate care vor fi supuse în
exploatare forfecării. Se efectuează pe maşini de încercat la tracţiune sau
compresiune folosind dispozitive adecvate.
• Sub acţiunea forţei F epruveta P este forfecată între fălcile B 1 , B 2 şi
falca tăietoare B pe două secţiuni q şi q . Cunoscând diametrul
epruvetei d o şi forţa maximă de forfecare F max se calculează rezistenţa la
forfecare (fig.13.):
3
1
2
Fig.13. Schema încercării la forfecare
F 2 F
τ =
=
r
2
2 S
π
d
0
0
SUBIECTE Incercări de duritate. Incercări mecanice statice.
SUBIECTE
Incercări de duritate.
Incercări mecanice statice.