Sunteți pe pagina 1din 2

COMUNICAREA NONVERBAL este cumulul de mesaje, care nu sunt exprimate prin cuvinte si

care pot fi decodificate, crend intelesuri. Aceste semnale pot repeta, contrazice, inlocui, completa sau
accentua mesajul transmis prin cuvinte.
Importanta comunicarii nonverbale a fost demonstrata in 1967 de catre Albert Merabian. In urma
unui studiu, acesta a ajuns la concluzia ca numai !" din mesaj este transmis prin comunicare verbala in
timp ce #$" este transmis pe cale vocala si !!" prin limbajul corpului.
Mesajele comunicarii nonverbale sunt transmise prin mimica, privire, %estica si prin elementele
de paralimbaj.
Mimica reprezinta modul in care trasaturile fetei redau trairile unei persoane. In timpul unui
discurs, pentru a ajuta la casti%area increderii publicului, mimica nu trebuie sa intre in contradictie cu
cele spuse. &orbitorii experimentati pot folosi anumite trucuri care sa ii ajute in convin%erea auditoriului.
'e exemplu, fara a spune in cuvinte ca sunt impotriva unei idei, acestia o sustin zambind ironic, creand
o reactie de opozitie fata de ceea ce spun.
Mimica poate fi un element important atat pentru captarea atentiei cat si pentru pastrarea
acesteia, mai ales atunci cand publicul este suficient de aproape pentru a observa trasaturile
vorbitorului. ( incruntare usoara sau un rictus lejer trezesc interesul, ciar daca in mod uzual nu sunt
lucruri de dorit intr)un discurs. *ocmai lipsa de dezirabilitate le face sa fie atractive, insa orice accentuare
a lor poate starni nervozitate si reactii adverse.
Zambetul este un element care ajuta vorbitorul sa atra%a bunavointa publicului, deoarece
transmite prietenie, apropiere si si%uranta de sine. 'in acest motiv este recomandabil ca in introducerea
discursului vorbitorul sa zambeasca.
Incruntarea transmite concentrare, atentie maxima dar si incordare si ri%iditate. 'e aceea nu este bine
ca vorbitorul sa stea incruntat, deoarece transmite catre auditor o stare de tensiune care poate provoca
o ruptura.
Rictusul +scimonosirea fetei, induce ideea de nesi%uranta. -ublicul tinde sa creada ca cel care
tine discursul nu spune adevarul sau nu cunoaste tema despre care vorbeste, fiind indicat ca vorbitorii
neexperimentati sa evite folosirea sa.
Privirea este un factor important al limbajului nonverbal, ea fiind si modalitatea prin care se
pastreaza le%atura dintre vorbitor si public. .aptul ca privirea nu este indreptata spre public induce
sentimentul de nesi%uranta si de ascundere a adevarului.
/ontactul vizual permanent este decisiv pentru casti%area bunavointei si a increderii. In cazul
unui public numeros, pentru a crea fiecaruia impresia ca este privit, cea mai simpla posibilitate pentru un
vorbitor este de a se uita la public in forma literei 0, incepand cu ultimul loc din stan%a salii si terminand
cu primul loc din dreapta.
Gestica si postura 1ipsa %esturilor face discursul sa piarda din dinamism si sa devina plictisitor.
-e de alta parte, utilizarea excesiva a acestora induce publicului o stare de a%itatie, rezultatul fiind
obosirea audientei.
2n alt obiectiv pentru vorbitor este ca %esturile facute in timpul unui discurs sa atra%a atentia
asupra celor spuse fara a deranja publicul. 3vitarea %esturilor a%resive +mainile tinute in solduri,
indreptarea de%etului aratator catre auditor,, nervoase +pocnitul din de%ete, sau a celor care denota
indecizie sau nesi%uranta +jocul cu diferite obiecte, trecerea mainii prin par, sau aranjarea parului, face
mai si%ura obtinerea unui rezultat pozitiv.
4estica ofera nenumarate cai de captare a atentiei. ( simpla bataie din palme sau pocnirea din
de%ete sunt %esturi care nu sunt intalnite in mod uzual la un vorbitor. 'in acest motiv, ele au rolul de a
aduce un lucru nou, atractiv. In momentul folosirii %esturilor pentru a atra%e atentia trebuie sa se ia in
calcul si ceea ce se spune in acel moment, pentru a nu crea contradictii. 'e asemenea, este important
ca %estul sa nu fie exa%erat, ostentativ sau ji%nitor
-ostura ferma, dar nu ri%ida, a vorbitorului ofera un plus de si%uranta celor spuse. (rientarea
spre public este, de asemenea, un element ajutator pentru captarea atentiei si pastrarea acesteia pe
parcursul desfasurarii discursului. -entru a ne da seama ct de frecvente sunt %esturile pe care le
folosim, putem s5 6ncerc5m s5 vorbim cu minile la spate.
/teva elemente ale limbajului %esturilor ar fi7 strn%erea pumnilor ) denot5 ostilitate 8i mnie, sau
depinznd de context, determinare, solidaritate, stres9 bra:e descise ) sinceritate, acceptare9 mn5 la
%ur5 ) surpriz5 8i acoperirea %urii cu mna ) ascunderea a ceva, nervozitate. /apul sprijinit 6n palm5
semnific5 plictiseal5, dar palma +de%etele, pe obraz, dimpotriva, denot5 interes extrem. Minile :inute la
spate pot s5 exprime superioritate sau 6ncercare de autocontrol.
COMUNICAREA PARAVERBAL constituie o alta componenta de baza a limbajului. 3a presupune
utilizarea modalitatilor de exprimare vocala pentru a da anumite intelesuri cuvintelor din discurs. *onul,
ritmul si volumul vocii pot fi folosite in asa fel incat sa ii atra%a si sa ii convin%a pe cei care asculta un
discurs.
!o"ul este inflexiunea vocii pe care o foloseste un vorbitor. 3l poate fi calm, a%resiv, pedant, nervos,
cald, rece etc. -entru a avea succes, intr)un discurs este preferabil sa se foloseasca un ton calm si
si%ur, dar care sa nu fie uniform. ;cimbarile acestuia sunt importante, intrucat ele rup monotonia,
facand ca expunerea sa casti%e in atractivitate. *recerea de la un ton calm la un ton entuziast nu poate fi
scapata, rezultand o atentie sporita din partea auditoriului.
Ritmul vorbirii reprezinta felul in care alterneaza cuvintele accentuate cu cele neaccentuate si frecventa
acestora. 3l este ales in functie de ceea ce se doreste sa se comunice.
-entru accentuarea ideilor importante din cadrul unui discurs se folosesc ruperile de ritm. ;pre exemplu,
se poate folosi in expunere un ritm alert, pentru ca inainte de introducerea unei idei importante ritmul sa
se reduca, si sa se reia la aceeasi intensitate in explicarea ideii.
Volumul este intensitatea vocii cu care un vorbitor se adreseaza publicului. /el care tine un discurs
trebuie sa vorbeasca suficient de tare pentru a fi auzit de toate persoanele care il asculta. In %eneral nu
este bine sa se foloseasca un volum foarte ridicat, deoarece acest lucru poate fi perceput ca o a%resiune
de cei din jur.