Sedimentul urinar este obtinut din urina recoltat proaspt si contrifugat, dup aruncarea

supernatantului; se examineaz la microscop, ntre lam si lamel, fr colorare.

A. Elementele neorganizate care intr n componenta urinii sunt reprezentate de sruri precipitate
sub form cristalin sau amorf. Cristalizarea depinde de gradul de concentrare al urinii, de pH-ul
urinar. Reactia acid a urinii permite cristalizarea acidului uric, uratilor, oxalatului de calciu si
cistinei. Reactia alcalin favorizeaz cristalizarea fosfatului amoniaco-magnezian, fosfatului bi- si
tricalcic, carbonatului de calciu si uratului de amoniu. Eliminarea abundent de cristale la bolnavi cu
diet echilibrat anunt o litiaz renal.
Aspectul microscopic al cristalelor permite identificarea lor:
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o

acid uric: cristale galbene, polimorfe (rombice, cubice, n butoi, lance, stea, haltere, fus)
uratii: granulatii fine, amorfe glbui; n cantitate mare, depozitul macroscopic este roz (se
dizolv prin adugare de NaOH sau la cald)
oxalatii de calciu: form de plic, clepsidr
sulfat de calciu: ace fine, incolore, grupate n rozet, apar n urini foarte acide
fosfati amoniaco-magnezieni: cristale asemntoare cu un capac de sicriu
fosfat bicalcic: cristale aciforme, n cruce sau n stea
fosfat tricalcic: precipit sub form amorf
carbonatul de calciu: granulatii amorfe, ca mici sfere grupate
uratul de calciu: granulatii amorfe, ac mici sfere grupate
uratul de amoniu - sfere galben brune, cu prelungiri n form de spini

Cristalele de fosfati de calciu sau amoniaco-magneziene, precum si cristalele de oxalat de calciu se

gsesc n sedimentul urinar n cazul alimentatiei vegetariene, dar si n litiaza renal, n diabetul zag
harat si n gut.
Cristalele de urati si acid uric, prezente n cazul alimentatiei carnate, dar si n caz de distrugeri
tisulare mari, hemoragii digestive, leucoze, stri febrile, litiaz uric, gut.
Mai rar, se pot ntlni cristale de cistin (mici plci transparente, cu 6 fete, incolore), cristale sub
form de sfere mici si strlucitoare cu dungi radiare si concenmtrice (leucin), sub form de ace
foarte subtiri n mnunchiuri sau aspect de stea (tirozin).
B. Elementele organizate din sedimentul urinar cuprind celule epiteliale, leucocite, eritrocite,
cilindrii, eventual flor microbian sau paraziti, spermatozoizi.
1. Celulele epiteliale provin din rinichi, ci urinare si vagin.
-a. Renale - form poligonal, rotund, cu nucleu mare, citopl. granular si mai mari dect leuc.
-b. Ci urinare
o
o
o
o

straturile superficiale contin celule pavimentoase sau rotunde (ca si celulele renale)
straturile mijlocii contin celule n form de rachet, par, fuziforme
straturile profunde au celule ovoide
cile ureterale au celule epiteliale cilindrice

Patognomonice pt. o afectare renal sunt cel. epiteliale renale, mpreun cu cilindrii hialinogranulosi.
-c. Vagin: celule mari, voluminoase, cu margini ndoite, adesea n placarde
Nu este usor s se determine provenienta exact a celulelor epiteliale. Prezenta n urin a ctorva
celule epiteliale nu are nici o semnificatie patologic, abundenta lor exprim o descuamare
considerabil si semnaleaz o inflamatie a tractului urinar. Dac forma celulelor este bine pstrat si
caracteristic, se poate presupune cu destul probabilitate sediul procesului inflamator.

2. Eritrocitele pot apare si n urina normal, mai putine de 3-4 hematii pe un cmp (n medie). Peste
acest numr se vorbeste de hematurie microscopic. La microscop au aspect de disc glbui, cu dublu
contur, strlucitoare. Cnd urina contine foarte abundente hematii (tot cmpul microscopic acoperit)
este o hematurie macroscopic. Dup originea si cauzele lor, hematuriile pot fi:
-renale (n litiaza renal, tumori renale benigne sau maligne, TBC renal, infarcte renale, necroz
papilar, rinichi polichistic, glomerulonefrite acute sau cronice, etc.)
-vezico-ureterale (n neoplasme de prostat, polipoza uretro-vezical, infectii, tumori vezicale, litiaza
vezicii urinare, corpi strini intravezicali sau ureterali, diverticuli vezicali, traumat. vezico-uretr., etc.
-extraurinare: genitale, n leucoze, endocardite, diateze hemoragice, etc.
Pentru orientare asupra provenientei eritrocitelor, se recomand examinarea la microscop a
coloritului lor: eritrocitele decolorate caracterizeaz bolile renale (eritrocitele au trecut prin filtrul
renal), iar cele bine colorate apartin cilor urinare. n urinile hipotone, eritrocitele se balonizeaz, iar
n cele hipertone se balonizeaz si arat ca ciulinii.
3. Leucocitele apar normal n urin sub 10 pe cmp. Aspectul este asemntor unor globule sferice
granulate. Cnd numrul leucocitelor depseste 10 pe cmp si apar libere, grupate sau alterate, este
vorba de o leucociturie patologic. Aceasta semnific o infectie urinar. Celulele SternheimerMalbin sunt leucocite modificate n conditiile de osmolaritate urinar sczut, considerate
patognomonice pentru suferintele nefronului distal (dac depsesc 10% din leucocitele urinare). n
prezent, ns, se consider c acest tip de celule poate apare nu doar n afectiuni renale, ci si n alte
afectiuni n care exist o hipo-osmolaritate a urinii. Aceste celule se vizualizeaz prin colorare cu 2
solutii pe baz de violet de gentian si safranin si au aspect de leucocite mari, atipice, cu nucleu
rotund si granulatii citoplasmatice animate de miscri browniene.
4. Cilindrii sunt formatiuni alungite, cilindrice, bine colorate, ce reproduc ca niste mulaje forma
tubilor uriniferi. Ei se formeaz prin gelificarea n tubii renali distali a proteinelor, substantelor
albuminoide si mucoase, nglobnd n acest mulaj elemente figurate sanguine, celule epiteliale,
detritusuri celulare, bacterii, etc. Semnificatia cilindrilor difer n functie de compozitia lor, de
abundenta lor n urin:
o
o
o
o
o
o
o

cilindrii hialini, mulaje proteic translucide, apar si la normali, dup efort, ortostatism, mai rar
n context patologic renal. Au o structur fin, sunt transparenti, cu extremitti rotunjite.
cilindrii granulosi sunt opaci, cu granulatii inegale si sunt prezenti n nefritele difuze acute si
cronice.
cilindrii epiteliali contin epitelii tubulare morfologic normale. Apar n nefrite (nsotind
cilindrii granulosi), mai ales n nefritele acute si n necroza tubular acut.
cilindrii leucocitari indic prezenta unor procese inflamatorii ale parenchimului renal, cu
focare glomerulare sau interstitiale. Au valoare diagnostic important n pielonefrite.
cilindrii hematici contin hematii intacte sau alterate, indicnd o leziune glomerular
cilindrii grsosi cu granuatii mari, glbui, se ntlnesc n sindroame nefrotice sau n
proteinurii masive.
cilindrii pigmentari, hemoglobinici, mioglobinici, bilirubinici apar n conditii speciale (n
hemoglobinurii de efort, n sindromul de strivire).

Cilindrii adevrati trebuie diferentiati de formatiunile similare care nu au o semnificatie patologic:

o
o

pseudocilindrii alctuiti din urati, fosfati, sruri minerale sau din germeni ce simuleaz
cilindrii granulosi (dar sunt solubili n acid acetic 3%)
cilindroizii, formatiuni cilindrice constituite din mucusul precipitat n tubii renali (aspect de
panglic cu dungi, unul din capete despicat, uneori)

5. Alte elemente ce pot fi gsite n sedimentul urinar :

o
o
o
o

flormicrobian, necesit examinare prin urocultur.

paraziti (Trichomonas vaginali), oxiuri.
celule neoplazice (celule atipice izolate sau conglomerate).
spermatozoizi

o
o

filamente de mucus, ca benzi subtiri, albicioase, fr semnificatie patologic.

levuri (pot fi confundate cu eritrocitele)

Prin numeroasele date utile pentru diagnostic, se concluzioneaz c pe bun dreptate, sedimentul urinar este
considerat o biopsie renal intravital, iar n perspectiva optimist c fiecare dispensar va fi dotat cu un
microscop, sperm ca acest material s constituie un ajutor colegilor nostrii pentru rotunjirea
diagnosticului clinic.

Descriere
Examenul microscopic se face pe sedimentul urinei proaspete, la cel mult 4 ore de la emisie. Se agita proba si apoi se
centrifugheaza 10-15 mL urina la 2000 rpm timp de 5 min. Daca volumul probei este prea mic pentru a fi centrifugata, se
examineaza direct la microscop, dar se consemneaza in raportul final de analize ca rezultatul se refera la urina necentrifugata. Se
elimina supernatantul, lasandu-se ~1 mL, iar sedimentul se resuspenda si se examineaza la microscop.
In functie de numarul elementelor/camp microscopic modalitatea de exprimare a rezultatelor obtinute la examenul sedimentului
urinar este urmatoarea, unde Hpf = camp microscopic de putere mare (obiectiv 40x) si Lpf = camp microscopic de putere mica
(obiectiv 20x):
- rare: 1-4/hpf;
- relativ frecvente: 5-15/hpf;
- frecvente: 15-50/hpf;
- foarte frecvente: >50/hpf;
- hematurie microscopica masiva/Piurie (atunci cand campul microscopic este plin de hematii/leucocite);
- cilindrii se raporteaza ca tip si numar mediu pe 10-15 campuri de putere mica (lpf).
Eritrocitele au forma de disc biconcav, nu contin nucleu, sunt perfect conturate si se gasesc in numar foarte redus in urina
normala. In urinile acide sau hipertone hematiile se pot contracta devenind piriforme sau crenelate, simuland granulatii, iar in urinile
alcaline sau hipotone (diluate) se pot umfla devenind rotunde si se pot liza. Hematiile din urina pot proveni din orice parte a tractului
urinar, de la glomerul pana la meatul urinar, iar la femei pot fi rezultatul contaminarii menstruale. Este foarte important sa se
mentioneze prezenta eritrocitelor dismorfice (deformate); un procent >30% indica originea glomerulara a hematuriei.
Leucocitele au aspectul unor globule sferice granulate, de marimi diferite, mai mari decat eritrocitele; pot aparea izolate sau
grupate; sunt in principal neutrofile si pot fi recunoscute dupa granulatiile caracteristice si nucleul lobulat. In urina normala este
prezent un numar mic de leucocite. Leucocitele se micsoreaza in urina hipertona; se umfla si se lizeaza in urina alcalina sau
hipotona (in urina alcalina sau hipotona leucocitele scad cu 50% in decurs de o ora, la temperatura camerei). La femei pot fi
intalnite pana la 40% rezultate fals-pozitive, ca urmare a contaminarii vaginale. Un numar crescut de leucocite sugereaza un
proces inflamator la nivelul tractului urinar sau in zonele adiacente. Cand numarul lor este foarte mult crescut si prezinta un aspect
degradat (piurie) sau apar grupate este suspectata o infectie acuta a cailor urinare. Uneori, piuria se intalneste si in afectiuni acute
non-renale, ca apendicita sau pancreatita. Poate aparea de asemenea si in conditii non-infectioase cum ar fi glomerulonefrita (ex.
in LES), acidoza tubulara renala, starile de deshidratare, stresul si leziunile iritative ale ureterelor, vezicii sau uretrei. Datorita
importantei sale, prezenta leucocitelor grupate trebuie raportata. Un numar crescut de limfocite si plasmocite sugereaza rejet acut
de grefa renala, iar numarul crescut de eozinofile se asociaza cu nefrite tubulo-interstitiale si hipersensibilitate la penicilina.
Celulele epiteliale din urina pot avea originea in orice portiune a tractului urogenital, incepand cu tubii contorti proximali pana la
uretra sau vagin. In mod normal se intalnesc in urina ca urmare a descuamarii fiziologice a celulelor senescente. O crestere
semnificativa indica inflamatii in zona tractului urinar din care sunt derivate aceste celule. Se pot raporta 3 tipuri de celule
epiteliale: tubulare renale, tranzitionale si scuamoase.
- celulele epiteliale tubulare renale sunt ovale, putin mai mari decat leucocitele si se disting prin nucleul mare, rotund. Prezenta lor
are semnificatie diagnostica, indicand leziuni tubulare asociate cu pielonefrite, necroza tubulara acuta, intoxicatie cu salicilat si
rejetul grefei renale.
- celulele epiteliale tranzitionale sunt rotunde, piriforme sau columnare, de 2-4 ori mai mari decat leucocitele si pot contine
ocazional 2 nuclei. Provin din epiteliul care captuseste tractul urinar, de la pelvis pana in cele doua treimi proximale ale uretrei.
- celulele epiteliale scuamoase sunt mari, plate, cu forma neregulata si contin un nucleu central mic. Provin din uretra si vagin.
Cristalele nu se gasesc de obicei in urina proaspat emisa, dar pot aparea dupa ce aceasta a stat mai mult timp la temperatura
camerei. Cristalele se formeaza atunci cand urina este suprasaturata cu un anumit compus cristalin sau cand proprietatile de
solubilitate ale acestuia sunt alterate. In cazul in care precipitarea apare la nivelul rinichiului sau tractului urinar, consecinta este
formarea calculilor urinari. Cele mai multe dintre cristalele ce pot fi gasite in urina au importanta clinica scazuta, exceptand cazurile
de dezechilibre metabolice, formarea calculilor sau reglarea medicatiei. Cristalele pot fi identificate dupa aspect sau, daca este
nevoie, dupa proprietatile lor de solubilitate; pH-ul urinar influenteaza puternic formarea cristalelor. Cristalele gasite in mod frecvent
in urina acida sunt: acid uric, oxalat de calciu si urati amorfi; mai rar sunt prezente alte tipuri: sulfat de calciu, urati de sodiu, acid
hipuric, cistina, leucina, tirozina, colesterol.
Cristale de acid uric pot fi prezente in urina normala, dar pot avea si semnificatie patologica (guta, metabolism purinic accelerat,
stari febrile acute, nefrite cronice, sindromul Lesch-Nyhan).
Cristalele de oxalat de calciu sunt frecvent intalnite in urina acida si neutra, dar ocazional pot aparea si in urina alcalina; pot fi
prezente in urina normala, in special dupa ingestia de alimente bogate in oxalati cum ar fi: rosii, spanac, usturoi, portocale,
sparanghel si dupa consumul unei doze mari de vitamina C. Prezenta oxalatilor de calciu in numar mare, in special in urina
proaspat emisa, sugereaza posibilitatea prezentei de calculi urinari; alte conditii asociate cu prezenta de oxalat de calciu in
cantitate crescuta sunt: intoxicatia cu etilen glicol, diabet zaharat, afectiuni hepatice si boli renale cronice severe.
Uratii amorfi sunt saruri de Na, K, Mg, Ca si se gasesc sub forma amorfa necristalina (uratul de sodiu poate aparea si sub forma
de cristale); nu au semnificatie clinica.
Cristalele de acid hipuric si sulfat de calciu apar rar in urina si nu au semnificatie clinica. In schimb, cristalele de cistina au
intotdeauna semnificatie clinica, aparand in cistinoza sau cistinuria congenitala si pot forma calculi. De asemenea, cristalele de
leucina sunt clinic semnificative, fiind intalnite in boala urinei cu miros de sirop de artar, sindromul Fanconi si in boli hepatice
severe (ciroza terminala, hepatita virala severa si atrofie galbena acuta a ficatului). Cristalele de leucina si tirozina sunt frecvent
intalnite impreuna in urina pacientilor cu boli hepatice, iar cele de tirozina sunt prezente in tirozinoza.
Prezenta cristalelor de colesterol in urina indica distructii tisulare extinse; aceste tipuri de cristale sunt intalnite in nefrite si nefroze;
de asemenea apar in chilurie, care este consecinta obstructiei abdominale sau toracice a drenajului limfatic.
Alte tipuri de cristale care pot aparea in urina acida sunt cristalele medicamentoase: sulfonamide, substante radioopace
(Hypaque, Renografin - substantele radiografice sunt substante foarte dense, iar prezenta cristalelor in urina se asociaza cu
cresterea densitatii >1.030), doze mari de ampicilina administrata parenteral. In unele cazuri de bilirubinurie, aceasta poate
cristaliza in urina acida.

In urina alcalina se intalnesc alte tipuri de cristale: fosfati amoniaco-magnezieni (triplu fosfat), fosfati amorfi, carbonat de calciu,
fosfati de calciu, biurati de amoniu. Cristalele de triplu fosfat se pot intalni in urina normala, dar pot forma si calculi urinari; pot fi
intalnite in cistite si pielite cronice, hipertrofia prostatei, retentia de urina. Cristalele de fosfat de calciu se asociaza de asemenea
cu formarea de calcuri urinari.
Cilindrii urinari: se formeaza in lumenul tubilor renali ca urmare a precipitarii mucoproteinelor Tamm-Horsfall (secretate de tubii
renali) sau aglutinarii de celule/alte materiale intr-o matrice proteica; unii cilindri (cilindrii cerosi) pot contine proteine serice. Factorii
implicati in formarea cilindrilor sunt staza urinara, aciditatea crescuta, prezenta de constituenti proteici si incarcatura ionica
anormala. Prezenta cilindrilor urinari se asociaza de obicei cu proteinuria, dar pot fi intalniti si in absenta acesteia. Originea
cilindrilor este intotdeauna renala, fiind indicatori de boli renale intrinseci. Astfel, pot fi prezenti in afectiuni glomerulare, tubulare,
infectii renale. Cilindrii sunt clasificati pe baza aspectului si a componentelor celulare aflate in compozitia lor. Uneori pot fi dificil de
diferentiat datorita degenerarii sau compozitiei mixte. Largimea cilindrilor indica dimensiunea tubilor renali in care are loc formarea
lor; largimea cilindrilor este descrisa ca ingusta (cat 1-2 eritrocite), medie (3-4 eritrocite) si mare (5 eritrocite). Cilindrii mari se
formeaza in tubii colectori; prezenta lor indica de obicei reducerea marcata a capacitatii functionale a nefronului si boala renala
terminala. Semnificatia cilindrilor este diferita in functie de tipul lor.
Cilindrii hialini sunt cei mai frecventi cilindri intalniti in urina; sunt formati din proteine Tamm-Horsfall gelificate si pot fi depistati in
afectiuni renale usoare; in numar mic pot fi prezenti in urina normala, iar in cantitati crescute dupa efort fizic intens sau in stari de
deshidratare. Cilindrii hialini se examineaza cu intensitate luminoasa mica deoarece sunt incolori si transparenti. In urini diluate
(<1.010) sau alcaline cilindrii se dizolva si pot sa nu fie gasiti chiar cand proteinuria este semnificativa.
Cilindrii leucocitari puri se intalnesc mai rar si prezenta lor indica pielonefrite acute, nefrite interstitiale, nefrita lupica,
glomerulonefrite. Mai frecvent, leucocitele se depun pe cilindrii de mucus, hialini etc.
Cilindrii eritrocitari pot fi formati dintr-un numar redus de celule inglobate intr-o matrice proteica sau din celule numeroase strans
impachetate; daca celulele sunt intacte, sunt numiti cilindri eritrocitari, iar daca elementele celulare sunt degenerate, sunt numiti
cilindri hematici sau de hemoglobina. Cilindrii eritrocitari semnifica hematurie renala si prezenta lor este intotdeauna patologica,
fiind de obicei diagnostica pentru boli glomerulare: glomerulonefrite (acute si cronice), nefrita lupica, sindrom Goodpasture,
endocardita bacteriana subacuta, traumatisme renale. Pot fi intalniti si in infarct renal, pielonefrite severe, insuficienta cardiaca
congestiva, hipertensiune maligna, tromboza de vena renala si periarterita nodoasa.
Cilindrii granulosi pot fi rezultatul degenerarii cilindrilor celulari sau pot rezulta prin precipitarea proteinelor serice intr-o matrice de
mucoproteine Tamm-Horsfall. Apar in procese patologice renale grave, dar pot fi prezenti si tranzitoriu dupa efort fizic intens.
Cilindrii epiteliali se intalnesc foarte rar si se formeaza ca urmare a stazei si descuamarii celulelor epiteliale din tubii renali. Pot fi
prezenti in urina dupa expunerea la nefrotoxice sau virusuri (citomegalic, virusuri hepatitice), care produc necroza tubulara. De
asemenea, pot aparea in boli renale cronice severe si in rejetul grefei renale.
Cilindrii cerosi rezulta din degenerarea cilindrilor granulosi; sunt intalniti in insuficienta renala cronica severa, hipertensiunea
maligna, amiloidoza renala si nefropatia diabetica; de asemenea pot fi intalniti in boli renale acute, rejetul grefei renale, inflamatia si
degenerescenta tubulara.
Cilindrii grasosi contin picaturi de grasime si corpusculi ovali grasi degenerati, inglobati intr-o matrice proteica. Sursa picaturilor
de grasime este de obicei degenerescenta grasoasa a epiteliului tubular, iar acest tip de cilindri este intalnit in sindromul nefrotic,
glomeruloscleroza diabetica, nefroza lipoida, glomerulonefrite cronice, lupus, toxice renale.
Alte structuri ce pot fi prezente in urina includ bacterii, levuri, cilindroizi, spermatozoizi, mucus si grasimi. In mod normal, urina este
sterila pana in vezica urinara, iar contaminarea poate aparea la nivelul uretrei sau vaginului sau din alte surse externe.
Bacteriile (flora microbiana) prezente in urina proaspata corect recoltata si insotite de un numar mare de leucocite indica de
obicei o infectie de tract urinar.
Levurile pot aparea in infectiile tractului urinar in special la pacientii diabetici; ele pot fi intalnite si ca urmare a contaminarii
cutanate sau vaginale. Candida albicans este levura cea mai frecvent intalnita.
Cilindroizii au aspect asemanator cilindrilor, sunt de obicei hialini si, deoarece apar in conjunctie cu cilindrii, sunt considerati ca
avand aceeasi semnificatie ca acestia.
Spermatozoizii apar in urina barbatilor ca urmare a emisiilor nocturne, convulsiilor epileptice, bolilor aparatului genital sau
spermatoreei. Pot aparea la ambele sexe in urma unui contact sexual.
Filamentele de mucus apar in numar mic in urina normala, dar numarul lor poate creste in cazul inflamatiei sau iritatiei tractului
urinar.
Unii paraziti care pot aparea ocazional in urina, rezidenti in tractul urinar sau ca urmare a contaminarii vaginale sau fecale, sunt:
Trichomonas vaginalis (se raporteaza numai daca este mobil si se insoteste de obicei de leucocite si celule epiteliale), oua de
Enterobius vermicularis si ocazional chiar adultul femela, oua de Schistosoma haematobium (rezident in venele din peretele vezicii
urinare), insotite de leucocite si hematii.
Grasimea poate fi prezenta in urina sub forma de picaturi libere, corpusculi ovali grasi sau incorporata in cilindri. Corpusculii ovali
grasi sunt de obicei celule tubulare renale care contin picaturi de grasime si rezulta fie din incorporarea grasimii filtrate glomerular,
fie in urma degenerarii grase a celulelor tubulare; de asemenea pot fi macrofage sau polimorfonucleare care au fagocitat grasimi
sau celule degenerate. In lipurie, picaturile de grasime pot fi observate plutind la suprafata urinei. Prezenta grasimii in urina este
asociata cu sindromul nefrotic, diabetul zaharat, eclampsia, toxice renale, glomerulonefrite cronice, nefroza lipoida, embolia
grasoasa, leziuni superficiale extensive asociate cu zdrobirea tesutului gras subcutanat, fracturi ale oaselor lungi, pelvisului sau
fracturi multiple.

Recomandari
Recomandari pentru efectuarea sedimentului urinar:
- rezultate patologice la examenul urinei pe strip;
- prezenta unei simptomatologii sugestive pentru afectiuni renale si ale tractului urinar cat si monitorizarea acestor afectiuni.

Pregatire pacient
Recoltarea pentru examenul de urina se face din prima urina de dimineata, jetul mijlociu, dupa o prealabila toaleta locala.

Metoda
Se examineaza la microscop intre lama si lamela. Cei mai multi autori recomanda ca examinarea celulelor (leucocite, hematii,
celule epiteliale) sa se faca cu obiectivul de 40x pentru evidentierea detaliilor morfologice, iar examinarea diferitelor tipuri de
cilindri, precum si a elementelor prezente doar in putine campuri sa se faca cu obiectivul de 20x (sau chiar cu obiective de putere
mai mica) pentru a observa mai bine ansamblul de sediment. Numararea structurilor din urina se face pe 1015 campuri; pentru
raportarea cilindrilor, celulelor epiteliale, leucocitelor, hematiilor se folosesc urmatoarele modalitati de exprimare a rezultatelor:
rare, relativ frecvente, frecvente, foarte frecvente. In cazul cristalelor se raporteaza doar prezenta lor sau prezenta
abundenta.

Pentru cadre medicale

Specimen

recoltat

urina.

Cauze de respingere a probei - cantitate insuficienta de urina; recoltare si pastrare necorespunzatoare.

Recipient

de

Cantitate

recoltare

recipient

recoltata

pentru
-

sumarul
10

de

urina.
ml.

Stabilitate proba - 3-4 ore la temperatura camerei.

Limite si interferente
In urina refrigerata precipita multe cristale datorita alterarii proprietatilor de solubilitate; de asemenea in
urina mentinuta timp indelungat la temperatura camerei cristalele pot precipita sau se pot dizolva.
Cunoasterea artefactelor este esentiala pentru evitarea raportarii unor rezultate incorecte.
Picaturile de grasime, ce apar in sedimentul urinar ca urmare a contaminarii cu uleiuri, resturi de supozitoare
sau
lubrifianti
ai
cateterelor
vezicale,
pot
fi
confundate
uneori
cu
eritrocitele.
Granulele de polen pot fi interpretate drept oua de paraziti. De asemenea, fibrele textile sau firele de par care
apar accidental in urina pot fi confundate cu cilindrii si raportate ca atare. Alte artefacte din urina sunt:
cristale de amidon (provenite din pudra), fragmente de sticla, bule de aer, contaminanti fecali (fibre vegetale,
musculare).

Examen sumar de urina

1. Examenul fizic al urinei
Cantitatea de urina emisa in 24 ore depinde de ingestia de lichide, de pierderile de apa prin transpiratie si de functionalitatea
aparatului urinar.

Valori normale
Adulti si copii peste 14 ani: 1000-1600 ml
Copii intre 8-14 ani: 800-1400 ml
Copii intre 5 -8 ani: 650-1000 ml
Copii intre 3-5 ani: 600-700 ml
Copii intre 1-3 ani: 500-600 ml
Copii nou-nascuti: 30-60 ml

Valori patologice
Cantitatea de urina peste 2500 ml/24h defineste poliuria.
Cantitatea de urina scazuta sub 500 ml/24h constituie oliguria.

In mod normal, cantitatea de urina eliberata ziua este mai mare decat cea din
timpul noptii. Inversarea acestui raport este starea patologica denumita nicturie.

Aspectul
Urina normala este in general limpede. O urina tulbure in momentul eliminarii ei poate
contine:

Saruri (urati, oxalati, fosfati, carbonati)

Mucus, puroi, epitelii, microbi
Grasimi (aspect laptos)

Densitatea
Depinde de concentratia substantelor dizolvate si are valorile normale cuprinse intre 1,015 1,025.

2. Examenul chimic al urinii

Ph
Definitie / valori normale
pH-ul urinei este reactia urinei si are valori normale intre 4,8 si 7,8. Urine puternic acide (pH < 4,5) se
produc in procesele maligne (are loc distrugerea crescuta de proteine), febra, diaree abundenta, acidoza
diabetica sau metabolica.

Scaderi patologice
Valori scazute ale pH-ului urinar (deci urine acide) se intalnesc in:

Reumatismul poliarticular cronic

Diabetul zaharat
Insuficienta renala decompensata

Cresteri patologice
Valori crescute ale pH-ului urinar (urine alcaline) se intalnesc in:

Alcaloza respiratorie
Alcaloza metabolica
Varsaturi abundente (etiologii diferite)

Infectii ale cailor urinare (uretrite, cistite, pielite, pielonefrite)

Proteine urinare (proteinurie, albuminurie)

Definitie
Reprezinta prezenta in urina a cantitatilor anormale de substante proteice datorita unor afectiuni renale sau
extrarenale.

Interpretare
Urina
Urina
Urina
Urina

limpede: albumina absenta.

cu o usoara opalescenta: nor foarte fin (contine aprox. 0,015 la mie).
cu aspect tulbure fara flocoane = nor fin (contine aprox. 0,02 la mie).
cu flocoane abundente: lbumina dozabila.

In sumarul de urina normal nu exista albuminurie.

*Proteinuriile functionale sunt interitente si apar in conditii speciale, cum sunt:

Proteinuria de effort (sport, mars, munca fizica)

Proteinuria la palpare
Proteinuria a frigore
Proteinuria emotionala
Proteinuria ortostatica (adolescenti 14 18 ani)

*Proteinuriile extrarenale sunt intalnite in unele afectiuni datorate unor cauze prerenale sau postrenale.
*Proteinuriile prerenale pot avea urmatoarele etiologii:

Proteine incomplet digerate la nivelul mucoasei intestinale

Albuminele digestive c origine
Hemoglobina in malarie
Anemii hemolitice

*Proteina Bence-Jones: mielom multiplu, leucoze.

*Proteinuriile postrenale pot fi cauzate de sangerarile la nivelul cailor urinare prin litiaza renala,
papilomatoza, polipoza a cailor urinare, TBC renal, tumori de bazinet si vezica urinara, precum si de
procesele inflamatorii ale cailor urinare (pielite, uretrite, cistite).
Proteinuriile renale sunt consecinta afectarii nefronului sau a unor boli extrarenale, dar cu interesarea
secundara a nefronului:

Glomerulo - nefrita acuta si cronica

Afectiuni extrarenale cu interesare renala, insuficienta cardiaca, tromboza venei renale, feocromocitom, hemoragii si
traumatisme cerebrale.

Glomerulo nefroza (lipoidica, amiloidica, lupica si diabetica)

Tubulopatii produse prin intoxicatii exogene (arsenic, chinina, bismut), galactozemie, sindrom Toni Debre Fanconi, rinichi
de soc, pielonefrite

Glucoza
In mod normal urina nu contine decat cantitati foarte mici de glucide (glucoza = 100 300 mg la mie).In mod
patologic, glucoza poate aparea in cantitati apreciabile, prezenta ei fiind cunoscuta sub numele de glicozurie.

Glicozuriile pot fi fiziologice (ingestie alimentara crescuta de dulciuri, eforturi fizice mari) si patologice
(diabet zaharat, diabet renal, hepatopatii, hipertiroidism, acromegalie, bola Cushing, sindromul Toni - Debre
Fanconi.

Compusi cetonici
In urina normala pot exista cantitati mici de compusi cetonici (acetona fiind produsul principal).
Cantitatea lor in urina creste apreciabil in afectiunile care cresc cetogeneza hepatica sau scad utlizarea
compusilor cetonici in tesuturile extrahepatice (tesut muscular, rinichi), si anume :

Efort muscular stresant

Inanitie sau regim alimentar dezechilibrat (bogat in lipide si proteine, sarac in glucide)
Tulburari gastro-intestinale acute sau cronice mai ales la copii (dispepsia acuta, toxicoza)
Varsaturi accentuate (sarcina)
Diabet zaharat

Pigmenti urinari
In conditii fiziologice, culoarea este data de pigmentii si cromogenii existenti in urina (urobilinogenul,
urobilina, urocromii, etc).
Patologic, in urina pot fi gasiti pigmenti sanguini, pigmenti biliari si acizi biliari (saruri biliare). Prezenta
acestora indica existenta unui icter obstructiv (extrahepatic sau intrahepatic), fie a unui icter parenchimatos
hepatic.
Bolile care dau ictere prin obstructie biliara sunt:

Calculi canaliculari sau biliari

Ascarizi canaliculari
Neoplasm biliar
Inflamatii ale cailor biliare
Aderente si tumori ale regiunii subhepatice
Neoplasm renal drepr
Pancreatita cronica

Afectiunile care produc ictere parenchimatoase:

Hepatita epidemica
Septicemii
Pneumonii
Febra tifoida
Mononucleoza infectioasa
Lues secundar
Hepatite toxice (intoxicatii cu plumb , fosfor, saruri de aur si bismut, intoxicatii cu ciuperci)
Hepatite alergice
Ciroze hepatice

In icterele hemolitice, bilirubinuria lipseste, fiind prezent urobilinogenul.

Afectiunile care produc icterele hemolitice sunt:

Icter hemolitic congenital

Icter hemolitic dobandit (toxic, infectios)
Anemie hemolitica Lederer Brill
Hemoglobinurie paroxistica (a frigore, de mers, nocturna)

Urobilinogenul poate fi crescut valoric in urina si in tumori maligne hepatice primare sau secundare, in
steatoza hepatica, abces hepatic.

Sediment urinar
Definitie
Sedimentul urinar este prezentat de componentele insolubile din urina, care se obtin prin centrifugare.

Dintre aceste componente unele sunt pur chimice (acid uric, urati, carbonat sau oxalat de calciu, fosfati
alcalini sau amoniacomagnezemii), iar mai rar sunt prezente xantina si aminoacizi de tipul cisteinei, tirozinei
sau leucemiei. Aceste componente chimice sunt prezente in stare amorfa sau cristalizate in forme specifice,
usor de recunoscut la microscop.

Sedimentul urinar calitativ

Examenul microscopic direct (intre lama si lamela) sau dupa colorare cu albastru de metilen, eozina, violet
de gentiana si Sudan III, reprezinta metoda de evaluare calitativa a componentelor sedimentului urinar.

Sedimentul urinar cantitativ

Eset examenul care consta in determinarea cantitativa a elementelor formate din sedimentul urinar dupa una din metodele
uzuale: Addis, Hamburger, Stanfeld-Webb.