STHI

ERITROCITOPOIEZA

GRANULOCITOPOIEZA

MEGAKARIOCITOPOIEZA

MONOCITOPOIEZA

1
n  Precursorii diferitelor serii iau naştere prin
diferenţierea progenitorilor
- elemente tinere
- identificabile morfologic pe frotiu
- celule cap de serie: proeritroblaşti, mieloblaşti,
monoblaşti, megacarioblaşti

n  Toate liniile mieloide urmează etapele de proliferare,

diferenţiere şi maturare cu formare în final a unor
celule mature, funcţionale, incapabile de diviziune

2
Celulele precursoare

n  nu se reînnoiesc
n  identificabile morfologic,
aparținând unei singure linii
hematopoietice, total
diferenţiate

3
 Criterii morfologice ale dezvoltării celulelor sângelui
n  Mărimea celulei: celulele imature sunt mai mari
n  Afinitatea tinctorială: celulele tinere sunt bazofile, apoi trec spre
normocromie
n  Structura nucleului:
–  Configuraţia cromatinei: celule tinere, cromatina mai puţin condensată
–  Dispariţia nucleolului: semn de trecere de la un stadiu imatur la forme
apropiate de cea adultă
–  Lobulaţia nucleului: granulocitele dobândesc forma lobulată în cursul
dezvoltării
–  Pierderea nucleului: seria roşie
n  Prezenţa produşilor de diferenţiere
–  Granule citoplasmatice pentru granulocite
–  Hemoglobina pentru seria roşie

4
Eritrocitopoieza, granulocitopoieza, monocitopoieza, megakariocitopoieza

5
CSH

CFU-GM

6
 ERITROCITOPOIEZA

n  2 tipuri de celule

progenitoare unipotente care
iau naştere din CFU-S:

- BFU-E - cei mai tineri

progenitori ai seriei eritrocitare
- CFU-E - progenitori mai
diferenţiaţi

7
Seria eritrocitară

8
 Transformările celulelor nucleate în cursul procesului de
maturare

► ↓ progresivă a dimensiunilor
nucleului şi celulei

► ↑ progresivă a cantităţii de
cromatină nucleară condensată

► ↓ progresivă a raportului N/C

► ↑ progresivă a conţinutului de
Hgb (aspect roz pe frotiuri), în
paralel cu ↓ ARN-ului ribozomal
(colorat în albastru), realizând
în ansamblu un aspect
policromatofil al celulei

9
10
n  Eritrocitopoieza cuprinde şase celule

Sectorul de diviziune
♦ PROERITROBLAST
(pronormoblast)

♦ ERITROBLAST BAZOFIL
(normoblast bazofil)

♦ ERITROBLAST
POLICROMATOFIL (normoblast
policromatofil)

Sectorul de maturare
♦ ERITROBLAST OXIFIL
(normoblast oxifil)

♦ RETICULOCIT

♦ HEMATIE 11
Maturarea eritrocitelor

12
 Sectorul de diviziune

n  PROERITROBLAST
(Pronormoblast )
- Ø: 16 µ liber şi 25µ pe frotiu

- nucleul: mare, eucrom, nucleolat,

2 nucleoli

- citoplasma: redusă, bazofilă, cu

granule (siderozomi)

13
PROERITROBLAST

Ø:16-25µ
N: rotund, eucrom
Nucleoli: 2
Cromatina: fină
Citoplasma: bazofilă
N/C 8:1
Măduvă: 1%
Sânge: 0%

14
n  ERITROBLASTUL
BAZOFIL
(Normoblastul bazofil)
- mai mic decât proeritoblastul
(10 - 15µ)

- nucleul: mai dens,

heterocromatic, nucleoli greu
vizibili

- citoplasma: redusă,
moderat bazofilă
(nr. poliribozomi)

- Hbg continuă să se
formeze, dar este mascată
de bazofilie
- se divide prin mitoză

15
Eritroblast bazofil

Ø:10-15 µ
N: mare, rotund
Nucleoli: greu vizibili
Cromatina: fină
Citoplasma:
moderat bazofilă,
nu prezintă granule
N/C 4:1
Măduvă: 0 - 1%
Sânge: 0%

16
n  ERITROBLASTUL POLICROMATOFIL
(Normoblastul policromatofil)
- Ø: 10 -12 µ
- nucleul mai intens cromatic, heterocrom,
excentric, mai mic
- nucleol: nu este vizibil
- citoplasma: acidofilă dat. Hb, dar se găsesc
urme de bazofilie datorită poliribozomilor
- după ebl. policromatofil nu mai au loc diviziuni

17
Eritroblast policromatofil

Ø:10-12µ
N: mai mic, rotund, excentric
Nucleoli: 0
Cromatina condensată
Citoplasma: bleu-gri
N/C 4:1
Măduvă: 10 - 20%
Sânge: 0%

18
 Sectorul de maturare
n  ERITROBLAST OXIFIL
(Normablastul oxifil)
- Dimensiuni mai mici: 8 -10µ
- Nucleul excentric, cu
cromatina condensată,
picnotic, fără nucleoli, tinde să
părăsească celula
- Citoplasma: roz
Bazofilia celulei scade şi
cantitatea de Hb creşte →
culoarea citopl. ~ cu cea a
reticulocitului
- Nu se mai divide
- În final, nucleii sunt eliminaţi
cu o cantitate redusă de
citoplasmă şi sunt ingeraţi de
Mf asociate cu stroma măduvei

19
Eritroblast oxifil

Ø: 8 -10 µ
N: rotund, excentric
Nucleoli: 0
Cromatina
condensată complet
Citoplasma:
roz-portocaliu
N/C 0,5:1
Măduvă: 5 - 10%
Sânge: 0%

20
n  RETICULOCITUL
- Ø: 7-10 µ
- în sângele periferic 0,5-2 % de hematii
- se colorează cu coloranţi vitali: albastru
crezil sau albastru de metilen:
evidenţiază o reţea filamentoasă,
reticulară de culoare violetă (rest de
ARN şi poliribozomi)
n  Reticulocitele rămân în măduva osoasă
1-2 zile, după care sunt eliberate în
sângele periferic, unde rămân 1 zi în
circulaţie, după care se matureză
devenind eritrocite

n  Nr. lor poate creşte foarte mult

(→ 90 %) în anemii tratate corect;
reticulocitoza confirmă eficacitatea
tratamentului - anemie regenerativă

21
Reticulocit

Ø:7- 10 µ
N: NU
Nucleoli: NU
Cromatina: NU
Citoplasma roz-portocaliu
N/C NU
Măduvă: 1%
Sânge: 0,5-2%

22
Concluzie:
n  Stadiile din procesul de eritropoieză sunt manifestări
morfologice ale sintezei hemoglobinei

n  Bazofilia citoplasmei este dată de concentraţia de ARN

în poliribozomii care sintetizează Hb – bazofilia cea mai
marcată în normoblastul bazofil

n  Prezenţa ARN-ului este legată de sinteza activă de

nucleotide şi Hb

23
n  HEMATIA
- Ø 7,6 µ; în frotiu : 8,5µ
- Formă de lentilă biconcavă
- În coloraţia Giemsa se colorează
în roşu cărămiziu
- ♂ : 5 mil/mm3
- ♀ : 4,5 mil/mm3

24
Eritrocit

Ø:7- 8µ
N: NU
Nucleoli: NU
Cromatina: NU
Citoplasma roz-portocaliu
N/C NU
Măduvă: NU
Sânge: tip celular
predominant

25
 Variaţii de formă şi mărime ale hematiilor

n  Variaţii de formă – poichilocitoză

sferice - sferocitoza, în formă de seceră - drepanocite
sau falciforme etc

n  Variaţii de mărime – anizocitoză

n  Datorită unor procese defectuoase de maturare, pot

persista resturi nucleare sau de structuri citoplasmatice: -
corpusculii bazofili Jolly (resturi de nucleu)
- inelele lui Cabot, resturi de membrană nucleară sub
formă de inele, în formă de 8, granulaţii bazofile formate
din resturi de ARN caracteristice intoxicaţiilor cu Pb

26
NORMOCITE
n  Dimensiuni comparabile
cu ale nucleului unui lf

Populatie dimorfică de
Macrocite Microcite eritrocite
Boli de ficat Anemie prin deficit de fier,
Transfuzia
Deficienţa de vit. B12, folat sideroblastică
Sindroamele
Nou-născut Thalasemie minor
mielodisplazice
Intoxicaţie cu Pb
Anemiile prin deficit de vit.
Unele hemoglobinopatii
B12, de folat sau de fier

27
 MODIFICĂRI ALE CONŢINUTULUI ÎN Hb

n  NORMOCROMIE
(eritrocite
normocrome)

n  Hipocromie Policromazie

–  Deficienţa de fier Hemoragii acute sau cronice
–  Thalasemie Hemoliza
–  Anemie Tratament eficient al unei anemii
sideroblastică Vârsta fragedă (n.n.)
–  Intoxicaţie cu Pb
–  Boli cronice

28
 MODIFICĂRI ALE FORMEI ŞI CULORII ERITROCITELOR
Acantocite Sferocite
n  Eritrocite cu Eritrocite cu formă rotundă
proiecţii neregulate, fără zonă palidă central
variabile ca formă, (sferocitoza ereditară,
nr, lăţime si lungime
(ex. splenectomie, anemie hemolitică)
malabsorbţie, boli
severe de ficat)

Echinocite
n  Eritrocite cu contur
crenelat, proiecţii
scurte, egal
distanţate
(ex. uremie, anemie
hemolitică
microangiopatică,
artefacte de
realizare a frotiului)

29
Modificări ale formei şi culorii eritrocitelor

Drepanocite
n  Eritrocite cu formă
alungită, cu
terminaţii ascuţite;
pot fi curbate sau în
formă de S
(Hemoglobinopatia
S: siclemie)
Eliptocite/ovalocite
Stomatocite Eritrocite în formă de
Eritrocite cu defect de ţigară (eliptocite) sau în
culoare, cu regiune
formă de ou (ovalocite)
centrală mai palidă, în
formă de
“gură” (stomatocitoza
ereditară, alcoolism, boli
de ficat)

Dacriocite
He “în formă de lacrimă”
Eritrocite în formă pară sau de
picătură
(Mielofibroza cu metaplazie
Thalasemii) 30
 INCLUZIUNI ÎN ERITROCITE

Corpii Howel-Jolly
Culoare: închisă, spre violet
Compoziţie: ADN (spelenectomia,
anemia megaloblastică, anemia
hemolitică)

Inele Cabot
Culoare: albastru închis → violet
Formă: ansă, inel, sau 8
Compoziție: resturi ale fusului de diviziune
(Sd. mielodisplazice, anemia megaloblastică)

31
 GRANULOCITOPOIEZA
n  Seria granulocitară
reprezentată prin 6 celule
♦ Sectorul de diviziune
mieloblastul
promielocitul
mielocitul

♦ Sectorul de maturare
metamielocitul
granulocitul nesegmentat
granulocitul segmentat
32
33
34
 SERIA GRANULOCITARĂ
Transformările produse în cursul ciclului de
maturare:

n  după stadiul de promielocit : reducerea

progresivă a bazofiliei citoplasmei, paralel cu
mărirea cantităţii de cromatină nucleară
condensată

n  apariţia granulaţiilor citoplasmatice azurofile

(granulaţii primare) în stadiul de promielocit,
care rămân vizibile în mielocit, însă dispar în
etapele ulterioare

n  apariţia granulaţiilor specifice în stadiile de

mielocit şi metamielocit

n  modificarea nucleului în stadiul de metamielocit

(aspect în „U” sau „C” al nucleului)

n  segmentarea progresivă a nucleului în formă de

„U” în stadiul de granulocit, cu formarea a
2 - 5 lobuli
35
36
37
 Sectorul de diviziune
n  MIELOBLASTUL
- celula cap de serie
• Ø: 10 – 20 µ
• nucleul : mare, eucrom,
multinucleolat (4 - 5 nucleoli)
• citoplasma redusă,
moderat bazofilă, agranulară

38
Mieloblast

Ø:10 -20µ
N: rotund/oval
Nucleoli: 4-5
Cromatina fină
Citoplasma
moderat bazofilă
Granule absente
N/C 4:1
Măduvă: 0-1%
Sânge: 0%

39
n  PROMIELOCITUL
- mai mare decât mieloblastul
• nucleul - mare, rotund sau oval, cu cromatina mai densă, difuză
şi nucleolii mai puţin clari
• citoplasma - în general bazofilă, prezintă granulaţii dense
azurofile (granulaţii primare), nespecifice - tip de lizozomi
primari, delimitate de o membrană

40
Promielocit

Ø> Decât mieloblastul

N: rotund/oval
Nucleoli: 1-3, greu vizibili
Cromatina fină
Citoplasma bazofilă
Granulaţii primare puţine,
roşii
N/C 3:1
Măduvă: 2-5%
Sânge: 0%

41
n  MIELOCITUL
- celula cheie (ultima care se divide şi
prima care se maturează)
• semnele de maturare: apariţia de
granulaţii specifice: neutrofile, eozinofile
şi bazofile
• mielocitele sunt mai mici ca dimensiuni
(12-18 µ)
• citoplasma mai slab bazofilă
• nucleul : escavat, în formă de potcoavă
• granulaţiile specifice (cele mai mici
granulaţii sunt cele neutrofile, cele mai
mari bazofile, eozinofile intermediare)

Mielocit eozinofil
Mielocit neutrofil

42
Mielocit

Ø:12-18 µ
N: rotund/oval
Nucleoli: Nu
Cromatina: mai
condensată decât
în promielocit
Citoplasma uşor
bazofilă
Granulaţii specifice
prezente
N/C 2:1
Măduvă: 5-19%
Sânge: 0%
43
 Sectorul de maturare
n  METAMIELOCITUL
- dupărepetate diviziuni, mielocitul
devine mai mic şi nu se mai divide

Metamielocitele rezultă din diviziunea

mielocitelor - forme juvenile de
granulocite, cu granulaţii specifice

• Nucleul, la început în formă de potcoavă

continuă să se lobuleze, cu vârsta
câştigând o lobulaţie caracteristică
(3-5 lobi)
Metamielocitul bazofil se diferenţiază de
celelalte două - nucleul nu se divide în
lobuli distincţi

• Citoplasma se colorează eozinofil, se

văd încă granulaţii azurofile, alături de
granulaţii specifice
44
Metamielocit

Ø:10-15 µ
N: indentat
Nucleoli: Nu
Cromatina: bulgări
Citoplasma
de la albastru pal la roz
Granule prezente
N/C 1,5:1
Măduvă: 13 - 22%
Sânge: 0 %

45
n  GRANULOCITUL
NESEGMENTAT

• Prima celulă care poate

fi găsită în sângele
periferic

• Formula leucocitară:
GNeSg (N = 0 - 5 %)
Apariţia unui număr mai mare de
celule imature în sânge -
“deviere spre stânga” a formulei
leucocitare

46
Neutrofil
nesegmentat

Ø:10-15µ
N: în potcoavă
Nucleoli: Nu
Cromatina:
bulgări mari
Citoplasma
eozinofilă
Granule prezente
N/C: citoplasma
predominentă
Măduvă: 17 - 33%
Sânge: 0 - 5%

47
 Granulocite segmentate

n  Granulocitele neutrofile

• 60-70% din elementele sanguine albe circulante
• Ø: 10-12 µ (intermediare ca mărime între bazofile, cele mai
mici (8-10 µ) şi eozinofile, cele mai mari (12-14µ)

• Nucleul polilobat, 2-5 lobi, legaţi prin punţi fine de cromatină -

cu cât celulele sunt mai mature, cu atât nucleul este mai
segmentat

• Granulaţiile citoplasmatice: azurofile şi specifice

Granulaţiile specifice :
- MO: mici, egale ca mărime şi egal distribuite, de culoare
violacee în coloraţie cu May-Grünwald Giemsa
48
Neutrofil

49
Neutrofil segmentat
(adult)

Ø:10-15µ
N: 2-5 lobi
Nucleoli: Nu
Cromatina: bulgări
mari
Citoplasma
eozinofilă
Granule prezente
N/C: citoplasma
predominentă
Măduvă: 3 - 11%
Sânge: 40 - 75%

50
51
52
Diferenţierea
granulocitelor
eozinofile:
stadii identice
morfologic cu
neutrofilele
până la
etapa de
mielocit eozinofil

53
Mielocit eozinofil

Ø:12-18µ
N: rotund/oval
Nucleoli: Nu
Cromatina: bulgări
mari, mai condensat
decât promielocit
Citoplasma (palid)
eozinofilă
Granule prezente
N/C: 2:1
Măduvă: 0 – 2 %
Sânge: 0 %

54
Metamielocit eozinofil

Ø:10-15µ
N: Indentat
Nucleoli: Nu
Cromatina: bulgări
mari
Citoplasma
eozinofilă
Granule prezente
N/C: 1,5:1
Măduvă: 0-2%
Sânge: 0%

55
Eozinofil nesegmentat

Ø:10-15µ
N: în potcoavă
Nucleoli: Nu
Cromatina: bulgări
mari
Citoplasma
eozinofilă
Granule prezente
N/C: Predomină citoplasma
Măduvă: 0-2%
Sânge: rar

56
n  Granulocitele eozinofile
- la adult 2 - 4% ; la copil 2 - 6%;
- Ø: 12-14 µ

• Nucleul: în general bilobat

• Granulaţiile citoplasmatice:
MO (coloraţia May-Grünwald Giemsa) - culoare
cărămizie strălucitoare, mari, egale ca mărime, egal
distribuite în citoplasmă
Granulaţiile conţin peroxidază

• Eozinofilele fagocitează complexe antigen-anticorp

Numărul lor creşte în procese alergice şi în boli parazitare

57
Eozinofil

58
Eozinofil segmentat

Ø:12-17µ
N: în desagă
Nucleoli: Nu
Cromatina: bulgări
mari
Citoplasma
eozinofilă
Granule prezente
N/C: Predomină citoplasma
Măduvă: 0 - 3%
Sânge: 0 - 5%

59
60
Diferenţierea granulocitelor
bazofile:

Stadii identice morfologic

cu neutrofilele şi
eozinofilele
până la etapa de
mielocit bazofil

61
n  Maturarea precursorilor
bazofilelor este paralelă cu
stadiile de maturare pentru
eozinofile şi neutrofile

n  Diferenţele
ţin numai de
culoarea, tipul granulelor şi
culoarea citoplasmei

n  Stadiile
imature ale
bazofilelor sunt observate
foarte rar

62
n  Granulocitele bazofile
0,5% din nr. de granulocite (Ø: 8 -10µ)
● Nucleul: trilobat (nucleu în treflă), fără nucleoli
● Granulaţiile citoplasmatice :
MO (col MGG): bazofile, inegale ca mărime şi inegal
distribuite, acoperă suprafaţa nucleului; granulaţiile se
colorează metacromatic cu albastru de toluidină (în roşu
violet), PAS pozitive
Conţin: heparină, histamină, serotonină
ME: alcătuite din numeroase granule fine, rotunde,
strâns împachetate

● Bazofilele leagă IgE pe suprafaţa lor, eliberează

granule, ca răspuns la acţiunea antigenului care a
determinat anterior formarea de Ig
● Durata de viaţă: 1-2 ani
63
Bazofil

64
65
 MEGAKARIOCITOPOIEZA
Formarea plăcuţelor sanguine
n  Megacarioblastul
(celula progenitoare unipotentă: CFU-MK)
● Ø (25 - 40µ), mai voluminoasă decât blaştii altor serii
● nucleul: mai mulţi lobi, rap. N/C este↑
prin endomitoză devine mai mare şi nucleul apare poliploid
● citoplasma: bazofilă, acumulează granule azurofile

n  Megacarioblastele se diferenţiază în megacariocite

(40 -100 µ), fiecare cu un nucleu lobulat
ME: complex Golgi bine dezvoltat, multe M, RER abundent şi
mulţi lizozomi
Trei tipuri de megacariocite:

66
n  Megacariocitul bazofil :
mai mare decât megacarioblastul, nucleu polilobat,
citoplasma intens bazofilă, poate conţine câteva
granulaţii azurofile

n  Megacariocitul granular :

rap. N/C este ↓, nucleu multilobat (celulă poliploidă),
citoplasma acidofilă, plină de granule, iar când acestea
se grupează (10-12), megacariocitul devine

n  Megacariocitul trombocitogen

67
68
Megakarioblaste
Ø:20-90µ
N: multilobat (2-16,
comun 8)
Mărime celulară
corespunzătoare cu
nr de lobi
Heterocromatina
Citoplasma
bazofilă, abundentă
Granule azurofile
N/C: variabil
Măduvă: 5 -10 la
ob. 10x
Sânge: 0%

69
► Maturarea nucleului : prin
endomitoze → celulă poliploidă
Maturarea citoplasmei constă în
creşterea progresivă a volumului
ei şi scăderea bazofiliei

► Megacariocitele:
localizate lângă sinusoide în care
pătrund prelungirile lor. De-a
lungul canalelor de demarcaţie,
prelungirile se fragmentează în
proplăcuţe
► Fiecare Mk şi nucleul,
degenerează şi sunt fagocitate de
Mf

70
 PLĂCUŢELE SANGUINE

- fragmente citoplasmatice
(anucleate)
- formă rotundă sau
ovalară
- Ø: 2-5 µ → 30 µ

- în frotiuri apar agregate în

grămezi, rar individual
- în coloraţie Giemsa:
albastru violet
- formate dintr-un centru
granular, de culoare roşie –
purpurie sau violet -
granulomer – şi o zonă
periferică, omogenă, slab
bazofilă – hialomer 71
 Plachetele (plăcuțele) sanguine

n  ME:
numeroşi microtubuli,
circumscriu plăcuţa la
periferie şi îi dau formă

sub membrana plasmatică -

microfilamente de actină şi
miozină

n  În reţeaua interfilamentoasă

se dispun granule:
granule cu miez dens (δ),
granule α, granule λ

72
n  Granulele cu miez dens (granule δ, Ø =100 -150nm)
- conţin: Ser, ADP, ATP şi Ca

n  Granulele α (300 - 500nm) conţin diferite substanţe

legate de coagularea sângelui, factori care
neutralizează heparina
- cresc permeabilitatea vasculară, au rol în
adezivitatea plachetară şi sunt chemotactici pentru
neutrofile - rol în procesul de reparare a vaselor

n  Granulaţiile λ (lizozomi) conţin enzime hidrolitice

- Rol în rezorbţia cheagului

n  În granulomer: mitocondrii şi glicogen, enzime pentru

catabolizarea glicogenului
73
Megakarioblast

Megakariocit

74
Megakariocite

75
 MONOCITOPOIEZA
n  Celulele bipotente CFU-GM se divid şi
dau naştere la CFU-G şi la CFU-M→
Monoblast → Promonocit→Monocit

n  Promonocitul
- celulă mare (16-18 µ)
- nucleu rotund, excentric
- citoplasma: albăstruie cu
numeroase granule azurofile

n  Monocitul (15µ)

- nucleu excentric, oval sau incizat,
fără nucleoli
- citoplasma abundentă, de culoare
albastru-gri cu numeroase vacuole şi
granule care dau aspect de sticlă
mată

- se află în circulaţie 13-36 de ore

- monocitele nou formate intră în
ţesutul conjunctiv şi se diferenţiază în
macrofage
76
Monocit

77
 Mielograma
n  În măduvă există un alt
raport decât în sânge al
elementelor sanguine
n  Mielograma se realizează
prin puncţie sternală sau din
creasta iliacă
n  Mielograma demonstrează
raporturile între :
- diferite serii celulare
- celulele mature şi tinere
n  Numărul de celule circulante
rămâne constant tot timpul,
deoarece celulele din cele
două compartimente se află
în echilibru

78
Distribuţia celulelor hematopoietice în parenchimul
MRH
1. Nr. total de celule
a. 60% situate în granulocitopoieză (formare de neutrofile,
bazofile, eozinofile)
b. 30% în eritrocitopoieză (formare de eritrocite);
c. 10% în trombocitopoieză, monocitopoieză şi limfopoieză
(formare de plachete, monocite, limfocite)
2. Raportul mieloid/eritroid (M/E): volumul total (sau nr) de celule
care sunt angajate în granulocitopoieză raportat la volumul total
(sau nr) de celule angajate în eritropoieză în MRH
a. Normal raportul M/E 3:1 (2:1→4:1)
b. Raport > (ex.M/E 8:1) indică diminuarea eritrocitopoiezei sau
creşterea granulocitopoiezei (ex. leucemia mieloidă cronică)
c. Raport < (ex.M/E 1:5) indică creşterea eritrocitopoiezei (ex.
policitemie) sau scăderea granulocitopoiezei

79
n  Alte raporturi în mielogramă exprimă numărul de celule
mature şi imature:
- seria granulocitară: 64/36 cel. mature/cel. imature
- seria monocitară: 80/120 cel.mature/ cel. imature
n  Numărul mitozelor: -
seria granulocitară: la 1000 celule sunt 5-6 mitoze
- seria eritrocitară : la 1000 celule sunt 15-18 mitoze
n  Megacariocitele sunt cele mai puţine: la 100 celule nucleate
se găsesc ~ 2 MK

n  Modificările de la nivelul măduvei se reflectă în grade diferite şi

la nivelul sângelui periferic → pentru a stabilii un diagnostic
hematologic, se studiază atât frotiul sanguin periferic cât şi cel
medular

80
 Mielograma
n  Celule eritropoietice
–  Eritroblaşti bazofili (şi proeritroblaste) 3% (0,2-4%)
–  Eritroblaşti policromatofili 12% (6-18%)
–  Eritroblaşti ortocromatofili 3% (1-5%)
n  Celule granulopoietice
–  Promielocite (şi mieloblaste) 3% (0,4%-5%)
–  Mielocite
§  Neutrofile 12 % (5-19%)
§  Eozinofile 1,5% (0,5-3%)
§  Bazofile 0,3% (0-0,5%)
–  Metamielocite (toate tipurile) 8% (4-15%)
–  Celule nesegmentate 24%
–  Neutrofile 18% (13-20%)
–  Eozinofile 2% (0-6%)
–  Bazofile 0,2% (0-5%)
n  Limfocite 10% (10-16%)
n  Monocite 2% (0-6%)
n  Plasmocite 0,3% (0-2%)

81
Frotiu medular

82
Frotiu medular - seria granulocitară

83
Frotiu medular – seria eritrocitară

84