Sindromul de liză tumorală

• pacienţi cu tumori voluminoase sau rapid progresive

• risc de liză rapidă a celulelor tumorale şi de eliberare a conţinutului intracelular într-
un ritm care depăşeşte capacitatea renală de excreţie
• poate apărea ca diagnostic iniţial, dar cel mai adesea apare precoce după
administrarea chimioterapiei
• risc de insuficienţă renală şi tulburări hidroelectrolitice ameninţătoare de viaţă
• apare cel mai adesea în
– limfomul Burkitt
– leucemia/limfomul cu celule T
– leucemia cu celule B

Consecinţe

• Hiperpotasemia  astenie, aritmii

• Hiperfosfatemia  hipocalcemie, insuficienţă renală

• Hipocalcemia  tetanie, schimbări de status mental

• Hiperuricemia  “nefropatia urică” cu oligurie, insuficienţă renală

“Tratamentul ideal este profilaxia”

• Hidratare
– 2-3 litri / m2 / zi - creşte excreţia de acid uric şi fosfaţi
• Alcalinizarea urinii – adăugare de NaHCO3
– acidul uric este mai solubil la pH urinar de 7 decât la pH urinar de 5

– densitate urinară ideală  1.015 şi pH de 7 – 7,5

– atenţie – la pH urinar > 7,5 poate apărea litiază
• Allopurinol - inhibă xantin-oxidaza
– 300 mg / m2 / zi în 3 prize, oral / i.v.
– doze reduse în insuficienţa renală
• Urat-oxidază
 – prezentă la alte specii de mamifere
– catalizează conversia acidului uric la alantoină
– alantoina este mai solubilă, se elimină renal mai uşor
– urat-oxidaza recombinantă (rasburicase) este mai eficientă decât alopurinolul
în prevenţia şi tratamentul hiperuricemiei

Dializa
• Indicaţii
– oligurie
– hiperpotasemie
– azotemie
– hiperfosfatemie
– hiperuricemie refractară

• Hemodializa sau hemofiltrarea continuă venovenoasă cu dializă sunt cele mai

eficiente