EVALUAREA CICLULUI DE VIAŢĂ - Ciclul de viaţă al produselor

O metodă care capătă din ce în ce o mai mare audienţă în evaluarea în raport cu mediu a
activităţilor socio-economice o constituie Evaluarea Ciclului de Viaţă.
Scopul abordarii ciclului de viaţă este de a furniza deciziile de bază pentru aplicarea
dezvoltării durabile, fiind cunoscută ca forţa conducătoare pentru dezvoltarea tehnologică. În
cadrul acestui studiu (LCA-“life cycle assessment”) toate extracţiile de resurse din mediu şi
emisiile în mediu sunt determinate pe cât posibil cantitativ pe întregul ciclul de viaţă, pornind
de la materiile prime şi ajungând la producerea de servicii.
Evaluarea Ciclului de Viata este o metoda prin care sunt evaluate consumurile de
energie si materiale, pe de o parte, si impactul asupra sanatatii umane si a ecosistemelor, pe de
alta, in fazele reprezentative ale desfasurarii procesului pentru obtinerea unui produs si ale
utilizarii lui, incepand cu extractia materiilor prime, obtinerea produsului, utilizarea si
reciclarea sa, transportul, pana la depozitarea finala a produsului uzat sau a reziduurilor
nefolositoare. Datorita privirii de ansamblu asupra procesului si a produsului, evaluarea
ciclului de viata a fost considerata ca o analiza “de la nastere la moarte”.
Aceasta trasatura o deosebeste de alte metode de analiza, cum ar fi evaluarea impactului
de mediu sau auditul de mediu, care trateaza impactul procesului/ produsului asupra mediului
doar intr-o anumita faza a existentei sale. De asemenea, evaluarea ciclului de viata are in
vedere calitatea mediului, spre deosebire de celelalte metode de analiza (cum ar fi evaluarea
riscului) care se refera doar la siguranta mediului.
Evaluarea Ciclului de Viata este o metoda relativ noua, care a aparut ca raspuns la grija
societatii pentru calitatea factorilor de mediu si la obligatia institutiilor guvernamentale de a
pune sub control fenomenul de poluare industriala. La inceputul anilor ’70, s-au realizat asa-
numitele “analize ale ciclului de combustibil”, care cautau in special alternative pentru
resursele de energie si materiale. Dezvoltarea “miscarii verzi” in Europa anilor ’80 a adus cu
sine cresterea interesului publicului larg, ca si al politicienilor, privind efectele asupra mediului
generate de fabricatia unui produs, in diferite faze ale procesului de productie. Pana in 1990,
analizele vizau atat consumul de materii prime si energie, cat si nivelul poluarii diversilor
factori de mediu.
LCA consideră că poluarea aerului şi apei precum şi generarea deşeurilor solide începe
în momentul extracţiei de materii prime. Acesta include de asemenea şi consumul de energie
utilizată în extracţia materiilor prime şi poluarea rezultată în urma proceselor de producţie. Este
de asemenea de mare importanţă pentru protejarea mediului şi utilizarea şi distribuirea
produselor. În sfârşit prin analiza ciclului de viaţă se examineaza deşeurile solide şi lichide
generate în mediu de-a lungul întregului proces de producţie precum şi în timpul utilizării
produselor astfel obinuţe.
Pornind de la aceste date poate fi urmărit impactul potenţial creat asupra resurselor
naturale, mediului şi sănătăţii umane.
LCA are in principiu multe aplicaţii, pornind de la dezvoltarea producţiei, prin eco-
etichetarea şi reglarea producţiilor, până la politicile de mediu şi stabilirea priorităţilor. Uneori,
LCA nu este suficientă pentru luarea unor decizii de mediu cât mai bune aparând câteva bariere
în calea aplicabilităţii sale de genul:
• Confuzii referitoare la aplicabilitatea LCA (unde şi în ce condiţii se aplică);
• Intervalele metodologice, incluzând software şi baze de date;
• De multe ori acest instrument este privit a fi prea complicat.
Se poate spune ca LCA este un intrument utilizat pentru identificarea si masurare
directa si indirecta a impactului asupra mediului, energiei si resurselor asociat cu procesele de
productie, produsele obtinute si serviciile aferente.
 Ciclul de viaţă al produsului se referă la durata medie de viaţă a unui produs: se face
o analogie cu biologia (produsele se nasc, se dezvoltă, ajung la maturitate şi apoi îmbătrânesc);
în funcţie de perioada din viaţă în care se află produsul, sunt influenţate şi vânzările acestuia.
Întregul ciclu de viaţă al produsului, de la concepţia şi dezvoltarea sa până la sfârşitul
"vieţii", include următoarele faze: achiziţia materiilor prime, producţia, ambalarea, distribuţia,
utilizarea, reciclarea şi retragerea produsului de pe piaţă.
Definiţia generală a ciclului de viaţă al produsului este formulată în standardul SR EN
ISO 14040:2002 sub următoarea formă: ciclul de viaţă reprezintă "etape consecutive şi
intercorelate ale unui sistem-produs, de la achiziţia materiilor prime sau generarea resurselor
naturale până la post-utilizare". În cazul în care acest termen se utilizează ca un concept de
marketing, ciclul de viaţă este "orientat spre piaţă", acesta se referă la viaţa comercială a
produsului (viaţa produsului pe piaţă) şi descrie tendinţa de dezvoltare a cifrei de afaceri şi a
profitului unui produs, de-a lungul vieţii sale comerciale.
Unificare diferitelor metode de analiza s-a realizat in 1992, in S.U.A. la conferinta
SETAC (Society for Environmental Toxicology and Chemestry), in cadrul careia s-au pus
bazele metodologice ale evaluarii ciclului de viata. Pornind de la propria experienta, tarile vest
Europene (Marea Britanie, Germania, Tarile Scandinave) si–au dezvoltat metodologii specifice
de evaluare a ciclului de viata a produsului. Principiile derivate din aceste metodologii au fost
introduse in documente oficiale in mai 1995, cand evaluarea ciclului de viata a devenit parte
integranta a normelor ISO 14.000, care sunt in curs de adoptare si in tara noastra.
Astfel, evaluarea ciclului de viata constituie in actualul cadru concurential, un
instrument de selectie al sistemelor de productie durabile, deosebit de util factorilor de decizie
din industrie, organizatii guvernamentale si neguvernamentale.
Incluzand necesitati de ordin social si de mediu, evaluarea ciclului de viata se constituie
ca o componenta esentiala a managementului de mediu, menita sa conduca la optimizarea
proceselor de fabricatie in vederea obtinerii unor produse cu impact redus asupra mediului.
Intensificarea activitatii industriale are un efect negativ asupra resurselor naturale si a
mediului inconjurator. Pentru a contracara acest efect negativ, toate sistemele de productie
trebuie sa respecte principiul dezvoltarii durabile, adica minimizarea consumului de resurse
naturale si a emisiilor poluante.
Evaluarea Ciclului de Viata consta in evaluarea efectelor directe si indirecte ce apar in
fiecare etapa de obtinere si utilizare a unui produs, incepand cu extragerea materiilor prime,
pana la depozitarea sa finala.
Aceasta evaluare conduce, din punct de vedere al societatii, la obtinerea celui mai
favorabil raport cost produs-cheltuieli reducere efecte, raport care contribuie nu numai la
imbunatatirea mediului, dar si la dezvoltarea durabila a societatii.
Intrand in detalii se poate mentiona ca Evaluarea Ciclui de Viata este o tehnica pentru
evaluarea aspectelor de mediu si a impacturilor potentiale asociate unui produs sau activitate,
prin :
- realizarea unui iventar pentru elementele de intrare si iesire ale unui sistem – produs pe
toate fazele succesive ale fluxurilor tehnologice ;
- evaluarea impacturilor potentiale de mediu asociate acelor intrari si iesiri ;
- interpretarea rezultatelor analizei inventarului si a fazelor de evaluare a impacturilor in
relatie cu obiectivele studiate.
 Cadrul de lucru pentru abordarea ciclului de viata cuprinde:

SCOPUL SI DEFINIREA LCA 1. SCOPUL SI DEFINIREA LCA

1. Motivarea necesitatii abordarii LCA Produsele ce urmeaza a fi analizate sunt
definite, functiiunile de baza sunt alese
pentru comparatie si de asemenea sunt
definite detaliile pentru fiecare nivel in
parte.

2-5. INVENTARIEREA ANALIZELOR

INVENTARIEREA ANALIZELOR
Energia si materiile prime utilizate,
2. Proiectarea procesului de productie precum si emisiile in atmosfera, apa si sol
3. Colectarea datelor sunt cuantificatepentru fiecare proces si apoi
introduse in graficul de proiectare a
4. Definirea marginilor
procesului de productie.
5. Procesarea datelor

6-7. ABORDAREA IMPACTULUI

ABORDAREA IMPACTULUI Efectele utilizarii resurselor si generarii
6. Clasificare si caracterizare de emisii sunt grupate si cuantificate printr-
un numar de categorii de impacturi in
7. Evaluare functie de importanta acestora pentru
proces.

ANALIZA BENEFICIILOR 8. ANALIZA BENEFICIILOR

8. Raportarea si analizarea beneficiilor
obtinute
Rezultatele sunt raportate pe toate caile
informative posibile, iar necesitatile si
oportunitatile de reducere a impactului
produselor asupra mediului sunt evaluate
sistematic
 Pentru a specifica corect calea de aplicare a LCA si pentru a se putea lua decizii corecte
pe termen lung trebuie ca cei care iau aceste decizii sa ia in considerare in munca lor si
“problema ciclului de viata”. Astfel practica si rezultatele obtinute din aplicarea LCA pot fi
considerate ca parti centrale ale analizelor de mediu.
Utilizarea corecta a LCA include o serie de masuri:

A. Evaluarea si masurile politice prin:

• Suplimentarea informatiei pentru evaluarea celor existente si perspectivele politice care ar
putea afecta utilizarea resurselor;
• Dezvoltarea politicilor si regulilor de utilizare a resurselor si altor materii prime, precum si
inventarierera si analiza impactelor create asupra mediului;
• Evaluarea starii proeduselor si cuantificarea posibilitatii de reducere a energiei si materiilor
prime folosite.

B. Educarea societatii pentru:

• Crearea si publicarea de materiale care sa ajute publicul sa inteleaga necesitatea reducerii
utilizarii de resurse si sa evalueze caracteristicile asociate produselor, proceselor si
activitatilor;
• Instruirea in domeniul activitatii de proiectare, a productiei si produselor.

C. Luarea de decizii interne prin:

• Compararea altenativelor existente cu privire la materiale, produse, procese sau activitati in
cadrul companiei;
• Compararea utilizarii resurselor si inventarierea informatiilor cu cele din alte procese de
productie;
• Specializarea personalului resonsabil pentru reducerea poluarii mediului si diminuarea
utilizarii resurselor asociate proceselor de productie, produselor si acivitatilor, incluzand
aici si proiectarea si ingineria.
Abordarea ciclului de viata ajuta companiile sa inteleaga toate aspectele legate de
operatiile pe care le fac si sa ia cele mai bune decizii cu privire la procesele de productie.
Ciclului de viata poate fi recomandat pentru identificarea tuturor aspectelor de mediu la
sectorului analizat si recomandarea de masuri si actiuni care sa diminueze impactul asupra
mediului.

Evaluarea Ciclui de Viata poate apela la:

- identificarea oportunitatii de imbunatatirea a aspectelor de mediu generate de
produse in diferite puncte din ciclu de viata;
- luarea deciziilor in industrie, organizatii guvernamentale si neguvernamentale (de
exemplu: planificarea strategiei, stabilirea prioritatilor, proiectarea sau reproiectarea
produselor sau a proceselor );
- selectarea indicatorilor relevanti ai performantei de mediu, inclusiv a tehnicilor de
masurare;
- marketing (de exemplu: declaratia de mediu, scheme) de eco-etichetare sau
declaratia de mediu pentru produs.

In prezent, analiza unui proces tehnologic trebuie sa plece de la evidentierea relatiilor intre
elementele unui proces industrial, conform figurii 1.
 Materii
Apa Energie INTRARI
prime

Muncitori Autoritati

Manageri Client
PROCESE
MANAGEMENT
Masini Vecini

Tehnologie Publicitate

Produs Ape Deseuri Emisii IESIRI

util uzate

Figura 1. Relatii intre elementele dintr-un proces industrial

In analiza schemei trebuie plecat de la faptul ca scopul unor tehnologii mai “curate”
este de a micsora utilizarea energiei si a materialelor si de a imbunatati conditiile pentru
oameni si mediu. Aceasta inseamna ca este important sa se diminuaeze urmatoarele:
• Consumul de resurse
• Impactul asupra sanatatii umane
• Impactul asupra mediului.
Dupa cum se vede mai sus, alegerile trebuie facute in productia industriala, si alegerile
vor influenta efectele produsului asupra mediului pe intreaga durata a vietii produsului.
Un aspect specific este legat de relatia cu mediul in momentul cand se planifica o noua
activitate sau realizarea unui nou produs.
Procesele de determinare ce trebuie realizate cand se decide crearea unui nou articol
depind de mai multe elemente din cadrul inteprinderii. Lucrurile cele mai importante pot fi
gasite in figura 1. Linia orizontala arata relatia dintre firma, productie si oamenii din afara
firmei.
Aceasta linie determina articolul.

Determinarea interna poate fi descrisa in urmatorul mod:

• Managerii decid liniile principale
• Muncitorii asigura mana de lucru si, deci, stabilesc limitele umane
• Echipamentele determina costurile initiale
• Tehnologia determina procesul

Determinarea exterioara este descrisa astfel:

• Autoritatile controleaza respectarea legislatiei
• Clientii decid ce produse sa cumpere
• Vecinii cer ca firma sa actioneze ca si cum nu ar exista productie
• Publicitatea cere sa nu existe impacturi asupra imprejurimilor sau mediului.

O data ce s-a decis asupra unui articol, se vede daca este posibila respectarea cerintelor
pe care le implica o tehnologie mai curata.
Pentru a raspunde acestei intrebari, trebuie sa ne concentram asupra locului central
unde se iau deciziile. Acest loc central este in productie. Aici se determina unde trebuie sa fie
limitele pentru productia viitoare. Cu cat aceasta decizie este luata mai devreme in procesul
respectiv, cu atat esta mai usor. Cu cat ai mai multe informatii, cu atat mai greu este sa schimbi
un produs. Aceasta se poate vedea in figura 2.

Influenta asupra schimbarii

produsului %

Cunostinte privind efectele

asupra mediului

Evolutie in timp
Eliminare Idee Proiect Constructie Consum Reutilizare

Figura 2. Relatia cunostinte-influenta asupra schimbarii unui proces

La aceasta faza schema din figura 2 poate fi de ajutor pentru a realiza ce elemente
trebuie luate in considerare pentru indeplinirea cererilor cu privire la mediu. Din figura se pot
alege zonele optime si stabili variante.
In faza urmatoare este mai greu de schimbat daca a fost stabilita materia prima si
tehnologia, urmatoarea alegere este cea a elementului natural in care se face emisia.
Dezvoltarea unui produs este un proces lung si scump. De aceea este important sa se
planifice secventele de la inceputul proiectului si sa se foloseasca o abordare pas cu pas. Astfel,
se pot evalua rezultatele in timpul procesului si se poate obtine un rezultat durabil.

Urmatorul exemplu descrie cum este posibila reincarcarea unei baterii cu litiu.
Noua baterie schimba vechile idei despre baterii cu privire la proprietati si productie.
Dezvoltarea poate fi descrisa in trei parti:
• Descrierea problemei
• Solutia problemei
• Rezultat final
a) Descriere
Primul lucru ce trebuie facut este o descriere exacta a ciclului de viata a bateriei pentru
a afla ce se poate evita si ce se poate obtine.
Ce material trebuie evitat:
• Materiale periculoase folosite ca materii prime
• Metode de productie vechi
• Productia de elemente poluante
• Materii prime rare
Ce trebuie obtinut:
• Capacitate ridicata
• Siguranta pentru mediu
• Viata lunga
• Nepericulozitate la utilizare
• Materii prime abundente si ieftine
• Productie continua
 • Utilizare universala
• Posibilitate de reciclare
• Lipsa riscurilor pentru mediu la eliminarea finala
b) Solutie
Consideratiile de mai sus au dus la concluzia de a dezvolta o baterie ce poate fi
reincarcata, facuta din materiale solide (non liquid). Dezvoltarea s-a facut dupa cum urmeaza:
• Cercetare privind materialele
• Experimente de laborator
• Decizii privind conceptul
• Dezvoltarea procesului
• Productia pilot
• Marketing
• Urmarire
Activitatile au avut loc partial, paralel si strict secret, si procesul si produsul au fost
ambele brevetate inainte ca produsul sa devina plubic.
Durata unui proiect de acest tip este de aproximativ 15 ani.
c) Rezultat
Rezultatul final al eforturilor a fost o baterie din polimeri cu litiu.
Se produce in acelasi fel ca filmele sau hartia. Caracteristicile sunt dupa cum urmeaza:
• Capacitate energetica: de 5 ori mai mare decat pentru o baterie de plumb
• Incarcare : >100 ori
• Durata de viata: >5 ani
• Compatibilitate pentru mediu: nepericuloasa
• Materii prime: litiu, plastic, carbune, oxid de vanadiu
• Productie: 100m/min.
• Ambalare: indoire, rulare
• Compozitie: exista specificatii
c) Concluzii
Planificarea care avea ca scop producerea unei baterii compatibile cu mediul a fost
necesara pentru un proiect cu o durata de 15 ani. Figura 3 arata ca, daca deciziile sunt gresite,
trebuie inceput de la capat, pentru ca e dificil sa schimbi lucrurile pe parcurs.
Dar aici se poate vedea ca este posibila obtinerea unui rezultat care sa respecte cerintele
de mediu prin utilizarea unei tehnologii mai “curate”. In plus, utilizarea acestei baterii va
inlocui utilizarea cadmiului periculos.

Litiu
Grosime totala 100µm

Electrolit
Catod Folie de
compus metal

Figura 3. Schema unei baterii cu litiu

Următorul exemplu:
 O analiză asupra ciclului de viaţă al diverselor categorii de produse, arată că măsurile
de corecţie pot să difere foarte mult. De exemplu, consumul de energie şi emisiile de dioxid de
carbon asociate acestuia pot avea semnificaţii diferite în ciclul de viaţă al unui detergent de
rufe, spre deosebire de un produs de curăţat.
Cel mai mare consum de energie pentru un detergent se înregistrează în timpul folosirii
acestuia în maşina de spălat.

Figura 4. Ciclul de viaţă al produselor

Consumul de energie şi emisii de dioxid de carbon asociate produselor pentru îngrijirea

locuinţei, sunt relativ scăzute pe durata ciclului de viaţă a acestora şi nu pot fi in general
atribuite modului de utilizare. Amprenta de dioxid de carbon a unui asemenea produs este cu
90 % mai scăzut decât al unui detergent universal de rufe. În asemenea cazuri, trebuie să avem
diverse abordări pentru a îmbunătăţi lucrurile. Adică folosirea unor materiale reciclabile,
îmbunătăţirea biodegrabilităţii, reducerea ambalajelor şi îmbunătăţirea continuă a acestora.
După ce un produs a fost folosit, compatibilitatea acestuia cu mediul se manifestă sub
două forme: prin gradul de biodegradabilitate a ingredienţilor săi, şi prin ambalajul reciclabil.
Pentru a proteja mediul înconjurător, de exemplu s-a propus creşterea proporţia de ingredienţi
deja biodegradabili în săpunurile, şampoanele şi gelurile de duş, de la actualul procent de 65%
până la 80% până în 2012. Pentru a reduce consumul de ambalaj de către consumator, în
permanenţă se doreşte micşorarea cantităţii de material folosit la ambalarea produselor, fără
însă a compromite calitatea şi stabilitatea ambalajului. În plus, se apelează la utilizarea
bioplasticelor potrivite pentru satisfacerea cererilor mari pentru ambalaje.
Impactele de mediu ale produselor sunt evaluate pe intreg ciclul lor de viata. Aceasta
implica inregistrarea sistematica (in kg sau kW) a cantitatilor de materii prime si energie
folosite pentru producerea produselor precum si a cantitatilor de materiale si energie
consumate, a emisiilor si deseurilor rezultate in diferitele etape ale ciclului de viata ale
acestora. Preevaluarea ecologica indica cat de critice sunt pentru mediu fluxurile de materiale
si cele energetice. Analiza ciclului de viata al produselor poate oferi companiilor o baza in
luarea deciziilor de aplicare a masurilor de imbunatatire in ceea ce priveste reducerea
impactelor de mediu asociate produselor. Luand in considerare ciclul de viata al produselor se
poate lua decizia aplicarii acelor masuri care permit obtinerea celor mai importante beneficii
ecologice si economice precum si identificarea potentialelor specifice pentru fiecare faza a
ciclului de viata al produselor.
Desigur ca eficienta Evaluarii Ciclului de Viata depinde de:
- definirea clara a scopului si domeniului de aplicare;
- identificarea unitatilor functionale si a functiilor acestora;
- limitele sistemului analizat (la nivel de spatiu si timp);
- cerintele impuse calitatii datelor si informatiilor (acoperire in timp, acoperire
geografica, acoperire tehnologica, reprezentativitate, reproductibilitate).