Sunteți pe pagina 1din 10

ESEU TEMA I VIZIUNEA DESPRE LUME IONA DE MARIN SORESCU

Iona, piesa lui Marin Sorescu, publicat n anul 1968 n revista Luceafrul,
modific fundamental concepia despre teatru, propunnd o nou viziune
dramatic. Renunnd la sensul tradiional al conceptului de teatralitate, aceast
creaie ilustreaz modernitatea viziunii soresciene prin renunarea la recuzita
complicat din teatru clasic, folosind doar elemente decorative cu valoare
simbolic: moara de vnt, undia, acvariul.
Tragedia este specia dramatic n care se dezvolt un conflict prin intermediul
cruia un personaj extraordinar, eroul, se opune zeului (momentul de hybris al
textului), moment din care destinul eroului se deruleaz invariabil ctre moartea
acestuia. Aceat definiie a tragediei este specific lumii antice, civilizaiei clasice
greco-latine, n care imaginea eroului ca aprtor al oamenilor simpli era des
cultivat. Conflictul tragic din interiorul tragediei clasice pune n opoziie formal
omul i zeul, existnd n spaiul acestei tragedii o interfa ntre cele dou entiti:
corul.
Fa de aceast construcie a tragediei clasice, prin care literatura reflect
mentalitatea epocii respective, tragedia modern se poziioneaz diferit, n spiritul
noilor valori ale lumii moderne. Astfel, dac n tragedia clasic raporturile de putere
sunt clar conturate, eroul intrnd n conflict prin hybris cu zeul, n tragedia modern
decuplarea omului modern de la divinitate, de la credin, a fcut ca acest conflict
s fie rescris. n absena unu zeu, care s fac posibil salvarea din absurdul
existenei umane, omul modern resimte imposibilitatea configurrii unui sens al
existenei ca pe o absurditate a vieii nsi. Din aceast cauz omul modern
ncearc s nving absurdul existenei prin gsirea unui sens, prin salvarea prin
semnificare a lumii. Aceast ncercare este, aa cum vedem i n textul lui Sorescu,
sortit eecului, iar acest lucru constitue tragedia omului modern: a fi parte a unei
existene absurde, ntr-o lume absurd i a nu putea s te salvezi prin nimic.
Textul lui Sorescu este o parabol, configurnd o descriere simbolic a condiiei
omului modern n interiorul unei istorii de inspiraie biblic. Trebuie spus ns c din
textul biblic nu se pstreaz n parabola lui Sorescu dect foarte puine elemente:
numele personajului, condiia sa de pescar i faptul c a fost nghiit de chit. n rest,
textul lui Sorescu se dezvolt ntr-o direcie metafizic, n direcia tragediei de
tipfatum malus i nu ntr-o direcie orientat teologic, aa cum se plasa parabola
biblic.
n ceea ce priveste tema, problema singurtii omului modern este cea care, n
sine, induce toate celelalte probleme pe care omul modern trebuie s le rezolve. n
tabloul I Iona i pierde ecoul, simbol al nstrinrii de sine. Dispariia propriului
ecou: Gata i cu ecoul meu... / Nu mai e, s-a isprvit. / S-a dus i sta. / Semn ru
pare a-i anula existena.Singurtatea omului e efect al decuplrii acestuia de la
divinitate, n sensul refuzului de a mai considera divinitatea o prezen dinamic,
care se rsfrnge asupra existenei umane, modulnd-o. Astfel, existena divinitii
este pus sub semnul ntrebrii, n lumea modern omul raportndu-se la zeu ntr-o
manier existenialist: Dumnezeu fie nu exist, fie se manifest ca o absen,

plasndu-se extern n raport cu creaia i neinfluiennd-o n niciun fel. n


consecin, omul este singur n lume, n afara oricrei posibile salvri i cu toate
problemele pe mas. Aceast situaie n care omul modern se zbate singur s
raspund la toate ntrebrile ruseti este ceea ce amplific sentimentul su de
singurtate. Exist n acest text o situaie n care Iona ar fi putut scpa de izolarea
sa fat de semeni, momentul n care prin scen trec cei doi pescari, Iona ncercnd
s iniieze o relaie dialogic, ns acest lucru nu se realizeaz.
Discutnd tema i viziunea despre lume, spunem c elementele textului narativ
sunt semnificative.
Problema configurrii realitii, a modului n care omul modern se gndete pe
sine ca element al lumii cunoscute, este sugerat simbolic prin prezentarea spaial
a lui Iona. Textul are o structur simetric n ceea ce privete plasamentul lui Iona n
raport cu chitul, tablourile 1 i 4 plasndu-l exterior petelui, pe cnd tablourile 2 i
3 l pleaseaz n burta acestuia. Aceste poziionri sunt relevante simbolic dac
avem n vedere percepia general a lui Iona cum c toate lucrurile sunt peti, cci
dac ntreaga lume reprezint o nchidere atunci plasamentul exterior/interior
este irrelevant. De aici i senzaia c oriunde te-ai plasa eti captiv. Percepiile
spaiale ale lui Iona sunt i ele tulburate, simboliznd, nc o dat, aceast
incapacitate a omului modern de a defini domeniul realului.
Iona ntruchipeaz n mod alegoric singurtatea i cutrile omului modern.
Caracterizarea direct este realizat de autor prin intermediul indicaiilor scenice,
care individualizeaz drama existenial a personajului. Fiecare tablou surprinde
eroul n alt etap a cltoriei i a devenirii sale. Prin multitudinea tririlor, Iona
devine imaginea generic a omului modern. Sugestive sunt notaiile autorului din
primul tablou:explicative, nelept,imperativ, uimit,vesel, curios,
nehotrt, fcndu-i curaj. n concordan cu aceste stri, limbajul personajului
asociaz diverse registre stilistice: colocvial i metaforic, ironic i tragic, acest
amestec fiind o caracteristic a teatrului modern. n text, regsim i procedee
moderne de caracterizare precum introspecia i monologul interior: Eu cred c
exist n viaa lumii o clip cnd toi oamenii se gndesc la mama lor. Chiar i
morii. Fiica la mam, mama la mam, bunica la mam... pn se ajunge la o
singur mam, una imens i bun....
Din punct de vedere al particularitilor de construcie, piesa Iona, subintitulat
tragedie, conine 4 tablouri n care protagonistul, personaj creat dup modelul
biblic, rostete un monolog pe tema singurtii, tem care se grefeaz pe o
supratem, a fiinei umane aflate ntr-o dramatic lupt cu destinul impus de o
instan divin, ntotdeauna absent.
n ceea ce privete limbajul, Iona ncearc s neleag cine este, fcnd un efort
de anamnez, ncercnd s defineasc lucrurile fundamentale (familia, lumea,
existena social etc.), ns anamneza nu se produce dect odat cu rostinea
numelui: - (Strig) Ionaaa! [] De fapt, Iona sunt eu. Iona rostete iluminat, aa
cum spune autorul n didascalii, iar rostirea produce realitatea identitii sale,
produce anamneza de care personajul are atta nevoie.
n opinia mea, tragedia Iona este o imagine a modului n care condiia omului

modern se reflect n textul literar, un text care armonizeaz poeticul cu dramaticul


n incercarea de a oferi spectatorului/cititorului un om n faa ntrebrilor
fundamentale, o parabol care ilustreaz indirect o situaie de via specific
tuturor gnditorilor din epoca modern.

Relatia dintre doua personaje in nuvela Alexandru


Lapusneanul
n literatura romn, numeroi scriitori au abordat nuvela, ncepnd cu secolul XIX. Prima oper
aparinnd acestei specii literare este Alexandru Lpuneanul de Costache Negruzzi, care a
rmas o adevrat capodoper.
Aprut n anul 1840, n primul numr al revistei Dacia literar,nuvela Alexandru
Lpuneanul este romantic prin tem (prezentarea unui episod din istoria Moldovei, cea de-a
doua domnie a lui Alexandru Lpuneanul), prin construcia personajelor, prin sursele de
inspiraie utilizate.
Fiind o nuvel, accentul este pus pe conturarea unor ersonaje complexe. Cele
dou personaje care se constituie ntr-un cuplu n acest nuvel sunt domnitorul i soia
sa, doamna Ruxanda, personaje romantice construite pe baza antitezei. Alexandru
Lpuneanu evolueaz liniar i are un destin tragic; el s-a cstorit cu fiica lui Petru Rare,
domnia Ruxanda, pentru a-i legitima preteniile la tron i pentru a atrage asupra sa ceva din
faima bunicului acestuia, neuitatul tefan cel Mare. Domniei i se face un portret remarcabil, cu
amanunte biografice i trsturi fizice; personajul feminin d dovad de blndee, buntate,
evlavie, n antitez cu soul ei crud, nemilos i tiran.
Domnitorul intr n aciune nc din incipit, cnd se evideniaz i motivaia acestuia de a-i
recpta tronul, pierdut prin trdarea boierilor si, fa de care se artase ataat i generos n
prima domnie. Personalitatea protagonistului se dezvluie treptat cci, dup ce i exprim
voina de neclintit, tenacitatea, fermitatea i energia n realizarea scopului propus, dovedete i
o capacitate de disimulare (evideniat n scena de la mitropolie, cnd reuete s-i conving pe
boieri c remucrile sale sunt sincere i s vin la curte), o inteligen politic desvrit prin
spiitul vindicativ, un umor macabru cnd i promite soiei sale un leac de fric, concretizat
ulterior ntr-o piramid din capete de boieri. Lpuneanul este i viclean, cnd i propune s se
foloseasc de cei care l nconjoar pentru a-i atinge obiectivul.
Doamna Ruxanda are, n structura administrativ i politic a Moldovei de odinioar, statutul
insignifiant pe care orice femeie l avea n acea epoc n societate. Rugmintea ei nu devine

porunc pentru un so precum Alexandru Lpuneanul, dar nici nu e respins brutal de acesta,
promisiunea de a nu mai ucide boierii fiind fcut pentru a catiga credibilitatea. Totui, aceasta
e relativ respectat, cci Doamnei supuse i evlavioase i se promite un leac de fric.
Domnitorul e dispreuitor fa de soia sa cand o ntreab ce a determinat-o s i lase fusele
ntr-o zi oarecare i o las pe aceasta s se umileasc profund:Ruxanda czu la picioarele lui.
Respectul, ncrederea i admiraia pe care ea i le poart soului reies din apelativele :bunul meu
domn!, viteazul meu so, mria-ta esti prea puternic i din declaraii Dumnezeu tie ct te
iubesc!, la care Lpuneanul rmne complet insensibil, rostind cu arogan muiere
nesocotit! i fiind pregtit s pun mna pe jungherul de la bru. De asemenea, n scena n
care leacul de fric i provoac lesinul domniei, domnitorul este sarcastic:Femeia tot femeie,
zise Lpuneanul zmbind; n loc s se bucure, ea se sparie.
Scena final a nuvelei d posibilitatea personajului feminin s se afirme: retras n cetatea
Hotinului s-l ngrijeasc pe Lpuneanul, rpus de o boal teribil, constat c soul ei s-a
hotrt s se clugreasc dac Dumnezeu l va salva; dar domnitorul se dovedete la fel de
cinic i uit repede promisiunea facut, ameninnd cu moartea pe cei care l-au clugrit.
Doamna Ruxanda, oprit din drumul ei la ieirea din ncperea unde se afla soul bolnav de ctre
cei doi boieri fugari, Spancioc i Stroici, este ndemnat s-i otrveasc soul fiindu-i sugerat
faptul c viaa fiului ei, proclamat deja domn, e n primejdie. Aceasta nu are fora necesar
pentru a comite un asemenea pcat capital i cere sprijin moral de la mitropolitul Teofan, care i
spune c aa crud i cumplit cum e omul acesta ar putea face mult ru i de acum nainte. n
cele din urm, doamna Ruxanda i duce apa otrvit domnitorului, care moare n chinuri
groaznice.
Prin urmare, autorul a evideniat prin cele dou personaje un cuplu romantic: dac domnitorul e
dur, tiranic, crud, ipocrit, impulsiv i vindicativ, doamna Ruxanda este o fire angelic, suav,
delicat, sensibil, sincer, evlavioas i supus. Astfel, cele doua personaje sunt prezentate n
antitez i formeaz un cuplu devenit celebru n literatur.

Caracterizarea personajului principal din nuvela Alexandru


Lapusneanul
Personajul, ca element de baza in arta naratiunii, purtator al mesajului artistic, devine exponentul
unui intreg complex de ideologii, prin insasi natura existentei sale in cadrul textului.
In contextual literaturii romane, nuvela istorica si-a atins apogeul expresiei prin personalitatea lui
Costache Negruzzi, a carui scriere Alexandru Lapusneanul, publicata in primul numar al
revistei Dacia literara, urmareste indeaproape programul propus de M. Kogalniceanu: acela de
a crea o literature autonoma de inspiratie locala.
Caracterul romantic al nuvelei rezida si din modelul uman surprins. Romanticul, ca realitate
duala, antagonica, este un spirit complex, un solitary, un revoltat sau o fiinta
superioara.Alexandru Lapusneanul, actantul nuvelei omonime, este un spirit plat, egal cu sin
insusi, pe parcursul intregii desfasurari a actiunii. Actiunile sale penduleaza intre sublime si
grotesc, intre exceptional si derizoriu, intre ura (manifestata pentru lumea neinsemnata) si setae
de razbunare: De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu!

Fiind personaj romantic, Lapusneanul se constituie ca eu agocentric, dimensiune existentiala


unitara, nedispersata si nepulverizata in existenta lumii. Romanticul se constituie ca
centrul(George Poulette), are vocatia intangibila a centralitatii.Desi nu este un individ superior,
care isi transcede conditia comuna, desi nu este un amator al evaziunii spirituale, Alexandru
Lapusneanul este un personaj romantic, tipologie relevata de alienarea sa, de esenta sa maladica,
negatica, de inadaptat involuntary intr-un univers sufficient in suficienta sa. Cu toate ca mitul
romanticului implica adesea mitul creatiei, domnul Moldovei nu este un demiurg, un geniu al
productivitatii. Totusi, il putem considera un generator al maleficului, un creator negativ (seara
macelului, desele schingiuiri ale boierilor). Piramida facuta din capetele boierilor, realizata de
Lapusneanul (ca leac de frica pentru sotia sa prea sensibila) poarta in sine amprenta unei
incapacitate spirituale de a-si exteriorize eul intr-un mod benefic. Scena macelului implica
vizionarism, simt launtric care guverneaza mersul geniului, contemplare de sine pt a ajunge la
forme clare pt a depasi imanenta individuala si a cuceri transcendenta. Beguind, in studiul
Sufletul romantic si visul, prefigure o imagine asemanatoare personajului Negruzzian;
Lapusneanul descinde in intimitatea eului si devine un creator al neantului. Domnitorul
moldovei, se incadreaza in tipologia romantica propusa de G.Calinescu (classicism, romantism,
baroc), fiind o fire irationala, un descentrat moral, un inadaptat.Lapusneanul se prefigureaza ca
exponent al unui trecut istoric, dramatic, nu numai de personalitati luminoase, ci si de
contraexemple. Este prins in acea realitatea duala, antagonica, specifica Evului Mediu,
conflictul exterior rasfrangandu-se si asupra dimensiunii sale interioare.
Costache Negruzzi ii anuleaza personajului sau profunzimea, prin insusi caracterul dualist al
acestuia, tandemul intre figura mareata, specifica oricarui domnitor si aparent proprie acestuia, si
imaginea unui conducator sangeros, a carui viziune asupra unui leac de frica o reprezinta un
intreg macel, aplatizeaza profunzimea identitatii.Lapusneanul exprima simplitatea unei existente
marunte, dar care capata veridicitate prin impactul violent pe care personajul il are asupra
constiintei supusilor sai.
Domnitorul Moldovei ajunge la un sfarsit existential de mare anvergura, determinat de boieri, de
mitropolit si de sotia sa Ruxanda, in raport cu a carei individualitate s-a aflat intr-o pronuntata
antiteza, in mod specific romantic. Fiind otravit de aceasta, el nu are nici o putere asupra
propriului destin, moartea lui devenind o fatalitate. Episodul final poarta cu sine un tragism
romantic, incheiata insa in mod pozitiv prin inlaturarea elementului negative.Modelul uman
promovat de Negruzzi este cel al tiranului, al despotului, al finite al carei substrat are menirea de
a provoca.Personajul inglobeaza prin evolutia sa, prin atitudinile sale, prin idei si actiuni, intr-o
transpunere metaforica, evolutia, atitudinea si ideile unei intregi epoci.
In concluzie, Alexandru Lapusneanul personaj negative prin excelenta- intruchipeaza modelul
entitatii supuse destinului, prefigurandu-se ca individualitatea ce reflecta expresia fatalitatii.

Tema si viziunea despre lume in nuvela Alexandru


Lapusneanul
Costache Negruzzi a fost un reprezentant de seama al generatiei pasoptiste ( epoca pasoptista se
fixeaza intre 1830-1860, alti reprezentanti fiind Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, I.H.

Radulescu ) si cel dintai prozator romantic. Creatia artistica care l-a consacrat este nuvela de
inspiratie istorica Alexandru Lapusneanul, publicata in revista Dacia literara in 1840.
Nuvela constituie una dintre primele manifested reunite ale literaturii romane de inspiratie
istoriea si in acelasi timp modelul estetic al nuvelei istorice in literatura noastra. Prin calitatile
structurii, compozitiei si stilului artistic este o capodopera a acestei specii. Intertextele la care se
raporteaza Constache Negruzzi sunt Letopisetul Tarii Moldovei de Grigore Ureche (capitolul
intitulat Cand au omorcit Alexandru Voda 47 de boieri) si din cronica lui Miron Costin. In pagini
memorabile nuvelistul concentreaza intainplari sangeroase petrecute vreme de cinci ani (intre
1564 si 1569),cat a durat cea de-a doua domnie a lui Al. Lapusneanul. Totusi, nuvelistul recurge
la cateva licente istorice, topind elementele factuale in fictionalitate.
Opera lui Negruzzi este eterogena: un ansamblu de elemente romantice, realiste clasice. De
exemplu, nuvela A.L. uneste trasaturi variate care fixeaza doctrina clasica, romantica, realista.
Elementele realiste sunt atentia acordata mediului, a vestimentatiei, credibilitatea faptelor ( unele
elemente narative sunt semnalate in istorie), naratorul obiectiv, omniscient.
Pentru a sublinia unele efecte, Negruzzi a folosit retele romantice: antiteza Lapusneanu- doamna
Ruxanda. Antiteza angelic- demonic ( specifica psihologiei contrastelor ) are un rol bine
determinat: numai raportata la umanitatea ei, putem intelege marginile criminalitatii lui
Lapusneanul ( D. Popovici). Compasiunii pe care o arata Ruxanda victimelor domnitorului,
Lapusneanu ii opune cinismul unui scenariu sangeros. Aspectele romantice ale nuvelei tin si de
alegerea temei ( interesul pentru istorie, pentru trecutul national si pentru personaje exceptionale,
iesite din comun ). Lapusneanul este vazut ca un personaj demonic cu manifestari patologice , un
adevarat monstru. El este un demon alcatuit din contraste puternice : autocrat luminat dar si
conducator stapanit de tenebre, luciditate / paranoia, stapanire de sine / impulsivitate, sadism,
sinceritate in anumite momente / disimulare) Tot de viziune romantica tine si structura de roluri a
nuvelei : personaje contrastante ca pozitie sociala si interese. Antiteza poate fi descoperita si in
evolutia subiectului : personalitate puternica, o vreme capabil sa-si afirme in exclusivitate vointa
si libertatea extrema (pana la aceea de a lua viata altora), el se dovedeste in cele din urma
vulnerabil, supus destinului si este ucis de cei care la un moment dat parusera cei mai slabi in
fata vointei sale. De asemenea interesul pentru folclor, in nuvela existand elemente populare. Un
element romantic important este stilul in care este scrisa nuvela. Fraza lapidara, rezumativa
( Acesta fel fu slarsitul lui Lapusneanul produce o intorsatura de limbaj cu o deosebita
frecventa in povestirile romantice ale vremii).
Daca ne referim si la constructia nuvelei, trasaturile trimit spre clasicism : echilibrul compozitiei
( patru capitole de scurta intindere asemanatoare celor patru acte dintr-o piesa de teatru), evolutia
gradata a conflictului (tensiunea dintre boieri i Lapusneanul sporeste gradat in fiecare capitol),
mesajul nuvelei (tiranul este omorat la sfarsit tocmai de sotia sa) . De echilibrul clasic ne
aminteste si stapanirea limbajului ( exista o proportie perfecta intre elementele lexicale
apartinand fondului comun al limbii si cele ce tin de categoria arhaismelor si a neologismelor.
Nuvela poate fi citita fara dificultati, moldovenismele se contopesc cu arhaismele fara a se apela
la ele in exces iar neologismele, desi nu intotdeauna perfect adaptate la sistemul limbii sunt
inserate cu masura incat aproape ca nu sunt observate nici de specialisti.

TITLUL, prim corpus literar, anunta protagonistul al carui destin va reprezenta axa textului. Ca
personaj titular se observa formularea articulata hotarat a numelui sau in maniera rostirii arhaice.
Intentia naratorului este de a evoca evenimente din istoria Moldovei dar si in egala masura aceea
de a revela o figura de exceptie a acesteia.
Nuvela istorica are o constructie riguroasa repartizata in patru capitole de scurta intindere,
precedate de cate un motto ce esentializeaza intamplarile relatate : Daca voi numa vreti, eu va
vreu! simbolizand vointa de neclintit a eroului de a recastiga tronul tarii cu orice pret; Ai sa
dai sama Doamna ! anunta, asemenea vocii oraculare , deznodamantul fatidic ce planeaza
asupra familiei lui Lapusneanul ; Capul lui Motoc vrem exprima dorinta ce concentreaza ura
poporului impotriva lui Motoc pe care il acuza de initierea tuturor faradelegilor stapanului sau ;
De ma voi scula pre multi am sa popesc si eu reprezinta o amenintare funesta a eroului aflat pe
patul mortii la adresa celor care indraznisera sa-1 calugareasca excluzandu-1 din viata civila. In
fiecare dintre cele patru capitole se produce o schimbare de decor. Prima parte se petrece la
granita de la Tecuci, partea a doua in palatul de la Iasi, partea a treia la Biserica Mitropoliei si la
palat, in sala de ospete, iar partea a patra se desfasoara in cetatea Hotinului.
Expozitiunea si intriga apar in capitolul I. Expozitiunea este in stil cronicaresc , rezumativ si
foarte precis : lacov Eraclid, poreclit Despotul, perise ucis de buzduganul lui Stefan Tomsa ,
care acum carmuia teara, dar Alexandru Lapusneanul , dupa infrangerea sa in doua randuri, de
ostile Despotului, fugind la Constantinopol, izbutise a lua osti turcest sii se inturna acum sa
izgoneasca pre rapitorul Tomsa si sa ia scaunul pre care nu l-ar fi pierdut de n-ar fi fost vandut de
boieri. Intriga are loc intre A.L. ( care doreste sa-si recapete tronul ) si vointa boierilor care se
tem de razbunarea lui. Solia de boieri ( vornicul Motoc, postelnicul Veverita si spatarii Spancioc
si Stroici exprima atitudinea intregii clase a boierilor asupra careia se va revarsa mania
voievodului. Naratorul le construieste fiecaruia dintre acestia cateva trasaturi de personalitate :
Motoc e viclean si intrigant, Veverita e dusman vechi al lui Lapusneanul iar Spancioc si Stroici
sunt tineri si ii insotesc pe ceilalti numai din iubire pentru tara pe care vor sa o protejeze de
navala strainilor. Cunoscator al vulnerabilitatilor umane, prevazator si viclean, L. il pastreaza pe
langa sine pe Motoc , prevestind destinul celorlalti boieri moldoveni: Te voi cruta, caci imi esti
trebuitor ca sa ma mai usurezi de blastamurile norodului. Sunt alti trantori de care trebuie curatat
stupul
Capitolul II corespunde desfagurarii actiunii : plecarea lui Tomsa de pe tron, inscaunarea lui
Lapusneanul, persecutiile sadice la care ii supune pe boieri , reactia de spaima a acestora,
organizarea armatei pe baza mercenarilor, scena dialogului dintre A.L. i doamna Ruxanda .
Dispar din prim-planul naratiunii Veverita, Spancioc si Stroici, este mentinut ca personaj
important Motoc si este introdus de catre narator un personaj de structura antitetica in raport cu
A.L si anume doamna Ruxanda.
Capitolul al III-lea este concentrat pe punctul culminant al actiunii : uciderea celor 47 de boieri.
Pregatit minutios si in taina, macelul este prefatat de sosirea domnitorului la Mitropolie unde
fusesera chemati toti boierii. Tine in fata boierilor un discurs ipocrit in care isi cere iertare pentru
faptele sale sangeroase si ii invita pe toti la un ospat. La sfarsitul ospatului conform unui scenariu
gandit cu sange rece, 47 de boieri sunt omorati de mercenarii domnitorului travestiti in slujitori.

De asemenea naratorul prezinta in acest capitol si deznodamantul lui Motoc care va fi strivit de
vointa domnitorului si de furia poporului dezlantuit.
Capitolul IV cuprinde deznodamantul actiunii. A.L. se refugiaza in cetatea Hotinului dar se
imbolnaveste de o boala grava. Intr-un moment de ratacire si delir halucinator, de teama pedepsei
divine, cere sa fie calugarit. Insa cand se trezeste din lesin, amenininta ca il va ucide pe unicul
sau fiu, Bogdan. Spancioc si Stroici, ce fagaduisera lui Lapusneanul sa se intoarca inainte de
moartea lui, vin sa-1 vada pe patul mortii. Obligata sa aleaga intre sot si fiu, Ruxanda ii da celui
dintai otrava adusa de boieri.
Tema nuvelei este bipolara : istoria , nuvela prezentand o pagina sangeroasa din istoria Moldovei
reprezentata de a doua domnie a lui A.L si puterea si modul in care dorinta de putere alieneaza
omul.
Prin toate trasaturiel enuntate mai sus: conflicte puternice, intriga riguros construita, un singur fir
narativ, creionarea unui personaj puternic si bine individualizat, Alexandru Lapusneanul se
constituie intr-o nuvela istorica, o reusita certa a literaturii romane, meritul lui Negruzzi fiind
acela de a fi creat un personaj memorabil intr-o scriere exemplara.
Tema i viziunea despre lume ntr-un roman al lui G. Clinescu: Enigma Otiliei
George Clinescu i ilustreaz concepiile estetice privitoare la romanul modern n Enigma
Otiliei.
Descrierea mediului n care triete personajul nainte de introducerea propriu-zis n scen a
acestuia anticipeaz i i reflect caracterul, romanul debutnd cu descrierea detaliat a strzii
Antim i apoi a casei lui Costache Giurgiuveanu; starea de drpnare n care se afla locuina i
lipsa de gust a decoraiunilor indicnd statutul social i trsturile locuitorilor. Construcia
personajelor marcheaz orientarea autorului spre o umanitate canonic i o psihologie
caracterologic, exemplificndu-se astfel universalul existent n evenimente, opiunea pentru
personajele tipologice fiind explicat de opinia criticului conform creia acesta era un mod de
a crea durabil i esenial, spre deosebire de romanul subiectiv cruia i lipsete puterea de a
surprinde idei umane generale din lipsa acestei ncadrri tipologice cruia s i se nscrie o linie
epic relevant.
Romanul este balzacian i prin tema motenirii: competiia pentru navuire prin intrarea n
posesia uni moteniri cu scopul dobndirii unui statut social, la care se adaug i tema
paternitii, reflectat de titlul iniial al operei (Prinii Otiliei) ntruct fiecare dintre personaje
determin ntr-o msur destinul Otiliei, asemenea unor prini, exprimnd ideea conform
creia copilul motenete numele, poziia social i starea material a prinilor, trasndu-i-se
astfel n linii mari destinul. Destinul multor personaje din roman este schimbat atunci cnd le
dispare tatl, cum ar fi Felix care este obligat s vin n capital pentru a-i continua studiile
deoarece tutorele lui devenise Costache; Otilia prsete casa dup moartea tatlui vitreg
Costache, iar Pascalopol i ntrerupsese studiile n strintate dup moartea tatlui, revenind n
ar pentru a avea grij de mama sa i de moie. De asemenea, statutul de orfan al lui Felix si al
Otiliei evideniaz lipsa de prestabilire a destinului lor, ele fiind i personaje nencadrate
tipologic, Felix atingnd maturitatea prin propriile experiene, iar Otilia rmnnd mereu un
caracter enigmatic. Ovid S. Crohmlniceanu afirm c aproape toate personajele pot aprea n
postura de prini ai Otiliei: tatl vitreg Costache care exercit lamentabil acest rol,

nesemnnd actele pentru adopie, dei o iubea; Pascalopol, a crui iubire fa de ea avea un
caracter incert, fie viril, fie patern i chiar Aglae i Stnic care erau interesai de soarta Otiliei,
fiindc ei urmreau motenirea averii btrnului n care fata juca un rol-cheie.
Un prim element de modernitate l reprezint faptul c aciunea se desfoar n mediul
citadin, romanul constituind o fresc a burgheziei bucuretene de la nceputul secolului al XXlea, prezentnd aspectele societii sub determinare social-economic, reuita pe plan social a
arivistului Stnic Raiu dup ce a furat banii btrnului ilustrnd ideea ascensiunii sociale prin
mijloace imorale.
Romanul este alctuit din mai multe planuri narative care urmresc destinele personajelor:
cel al Otiliei, al formrii lui Felix, care nainte de a-i face o carier triete experiena iubirii i
a relaiilor de familie, al membrilor clanului Tulea, al lui Stnic etc.
Un plan urmrete lupta dus de clanul Tulea (Aglae, o femeie rea, fiind sora lui mo
Costache, cu soul Simion, bolnav mintal i cei trei copii: Aurica- tipul fetei btrne - , Titiretardat - i Olimpia, cstorit cu avocatul Stnic Raiu, un om ft scrupule, venic cutnd
s pun mna pe averea lui mo Costache) pentru obinerea averii btrnului i nlturarea
Otiliei Mrculescu. Al doilea plan prezint destinul tnrului Felix Sima, absolvent de liceu
la Iai i rmas orfan vine n Bucureti s triasc la tutorele su legal, mo Costache i s
studieze medicina, ndrgostindu-se de Otilia. Autorul acord interes i planurilor secundare
pentru susinerea imaginii ample a societii citadine, pentru prezentarea acesteia ntr-un
mod ct mai realist.
Efectele n plan moral a obsesiei banului sunt evideniate de competiia pentru motenirea lui
mo Costache, tipul avarului. Acesta, nutrind iluzia longevitii i temndu-se de Aglae, dei
acestea nu erau dect o masc pentru avariie, nu pune n practic niciun proiect pentru a-i
asigura viitorul Otiliei. n ciuda afeciunii sincere pe care i-o poart, Costache amn semnarea
actelor, din frica de a cheltui. Un alt pretendent la motenire este Stnic, ncercnd toate
metodele pentru a parveni, pretutindeni prezent i la curent cu toate amnuntele. Personajul
susine intriga romanului, el fiind cel care va rezolva conflictul averii n deznodmnt furnd
banii de sub salteaua pe care sttea mo Costache bolnav, provocndu-i acestuia moartea, dup
care o prsete pe Olimpia, destrmnd familia Tulea.
Alturi de avariie, lcomie i parvenitism, aspecte sociale supuse observaiei i criticii
romanului realist, sunt nfiate i alte aspecte ale familiei burgheze: relaia dintre prini i
copil, dintre soi, cstoria. Copiii familiei Tulea sunt neglijai, Aglae avnd ca singur interes
obinerea averii, iar soul Simion fiind atins de senilitate; astfel Aurica nereuind s-i aranjeze o
situaie, iar Titi, motenind defectul tatlui su (se reliefeaz nc o data ideea de paternitate) i
rateaz cstoria. Banul pervertete relaia dintre soi, idee demonstrat de faptul c Stnic
se nsoar cu Olimpia doar pentru a-i face o situaie material. n cuplul Aglae Simion cel din
urm este total neglijat, n final fiind abandonat ntr-un ospiciu.
Conflictul erotic privete rivalitatea adolescentului Felix i a maturului Pascalopol pentru mna
Otiliei. Felix este gelos pe Pascalopol, ntruct acesta era un om realizat, elegant i rafinat care
i permitea sa satisfac diversele capricii ale fetei i s-i ntrein cochetriile. Otilia i
manifest afeciunea fa de Felix, dar este mai matur i dup moartea btrnului decide s i
lase tnrului libertatea de a-i mplini visul realizrii unei cariere, cstorindu-se cu
Pascalopol, care i putea oferi protecie. n epilog aflm c Pascalopol i-a redat libertatea de a-i
tri tinereea i c aceasta s-a recstorit cu un conte, pierzandu-i din magia tinereii. Felix se va
cstori dup ce i va face o carier, dobndind notorietate n mediul academic i tiinific. Cei
doi brbai se vor ntlni peste muli ani, cnd fiecare va spune ce a nsemnat Otilia pentru ei: n

cazul lui Felix ea rmne o imagine a eternului feminin, iar Pascolopol recunoate c ca este o
enigm. Caracterul misterios al Otiliei este realizat prin tehnica modern a
pluriperspectivismului, fiecare personaj avnd o imagine diferit a ei (ea era fe-fetia lui mo
Costache, Aglae o vedea ca pe o dezmat, o stricat, pentru Aurica era o rival, pentru Felix
era prima iubire, n Pascalopol trezind instinctul de a o proteja, n vreme ce Stnic o vedea ca
pe o femeie interesant) i a comportamentismului, prin care se realizeaz caracterizarea
indirect.
Un alt aspect modern l constituie interesul pentru procesele psihice deviante, motivate prin
ereditate i mediu: alienarea i senilitatea. Motenirea pe cale ereditar a handicapului mintal al
lui Titi i transfigurarea obsesiei Aglaiei pentru avere n cea pentru cstoriei a Aurici exprim
influenele prinilor asupra succesorilor, mbogind implicaiile temei paternitii alturi de
condiia orfanului.
Naraiunea este fcut la persoana a III-a, naratorul fiind obiectiv, relatnd faptele n mod
detaat, perspectiva fiind dindrt. ns impersonalitatea naratorului este nclcat de
comentariile de specialitate, ale unui estet, precum detaliile arhitecturale amintite n descrierea
strzii i a casei lui Costache, fapt ce l face pe Nicolae Manolescu s afirme c Balzac are
vocaia de a crea viaa, Clinescu o are pe cea de a o comenta. Dialogul confer veridicitate i
concentrare epic, realismul operei fiind dublat i de observaii i notarea detaliului
semnificativ care devine mijloc de caracterizare indirect a personajelor (de exemplu scena n
care Felix intr n camera Otiliei i vede obiectele sale aezate dezordonat: partiturile indicnd
nclinarea ei artistic, sticluele de parfum denotnd cochetria tinerei).
Afirmaia lui G. Clinescu conform creia romanul este o scriere tipic realist n care se
nfieaz prin intermediul unor personaje angrenate ntr-o aciune o anumit idee, concentreaz
programul su estetic referitor la romanul modern pe care reuete s l aplice n opera sa,
Enigma Otiliei. Romanul este unul modern, n ciuda tehnicilor realiste preluate de la Balzac
i a crerii unor personaje clasice, atingndu-i scopul de a zugrvi ideea destinului marcat de
paternitate prin relaiile dintre personaje i situaiilor cu care se confrunt acestea, ideile cu
caracter universal neputnd fi surprinse n mod esenial dect dndu-se iluzia veridicitii
asigurat de scrierea de tip realist.