Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
5
5
9
12
16
16
21
29
25
29
32
37
41
41
44
47
53
52
58
62
65
69
82
82
92
97
100
100
103
107
112
136
Bibliografie.......................................................................
.
143
1. Ce este sociologia ?
Un prim raspuns la aceasta ntrebare ar fi acela ca
sociologia este stiinta care studiaza societatea ca o realitate de
sine statatoare, distincta de natura, cu legi proprii de structurare si
dezvoltare. Acesta este, de altfel, sensul conferit sociologiei de
catre parintele acesteia Auguste Comte , cel care a folosit
pentru prima oara termenul de sociologie si care i-a creionat
statutul si domeniul de cercetare.
Preocupari legate de cunoasterea si explicarea vietii
sociale, ndeosebi a institutiilor politice ale acesteia, se ntlnesc
nca din antichitate, ele constituind o prezenta constanta n
gndirea filosofica a antichitatii, ca si n cea a evului mediu si
epocii moderne. Stau marturie, n acest sens, proiectul statului
ideal imaginat de Platon, descrierea principalelor regimuri politice
de catre Aristotel si explicarea de catre acesta a modului n care a
aparut organizarea statala, paralelele realizate de catre Sfntul
Augustin ntre cetatea laica si cea divina, interpretarile
contractualiste privitoare la geneza statului si dreptului, datorate,
n epoca moderna, lui Thomas Hobbes, John Locke si Jean Jaques
Rousseau. Si totusi, ncepnd cu opera lui Auguste Comte, se
poate vorbi despre o noua forma de cunoastere si interpretare a
socialului.
Pentru a ntelege cotitura ce se realizeaza n legatura cu
abordarea si interpretarea vietii sociale se impune o scurta
incursiune n istoria stiintei moderne si a stadiului n care se afla
aceasta n prima jumatate a secolului al XIX-lea.
Datorita progreselor realizate de matematica, astronomie
si mecanica, n stiintele naturii se cristalizase paradigma
5
ntregita prin experiment, acesta din urma fiind cel care valideaza
sau infirma orice ipoteza stiintifica. Or, n cazul societatii, si
implicit al sociologiei, nu este posibila organizarea
experimentelor, cercetarea fenomenelor apartinnd acestui
domeniu limitndu-se ntotdeauna la vagi observatii empirice.
Ulterior, va fi adus n discutie si un alt argument de ordin
metodologic acela ca fenomenul social nu este abordabil cu
ajutorul instrumentului matematic, fapt ce va limita inevitabil
cercetarea sociologica doar la descrierea empirica a faptelor. Si,
continuau criticii sociologiei, istoria cunoasterii moderne
demonstreaza ca n orice teorie exista atta stiinta cta
matematica ncorporeaza respectiva teorie.
Argumentele amintite vor fi completate cu constatarea ca
sociologul nu se poate detasa de fenomenul investigat, ca n acest
caz nu ar exista o deplina obiectivitate stiintifica, deoarece
ntotdeauna acesta va evalua fenomenul observat de pe o anumita
pozitie axiologica.
Dar si contestatiile de ordin metodologic se vor dovedi
nentemeiate, asa dupa cum o va proba evolutia n timp a
cercetarilor sociologice. Astfel, vor fi operate disocierile firesti
ntre metodologiile din stiintele naturii si cele folosite n
cercetarea socialului, n cel de al doilea caz intervenind tehnici
specifice ca ancheta sociologica, observatia din interiorul
grupurilor sociale, cercetarea documentelor etc. Se va pune apoi
n evidenta posibilitatea organizarii, n anumite conditii, a
experimentului stiintific la nivelul unor grupuri si organizatii
sociale.3
Ct priveste instrumentul matematic, tocmai acesta este
adecvat pentru cercetarea si surprinderea legitatilor sociale, care
au un caracter statistic si probabilist. De asemenea, acelasi
instrument matematic va interveni si n modelarea diverselor
3
10
11
14
15
16
18
20
suta.
Se ntlnesc, astfel, sociologii privitoare la munca,
industrie, agricultura, la economie, politica si drept, la religie,
cultura, mass media, la comunicare si educatie.
Analiza sociologiilor de ramura existente n prezent
evidentiaza procesul de trecere de la investigarea componentelor
mari ale societatii la cercetarea subdiviziunilor sau elementelor
acestora. Bunaoara, alaturi de sociologia economica se vor ntlni
sociologia industriala si sociologia agrara, sociologia muncii si
sociologia mobilitatii profesionale, alaturi de sociologia culturii
sociologia religiilor, sociologia culturii de masa si asa mai
departe.
Se va constata, de asemenea, ca diversele sociologii
particulare se afla n faze diferite de constructie. Unele ca
sociologia muncii, sociologia industriala, sociologia religiilor se
afla ntr-un stadiu avansat, pe cnd altele sunt de-abia la nceput,
sarcinile rezolvate fiind incomparabil mai putine dect cele care
si asteapta solutionarea.
Si, n sfrsit, se mai poate constata si un alt aspect acela
al predominarii n anumite situatii a interesului pentru descrierea
empirica a fenomenului si mai putin pentru explicarea acestuia si
integrarea explicatiilor n constructii teoretice mai vaste. Pe buna
dreptate, se vorbeste n astfel de cazuri de transformarea
sociologiei n sociografie, teoria (logosul) facnd locul descrierii
(graphia), de trecerea de la observatia empirica, realizata pe baza
unor ipoteze teoretice, la un hiperempirism de sorginte
fenomenologica, n cadrul caruia cercetatorul face abstractie de
orice considerent teoretic, el urmarind doar sa nregistreze
fenomenul asa cum se prezinta si sa-l descrie ct mai detaliat.
Descrierea ct mai precisa a realitatii este, fara ndoiala, o etapa
necesara a oricarui proces de cunoastere dar ea nu trebuie sa fie si
singura, ci se impune trecerea la interpretarea datelor de
observatie si, respectiv, la constructia teoretica.
Prin urmare, cea de a doua etapa a evolutiei sociologiei
22
23
26
27
10
28
Editura
34
35
14
37
38
n cadrul juridicului;
- factorii sociali cu rol determinant n geneza si
modelarea juridicului;
- modul specific n care juridicul actioneaza n viata
sociala, functiile sociale ale juridicului;
- corelatiile dintre dinamica societatii si evolutia
sistemului juridic.
c) interactiunea elementelor sistemului juridic cu alte componente
ale vietii sociale:
- dreptul si religia;
- dreptul si morala;
- dreptul si politica;
- relatiile constiintei juridice cu constiinta religioasa
si constiinta morala;
- institutiile juridice si institutiile politice ale
societatii.
d) corelatiile functionale dintre subsistemul juridic si celelalte
subsisteme ale societatii globale:
- regimul politic si ordinea juridica a societatii;
- ordinea juridica si viata economica;
- cultura si justitia.
e) interactiunile specifice dintre sistemul social global si
subsistemul juridic:
- sistemele juridice ca expresii ale unor cerinte
specifice de ordine si dezvoltare sociala; studierea
particularitatilor sistemului juridic n diferite epoci
si n societati diferite;
- gradul de adecvare a juridicului la exigentele vietii
sociale din fiecare etapa istorica;
- factorii de care depinde actiunea eficienta a
juridicului;
- functiile juridicului ntr-o societate sanatoasa.
Volumul si complexitatea problemelor ce cad n sarcina
39
40
16
43
44
51
58
59
61
65
70
73
77
79
80
83
ibidem, p.270
84
reguli:
a. sa fie sincera si obiectiva;
b. sa fie exacta si completa, adica sa retina cu precizie toate
elementele implicate n determinarea si structurarea fenomenului
observat;
c. sa fie temeinic pregatita, cercetatorii documentndu-se n
prealabil n legatura cu fenomenele ce urmeaza a fi supuse
observatiei si elabornd o strategie adecvata pentru desfasurarea
ei;
d. sa fie realizata n colectiv, adica sa aiba un caracter
interdisciplinar, la desfasurarea ei participnd specialisti din
toate domeniile vietii sociale;
e. sa fie n permanenta verificata si controlata, confruntnduse observatiile realizate asupra aceluiasi fenomen de diversi
observatori sau a datelor recoltate n momente diferite;
f. sa fie intuitiva, n sensul mbinarii fidelitatii fata de faptele
observate cu disponibilitatea pentru o interpretare creativa a
acestora;
g. sa fie urmata de interpretarea comparativa a datelor,
precum si a fenomenului cercetat cu alte fenomene nrudite.
n ntreaga ei desfasurare, metoda monografica trebuie sa
respecte cu strictete principiul fidelitatii fata de adevar si al
curajului de a prezenta si sustine ntotdeauna adevarul. Fiindca,
aprecia sociologul romn, a cunoaste adevarul si a nu spune tot
adevarul nseamna a fi complicele falsificatorilor.
Contributia lui Dimitrie Gusti la clarificarea problemelor
ce tin de realitatea juridica nu se reduce numai la relevarea locului
si rolului juridicului n viata sociala, ci ea se regaseste si n
recomandarile sale viznd obiectivele de natura juridica ale
cercetarii monografice, precum si n comentarea unor fapte si
relatii aflate la confluenta moralei cu dreptul si viata economica.
Bunaoara, n realizarea cercetarilor de teren privitoare la viata
familiala, acestea trebuiau sa ia n considerare modul de ncheiere
a casatoriei, situatia femeii n cadrul familiei, relatiile dintre copii
85
ibidem, p.434
86
89
Ibidem, p. 273.
Ibidem, p.274.
90
91
94
Ibidem, p.46
Ibidem, p.94
95
96
p.
Ibidem, p.117.
Ibidem, p.119.
97
98
99
acestora.
2. Critica sociologica a panjuridismului:
Teoria nondreptului a lui Jean Carbonnier
Caracterizat de catre cei care s-au aplecat temeinic asupra
activitatii si operei sale ca fiind unul dintre marii maestri ai
gndirii juridice contemporane si ai gndirii n general47, Jean
Carbonnier s-a impus ca un mare maestru si n domeniul
sociologiei juridice, ndeosebi prin identificarea si descrierea
acelor elemente ce limiteaza aria de cuprindere a dreptului si care
fac ca nu toate reglementarile normative sa apartina dreptului
etatic. Este vorba, n principal, de ceea ce el numeste nondreptul,
precum si de dreptul flexibil si cutuma.
Tratatul sau de Sociologie juridica, publicat n 1972, a
devenit o lucrare de referinta pentru cei interesati de interpretarea
juridicului ca fenomen social si aceasta datorita spiritului riguros
stiintific n care sunt abordate interdependentele dintre drept si
societate, relatiile dintre drept si sistemul juridic, dintre acesta si
faptele juridice.
Relevanta pentru viziunea sa asupra prezentei dreptului n
societate si al rolului social al acestuia este critica sistematica pe
care el o administreaza interpretarilor panjuridiste, potrivit carora
dreptul se afla pretutindeni, n spatele fiecarei relatii sociale sau
individuale...astfel, pentru panjuridism, constata Carbonnier,
dreptul este infinit extensibil si absolut omogen: el tinde sa umple
ntregul univers social fara sa lase nici un spatiu gol. n realitate,
nsa, continua el, exista mult mai multe fapte si relatii sociale ce
au la baza alte reguli dect cele de ordin juridic, dreptul nefiind
dect o spuma la suprafata raporturilor sociale sau
interindividuale.48
Aceeasi atitudine critica o manifesta Carbonnier si fata de
47
48
102
103
106
108
109
111
113
115
117
118
Preancheta
- documentarea n legatura cu problema ce urmeaza a fi
cercetata -
119
colectivitatii;
e) sa nu ncerce sa iasa n relief n actiunile la care
participa;
f) sa fie ct mai discret si atent n relatiile sale cu membrii
comunitatii. 57
Desi se contureaza ca fiind cea mai rodnica metoda de cercetare,
observatia participativa comporta si o serie de limite, cum ar
fi:
a) pot fi studiate pe aceasta cale doar grupurile de comunitati
relativ mici;
b) rezultatele cercetarii sunt conditionate decisiv de modul n care
cercetatorul reuseste sa cstige ncrederea grupului;
c) n dorinta de a se bucura de ncrederea comunitatii, unii
cercetatori ajung sa se identifice cu aceasta, nct ajung n
situatia de a nu mai fi obiectivi n surprinderea datelor de
observatie si n interpretarea acestora.
Observatia indirecta consta n studiul documentelor privitoare la
o anume realitate sociala sau n rapoartele de cercetare
ntocmite pe baza unor observatii anterioare.
n cazul sociologiei juridice, observatia indirecta este axata cu
precadere pe studiul documentelor juridice, acestea incluznd
o gama extinsa de materiale cu caracter juridic (texte de legi,
documente de jurisprudenta, acte notariale si administrative,
pledoarii, lucrari de doctrina juridica etc.). n studiul acestor
documente, cercetatorul trebuie sa tina seama de semnificatia
sociala a faptului juridic consemnat si de masura n care
respectivul document reflecta fidel o anume realitate sociojuridica.
B. Ancheta sociologica
57
122
p.
123
Editura
124
61
125
127
interesant, este mai bine primit dect unul mai scurt, dar lipsit de
interes pentru cel solicitat sa l completeze.
Printre factorii ce influenteaza decisiv relevanta datelor
obtinute prin administrarea chestionarului, pe primul loc se va
afla modul de stabilire a esantionului care va fi investigat cu
ajutorul chestionarului.
Ancheta sociologica realizata pe baza de chestionar
vizeaza, de cele mai multe ori, populatii ce numara milioane si
zeci de milioane de oameni. De aceea, nu se va putea aplica
chestionarul ntregii populatii, ci numai unui numar restrns de
persoane, ce va fi selectat n asa fel, nct sa reprezinte, sub
aspectul caracteristicilor esentiale, toate categoriile de persoane ce
alcatuiesc respectiva populatie. Grupul investigat va constitui
esantionul ce reprezinta populatia avuta n vedere, iar asigurarea
caracterului reprezentativ al acestuia va depinde de modul de
selectare a esantionului. Regula majora care trebuie respectata n
aceasta actiune este aceea ca selectarea persoanelor ce vor
constitui esantionul sa aiba un caracter preponderent aleatoriu,
aceasta nsemnnd ca, teoretic vorbind, fiecare membru al
populatiei investigate are sanse egale de a fi cuprins n respectivul
esantion.
Urmeaza, apoi, dimensiunea esantionului, care nu este
conditionata de numarul absolut al populatiei asupra careia se va
efectua cercetarea, ci de legile statisticii. Bunaoara, potrivit lui
George Gallup, n cazul populatiei Statelor Unite ale Americii,
care este de peste 200 de milioane, esantionul alcatuit din 100 de
persoane da o marja de eroare de pna la 15%, cel de 900 de
persoane o marja de pna la 5%, iar n cazul unui esantion de 10
000 de persoane, marja de eroare se reduce la 1,5%.
Pentru realizarea unui esantion reprezentativ, se
recomanda folosirea urmatoarei proceduri:
a. construirea unui model teoretic al populatiei ce urmeaza
a fi investigata, n care sa se regaseasca toate categoriile acesteia;
128
A se vedea, pentr o informare mai ampla, Andrei Novak, op. cit., capitolele
XII-XVI
129
133
ANEXA
DREPTATEA CA VALOARE ETICO JURIDICA
Desi dreptatea constituie o componenta fundamentala a
sistemului de valori al umanitatii, ea nu se bucura din partea
axiologiei contemporane de atentia de care beneficiaza adevarul,
binele, frumosul sau fericirea. Asupra dreptatii se reflecteaza
astazi doar n treacat, mai rar dect n epoca moderna si
incomparabil mai putin dect n antichitate. n raport cu
contemporanii, filosofii greci au merite ce nu pot fi egalate n
legatura cu modul n care au analizat si prezentat continutul
acestei valori, numita de ei dikaiosyne. n schimb, modernitatea
a cunoscut, printre altele, o ndepartare de sensul originar al
dikaiosyne-ei, prin impunerea preocuparii pentru ceea ce azi este
un subiect n mare voga: acela al drepturilor omului 63.
Anticii au abordat initial dreptatea ca fiind o conditie a
ordinii si armoniei cosmice. Lumea este un cosmos, adica o
alcatuire armonioasa desavrsita, datorita principiului rational ce
o guverneaza si care introduce dreapta masura n tot ceea ce
exista. Aceasta dreapta masura cere ca fiecare lucru sa actioneze
conform naturii sale, sa ocupe locul ce i se cuvine si sa
ndeplineasca rolul ce-i este rezervat n cadrul ntregului din care
face parte.
O asemenea interpretare, ntlnita la presocratici, pune
accentul pe determinarea rationala a ordinii cosmice, pe
constrngerea pe care o exercita ratiunea asupra existentelor
individuale ca acestea sa actioneze conform rolului ce le-a fost
stabilit si sa contribuie astfel la desavrsirea ntregului. Prin
urmare, primeaza ideea de supunere fata de comandamentele
ratiunii atunci cnd se trateaza problema dreptatii, iar acestea din
urma par sa vizeze n exclusivitate binele ntregului si sa-l
63
134
136
137
Ibidem, 1131 b.
138
139
69
140
BIBLIOGRAFIE
1. Andrei Petre, Sociologie generala, Ed. Academiei,
Bucuresti,1970.
2. Andrei Petre, Opere sociologice, I, Ed. Academiei,
Bucuresti,1973
3. Baciu Dan, Sociologie juridica, Ed. Hyperion, Bucuresti,
1995.
4. Baciu P. Dan, Radulescu S. Voicu M., Introducere n
sociologia deviatiei, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti,
1985
5. Badescu Ilie s.a., Istoria sociologiei (teorii contempo-rane),
Ed. Eminescu, Bucuresti, 1996.
6. Badina Ovidiu, Cteva reflectii n legatura cu obiectul
sociologiei n: Sociologia Militans, Vol.I, Bucuresti,1968.
7. Bobos Gheorghe, Teoria generala a statului si dreptului,
EDP, Bucuresti,1983.
8. Caravia Paul, Discipline. Conexiuni. Gndire crea-toare, Ed.
Stiintifica, Bucuresti, 1991.
9. Carbonnier Jean, Sociologie juridique, Libraire Armand
Colin, Paris,1972.
10. Chelcea Septimiu, Chestionarul n investigatia sociologica,
Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1975.
11. Ciuca Valerius M., Lectii de sociologia dreptului,
Ed.
Polirom, Iasi, 1998.
12. Costin Mircea, Raspunderea juridica n dreptul R.S.R.,
Ed. Dacia, Cluj,1974.
13. Constantinescu Miron, Introducere n sociologie Note de
curs, partea I si a II-a, Centrul de multiplicare al Universitatii din
Bucuresti,1972.
14. Djuvara Mircea, Drept si sociologie, n Omagiul
profesorului D. Gusti (Arhiva pentru Stiinta si Reforma Sociala),
Anul XIV, 1936, II.
15. Djuvara Mircea, Explicatii suplimentare despre
141
Bucuresti, 1998.
33. Popa Nicolae, Prelegeri de sociologie juridica,
Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Drept, Bucuresti, 1983.
34. Popa N., Mihaiescu I., Eremia M., Sociologie juridica, Ed.
Universitatii, Bucuresti, 1999.
35. Popescu Sofia, Conceptii contemporane despre drept, Ed.
Academiei, Bucuresti, 1985.
36. Popescu Sofia, Iliescu Dragos, Probleme actuale ale
metodologiei juridice, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti,
1979.
37. Raymond Aron, Les tapes de la pense sociologique, Ed.
Gallimard, 1967.
38. Rotaru Traian, Iliuta Petru, Ancheta sociologica si sondajul
de opinie, Ed. Polirom, Iasi, 2001.
39. Roth Andrei, Abc-ul investigatiei sociologice, vol.I, Ed.
Dacia, 1971.
40. Rousseau J.J., Contractul social, Ed. Stiintifica, Bucuresti,
1957.
41. Sperantia Eugeniu, Lectiuni de enciclopedie juridica, I,
Tipografia Cartea Romneasca, Cluj, 1936.
42. Ungureanu Ion, Paradigme ale cunoasterii societatii,
Humanitas, Bucuresti, 1990.
43. Vlasceanu Lazar, Metodologia cercetarii sociologice, Ed.
Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1982.
44. Voicu Victor, Sociologie juridica, (Note de curs), Galati,
1999.
45. Voicu Victor, Sociologie juridica, (Note de curs), Galati,
1999.
46. *** Sociologia franceza contemporana, Ed. Politica,
Bucuresti, 1971.
47. *** Interdisciplinaritatea si stiintele umane,
Ed.
Politica, Bucuresti, 1986.
48. *** Epistemologia stiintelor sociale, Ed. Politica, Bucuresti,
1981
143