Memento mori

de Mihai Eminescu

Poemul a fost scris in perioada tineretii lui Eminescu,in 1862,dar a fost publicat
postum.Textul are ca subtitle ,,Panorama desertaciunilor,ceea ce trimite la motivul de baza
de influenta biblica ,,Vanitas Vanitatum(desertaciunea desertaciunilor),in sensul
zadarniciei celor omenesti.Acest motiv apare adeseori in literatura universala intr-o alta
variant fortuna labilis sau soarta schimbatoare.Cele doua motive le intalnim la Miron
Costin in viata lumii si la Dimitrie Cantemir in ,Istoria hieroglifica.
Memento mori este o nou Legenda a secolelor(victor hugo), un poem sociogonic ce
trateaza o tema filosofica: meditatia asupra conditiei umane din perspectiva devenirii
istorice a umanitatii.Istoria, in viziunea scriitorului,este o miscare mecanica de crestere si
descrestere,ide dezvoltata initial de M.Costin in Viata lumii si D.Cantemir in Istoria
cresterii si descresterii Imperiului Otoman.Factorul care determina decaderea civilizatiilor
este raul, ca principiu suprem,ide sustinuta si de filosoful Schopenhauer.
Poemul este structurat in mai multe episoade,un incipit urmat de succesiunea diferitelor
civilizatii: primitiv, babiloniana, egipteana,palestiniana,greceasca,romana,dacica si
franceza cu accentul pus pe Revolutia franceza.
Incipitul valorifica motivul visului, motiv tipic romantic,o cale de evadare din lumea
reala si trecere intr-o alta lume existentiala. Prin intermediul visului, eul liric patrunde cu
gandul la originea civilizatiilor amintind de armonia paradisului initial. Opozitia dintre
,,lumea aievea si ,,lumea inchipuirii, este data de raportul antitetic real-ireal.lumea
inchipuirii este lumea poeziei.libera de orice constrangere,in care visul redescopera
profunzimea miturilor si sensul istoriei. lumea cea aievea este marcata de suferinta si
moarte,gandirea se erodeaza, iar individual se alieneaza,nu-si mai gaseste locul si rolul.
Astfel, istoria evocata in acest poem se imbina cu mitul, cu viziunea poetica, ce
conduce atat la accentuarea ideii de vis, cat si la chemarea in amintire civilizatiile de
rascruce ale istoriei.
Episodul Babilonului este un prilej de a sugera motivul soartei schimbatoare ("fortuna
labilis").Aceasta realitate este exprimata artistic, intr-o limba extrem de nuantata,.Episodul
egiptean este singurul publicat de Eminescu insusi ("Egipetul"). Fragmentul dedicat magiei
faraonului insetat de cunoastere isi gaseste dezvoltarea in nuvela fanatstica neterminata
"Avatarii faraonului Tl".Episodul Greciei cultiva o lirica peisagistica, dar contureaza si trei
figuri emblematice ale culturii elene: filosoful("cugetatorul"), sculptorul orb (motivul
artistului ce creaza in ciuda ifirmitatilor care ii interzic sa se bucure de receptarea propriei
opera)si Orfeu, capabil de un cant totodata nascator de lumi si putand indruma universul
spre haos.Roma apare in toata maretia ei ca un "urias popor de regi", iar incendierea ei de

catre Nero este descrisa in versuri de care Eminescu isi va aminiti cand va evoca in
"Imparat
si
proletar"
Parisul,
cuprins
de
flacarile
Comunei.
Succesiunea perioadelor istorice se incheie cu momentul Revolutiei franceze si la domniei
si caderii lui Napoleon, expresie a unei idei ("N-a fost om acel ce cade, ce a veacului
gandire/ Atrait in el(...)"), invins tot de fortele Nordului, materializate de asta data in iarna
ruseasca: "Nordul m-a invins ideea m-a lasat".
Episodul Daciei mitice este cel mai bogat in elemente mitice si simboluri.Dacia este
o tema a primordialului, a elementaritatii, ridicata la proportia mitului.Dacia este un
paradis natural n desavarsire, peste care stapneste Zna Dochia. Dacia este tara de basm a
znei Dochii, comunicnd cu absolutul, cu transcendentul, ntr-o magic beatitudine.
Topografia dacic din Memento mori este de o inimaginabil risip de fantezie liric
descriptiv, ncrcat de semnificaiile unor mituri arhaice i motive iniiatice (Muntele
Sacru, Lebda, Olimpul dac...), ntre care tutelar este ideea de venicie sorin, de
nemurire zalmoxian.
Un prim element specific Daciei este cel acvatic ,,rauri argintoase,apa sugerand
originea,geneza.Peisajul dacic este dispus pe doua planuri terestru si cosmic, intre cele
doua existand o armonie deplina. Planul terestru este unul fabulous, gigantic, dispus atat pe
orizontala, cat si pe verticala munti se nalta, vai coboara. Este un spatiu ondulat,
mioritic.Acest spatiu adaposteste castelul zanei,spiritului protector, care aminteste de
ipostaza angelica feminina din creatiile eminesciene,Dochia.Vegetatia este luxurianta,
grandioasa paduri de flori, lunci de raze.Taramul Daciei este strabatut de un fluviu fara
nume care taie infinit acea gradina.Personajul este perceput atat visual si auditiv, cat si prin
intermediul unor imagini de miscare, un peisaj plin de viata.Timpul nu are scurgere,este
etern,masurat de cantecul greierilor,
Legatura dintre spatiul cosmic si cel terestru o face un pod cu valoare mitica care sugereaza
armonizarea.Peisajul se completeaza cu un munte gigant, cu valoare de axis mundi, munte
jumatate-n lume,jumatate-n infinit.Poarta sapata in munte deschide drumul spre lumea
zeilor Daciei,care traiesc in armonie cu oamenii.Dacia se invecineaza,astfel, cu imparatia
soarelui,ospatul zeilor sustinand idea de armonie, de taram nemarcat de trecerea timpului, o
lume perfecta ce aminteste de paradisul initial.
Partea a doua a acestui episode descrie confruntarea dramatic dintre daci si
romani,iar tonul lyric se schimba in cel de epopee. Zeii Romei se infrunta cu zeii Daciei pe
care ii inving.Imaginea lui Decebal prevesteste decaderea noii lumi:Decebal s-arata palid
in fereastra inalta-ngusta/Si coroana si-o ridica catr-imaginea agusta?Sise uita cu durere la
divinii sai strabuni.Infrangerea dacilor este predictibila, inscrisa intr-o matrice a
vremurilor atemporale.Lumea intreaga este supusa unei predeterminari, chiar si zeii care
lasa locul unei alte generatii de zei cu o alta functie decat cei dinainte.Lupta dintre armiile
de zei se dezlantuie sub semnul unei vremi crepusculare,a erosului soare, marcand

retragerea zeilor Daciei in domele submarine.Moartea dacilor este simbolica,inscriindu-se

intr-un ritual al gesturilor eroice, legendare. Romanii sunt primiti cu dusmanie,agresati de
elementele naturiide paduri eterne,hale verzi.Ca orice imperiu in decadere inevitabila,si
ei sunt sortiti mortii, prin neputinta de a se impotrivii trecerii timpului.
Se poate observa astfel,prezenta conceptului de dacism, intrucat acesta face trimitere la
trecutul preroman,asa cum, in poezia lui Eminescu Dacia este vazuta ca un taram mitic, iar
populatia geto-daca este asociata cu eroismul si spiritual de sacrificiu"
,,Traind varsta mitului, spune Ioana Em. Petrescu, Dacia nu poarta in sine germenii
distrugerii si moartea ei nu poate veni decat dinafara, adusa de civilizatia istorica
triumfatoare".Mitul Daciei este cea mai frumoasa reprezentare metaforica a istoriei
nationale,in care intregul peisaj se converteste in motive si simboluri ale permanentei.