Domnu Trandafir - M.

Sadoveanu(Povestire)
DOMNU TRANDAFIR
M.Sadoveanu
(povestire)

Amintirea Domnu Trandafir de Mihail Sadoveanu are ca tema copilul si copilaria. Autorul isi
reaminteste felul in care se scalda cu ceilalti copii in apa Siretului, asemeni cu Nica a
lui Ion Creanga in Ozana cea frumos curgatoare".
Targul vechi cu surele darapanate pline de polobosce in care se juca de-a ascunselea, zavoaiele
cu salcii cenusii, taifasurile din tufisurile de mure, goana prin poieni readuc cu nostalgie
scriitorului in amintire anii copilariei.
Cele mai duioase amintiri sunt legate insa de scoala si de invatatorul sau domnul Busuioc, care
devine in aceasta povestire domnul Trandafir. Imaginea acestuia este reconstituita din ochii
blajini, capul putin chel,, dintii lungi cu o strunga la mijloc, dar mai ales din gesturile lui. Cand ii
invata sa spuna poezii patriotice ridica bratul drept, cand ii invata sa cante lovea diapazonul de
coltul mesei, iar cand citea povestile lui Creanga ii privea bland tinand cartea la piept. Trasatura
cea mai importanta a domnului Trandafir este sufletul pe care il punea ca un apostol
imcuvintele ce le rostea, era credinta in valorile semanate in ogorul mintilor copiilor.
Cand scoala este vizitata de domnul ministru insotit de un inspector, domnul Trandafir face
lectia,asa cum ii placea lui,cu copiii si acestia raman foarte multumiti. Modest, domnul
Trandafir nic. nu cuteaza sa creada ca scoala lui atat de neinsemnata** putea sa-primeasca o
astfel de inspectie. Domnul Trandafir nu se mania ci doar se incrunta rostind cateva cuvinte de
repros: Mai domnule!" El a fost credincios scolii si turmei de suflete ce j s-a incredintat,
pastorindu-le, ca un parinte, modeland cu blandete sufletele gingase ale copiilor. Duiosia este
sentimentul ce-l stapaneste cand,, isi aminteste de omul care 1-a invatat sa scrie, sa citeasca, sa
cante, sa inteleaga lumea din jur si sa fie om. Aceasta sensibilitate arata cat de profunda a fost
aratura si semanatura acestui apostol modest al sufletului romanesc. Prin imaginea domnului
Trandafir, scriitorul Mihail Sadoveanu ne prezinta o luminoasa personalitate a invatatorului de
vocatie pentru aceasta nobila misiune.
Mihail Sadoveanu realizeaza aceasta amintire sub forma unei scrisori adresate unui prieten. El
imbina descrierea locurilor copilariei cu imaginea invatatorului pe ; care l-a indragit, cu
povestirea vizitei ministrului, introducand in momentele cele mai importante dialogul.
Mihail Sadoveanu foloseste cu multa abilitate in text elementele caracteristice artei sale de
povestitor. El stie sa introduca termeni specifici ai graiului din Moldova: ista", multamim",
oleaca", nomol", brava", sabeie", sara", sama", sa, ceteasca" intai", saga", ograda", zarva".
Ca si la Ion Creanga, pe care il considera maestrul sau in arta naratiunii, Mihail Sadoveanu
foloseste expresii ale limbii vorbite ca: nu fara saga", cat ai bate din paime", cu cine am
onoarea?", Sa stii ca ai haz!", tu bagi de seama", imi aduc aminte" cu scopul de a da prin
caracterul oral al limbii folosite mai multa viata textului.
Mihail Sadoveanu stie sa foloseasca termeni cu valoare expresiva bufnele", poloboace", taifas",
apostol", monitori", iscodi", dascalie". La acestia putem adauga o serie de epitete ca "salcii
cenusii", surile darapanate", zambet iinistit", tacere adanca ", ochi incalziti", odae scunda ".
Expresivitatea textului creste prin folosirea de comparatii ca aceea cand sala de clasa devine ca
intr-o biserica" un loc al sufletului; prin folosirea unor"metafore curcubee de stropi", uriasi de
zapada" spre a accentua imaginea din jocul copiilor; sau metonimii ce consemneaza efectul care
substituie cauza: si-l ajung la inima", ne venea sa intram in pamant".
Cel mai expresiv cuvant al textului este asezat la urma ca o concluzie: domnul Trandafir le-a dat
copiilor imaginea unui om". Sensurile acestui cuvant concentreaza tot textul, intentionalitatea
autorului, sentimentele lui, amintirile, legatura lui profunda cu tara si oamenii ei.

De aceea povestirea Domnu Trandafir are un subtil si profund mesaj.patriotic, moral si uman. El
arata sensul de a fi, sensul vietii,care poate fi major.chiar daca implinim o slujba-modesta