Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
toxice de origine vegetala si animala, etc) in doze, capabile de a deteriora funciile vitale ale organismului
uman.
Compartimentele toxicologiei clinice
1. Toxicologia intoxicaiilor exogene acute, care se dezvolta in urma ptrunderii intr-o singura repriza a dozei
toxice de compus chimic in organism.
2. Toxicologia intoxicaiilor chimice cronice, care se dezvolta in in urma interaciunii repetate si ndelungate a
toxicului cu organismul omului.
3. Toxicologia narcologica, care studiaz mecanismele de instalare a dependentei patologice a omului de
unele preparate toxice, numite narcotice, si elaboreaz masurile de lupta cu aceasta dependenta.
4. Toxicologia medicamentoasa, care studiaz diapazonul indicelui terapeutic a preparatelor medicamentoase,
reaciile adverse si actiunea lor nociva asupra organismului, si elaboreaz masuri de profilaxie i tratament a
intoxicaiilor medicamentoase.
Sarcinile toxicologiei clinice
1. Sarcinile diagnostice - se refera la elaborarea si studierea metodelor de diagnostic clinic si de laborator a
intoxicaiilor exogene cu interpretarea clinica a rezultatelor obinute.
2. Sarcinile curative - constau in elaborarea si aplicarea metodelor complexe de tratament a intoxicaiilor, cu
includerea masurilor de eliminare accelerata a toxicelor din organism, diminuarea toxicitii lor prin utilizarea
preparatelor antidot si aplicarea terapiei simptomatice, orientata la corecia si susinerea funciilor vitale ale
organismului, care in mai mare msura au fost deteriorate de aciunea toxicului.
3. Sarcinile profilactice - includ studierea epidemiologiei intoxicaiilor, cauzelor lor si elaborarea masurilor de
prevenire.
CLASIFICAREA TOXICELOR
Clasificarea toxicelor dupa sfera de utilizare
Pe larg se utilizeaz clasificarea chimica, dupa care toxicele se divizeaz in organice, neorganice si
elementoorganice.
Dar o nsemntate mai mare pentru profilaxia intoxicaiilor o are clasificarea practica a preparatelor toxice, si
anume:
1. Toxice industriale - solveni organici (dicloretan), combustibili (metan, propan, butan), reagenti
chimici (alcool metilic), plastificatori, etc:
2. Toxice utilizate in gospodria steasca - pesticide clororganice (hexacloran.policlorpinen. etc),
insecticide organofosforice (carbofos, clorofos, letafos, fosfatid, etc), preparate mercurorganice
(granozan); etc..
3. Preparate medicamentoase care au clasificarea lor farmacologica.
4. Preparate chimice de menaj - ingrediente alimentare (acid acetic), mijloace de sanitario, igiena
personala si cosmetica; mijloace pentru ingrigirea hainelor, mobilei, automobilelor;
5. Toxice de origine vegetala si animala, care se conin in diferite plante si ciuperci, animale si insecte
otrvitoare.
6. Preparate toxice de lupta, utilizate ca arma chimica (zarin, zoman, iprit, fosgen, etc.).
Clasificarea toxicelor dupa "toxicitatea selectiva"
1. Cardiotoxine - cu tulburri de ritm si conductibilitate, distrofie toxica a miocardului. Reprezentani glicozidele cardiace (digitalis, digoxin, lantozid,s.a. ), antidepresanti triciclici (imipramin,
amitriptilin); toxice vegetale (aconit, veratrin, chinin, s.a.); toxice animale (tetrodotoxin); sruri de
bariu, kaliu.
2. Neurotoxine - cu tulburri ale activitii psihice, coma toxica, hiperchineze si paralizii toxice.
Reprezentani - preparatele psihotrope (narcotice analgetice, tranchilizatori, somnifere); insecticidele
organofosforice; oxidul de carbon; derivaii izoniazidei (tubazid, ftivazid); alcoolul si surogatele
lui.
3. Hepatotoxine - cu distrofie toxica a ficatului. Reprezentani - hidrocarburile aromatice clorate
(dicloretan s.a.); ciupercile otrvitoare (ciuperca alba); fenoli; aldehide.
4. Nefrotoxine - cu nefropatie toxica. Reprezentani - compuii metalelor grele; etilenglicolul; acidul
oxalic.
5. Hemotoxine - cu hemoliza, methemoglobinemie. Reprezentani -anilina si derivatele ei; nitritii;
hidrogenul arsnicos.
6. Toxice gastro-intestinale - cu gastroenterita toxica. Reprezentani - preparate corozive; compuii
metalelor grele si a arseniului.
DE DIAGNOSTIC AL INTOXICAIILOR
EXOGENE ACUTE
Exista trei parti componente principale de masuri diagnostice:
1. DIAGNOSTICUL CLINIC SI INSTRUMENTAL - pe baza datelor de anamnez, studierii circumstanelor
intoxicaiei la locul accidentului, observrii in dinamica a evoluiei tabloului clinic cu scop de evideniere a
simptomelor specifice pentru un oarecare toxic. I-l asigura medicii clinicisti.
Un aport esenial in diagnosticul intoxicaiilor este asigurat si metodele instrumentale (funcionale) de
diagnostic:
- Electroencefalografia (EEG) - permite determinarea dereglrilor activitii bioelectrice a creerului, de a
efectua diagnosticul difereniat mai ales la pacienii in stare de coma, de a stabili gravitatea i pronosticul
intoxicaiei.
Dupa lavajul gastric se recomanda administrarea purgativelor si aplicarea ulterioara a clisterelor evacuatoare.
- Lavajul intestinal - o metoda eficace de sanare a intestinului prin sondarea lui directa cu o sonda bicanala si
lavajul lui cu soluii de componenta speciala.
2.
Efectul curativ al infuziei masive cu alcalinizarea plasmei in cazul intoxicaiilor grave este diminuat de
micorarea diurezei, condiionata de sporirea secreiei hormonului antidiuretic, de hipovolemie si hipotonie.
Acest fapt necesita administrarea unor diuretice mai active, care ar micora reabsorbtia si ar spori diureza si
eliminarea preparatelor toxice din organism. Acestui scop corespund in mai mare msura diureticele osmotice
- urea, manitolul, trisamina.
Manitolul - se raspindeste numai in spaiul extracelular, nu se metabolizeaza, nu se reabsoarbe in canaliculele
renale. Se administreaz i/v sol. 15-20% in doza de 1,0-1,5 g/kg. Doza in 24 ore pina la 180 g.
Trisamin - i/v sol. 3,66% in doza 1,5 g/kg in 24 ore.
Urea diuretic osmotic conditional. Se utilizeaz sol.30% in doza 1,0-1,5 g/kg. In cazul dereglrii funciei
renale administrarea ureei brusc sporete concentraia de azot in organism, deacea in asa cazuri nu se
utilizeaz.
Furosemidul (lazix) - este un puternic diuretic (saluretic), aciunea cruia este legata cu deprimarea
reabsorbtiei ionilor de Na+ si CI-, Si in mai mica msura a K+.
Pentru corecia tulburrilor posibile ale echilibrului electrolitic se administreaz soluii de electroliti. Varianta
optimala: Kaliu clorid - 13,5 mmoli/1 si Natriu clorid - 120 mmoli/1 sub controlul ionogramei. Afara de
aceasta la fiecare 10 1 de urina eliminata se administreaz 10 ml - 10% de Calciu clorid.
Infuzia masiva cu diureza forat se efectuiaza sub controlul obligatoriu al bilanului de lichid, hematocritului,
ionogramei, PVC.
Complicaiile posibile: hiperhidratarea, hipokaliemia, hipocloremia - sint legate in special cu lacune tehnice
de efectuare.
Contraindicaii: intoxicaii complicate cu insuficienta cardiovasculara acuta (colaps persistent, tulburri a
circulaiei sanguine de gr.II-III); cit si dereglri a funciei renale (oligurie, azotemie, creatinina > 221 mmoli/I,
legate cu nivelul jos de filtratie.
Dupa virsta de 50 ani din aceleai cauze eficacitatea diurezei forate la fel este diminuata.
3.
Hiperventilarea curativa
Hiperventilarea curativa poate fi asigurata prin inhalarea de carbogen ori prin conectarea pacientului la
aparatul de ventilare mecanica, fapt ce permite mrirea volumului-minut de respiraie de 1,5-2 ori. Metoda
este efectiva in cazul intoxicaiilor cu hidrogen sulfurat, hidrocarburi aromatice clrate, oxid de carbon, care
se elimina prin plamini. Insa hiperventilarea ndelungata aduce la tulburri ale componentei gazelor in singe
(hipocapnie) si a echilibrului acido-bazic (alcaloza respiratorie). Deaceia sub controlul acestor indici se efectuiaza hiperventilarea fractionata - cite 15-20 min peste 1-2 ore.
4.
Biotransformarea preparatelor toxice este o cale eseniala de detoxicare naturala a organismului. In practica
clinica se utilizeaz preparate-inductori ori inhibitori ai fermenilor, care influeneaz asupra biotransformarii
xenobioticelor in scop de a deminua efectul lor toxic.
Ca inductori ai activitii fermentative pot fi menionai: zixorin - 50-100 mg/kg 4 ori/24ore: benzonal - 20
mg/kg 3 ori/24ore: fenobarbital - 4 mg/kg 4 ori/24ore peroral.
Ca inhibitori - nialamid (inhibitor al monoaminoxidazei), levomicetina, teturam.
5.
Oxigenarea hiperbarica are o larga utilizare in tratamentul intoxicaiilor exogene acute, deoarece in cazul
acestor patologii se constata toate tipurile si formele de hipoxii.
Ca factor hotaritor in indicarea OHB servete faza intoxicaiei.
In faza toxicogena OHB este indicata in cazul intoxicaiilor, cind biotransforiarea toxicelor decurge fara
formarea metabolitilor mai toxici decit substana iniiala (oxid de cabon, preparate methemoglobinizante); si
este contraindicata in cazul intoxicaiilor cu toxice, biotransformarea crora decurge pe tipul sintezei letale
(carbofos, etilenglicol).
METODELE DE DETOXICARE ARTIFICIALA
1. Hemodiluia (terapia de infuzie)
Hemodilutia este aplicata pentru a micora concentraia preparatelor toxice in singe. In acest scop se
recomanda utilizarea ambundenta de lichide peroral, cit si administrarea parenterala soluiilor
hidro-electolitice si a substituentilor de plazma. Ultimii prezinta interes si prin faptul, ca pe ling efectul
detoxicant, permit restabilirea volumului de singe circulant si creaza condiii pentru stimularea efectiva a
diurezei.
Dintre substituentii de plasma un efect detoxicant pronunat poseda: plasma, albumina, poliglucina,
reopoliglucina, hemodezul, gelatinolul, etc.
Volumul preparatelor utilizate depinde de gravitatea intoxicaiei. Deobicei se administreaz 400-1000 ml/24
ore; in caz de soc exotoxic -pina la 2000 ml/24 ore.
Utilizarea indelungata a dextranilor (>3 zile la rind) prezint pericol de dezvoltare a nefrozei osmotice.
Hemodilutia se efectuiaza obligatoriu sub controlul dinamic al indicilor hemodinamicii si echilibrului
acido-bazic.
2. Exsanguinotransfuzia
Exsanguinotransfuzia - este o metoda de substituire a singelui pacientului intoxicat cu singe izogrup de la
donori.
Indicaii absolute - sint intoxicaiile cu preparate, care au o aciune toxica nemijlocita asupra singelui:
methemoglobinizante (concentratia methemoglobinei > 50-60%); hemoliza masiva (concentraia hemoglobinei libere > 10 g/l); scderea activitii colinesterazei pina la 10-15%).
Contraindicaii - tulburri hemodinamice severe (colaps, edem pulmonar); vicii cardiace complicate,
tromboflebite ale venelor profunde.
Complicaii posibile - hipotonie temporara, reacii postransfuzionale, sindromul "singelui homologic".
3.
Plasmofereza detoxicanta
Se aplica in scop de a inltura toxicele, care circula in plasma singelui. Se efectuiaza in trei etape:
1. Separarea plasmei prin centrifugare;
2. Rentoarcerea elementelor figurate ale singelui in organismul accidentatului;
3. Transfuzia pacientului a substituentilor de plasma ori a plasmei purificate.
Efectul detoxicant al plasmaferezei depinde de volumul plasmei purificate (1,0-1,5 volum circulant de
plasma), cit si de viteza efecturii.
Indicaii - endotoxicoze in cazul insuficientei hepato-renale acute de origine exotoxica, care se dezvolta in
faza somatogena a intoxicaiilor cu hepato- si nefro-toxice.
4.
Limforea detoxicanta
Consta in eliminarea din organism a unui volum considerabil de limfa cu compensarea ulterioara cu preparate
albuminoase. Limfa se elimina din ductul limfatic cateterizat. Pentru preintimpinarea pierderilor de albumine,
lipide, electroliti, limfocite, etc. se prevede posibilitatea de a reaintoarce in organism a limfei purificate de
toxice prin limfosorbtie.
Deobicei se aplica in faza somatogena a intoxicaiilor.
5.
Hemodializa precoce
Este metoda de hemodializa efectuata in faza toxicogena precoce. Eficacitatea hemodializei precoce este
condiionata in primul rind de capacitatea preparatelor toxice de a trece liber din singe prin porii membranei
semipermeabile a dializatorului in lichidul dializant.
In practica clinica actuala hemodializa precoce se aplica in cazul intoxicaiilor grave cu barbiturati, compuii
metalelor grele si arseniului, dicloretan, alcool metilic, etilenglicol, insecticide organofosforice. In rezultat se
obine posibilitatea de a preintimpina dezvoltarea complicatiilor grave din partea organelor si sistemelor vitale, care deseori sint cauza a decesului in faza somatogena.
Eficacitatea dializei precoce in m msura depinde de operativitatea efecturii ei.
Contraindicaii - hipotonia persistenta < 80-90 mmHg.
6.
Dializa peritoneala
Este o metoda de purificare extrarenala a singelui accesbila si tehnic simplu executabila. Tehnic se realizeaz
prin doua variante: continua si fractionata. Efectul de dializa se bazeaz pe faptul, ca peritoneul are o suprafaa
(circa 20000 m2) si prezint o membrana semipermeabila.
Contraindicaii - proces aderential pronunat, graviditate in termen mare.
In cazul intoxicaiilor grave cu manifestri de soc exotoxic, care exclude aplicarea altor metode active de
detoxicare, dializa peritoneala este practic unica metoda de detoxicare activa accesibila.
7.
Dializa intestinala
In cazul aplicrii acestei metode de detoxicare, funcia de membrana semipermeabila naturala o indeplinete
mucoasa intestinului subtire.
Se utilizeaz o sonda bicanala cu lungimea de 2 m cu mandrena, care sub controlul gastroscopului se introduce
in intestin cu 40-50 cm mai distal de segmentul piloric al stomacului. Cu o pompa speciala prin sonda se
introduce lichidul dializant, hipertonic in raport cu plasma cu viteza de 3-4 l/ora. Durata dializei este de circa
2-3 ore, cu utilizarea a 8-12 1 de soluie cu componeta speciala.
Este o metoda accesibila de purificare extrarenala a singelui in cazul intoxicaiilor perorale, dar cedeaz prin
viteza de detoxicare altor metode de dializa. Un alt neajuns este imposibilitatea de aplicare in cazul parezei
intestinale funcionale ( spre exemplu - intoxicaii grave cu somnifere).
8. Hemosorbtia detoxicanta
Este o metoda care modeleaz artificial procesul de adsorbire a preparatelor toxice pe macromoleculele
organismului, si prezint un mecanism esenial de detoxicare. Tehnic se realizeaz prin utilizarea unui aparat
portativ special cu pompa de perfuzie si a coloanelor cu crbune activat de diversa origine si componenta.
Efectul curativ al hemosorbtiei consta din trei factori principali:
1. Etiogenospecific - nlturarea din singe a preparatelor toxice (fracia libera):
2. Patogenospecific - nlturarea din singe a toxinelor endogene (urea, cretinina. bilirubina. etc):
3. Nespecific - ameliorarea calitilor reologice a singelui. microcirculatiei. etc.
Complicaiile tehnice deobicei sint legate cu lacune tehnice a metodei, pregtirea insuficienta a pacientului
catre manipulate. indicaiile incorecte.
Complicaiile hemodinamice sint legate de hipotonia cauzata de hipovolemia relativa, centralizarea
hemodinamicii.
Complicaiile neurovegetative sint legate cu excitarea receptorilor endovasculari de catre particulele de
sorbent. de produsele destructiei celulelor singelui si albuminelor.
Complicaiile imunologice depind de cantitatea de imunoglobuline absorbite, de imunosupresia cauzata de
intoxicaie, cit si de posibilitatile compensatorii ale organismului.
Contraindicatie absoluta catre efectuarea hemosorbtiei este scderea persistenta a presiunii arteriale. ndeosebi
cind este micorat presiunea vasculara periferica: tulburri severe ale homeostazei cu semne de fibrinoliza,
trombocitopenie si anemie.
9. Enterosorbtia
Este cea mai accesibila metoda de detoxicare artificiala, care consta in administrarea perorala a crbunelui
activat (SCT-6a. SCN. carbamid. carbolen s.a.) cite 80-100 g in suspensie cu 100-150 ml apa.
Este mai comod de administrat sorbentul imediat dupa lavajul stomacal prin aceiai sonda.
Cea mai mare eficacitate se constata la introducerea sorbentului in primele 12 ore dupa otrvire.
Complicaii nu se inregistreaz.
10. Fiziohemoterapia
Mai accesibila si mai bine studiata este metoda de iradiere ultravioleta a singelui, care pe ling efectul
bactericid, poseda o aciune de stimulare a factorilor nespecifici de detoxicare, de ameliorare a calitilor
reologice a singelui si a microcirculatiei. Pe ling aceasta, sporete activitatea unor fermenti (peroxidaze s.a.),
saturaia singelui cu oxigen si activitatea lui antioxidanda, fapt care in general contribuie la creterea
capacitilor de detoxicare a organismului.
In faza somatogena a intoxicaiei, in rezultatul creterii numarului de limfocite si eozinofile, a activitii
metabolice a fagocitilor, iradierea ultravioleta a singelui contribuie la profilactica si tratamentul complicatiilor
din contul stimularii reaciilor imunologice depresate.
Pentru realizarea metodei se utilizeaz un aparat special "Izolda", Si se efectuiaza in doua variante: continuu si
de pendul.
In faza toxicogena deobicei se aplica varianta continua in combinare cu hemosorbtia; in faza somatogena varianta de pendul.
Complicaiile - hipertemie, hemoliza, hipertensiune - sint legate cu supradozarea iradierii singelui.
Contraindicaii - hemoliza si tulburri homeostatice, care nu permit utilizarea heparinei; cit si maladii
concomitente ca boala hipertnica, maladii oncologice s.a.
DETOXICAREA ANTIDOT (FARMACOLOGICA)
1.
helatizantele (srurile EDTA, tetacin) - care formeaza in organism compusi netoxici - helati cu srurile
unor metale grele (plumb, cobalt, cadmiu s.a.).
2. Antidoti biochimici (toxico-cinetici ), care asigura o schimbare rentabila a metabolismului
preparatelor toxice in organism, ori a direciei reaciilor biochimice, in care ele participa, fara a
influenta asupra strii fizico-chimice a insui toxicului. Reprezentani: reactivatorii colinesterazei
(oximele) - la intoxicaiile cu preparate organofosforice; albastru de metilen - la intoxicaiile cu
methemoglobinizante; alcoolul etilic - la intoxicaiile cu alcool metilic si etilenglicol; nalorfin - la
intoxicaiile cu opiate; antioxidantii - la intoxicaiile cu tetraclorura de carbon.
3. Antidoti farmacologici (simptomatici ), care asigura efectul curativ prin antagonismul farmacologic,
actionind asupra acelorai sisteme funcionale a organisiului, ca si preparatele toxice.
In toxicologia clinica mai pe larg se utilizeaz antagonismul farmacologic intre atropin si acetilcolina - in
cazul intoxicaiilor cu compusi organofosforici; intre prozerina si pahicarpina; intre cloridul de kaliu si
glicozidele cardiace.
Utilizarea lor permit jugularea multor simptome periculoase cu preparate de acest gen, dar nu asigura efectul
curativ complectamente.
4. Imunotrerapia antitoxica, se utilizeaz la necesitate in cazul intoxicaiilor cu toxice de origine animala
(muscaturi de serpi si insecte veninoase); in calitate de seruri antitoxice. Un neajuns esenial al
imunoterapiei antitoxice este eficacitatea redusa in cazul utilizrii tardive (peste 3-4 ore dupa
intoxicare), cit si probabilitatea anafilaxiei.
PARTICULARITILE REANIMATIEI IN CAZUL
INTOXICAIILOR EXOGENE ACUTE
1. Problema reversibilitii funciilor deteriorate
ale organelor si sistemelor organismului
Faza ireversibila - este faza de evoluie a lezrii toxice grave a organismului, cind metodele contemporane de
asistenta reanimatologica sint neeficiente. Ea corespunde tulburrilor severe ale proceselor metabolice in
organism, cu declanarea insuficientei funcionale grave a organelor, lezate morfologic. O trstura
caracteristica este si dereglarea nemijlocita a metabolismului celular.
Ireversibilitatea funciilor lezate a organelor si sistemelor in cazul intoxicaiilor este condiionata de trei
factori eseniali:
- aciunea lezanta propriu zisa a preparatelor toxice:
- hipoxia esuturilor si organelor, cauzata de intoxicaie:
- tulburrile survenite in faza somatogena, ca rezultat al lezrii asociate a organelor si sistemelor.
Aceti factori in complex impedica includerea mecanismelor compensatorii, si deci starea de ireversibilitate se
dezvolta foarte rapid, conditionind o letalitate majora, mai ales in faza precoce a intoxicaiei.
Clinic starea de ireversibilitate se manifesta prin tulburri severe a funciilor sistemului nervos central,
cardio-vascular, respirator, etc.
Un factor esenial, care condiioneaz starea de ireversibilitate este socul exotoxic, deaceia metodele
contemporane de detoxicare si terapia de corecie la aceasta etapa prezinta bazele profilaxie ireversibilitii
funciilor lezate ale organelor si sistemelor.
2. Particularitile reanimatiei si terapiei intensive
a intoxicaiilor exogene acute la copii
Particularitile reanimatiei si terapiei intensive in cazul intoxicaiilor la copii, cint condiionate de deosebirile
cantitative si calitative a organismului minor fata de cel matur (mai ales pina la virsta de 5 ani) - particulariti
ale proceselor metabolice (echilibrul hidro-electrolitic): permeabilitatea sporita a membranelor (a barierei
hematoencefalice si a endoteliului vaselor sanguine); a reglrii neurohumorale a funciilor sistemului
cardio-vascular si excretor (ficatul, rinichii).
Dintre factorii mai eseniali, care condiioneaz evoluie mai grava a intoxicaiilor la copii, necesita sa fie
mentionati:
- toleranta sczuta a copiilor, indeosebi catre preparatele de aciune psihotropa, care acioneaz depresiv
asupra sistemului nervos central si vegetativ (circa 90% intoxicaii la copii sint cu medicamente);
- posibilitatea redusa de diagnostic precoce, care condiioneaz o expoziie mai mare, cit si acordarea tardiva a
asistentei medicale (prinii tirziu clarifica circumstantele intoxicaiei);
- caracterul intensiv al reaciilor somatogene la trauma chimica, in legtura cu reactivitatea sporita a
organismului minor, si declanarea precoce a unor complicaii - edemul toxic cerebral, intoxicaia endogena
cu catecolamine.
Masurile terapeutice principial nu difer de complexul de tratament al intoxicaiilor la copii. O atenie
deosebita se acorda eliminarii precoce a toxicelor din organism prin sanarea tractului gastro-intestinal si
detoxicarii active (hemodializa, dializa peritoneala, hemosorbtia, exsanguinotransfuzia).
Terapia specifica cu antidoti, terapia de infuzie si simptomatica se aplica dupa principii generale, cu dozarea
conform virstei si masei corpului a preparatelor medicamentoase.
Este necesar un control de laborator strict al echilibrului hidro-electrolitic si acido-bazic in cazul diurezei
forate si ventilrii mecanice prelungite a plaminilor.
3. Particularitile reanimatiei si terapiei intensive
a intoxicaiilor exogene acute la pacienii in etate
Pentru pacienii in etate este caracteristica evoluia mai lenta a sindromurilor patologice de baza ale
intoxicaiei, asocierea frecventa a maladiilor concomitente si acutizarea celor cronice (pneumonie,
insuficienta cardio-vasculara acuta - "colaps somatogen secundar"). La fel mai lent decurge si procesul de
insanatosire (deseori cu cronizarea proceselor patologice).
In acelas timp strile acute de stres la pacienii in etate se manifesta mai rar si in termeni mai tardivi.
O atenie deosebita se va atrage tolerantei sczute a pacienilor . in etate catre diverse preparate toxice.
Metodele de tratament se selecteaz individual. Terapia de infuzie se aplica cu precauie - pericolul
hiperhidratarii, edemului pulmonar, insuficientei cardio-vasculare acute (micorarea capacitii de
contractibilitate a miocardului, scderea funciei de filtratie renala).
Terapia de infuzie se aplica sub controlul minuios al indicilor hemodinamicii, echilibrului hidro-electrolitic si
acido-bazic, cit si al diurezei (viteza de infuzie in primele 2-3 ore - 5-6 ml/min; apoi -pina la 15-20 ml/min cu
meninerea PVC la nivelul 80-90 mm col. de apa)
Dintre diuretice este preferabila furosemida (lazix) in doze fractionate - 50-80 mg de 3-4 ori cu interval de 1
ora; cu meninerea diurezei la nivelul 300-500 ml/ora (4-5 1/24 ore).
In componenta infuzatului se include sol. de panangina, glicozide cardiace pentru profilaxia insuficientei
cardiace.
Dintre metodele extrarenale de detoxicare este preferabila dializa peritoneala, care fiind realizata corect, nu
provoac tulburri hemodinamice eseniale.
Terapia medicamentoasa simptomatica si de corecie se aplica sub controlul sensibilitii individuale.
Foarte toxice
Moderat toxice
Slab toxice
1-10
11-40
40<
15-150
151-1500
1500<
Clasificarea etiopatogenetica:\
1. Intoxicaii accidentale:
- Accidente de munca ori in condiii casnice;
- Intoxicaii alcoolice ori narcotice;
- Supradozarea preparatelor medicamentoase.
2. Intoxicaii intenionate:
- Criminale
- Tentative suicidale - veridice, ori demonstrative;
- Intoxicaii "poliieneti";
- Aplicarea armei chimice (preparate toxice de lupta).
II.
Clasificarea clinica:
1. Intoxicaii acute - se dezvolta dupa ptrunderea toxicului in organism intr-o singura repriza. Au un
debut acut cu o simptomatica clinica specifica pronunata.
2. Intoxicaii cronice - condiionate de interaciunea indelungata si repetata a organismului cu doze mici
de toxic. Au un debut lent, cu simptomatica puin specifica pentru toxicul dat.
3. Intoxicaii subacute - sint mai puin raspindite. Toxicul ptrunde in organism intr-o repriza, debutul
este lent, se constata tulburri de lunga durata a strii sanatatii. Deobicei se trateaz ca fiind mai
apropiate de intoxicaiile acute dupa patogeneza si simptomatologie.
8. Reagenti chimici
9. Antiastmatice (teofilina)
10.Remedii chimice de menaj (acizi, baze)
PRINCIPIILE DE DIAGNOSTIC AL INTOXICAIILOR
EXOGENE ACUTE
Exist trei pri componente principale de msuri diagnostice:
1. DIAGNOSTICUL CLINIC & INSTRUMENTAL -de competenta clinicienilor.
Diagnosticul se face dupa ''sindroamele mediatoare'',
Alfa-adrenergic, Beta-adrenergic, alfa-beta-adrenergic (amphetamine, IMAO)
Simpaticolitic (clofelina, rezerpina, heroina)
N-, M-, M-N-colinergic (FOS)
Anticolinergic (atropina, ciclodolul, dimedrolul)
Serotoninergic, GABA-ergic (benzodiazepine. Na oxibutirat)
Caracterul maselor vomitive,:
Violet - KMn04, Cobalt
Albastru - Cu
Galben - ac. picric, azotic, remedii adrenomimetice, glicozide cardiace
Negru - Fe, xantine
Rou - ac azotic
Simptomatologie
Semne vitale
Hipertermie
Agentul potenial
Anticolinergice,
Phencisclideine,
Amphetamine, IMAO
Fe,
Hipotermie
Tahicardie
Bradicardie
Hipoventilare
Hipertensiune
Tegumente
Hipersudoraie
Semne oculare
Midriaz
Anticolinergice,
Simpatomimetice,
triciclice
Amphetamine,
Cocaina,
Phenotiazine, Antidepresante
Mioz
Tonus muscular redus
Opioizi, FOS
Benzodiazepine,
Beta-blocante
Hiperreflexie neurologic
Anticolinergice,
Amphetamine,
IMAO,
Phenciclidine, Antidepresante triciclice, Litium
Barbiturate,
Etanol,
opioizi,
Teofilin, salicilate
Digoxin
Etilenglicol
Hipoglicemie
Hiperglicemie
Lavajul intestinal - o metoda eficace de sanare a intestinului prin introducerea sondei biluminale si lavajul lui.
2. Metoda de perfuzie masiv cu diureza dirijat.
Efectul curativ al perfuziei masive cu alcalinizarea plasmei in cazul intoxicaiilor grave este diminuat de
micorarea diurezei, condiionat de sporirea secreiei hormonului antidiuretic. Aceasta solicit administrarea
diureticelor osmotice i de ans.
Manitolul - se distribuie numai in spaiul extracelular, nu se metabolizeaza, nu se reabsoarbe in canaliculele
renale. Se administreaz i/v sol. 15-20% n doz de 1,01,5 g/kg. Doza in 24 ore pna la 180 g.
Trisamin - i/v sol. 3,66% in doza 1,5 g/kg in 24 ore.
Pentru corecia tulburrilor posibile ale echilibrului electrolitic se administreaz soluii de electroliti. Varianta
optimala: Kaliu clorid - 13,5 mmoli/1 si Natriu clorid -120 mmoli/1 sub controlul ionogramei. La fiecare 10 1
de urin eliminat se administreaz 10 ml - 10% de Calciu clorid.
Perfuzia masiva cu diureza forat se efectuiaza sub controlul obligatoriu al bilanului hidric, hematocritului,
ionogramei, PVC.
Complicaiile posibile, hiperhidratarea, diselectrolitemia, etc.
Contraindicaii: intoxicaii complicate cu insuficienta cardiovasculara acuta (colaps persistent, tulburri a
circulaiei sanguine de gr.II-III); dereglri a funciei renale (oliguric, azotemie, creatinina > 221 mcmoli. Dupa
virsta de 50 ani eficacitatea diurezei forate este diminuata din cauza scderii RFG.
3. Hiperventilarea curativ
Hiperventilarea curativ poate fi asigurat prin inhalarea de carbogen sau prin conectarea pacientului la
aparatul de ventilare mecanica, fapt ce permite mrirea Volumului-minut de respiraie de 1,5-2 ori.
Metoda este efectiv n cazul intoxicaiilor cu hidrogen sulfurat, hidrocarburi aromatice clrate, oxid de
carbon, care se elimina prin plmini. Insa hiperventilarea ndelungata poate condiiona tulburri n
componena gazelor sanguine (hipocapnie) si a echilibrului acido-bazic (alcaloza respiratorie). Deaceea sub
controlul acestor indici se efectuiaza hiperventilarea fractionata - cite 15-20 min peste 1-2 ore.
4. Reglarea activitii fermentative
Biotransformarea este o cale eseniala de detoxicare naturala a organismului. In practica clinica se utilizeaz
preparate-inductori ori inhibitori ai fermenilor, care influeneaz biotransformarea xenobioticelor in scop de a
diminua efectul lor toxic. Ca inductori ai activitii fermentative pot fi menionai: zixorin - 50-100 mg/kg 4
ori/24ore; benzonal - 20 mg/kg 3 ori/24ore; fenobarbital - 4 mg/kg 4 ori/24ore perorai. Ca inhibitori - nialamid
(IMAO), levomicetina, teturam.
5. Oxigenarea hiperbarica (OHB)
In faza toxicogena OHB este indicat n cazul cnd biotransformarea toxicelor nu decurge pe tipul sintezei
letale (oxid de cabon, preparate methemoglobinizante); si este contraindicat n cazul intoxicaiilor cu toxice,
biotransformarea crora decurge pe tipul sintezei letale (carbofos, etilenglicol).
METODELE DE DETOXICARE ARTIFICIAL
1. Hemodilutia (terapia de infuzie)
Hemodilutia este utilizat pentru a micora concentraia toxicului n snge. In acest scop se recomanda
utilizarea SRO, ct i terapia de perfuzie. Dintre substituentii de plasm un efect detoxicant pronunat poseda:
plasma, albumina, poliglucina, reopoliglucina, gelatinolul, etc. Utilizarea indelungata a dextranilor (>3 zile la
rind) prezint pericol de dezvoltare a nefrozei osmotice. Hemodilutia se efectueaz obligatoriu sub controlul
dinamic al indicilor hemodinamicii si EAB.
2. Exsanguinotransfuzia
. Exsanguinotransfuzia - este o metoda de substituire a sngelui pacientului intoxicat cu snge izogrup de la
donori.
portativ special cu pompa de perfuzie si a coloanelor cu crbune activat de diversa origine si componenta.
Efectul curativ al hemosorbtiei consta din trei factori principali:
1. Etiogenospecific - nlturarea din singe a preparatelor toxice (fracia libera);
2. Patogenospecific - nlturarea din singe a toxinelor endogene (ureea, cretinina, bilirubina, etc);
3. Nespecific - ameliorarea calitilor reologice a singelui, microcirculatiei, etc.
Complicaiile tehnice.
Complicaiile hemodinamice sunt legate de hipotonia cauzata de hipovolemia relativa, centralizarea
hemodinamicii.
Complicaiile neurovegetative sint legate cu excitarea receptorilor endovasculari de catre particulele de
sorbent, produsele destructiei celulelor singelui, albuminelor.
Complicaiile imunologice depind de cantitatea de imunoglobuline absorbite, de imunosupresia cauzata de
intoxicaie, cit si de posibilitile compensatorii ale organismului.
Contraindicatie absoluta pentru efectuarea hemosorbiei este scderea persistenta a presiunii arteriale,
ndeosebi cind este micorat presiunea vasculara periferica; tulburri severe ale homeostazei cu semne de
fibrinoliza, trombocitopenie si anemie.
9. Enterosorbtia
Este cea mai accesibila metoda de detoxicare artificiala, care consta in administrarea perorala a crbunelui
activat (SCT-6a, SCN, carbamid, carbolen s.a.) cite 80-100 g in suspensie cu 100-150 ml apa. Este mai comod
de administrat sorbentul imediat dupa lavajul gastric prin aceeai sonda. Eficienta maxima - primele 4-12 ore
de la intoxicare.
10. Fiziohemoterapia
Iradiere ultravioleta a singelui, cu efecte bactericid, antitoxic nespecific, reologic, antioxidant,
imunostimulant. Pentru realizarea metodei se utilizeaz un aparat special Izolda si se efectiaza in doua
variante: continuu si de pendul.
In faza toxicogena deobicei se aplica varianta continua in combinare cu hemosorbtia; in faza somatogena varianta de pendul.
Complicaiile - hipertermia, hemoliza, hipertensiunea - datorate suprairadierii.
Contraindicaii - hemoliza si tulburri de hemostaza, care nu permit utilizarea heparinei; HTA, maladii
oncologice s.a.
DETOXICAREA ANTIDOT (FARMACOLOGICA)
Antidot- (1996, comisia securitii chimice a OMS) - preparat ce inlatura sau atenueaz aciunea
xenobioticului in baza imobilizrii (chelare), blocrii accesului la receptori (absorbenti) sau antagonizarii la
nivel de receptori.
1. Particularitile terapiei antidot
Terapia antidot pstreaz eficacitatea sa numai in faza toxicogena precoce, durata creia depinde de
particularitile toxico-cinetice a substanei. Cea mai lunga durata aceasta faza o are in cazul intoxicaiilor cu
compui ai metalelor grele (8-12 zile); cea mai scurta - in cazul intoxicaiilor cu preparate de toxicitate inalta si
metabolizare rapida (cianide, compui clororganici s.a.).
Terapia antidot se caracterizeaz printr-o specificitate inalta, si deci poate fi aplicata numai dupa
identificarea toxicului. In caz contrar - se poate manifesta aciunea toxica asupra organismului a insusi
antidotului.
Eficacitatea antidotilor considerabil scade in perioada terminala a intoxicaiilor, soldate cu stare critica a
organismului. Ef depinde de pH, Pa02, PaC02, etc
Terapia antidot are un rol esentia in profilaxia strilor ireversibile in cazul intoxicaiilor, dar nu poseda efect
curativ cind ele deja sint declanate, mai ales in faza somatogena. .
2. Varietile de baza a antidotilor (GolicoVy 1977, Inst. Tox. Sanct- Peterburg)
Sint 4 grupuri principale de antidoti:
1. Antidoti chimici (toxicotropi)
a) Antidoti fizico-chimici enterali (epoxizi, sorbenti). In prezent aceti antidoti si-au perdut nsemntatea
practica, de oarece mai accesibila si mai simpla este aplicarea lavajului gastric si a enterosorbtiei.
b) Antidoti, care realizeaz o interaciune fizico-chimica specifica cu preparatele toxice in mediul intern al
organismului (antidoti chimici de aciune parenterala). Reprezentani: compuii de tiol (unitiol, mecaptid) utilizai in tratamentul intoxicaiilor cu compui ai metalelor grele si arseniului; si chelatizantele (srurile
EDTA, tetacin) - care formeaz in organism compui netoxici - chelati cu srurile unor metale grele (plumb,
cobalt, cadmiu s.a.).
2. Antidoti biochimici (toxico-cinetici), care asigura o schimbare rentabil a metabolismului preparatelor
toxice n organism, sau a direciei reaciilor biochimice, in care ele participa, far a influenta asupra strii
fizico-chimice a insusi toxicului. Reprezentani: reactivatorii colinesterazei (oximele) - la intoxicaiile cu
preparate organofosforice; albastru de metilen - la intoxicaiile cu methemoglobinizante; alcoolul etilic - la
intoxicaiile cu alcool metilic si etilenglicol; nalorfn - la intoxicaiile cu opiate; antioxidantii - la intoxicaiile
cu tetraclorura de carbon.
3. Antidoti farmacologici (simptomatici), care asigura efectul curativ prin antagonismul farmacologic,
actionind asupra acelorai sisteme funcionale a organismului, ca si preparatele toxice.
4. Imunotrerapia antitoxica, se utilizeaz la necesitate in cazul intoxicaiilor cu toxice de origine animala
(mucaturi deserpi si insecte veninoase); in calitate de seruri antitoxice. Un neajuns esenial al imunoterapiei
antitoxice este eficacitatea redus in cazul utilizrii tardive (peste 3-4 ore dupa intoxicare), cit si probabilitatea
anafilaxiei.
Albastru de metil
Toxice methemoglobinizante Cianuri
Nitritul de natriu
Fe3+
Desferal
Bi, As, Cu, Pb
D-penicilamina
Reactivarea fermenilor SH, - metale grele
Unitiolul
Paracetamol, cloroform, CCU
Acetilcisteina
Benzodiazaepine
Flumazenil
M-CB, efedrina, amitriptilina
Aminostigmina
SFO, barbiturice, rezerpina, clofelina, AB, Ca-bloc.
Atropina
Opioizi, clofelina, etanol
Naloxona
Izoniazida, combust. de rachete, deriv, hidrazina Etilenglicol
Piridoxina
Haloperidol, antidepresive triciclice, eufilina, carbamazepina
Tiamina
Riboxina
PARTICULARITILE REANIMATIEI IN CAZUL INTOXICAIILOR EXOGENE ACUTE
1. Problema reversibilitii funciilor deteriorate ale organelor si sistemelor organismului. Faza ireversibila este faza de evoluie a lezrii toxice grave a organismului, cnd metodele contemporane de asisten
reanimatologic sunt neeficiente. Ea corespunde tulburrilor severe ale proceselor metabolice in organism, cu
declanarea insuficienei funcionale grave a organelor, lezate morfologic. O trstura caracteristica este si
dereglarea nemijlocita a metabolismului celular.
Ireversibilitatea funciilor lezate a organelor si sistemelor in cazul intoxicaiilor este condiionata de trei
factori eseniali:
aciunea lezanta propriu zisa a preparatelor toxice;
hipoxia esuturilor si organelor, cauzata de intoxicaie;
tulburrile survenite in faza somatogena, ca rezultat al lezrii asociate a organelor si sistemelor.
Aceti factori in coplex mpiedica includerea mecanismelor compensatorii, si deci starea de ireversibilitate se
dezvolta foarte rapid, conditionind o letalitate majora, mai ales in faza precoce a intoxicaiei.
Clinic starea de ireversibilitate se manifesta prin tulburri severe a funciilor sistemului nervos central,
cardio-vascular, respirator, etc.
Un factor esenial, care condiioneaz starea de ireversibilitate este socul exotoxic, deaceea metodele
contemporane de detoxicare si terapia de corecie la aceasta etapa presinta bazele profilaxie ireversibilitii
funciilor lezate ale organelor si sistemelor.
2. Particularitile reanimatiei si T.I., a intoxicaiilor exogene acute la copii
Particularitile reanimatiei si terapiei intensive in cazul intoxicaiilor la copii, cunt condiionate de deosebirile
cantitative si calitative a organismului minor fata de cel matur (mai ales pina la virsta de 5 ani) - particulariti
IRA
Tratament
ABC. Terapie respiratorie, intubare, VAP Cuparea convulsiilor
Masuri antisoc: refacere volemica, suport inotrop etc Lavaj gastric, enterosorbtie, purgative
Atropina 1-2 mg, rebolus la 10 min pina la atropinizare, apoi Img q 4 h - 3-4 zile.
RACE: Dipiroxim 150 mg la fiecare 2 ore de 3 ori; Aloxim, Pirenzepin.
Blocatori de calciu, MgS04, Antioxidants
INTOXICAII CU SUBSTANE CLORORGANICE
Sunt preponderent insecticide: lindan, tricloretilena, heptaclor, toxafen, DDT.
Aciune
1. Interfereaz cu receptorii AH hepatici (aromatic hydrocarbon hydroxylase), ce induce peroxidarea
necontrolata a lipidelor cu necroza celulara.
2. Fac complexe cu ADN - induc cancerogeneza
3. Dezorganizeaz cenalele de Na-K in SNC cu hiperpolarizarea membranei, inhiba presimaptic eliberarea de
mediatoripacientul imitind astfel, instalarea stadiilor anesteziei.
Clinica
Aciune iritanta locala, intensitatea in funcie de substana
Aciune hipnotica, pertanul, pentaclorpropanul
Aciune proconvulsiva - DDT, hexacloranul
Afectarea organelor parenchimatoase
Tremor, anxietate, dereglri de sensibilitate, convulsii, nefropatie
Tratamentul
Este nespecific. Se spal pielea cu KMn04; per os-ulei de vazelina (nu se absoarbe in TGl). NU se face
forarea diurezei, deoarece SCO nu se elimina cu urina.
INTOXICAII CU HIDROCARBURI CLORATE
Industra metalurgica, ageni de refrigerare, vopsele, pielarit, insecticide. Tetracloretilena. Organe-tinta> ficat,
rinichi.
In ficat se descompune cu eliberarea de Clor atomar, foarte agresiv, cu aciune peroxidanta, activare de
fermeni microsomali. Blocheaz -SH fermenii.
Clinica
Semne de ebrietate, gastroenterita, efecte alfa-beta-blocante asupra SCV.
Tratament:
Acetilcisteina 140 mg/kg, apoi 70 mg/kg la 4 ore. Aciunea ACC consta in reactivarea glutationului ce
detoxifica CCI4.
Antioxidanti. Tratament supori v.
INTOXICAIA CU ALCOOL SI SUROGATE
Etanolul - concentraia maxima n singe atins la 40-90 min.
Vd-0,641/kg. Peste 72 ore in singe nu se mai depisteaz etanol.
0,05 % - faza subclinica
0,12%-euforie
0,25 % - agitaie
0,30%) - inhibiie
0,40% - sopor
0,50 %) - coma
0,70%) -stop respirator, deces.
Metabolizare
1 Cale: AlcDHAcetaldehidDHA-CoA-TransferazaCrebbs cu producere de NADPH2, C02, H20.
mpiedica metabolizarea piruvatului, cu formare de lactat, din cauza blocrii sistemelor transportoare
NADPH.
2 cale: P450, prin dehidrogenare, far producie de ATP, dar +Q, NADPH-dep.
Bloc
Activare
Bloc
Bloc
Activare
ETANOL
GABA
NMDA
colinergic
adren, dopa - ergic
Serotoninergic
endorfmergic
fosfolipide
Laborator:
Alcoolemia, alcooluria
Electroliti si diferentele anionica si osmolara.
Efectul Melanbu
La continuarea absorbiei toxicului, raportul Cp/Cu >1;
La predominarea eliminrii Cp/Cu <1.
Exista 3 reguli in evaluarea intoxicaiei cu etanol
1. Coresponderea conc. plasm. a etanolului cu clinica
2. Calcularea concentraiei plasmatice maximal posibile
3. Cantitatea de etanol eliminata pe or.
Corespondenta Cp cu clinica e liniara pina la saturarea ADH, dupa care relaia dispare. De aceea Cp deseori nu
corespunde cu clinica.
Cauzele discordantei, daca e sopor-coma, dar Cp<0,3%, pot fi:
Intoleranta la primul contact cu alcoolul
Priza "a jeune"
Patologia asociat
Daca cunotina e prezent la Cp>0,35% - semn de etilism cronic
Calcularea concentraiei maximal posibile
Diagnosticul diferenial
1. intoxicaia cu metanol
TOXICE COROZIVE
Se impart in alcaline, acide, oxidani.
Acizii
Acizii fac necroz de coagulare cu cicatrici, iar bazele - de colicvare, persistente.
Factorii agresivi: pH, constanta de disociere, concentraia, volumul, starea sfmcterelor si contentia gastrica.
La intox. cu subst. diluate predomina semnele resorbtive, la cele concentrate - locale.
H+ peroxidare lipideradicali liberi depresie cardiaca soc
necroza voma hipovolemiehemoliza (uoara Hblibera <5g/l: medie 5-10 g/l, severa 10< g/l) IRA.
Acidoz metabolica decompensat.
Stare de hipercoagulare care tine 5-7 zile, pericol de CID.
Tratament:
1. ABC; analgezie
2. Tratamentul bronhospasmului
3. Lavaj gastric cu Mg02, lapte
4. Corecie volemica
5. Antibioticoterapie
6. H2-blocante, glucocorticoizi
Lavajul se face numai cu sonda, indiferent de timp. Voma se combate. Este absolut contraindicat lavajul cu
bicarbonat, deoarece C02 format destinde stomacul si-1 perforeaz. Contraindicate laxativele.
Bazele
Doza letala e de 7-8 gr (la copii-de l/25ml de soluie cu pH >10).
Hidroxidul formeaz albuminate, spunuri defecte. Partial se inactiveaza in stomac: H + OH .Soluiile
alcaline slabe provoac precipitarea Ca, alcaloza metabolica, tetanie.
Spre deosebire de acizi, peste 1-2 ore este interzis lavajul cu sonda. Se bea apa proteinata - ou,
lapte.Enterosorbentii nu interactioneaza in nici un fel cu bazele.
Intoxicaia cu KOH provoac hiperkaliemie.
Glucocorticoizii se administreaz in primele 48 ore, dupa - nu (ulcerogeni)
INTOXICAII CU METALE GRELE (Acute)
Mercur (clorura de mercur, promeran, pesticide, vopsele, medicamente7 Mercurul elementar nu se absoarbe.
Mercurul organic este liposolubil, cu cumulare in ficat si SNC. Eliminare intestinala si cu saliva in 42-75 zile.
Interfereaz -SH fermenii cu procese aplastice renale, mucoase TGI, SNC.
Tratament:
Clinica
TGI iritabil cu hematemeza Nefropatie cu 1. Lavaj gastric cu unitiol si albus, laxativ salin.
Proteinurie, IRA Stomatita, gingivita, pneumonie 2. Unitiol 3mg/kg -4 ori - 2 zile, apoi de 3 ori - 3 zile,
Dereglri senzoriale, somnolenta Erupii cutanate
apoi 2 ori-10 zile.
3. D-penicilamina 150-300 mg-3 ori
Intoxicaia cu salicilai (cel mai frecvent acidul acetilsalicilic). Pacienii prezint:
- dureri epigastrale, nausea, vom.
- hiperventilare datorit stimulrii ventilrii cu alcaloz respiratorie, urmat de acidoz respiratorie cu
diferen anionic mare. In urma dereglrii metabolismului cellular intermediary de ctre salicilai.
- toxicitatea nervului cranian VIII vestibulocohlear - Pacienii vor prezenta hipoacuzie
- Dereglri hidroelectrolitice (dehidratare, hipocaliemie, hipernatriemie)
- Sngerare - reducerii funciilor plachetare
- Edem pulmonar n urma sindromului de insuficien capilar pulmonar
Tratament: Stabilizare. Lavaj gastric (salicilatele sunt greu solubile n mediul acid al stomacului, pot fi
nlturate prin lavaj dup cteva ore)
Corecia acidozei, Alcalinizarea urinei (bicarbonate de Na) permite eliminarea salicilatului prin mrirea
formei ionizate de salicilat. Vit K,
Hemodializa precoce (este riscant la pacienii care prezint hemoragii)
Plumb (medicamente, vopsele, ecologie)
Ptrunde prin piele, per os sau inhalare, transportat de eritrocite in toate organele, cu depunere in oase (90%).
Eliminarea are loc in zeci de ani.La dereglrile EAB srurile Pb din oase disociaz si intoxica.
Mec. Aciune: inhiba hexokinaza, LDH, SDH, G6P-DH, ATP-aza.
cazuri sufer numai copiii. Intoxicaii cu ciuperci se intilnesc la copii in orice vrsta. Mai des - 27% din toate
cazurile de intoxicaii -invarsta pana la 3 ani. Insa intoxicaii mai grave se determina la copiii de 7-10 ani.
Letalitatea in aceasta grupa este de 7%. Cronologia intoxicaiilor acute cu ciuperci tangential intareste idea
despre mrirea aciunii toxicelor naturali de origine animala si din plante in legtura cu condiiile climacterice
de sezon. Asa dar toxicitate mai mare o au ciupercile comestibile de vara, mai cu seama din lunile iulie august. Intoxicaiile in aceste luni sant cu caracter in masa.
Toxicologia
Coninutul chimic al ciupercilor nu este constant, caracteristicele lui cantitative si calitative se schimb n
dependen de condiiile geochimice, climacterice si de sezon. Cantitatea substanelor extractive, care dau
ciupercilor particularitile gustative specifice si detrmina mirosul lor onduleaz de la 30 pana la 60% din
produsul uscat. Continerea vit. B2 si C tot asa nu este constant si variaz mult, iar vit. Bl de cteva oridine. De
10-15 ori se schimba coninutul aciduluifosforic, cuprului, iodului, arseniului si altor microelemente si
compuilor organici si anorganici. Aceste variaii se respandesc si la coninutul in ciuperci a toxinelor
specifice. Evident, ca prin aceasta se lmurete evoluia diferita a intoxicaiilor cu ciuperci, pe acelas teritoriu,
unde periodic se intimpla intoxicaii in masa. Trebuie de menionat caj toxicele ciupercilor otrvitoare, ca de
pilda Amanita phaloides se conine si in unele ciuperci comestibile (Coinul! alimentarius (popenchi),
hulubita, vinetica, piinisoara ()). Concentraia acestor toxine variaz in diferite limite, iar in unele
cazuri, de pilda, in caz de radiaii solare mrite, poate a se mari cu mult. Asa dar, coninutul in ciuperci a
substanelor chimice si inclusiv si a toxicelor depinde de sezon, condiiile geochimice a localitii, nivelul
radiaiei solare, umezeala si alti factori.
Intoxicaiile cu ciuperci se clasifica sindromologic, deoarece dup specie nu e logic.
Sindroame cu perioada latenta scurta
Sindroame cu perioada latenta lunga
S-m muscarinic
S-m faloid
S-m atropinic
S-m giromitric
S-m halucinator
S-m orelanic
S-m coprinic
S-m gastroenteritic
Intoxicaii acute cu ciuperci otrvitoare
Una din cele mai grave intoxicaii cu ciuperci otrvitoare este intoxicaia cu ciupercile Amanita
phaloides (ciuperca palida). Letalitatea la aceste intoxicaii atinge dupa datele lui E.I.Lujnicov 40-60%,
iar dupa datele lui Martian - 60%.
Amanita phaloides conine faloidina (10 mg in 100 g de ciuperci proaspete). Faloidina determina tulburrile
gastrointestinale, leziuni hepatocelulare, constnd din alterarea reticulului endoplasmatic, degradarea
membranelor lizozomilor cu punerea in libertate a enzimelor hidrolitice si ca urmare efect autocitoliza.
Faloidina este polipeptid biciclic.
Amanitele (alfa, beta, gama), de asemenea polipeptide biciclice, dintre care cea mai toxica si in cantitatea cea
mai mare este alfa-amanita. Doza letala 0,1 mg/kgcorp si concentraia medie circa 8 mg/100 g de ciuperci
proapete. Alfa-amanita determina tulburrile gastrointestinale secundare intoxicaiei, leziunile renale si
hepatice - prin blocarea ARN-polimerazei si deci a sintezei proteinelor si lipoproteinelor, conducnd la
steatoza hepatica.
Falina - o hemolizina glicozidica, foarte toxica pe cale parenterala, dar care fiind termostabila se inactiveaza
prin fierbere.
Toxinele ciupercilor se absorb in tractul digestiv lent, in timp de cteva zile. Distribuia in organe si sisteme
este neuniforma si predomina in ficat, rinichi, miocard, pancreas. Gradul de intoxicaie depinde de prelucrarea
culinara. Fierberea destruge fallotoxina. In ciupercile prjite toxinele se pstreaz si simptoamele de
intoxicaie apar mai rapid 8-10 orer. In acest caz concentraia toxinelor chiar va fi mrita din cauza evaporrii
apei. Alimentarea in orice mod a ciupercii palide aduce la intoxicaii.
Speciile Inocibe si Clitocibe provoac sindromul muscarinic. Principalul activ este muscarina. Substana
parasimpaticomimetica cu structura similar acetilcolinei. Muscarina are efecte M-coinergice (excita
receptorii colinergici de tip muscarinic din sinapsele neuroreflectoare si centrale, blocai de atropina). Dupa
aproximativ 3 ore de ingerare apar gastroenterita, hipersecretie glandulara generalizata, bradicardie,
hipotensiune, mioza. Ca antidot se administreaz sulfat de atropin in doza de 0,5 mg i/m la fiecare 4 ore, pana
la dispariia completa a sindromului colinergic. Se poate practica si spalatura gastrica cand cantitatea de
ciuperci a fost mare.
Speciile Amanita muscaria (plria arpelui , muscarita) si Amanita pantherina (buretele pestri, buretele
bulbos) provoac sindromul micoatropinic. Principallele toxice sant muscinolul si acidul ibotenic precum si
mici cantiti de muscarina (care insa nu domina simptomatologia). Dupa aproximativ 2 ore de la ingerare apar
dureri abdominale si hipersudoraie (datorate muscarinei), apoi agitaie, furie, halucinaii, convulsii, midriaza
(datorate celorlalte toxice). Ca prim ajutor se aplica spalatura gastrica. Atropin este contraindicata
deoarece agraveaz tulburrile neuropsihice.
() Gyromitra esculenta (zbarciogi). Sunt conditional comestibili. Conin acid Halvelic,
care se distruge la prelucrarea termica. Intoxicaia apare in caz de prelucrare termica nedeajunsa.
Aciunea - hemolitica
Simptomatica - perioada latenta 6-24 zile Voma, dureri epigastrice, diaree, hemoliza, hemoglobinuria.
Alterarea ficatului, rinichilor (tubulonefroza hemoglobinurica, icter hemolitic)
Simptoame secudare - neurologice, respiratorii Decese-10-15%
Tratament - Diureza forat 1000 ml 4%o bicarbonat de sodiu. Tratamentul insuficientei hepato-renale.
Ciuperca Cortinarius orellanus Sindromul Orelanian Perioada latenta 2-17 zile Semne digestive. Produce
nefrita interstiala, hepatita, afeciune suprarenala. Decese 15%.
Ciuperca Lepiota helviola - toxicul parafaloidian. Perioada de latenta 6-15 ore. Semne digestive dezvoltate,
hepatita, afectarea rinichilor. Cazuri mortale rare.
Sindromul Caprinian este observat dupa digerare de Corpinus alimentarius (popenchi) concomitent cu
buturi alcoolice si se datoreste NS (1 -hidroxiciclopropil)-glutaminei. Prin hidroliza acida in stomac coprina
se scindeaz in acid glutamic si acetaldehidhidrogenaza, ceea ce explica simptomatologia similara efectului
???????, vasodilatatie generalizata, colaps.
CLINICA
Perioada latenta 6-24 ore uneori 2 zile. In afara de perioada de latenta, in tabloul clinic se pot determina
stadia II - gastroenterocolitica,
stadia III a dereglrilor funciei ficatului si rinichilor, ;
si stadia IV de insanatosire cu restabilirea lenta a functieie organelor parenchimatoase si a sistemului nervos
central, respiraiei si a sistemului cardiovascular.
Tabloul clinic in stadia II apare brusc si se manifesta prin apariia greturilor, vomelor incoercibile,
durerilor epigastrice, abdominale, diareei cu striuri de snge si tenesme. Se determina deshidratatie
pronunata si pierderi electrolitice, slbiciune generala, insuficienta cardiovasculara (colaps), deliriu,
halucinaii. Stadia gastroenterocolitica se menine cteva zile, uneori de la una pana la 8. La a 3-4 zi de
maladie apar si schimbri din partea organelor parenchimatoase (ficatului si rinichilor).
In stadia III se detrmina mrirea ficatului, care devine dureros, apare icter, oliguria apoi si anuria, schimbrile
biochimice caracteristice pentru insuficienta acuta hepatica si renala si se dezvolta starea comatoasa, sfritul
letal este cauzat de dezvoltarea comei hepatice si insuficientei renale. La copii intoxicaiile cu ciuperca palida
are evoluie foarte grava si des se termina cu moartea. Schimbrile din partea sistemului nervos central pot
avea caracter diferit, deseori se detremina convulsii, halucinaii. Coma poate apare chiar din primele ore de
intoxicaie. In alte cazuri pot fi dereglri a coordonatiei micrilor, pierderea funciei de mnezie, iar contiina
se pstreaz chiar pana la sfritul letal. Spectrul simptoamelor neurologice tot este variabil - de la miastenie
moderata si pareze indolente pana la hipertonus pronunat cu accese de convusii clonico-tonice. Sant variabile
si nepermanente dereglrile sensorice - amorirea extremitilor, hiperestezii, cauzalgii. Vegetopatia se
manifesta prin dereglri ai termoreglarii, hiperhidroza, hipersalivatie, disfunctie vazomotorica si
hemodinamica nestabila.
Pentru aprecierea gravitaii intoxicaiei se folosesc urmtoarele criterii:
Nivelul socului toxic
Hemosorbtia
Seansurile 30-35 minute in primele zile se efectuiaza fiecare 8 ore. In ziua a doua cate 40-45 minute la fiecare
12 ore.In urmare o data in 24 ore in timp de 1 ora. Metoda este contraindicata in caz de decompensare a
activitii cardiovasculare si hemodinamica instabila.
Exsanguinotransfuzia
Se folosete la bolnavi cu dereglri hemodinamice si cardiace pronunate.
Metoda costa in eliminarea a 30% din VCS cu substana adecvata cu substituie a
sngelui (5%) soluie Glucoza, hemodez, Reopoliglucin).
Exsanguinotransfuzia efectiva atunci cand hematocritul este micorat pana la 20.
Hemodializa
Hemosorbtia - metoda se folosete la intoxicaie cu ciuperci cu insuficienta renala.
Mai intii in timp de 2 ore hemodializ pe urma o ora hemosorbtie. Ciclul se repeta la fiecae 10-12 ore.
Experimentele arata ca toxinele multiple care se conin in ciuperci au gradul de sorbtie diferita si
gradul de dializare deosebit, se deosebesc si prin gradul de eliminare naturala. De aceea trebuieste de
efectuat un complex de msuri de detoxicare consecutive (program de detoxicare).
Algoritmul acestei programe este urmatoarul:
Internarea in caz de suspectie la intoxicaie indirecta. Orice presupunere trebuie tratata in folosul
diagnosticului intoxicaiei cu ciuperci
In faza toxicogena
internare
lavaj gastric
gastrosorbtia
diureza forat (2-4 ml/kg/ora)
In caz de intoxicaie uoara
spalatura gastrica dupa schem
gastroenterosorbtia
diureza forat (5-10 ml/kg/ora)
hemosorbtie
In caz de intoxicaie grava
lavaj gastric prin schema completa
gastrosorbtia
gastroenterosorbtia
diureza forat (8-15 ml/kg/ora)
hemodializa - hemosorbtie
limforee detoxicanta
detoxicare prin vena ombilicala
Intoxicaie grava in stare terminala
exsanguinodilutia
lavaj gastric (permanent prin sonda nazala)
gastrosorbtia
hemosorbtia
limfodrenaj detoxicant
detoxicarea medicamentoasa prin vena ombilicala
Stadia somatogena
I Forma uoara
1. Diureza forat: 2-3 ml/kg/ora - 12-14 ore
II Forma grava