Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Referat Metodologia Didactică
Referat Metodologia Didactică
1. STRUCTURA TEMATIC
1.1. Delimitari conceptuale n aria problematica: metoda, tehnica, procedeu,
metodologie, tehnologie; strategie didactica
1.2. Clasificari ale metodelor didactice
1.3. Tendinte actuale n perfectionarea metodologiei didactice
1.4. Criterii de alegere a metodelor-tehnicilor-procedeelor n proiectarearealizarea-evaluarea activitatii instructiv-educative
si
nvatare. Teorii,
modele,
strategii,
15. Cretu, D., Psihopedagogie pentru formarea profesorilor, Sibiu, Editura Imago,
2000
3. SINTEZ INFORMAIONAL
3.1. Delimitari conceptuale n aria problematica: metoda, tehnica, procedeu,
metodologie, tehnologie; strategie didactica Aceasta "arie problematica"
a metodelor instructiv-educative ("didactice", "de nvatamnt", "de instruire") este
foarte frecvent abordata de pedagogie pentru ca ea reflecta o realitate dintre cele
mai dinamice (si dinamizatoare) ale procesului instructiv-educativ. Exista o
literatura extrem de bogata, accesibila si diversificata care pune la dispozitia
educatorilor sinteze teoretice dar si experientele practicienilor. De aceea vom
recurge mai ales/mai mult la trimiteri spre problemele esentiale referitoare la
metodologia didactica.
3.1.1. Metoda didactica este "o cale eficienta de organizare si conducere a
nvatarii, un mod comun de a proceda care reuneste ntr-un tot familiar eforturile
profesorului si ale elevilor sai" (I. Cerghit, 2001, p.63). Ea este "calea de urmat n
activitatea comuna a educatorului si educatilor, pentru ndeplinirea scopurilor
nvatamntului, adica pentru informarea si formarea educatilor" (C. Moise, 1998,
p.143). Metoda de nvatamnt poate fi privita si ca "o modalitate de actiune, un
instrument cu ajutorul caruia elevii, sub ndrumarea profesorului sau n mod
independent, si nsusesc si aprofundeaza cunostinte, si informeaza si dezvolta
priceperi si deprinderi intelectuale si practice, aptitudini, atitudini etc." (M.
Ionescu, M. Bocos, 2001, p.122). n didactica moderna "metoda de nvatamnt este
nteleasa ca un anumit mod de a proceda care tind 14314d316o e sa plaseze elevul
(si/sau studentul - n.n.) ntr-o situatie de nvatare, mai mult sau mai putin dirijata
care sa se apropie pna la identificare cu una de cercetare stiintifica, de urmarire si
descoperire a adevarului si de legare a lui de aspectele practice ale vietii" (M.
Ionescu, V. Chis, 2001, p.126).
3.1.2. Tehnica didactica presupune "mbinarea mai multor procedee didactice ca
solutie practica nsotita de mijloace pentru realizarea activitatilor didactice" (M.
Ionescu, I. Radu, 2001, p.124). Termenul este destul de rar utilizat sau primeste
semnificatii mai largi.
3.1.3. Procedeul didactic - este "o particularizare sau o componenta a metodei;
procedeele didactice sunt practice (solutii didactice practice) nsotite, dupa caz, de
tehnici si mijloace didactice, pentru realizarea metodelor didactice" (I.Bontas,
1994).
ntre cele trei elemente exista o evidenta interdependenta: metoda subsumeaza
tehnicile care la rndul lor subordoneaza procedeele. Daca spre exemplu metoda
este "descoperirea" (nvatarea prin descoperire), tehnica utilizata poate fi "munca
intelectuala (individuala)" iar procedeul "lectura bibliografiei (sau manualului)".
Relatia dintre metode, tehnici si procedee este una foarte dinamica si complexa; n
anumite contexte pedagogice o metoda se poate transforma n procedeu (sau
autori diferiti adopta una/alta dintre variante. Le vom enumera pe cele mai frecvent
citate n lucrarile de didactica reprezentative (M. Ionescu, V. Chis, 2001).
3.2.1. Clasificarea metodelor didactice clasice (S. Stoian):
- metode bazate pe actiune (exercitiul, lucrari de laborator, deatelier, activitatea cu
cartea);
- metode iconice (la nivelul primului sistem de semnalizare) -demonstratia,
observarea, excursiile si vizitele;
- metode simbolice (la nivelul celui de-al doilea sistem desemnalizare) expunerea, conversatia;
3.2.2. Clasificarea n functie de scopul didactic urmarit:
- metode de predare a materialului nou, de fixare a
cunostintelor, de formare a priceperilor si deprinderilor: expunerea (prelegerea,
explicatia), conversatia, demonstratia, munca cu manualul si cartea, observarea
independenta, exercitiul;
- metoda de verificare si apreciere a cunostintelor, priceperilor si deprinderilor:
verificarea orala, verificarea scrisa, verificarea cu ajutorul masinilor.
3.2.3. Clasificarea metodelor de nvatamnt (A. Dancsuly, M. Ionescu, I. Radu, D.
Salade, "Pedagogie", Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1979):
- expunerea sistematica a cunostintelor;
- conversatia;
- problematizarea (nvatarea prin probleme, instruirea
problematizata);
- modelarea;
- demonstratia;
- experimentul;
- exercitiul;
- metoda activitatii pe grupe;
- metoda activitatii independente;
- instruirea programata;
- metode de verificare si evaluare.
3.2.4. Clasificarea metodelor de nvatamnt (I. Cerghit,
"Metode de nvatamnt", Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1980):
- metode de comunicare orala: expozitive (afirmative); interogative (conservative,
dialogate); descutii si dezbateri; problematizarea (instruirea prin problematizare);
- metode de comunicare bazate pe limbaj intern (reflectia personala);
- metode de comunicare scrisa (lectura);
- metode de explorare a realitatii: explorare nemijlocita - directa (observatia
sistematica si independenta, experimentul); explorare mijlocita - indirecta
(demonstratia, modelarea);
- metode bazate pe actiune (operationale sau practice): bazate pe actiune
reala/autentica (exercitiul, studiul de caz, proiectul sau tema de cercetare-actiune,
lucrari practice); metode de simulare/bazate pe actiune fictiva (metoda jocurilor,
dramatizarea <<nvatarea prin dramatizare>>, nvatarea pe simulatoare;
- instruirea programata.
dezvoltare si modelare a personalitatii lor (celor care nvata - n.n.) prin stimularea
si dirijarea metodica a activitatii pe care o desfasoara" (M. Ionescu, V. Chis, 2001,
p.135). Aceste actiuni vizeaza:
- stimularea si cultivarea interesului pentru cunoastere;
- valorificarea inteligentei celor care nvata (si a celorlalte functii psihice implicate
n nvatare), prin efort propriu;
- formarea si exersarea capacitatilor de nsusire a cunostintelor;
- formarea si exersarea abilitatilor de orientare autonoma n probleme practice;
- cultivarea spiritului investigativ.
Activizarea eficienta presupune: pregatire psihologica (specifica) pentru nvatare,
controlul si prevenirea surselor de distorsiune a comunicarii didactice
activizatoare,
organizare
si
desfasurare
rationala
(pe
principii
psihopedagogice) a nvatarii.
3.3.1. Dintre metodele cele mai activizatoare bazate pe interactiune educationala,
enumeram: brainstorming (metoda asaltului de idei), tehnica electronica de
brainstorming, brainstorming-ul personal, reuniunea Phillips 66, controversa
creativa, tehnica focus grup, ascultarea interactiva, tehnica "acvariului" (fishbowl)
si rezolvarea creativa de probleme (problem Solving) - varianta a "rezolvarii de
probleme" (I. Pnisoara).
Grupurile electronice (indivizi care sunt n contact doar prin retea electronica)
elimina aceste inconveniente; participantii nu sunt "fata n fata", dispar barierele de
statut si sustragerea de la efort. Aceasta favorizeaza tehnica electronica a
brainstorming-ului (mai relaxanta relational). Va sugeram sa reflectati la
dezavantajele pe care le poate avea aceasta varianta (moderna, preferata) a
brainstorming-ului.
Brainstorming-ul personal (I. O. Pnisoara, 2001) presupune reunirea unui grup
de 15 persoane care se mparte n 3 grupuri de cte 5 persoane (se formeaza 3
microgrupuri de brainstorming); o problema majora se divide n 3 cazuri de
discutat; fiecare grup si propune unul (sau si alege fiecare grup cte unul); n
prima etapa grupurile realizeaza un brainstorming traditional; la un moment dat
grupul 1 se opreste si se divide n 2 subgrupuri care se distribuie n celelalte
grupuri de cte 5 membri (grupuri care fac n continuare brainstorming traditional);
membrii grupului 1 continua personal sarcina (ei trebuie sa elaboreze un scurt
material n ceea ce priveste discutia lor pna la momentul respectiv; simultan
asculta discutia din grupul n care au fost repartizati putnd chiar interveni n
discutii; "produsul" lor personal va fi influentat de mobilitatea lor); Se continua:
grupul 2 este divizat . apoi grupul 3. Se realizeaza, astfel, posibilitatea unei
asociatii largi de idei dar si dezvoltarea unei perioade de incubatie a ideilor,
restructurarea perspectivelor, sistematizare etc. n plus se realizeaza remotivarea
pentru discuti cnd s-a atins punctul de saturare (fizica, psihica).
Reuniunea Phillips 66 este o metoda de tip brainstorming care implica un numar
mai mare de participanti (30-36 de persoane grupate cte 6); se pare ca e foarte
utila metoda n educarea adultilor. Grupurile sunt conduse de "un conducator de
dicutii" (moderator) si si desfasoara activitatea pe 3 coordonate: pregatirea,
desfasurarea si valorificarea productiei de idei. Reuniunea se ntinde pe doua ore si
presupune doua faze: discutia pe grupe si dezvoltarea n plen.
Discutia pe grupe ncepe dupa precizarea problemei; grupul are un minut ca sa-si
desemneze liderul si eventual un secretar de discutii (care sa consemneze ceea ce
se discuta); grupul dezbate problema timp de 6-12 minute (fiecare membru trebuie
sa se implice; este foarte importanta activizarea fiecaruia); liderul trebuie sa fie
moderator nu dominator; pozitia (spatiala) a liderului este foarte importanta (se
pare ca asezarea lui undeva ntr-un "colt" al salii (spatiul de discutie) e foarte
avantajoasa relational); favorabila este pozitionarea grupului n forma de "U", cu
liderul plasat "pe bucla literei".
Dezbaterea n plen este reuniunea propriu-zisa si debuteaza cu expunerile liderilor;
interventiile sunt libere; se realizeaza selectia si ierarhizarea solutiilor. Evaluarea
generala a ideilor este realizata de catre profesor; el sintetizeaza informatiile si
sustine motivational interactiunea participantilor.
Tehnica focus grup presupune o discutie focalizata ce tinde sa ofere ct mai multe
variante, informatii despre o problema/tema. Tehnica si poate propune sa dezvolte
consensul de grup sau dimpotriva. Ideea centrala este de a "colecta" date si de a
urmari constituirea "opiniei de grup".
Participantii si pot modifica sau schimba radical opiniile. Este important sa se
foloseasca un numar suficient de grupuri. Tehnica presupune o planificare a
studiului - n prealabil se stabilesc scopul, ntrebarile (desi trebuie sa para
spontane). Un rol deosebit revine moderatorului (care trebuie sa-si construiasca o
conduita reverentioasa si deschisa, calda, colaborator permisiva dar ferma).
Se poate lucra n doua moduri:
a) cumulativ: grupurile discuta liber, pna ce fiecare epuizeaza subiectul; pe
masura ce fiecare grup termina, concluziile sunt prezentate celorlalte grupuri;
b) contradictorii: discutiile sunt transformate n "controverse" de persoane n
prealabil instruite pentru a fi "contra" si care sunt introduse n grup (fara ca ceilalti
membri sa stie despre acest rol). Este evident ca sunt dificultati; toate metodele
bazate pe activitate de grup au aceasta particularitate. Dar este o metoda complexa
si eficienta pentru ca: reuneste/apropie participantii ntr- un grup natural
(influentele vor fi puternice); dezvolta placerea/interesul pentru discutii; impune
climat pozitiv si induce o maniera pozitiva de focalizare pe o sarcina. Ascultarea
interactiva valorifica rezultate obtinute n cercetarile privind comunicarea;
ascultarea este un element "personalizat" al comunicarii subiective; ea este "activa"
(n sensul traditional) si dezirabil interactiva (adjectivul subliniaza perspectiva
dinamica, transformatoare).
Ascultarea "interactiva" desemneaza (subliniind mult mai pregnant) fenomenul de
receptare (n sensul contemporan) a mesajelor (cu valente educative, n cazul
nostru). Este un proces complex care presupune mai multe etape; modelul SIER
(R.S.Ross, M.G. Ross, 1986) - senzatie, interpretare, evaluare si reactie, un model
piramidal al comunicarii "eficiente" este deja cunoscut. Pedagogic este foarte
importanta inducerea (formarea) conduitelor de ascultare eficienta ("interactiva",
O. I. Pnisoara). Ameliorarea ascultarii (largirea capacitatii de ascultare) se poate
realiza prin: . reflectia ("a gndi la .") asupra mesajului (emitatori diferiti confera
informatiei mesaje diferite); . "ghicirea" scopului vorbitorului (acelasi mesaj poate
ascunde intentii diferite); . marirea calitatii ascultarii (obiceiul de ascultare) prin
analiza erorilor de ascultare. Un "ascultator eficient" (O.I.Pnisoara, 2001) vede
oportunitatile, se ntreaba ce este interesant pentru el n ceea ce aude; judeca
totdeauna continutul, nu tine seama de erorile de prezentare; asculta temele
centrale; noteaza n 4-5 sisteme (putin dezvoltat); evita distragerile si stie sa se
concentreze; interpreteaza cuvintele "colorate" dar nu reactioneaza emotional la
ele.
noilor cunostinte (discutii ale celor care nvata), rezolvari de probleme pe baza
acestora.
Pentru faza "Evocare" se pot utiliza metode activizatoare de tipul:
-. metoda "organizatorilor verbali" (prelegeri scurte nsotite de materiale grafice
sau/si imagini, prezinta pe scurt noul subiect avansnd termenii - cheie/conceptele
noi si, totodata, trecnd n revista ceea ce va fi subiect n cadrul activitatii noi);
-. ntrebarile focalizatoare (se avanseaza ntrebari ce fac legatura ntre noua tema si
cunostintele anterioare)
-. metoda "Gnditi/lucrati n perechi/comunicati" (cursantii abordeaza ntrebarile
focalizatoare printr-un mecanism bazat pe cooperare n care profesorul avanseaza
ntrebari deschise grupului (le poate scrie pe tabla); cursantilor li se acorda cteva
minute pentru a afla raspunsul (pe care l scriu n caiete); apoi se vor consulta ntre
ei (cte 2, n perechi); sunt invitati 2 sau 3 dintre cursanti sa citeasca raspunsurile
astfel e motivat ntregul grup sa lucreze, sa gndeasca si sa discute cu cineva
despre tema.
Alte metode ce pot fi utilizate pentru faza nti sunt: "ghidul de anticipatie",
"brainstormingul n perechi", "ciorchinele", "scrierea libera", "termenii n avans".
Pentru faza a doua "Realizarea ntelesului", se pot folosi metode ca:
-. metoda "organizatorilor grafici" presupune utilizarea unor mijloace uzuale pentru
a organiza si structura ideile (scheme, tabele cronologice, ciorchini, diagrame arbore, Venn, tabelul T, tabelul M etc.);
-. prelegerea "intensificata" (Bonwell si Eison, 1991) - prelegerea se mparte n
secvente de 15-20 minute delimitate prin activitati de tipul "gnditi/lucrati n
perechi/comunicati" (sau altele);
-. predarea "reciproca" presupune nvatarea prin cooperare ce are loc n grupuri
mici n care profesorul va demonstra rolurile de student activ si de profesor iar apoi
i va ndruma pe studenti sa joace, pe rnd, aceste roluri; rolurile permit exersarea
comprehensiunii, extragerea ideilor principale dintr-un continut, sesizarea relatiilor
esential-detaliu si construirea viziunii de ansamblu asupra temei.
Alte metode utilizabile n aceasta faza, extrem de activizatoare sunt: "interogarea
autorului", "stiu/vreau sa stiu/am nvatat", "lectura n perechi/rezumatul n
perechi", "Ghidul de studiu", "Jurnalele duble", "Mozaicul".
Pentru faza a treia, cea de "Reflectie", se utilizeaza pregnant discutiile si
dezbaterile: "investigatia comuna", "nvatarea prin cooperare", "reteaua de
discutii", "controversa academica", "linia valorica", "eseul de 10 minute", "lasa-mi
mie ultimul cuvnt", "interviul n trei trepte", "mozaic II", "grupuri de discutii
critice" s.a. Exemplificam:
-. "grupul de discutii critice" - metoda presupune gruparea cursantilor care trebuie
sa abordeze un text cu maxim scepticism formulnd ntrebari recomandate: "care e
ideea principala din text?", "care este solutia/raspunsul la problema/ntrebarea
centrala?", "cum se argumenteaza?", "ce alte raspunsuri s-ar putea formula?", "care
sunt ideile pe care le putem accepta fara demonstratie?" .
-. "mozaic II" - este o metoda de nvatare prin cooperare care presupune: n grupuri
de experti (documentati), cursantii se pregatesc sa predea un continut nou colegilor
lor; profesorul este cel care propune noul continut (material de lecturat, ce va fi
avansat ntregului grup); el pregateste apoi "foile pentru experti" (ntrebari si
probleme legate de sarcina de lucru); cursantii se constitue n microgrupuri si vor
lucra/coopera cu "expertii"; dialogul i va ghida pentru a deveni coordonatori ai
activitatii de investigatie/descoperire ce se va solda cu nvatare
-. "eseul de 10 minute" presupune ca fiecare cursant, la sfrsitul activitatii, sa
noteze (timp de 10 minute) ceea ce a retinut, ceea ce i s-a parut
interesant/atractiv/problematic .; se poate nota absolut orice (gndesc cursantii)
despre tema; aceasta metoda permite fixarea esentialului (retinut), a impresiilor
imediate, a problemelor.
Aceste strategii de predare-nvatare si metodologia circumscrisa se fundamenteaza
pe constructivismul psihopedagogic.
Se poate observa usor ca tendintele n perfectionarea metodologiei didactice sunt
centrate pe activizare, pe comunicare si interactiune - dimensiuni profund
formative ale actului didactic.
3.4. Criterii de alegere a metodelor-tehnicilor-procedeelor n
proiectarea-realizarea-evaluarea activitatilor instructiv-educative
A opta pentru un set metodologic este un act de responsabilitate; experienta
cadrului didactic, aptitidinea lui psihopedagogica sunt decisive. Alegerea trebuie
fundamentata pe
criterii de tipul (M. Ionescu, M. Bocos, 2001):
a) factori obiectivi ai instruirii-educarii (elemente care depind de cel care nvata);
spre exemplu: finalitati didactice; principiile didactice; analiza sistemica a
continuturilor; unitatea dintre continutul instruirii si metodologie; unitatea dintre
metodologie si mijloacele de nvatamnt; logica interna a stiintei; legile nvatarii;
legile predarii
nregistrati asemanari.
.Activitatea cu manualul/cartea este o metoda mai ales de
autoinstruire. Alcatuiti o lista n care sa includeti cel putin 7 caracteristici necesare
unui "manual eficient".
Fisa de activitate C
Problemele care vi se propun pentru reflectie/rezolvare pot fi abordate individual
sau n grup; alegeti maniera de lucru (si argumentati optiunea).
A.Poate fi admisa ideea ca fiecare metoda didactica se prelungeste n metoda
exercitiului? Explicati. (preluata dupa C.Moise, Metodele de invatamnt, n vol:
C.Cucos (coord.), Psihopedagogie ., Iasi, Editura Polirom, 1998, p.157)
B.Internetul este o sursa de documentare foarte actuala si extrem de atractiva.
Comparati-l cu cartea. Stabiliti asemanari si deosebiri.
C.Comentati textul urmator:
"Orice metoda pedagogica rezulta din ntlnirea mai multor factori si din acest
punct de vedere, educatia va ramne mereu o arta: arta de a adapta, la o situatie
precisa, indicatiile generale date de cartile de metodologie" (Gaston Mialaret).
Descrieti "metoda" pe care ati utilizat-o n realizarea "comentariului".
D.Reamintiti-va activitatea desfasurata la disciplinele socialului (studiate n
facultate); ncercati sa ntocmiti o lista cu primele cinci metode cel mai des
utilizate si una cu cele cinci metode foarte putin sau deloc utilizate. Sugestie:
porniti de la un inventar (clasificare) ct mai detaliat al metodelor didactice.
E.Se dau urmatoarele metode si procedee didactice:
- enuntare, enumerare, povestire (narare), prelegere, curs magistral, introspectiea,
dialogul, conversatia, studiul de caz, algoritmizarea, modelarea, simularea,
descrierea, experiementarea, reflectia, descoperirea, proiectul, conferinta,
dezbaterea, demonstrarea, antrenamentul, activitatea n grup, problematizarea,
exersarea, brainstorming, sinectica .:
a) Clasificati-le dupa cel putin 3 criterii;
b) Ordonati-le pe o axa (interval) de la "pasiv" la "activ";
c) Notati cu note de la 0 la 10 fiecare metoda n functie de ct de des este folosita
n predarea-nvatarea psihologiei/pedagogiei (cazul vostru!);