Senzaiile de-a lungul ontogenezei

Prescolarul

21. Momente semnificative ale dezvoltrii contiinei de sine pentru procesul de

desvrire a personalitii
Constiinta este o modalitate procesuala superioara a sistemului psihic uman, elaborata prin
activitate sociala si enculturatie, mijlocita prin limba, bazata pe un model comunicational intern si
intern-extern, constand din reflectare codificata prin cunostinte, autoorganizare cu efecte emergente si
autoreglaj la nivelul coordonarii necesitatilor subiective cu necesitatea obiectiva, esentiala. (27, p.
138).
Constiinta trebuie considerata in primul rand in unitate cu activitatea sociala de transformare a
lumii, de adaptare de tip uman. Ea isi pastreaza la nivel social si individual, legatura sa vitala cu
activitatea si dobandeste, in plan subiectiv, forma de desfasurare a activitatii, pentru ca, dupa cum arata
A. N. Leontiev (27, p. 138), odata cu transformarea structurii activitatii omului se schimba si structura
constiintei. El precizeaza: in fata omului se afla reteaua fenomenelor naturii. Omul instinctelor,
salbaticul nu se desprinde pe sine din natura. Omul constient se desprinde pe sine, categoriile sunt
treptele acestei desprinderi, adica ale cunoasterii lumii, puncte nodale in reteaua care-l ajuta s-o
cunoasca si s-o cucereasca (27, p. 139).
Pierre Janet (27, p. 139) considera ca a fi constient inseamna a te inscrie povestea propriei tale
experiente, iar Henri Ey (12) arata ca asumandu-si functia de a vorbi, subiectul se ridica in fata lumii
sale, caci identificand aceasta lume el se infrunta cu sine insusi, isi apare siesi. (12, p. 299).
Constiinta este un proces de reflectare cognitiva de catre om a lumii si a lui insusi. Vorbim
astfel despre constiinta despre lume si constiinta despre sine. in timp de constiinta despre lume este
coercitiva, prezentand masura reala a lucrurilor, necesitatea obiectiva inexorabila, constiinta despre
sine este conditia esentiala a activismului autoreglator, a selectivitatii si a interventiei creative in
mediu.
Constiinta despre lume se bazeaza pe modele sau imagini ale realitatii obiective, pe cand
constiinta despre sine se intemeiaza pe modelul eului si pe trasaturile personale.
Eul este nucleul personalitatii in alcatuirea caruia intra cunostintele si imaginea despre sine,
precum si atitudinile fie constiente, fie inconstiente fata de cele mai importante interese si valori.
Eul, inteles ca ansamblul insusirilor personalitatii, este alcatuit din urmatoarele ansambluri:
eu fizic sau biologic, ce are in vedere atitudinile corporale care se identifica cu schema
corporala;
eu spiritual, alcatuit din totalitatea dispozitiilor psihice innascute sau dobandite;
eu social, ce are in vedere atitudinile fata de relatiile sociale ale individului.
Gordon Allport (3) se intreaba daca ideea de eu este necesara si daca nu ar fi cazul sa fie
inlocuita cu alta ceva mai cuprinzatoare, incluzand simtul corporal, self-identitatea, autoaprecierea,
self-extensiunea, gandirea rationala, imaginea de sine, tendinta proprie, functia cunoasterii toate
acestea fiind denumite prin conceptul proprium.
Dupa G. Allport, constiinta reprezinta o structurarea a catorva stari ale eului, in special:
respectul fata de sine;
imaginea de sine;
efortul central.
Eul este ceva de care suntem imediat constienti. G. Allport Il considera regiunea calda,
centrala, strict personala a vietii noastre. Este un fel de nucleu al fiintei noastre si totusi nu este un
nucleu constant (3, p. 123).
Eul se elaboreaza treptat, incepand din copilaria mica, atunci cand copilul este unicentrat, dar
nu egocentric dupa Allport, si apare mai intai non-eul, adica TU. Eul corporal care incepe sa se
dezvolte este o ancora a constiintei de sine.
1

Senzaiile de-a lungul ontogenezei

Prescolarul

Mai tarziu, din al doilea an de viata, factorul limbaj este foarte important, pentru ca prenumele
este o delimitare stricta a Eului. Numele este strans legat de respectul de sine, dar si de simtul
identitatii de sine.
Respectul de sine (self-esteem) apare in relatia normala dintre copil si mediu din impulsul
explorator. Simtul eului apare cand actiunile lui sunt zadarnicite si zdruncinate.
Nevoia de autonomie este semnul principal al Eului.
Gordon Allport considera ca proprium-ul are in structura lui sapte aspecte:

GENEZA

ASPECTE

A1: Simtul eului corporal

EU TIMPURIU (0-3 ani)
A2: Simtul unei identitati de sine continue
A3: Respectul fata de sine, mandria
A4: Extensia eului
4-6 ani
A5: Imaginea eului
6-12 ani
A6: Eul ca factor rational
Adolescenta
A7: Efortul personal central
Proprium-ul se considera a fi unificarea celor sapte aspecte.
n abordarea personalitatii umane, Gordon Allport o considera ca fiind organizarea dinamica,
in cadrul individului, a sistemelor psihofizice care determina comportamentul sau caracteristic si ideile
sale. (3, p.94)
M. Zlate (53) considera ca pentru cunoasterea naturii si personalitatii umane are mare
importanta:
ce este omul in realitate;
ce crede el ca este;
ce doreste sa fie;
ce gandeste despre altii;
ce considera ca gandesc altii despre el.
El abordeaza personalitatea privind mai multe fatete ale acesteia:
personalitatea reala;
personalitatea autoevaluata
personalitatea ideala;
personalitatea perceputa;
personalitatea proiectata;
personalitatea manifesta.

PRIMUL AN DE VIAT
Dup R. Zazzo i A. M. Fontaine (1992) etapele identificrii n oglind debuteaz n primul an
de via mai nti cu interesul pentru figura adultului din preajm care este mult mai vie dect propria
sa imagine, dar nu se manifest pregnant nainte de 2-3 luni. Din acest moment el surde n oglind,
vorbete cu imaginea sa ca i cum ar avea un alt copil n faa lui. Ctre 8 luni el este intrigat de
imaginea dubl a unei persoane (real i n oglind)

ANTEPRECOLARUL
Autorul francez renumit, H. Wallon aprecia c apariia contiinei de sine
2

Senzaiile de-a lungul ontogenezei

Prescolarul

este un nceput pentru dezvoltarea personalitii n urmtorul stadiu

Procesul de identificare realizat la aceast varst inseamn de fapt punerea
bazelor contiinei de sine, acest lucru e favorizat de urmtoarele aspecte ale
acesteiperioade: - independena motorie dublat de activitatea cu obiecte,
finalitatea sau elurile activitilor, toate ducand la contientizarea sa ca subiect
al activitii. Construcia reprezentrii despre sine imbrac aspecte privind ce
face, ce ar dori s fac, ce ar dori alii ca el s fac i cum ar dori alii ca el s fie.
Apare astfel un Alter Ego (alt eu) in care exist o imbinare a datelor
rezultate din interiorizarea cerinelor i interdiciilor adulilor in raport cu modul
lui in care acioneaz in diferite situaii, ulterior i mult mai tarziu apare i
posibilitatea de a ti ceea ce ar trebui s fac comparativ cu ali copii, moment in
care putem vorbii de formarea unor elemente morale cu valoare apreciativ
impl. Se trece treptat de la plcerea aciunii la inelegerea regulilor i la
acceptarea lor caz in care aceti acceptori ai aciunii au funcie de control pentru
toate demersurile practice ale copilului. Procesul identificrii e legat de
contientizarea identitii ce incepe odat cu etapa recunoaterii in oglind.
Autori diferii pe un interval foarte lung de timp (1885 1975) au apreciat
c identificarea este plasat intre 1 an i 1/2 pan la 3 ani dar divergenele de
opinii se datoreaz diferitelor grade de inelegeri a recunoaterii, astfel cei care
consider c incepe la 1 an i 1/2 se raporteaz la o cunoatere evident fr
reacii insoitoare, cei care o plaseaz in jurul la 2 ani vorbesc i de tririle
insoitoare i cei care consider c in al-3-lea an are loc identificarea complet se
raporteaz la o conduit complex cuprinzand strile graduale ce incep cu
uimirea continu, cu bucuria de recunoatere i evitare a privirii in faa celuilalt
urmand un comportament in care imaginea din oglind este o dublur a propriei
sale existene, o dublur cu existen proprie, urmat de o stare de animism
(insufleire) in care aa cum la precolaritate (cu umbra) incearc s insufleeasc
imaginea din oglind, indicandu-i micri diferite. Problema identificrii este
complex, nu poate fi redus la manifestrile sporadice, pan la trei ani neexistand diferenieri ale faetelor eului, semnalm doar c este etapa inceputului
punerii bazelor pentru dezvoltarea contiinei.
Muli autori au legat apariia identitii de sine de momentul n care copilul
se recunoate n oglind. Darwin credea c acest fenomen are loc la 17 luni,
Gesell la 2 ani i Ren Zazzo la 3 ani. Identitatea se construiete procesual, astfel
c autorii au identificat fiecare cte o etap. De la identificarea primar produs
prin confruntarea cu imaginea din oglind pn la momentul cnd nu au mai
considerat imaginea din oglind o dublur cu existena de sine stttoare (Golu,
Verza, Zlate, 1993). Un moment esenial al identitii este acela n care copilul
vorbete despre sine folosind pronumele personal eu. Dup R. Zazzo i A. M.
Fontaine (1992) etapele identificrii n oglind debuteaz n primul an de via
mai nti cu interesul pentru figura adultului din preajm care este mult mai vie
dect propria sa imagine, dar nu se manifest pregnant nainte de 2-3 luni. Din
acest moment el surde n oglind, vorbete cu imaginea sa ca i cum ar avea un
alt copil n faa lui. Ctre 8 luni el este intrigat de imaginea dubl a unei persoane
(real i n oglind), apoi el se intereseaz din ce n ce mai mult de imaginea sa i
n lunile urmtoare se ntreab din ce n ce mai mult despre efectul oglinzii
(nceputul celui de-al doilea an de via). Apoi copilul trece de la zmbet la
perplexitate. La mijlocul celui de-al doilea an el trece printr-o perioad de evitare a
imaginii care poate coexista cu anume form de fascinaie (el se privete cu
surprindere). La aceast vrst copilul nelege c n oglind nu este un alt copil i
ncepe s se intereseze de simultaneitatea celor dou imagini (se joac executnd
diverse micri n oglind). ntre 18 i 24 de luni, apreciaz autorii, copiii reuesc
3

Senzaiile de-a lungul ontogenezei

Prescolarul

s neleag c n imaginea din oglind este vorba tot de ei nii, c imaginea nu

prezint un alt copil, stadiul urmtor fiind cel n care neleg c este vorba de
propria lor reflecie, aceasta fiind doar o imagine.
Acesta este i momentul constituirii identificrii ca proces de structurare a
personalitii i care n etapa identificrii primare se refer la imitaia
comportamentelor adulilor care-l ngrijesc i la fuziunea afectiv ce st la baza
imitaiei. Mecanismele identificrii copiilor cu prinii au fost explicate psihanalitic
prin adoptarea comportamentului prinilor de ctre copii datorit poziiei de
putere a acestora. Teoriile nvrii arat c exist o asociere pozitiv ntre
comportamentul i trsturile prinilor ca urmare a satisfacerii nevoilor copiilor,
ca urmare, copiind comportamentul prinilor, copii aplic de fapt sentimentele
de satisfacie pe care le asociaz cu prinii, oferind n acest fel propria lor
recompens. Cercetrile arat c, astfel, relaiile satisfctoare ntre printe i
copil stabilesc legturi puternice de identificare ntre copii i prini.
Aadar, n dezvoltarea contiinei de sine se parcurg urmtoarele etape:
- separarea aciunii de obiecte (proces nceput nc de la sfritul primului
an de via) copilul reuind s aplice aceeai micare la mai multe obiecte;
- separarea aciunilor i micrilor de propriul eu, copilul gsindu-se pe sine
drept agent al mai multor aciuni i exprimnd verbal acest aspect astfel: bebe
nani, bebe pa-pa sau folosind prenumele su Petrior nani etc.;
- folosirea pronumelui eu pentru a generaliza desprinderea propriei fiine
de aciuni i de a se diferenia de ceilali;
- recunoaterea n oglind, care arat c anteprecolarul i percepe
propriul chip mai clar i mai difereniat.
Descoperirea propriului eu se poate afla n centrul unei crize specifice de
dezvoltare numit criza afectiv de la 2 ani 3 ani. Ea este declanat de
tendina copilului de a se manifesta autonom cnd se lovete de interdiciile i
aciunile protectoare ale prinilor.

PRECOLARUL
Eul fizic este cel mai bine constituit si constientizat (dintre cele trei), desi formarea sa se va
ncheia abia dupa puseul de crestere si maturizare sexuala din pubertate. Copilul si constientizeaza Eul
fizic prin:
corecta recunoastere a propriei fizionomii;
extinderea Eului asupra unui anumit spatiu fizic-obiectual (camera mea, hainele mele) si
psihologic (dorintele mele, durerea mea.), copilul intuind tot mai bine apartenenta la sine a unor
elemente din realitatea nconjuratoare;
ntelegerea apartenentei sale sexuale (eu sunt baiat, ea este fata).
Eul psihologic (spiritual), alcatuit din totalitatea trasaturilor psihice dobndite sau nnascute,
este slab constientizat n etapa prescolaritatii, el neputnd fi descris pe baza unei evaluari proprii.
Copilul si-l descrie n termenii adultului, prelund de la acesta toate afirmatiile despre el (adesea chiar
este precizata sursa eu sunt cuminte pentru ca asa spune mama mea). Daca i se cere sa-si aprecieze
calitatile personale n legatura cu o situatie reala (cum esti tu la gradinita?) copilul se descrie n
termeni maximi (eu stiu cele mai multe poezii, eu alerg cel mai repede) datorita egocentrismului si
centrarii pe sine, precum si datorita imposibilitatii de a face ierarhizari.
4

Senzaiile de-a lungul ontogenezei

Prescolarul

Prescolaritatea nregistreaza de-a lungul ei si o extensie a Eului spiritual, prin aparitia si

stabilizarea unor trasaturi, ca si prin gruparea lor n anumite configuratii (constructe personale)
specifice fiecarui copil.
Eul social, alcatuit din atitudinile stabile manifestate n cadrul relatiilor sociale, este
deasemenea slab definit si constientizat. Prescolarul constientizeaza pozitia lui de copil, att n cadrul
familiei ct si n afara ei, si ntelege spontan si natural rolurile asociate acestei pozitii (de supunere, de
ascultare, de solicitare de ajutor, de respect, de raspuns afectuos).
n familie, tendinta identificarii cu parintii constituie o sursa fundamentala de integrare a noi
modele atitudinale si comportamentale n relatiile interpersonale. Dificultatile de identificare sau lipsa
posibilitatilor de identificare, ngreuiaza procesul cristalizarii personalitatii sub aspectul ei social.
Deasemenea, daca familia ofera identificari negative copilului, acesta va avea dificultati n relatiile
extrafamiliale.
Desi odata cu intrarea n gradinita copilul si simte apartenenta la grup, recunoaste grupul ca
fiind al sau, el nu este preocupat de pozitia pe care o ocupa n cadrul acestuia.
Caracteristicile acestui Eu social incipient vor suferi modificari substantiale n viitor, dar si vor
pastra o anumita influenta asupra relatiilor sociale ale viitorului adult.

VRSTA COLAR MIC

n ceea ce privete contiina de sine, se constat apariia n acest stadiu, a interesului
pentru viaa interioar proprie i a tendinei copilului de a-i exprima tririle i comportamentele.
Aceste momente sunt de scurt durat i relativ rare, dar ele indic deja o anume direcie a
dezvoltrii viitoare. Imaginea de sine are surse noi de clarificare pe de o parte reprezentate de
rezultatul colar i pe de alt parte de confruntarea i compararea zilnic i n diverse situaii cu cei
de aceeai vrst. Pot avansa mai ales eul spiritual care se confirm n principal prin prestaia
colar i cel social care se sprijin pe o via de grup mai larg i mai persistent n timp. nsuirile
individuale ale personalitii tind s se reliefeze din ce n ce mai mult n comportamentele acestor
colari. Prin urmare, confruntrile i chiar conflictele cu egalii si l pot face s se orienteze din
cnd n cnd spre sine, s-i pun ntrebri, s fie uneori frmntat n legtur cu fiina sa. Toate
acestea vor contribui la dezvoltarea imaginii de sine n cele trei planuri ale ei: eul fizic, cel spiritual
i cel social.
Eul fizic al copilului are n fundamentele sale o schem corporal consolidat, identitatea
sexual este deja relativ clarificat, i d seama de asemnarea sa cu cei din familie, dar i de ceea
ce l deosebete de ceilali. Nu acord prea mare atenie eului su fizic, mai ales la nceputul
stadiului. Spre sfritul acestui ciclu colar se va orienta mai frecvent spre eul fizic, va tinde s fie
5

Senzaiile de-a lungul ontogenezei

Prescolarul

mai ngrijit, s poarte haine la fel ca ceilali, s-i dea seama de unele caliti fizice. Dar nu
realizeaz o implicare afectiv prea puternic n acest plan.
Eul spiritual se contureaz clar n contextul confruntrilor colare, a aprecierilor i
evalurilor curente. Elevul ncepe s neleag relaia dintre rezultatele lui i unele capaciti pe care
le are i poate spune: sunt mai bun la citire, dar la matematic sunt aa i aa. El este foarte
sensibil la evalurile nvtoarei i aprecierile i admiraia colegilor. Dac n toate aceste situaii
copilul a avut semnale pozitive, i construiete o imagine de sine bun care-l poate susine i n
condiii de insucces trector. Dar dac i-ar fi format o imagine de sine mai puin bun, are tendine
de a-i diminua bucuria chiar cnd ceva i reuete foarte bine (U.chiopu, E.Verza, 1995, p.188).
ns n cea mai mare parte calitile pe care i le percepe au drept surs aprecierile nvtoarei i ale
prinilor.
Eul social este puternic influenat de viaa de grup a colarului mic, aceasta fiind cu mult
mai bogat dect a precolarului, i de noul su statut de elev care-i schimb poziia chiar i n
cadrul familiei (prinii sunt interesai de activitatea lui colar i tind s-i respecte drepturile
privind spaiul de nvare, respectarea timpului destinat acestei activiti).
colarul mic are contiina apartenenei la grupul clas i a locului su ntre ceilali, i d
seama dac este apreciat de colegi sau nu. Cel cu rezultate colare foarte bune i bune, este preferat
de toi, este ales lider, este luat drept model. Cel cu dificulti colare este marginalizat, izolat,
neluat n seam. El risc s acumuleze multe insatisfacii, i s-i gseasc n alt parte atenia i
acceptarea de care are nevoie, i poate astfel, s cad sub influene nefaste. Este vorba de grupuri
care-l ndeamn spre furt, vagabondaj, agresivitate nemsurat etc. De aceea, atenia pe care
nvtoarea trebuie s o acorde dezvoltrii unei imagini se sine pozitive, reprezint o important
contribuie a ei la reuita colar din acest stadiu i la pregtirea pentru ciclurile urmtoare i pentru
integrarea general n via i n societate.
PREADOLESCENA
Preadolescena se caracterizeaz prin intensificarea contiinei de sine datorit mai ales
urmtorilor factori:
a) transformrile biologice intense;
b) schimbarea atitudinilor celorlali fa de preadolesceni;
c) capacitile cognitive crescute care le permit s neleag, mai mult i mai bine, ceea ce se
refer la propria fiin. Unul din efectele intensificrii contiinei de sine const n modificri la
nivelul imaginii de sine.
Eul fizic este puternic reliefat n structura imaginii de sine. Adic preadolescentul tinde s-i
cunoasc att calitile ct i defectele fiind alternativ ncntat i dezamgit de sine dar ncercnd deja
s optimizeze aceast latur a fiinei lui. Aceast accentuat orientare ctre sine a fost numit de
autori psihanaliti, narcisism preadolescentin.
Eul social este ntr-un mare proces de schimbare datorit creterii atraciei spre grup i
a importanei acestuia pentru dezvoltarea psihic general a preadolescentului. Acesta ajunge treptat
s-i cunoasc locul n grup i reputaia de care se bucur i poate fi foarte anxios datorit faptului c
grupul l-ar putea respinge sau izola;
Eul psihic este, de asemenea, n progres, preadolescenii i dau seama de unele nsuiri ale
ateniei, memoriei, gndirilor. Nu mai interiorizeaz necondiionat prerile prinilor, ci caut s se
cunoasc singuri mai bine. Dac desfoar activiti autoformative i propun s optimizeze i eul
spiritual.
6

Senzaiile de-a lungul ontogenezei

Prescolarul

ADOLESCENA
De-a lungul preadolescentei si mai ales n adolescenta individualizarea se realizeaza progresiv,
n directa legatura cu formarea deplina a constiintei de sine. Individualizarea are ca efect dobndirea
identitatii proprii fiecarei persoane si odata cu ea se constituie pe deplin Eul fizic, Eul psihic si Eul
social,
1. Individualizarea fizica - constituirea Eu-lui fizic - este procesul prin care se dobndeste
identitatea fizica. Elemente componente ale Eu-lui fizic apar nca din anteprescolaritate dar acum are
loc definitivarea sa prin asimilarea noii scheme corporale, rezultata n urma cresterii fizice si
maturizarii sexuale.
2. Individualizarea psihica - constituirea Eu-lui spiritual - este procesul prin care se construieste
identitatea spirituala cu toate particularitatile sale intelectuale, motivational-afective, de personalitate si
comportament.
3. Individualizarea sociala - constituirea Eu-lui social (se mai numeste si individualizare
relationala) - este procesul prin care se dobndeste identitatea sociala. Eul social ncorporeaza
diversele statusuri ale tnarului (elev, coleg, fiu, prieten, actor n formatia de teatru...) si rolurile care
decurg din ele. Prin intermediul acestora individul uman se pozitioneaza n cmpul relatiilor sociale.
Eul social este totodata depozitarul prestigiului, recunoasterii si consideratiei de care se bucura
persoana n mediul sau si care i confera acesteia o identitate anume.
Individualizarea sociala se face n contextul deplasarii relatiilor tnarului din zona familiei n
cea a grupului. Ca urmare a cresterii experientei sociale preadolescentul devine tot mai nesigur pe
hotarrile sale si ale familiei n legatura cu rezolvarea unor probleme de viata care lui i se par capitale,
n cautare de solutii pentru framntarile sale, el ncepe sa constate ca valorile oferite de familie nu
functioneaza ca adevaruri absolute si ca exista numeroase alte posibilitati pe care ea nu le ia n calcul.
Familia i apare tot mai mult ca un univers restictiv, nchistat n sabloane, nerezonant cu el si incapabil
sa-1 nteleaga. Pe acest fond familia pierde prioritatea n fata grupului care devine tot mai important n
viata preadolescentului, n calitatea sa de rezonator perfect cu starile sale afective. Deja la 11-12 ani
copilul ncepe sa aibe initiative si sa-si largeasca treptat regimul de independenta, gasind un suport n
grupul care i accepta initiativele si-l securizeaza n fata nelinistilor pe care le ncearca.
Acest proces se va amplifica n adolescenta cnd tnarul va fi tot mai atras de petrecerea
timpului liber cu prietenii si colegii, avnd loc o anumita insensibilizare la cerintele familiei care se
devalorizeaza relativ pentru el. n familie ncep sa se modifice solicitarile fata de tnar - uneori el este
considerat copil, i se impun conduite de ascultare si i se contesta dreptul de a decide, alteori i se
atribuie responsabilitati corespunzatoare unei iesiri din copilarie. Fata de aceasta incertitudine de status
si rol traita n familie, opozitia tnarului ncepe sa creasca si el se va simti tot mai bine n grupul de
prieteni care-1 valorizeaza ntr-un mod mai cert si coerent, si n care nelinistea, exuberanta si uneori
agresivitatea sa rezoneaza cu ale celorlalti. Adolescentul are o dorinta pregnanta de afirmare personala
care este expresia intensei sale socializari.
n adolescenta prelungita tinerii, fie ca sunt integrati n forme de munca sau si continua
pregatirea scolara, dispun de o identitate relationala care i plaseaza ntr-un mod clar n cmpul
relatiilor sociale. n aceasta etapa, n care independenta le-a fost deja recunoscuta si acceptata de catre
familie, are loc o rentoarcere a tnarului catre aceasta si o restabilire a raporturilor apropiate, dar de pe
alte pozitii, de egalitate si nu de acceptare a dominarii.
Imaginea de sine i identitatea de sine sunt mai clarificate datorit:
a) intensificrii contiinei de sine;
7

Senzaiile de-a lungul ontogenezei

Prescolarul

b) intensificrii trebuinelor de autoafirmare i autorealizare. Principalele ci de autocunoatere

folosite de adolesceni sunt : autoobservaia, reflecia i meditaia asupra a ce au trit, cum au acionat,
dialogul cu prinii, profesorii, colegii, confruntarea i comparaia cu alii, implicarea n fel de fel de
activiti, atenta recepionare a atitudinilor celor din jur fa de ei.
Folosind aceste ci adolescenii caut rspunsurile legate de identitatea de sine la urmtoarele
ntrebri: 1) ce sunt; 2) ce pot; 3) ce voi fi. Reuesc astfel sa-i clarifice aspecte noi ale identitii de
sine, ceea ce i ajut s se implice n activiti i relaii i s se manifeste n mod activ i responsabil.
Un celebru autor american, E. Erikson a studiat aceste aspecte i a constatat c adolescenii se
pot grupa n patru categorii dup felul n care i pot rspunde la cele trei ntrebri, prezentate mai sus:
a) gsirea unei identiti adecvate dup cutri intense i responsabile. tiu ce vor face i cum
anume i astfel se integreaz n activitile corespunztoare i se adapteaz bine la toate felurile de
solicitri;
b) gsesc relativ repede rspuns la ntrebri prin identificarea cu prinii, prin alegerea de a
deveni ca ei. Acetia se vor adapta bine n prezent dar ar putea fi dezamgii mai trziu c nu i-au
valorificat adevratele lor capaciti;
c) au deocamdat, pe o perioad chiar lung, o identitate confuz care genereaz oscilaii i
schimbri surprinztoare i-i face s nu se angajeze cu responsabilitate n activiti i relaii;
d) cei ce ajung la o identitate negativ sub influena unor grupuri cu orientri deviante
Eu l fizic rmne tot n centrul ateniei i este valorizat n contextul relaiilor dintre sexe (T.
Creu, 2001). Adolescena are o atitudine activ de optimizare fa de eul fizic i caut variate ci de al mbunti.
Eu l spiritual este n centrul autocunoaterii. Adolescenii sunt preocupai de a-i cunoate
nivelul inteligenei i gradul de cultur dar i nsuiri caracteriale i temperamentale care sunt
importante n relaiile cu alii. Reuesc s-i identifice mcar o parte din caliti dar i defecte;
Eu l social care a traversat n stadiul anterior o perioad complex datorit integrrii n
grupuri, este mai clar n adolescen (tiu ce loc ocup n grup i de ce popularitate se bucur) i se afl
ntr-un mai bun echilibru cu cerinele grupurilor.
n adolescen pot fi constatate niveluri mai nalte ale contiinei morale pentru c sunt capabili
s neleag mai bine valorile morale i comportamentele oamenilor i s formuleze judeci asupra
acestora din urm dar i asupra propriilor conduite.
n ceea ce privete caracterul n adolescen se produc schimbri foarte importante. Unele
nsuiri caracteriale aprute n copilrie se consolideaz dar cele care sunt legate de relaiile cu
persoanele adulte i cu instituiile sociale intr ntr-un proces de mari prefaceri care nu este lipsit de
tensiune, contradicii, conflicte i pe care cercettorii l-au numit criza de originalitate a adolescentulu