1

1. CAPITOL CONCEPTELE ALE RISCULUI

OPERAIONAL

Intorducere
Orice organizaie cu profil economic sau financiar se conduce dup un statut propriu,
care consfinete sfera de activitate i care, n mod direct i definete personalitatea i
specificul afacerilor de care se ocup. Aceste organizaii i instituii au ceva specific, dar au i
ceva comun, i acest ceva comun este obiectivul de a-i finaliza aciunile proprii cu profit.
n aceast categorie intr i bncile, activitatea lor specific constnd n atragerea de
disponibilitti de pe pia, care, mpreun cu capitalul propriu, s fie plasate n afaceri
profitabile. Aceasta presupune c bncile vor fi n msur s asigure preul resurselor atrase de
pe pia, cheltuielile de funcionare proprii i s obin i un profit convenabil.
Orice activitate bancar comport i un risc. De aceea, riscul exist permanent, el
nsoete ca o umbr toate afacerile bncii i se produce sau nu, n funcie de condiiile care i
se creeaz.
Cel mai simplu spus, riscul bancar este probabilitatea ca ntr-o tranzacie s nu se obin
profitul ateptat i chiar s apar o pierdere.
Activitatea de zi cu zi dintr-o banc, mai ales n aceast perioad de tranziie
economic dur se caracterizeaz prin existena unor riscuri. Aceasta nu nseamn c automat
se pot rezolva pierderile generate de ele. Trebuie, n primul rnd, ca ele s fie identificate, s
fie cunoscute i utilizate instrumente, tehnici i metode specifice de diminuare i/ sau evitare a
influenei lor negative asupra activitii bancare. Nivelul rezultatelor sperate i riscurile
asumate ntresc interrelaia creat ntre profituri i riscuri.
n lucrarea Managementul riscului bancar , Ion Niu aordeaz iniial riscul ntr-o
manier simplist, apreciindu-l drept probabilitatea ca ntr-o tranzacie s nu seobin profitul
ateptat i chiar s apar o pierdere. Definiia capt contur princonsiderarea riscului bancar
ca un fenomen care apare pe parcursul derulrii operaiunilor bancare i care provoac
efecte negative
asupra activitilor
respective,
prin deteriorarea calitii afacerilor,
diminuarea profitului sau chiar nregistrarea de pierderi, afectarea funcionalitii bncii
Francezii Michael Rouch i Gerard Naullen , n cartea Le control de gestionbancaire et
financiere, definesc riscul ca un angajament purtnd o incertitudine dat, cu o probabilitate
de ctig sau prejudicii, fie acestea din urm degradare saupierdere.

DEFINIREA RISCULUI OPERATIONAL

Banca Naional Romn definete riscul operaional ca fiind riscul nregistrrii de
pierderi sau al nerealizrii profiturilor estimate, determinat fie de utilizarea unor procese,
sisteme i 2 resurse umane inadecvate sau care nu i-au ndeplinit funcia n mod
corespunztor, fie de evenimente i aciuni externe .
Bncile se confrunt cu acesta nc de la nceputul funcionrii lor, ba chiar nainte de
a acorda primul credit sau a face prima tranzacie. S-au nregistrat de-a lungul timpului
pierderi financiare majore pentru unele bnci, ns nu sunt nite pierderi transferabile de la
o banc la alta. Riscul operaional apare i la companii, din momentul n care acestea
devin subiectul unor factori externi.
Riscul operaional se materializeaz prin riscul de pia i riscul de credit, ns ntre
ele exist diferene:
n primul rnd ntre riscul operaional i venit nu exist o legtur direct, de
exemplu dac riscul operaional crete i veniturile vor crete
Pierderiele i expunerea sunt greu de cuantificat spre deosebire de cazul
celorlalte dou riscuri.
Riscul operaioanal se manifest i prin riscul reputaioanl. Riscul reputaional se
concretizeaz ntr-o opinie public negativ care afecteaz banca n mod direct printr-o
pierdere a clienilor reali i poteniali. Riscul reputaional apare atunci cnd publicul i pierde
ncrederea n modul n care acioneaz banca n momentele critice, aceast nencredere
afectnd defapt sistemul bancar n ansamblul su.
Sistemul bancar a simit nevoia s se autoprotejeze nc din deceniul al treilea al
secolului XX, dar numai dup ce fenomenul globalizrii economiei mondiale i-a nteit
ritmul dezvoltrii. n 1974 a avut loc la Basel prima reuniune a comitetului pentru
supraveghere bancara BCBS Basel Committe on Banking Supervision, organism
constituit din reprezentantii bncilor centrale i forurilor de reglementare din SUA, Japonia,
Canada, Marea Britanie, Frana, Germania, Italia (adic grupul G7) + Elveia, Suedia, Olanda,
Belgia i Luxemburg.
Acordul Basel I a fost conceput n 1988 dar pe fondul ignorrii riscului operaional n
acest prin acord dar i pe fondul deyvoltrii unir metode proprii de evaluare a riscurilor de
ctre bnci, n anul 2003 a aprut acordul Basel II. Implementarea lui n Romnia a nceput cu
1 ianuarie 2007. n Basel II s-au stabilit nite metodologii de calcul precis a rezervelor de
capital al bncilor lundu-se n considerare riscul de credit, riscul de pia i riscul
operaional. Aadar un management eficien al riscului operaional n cadrul unei bnci poate
duce la o sum mai mic de bani blocat n rezerve.
Primul pilon are n vedere majorarea capitalului bncii n concordan cu trei elemente
principale ale riscului: riscul de creditare, riscul operaional i riscul de pia. La acest nivel se
iau n considerare doar aceste trei riscuri, apreciindu-se c restul riscurilor nu pot fi
cuantificate.

Al doilea pilon supravegherea sistemului ofer bncilor centrale mai multe

instrumente de lucru fa de cele din acordul precedent. Deasemenea se reglementeaz cadrul
pentru celelalte riscuri la care trebuie s fac fa bncile, precum riscul de lichiditate, riscul
legislativ, etc.
Al treilea pilon disciplina bancar oblig bncile la o transparen superioar, fiind
creat pentru a permite sistemului bancar s aib o mai bun reprezentare a situaiei generale a
bncii din punct de vedere al riscului total la care este expus. Informaiile care sunt
obligatorii de publicat vor fi exacte i detaliate. Metodele de raportare se vor uniformiza prin
introducerea la nivelul sistemului bancar a Standardelor Internaionale de Raportare
Financiar.
Un caz memorabil de pierdere foarte mare suferit datorit riscului operaional este
cazul bncii de investiii Barrings. In 1995, traderul Nick Leeson a provocat o pierdere de 850
milioane lire sterline (aproximativ 1,3 miliarde dolari) bancii Barings, pentru care lucra in
acel moment in Singapore, conform The Money Channel. Acesta s-a implicat in operatiuni
speculative cu banii clientilor bancii, pierzand sume foarte mari si cauzand de unul singur
falimentul unei importante banci de investitii. La doar cateva zile dupa arestarea lui Nick
Leeson in Frankfurt, pe 2 martie 1995, Barings Bank a fost vanduta gigantului financiar
olandez ING, pentru suma simbolica de o lira sterlina, punand capat istoriei de 230 de ani a
bancii britanice.
Factorii care duc la apariia riscului operaional sunt:

Frauda intern i extern

Practicile angajatilor si masurile de siguranta adoptate la fiecare loc de munca

Clientii

Produsele bancii si practicile de operare adoptate de banca

Deficiente in infrastructura tehnica

Defectiuni de sistem

Perosonalul din banci reprezinta o sursa importanta de aparitie a riscului operational

din cel putin 3 motive:

Fluctuatia de personal

Lipsa unui training adecvat

Penuria de specialisti in domeniu

Lipsa de training adecvat reprezinta o problema cu care bancile se confrunta tot mai
des. Exista prea putine programe de training adaptate la realitatea din economie, insa
majoritatea bancilor au programe de training dedicate pentru aplicatiile pe care o sa le
foloseasca angajatul din momentul in care incepe activitatea propriu-zisa.

Comitetul de la Basel le-a propus pentru aplicare si anume:

1) Oameni
2) Procese
3) Sisteme
4) Strategia de afaceri
5) Mediul de afaceri

2. CAPITOL ANALIZA RISCULUI OPERAIONAL

PREZENTAREA INDICATORILOR
Cuantificarea riscurilor operionale:
Sunt utilizate 3 instrumente pentru a evalua riscul operaional i anume:

Baza de date privind pierderile operaionale;

indicatorii de avertizare timpurie;
chestionarele de autoevaluare.

Baza de date privind pierderile operaionale

Date colectate de-a lungul activitii bncii care reflect pierderile cauzate de manifestarea
riscului operaional. Aceste baze de date cuprind :
Tipurile de pierderi
a)

frauda intern (de exemplu: raportarea cu rea-credin a poziiilor, furtul, ncheierea

de ctre salariai de tranzacii n cont propriu);
b) frauda extern (de exemplu: tlhria, falsificarea, spargerea unor coduri aferente
sistemelor informatice);
c) condiiile aferente efecturii angajrilor de personal i sigurana locului de
munc (de exemplu: cererile compensatorii ale personalului, nerespectarea normelor de
protecie a muncii, promovarea unor practici discriminatorii);
d) practici defectuoase legate de clientel, produse i activiti (de exemplu:
utilizarea necorespunztoare a informaiilor confideniale deinute n legtur cu
clientela, splarea banilor, vnzarea unor produse neautorizate, folosirea greit de ctre
clieni a produselor i serviciilor aferente sistemului "electronic banking");
e) punerea n pericol a activelor corporale (de exemplu: acte de terorism sau
vandalism, incendii, cutremure);
f) ntreruperea activitii i funcionarea defectuoas a sistemelor (de exemplu:
defeciuni ale componentelor hardware i software, probleme legate de telecomunicaii,
proiectarea, implementarea i ntreinerea defectuoas a sistemului "electronic
banking");
Suma nregistrat
Departamentul n care au avut loc aceste pierderi
Data nregistrrii
Data rezolvrii

Indicatori de avertizare timpurie

Informaiile colectate de banc privind pierderile cauzate de riscul operaional sunt
completate de un set de indicatori care permit anticiparea manifestrii acestuia, n acelai
timp, indicatorii de avertizare timpurie faciliteaz coordonarea aciunilor managementului
nainte ca pierderea s se produc efectiv.
n general, un setul de indicatori cheie de risc cuprinde informaii privind:
fluctuaia de personal;
nivelul de pregtire a personalului, inclusiv formarea profesional la locul de
munc;
ocuparea posturilor din schema de personal;
ponderea operaiunilor rectificate n totalul operaiunilor efectuate;
numrul de litigii n care banc are calitatea de reclamat
Chestionarul de autoevaluare
Acest instrument de evaluare a riscului operaional se bazeaz pe experiena
personalului i are n vedere cu precdere factori calitativi. Chestionarul de autoevaluare se
formalizeaz printr-un set de liste de verificare sau scorecarduri, care apreciaz gradul de
conformitate cu cadrul de management al riscului operaional prin utilizarea unei scale de
notare.
Obiectivele principale ale demersului sunt urmtoarele:
sporirea vigilenei fa de riscul operaional n cadrul organizaiei;
atragerea ateniei asupra aciunilor corective necesare pentru limitarea
riscurilor operaionale;
asigurarea unei baze de comparaie a riscurilor operaionale n diferitelor
uniti teritoriale i linii de activitate din cadrul bncii;
n urma aplicrii chestionarului se vor putea defini riscurile integrate ale activitii bancare, se
va evalua eficiena politicilor, a procedurilor i a controalelor, se vor identifica punctele slabe
i se vor raporta i monitoriza progresele.

Analiza indicatorilor la Banca Comercial Romn (BCR)

Grupul BCR defineste riscul operational ca riscul de pierdere care rezulta fie din
utilizarea unor procese, persoane sau sisteme interne inadecvate sau care nu si-au indeplinit
functia in mod corespunzator, fie din evenimente externe. Riscul operational include riscul
legal, riscul de model, riscul aferent tehnologiei informatiei (riscul IT), dar exclude riscul
strategic si riscul reputational.
In conformitate cu Regulamentul BNR nr.5/2013, riscul legal (juridic) este definit ca riscul de
riscul de pierdere ca urmare atat a amenzilor, penalitatilor si sanctiunilor de care institutia de
credit este pasibila in caz de neaplicare sau aplicare defectuoasa a dispozitiilor legale sau

contractuale, cat si a faptului ca drepturile si obligatiile contractuale ale institutiei de credit

si/sau ale contrapartidei sale nu sunt stabilite in mod corespunzator.
Riscul IT reprezinta o subcategorie a riscului operational care se refera la riscul actual sau
viitor de afectare negativa a profiturilor si capitalului, determinat de inadecvarea strategiei si
politicii IT, a tehnologiei informatiei si a procesarii informatiei, cu referire la capacitatea de
gestionare, integritatea, controlabilitatea si continuitatea acesteia, sau de utilizarea
necorespunzatoare a tehnologiei informatiei.
Riscul de model reprezinta riscul de pierdere posibila pe care o institutie de credit ar putea sa
o inregistreze ca urmare a unor decizii care ar putea fi bazate in principal pe rezultatele
modelelor interne, din cauza unor erori in dezvoltarea, implementarea sau utilizarea acestor
modele.
Metodele de masurare cantitative se bazeaza pe datele pierderilor interne inregistrate,
care sunt colectate de catre Grupul BCR folosind o metodologie standard si care sunt incluse
in cadrul unui grup de date centralizat.
In plus fata de metodele cantitative, metodele calitative sunt de asemenea utilizate
pentru a determina riscul operational, cum ar fi studii de evaluare a riscurilor. Rezultatele si
sugestiile privind controlul riscului ca urmare a acestor chestionare (efectuate de catre experti)
sunt raportate functiei de management si astfel ajuta la reducerea riscului operational. De
asemenea, Grupul BCR revizuieste periodic anumiti indicatori cheie de risc pentru a asigura
detectarea timpurie a oricaror modificari care ar putea conduce la pierderi. Indicatorii de risc
cheie (sistem de avertizare timpurie asupra nivelului de risc sau a calitatii controlului in cadrul
organizatiei) sunt monitorizati periodic si raportati managementului.
Conform situaiilor financiare consolidate i individuale din anul 2015 publicate pe
site-ul www.bcr.ro n ultimii 5 ani, s-au nregistrat urmtoarele evenimente de risc
operaional :

Nr
.

1.
2.
3.
4.
5.
6.

Evenimente descoperite n
ultimii 5 ani dup categoria de
factor de risc operaional

Numrul de
evinimenten n
2015

Frauda intern
Frauda extern
Angajai i sigurana la locul de
munc
Clieni i practici comerciale
Altele
Executarea i gestiunea
proceselor
Total

208
2.572

Pierderi determinate de
evenimente de risc
operaional n 2015 (mil
RON)
303
959

107

708
238

501
2

2.102

471

5.935

2.244

Aadar n funcie de categoria de risc operaional, evenimentele ce au avut loc n

ultimii 5 ani pot fi reprezentai procentual astfel :

21%

14%

22%
43%

Frauda interna
Frauda externa
Angajati si siguranta la locul
de munca
Clienti si practici comerciale
Altele
Executarea si gestiunea
proceselor

3. CAPITOL METODE DE GESTIUNE A RISCULUI

OPERAIONAL
Metode de gestiune a riscului opera ional privind adecvarea capitalului fa de
risc
Acordul Basel II. propune trei metodologii de msurare a cerinelor de fonduri proprii pentru
riscul operaional :
Metoda abordrii indicatorului de baz
Metoda abordrii standard
Metoda abordrii avansate

METODA INDICATORULUI DE BAZA

Este cea mai simpla metoda de calcul al capitalului necesar pentru riscul operational.

Este modelat pentru bancile mai mici luandu-se in calcul gradul de complexitate al
afacerii lor si ar fi nejustificabil efortul daca ar trebui sa dezvolte si sa implementze metode
mai avansate.
Folosind aceasta metoda capitalul alocat reprezinta 15% din indicator dupa cum urmeaza:
Indicatorul reprezinta media ultimilor 3 ani a sumei venitului net;
Media ultimilor 3 ani este calculata pe baza veniturilor la sfarsitul anului fiscal.

Daca aceasta informatie nu este disponibila se pot face estimari. Daca pentru una
din cele 3 valori sau toate 3 valoare este negativa sau zero atunci aceasta valoare nu se ia in
calcul. Acest indicator este relevant doar daca valorile sunt pozitive.
In concordanta cu Directiva Uniunii Europene 2000/12 valorile acestea se compun din:
Dobanzi de incasat
Dobanzi platite
Venituri din dividende
Comisioane de incasat
Comisioane de platit
Profit net sau pierdere
Alte venituri

Formula de calcul pentru cerintele de capital pentru acest indicator este urmatoarea:
K RIA

Unde:

K RIA

= * EI

= capitalul alocat conform indicatorului

= ponderea cu 15%

EI

= suma veniturilor pe ultimii 3 ani

Acest indicator este potrivit pentru un grad limitat de masurare si control al riscului
operational. Riscul operational conform acestui indicator este vazut ca o suma totala si nu
avem de unde stii cat anume sa alocam pentru o anumita pozitie, iar in concluzie calculul
capitalului necesar folosind acest indicator nu este deloc incurajator pentru o banca care-si
doreste o analiza mai aprofundata a riscului operational.

10

METODA DE ABORDARE STANDARD

Comparativ cu metoda precedent, abordarea standardizat reflect mai bine
diferenele n profilul de risc al bncilor i reprezint o etap intermediar spre adoptarea
metodei masurtorii avansate. Dei determinarea cerinei de capital se bazeaz n continuare
pe aplicarea de coeficieni standard asupra veniturilor operaionale, numrul acestora crete la
trei (12%, 15% i 18%), iar veniturile operaionale sunt segmentate pe opt linii de activitate.

Categorie de activitate

Procentaj

Finantarea societatilor comerciale

18%

Tranzactionare si vanzari

18%

Brokeraj

12%

Activitate bancara comerciala

15%

Activitate bancara retail

12%

Plati si de decontari

18%

Servicii de agent

15%

Administrarea activelor

12%

La fel ca la
indicatorul de baz
i n acest caz se
iau n calcul
veniturile de pe
ultimii trei ani, iar
formula de calcul
este urmtoarea:
K STA

K STA ,i =
i=1

i EI i
i=1

unde:

K STA

= necesarul capital folosind metoda de abordare standard

K STA ,i
i=1

= suma necesarului de capital a linilor de activitate

i EI i
i=1

= suma pe activitate de business ponderat cu indicatorul beta

Coeficienii beta aproximeaz intensitatea relaiei dintre volumul de activitate la

nivelul unei linii operaionale i pierderile generate de manifestarea riscului. Spre exemplu,

11

coeficientul de 12 la sut aferent activitii bancare de retail brokerajului de retail sau

administrrii activelor indic faptul c, n general, riscul operaional aferent acestor activiti
este semnificativ mai redus dect cel aferent activitii bancare comerciale sau serviciilor de
agent, pentru care coeficientul este de 15 la sut. n acelai timp, riscul operational indus de
activitatea bancar comercial sau de serviciile de agent este semnificativ mai redus dect cel
generat de finanarea societilor comerciale, tranzacionare i vnzri sau pli i decontri,
pentru care coeficientul de capital este de 18 la sut.
Instituiile de credit care aplic abordarea standard n scopul determinrii cerinelor de
capital aferente riscului operaional, trebuie s ndeplineasc urmtoarele cerine specifice:
a) dispun de un sistem formalizat de administrare a riscului operaional, cu
responsabiliti clare i bine definite
b) asigur identificarea expunerilor la riscul operaional i monitorizarea
informaiilor i datelor relevante referitoare la riscul operaional, inclusiv a
celor privind pierderile semnificative;
c) asigur integrarea sistemului de evaluare a riscului operaional n procesele de
administrare a riscurilor existente la nivelul instituiei de credit, rezultatele
evalurii riscului operaional constituind o parte integrant a procesului de
monitorizare i control al profilului de risc operaional al instituiei de credit;
d) implementeaz un sistem de raportare intern care asigur, n mod periodic, de
cel puin de dou ori pe an, furnizarea de rapoarte privind riscul operaional i
dispun de proceduri pentru adoptarea de msuri adecvate, pe care informaiile
incluse n aceste rapoarte le impun.
Pentru scopul determinrii cerinei de capital prin aplicarea abordrii standard,
instituiile de credit sunt nevoite s parcurg urmtoarele etape:
a. segmentarea operaiunilor pe liniile de activitate;
b. determinarea indicatorilor relevani pentru fiecare dintre ultimele 3
exerciii financiare ncheiate, la nivelul fiecrei linii de activitate;
c. determinarea cerinei de capital aferente fiecrei linii de activitate,
pentru fiecare dintre cele trei exerciii financiare, prin aplicarea asupra
indicatorului relevant calculat a cotei de risc corespunztoare;
d. determinarea cerinei de capital aferente fiecruia dintre cele trei
exerciii financiare prin nsumarea cerinelor de capital aferente fiecrei
linii de activitate n respectivul exerciiu financiar;
e. determinarea cerinei totale de capital ca medie aritmetic a cerinelor
de capital aferente fiecruia dintre cele trei exerciii financiare.

METODA ABORDRII AVANSATE

12

Metoda avansat (AMA) pentru msurarea riscului operaional permite instituiilor de

credit s calculeze cerinele de capital pe baza evalurilor lor interne. Potrivit acestei abordri,
bncile pot utiliza o metodologie sau o combinaie de metodologii, cu condiia respectrii
unor criterii de eligibilitate.
Metoda AMA ofer bncilor o flexibilitate sporit n alegerea caracteristicilor
modelelor interne, dar, n acelai timp, impune respectarea unor criterii calitative i
cantitative. Criteriile calitative se refer la cadrul intern de administrare a riscului operaional,
att din punct de vedere structural, ct i funcional. Criteriile cantitative sunt legate de
acurateea datelor stocate, precum i de pertinena indicatorilor de avertizare timpurie, lund
n considerare schimbrile prefigurate n profilul de risc la bncii. Astfel, metodologia de
evaluare a riscului operaional trebuie s ia n considerare factorii importani legai de mediul
de afaceri i de controlul intern, care pot conduce la modificarea profilului su de risc
operaional. Alegerea fiecrui factor trebuie s fie justificat prin potenialul de aciune al
acestuia ca surs de risc, pe baza experienei i considernd opiniile profesionale emise din
domeniile de activitate vizate.

Standarde calitative privind procesul de cuantificare a riscului operational

La determinarea cerintei de capital, institutiile de credit includ atat pierderile asteptate,
cat si pierderile neasteptate, cu exceptia cazului in care pot demonstra ca pierderile asteptate
sunt reflectate in mod adecvat in practicile interne. Cuantificarea riscului operational trebuie
sa surprinda si evenimentele de risc cu frecventa redusa si impact negativ potential major,
situate la extremitatea curbei de distributie statistica, astfel incat sa se asigure atingerea unui
standard de rigurozitate comparabil cu un interval de incredere de 99,9% pentru un orizont de
timp de un an. In vederea atingerii standardului de rigurozitate mentionat, sistemul de
cuantificare a riscului operational al unei institutii de credit trebuie sa includa o serie de
elemente esentiale, intre care cel putin: utilizarea datelor interne, a datelor externe, a
analizelor de scenarii si a factorilor ce reflecta mediul de afaceri si sistemele de control intern.
Institutia de credit trebuie sa dispuna de o abordare formalizata cu privire la
ponderarea utilizarii fiecaruia dintre cele patru elemente in sistemul global de cuantificare a
riscului operational. Sistemul de cuantificare a riscului operational trebuie sa surprinda cei
mai importanti factori de risc ce influenteaza forma extremitatii curbei de distributie statistica
a pierderilor (estimarea de risc operational). Corelatiile intre estimarile individuale de risc
operational pot fi recunoscute numai daca institutia de credit poate demonstra Bancii
Nationale a Romaniei ca sistemele de cuantificare a corelatiilor sunt riguroase, sunt
implementate in mod corect si iau in considerare nivelul de incertitudine aferent oricaror
astfel de estimari de corelatii, in special in perioadele de criza. Institutia de credit trebuie sa
valideze ipotezele aferente corelatiilor, prin intermediul unor tehnici cantitative si calitative
corespunzatoare. Sistemul de cuantificare a riscului operational trebuie sa fie consecvent pe
plan intern si trebuie sa evite luarea in considerare de mai multe ori a rezultatelor pozitive ale
evaluarilor calitative sau a tehnicilor de diminuare a riscului, care au fost deja recunoscute in
alte segmente ale cadrului de adecvare a capitalului.

13

Datele interne
Cuantificarile de risc operational generate de institutia de credit trebuie sa se bazeze pe
o perioada de observare istorica de cel putin cinci ani. Datele interne ale institutiei de credit
privind pierderile trebuie sa fie complete, in sensul acoperirii tuturor activitatilor si
expunerilor semnificative asociate tuturor subsistemelor si subdiviziunilor geografice.
Institutiile de credit trebuie sa poata demonstra ca orice excluderi ale unor activitati sau
expuneri, luate atat individual, cat si in combinatie, nu au impact semnificativ asupra
estimarilor de risc globale. Institutia de credit trebuie sa stabileasca praguri de pierdere
minima fundamentate pentru scopul colectarii datelor interne privind pierderile. Institutia de
credit trebuie sa colecteze informatii/date referitoare la valorile brute ale pierderilor
inregistrate, data evenimentului si eventualele sume recuperate din valoarea bruta a pierderii
si sa asigure o descriere succinta a cauzelor sau factorilor care au condus la producerea
evenimentului de pierdere. Institutia de credit trebuie aplice proceduri formalizate pentru
evaluarea relevantei in timp a datelor istorice privind pierderile. Aceste proceduri se vor referi
inclusiv la situatiile in care sunt utilizate reparametrizari in baza unei judecati profesionale,
scalari/redimensionari sau alte ajustari, masura in care acestea pot fi utilizate si persoanele
abilitate sa decida in acest sens.

Datele externe
Sistemul de cuantificare a riscului operational al institutiei de credit trebuie sa
utilizeze date externe relevante, in special in situatia in care exista motive care sa indice ca
institutia de credit este expusa la pierderi cu frecventa redusa, dar cu impact negativ potential
major. Institutia de credit trebuie sa implementeze un proces sistematic pentru stabilirea
situatiilor pentru care se impune utilizarea de date externe si a metodologiilor de includere a
acestor date in sistemul sau de cuantificare a riscului operational. Conditiile si practicile cu
privire la utilizarea de date externe trebuie formalizate, revizuite cu regularitate, si supuse
periodic unei examinari independente.

Analizele de scenarii
In vederea evaluarii expunerii la evenimente cu impact negativ major, institutia de
credit trebuie sa utilizeze, in combinatie cu date externe, analize de scenarii construite pe baza
opiniilor exprimate de experti. Evaluarile astfel realizate trebuie validate si revizuite in timp,
prin compararea cu pierderile inregistrate efectiv, pentru a asigura verosimilitatea acestora.

Factorii legati de mediul de afaceri si controlul intern

Metodologia de evaluare a riscului operational la nivelul intregii institutii de credit
trebuie sa ia in considerare factorii importanti legati de mediul de afaceri si de controlul
intern, care pot conduce la modificarea profilului sau de risc operational. Alegerea fiecarui
factor trebuie sa fie justificata prin potentialul de actiune al acestuia ca sursa de risc, pe baza

14

experientei si considerand opiniile profesionale emise din domeniile de activitate vizate.

Senzitivitatea estimarilor de risc la modificarile intervenite in factorii considerati si la
ponderea relativa a acestora trebuie sa fie bine justificata. Cadrul de cuantificare a riscului
trebuie sa ia in considerare atat modificarile la nivelul riscului datorate imbunatatirii
procedurilor de control, cat si potentialele cresteri ale nivelului riscului induse de cresterea
complexitatii si/sau a volumului activitatii.

Asigurarea mpotriva riscului opera ional

Un aspect important n gestionarea riscului operaional este reprezentat de transferul
acestuia prin achiziionarea unei asigurri. Acordul Basel II recunoate rolul pe care
asigurarea l poate avea n diminuarea impactului financiar al pierderilor operaionale la
nivelul unei bnci. ncheierea unei asigurri specifice mpotriva riscurilor operaionale poate
conduce la un nivel mai redus al capitalului minim necesar alocat acestei categorii de riscuri.
Rolul asigurrii este acela de a transfera impactul financiar al unui risc sau al unei
combinaii de riscuri de la o entitate la alta. Contractnd o asigurare mpotriva unui anumit
risc, banca se bazeaz pe capacitatea asiguratorului de a acorda despgubirea, conform
condiiilor convenite.
Asigurarea mpotriva riscurilor operaionale:

ofer unei bnci posibilitatea s elimine sau s diminueze fluctuaiile mari ale
lichiditii;

conduce la limitarea impactului situaiilor catastrofice asupra viabilitii

instituiei;

faciliteaz obinerea de soluii de mbuntire a procesului de administrare a

riscului operational prin msurile corective impuse de monitorizarea calificat
a asiguratorului.

Cele mai utilizate polie de asigurare mpotriva riscurilor operaionale sunt

urmtoarele:
polia complex de asigurare bancar, ce protejeaz angajatorii mpotriva lipsei
de onestitate sau a nendeplinirii sarcinilor de serviciu de ctre angajai,
mpotriva fraudei i falsurilor, ct i mpotriva pierderilor din daune produse
asupra bunurilor aflate n proprietatea asiguratului;
polia privind frauda prin computer, ce protejeaz asiguratul mpotriva
pierderilor produse de funcionarea defectuoas a reelei informatice, virui,
probleme de transfer al datelor, tranzacii frauduloase;

15

polia de rspundere profesional, ce acoper despgubirile pltite terilor

datorit pierderilor suferite de acetia ca urmare a neglijenei sau erorilor
profesionale ale salariailor asiguratului;
poliele pentru bunuri mobile i imobile, ce acoper riscurile uzuale care pot
afecta bunurile din proprietatea asiguratului (incendiu, cutremur etc.)

Decizia unei bnci de a contracta o asigurare mpotriva riscurilor operaionale depinde

de o multitudine de factori care influeneaz att avantajele poteniale pe care le va obine, ct
i dimensiunea riscurilor asigurabile. Dintre acetia putem aminti: dimensiunea bncii,
profilul de risc al acesteia, orizontul de timp al acoperirii la risc, atitudinea fa de risc a
prilor interesate, ratingul bncii.

Metode de gestiune a riscului opera ional utilizate de Banca Comercial

Romnia
Banca Comercial Romn este expus la riscul operaional din diverse surse. n scopul
diminurii expunerii bncii la riscul operaional, principalele direcii vizate au fost:
Continuarea reducerii riscurilor provenite din zona de litigii
Creterea culturii de risc operaional la nivelul bncii prin iniiative, precum: implicarea n
Programul de Induction; crearea unei brouri de risc opera ional disponibil pentru to i
angajaii bncii prin intermediul Infonet, training i testare de risc operaional prin
intermediul platformei de E-learning; workshop-uri privind guvernana activit ilor
externalizate i prezentarea metodologiilor i de evaluare a riscurilor aferente unei
activiti externalizate;
Realizarea activitilor de autoevaluare a sistemului de control intern n conformitate cu
planul aprobat
Monitorizarea trimestrial a activitilor externalizate; implementarea unei noi politici de
externalizare la nivelul BCR n concordan cu politicile Grupului Erste;
Dezvoltare permanent i mbuntirea mediului de control prin intermediul
implementrii i revizuiriii procedurilor interne/ normelor/ instuciunilor de lucru
mbuntirea cadrului de colectare a datelor prin raportri complete i calitatea datelor de
risc operaional
Escaladarea aspectelor semnificative de risc operaional la nivelul Comitetului de
Management al riscurilor operaionale, forum destinat discutrii principalelor probleme de
risc operaional i de stabilire a planului de aciuni pentru diminuarea riscurilor
operaionale cu implicarea tuturor prilor interesate
ncheierea de polie de asigurare pentru acoperirea riscurilor operaionale i urmrirea
recuperrii sumelor restante
Revizuirea periodic a planurilor de continuitate a afacerilor i pentru situaii neprevzute

16

ncepnd cu octombrie 2010 BCR utilizeaz abordarea AMA (Metoda Abordrii

Avansate), iar Grupul BCR utilizeaz abordarea BIA (Metoda Indicatorului de Baz) i n
baza aprobrii Bncii Naionale a Romniei cu Social Market Authority (Austria).

Cerina de capital reglementat pentru riscul operaional este raportat ca maxim dintre
cerinele de capital obinute folosind Abordarea Avansat de Evaluare (AMA) i 75% din
cerina de capital calculat folosind Abordarea Indicatorului de Baz (BIA).
Structura venitului operaional a Grupului BCR din perspectiva Metodei Indicatorului de
Baz se prezin astfel:
Venitul operaional

Anul 2013
n mii RON

Anul 2014
n mii RON

Venituri nete din

2 694 877
1 925 963
dobnzi
Venituri nete din
718 250
695 461
comisioane
Venituri din dividende
10 385
31 295
Rezultatul net din
tranzacionare i
440 757
358 568
evaluare la valoarea
just
Venituri din investiii
imobiliare i leasing
7 601
4 280
operaional
TOTAL
3 871 870
3 015 567
Sursa: situaii financiare BCR 2013,2014,2015 www.bcr.ro

Anul 2015
n mii RON
2 215 176
685 825
26 144
303 988

1 406
3 232 529

Cerina de capital conform abordrii indicatorului de baz este urmtoarea:

KRIA = * EI = 15% * 3 373 322 = 505 998,3 mii lei
= 15%
EI = (3 871 870 + 3 015 567 + 3 232 529) =3 373 322
AMA este o abordare sofisticat de calculare a riscului operaional. n cadrul AMA,
capitalul necesar este calculat utiliznd un model intern i anume, metoda distribu iei
pierderilor generate de riscurile operaionale (Loss Distribution Approach LDA) care
include urmtorii factori:

17

Date interne: pentru estimarea parametrilor modelului LDA utilizeaz o serie de date
istorice aferente ultimilor 5 ani;
Date extreme: sunt utilizate date din sistemul Operaional Risk Exchange (ORX) pe
lng datele interne, suplimentnd insuficiena acestora dn urm pe anumite interval
de valoare pentru care nu exist istoric suficient.
Analiza schenariilor: utilizat n completarea datelor referitoare la pierderile generate
de riscurile operaionale, referindu-se la evenimentele cu impact major i cu frecven
redus
Mediul de afaceri i factorii de control: indicatorii cheie de risc (KRI)
Banca i continu eforturile de a-i menine obiectivul de cretere a valorii acionarilor,
prin generarea i extindere a de afaceri n corelare cu apetitul su de risc, precum i prin
mbuntire propriei capaciti de administrare a riscurilor. n contextul digitalizrii i a
fluidizrii relaiilor cu clienii, prin intermediul mass media redefinirea serviciilor oferite n
conformitate cu feedback ul clienilor, creterea valorii prin crearea oportunit ilor de
cretere pentru cleni, inta principal a bncii este de a avea un echilibru adecvat al activit ii
sale i a capacitilor de gestionare a riscului.

Asigurarea mpotriva riscului opera ional a Bncii Comerciale Romne

Grupul BCR utilizeaz un program de asigurare care acoper ntreg Grupul Erste i care
acoper riscurile tradiionale de asigurare a bunurilor i riscurile specifice bncilor. Acest
program utilizeaz o entitate de reasigurare ca vechiul departajare a pierderilor n cadrul
Grupului i accesul la piaa extern.

4. CAPITOL Concluzii, propuneri, previziuni

n urma lucrrii prezente putem concluziona faptul c alturi de numeroasele riscuri care
viaz activitatea bancar: risc de credit, risc de solvabilitate, risc de lichiditate, riscul ratei
dobnzii, riscul valutar, risc de pia i riscul de ar, st i riscul operaional reprezentnd un
risc de natur calitativ n principiu care este generat de neajunsurile din sistemele cu care
opereaz o banc dar i de nerespectarea procedurilor de gestiuni meninere i control a
activitii bncii.
Sistemul bancar romnesc este afectat i el de riscul opera ional i pentru contracararea
efectelor lui se folosesc principiile acordului Basel II- 2007, mai ales principiul care vizeaz
adecvarea capitalului bncilor n aa fel nct s se acopere fiecare tip de risc care poate afecta
o banc.

Pentru adecvarea capitalului bncile pot alege dintre 3 metode de calcul:

Abordarea indicatorului de baz
Abordarea standard

18

Abordarea avansat
Pentru o gestiune ct mai eficient a riscului operaional bncile recurg la:
Observarea modului de variaie a indicatorilor de performan ai personalului
Observarea msurii n care prevederile cu privire la comportamentul angajailor sunt
respectate
Prevenirea defeciunii sistemelor
Aadar n faa riscului operaional, bncile sunt nevoite s i defineasc procesele i
contractele ntr-un mod ct mai eficient evitnd existena lacunelor n documentaie, s
realizezei s implementeze o politic eficient de personl, dar s investeasc n
infrastructura proprie i s o menin la un nivel ct mai nalt.
n vederea gestionrii riscului operaional din cadrul instituiilor bancare noi propunem un
training mai intens i specializat pentru personalul din front-offices incluznd aici
personalul de casierie i consilierii de credite ntruct ei sunt cei care iau primul contact cu
clienii bncii.
De asemenea o variant bun ar fi o mai stict organizare a e-bankin-ului deoarece frauda
extern care contribuie ntr-un procent foarte mare la realizarea riscului operaional, se
realizeaz prin utilizarea de carduri, ptrunderea de persoane neautorizate n aplicaia de
e-banking.
Realizarea de previziuni pentru pierderile datorate riscului operaional n cadrul bncii
BCR Romnia s-a bazat pe bazele de date cu pierderile nregistrate pn n anul 2015 de
ctre BCR i prezentate de noi n capitolul 2. Avnd n vedere c sumele expuse n situa ia
financiar 2015 a BCR vizau un total al ultimilor 5 ani, am calculat previziunile printr-o
estimare a pierderilor care ar fi putut avea loc n fiecare dintrecei 5 ani.
Indicatori ai riscului operaional n cadrul BCR previzionai pentru 2016 i 2017

Nr.crt.
1.
2.

Evenimente descoperite n
ultimii 5 ani dup categoria
de factor de risc operaional

Pierderi determinate de
evenimente de risc
operaional n 2016 (mil
RON)
19,8
87,1

Pierderi determinate de
evenimente de risc
operaional n 2017 (mil
RON)
6,2
52,2

Frauda intern
Frauda extern
Angajai i sigurana la locul
3.
0,58
0,24
de munc
4.
Clieni i practici comerciale
24,3
0
5.
Altele
0
0
Executarea i gestiunea
6.
16,5
0
proceselor
TOTAL
148,28
58,64
Sursa: realizat de autorii prin calcularea previziunii n excel pe baza situaiilor financiare
BCR 2015

19

Bibliografie
1. Nitu Ion Managementului riscului bancar, Editura Expert, Bucuresti, 2000
2. Isaic-Maniu Irina- Msurarea riscului n organizaiile bancare
3. Moinescu Bogdan, Codirlau Adrian, Strategii i instrumente de gestionare a riscurilor
bancare, Ed. ASE, Bucureti 2009, curs digital
4. www.bnr.ro
5. https://www.bcr.ro/content/dam/ro/bcr/www_bcr_ro/Investitori/Rapoartefinanciare/2015/Situatii-financiare-consolidate-si-individuale-2015-IFRS.pdf