Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Lucrari de Aparare Si Con Solid Are La Drumuri
Lucrari de Aparare Si Con Solid Are La Drumuri
1. Consideratii generate
In timpul exploatarii terasamentele drumurilor sunt supuse actiunii distructive a unor factori
naturali ca: ploile, zapezile, vantul, inghetul, dezghetul etc. Totodata, ele pot fi supuse actiunii
distructive a apelor mari, ca urmare a inundatiilor in cazu! drumurilor care se desfasoara pe vai, in
lungul cursurilor de apa sau a ava!anselor de zapada, in cazul drumurilor de munte amplasate la
altitudini mari. De asemenea, in terenurile accidentate sau in zonele instabile ca rezultat al terenurilor
cu capacitate portanta redusa, inaltimile mari de rambleu si sapaturilor de debleu apar frecvent
situatii care impun sprijinirea terasamentelor si consolidarea lor din primele faze de executie.
Totalitatea iucrarilor care urmaresc sa mentina caiitatea i stabilitatea terasamenteior, pe toata durata
exploatarii drumului, poarta numele de lucrari de aparare-consolidare. Ele se executa Tn paralel sau
imediat dupa realizarea terasamentelor.
In cazul drumurilor, principalele lucrari de aparare-consolidare au drept scop:
colectarea si evacuarea apelor de suprafata provenite din precipitatii(meteorice);
colectarea si evacuarea apelor subterane;
consolidarea sj protejarea taluzurilor;
sprijinirea terasamentelor
protejarea drumului impotriva avalanselor de zapada
In general, aceste lucrari de aparare consolidare sunt costisitoare si consumatoare de
materiale deficitare, motiv pentru care trebuie bine justificate din punct de vedere tehnic si
economic. Realizarea lor in conditii optime contribuie nu numai la stabilitatea terasamentelor si
taluzurilor pe o lunga perioada de timp, ci si la refacerea echilibrului ecologic al zonei afectate de
constructia drumului, la sporirea efectului estetic al lucrarii si la incadrarea drumului in peisajul si
mediul inconjurator .
Se executa din pmnt cu sectiune trapezoidal, iar n stnc cu sectiunea triunghiular sau sub forma de
rigole, fiind prevazute obligatoriu n portiunile de drum situate in debleu, n punctele de pasaj,n cazul rambleurilor
mici, unde lipsa antului pericliteaz inundarea plartformei, precum i acolo unde intre muchia
platformei si piciorul taluzului nu s-a realizat o diferent de nivel suficienta. .
Racordarea antului lateral cu platforma se face in muchie vie, iar cu terenul natural coltul se
rotunjeste.
La osele de interes naional , autostrazi la care s-a prevazut banda de siguranta si
acostamente, stratul de asfalt se va uni cu marginea vie a antului natural sau imbunttit prin
pereere cu beton simplu ,dale prefabricate sau cu geocelule intarite cu beton.
n general panta antului sau a rigolei de la marginea platformei urmrete declivitatea
drumului. Atunci cand aceasta depasete limita de 5% (tabelul 1) se impune ca pentru a preveni
eroziunea, santurile, respectiv rigolele, sa fie protejate prin brzduire sau pereere (in cazul pantelor
de peste 5%). Daca panta depaseste valorile maxime admise pentru santuri si rigole protejate prin
pereere (tabelul.2), atunci panta se mentine n limite admise si se amenajeaza din loc n loc puncte
concentrate de caderi de nivel (cascade, canale de fuga) pentru amortizarea ocului produs de apa in
cdere (fig. 1). Uneori la drumurile de mai mica importanta (forestiere, agricole, de acces industrial) se
folosesc amenajri mai simple, numite pante consolidate (fig. 2).
Tabelul 1
4
Fig..1 - Cascada. -
camera de cadere n amonte (fig, 3). Pentru asigurarea unui debit optim, seciunea podeului tubular
trebuie sa fie mai mare decat seciunea antului pe care l deserveste.
Panta longitudinal interioar a podetului tubular va fii cel putin de 5% pentru a avita depuneri
si colmatari in timpul scurgerii apelor.De asemenea se recomanda ca la zona de scurgere exterioara
sa se execute o pereere din beton, piatra bruta cu mortar pentru a avita spalarea terenului din
imediata a propiere.
Se executa n cazul terenurilor cu panta transversal n care nltimea taluzurilor depete 5 min caz
de debleu i servesc pentru interceptarea, colectarea .i evacuarea apei de suprafata care se scurge de
pe terenul Inconjurator spre ampriza drumului si prin suprancarcarea santurilor laterale duce implicit la
inundarea terasamentului si provoaca degradarea acestuia in timp
De regula antul de gard se amplaseaz la o distant de cel putin 5 m fata de muchia debleului (fig.
4a), pmntul rezultat depozitndu-se sub forma unui cavalier (la care i se da o nclinare de 2% spre ant), iar
n cazul rambleului la o distanta de cel putin 2 m fata de piciorul taluzului (fig.4.b), pmntul rezultat
nivelndu-se sub forma unei banchete (cu nclinare 2% spre an)
Apele colectate de santurile de garda nu se conduc spre santurile laterale, ci se evacueaza separate n locuri
in care nu pericliteaza formarea de inundatii sau eroziunea solului.
evacuarea apei din depresiunile pe care le traverseaza traseul si unde apa ar putea
stagna,provocnd umezirea treasamentelor.
Se recomanda ca anturile de evacuare s se proiecteze si s se executein linie dreapta sau in
cazul curbelor razele sa fie ct mai mari(minimum 15 m). In cazul pantelor excesive se vor prevedea
cascade sau canale de fug .
2.4. Casiurile
Sunt canale cu profil albiat, pavat, amenajate pentru scurgerea dirijat a apelor meteorice pe
taluzuri,in vederea evitrii ravinrii acestora. Ele se execut, deobicei, pentru protejarea taluzurilor
de rambleu, cu nltimi mai mari de 3 rn,realiznd descarcarea rigolelor si anturilor de
acostament
(fig. 6),care colecteaza apele ce cad direct pe platforma drumului.Amplasarea lor se face n functie
de panta drumului ,distantele dintre ele micsorndu-se odata cu cresterea pantei longitudinale
In ultimul timp la executarea anturilor se folosesc materialele geosintetice de tip cellular,
geocelule (Fig.7). Geocelulele sunt sisteme de confinare tridimensionale celulare, formate din benzi
perforate si texturate care imbuntesc considerabil caracteristicile materialelor de umplere si de
placare a sanurilor in terenuri neadecvate.
a
Fig. 8 - Santuri de drenaj:
a dren perfect. b dren imperfect
.
Drenurile deschise se executa sub forma unor anturi sau rigole de drenaj, fiind recomandate
in situaia in care nivelul apei subterane este aproape de nivelul terenului.
anturile de drenaj se sap pan la stratul impermeabil de sub pnza de apa, cand se
numeste dren perfect (fig. 8 a) Daca grosimea stratului acvifer este mare i coborrea pan la terenul
impermeabil nu este posibil, se realizeaza antul de drenaj pan la adncimea calculat pentru
coborarea nivelului apelor subterane, ins fundul i partea inferioara a peretilor si se captuesc cu
un strat de pamant impermeabil obinndu-se aa numitul dren imperfect (fig. 8.b).
In ambele cazuri, infiltrarea apei din stratui acvifer in an are loc prin partea superioar,
permeabil, a peretilor laterali ai antului, iar scurgerea se face pe partea inferioara impermeabil.
Rigolele de drenaj (fig. 9) au peretii laterali executai din lemnarie,
zidarie de piatra sau beton fiind prevazuti cu orificii care sa asigure
infiitrarea apei din pamant in rigola. Un strat, de 25cm grosime, de
nisip gruntos, pietris mrunt sau zgur granulat, plasat in spatele Fig. 9 - Rigola drenanta.
pereilor rigolei de drenaj, impiedica antrenarea particulelor de pamant In rigola. Acest strat filtrant nu
9
trebuie sa coboare sub nivelul apei care circula prin partea inferioara impermeabil a rigolei de drenaj.
Drenurile deschise,n afara de apa subteran, colecteaz i o cantitate oarecare de apa"
superficial". Se intretin greu, intruct in timpul iernii ingheatA, iar prin dezghet se deterioreaz fiind putin
folosite.
Drenurile nchise sunt mai raspandite, ele fiind destinate numai colectrii apelor subterane.
Se utilizeaza in cazul unor straturi acvifere cu grosimi de 2...5m,
situate la adancimi de pana fa 10m (pentru adancimi mai mari sunt
necesare galerii).
Schema de principiu a unui dren inchis este redat n fig. 10
Fig. 10 -Dren inchis:
1 - strat impermeabil; 2 - tub de minim 10cm diametru;
3 - pnza de ap;4 -argil, 5 strat izotator (paie sau fn);
6 - pietri , piatr spart; 7 - nisip; 8 - tranee.
Traneea (8) are o ltime de 0,60...0,80m i se execut pe adncimea necesar pentru colectarea
apelor subterane, avnd grij ca dispozitivul de colectare i evacuare a apelor (2) sa fie situat sub
adncimea de inghet. In cazul drenurilor perfecte, traneea va ptrunde cu 0,20...0,30m in stratul
impermeabil de sub pnza de ap; n cazul drenurilor imperfecte, fundul si partea inferioar a peretilor
traneei se impermeabilizeaza.
Dispozilivul de evacuare se acopera cu un filtru de nisip, pietris i piatra sparta, numit corp drenant, la
care marimea particulelor create de sus n jos,mpiedicnd astfel colmatarea drenului.
Deasupra stratului filtrant se aseaz un strat izolator (5) de 5...10cm grosime din paie, fn, muchi sau
brazde de iarba (cu faa n jos). Capacul de acoperire de la partea superioara a traneei, cu rol de a
impermeabiliza drenul, se realizeaz dintr-un dop de argil de minimum 0,15m grosime, caruia i se d
la suprafaa terenului o inclinare de 5...10%. De regul acesta se acoper cu pmant vegetal
nsamanat sau cu un pereu de piatra bruta cu mortar de ciment, sub forma de rigola sau casiu.
Daca drenul urmeaza sa intercepteze un strat acvifer, atunci el se prevede cu un perete
lateral de protectie numit ecran, care mpiedic trecerea apelor dincolo de dren (fig.11).
Fig. 11 - Dren cu ecran, Fig. 12 - Dren din umpluturi cu maferiale pietroase Fig.13-Dren din zidrie de piatra
(dren fra tub).
Ecranul, gros de 30,..50cm se executa din argila grasa bine framantata i batuta cu maiul.
10
In vederea drenarii terasamentelor se pot executa drenuri atat in spatiul amprizei drumului,
cat si in afara amprizei.
Drenurile din spatiul amprizei drumului se pot amplasa:
sub anturile laterale;
sub platforma drumului (In ax sau la margini) nu se recomanda
11
a. b.
Fig. 21.Efectul distructiv al apei subterane din platform drumului
a. Platforma distrus ;b.Platforma dupa refacere
12
Se utilizeaz n cazul taluzurilor la care nu exist siguranta ca se vor acoperi singure cu iarba i care
nu prezinta semne vizibile de deteriorare. putndu-se astfel astepta pan cnd iarba semnat se va
dezvolta suficien; pentru a realiza o consolidare.
La insmantare se folosesc semine de ierburi (graminee si leguminoase), care cresc in regiunea
respectiva i semine de plante furajere. Amestecul de seminte se alege astfel ncat o parte din ierburi
sa aib rdacini mai dezvoltate, iar alta sa contribuie la realizarea unui covor des in timp ct mai scurt.
Lucrrile se execut in perioadele premergatoare ploilor i se seamana 30...50 kg seminte la hectar.
Imprstierea semintelor pe taluz se face fie direct pe terenul natural, fie pe un strat de pmant vegetal,
de 10...15cm grosime, asternut n prealabil pe taluzul se amenajat in trepte(fig. 22).
Treptele se executa de sus in jos, iar parnantul vegetal
se aterne de jos in sus, btndu-se bine cu maiul.
Fig.22 - Consolidarea taluzunlor pnn insmntare.
In scopul de a mari eficacitatea procedeului,
la nsmaare se pot folosi ingraaminte chimice sau
organice, care sa favorizeze ncoltirea si dezvoltarea
vegetatiei ierbacee, precum i diferitesubstante adezive
(emulsii bituminoase,aracet, acrilat etc.) care, pulverizate,
sa realizeze aderenta amestecului de seminte si
substante nutritive de taluz,chiar in conditiile unei
nclinari mari. Pelicula adeziv este perforat de iarba care incolteste.
Pentru a mari eficacitatea lucrarilor de insamantare se recomanda folosirea unor utilaje care arunca
amestecul gata preparat pe taluz reducnd astfel forta de munca si perioada de executie.
se aplica, pe timp urned, direct pe taluz sau, n cazul unor pmnturi pietroase ori nisipoase, pe un
strat de pmnt vegetal de minimum 10 cm grosime. Fixarea lor se face cu tarui de lemn cu
diametrul de 2...3 cm si lungimea de 40cm sau in cazuri special cu plas de srm pentru a avita
glisarea lor pe taluz. Asezarea brazdelor pe taluz se poate face in camp continuu (fig. 23) sau n
benzi, inclinate la 45 fata de linia de cea mai mare panta,astfel inct sa forrneze carouri,
care se pot insamanta sau planta (fig.24).
4.1.3. Caroiajele
Fig. 26 - Caroiaje din gardulete de nuiele mpletite: Fig. 27 - Caroiaje din prefabricate din beton
1 - tarusi de colt (100. . 750cm); (dimensiuni in cm)
2- taru intermediar(75.. 100cm), a caroiaj; b -aru
3 Impletitur de nuiele
vegetal i se insmaneaza, planteaz sau se acoper cu brazde.
Acest procedeu protejeaz bine taluzurile mpotriva splrilor i alunecrilor superficiale.
Este indicata pentru protejarea taluzurilor drumurilor amplasate in zone inundabile sau in
regiuni cu vnturi puternice. In primui caz se execut plantaii de salcie sau arin, iar n cel de-al doilea
caz plantatii de salcm.
De asemenea mpdurirea taluzurilor drumurilor se poate face, indiferent de zon, pentru
reducerea suprafeelor sustrase fondului produciei forestiere prin constructia drumurilor,
folosindu-se, de preferinta, specii lemnoase care intra n componenta tipului de padure natural
fundamental.
Se folosete, obisnuit, pentru portiunile de taluz aflate continuu sub apai numai exceptional, din
cauza consumului mare de material lemnos, pentru portiunile situate deasupra nivelului apelor mari.
Un prim procedeu consta in acoperirea taluzului cu straturi de nuiele asezate cu varful in sus si
petrecute pe o treime din lungimea lor.Straturile de nuiele au o
grosime de 15. ..20cm i sunt mentinute pe taluz prin fascine
(suluri de nuiele) sau prin prajini asezate orizontal (fig. 28).
Fascinele au diametrul de 20...25cm si sunt
constitute din nuiele (obisnuit din salcie), proaspat tiate
si avnd urmatoarele dimensiuni: lungimea 1,5...2,5m;Fig. 28 -
Protejarea taluzului cu nuiele si fascine. diametrul la capatul subtire cel putin 1cm; diametrul la
16
capatul gros 2..,3cm.Sulurile se leaga din 50 in 50cm cu nuiele de rchit, alun sau srm galvanizat
si se fixeaza pe taluz prin trui de 1m lungime si 5..,6cm grosime,care intra n pmnt cu cei putin 2/3
din lungimea lor.
O aprare mai buna se obtine prin renuntarea la stratul de nuiele i acoperirea taluzului cu
fascine, aezate dupa linia de cea mai mare pant si fixate
prin tarui.
O protejare si mai puternic se obine daca fascinele
se aeaz n rnduri orizontale,unele peste altele,
ncrcndu-se fiecare rnd cu argila framantata sau cu
piatra (fig. 29).
Fig. 29 - Protejarea cu fascine
Este utilizata in cazul taluzurilor executate In roci friabile sau aflate tn diferite stadii de alterare.
Plasele ancorate libere (fig. 33} se fixeaza pe taluz cu ancore betonate (2) din OB37, cu 0 20mm,
avnd lungimea de 0,2...0,3m, montate la distante de 2...4m, de la muchia taluzului; plasa (1) la partea
superioar, in lungul taluzului este legata de bara de legatura (3).
Pe ntreaga suprafaa a taluzului plasa (1) se fixeaza cu piroane OB37, cu diametrui de 16mm,
avnd lungimea 0,3...0,4m, btute la de 2...4m.
Plasele ancorate libere se monteaz, in mod obinuit, ca protectie pe durata executiei unor lucrari
la baza taluzului i se pot demonta ulterior; pstrarea lor continuare favorizeaza fixarea
vegetaiei pe taluz.
Plasele ancorate torcretate (fig. 34) se execul n scopul evitarii alterrii progresive
a rocilor din taluz pentru protecia circulatiei contra caderilor de stanci. In general se aplicpe
taluzuri de debleu, pe suprafete reduse, stabilite in proiectul de executie.
Plasele (1) se fixeaz pe suprafata taluzului, ca i in cazul plaselor libere, cu ancore betonate (2),
bare de legatura (3) si piroane (4), dupa care se aplica betonu! prin torcretare (5). Grosimea
betonului torcretat se stabilete n functie de natura rocii i de gradul de alterare al acesteia.
Fig.. 35 - Anrocamente
18
Este o metoda veche, folosita, n special, pe cursurile superioare ale praielor, unde viteza apelor
este mare.
Csoaiele sunt constructii combinate din lemn i piatra (fig38), care in afara protejarii taluzului,
contribuie si la sprijinirea terasamentului. Lemnria acestor constructii este supus unei uzuri mecanice
rapide, datorita condiiilor de umezire i uscare alternative, precum i a loviturilor produse de pietrele purtate
de apa.
Se pot executa csoaie i din grinzi prefabricate de beton armat, care se intrebuineaza ca lucrri de
sprijinire, in special pentru rambleuri.
19
Dezavantajul gabioanelor este c, n timp, plasa de srm se corodeaz datorita apei si pmntului.
Pentru nlturarea acestor dezavantaje au fost concepute, mai nou gabioane din plasa de materiale
plastice (polimeri) sau anumite geogrile (TENSAR) foarte rezistente la actiunea factorilor externi.
Atat modelele de gabioane din plasa de sarma cat si cele din geogrile TENSAR, cand se
amplaseaza la apa, la baza taluzului de rambleu, se aseaz pe un pat de fascine de 25...30cm
grosime, pentru a se evita eroziunea sau afuierea terenului ds sub gabion.
4.1.11. Protejarea cu stabilopozi
Este practicat in cazul drumurilor de interes peisagistic i forestiere ce se desfasoar n lungul
retelelor hidrografice.
Stabilopodul este un corp spaial simetric cu patru picioare,terminate fiecare cu protuberante
(fig. 41).Se confectioneaza sub forma de prefabricate din beton sau beton armat avnd o masa de 2,1t
(0,866m3). . . . .
Stabilopozii se aeaz, legati sau nelegati ntre ei, sub forma de cordoane si servesc la disiparea
energiei apei, protejnd n acest fel baza i corpul drumului. De obicei se folosesc n combinaie cu
anrocamentele sau zidurile de sprijin (fig. 42), pentru protejarea acestora mai ales n zonele unde sunt
suprasolicitri la producerea viiturilor mari.
Cnd fundul albiei este instabil stabilopozii se aeaz pe saltele de fascine.
Pe langa procedeele traditionale propriu-zise, descrise mai sus n functie de situatiile concrete din
teren, s-au experimental si se folosesc solutii complexe de aparare-consolidare, respectiv de combinare a
acestor procedee (ziduri de sprijin cu stabilopozi, pereuri cu anrocamente, gabioane cu ziduri de sprijin sau cu
stabilopozi, brazduiri sau caroiaje cu anrocamente etc.) .
Rezultalele obtinute permit ca, in continuare, s se extind acele procedee tradiionale sau combinaii
ale acestora care i-au demonstrat in timp eficiena.
Zona I
Zona II
Z ONAIII
total sub apa, n functie de anotimp, iar acestea trebuie s rspund la ncercrile de antrenare, eroziune
i afuiere. Aprrile din aceast zon reprezint elementul de sprijin al intregului sistem. In ansamblu,
amplasamentul n aceasta zona prezint conditii de stabilitate mai grele dect n primele doua zone,
executia se desfaoar sub ap, deci necesit deosebit atentie, un control tehnic permanent i adecvat.
Practic pentru aprare profilului taluzului cu o lucrare corespunzatoare,se recurge la combinarea
tipurilor de aprri indicate pe zone i la asocierea acestora cu mijloacele naturale si locale existente.
Din acest punct de vedere, procedeele traditionale se pot aplica i se comport astfel:
n zona I :
- Inierbarea prin nsmntare rezista la viituri de scurta durat,
- brazduirea rezista la viituri de scurta durat si viituri de lunga durata cu intensitatea redus,
- plantatiile: pdurile i lstriul reduc viteza de scurgere a apei pn la 30-40% aprnd
zonele II i III de eroziune
- pereerea caracteristic zonei I se va executa cu 50cm deasupra apelor maxime;
n zona II :
- acoperirea cu nuiele sau fascine pentru portiunile de taluz situate continuu sub ap i cu
scurgeri de gheaa de scurta durat
n zona III :
- Anrocamentele destinate consolidrii taluzurilor aflate in cursurile de ap,
- csoaiele destinate ca corp de rezemarea al aprarii de alte nature
- gabioanele intrebuinate la cursuri de ap cu fundul albiei mobil si care solicit o lucrare cu
caracter stabil ,locuri unde nu se pot construii ziduri din cauza necesitatii de fundatii adnci si
costisitoare i cu posibiliti de extracie local a materialului necesar.
pmntul armat.
La acest procedeu suprafata semnat este acoperit de un strat aerat, care permite
creterea plantelor, diminueaz evaporarea apei din sol i joaca rol de protectie antierozionala in
cazul precipitatiilor abundente.
Mulch-urile folosite initial au fost de origine vegetal (paie sau frunze locate) ncleiate uor cu
emulsie bituminoasa. Aplicarea lor pe taluz se realizeaza cu maini speciale. Uitimul procedeu pus
la punct fo!osete o spuma sintetica de culoare alba (agrospuma) care are proprietatea de a retine
apa n cantiti mari (70% din volum). In functie de ordinea operatiilor se disting doua procedee:
procedeul Schiechtl care presupune urmtoarele operatii:
aezarea pe taluz a unui strat de paie sau "mulch";
raspandirea semintelor;
pulverizarea unei emulsii de bitum usor pentru fixarea mulch-ului.
procedeul Hydrostat (apiicat n S.U.A.) la care ordinea operatiilor semodifica astfel: _
nsmanarea
aplicarea mulch-ului;
fixarea mulch-ului cu ajutoru! filmului de bitum.
n ambele procedee, cantitatile de materiale necesare la 100m2 sunt: 4kg seminte, 4kg
ngrminte, 100kg paie i 30kg bitum rezidual.
In practic se impune o supraveghere atenta la pulverizarea emulsiei de bitum, ca grosimea
acesteia sa nu fie prea mare, intrucat in timpul verii poate provoca ridicarea temperaturii, mai ales n
cazul folosirii n strat a celulozei.
Spuma sintetic se recomanda n zonele cu pronuntat caracter secetos, avnd proprietatea
de a absorbi cea mai mica cantitate de ap (ploaie sau roua) si fiind singurul procedeu care, la era
actuala, se poate aplica pentru a evita principala cauza a uscarii plantelor n perioada estivala.
In cazuri deosebit de dificile intreaga suprafata a taluzurilor se acopera cu covoare prefabricate din
iarba, prin asa numituf procedeu Grunlig.
Acesta consta din aternerea unor rogojini prefabricate din trestie i paie, peste care se mprtie un
amestec din turb, ingrasaminte i semine. Rogojinile se livreaz, pe santiere, sub form de suluri, fiind apoi
derulate pe taluz si fixate prin tarusi. Procedeul este foarte utilizat n Germania. In caz de aplicare pe pante
pentru se evita ebularile, pe toata suprafata se intinde un o plasa de srma metalic sau din plastic, fixat solid.
Metoda fiind costisitoare se intrebuinteaza numai in suprafete reduse si in special n mediul
urban in lucrri de arhitectura peisagistic.
23
Conceptul de pamant armat apartine inginerului francez HENRI VIDAL care a folosit pentru
prima oara procedeul la realizarea unor ziduri de sprijin.
Pmntul armat este un material de constructie rez
rezultat
ultat din asocierea unui material granular
coeziv sau slab coeziv, capabil de a suporta eforturi de compresiune si forfecare i conlucrarea cu
un material de armare benzi,placi sua bare metalice ,geotextil, geogril sau geocompozit
capabile sa preia eforturi
turi de intindere.
Fenomenul care conditioneaz
conditioneaz rezistena intern a pmntului
ntului armat, l constituie frecarea
dintre pmant si armtura.
tura. Astfel, sub ac
aciunea solicitrilor verticale, pm
mntul aflat ntre armturi,
tinde sa se deplaseze lateral,dep
deplasare care este ns mpiedicat de frecarea ce are loc ntre
materialul granular si armatur
. In armturi apar eforturi de ntindere,
ntindere, intregul
intreg masiv comportndu-se
ca bloc compact de pmnt si cu o anume coeziune.
Alctuirea
tuirea masivului de p
pmnt armat este clasic, constnd dintr-o
o alternant
alternant stratificat de
pmnt
nt si materialul de armare, ((cel
el mai des geotextilele compuse, etc.). Execuia
Execu presupune
aternerea pmntului
ntului in strate successive de nltime constant si compactat
compactat (3050 cm) ntre
care se pozeaz elementele de ranforsare, adic
adic geotextilul, geogrila etc. Acestea pot fi discontinui
(sub forma unor fsii-benzi ) sau continui, adic
adic acoperind intreaga suprafaa
suprafa a taluzului.
Utilizrile pmntului armat, la lucr
lucrrile de aprare si consolidare sunt numeroase n special
acelea care folosesc geotextilele ca ca element de ranforsare, n armarea pmntului.Astfel
pmntului se pot
exemplifica:
1.Protectia i evitarea formelor antierozionale a taluzurilor sub aciunea
ac precipitaiilor
meteorice de suprafaa (iroirilor)
iroirilor) si vntului prin solui care vizeaz:
acoperirea suprafetelor expuse cu un strat de geotextil care trebuie s asigure protecia
pna la fixarea si maturizarea
a unui covor vegetal,
vegetal,insmanat anterior sau ale crui seminte sunt continute
in geotextil (fig. 44 i 45);
n cazul taluzurilor foarte nclinate se practice ptacarea suprafetei cu saci din geotextil umpluti cu
pmnt local sau cu piatra (fig, 48). Sacii se aeaza in randuri suprapuse intre care se intercaleaza
straturi de pmnt vegetal i crengi de salcie. Acestea, prin intrare in vegetaie, contribuie la sporirea
stabilitaii structurii, precum i la aspectul estetic al lucrarii.
Fig. 48 - Protectia i stabilizarea unui taluz prin placarea cu saci din geotextil umpluti
cu material granular i crengi de salcie
aprri grele, pentru solicitri puternice, constituite din trei straturi,respectiv geotextilul aternut
direct pe taluz, un strat de material granular marunt i protectia propriu-zis din blocuri de piatr (fig. 50).
Blocuri de piatra
Lucrrile de susinere din pmnt armat cu geotextile,i gsesc, printre altele: aplicare si la
executia zidurilor de sprijin inlocuind cu success cele clasice ca soluii tehnice mai economice i rapide. n
acest caz,geotextilul participa att la armarea masivului ct i la constituirea paramentului.Execuia la
parament consta n nfsurarea fiecarui strat (fig. 51 a) la capt peste care se suprapune urmatorul strat sau
suprapunerea straturilor in ordinea lor (fig.51 b) asigurndu- o verticalitate sau oblicitate a straturilor
dupa necesitate si conditii de calcul.
n cazul nfaurrii in cmp geotextilul necesar este o prelungire a fiei armate .In cazul
armrii cu benzi, acesta este o fsie independent,creia trebuie s i se asigure legatur ferma cu
benzile de armare din corpul masivului.
26
Soluia A
n lucrarile de aparare si consolidare a taluzurilor sunt folosite i pamanturile armate cu geogrile. Astfel,
geogrilele (ca i geotextilele ) se utilizeaza pentru armarea taluzurilor, cu scopul , de a prelua eforturile de
ntindere pe care pmntul nu le poate prelua. In figura 53 se arata modul de armare cu geogrile a unui
taluz cu pant mai abrupt. Straturile de geogril trebuie sa fie ancorate pe lungime o suficient,
determinate prin calcule si aplicarea de abace speciale care sa
corespunda la condiiile de stabilitate general i de alunecare.
Parament.
5.Ancorarea taluzurilor
La lucrri de modernizri ale cilor de comunicaie i pe poriuni unde protectiile existente au fost
deteriorate sau alte metode nu se pot folosii n condiii geomorfoligice deficitare se pot executa protecii de
taluzuri a spturilor impotriva alunecrilor de teren i versant prin metoda ancorajelor .Prin ancoraj se
introduce in structur o for dirijat ctre suprafaa de contact dintre constructie(zid de sprijin) i roc ce
actioneaz n favoarea unei mai bune legturi si rigidizri ntre cele doua elemente prin creearea unui effort
decompresiune care sporete rezistenta i reduce permeabilitate rocii.
27
Ancora este un dispozitiv cu funcie static ce transmite din structur n masivul de roci sau pmnt
fore cu o direcie anumit.O ancor se compune din 3 pari:
- capul ancorei care este terminaia exterioar i cu care se executa pretensionarea sistemului,
- corpul ancorei tendonul-este partea de mijloc care prin deformatia sa plastic permite
pretensionarea permanent a acorei in lucrare ,
- rdcina ancorei este capatul interior al ancorei care foloseste la fixarea ei in masivul de
roc.Fixarea se poate face prin trei metode: a) desfacerea mecanica a unui dispozitiv de oel
amplasat la capatul tendonului,2)prin cimentarea seciunii de fixare a ancorei n roc,3) printr-un
bulb de beton sau placa metalica in orficiul de ancoraj.
- Ancorele se executa din bare de otel netede sau profilate ,toron srme de oel mpletite ,si cablu de
ancoraj care este deobicei un fasciculde srme , toraoane sau bare.
Stabilitatea unui taluz este amenintata de fortele tangential create de greutatea rocii sau a pamantului
de de-asupra suprafeei de forfecare, de ncarcare activ a taluzului si de presiunea activa a apei reinuta sau
liber, stabilitatea fiind favorizata de frecarea de-alungul suprafetei de frecare.
Intruct comportamentul rocilor este diferit de cea a pmnturilor ,in cazul de alunecari ,metodele
de ancoraj si de consolidarea taluzurilor vor fii diferite in functie de cerinte.
Procedura de execuie a ancorajelor este urmatoarea(descriere sumar datorit complexittii):
- Forarea gaurilor insemnate in funcie de densitatea , adancime si diametru.
- Fixarea mecanic a radacinilor prin presiune si frecare .
- Inchiderea gaurilor de ancoraj cu lianti betonici,
- Fixarea capului de ancoraj si crearea strii de pretensionare.
Ordinea de execuie se va face de jos in sus si nu se vor deschide toate orificiile deodata pentru a
evita iesirea din echilibru a masivului destinat ancorajului.
Se pot executa lucrri de ancorare pentru: roci in stare distructiv, pamanturi tari, fundaii de
diferite tipuri si destinaii ,ziduri de sprijin ,in locuri cu spatii limitate sau in cazul de taluzri inalte i riscante,
consolidri de drumuri,sprijiniri de versanti (Fig.54).
5. Sprijinirea terasamentelor
a b
Zidurile de sprijin sunt, n general, construcii masive a cror greutate proprie i rezisten pasiv
mobilizat n faa lor trebuie s asigure echilibrul mpingerii active dat de pmntul ce le ncarc.
Forma zidului n seciune transversal este dictat de conlucrarea cu terenul, astfel nct s fie
asigurat stabilitatea zidului i a masei de pmnt.
n principiu la un zid de sprijin se deosebesc urmatoarele elemente: fundatia, corpul zidului i
coronamentul (fig. 56), Faa vzut a zidariei se numeste parament, faa superioar coroan, iar
nclinarea zidului n raport cu planul vertical fruct.
Dup funcia pe care indeplinesc zidurile de sprijin se mpart n:
1.Ziduri de cptuire, care nu preiau impingeri ,(fig.57) avnd doar rol de protecie pentru taluzurile
aflate n zone cu roci alterabile. De regul se execut din zidrie aplicat direct pe taluz, cu asize orizontale sau n
opus incertum; paramentul se realizeaz cu un fruct de 10:1 pan la 3:1, n funcie de starea rocii protejate, iar
grosimea zidariei este de 0,40 m la coronament si de 0,40 m +h/10 m la baz.
Zidurile de cptuire se execut dup terminarea lucrrilor de terasamente.
29
a b
m= + n cazul umpluturilor cu material de pmnt.
40 40
Zidurile din piatr cu mortar si zidurile de beton (fig.61) au calitatea ca se adapteaza mai
bine conditiilor locale.
Pe drumurile mai importante, zidul se poate imbrca cu moloane de piatr natural.Daca zidul va
avea o lungime apreciabil se vor lsa rosturi de dilatatie din loc in loc (15 la 30m).
Pentru constructia acestor ziduri, sunt de mare importanta masurile ce trebuiesc luate impotriva
infiltraiilor de ap i anume:
prevederea unei ape de protectie, n spatele zidului;
amenajarea in corpul zidului a unor orificii speciaie de scurgere,
numite barbacane (fig. 62), avand dimensiunile 10/20...10/25cm;
acestea se dispun alternant la distane variind intre 3 i 5 m pe orizontal
i 11,50m pe vertical;
executarea unui dren din piatra spart sau piatra bruta cu o rigol la
baz, prin care se scurg, pan n dreptul barbacanelor, apele adunate in
spatele zidului. Fig. 62 - Zid de sprijin cu.
dren si barbacane
31
Zidurile de sprijin din beton armat pot fi din: beton slab armat, beton armat monolit sau
prefabricat i beton precomprimat. Fa de zidurile de greutate, dei consum oel-beton,prezint
avantajul unui consum redus de ciment i agregate, se preteaz la prefabricare,necesit lucrri
reduse de cofrare i turnri de betoane pe antier i pot fi realizate ntr-un timp mai scurt.
n figura 58 a... g se dau cteva seciuni transversale pentru ziduri de sprijin masive.
Cnd nlimea de sprijinit este mare, zidurile de forma celor din figura 58 devin neeconomice.
Pentru o mai bun conlucrare a zidului cu terenul, se folosesc console sau plci de descrcare, care
au rolul de a reduce volumul presiunilor active (fig. 63) i de a asigura o mai mare stabilitate zidului.
Ducnd prin extremitatea consolei, punctul D, o linie ce face cu orizontala unghiul O i o a doua linie
sub unghiul planului de alunecare a, se obin punctele E i I, respective nlimea pe care se face
simit efectul consolei. Diagrama presiunilor active se va reduce cu volumul deif (fig. 63, a). nlimea
hc a consolei fa de coronament, se alege la cel puin hc=(0,25 ... 0,35)h, i cel mult la adncimea la
care punctul I s nu depeasc punctul B al zidului. Greutatea prismei de pmnt situat deasupra
consolei mrete stabilitatea la rsturnare i alunecare a zidului.
Efecte similare au asupra zidului i plcile de descrcare (fig. 6.3, b). La o adncime
convenabil h1 se aeaz o plac din beton armat, de lungime l, care reazem cu un capt pe zid i
cu cellalt pe teren, n afara planului de alunecare, pe o lime b care se va lua de (l-a)/3. Greutatea
prismei de pmnt de deasupra plcii se descompune n componenta G1 care acioneaz asupra
zidului, mrindu-i stabilitatea, i n componenta G2, care influeneaz diagrama presiunilor active.
Efectul de descrcare dat de plac reduce diagrama presiunilor cu volumul efid, peste care se
suprapune efectul dat de componenta G2, materializat prin diagrama fgif. Dac sub placa portant
terenul se amenajeaz n taluz, sub unghiul , liniaKL, atunci linia ef din diagram se suprapune
peste linia ea, pn n k.
Zidurile de greutate din pmnt armat cunosc n ultimul timp o larg aplicabilitate,datorit
avantajelor pe care le ofer, dnd posibilitatea folosirii pe scar larg a materialelor locale, ct i a
elementelor prefabricate din: metal, beton sau materiale plastice, de diferite forme, pentru placarea
paramentului.
32
Zidul este alctuit dintr-o succesiune de straturi orizontale din materiale locale, granulare sau cu mic
coeziune, ntre care sunt intercalate armturile, sub form de benzi, avnd suprafaa ct mai rugoas,
pentru a asigura o aderen ct mai bun cu pmntul. Armturile, care pot fi din oel carbon, fibre de
sticl sau fibre textile (geotextile, geofibre)sunt tratate corespunztor pentru a rezista la coroziune,
lungimea lor trebuie s fie L>0,8h (h este nlimea paramentului) pentru a asigura preluarea prin
frecare a presiunilor i transmiterea lor terenului n care sunt ancorate, n afara planului de alunecare.
n fig. 64 se prezint un schematic un zid din pmnt armat, cu paramentul din elemente prefabricate.
a b c
Placile montate in zid pot avea faete cu diferite modele care se pot incadra in in mediul
nconjurtor neprovocnd astfel o discordant intre zidul construit si aspectul peisagistical regiunii.
33
Fig. 66.-Diferite faete ale placilor folosite la ziduri de sprijin cu pmnt armat
Zidurile de sprijin din beton armat au forme diferite n seciune transversal, dictate de
necesitatea reducerii mpingerilor active i de sporirea stabilitii. Pentru nlimi relativ mici,de pn
la 3... 4 m, se recomand zidurile tip corniere, alctuite din dou plci: talpa i un perete frontal, care
poate fi vertical sau uor nclinat spre teren (fig. 67).
Se recomand ca la alctuirea acestora, grosimea minim a plcii hp s fie de cel puin 20 cm.
Celelalte dimensiuni rezult din dimensionarea seciunilor cu solicitri maxime.Peretele frontal se
consider ncastrat n placa de baz i ncrcat cu diagrama presiunilor active.
Pentru a asigura zidului o mai mare stabilitate la alunecare, placa de baz este prevzut cu
un pinten care va mobiliza n faa lui rezistena pasiv a pmntului. La calculul reaciunilor terenului
pe talp i n calculele de stabilitate la rsturnare i alunecare se poate lua diagrama presiunilor active
fat de planul FDE sau fa de ABDE.
n cazul zidurilor de sprijin de nlime mai mare sunt indicate zidurile cu perei transversali
sau cu contrafori, dispui n lung la o distan de 2...4 m. Placa de baz i cea frontal se consider
ca elemente continue pe contrafori. Se pot realiza plci-consol de descrcare, care se reazem pe
contrafori.
Tendina de industrializare a lucrrilor pe antier impune alctuirea i proiectarea zidurilor de
sprijin din elemente prefabricate. Varietatea acestora este foarte mare i rezult din asamblarea n
mod convenabil a unor elemente prefabricate de tip: grind, dulap,cutii de diferite forme geometrice
(fig. 68).
obinuit a paramentului vzut este cuprins ntre .10 :1 i 5:1, putnd cobor pn la 4:1. Din motive
arhitectonice sau constructive se pot realiza i ziduri cu parament vertical.
Pentru asigurarea scurgerii apelor infiltrate n terenul din spatele zidului se execut drenuri
din piatr brut, care pot fi verticale (fig. 69 a),executate n imediata vecintate a spatelui zidului.
In ultimul timp pentru asigurarea drenajului se folosesc si saci de geogrile sau geotextile umplute cu
material pietroase (fig. 52) care se amplaseaz imediat in spatele zidului dupa care se aterne
umplutura de egalizare a taluzului de dup zid.
Limea drenului este n funcie de nlimea zidului i de permeabilitatea terenului, variind ntre 50 i
80 cm. La partea superioar i la baza drenului se prevede cte un strat de argil btut, care are rolul
de a opri ptrunderea apelor de suprafa n dren i de a nu permite infiltrarea apei colectate de dren
sub fundaia zidului. Apa colectat se elimin prin barbacane cu diametrul de 1015 cm, care sunt
prevzute n zid pe lungimea sa, la 1 ... 3 m distan. Apa este dirijat prin barbacane la o rigol
deschis, care se amenajeaz n faa zidului. n locul stratului de argil btut de la baza drenului
poate fi prevzut o rigol din beton simplu pe toat lungimea zidului.
n cazul unor infiltraii mai abundente i pentru pmnturi coezive este mai indicat soluia de
dren nclinat (fig. 69 b), evitnd presiunea hidrodinamic asupra zidului, care n cazul drenului vertical
se adaug mpingerii active.
Zidurile de sprijin sunt construcii a cror lungime este mare n comparaie cu celelalte dimensiuni.
Pentru a nu se produce fisurri, din cauza temperaturii sau a unor tasri inegale, este necesar ca din
proiectare, respectiv la execuie, s se prevad rosturi de dilataie i detasare (fig. 70). La zidurile de
greutate, care sunt nearmate, distana dintre rosturi este de circa 6 ... 10 m. Dac zidurile sunt
orientate spre nord i nu sunt expuse razelor solare n mod direct, aceasta distan se poate majora
pn la 15 m. n cazul zidurilor din beton armat,distana dintre rosturi poate fi de 20 ... 40 m. In spatele
unor anumite tipuri de ziduri se execut umpluturi cu scopul de a mri stabilitatea acestora, iar
suprafaa peretelui n contactcu terenul se urmrete s fie ct mai rugoas, n vederea sporirii
unghiului de frecare S.Spaiul dintre rosturi se va umple cu plci de material plastic si bitum in
vederea etanrii si asigurrii continuitii aspectului exterior al faadei paramentului.
5. 2. Contraforturi
Sunt ziduri de sprijin scurte ns puternice, executate de regul din zidarie de piatra uscat, care se
construiesc n corpul rambleului astfei nct sa alterneze cu poriuni de rambleu fr lucrri de sprijinire (fig.
71). Uneori contraforturile pot fi executate si prin metoda de clincherizare a pmntului (arderea argilelor si
argilelor nisipoase, care prin aceasta i pierd apa i capacitatea de a o mai absorb).
5.3. Contrabanchete
Sunt lucrari de sprijinire care urmaresc sporirea stabilitatii rambleurilor nalte executate pe coaste.
In general, contrabanchetele (fig.72) se amenajeaza la piciorul
taluzului din piatra, pietri si nisip, ca sa permita scurgerea apelor.
Suprafetei superioare a contrabanchetei i se da o nclinare de 2,.,4%.
Pilotii de susinere (fig. 73) se executa din lemn impregnat, din beton armat sau din beton
turnat pe loc. Metoda se aplic in terenuri alunecatoarea n care este necesar asigurarea unei
fundaii adnci i care asigur o stabilitate a construciei (zid de sprijin ,platform drumului) Numrul,
sectiunea si adancimea lor patrundere n stratul stabil se determin prin calcul, astfel inct sa reziste
la fortele de deplasare transmise de masa de pamant pe care o sprijin.
Daca mpingerea pmntului este mare i, n consecint, se obtin distante foarte mici ntre
37
piloti, care nu se pot respecta, din punct de vedere al conditiilor de executie, se adopta solutia piloilor
pe mai multe iruri.
n ultimii ani, la consolidarea terenurilor alunecatoare au
inceput sa se utilizeze tot mai des sisteme constructive noi, alcatuite
din ranfori pe coloane forate sau pe piloti. Avantajul acestor
sisteme const n mecanizarea executiei, reducerea volumului de
manoper i scurtarea duratei de executie, n comparatie cu zidurile de
sprijin i bolile cu pilatri.
Fig. 71. Sprijinirea terasamentelor.
cu piloi
elastice , penetrabile si care de regula se monteaza pe curba de nivel n rnduri paralele continui sau
alternante (fig.72).
ie pasiv
Lucrrile de protecie pasiv admit producerea avalanei i urmresc
resc procesul de formare i
desfaurare a acestora. Se amplaseaza imediat dupa zona de formare a avalanei,
ava n culoarul de
scurgere al acesteia, in amonte de drum sau chiar in ampriza lui.Din
Din gama de construcii
construc pasive se pot
aminti urmatoarele lucrri:
-Frnarea
Frnarea i disiparea avalanei declanate
care se realizeaza cu ajutorul conurilor de frnare
amplasate pe mai multe rnduri , alternativ i care
intercepteaza curentull avalanei disipnd energia
cinetic(fig.73)
- Lucrrile de frnare i depozitare a avalanei
se utilizeaz n cadrul culoarelor inguste i de scurt
lungime.Aceste se prezinta sub forma unor baraje de
frnare ii depozitare executate din diferite materiale
rigide i elastice (fig 74)
Fig. 73 - Con de frnare din anrocamente si
zidrie uscat (dupa B. Alexa).
Fig. 74 - Baraje
Bara de frnare i depozitare
(dupa B. Alexa):
a din zidariede piatra cu mortar de ciment;
b - din stlpi
lpi de beton cu ine de C.F.R;
c - din stlpi
pi de beton i anvelope din cauciuc;
d - din cabluri.
Lucrrile pentru
ru devierea ava
avalanelor constau din ziduri masive din pmnt,
p zidrie sau beton
executate pe ambele prti
rti ale culoarului de avalan
avalane i care limiteaz zona de scurgere a acestora
dirijndu-le ctre terenuri goale sau n contrapant.Se pot amenaja diguri de deviere amplasate pe o
singura parte, la iesirea din culoarul propriu
propriu-zis
zis al avalansei, care se amplaseaz oblic fat de
direcia
ia de scurgere a avalanei, cu un unghi de pan la 30 (odata cu rnrirea unghiului de deviere,
construcia tinde sa se transforme
orme ntr
ntr-un baraj).
O alta forma constructie folosit pentru aprare sunt copertinele care imbrac ntregul drum
n continuarea coridorului de alunecare a avalanei realiznd o aprare absolut. Amplasarea lor se
39
Fig. 75.Copertina
face peste drumul afllat in versant pentru ca zapada adunatdin avalan s aib loc suficient de
depozitare, iar panta terenului sa fie ct de mare.Deasemenea, copertina trebuie sa depeasc in
lungime (n lungul drumului) limea culoarului propriu-zis de alunecare a avalanei, pentru a nu fi
obturat, iar timpanele laterale sa fie suficient de nalte (1,5...2,5m) i eventual prelungite cu diguri de
canalizare a avalanei nspre amonte.
O copertin bine proiectat i amplasat corespunzator poate funciona ca o trambulin
aruncnd i elibernd cu eficacitate nspre aval cantitile mari de zpad antrenate de avalana fr
s periclite circulaia pe drum si fr s produc pagube drumului.