Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Teoria Imigrationista
Teoria Imigrationista
Teoria imigrationista a lui Robert Roesler a fost redactata in 1871, dupa formarea
Imperiului Austro-Ungar (1867), in cadrul caruia Transilvania e anexata Ungariei.
Roesler a sintetizat teoriile anterioare ale istoriografiei maghiare.
Scopul acestei teorii a fost unul politic, de a demonstra ca romanii nu au niciun drept
in Transilvania. Esenta teoriei consta in afirmatia ca romanii s-au format ca popor in
Peninsula Balcanica, de unde au imigrat la nord de Dunare in sec. XII-XIII, dupa ce
ungurii se stabilisera deja in Transilvania. Argumentele teoriei:
- dacii ar fi fost exterminati ca popor in urma razboaielor daco-romane;
- romanizarea ar fi durat prea putin (167 ani);
- Dacia ar fi ramas pustie dupa Retragerea Aureliana;
- limba romana s-ar asemana cu limba albaneza;
- romanii ar fi un popor de pastori nomazi.
Romanitatea romanilor
Romanizarea reprezinta procesul prin care un popor cucerit invata limba latina si
asimileaza cultura materiala si spirituala romana. Insusirea limbii latine este
esentiala pentru procesul de romanizare.
Colonistii au impus in Dacia limba latina si civilizatia romana. Armata a contribuit la
romanizare prin faptul ca tinerii inrolati invatau limba, iar veteranii primeau pamant
si se stabileau in Dacia, unde isi intemeiau familii.
Administratia a contribuit la impunerea organizarii urbane de tip roman, orasele
fiind structurate in 2 categorii: municipii si colonii (ex. col.: Ulpia Traiana Dacia
Sarmisegetuza).
Religia a contribuit prin intermediul a 2 fenomene:
- sincretismul - sinteza dintre divinitatile dace si cele romane;
- interpretatio romana - adorarea vechilor divinitati dace sub denumiri romanice.
Armata si administratia romana au ramas in Dacia pana in 271, cand imparatul
Aurelian a retras armata si administratia necesare pentru apararea Romei de
atacurile migratorilor. Dupa 275, teritoriul Daciei romane a fost locuit de autohtonii
daco-romani care si-au continuat existenta in zonele aparate natural.
In anul 602, slavii se aseaza la sud de Dunare, intrerupand legaturile dintre
populatia romanizata de la nord de Dunare si cea de la sud. Influentele slave se
resimt in domeniul activitatilor comerciale si in cel al organizarii institutionale.
Formarea limbii romne s-a incheiat, in linii mari, in secolul al VIII-lea.
Structura limbii romne e reprezentata de substratul traco-dacic 10%, stratul latin
60%, adstratul slav 20% si preluari din alte limbi 10%.
Etnogeneza romaneasca reprezinta un proces complex care se incadreaza in procesul
general al formarii popoarelor neolatine. Aspectul comun este dat, atat in
romanitatea occidentala cat si in cea orientala, de substrat (autohtonii) si de stratul
latin. Elementul care individualizeaza romanitatea orientala il reprezinta adstratul
slav, in timp ce in romanitatea occidentala adstratul este germanic. Individualizarea
limbii romane este data si de evolutia sa separata de limbile neolatine occidentale.