Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Subiecte Rezolvate Complet PDF
Subiecte Rezolvate Complet PDF
Neuromuscular
26.Arhitectura fibrei musculare- sarcomerul
27.Transmiterea neuro-musculara
28.Cuplarea excitatiei cu contractia
29.Rolul troponinei in contractia musculara
30.Mecanismul contractiei musculare- cuplarea actino-miozinica
31.Fibre musculare rapide
32.Fibre musculare lente
33.Oboseala musculara
1
34.Tipuri de contractie musculara
35.Secusa, tetanosul incomplet si complet
36.Reglarea fortei musculare (recrutarea musculara)
37.Fusurile musculare, structura, rol
38.Reflexele osteotendinoase
39.Reflexul de tendon
40.Coactivarea neuronilor motori alfa si gama
41.Rolurile organului tendinos Golgi
42.Fenomenul Treppe
Analizatorul vestibular
43.Transductia semnalului vestibular
44.Rolul maculei utriculei si saculei
45.Rolul canalelor semicirculare
46.Reflexul vestibulo-ocular
47.Mecanismul de stimulare a celulelor paroase din canalele semicirculare
48.Mecanismul de stimulare a celulelor paroase din utricula si sacula.
49.Detectarea accelaratiei liniare
50.Detectarea acceleratiei angulare
Analizatorul auditiv
51.Caracteristicile sunetului
52.Urechea medie, rol, structura
53.Organul Corti, structura, rolulul fibrelor bazilare
54.Transductia semnalului auditiv
55.Focusul auditiv
56.Functia celulelor paroase interne
57.Detectarea directiei sunetelor
58.Determinarea frecventei sunetului
59.Determinarea intensitatii sunetului
60.Intensitatea si puterea sunetului
61.Rolul aferentelor si eferentelor celulelor paroase
62.Functia celulelor paroase externe
63.Ariile corticale primare si secundare auditive
64.Reflexul acustic
Analizatorul vizual
65.Ochiul emetrop
66.Mecanismul acomodatiei
67.Presiunea oculara
2
68.Fototransductia
69.Rolul epiteliului pigmentar
70.Rolul celulelor orizontale
71.Vederea colorata
72.Reflexul pupilar
73.Rolul celulelor ganglionare
74.Miopia, hipermetropia
75.Reflexul acomodativ
76.Inhibitia laterala
77.Campul vizual
78.Celulele fotoreceptoare
79.Organizarea celulara a retinei
80.Acuitatea vizuala
81.Adaptarea la intuneric si la lumina
Sensibilitatea gustativa
82.Transductia pentru gustul sarat
83.Transductia pentru gustul amar
84.Transductia pentru gustul acru
85.Transductia pentru gustul dulce
86.Transductia pentru gustul umami
87.Reflexul salivar
88.Structura papilelor gustative
89.Rolul receptorilor GPCR in sensibilitatea gustativa
Sensibilitatea olfatctiva
90.Transductia semnalului olfactiv
91.Receptorul olfactiv, organizare, structura, rol
92.Bulbul olfactiv
Sensibitatea termica
93.Transductia pentru sensibilitatea termica pentru rece
94.Transductia pentru sensibilitatea termica pentru cald
95.Raspunsul dinamic si static la stimulul termic
96.Termoreceptia central
97.Termoreceptia periferica
98.Receptori pentru cald (tipuri, mecanisme de stimulare, rol)
99.Receptori pentru rece (tipuri, mecanisme de stimulare, rol)
Sensibilitatea tactila
3
100.Transductia stimulului mecanic (corpusculii Pacini)
101.Mecanismul de adaptare a mecanoreceptorilor
102.Discriminare spatiala si identificarea tactila
103.Codificarea intensitatii stimulului tactil
104.Mecanoreceptori tonici
105.Mecanoreceptori fazici
106.Viteza de adaptare a mecanoreceptorilor
Sensibilitatea dureroasa
107.Durerea acuta
108.Durerea lenta
109.Hiperalgia primara
110.Hiperalgia secundara
111.Reflexul de axon
112.Receptorii pentru durere (tipuri, rol, transductia semnalului)
113.Mecanisme de modelare a durerii
114.Mecanisme de generare a durerii viscerale
115.Caracteristicile durerii visceral
116.Facilitarea durerii
117.Stimuli durerosi
118.Durerea referata
119.Rolul inflamatiei in durere
120.Inhibitia laterala, rol in modularea dureri
SNV
121.Organizarea SNV simpatic
122.Organizarea SNV parasimpatic
123.Tipuri de receptori adrenergici
124.Fibrele pre si postganglionare simpatic
125.Fibrele pre si postganglionare parasimpatice
126.Receptori alfa adrenergici
127.Receptori beta adrenergici
128.Cascade de semnalizare intracelulara la stimularea receptorilo adrenergici
129.Fibrele postganglionare simpatice colinergice si dopaminergice
130.Tipuri de receptori muscarinici
131.Rolul curentului M
132.Organizarea neuronilor preganglionari parasimpatici
133.Cascade de semnalizare intracelulara la stimularea receptorilor
parasimpatici
4
Musculatura neteda
134.Tipuri de muschi netezi
135.Organizarea actino-miozinica in celulele musculare netede
136.Generarea undelor lente in sincitiu muscular
137.Generarea potentialului de actiune in celulele musculare netede
138.Canalele de Ca din celule musculare netede
139.Contractia tonica si fazica a musculaturi netede
140.Cuplarea excitatiei cu contractia in muschiul neted
5
Mecanisme moleculare si celulare ale excitabilitatii
1. Membrana celular-interfa energetico-informaional
Membrana celulara este formata dintr-un bistrat lipidic in care sunt atasate protein
transmembranare. Membrana celulara este permeabila pt molecule hidrofobe (O2,
CO2, N2, substante steroidice). Este partial permeabila pt molecule mici nepolare
(apa glicerol, uree). Partial permeabila pt molecule mari nepolare (glucoza, zaharoza)
si impermeabila pt ioni (Na, Ca).
K extra=10, intra=140
Ca extra=1.8, intra=0.08-0.1
Excitabilitatea este capacitatea (condiia) unui sistem viu de a capta semnale sau
mesaje, ca form de actualizare a informa iei, necesare organizrii lui ntru
existenta. De altfel, capacitatea de a capta i prelucra sau decodifica semnalul
purttor de informaie i de a rspunde printr-o reacie biologic corespunztoare, se
manifest de la cele mai simple forme de organizare a materiei vii i se continu,
trecand prin structuri din ce n ce mai specializate, pn la capacitatea de a controla
i modela reacia de rspuns n raport cu parametrii determinani i proiectai n
viitor, deci cu finalitate programat.
Cuprinde totalitatea structurilor proteice care strabat bistratul lipidic si care permit
in anumite conditii trecerea ionilor in directia sau contrar gradientului lor
electrochimic. In functie de mecanismele implicate, se descriu 3 tipuri de structuri
membranare de transport membranar: canale, pompe si transportori. Functia de
transport ionic al STIM completeaza functia membrane celulare de a asigura
identitatea celulara dpdv al compozitiei chimice citoplasmatice si de permite
6
schimbul informational cu mediul extracellular. Moleculele proteice ce constituie STIM
reprezinta o proportie importanta din totalitatea proteinelor membranare, controlul
sintezei lor necesitand pana la 20% din genele unei celule.
Celula primeste din mediul extern semnale de la mesageri chimici. Cei mai multi
dintre acestia interactioneaza specific cu suprafata celulara si declanseaza o serie de
evenimente intracelulare, printer care si activarea mesagerilor secunzi, ce mediaza
raspnsul celulei la stimul. Alti mesageri chimici, hidrofobi, patrund prin membrane si
intereactioneaza cu receptori citosolici sau nucleari.
De asemenea, celulele mai pot comunica prin intermediul jonctiunilor Gap. Acestea
sunt prezente la nivelul celulelor adiacente, intre cele 2 membrane alaturate. Prin
ele pot trece ioni, molecule mici (AMPc) si astefel se regleaza concentratiile
citosolice ale celor 2 celule.
7
din categoria sistemelor de transport pasiv, folosindu-se gradientul electrochimic
(toate tipurile de canale sunt asa).
Canalele ionice fara poarta sunt cunoscute si sub numele de canale de scurgere,
permit deplasarea pasiva a ionilor de K, Na, Cl si Ca cat timp membrane prezinta
potential de repaus.
Permeabilitatea lor este mult mai mica comparative cu a celor controlate de voltaj
sau de neurotransmitator.
Canalele fara poarta pt Na permit influxul pasiv al acestui cation in timpul repausului,
fiind in echilibru cu efluxul lui realizat de pompa Na/K. o importanta deosebita au
canalele fara poarta, in special cele de Na, pt celulele nervoase ce prezinta
capacitatea de a genera spontan potentiale de actiune.
8
Sunt canale ionice a caror poarta este controlata de valoarea potentialuui de
membrane si prezinta cel mai important tip de canele implicat in generarea si
transmiterea potentialului de actiune. Canalele se deschid atunci cand potentialul
de membrane atinge valoarea proprie fiecarui tip de canal. Dupa o scurta perioada
de timp, in care canalul ramane deschis si permite transportul ionilor conforma
gradientului de concentartie, canalul de inchide. Ex: Na, K, Ca, Cl. Canalele de
sodiu controlate de voltaj sunt formate dintr-un lan polipeptidic coninnd cca.
2000 de aminoacizi, organizat n 4 domenii identice, care, la rndul lor conin,
fiecare, 6 segmente transmembranare. Aceast structur reprezint subunitatea
i este comun tuturor tipurilor de canale de sodiu voltaj-dependente. Unul dintre
segmente, din fiecare unitate, conine un numr mare de resturi de aminoacizi de
arginin i lizin cei mai electropozitivi aminoacizi i ndeplinete funcia de
senzor de voltaj. Pe lng subunitatea canalele de sodiu voltaj-dependente mai
con in nc una sau dou subuniti , n funcie de specie i esut, anexate la
subunitatea . Aceste subuniti controleaz stabilitatea i sensibilitatea
subunitii . Variaia potenialului de membran induce modificri de
conformaie spaial a proteinelor din senzor i poart determinnd deschiderea
sau activarea a canalului. micarea ionilor prin canal, care este blocat n timpul
potenialului de repaus, apare cnd membrana celular este depolarizat pn la
o valoare denumit potenial prag. Odat atins valoarea potenialului prag,
poarta se dechide i influxul de sodiu continu pn cnd este activat
componenta de inactivare a canalului, care va opri fluxul ionic. Neurotoxinele
(tetrotoxina=TTX) blocheaza canalele ionice pt ca se leaga specific de partea
proteica a canalului.
a) Canalele de Na
Au 3 conformatii:
Activat (deschis)
9
Tip M Ach
Dependente de ATP
Au rol in
Mentinerea PR
b) Canale de Ca
Tipuri:
- Modulat de AMPc
- conductanta mica
10
-rol de pacemaker
-blocant: mibefradil
- blocant: omega-conotoxina
Sunt canale cu poarta, fiind numite si canale ionice controlate de liganzi, sunt canale
controlate de substante chimice sintetizate fie in altce celule decat in structura
careia se afla, fie de celula din care face parte.
Canalele ionice controlate de liganzi sintetizati de alte celule reprezinta tipul cel mai
bine cunoscut definind in general canalele controlate direct de neurotransmitator si
implicate in transmiterea sinaptica rapida. Canalele din aceasta categorie, localizate
in segmentul postsinaptic al sinapselor cu transmitere rapida, excitatorie sau
inhibitorie, se numesc si receptori ionotropici. Din aceasta categorie fac parte in
general receptorii pentru neurotransmitatorii nonpeptidergici (gaba, glu, Ach,
gly,etc). Deoarece receptorii din aceasta categorie sunt canale ionice ce contin in
structura lor unul sau mai multe locusuri de legare a neurotransmitatorilor se numesc
si receptor-canal. Ex: receptorul canal colinergic nicotinic, receptorul canal pentru
glumat (NMDA).
Canalele ionice controlate de liganzi sintetizati de celula din care face parte pot fi:
Cuplarea neurotransmitatorului cu canalul ionic poate avea doua efecte, intre cele
doua efecte existand un echilibru ce confera starea de functionalitate creierului.
11
2. Efluxul de K sau influxul de Cl in segmentul postsinaptic, urmat de
hiperpolarizare si generarea PPSI, care va inhiba celula, in sensul de a diminua
excitabilitatea celulei, facand-o mai greu depolarizabila.
11.Canale ionotrope
12.Receptori metabotropi
Poarta este ancorata prin intermediul unor protein fibrilare de un situs de ancorare
plasat la o distanta corespunzatoare dimensiunilor celulare, in mb aceleiasi cellule
sau a celulei invecinate. Modificarea distantei dintre poarta si situsul de ancorare ca
urmare a modificarii dimensiunilor celulei, respective a distantei deintre cele 2
celule, determina deschiderea canalelor.
Dintre pompele ionice, amintim pompele ionice de tip P, dintre care face parte si
pompa Na-K. Pt fiecare molecula de ATP hidrolizata, transporta in spatiul
extracelular 3 Na si intracelular 2 K. Are rol in mentinerea excitabilitatii celulare,a
sigurand gradientul electrochimic in repaus. Se mai numeste si pompa electrogenica.
Vedeti ciclul enzymatic din pdf.
12
Pompa de Ca are 10 domenii transmb, capetele HN2 si COOH intracelular, situs de
legare ATP, situs de legare Ca si calmodulina.
15.Transportori ionici
Na/H
Na/HCO3
Na/aa
Cl/HCO3
Na/K/2Cl
K/Cl
13
cea refractara relative se poate obtine un raspuns, mai ales de la un stimul
supraliminar.
ntr-o prima faz se deschid canalele voltaj dependente care vor permite un influx
rapid de cationi care va determina scderea diferenei de potenial faza de
depolarizare urmat de deschiderea canalelor de potasiu voltaj dependente prin
care efluxul ionic va readuce potenialul de membran la valoarea potentialului de
repaus faza de repolarizare. Faza de depolarizare este data de deschiderea canalelor
de Na voltaj-dependente, in timp ce cea de repolarizare este data de deschiderea
canalelor voltaj-dependente de K. PA creste de la -70 mV pana la +20mV.
Dpdv structural, sinapsa electrica, denumita si jonctiune gap, este formata prin
suprapunerea a doua membrane plasmatice, in general, a celulelor de acelasi tip.
Fiecare din cele doua segmente: presinaptic si postsinaptic contine cate un canal
format din 6 subunitati de conexina, numit conexon, cu un diametru de aproximativ
1,5 nm.
18.Sinapsa chimica
Dpdv structural orice sinapsa este formata dintr-un segment presinaptic (genereaza
sau actualizeaza semnalul) si un segment care preia semnalul (postsinaptic). Intre
cele doua segmente se afla spatiul sinaptic de aproximativ 200-300 A (fanta
sinaptica). Functia de segment presinaptic sau postsinaptic poate fi indeplinita de
oricare din componentele celulei nervoase (corp, dendrite, axon).
14
postsinaptic determinand stimularea acestuia, inhibitia sau modificarea sensibilitatii
sale. In general, nt eliberat in spatiul sinaptic induce modificari ale permeabilitatii
ionice a membranei postsinaptice.
1.Segmentul presinaptic:
Este segmentul sinaptic care contine transmitatorul sau mediatorul chimic,
depozitat in vezicule sinaptice, care sunt sintetizate de ribozomii atasati RE corpului
celular. O semnificatie functionala deosebita in dinamica veziculelor sinaptice o au
proteinele din structura membranei veziculelor, dintre care: sinapsina,
sinaptobrevina, sinaptofizina (participa la formarea canalelor ionice), dar si
transportorii din membrane acestora (ex: transportor pentru colina).
Segmentul postsinaptic:
Neuromodulatorii sunt substante eliberate presinaptic dar cu efecte atat local cat si
la distanta, pentru a diminua sau amplifica efectele neurotransmitatorilor
15
lung a anumitor canale ionice si probabil chiar modificarea pe termen lung a
numarului de sinapse sau a dimensiunilor sinapselor.
Clasificare:
- clasa I: Ach
- clasa II: Amine (Epinefrina, Norepinefrina, Dopamina, Serotonina etc)
- clasa III: Aminoacizi (GABA, Glicina, Glutamat etc)
- clasa IV: NO (Oxidul nitric)
Mecanism de actiune:
20.Sinapsa excitatorie
16
In cursul functionarii unei sinapse chimice, sub influenta neurotransmitatorilor
se poate realiza depolarizarea membranei postsinaptice (prin deschiderea canalelor
de sodiu) si generarea unui potential de actiune, numit potential postsinaptic
excitator (PPSE); in aceasta situatie, o astfel de sinapsa este considerataexcitatorie.
De regula, un singur PPSE nu este suficient pentru a genera un PA. Totusi, o
succesiune de PPSE determinata de stimuli cu o anumita frecventa, permit datorita
capacitatii de sumatie o depolarizare accentuata a membranei, pana la atingerea
pragului de excitabilitate. In acest moment se deschid canalele de Na dependente de
voltaj si se produce faza ascendenta a unui PA.
Sinapsa colinergica este una dintre cele mai raspandite sinapse din sistemul
nervos central si periferic, acetilcolina este si neurotransmitatorul jonctiunii neuro-
musculare.
Ach este sintetizata la nivelul terminatiei presinaptice din acetil coenzima A si colina,
fiind ulterior transportata activ in vezicule cu ajutorul transportorului vezicular de
acetilcolina (VAchT), antiport H/Ach ATP dependent.
17
Receptorii colinergici (muscarinici si nicotinici) au distributie periferica, central,ACh
avand rolul in dezvoltarea si diferentierea tesuturilor.
23.Sinapsa adrenergica
24.Sinapsa glutamatergic
Sinapsa glutamatergic este cea mai rspndit sinaps excitatorie din creierul
uman. Receptorii pentru glutamat sunt printre cei mai bine studiai. Exist mai multe
subtipuri de receptori n funcie de afinitatea pentru diferii omologi ai acid glutamic.
18
eliberat in Fanta sinaptica in timpul neurotransmisiei. Actiunea sinaptica a
glutamatului este oprita prin recaptare, cu ajutorul pompelor transportoare de
glutamat, care se gasesc atat presinaptic, cat si pe glia vecina, unde e convertit in
glutamine si la nevoie, neuronul va prelua glutamine de aici si o va reconverti in
glutamate folosit ca neurotransmitator.
25.Sinapsa GABAergica
GABA face parte din clasa AA, fiind un neurotransmitator cu molecula mica si
actiune rapida, este secretat de terminatiile nervoase de la nivelul maduvei spinarii,
cerebelului, ganglionilor bazali si al multor zone corticale. Este cel mai important
neurotransmitator inhibitor din creierul uman. Acest neurotransmitator este in
echilibru functional si chimic cu cel mai important tranmitator excitator, acidul
glutamic. Intre acesti neurotransmitatori exista un circuit metabolic care se
desfasoara in celula gliala si neuron.
Neuro-muscular
26.Arhitectura fibrei musculare sarcomerul
Fibrele musculare au o forma alungita, lungimea acestora variind intre cativa microni
pana la maxim 30cm. Fibra musculara este invelita de endomisium, mai multe fibre ->
fascicul muscular sunt invelite de perimisium, mai multe fascicule ->muschiul este
invelit de epimisium. Rolul tesutului conjunctiv este de a mentine unitatea fibrelor,
asgura aportul nutritiv si transfera forta musculara spre sistemul osos.
19
care ocupa 85% din vol. Celular restul de 25% sunt proteine cu rol reglator al
contractiei: trponina, titina, nebulina.
Potentialul de actiune este condus de-a lungul axonului prin intermediul canalelor
rapide Na voltaj dependente ! in apropierea butonului terminatiei nervoasea
depolarizarea membranei se va face prin canale de Ca coltaj dependente, prin
introducerea Ca in celula se mentine propagarea PA precum si contracita
citoscheletului cu mobilizarea veziculelor de Ach la suprafata celulei. Ach exocitat se
leaga de receptorii de Ach din faldurile membranei sarcoplasmatice numiti receptori
nicotinici care sunt cuplati direct cu canalele de Na. Acesti receproti colinergici de tip
nicotinic prin legarea Ach produc influx de Na generand un potential de membrana
care va atinge valoarea prag devenind PA. Mediatorul din placa neruo-musculara este
inactivat de acetil-colinesteraza. Colina este recuperata de receptorii membranei
buronului terminal, prin pinocitoza se formeaza vezicule cu mediator incare colina se
acetileaza si se formeaza Ach.
20
- prin vecinatatea tubulului T cu RS( reticulul sarcoplasmatic) in cadrul triadei
cisterna- tubul T- cisterna se permite un contact intim intr canalele DPH dependente
si canalele de Ca din RS (numite si canale ryo) astfel activarea canalelor DPH
dependente activeaza canalele ryo
Prin eliberarea situsurilor active ale actinei cuplarea actino-miozinica este permisa si
este urmara de glisarea miozinei printre filamentele de actina cu scurtarea
sarcomerului prin evenimente care se repeta si care cuprind mai multe etape(5)
-etapa 2 : lantul usor enzimatic al capatului miozinei permite scindarea ATP in ADP si
Pi !capatul miozinei se flecteaza de la un unghi de 45 la unul de 90 cu inaintarea
printre fil de actina cu 11 nm.
-etapa 4: capul miozinei fixat in noua pozitie pe actina, se desface leg macroergica cu
Pi si se elibereaza energia necesara miozinei pentru o noua modificare
conformationala cu angularea capului la 45 fata de tija si tractionarea filamentului de
actina cu 11 nm in directia benzilor H(Coada miozinei) si scurtarea sarcomerului.
21
31.Fibre musculare rapide
Modul in care fibra musculara isi procura energia si viteza cu care se contracta
diferentiaza fibrele muculare in :
-fibre musculare glicolitice albe tip II b ele prezinta: metabolism rapid glicolitic,
densitate scazuta de capilare, rezistenta scazuta la efort, viteza mare de contractie,
depozite mari de glicogen, diametru mare, continut scazut de mioglobina.
-motivatia psihologica
22
SECUSA: este un raspuns contractil al muschiului la o stiulare unica a nervului motor.
In conditii fiziologice nu exista secuse. Secusa are mai multe etape: faza de
latenta( 5ms), faza de contractie (25ms) , faza de relaxare (+25ms). Secusele se pot
suma datorita diferentei dintre durata PA al secusei (1ms) si durata secusei (scurtarea
muschiului 55-120ms)
23
gama). Inervatia senzitiva conduce impulsuri de la fusuri spre maduva si centrii
superiori legate de gradul de intindere al acestora. Fibrele motorii gama produc
contractia portiunii distale a fibrelor intrafusale. Fibrele cu sac nuclear primesc
inervatie senzitiva atat Ia cat si II air fibrele cu lant nuclear primes doar inervatie
senzitiva tip II.( terminatii senzitive! dendrite ale neuronilor pseudounipolari din ggl
dorsali ai nervilor spinali)
38.Refexele osteo-tendinoase
Cele examinate in mod curent in clinica sunt: reflexul bicipital, tricipital, deltoid,
patelar, ahilean, mandibular sau maseter.
24
39.Reflexele de tendon impreuna
La nivelul tendonului muscular se afla organele tendinoase Golgi. Acesti receptori sunt
situati in serie cu muschiul inervat si constituie componenta senzitiva a reflexului de
tendon. Organul tendinos Golgi cuprinde o retea de terminatii nervoase butonate,
incapsulate, printre fasciculele tendonului. La fiecare organ tendinos Golgi(OTG) sunt
conectate 10 -15 fibre musculare. De la nivelul terminatiilor impulsurile sunt conduse
cu viteza mare, fibrele senzitive fiind prelungiri dendritice ale neuronilor unipolari
situati in ggl paravertebrali din radacina dorsala a nerului spinal
42.Fenomenul Treppe
Aplicarea unor stimuli repetitivi imediat dupa sfarsitul fiecarei secuse determina un
fenomen catarator de crestere a fortei de contractie. La inchiderea unei secuse in
celula musculara mai persista o cantitate de Ca in citosol nepreluata de RS,
cantitatea este insa insuficienta pt a determina contractie dar odata cu noul stimul se
adauga o noua cantitate de Ca din RS. Concentratia crescand mai mult decat in secusa
anterioara creste si forta de contractie.
Analizatorul vestibular
43. Transductia semnalului vestibular
25
filamente fine numite legaturi de varf: Kinocil structura de cil si Microvil sau
stereovil.
26
inclavati in membrana gelatinoasa laxa numita cupula. Aceasta nu contine otoliti si
are aceeasi densitate ca si endolimfa.
Toate celule cu par sunt orientate in aceeasi directie astfel ca, rotatia va
determina fie hiperpolarizare fie depolarizare in functie de directia rotatiei. Canalele
semicirculare sunt in numar de trei: anterior, posterior si orizontal.
Reflexul include: canale semicirculare -> nervul vestibular -> fasciculul medial
longitudinal -> nucleii oculomotori.
tip II iar stereocilii sunt inclavati in membrana gelatinoasa laxa numita cupula.
Toate celule cu par sunt orientate in aceeasi directie astfel ca, rotatia va
determina fie hiperpolarizare fie depolarizare in functie de directia rotatiei.
27
E descris la sub 44.
Deplasarea stereocilior are loc atata timp cat exista acceleratie angulara. Daca
miscarea de rotatie continua liniar stimulul inceteaza.
Analizatorul auditiv
51.Caracteristicile sunetului
28
Tonurile pure sunt simple unde sinusoidale. Acestea sunt rar intalnite in
realitatea de zi cu zi.
urechea umana variaza foarte mult (10 W/m 10 W/m ) intensitatea se exprima in
mod obisnuit ca logaritmare a raportului dintre intensitatea sunetului si intensitatea
-12
2
sunetul de referinta (10 W/m ). Majoritatea msurtorilor de intensitate a
sunetului se fac n raport cu o intensitate numit prag de audibilitate sau 0, iar
unitatea utilizat n acest caz este decibelul: dB.
Durata - se calculeaza din momentul impactului pana la disparitia ultimei vibratii
percepute.
29
unitatea de timp.
o muschiul scaritei
2. Rol
reflexul acustic.
30
53.Organul Corti, structura si rolul fibrelor bazilare
Situat in ductul Corti, este format din celulele senzoriale asezate in mai multe
randuri pe membrana bazilara si acoperite de o membrana subtire numita membrana
tectoriala.
Celulele senzoriale ale organului senzorial auditiv Corti se numesc celule paroase.
Aceste celule sunt aranjate in trei randuri externe (celulele paroase externe) si un
rand intern (celule paroase interne).
Membrana bazilara
31
Undele cu frecventa intermediara vor intra in rezonanta cu membrana bazilara
intre vf si baza.
Celulele parose auditive sunt prinse ca intr-un sandvis intre membrana bazala si
membrana tectoriala . Deplasarea membranei bazilare este insotita de miscarea
celulele paroase apropiindu-se sau indepartandu-se de membrana tectoriala, miscare
insotita de inclinarea intr-o parte sau alta a stereocililor celulelor paroase.
Totusi, prin acest mecanism doar celulele paroase externe sunt stimulate. Pentru
celulele paroase interne care trimit majoritatea aferentelor auditive deplasarea
membranei bazale nu poate inclina stereocilii si prin urmare nicio informatie auditiva
nu este transmisa.
Stimularea celulor paroase interne este un proces mult mai complex. Acesta
implica mai multe etape:
55.Focusul auditiv
32
Nu toate celulele paroase externe sunt blocate de nuclei olivari. Celulele paroase
externe din banda de frecventa din organul Corti care nu sunt inhibate vor putea sa se
scurteze in urma stimularii, si astfel sunetele din aceasta banda de frecventa se vor
auzi clar.
Forma urechii externe (pavilioanelor) asigura diferentierea sunetele care vin din
fata, respectiv din spate prin modificarea calitatii acestora (creste intensitatea
sunetelor cand acestea provin din fata)
Acesta informatie (directia sunetului) este condusa catre cortex posibil pe alte
cai decat cea pentru tonuri.
1. Teoria localizarii:
33
2. Teoria temporala sau a frecventelor
urechea umana variaza foarte mult (10 W/m 10 W/m ) intensitatea se exprima in
mod obisnuit ca logaritmare a raportului dintre intensitatea sunetului si intensitatea
-12
2
sunetul de referinta (10 W/m ). Majoritatea msurtorilor de intensitate a
sunetului se fac n raport cu o intensitate numit prag de audibilitate sau 0, iar
unitatea utilizat n acest caz este decibelul: dB.
34
61.Rolul aferentelor si eferentelor celulelor paroase
Cortexul primar
35
Cortexul auditiv de asociatie/secundar
64.Reflexul acustic
Analizatorul vizual
65.Ochiul emetrop
66.Mecanismul acomodatiei
Reprezinta capacitatea cristalinului de a-si modifica puterea de refractie
pentru a asigura o imagine clara atat la distanta, cat si aproape.
36
la adultul de 40 ani intre 20-23 dioptrii
la varstnic de 20-21 dioptrii.
Cristalinul
Ligamentul suspensor (20 de
zonule/ligamente)
Muschiul ciliar (componenta circulara este cea mai importanta)
Este un reflex conditionat care apare dupa varsta de 6 luni timp necesar
dezvoltarii functiei maculare.
67.Presiunea intraoculara
37
1.calea trableculocanaliculara(90%): trabecul-Canal Schlem-vene
apoase-vene episclerale;
-scaderea eliminarii
68.Fototransductia
Atunci cand o cuanta de lumina ajunge la nivelul rodopsinei aceasta trece prin
forme instabile de scurta durata pana ajunge in stadiul de metarodopsina II sau
rodopsina activata. Durata de viata a acestei forme este de sub o secunda timp in
care initiaza casacada celulara de amplificare a semnalului.Astfel, forma activa a
rodopsinei activeaza la randul ei mai multe molecule de transducina. Transducina
activeaza mai multe molecule de fosfodiesteraza care la randul lor transforma GMPc
in GMP. Prin scaderea GMPc canalele de Na+ se inchid si se intrerupe influxul de ioni
pozitivi si celula se hiperpolarizeaza iar eliberarea de glutamat inceteaza.
38
In cazul in care trans retinalul este in exces acesta poate fi convertit in trans-retinol
(vitamina A) si depozitat ulterior in celulele epileliului pigmentar.
Epiteliul pigmentar retinian este format dintr-un singur strat de celule epiteliale intre
care exista jonctiuni stranse care impiedica comunicarea directa intre tunica
vasculara si retina.
39
71.Vederea colorata
Toti cei trei pigmenti sunt necesari pentru vederea cromatica corecta.
a) Teoria tricromatica;
Teoria tricromatica
Se bazeaza pe posibilitatea perceptiei tuturor nuantelor culorilor prin
amestecarea in diferite combinatii ale celor trei culori fundamentale. Conform
acestei teorii, cele trei tipuri de conuri sunt excitate diferit si intensitatile excitatiilor
pigmentilor sunt comparate de catre creier. Prin aceasta comparatie este
determianta perceptia unei anumite culori.
72.Reflexul pupilar
40
Cand cantitatea de lumina care patrunde in ochi este prea mare, pupila se
micsoreaza pentru a ajusta aceasta cantitate. Se obtine astfel o vedere clara atat in
mediu luminat cat si intunecat. Este un reflex rapid care modifica diametrul pupilar
de la 1,5 mm in lumina puternica pana la 8 mm in intuneric. De asemenea, determina
creterea profunzimii campului vizual in lumina puternica prin ingustarea fasciculului
de lumina care ajunge la retina.
41
Exista trei tipuri de celule ganglionare
74.Miopia. Hipermetropia
Miopia
- miopie de refractie cand refractia ochiului este mai mare decat normal
- miopie mixta cand refractia si axul sunt mai mari decat normal
Pentru corectie vom folosi lentile care sa scada puterea de refractie a ochiului,
lentile concave sau lentile negative, cu convergenta egala cu inversul distantei
dintre punctul remotum si ochi.
Hipermetropia
42
Reprezinta dezechilibrul dintre puterea dioptrica si lungimea axului ochiului in
care imaginea unui obiect situat la infinit se formeaza in spatele retinei intr-
un ochi non-acomodativ. Punctul focal este in spatele retinei iar punctul
remotum este un punct virtual.
- hipermetropie mixta cand refractia si axul sunt mai mici decat normal
Hipermetropul isi poate corecta viciul fie prin purtarea de lentile convexe fie
prin acomodatie. Totusi, o acomodatie prelungita duce la cefalee, dureri
oculare, vedere neclara, , fatigabilitate.
75.Reflexul acomodativ
Acomodatia este un reflex conditionat care apare dupa varsta de 6 luni, timp
necesar dezvoltarii functiei maculare.
Parasimpatic:
43
Primul neuron este situat in hipotalamus
76.Inhibitia laterala
77.Campul vizual
cmpul vizual central poriunea din spaiul unui obiect a crui imagine
seformeaz n fovee i n aria retinian din jurul ei; este de aproximativ 50
cmpul vizual relativ cmpul vizual perceptibil cnd ochiul i capul rmn
fici.
44
cmpul vizual absolut (total) - cmpul vizual perceptibil atunci cnd capul
rmne fix i obstruciile paraorbitale sunt eliminate prin micri ale ochiului.
78.Celule fotoreceptoare
-un segment extern care are forma de bastonas sau de con. Deoarece proteina
implicata in fototransductie este o proteina transmembranara , membrana
fotoreceptorului se plicatureaza formand pana la 1000 de discuri. Prin plicaturarei
membranei la nivelul discurilor se obtine o suprafata membranara foarte mare. Acesta
organizare a membranei explica sensibilitatea mare a fotoreceptorilor, fiind necesare
doar 50-70 de cuante de lumina (fotoni) pentru a obtine un raspuns . Discurile se
produc incontinuu de-a lungul vietii. Discurile noi imping discurile vechi spre
periferie. Cele mai periferice discuri se degradeaza si vor fi fagocitate de epiteliul
pigmentar.
45
verde, rosu, albastru. Distributia in retina este neomogena. In fovee (zona centrala a
maculei) intalnim numai celule cu conuri, ca apoi in retina periferica densitatea
acestora sa scada cu indepartarea de macula. Convergenta este mai mica decat
pentru celulele cu bastonase pentru ca in fovee raportul sa fie de 1:1 (conuri: celule
ganglionare).
5. Stratul nuclear intern (format in cea mai mare parte din celulele bipolare)
Organizarea retinei se face atat in coloane verticale cat si prin conexiuni intre
aceste coloane. Fotoreceptorii sunt situati spre exterior astfel ca lumina traverseaza
toate straturile retinei senzoriale pentru a ajunge la nivelul segmentelor lor externe.
Coloane verticale (fotoreceptori- celule bipolare-celule ganglionare) sunt
46
interconectate prin celulele orizontale si amacrine pentru o corecta procesare a
semnalului la nivelul retinei.
80.Acuitatea vizuala
47
diferente intre fotopic si scotopic a acuitati vizuale. In fotopic acuitatea vizuala este
maxima in macula si scade abrupt cu trecerea spre periferie(5/50). In scotopic
acuitatea vizuala a retinei este scazuta si relativ omogena in retina periferica (5/50)
si absenta in macula.
Cand cantitatea de lumina care patrunde in ochi este prea mare, pupila se
micsoreaza ajustand astfel aceasta cantitate. Se obtine o vedere clara atat in mediu
luminos cat si in mediu intunecat.
Sensibilitatea gustativa
82.Transductia pentru semnalul amar
48
pentru gust (T1R si T2R).Majoritatea acestor cellule se afla in papilele din varful
limbii.
Acesti receptor actioneaza stimuland proteina G care initiaza calea IP3-PKC. Proteina
G activate de receptorul de suprafata stimuleaza PLC care la randul sau desface
fosfoinozitol(PIP2) in inozitol trifosfat (IP3) si diacilglicerol(DAG). IP3 permite
trecerea Ca din RE in citosol. Prin crestea Ca intracitoplasmatic se activeaza canale
TRPMS(transient receptor potential) care permit patrunderea Na intracellular.
Patrunderea Na depolarizeaza celula si permite canalelor de Ca voltaj dependente sa
se deschida. Influxul masiv de calciu duce la contractia citoscheletului, docarea
veziculelor cu neurotransmitator la suprafata membrane si eliberarea continutui in
fanta sinaptica.
84.
Pentru gustul acru, majoritatea celulelor receptoare sunt in papilele din partea
posterioara a fetei dorsal a limbii si in regiunea palatului moale. Gustul acru este
dat de cantitatea de acizi dizolvati in saliva. Prin disocierea acizilor creste
concentratia protonilor din saliva cu scaderea pH-ului. Protonii stimuleaza celulele
pentru gustul acru prin mai multe mecanisme:
49
86.Transductia pentru gustul sarat
-Gustul sarat este dat de diferitele saruri ingerate si care prin dizolvare in
saliva disociaza.
-Cea mai importanta sare este clorura de sodium care prin disociere in Na si Cl
permite ionilor de Na sa patrunda prin canale de Na ENaC din membrana
celulara in citosol modificand potentialul receptor din celula.
87.Reflexul salivar
Fibre din tractul solitar fac sinapsa cu neuroni din nucleul salivar superior si
inferior si de aici pe calea nervilor facial si glosofaringian stimuleaza glanda
parotida si glandele salivare sublinguala si submandibulara. Astfel, prin ingestia
de alimente sunt stimulate receptorii din mugurii gustative care prin
intermediul neuronilor tractului solitar vor stimuli neuronii din nucleii salivari
care vor determina salivatia. Saliva este extrem de importanta in formarea
bolului alimentar si in deglutitie.
Fiecare papila gustativa contine mai multi muguri gustativi. Intr-un mugure
gustativ sunt localizate 50-150 de celule receptoare, numeroase celule bazale
si celule de suport. Mugurele gustative este situate in epiteliul mucoasei
lingual.
50
Celulele epiteliale receptoare prezinta un pol apical cu cativa microvili care se
orienteaza spre porul gustativ si un pol bazal in jurul caruia sunt terminatiile
nervoase sensizitve.
Pentru fiecare din gusturile specifice pentru dulce, amar si umami exista celule
chemoreceptoare specializate ce prezinta la suprafata receptori GPCR codat de
doua mari familii de gene care codeaza receptorii pentru gust(T1R si T2R).
Sensibilitatea olfactiva
51
g) Cand celula depaseste potentialul prag se produc potentiale de actiune
SPIKE care se propaga prin axonii scurti care traverseaza lama
cribriforma.
A) organizare:
B) structura:
-prezinta un axon scurt care strabate lama ciuruita si care face sinapsa cu
celule mitrale la nivelul glomerulilor din bulbul olfactiv
C)rol:
92.Bulbul olfactiv
52
b) Aria lateral olfactiva(cortexul piriform si portiunea corticala a
amigdalei)---hipocamp : placere/respingere a diferitelor alimente
bazata pe experienta anterioara.
Sensibilitatea termica
Terminatiile nervoase pentru cald prezinta receptori din clasa TRP. Receptorii pentru
cald din piele sunt TRPV1-4 sau receptorii vaniloid. TRPV1 este activat de substante
din clasa vaniloidelor cum ar fi capsaicina. Capsaicina se gaseste in boabele de piper,
ardei iute, usturoi si activeaza aceste canale dand senzatia de fierbinte.
Pragul de temperatura pentru TRPV1 este de 43 de grade C si ajuta la modularea
senzatiei de durere in cadrul perceptiei termice
Terminatiile nervoase pentru rece prezinta o serie de receptori care fac parte din
clasa TRP (Transient receptor potential) cum ar fi TRPM8 si TRPA1. Activitatea
receptorului incepe sub temperatura de 40 grade C si atinge un maxim de activare la
27 grade C. Acest receptor poate fi activat de mentol.Prin aplicarea la nivelul pielii de
mentol se activeza canelele de TRPM8 care produc senzatia falsa de rece. La
temperatura de 8 grade C receptorul isi inceteaza activitatea. Sub aceasta
temperature frigul are effect de anestezic local.
96.Termoreceptia central
97.Termoreceptia periferica
53
Sensibilitatea tactila
100. Corpusculul Pacinii
54
Mecanismul de adaptare implica structura receptorului capabil sa anuleze deformarea
indusa de stimul chiar daca acesta i menine aciunea (vezi corpusculii Pacini). Un
mecanism suplimentar de adaptare este chiar terminaia nervoasa libera care prezinta
o scdere a rspunsului mecanoreceptorilor la deformare cu scderea influxului de Na
si scderea frecventei de descrcare a fibrei senzitive. Acomodarea poate fi de
asemenea cauzata de a hiperpolarizarea terminaiei prin activarea canalelor de
canalele de K dependente de Ca.
55
Creterea intensitii unui stimul va implica stimularea unui numr mai mare de
cmpuri receptoare- sumarizare spaial. Cu cat intensitatea stimulului este mai
mare cu att numrul de fibre senzitive stimulate este mai mare in conjuncie cu
crestarea frecventei de descrcare. Fibrele care au cmpul receptor in locul central
de aciune a stimulului au rata cea mai mare de descrcare. Cu cat cmpul receptor
este situat spre periferia locului de aciune al stimulului cu att frecventa de
descrcare scade.
Tipuri de stimul:
56
Sensibilitatea dureroasa
107. Durerea acuta
Durerea acuta este condusa predominant prin fibre mielinizate lente. Primul Neuronul
senzitiv situat din rdcina dorsala face sinapsa cu neuronii din lamina I din cornul
dorsal din mduva spinrii. La acest nivel neuronul senzitiv I descarc glutamat care
determina o depolarizare rapida si scurta a neuronilor din coarnele anterioara. Axonii
neuronilor II decuseaza si trec in cordoanele laterale formnd fascicolul spinotalamic
lateral. Fibrele se proiecteaz in nc. ventromedial talamic unde fac sinapsa cu al
treilea neuron. Neuronii talamici se proiecteaz in aria somestezica din girusul
postcentral.
Este condusa prin fibrele lente amielinice si mai puin prin fibre mielinice. Aceste
fibre amielinice fac sinapsa in lamina II si III numita si substana gelatinoasa. Neuronii
descarc diferite peptide dintre care cea mai important este substana P. Aciunea
este lenta si de lunga durata secunde -minute. Dup ce stimulul parcurge mai muli
neuroni intermediari din coarnele dorsale stimulul ajunge la neuronii din lamina V.
Axonii acestor neuroni decupeaz si formeaz fascicolul spinotalamic anterioara.
-regiunea gri periductal (din jurul apeductului Sylvius) Aceste arii pot proiecta fibre
scurte spre nucleii talamici
Distrugerea tegumentului produce ntr-o prima etapa o durere acuta care induce si o
sensibilizare la stimuli locali cu un rspuns puternic nociceptiv. Acest sensibilizare
locala care apare imediat dup aciunea stimulului se numete hiperalgie primara.
Stimuli dureroi care acioneaz in aria lezata sau imediat in vecintatea acesteia
produc durere intensa. Cauza acestui fenomen este dat de fenomenul de facilitare
care se produce la nivelul mduvei spinrii in coarnele posterioare. Neuronii din
rdcina dorsala a nervului spinal stimuleaz o serie de neuroni intermediari din
57
coarnele posterioare. Prin stimulare se produce depolarizarea neuronilor de releu cu
rol in transmiterea informaiei dureroase ascendent spre cortex si concomitent
stimularea neuronilor adiaceni care se depolarizeaz parial (sunt facilitai). Daca
acetia din urma (neuronii facilitai) sunt stimulai prin neuronii senzitivi asociai din
rdcina dorsala Stimuli banali de (intensitate joasa) care acioneaz in zona
dureroasa sau adiacenta va aprea un rspunde puternic care este evocat la nivel
central ca o durere intensa (hiperalgie primara).
- Inflamaia
-Reflexul de axon
Prin stimularea terminaiilor nervoase polimodale din tegument apare un rspuns local
prin ramuri desprinse din fibrele aferente (terminaii senzitive care au o structura
similara axonilor). Aceste rspuns este realizat de bucle de ntoarcere desprinse din
fibra senzitiva stimulata si se numete reflex de axon.
Prin stimularea terminaiilor nervoase polimodale din tegument apare un rspuns local
prin ramuri desprinse din fibrele aferente (terminaii senzitive care au o structura
similara axonilor). Aceste rspuns este realizat de bucle de ntoarcere desprinse din
fibra senzitiva stimulata si se numete reflex de axon. Ramurile implicate in reflexul
de axon descarc substana P cu aciune prelungita care amplifica inflamaia prin mai
multe mecanisme: creste permeabilitatea vaselor, crete degranularea mastocitelor,
scade pragului pentru durere a terminaiilor nervoase nvecinate. Prin scderea
pragului pentru durere a terminaiilor nervoase nvecinate stimuli mecanici care in
mod uzual nu determina durere sau stimuli termici uori pot provoca senzaie
dureroasa la locul de aciune.
58
112. Receptorii pentru durere
59
Atunci cnd gradul de activare ale SNC atinge un nivel maxim de alerta se activeaz
sistemul de control al durerii care implica mai multe structuri subcorticale.
Principalele structuri implicate in controlul durerii sunt:
Prin stimularea tegumentului nvecinat zonei dureroase prin manevre simple, frecare
sau scrpinare se poate obine o scdere a senzaiei dureroase. Senzaia tactila din
aceste zone perilezionale este transmisa prin fibre rapide mielinice II care vor stimula
neuroni inhibitori intermediari din MS. Neuronii inhibitori vor scdea pragul de
excitaie prin inhibiie directa a neuronilor de releu din coarnele dorsale implicai in
transmiterea dureri din aria excitata de stimulul dureros . Pe baza acestui mecanism
durerea este diminuata in cazul fiziokinetoterapie sau acupunctura.
60
peritoneu cu iritarea acestuia. Prin stimularea terminaiilor dureroase se obine o
durere extrema. Si alte structuri pot perfora si coninutul iritativ se vars in cavitatea
peritoneala: vezica biliara, apendicul, colonul, vezica urinara. -ischemia viscerala
determina o durere extrem de vie. Infarctul visceral poate cuprinde cordul (infarctul
cardiac), tubul digestiv (infarctul mezenteric), ficatul (infarctul hepatic), splina
(infarctul splenic). Prin necroza celulara produsa se elibereaz coninutul celular
bogat in K, adenozina. De asemenea celulele ischemice nc viabile elibereaz acid
lactic. Mediator eliberai cheam in aria de necroza celule inflamatorii care
elibereaz histamina, bradikinina.
Una dintre cele mai importante diferente intre durerea de supafata si durerea
viscerala este faptul ca leziunile viscerale foarte bine localizate determina rareori
durere severa (de ex un chirurg poate realiza o sectiune completa a intestinului unui
pacient constient, fara ca acesta sa resimta o durere semnificativa). In caz contrar,
orice element care stimuleaza difuz terminatiile nervoase libere pentru durere de la
nivlul unui viscer, determina durere care poate fi foarte puternica (de ex, ischemia
cauzata de obstructia aportului sangvin catre o arie larga a intestinului stimuleaza
simultan numeroase fibre nervoase difuze si poate conduce la aparitia unei dureri
extreme de severe).
61
116. Facilitarea durerii
Unele dintre substantele care produc durere de tip chimic sunt bradikinina,
serotonina, histamina, ionii de potasiu, acizii, acetilcolina si enzime proteolitice.
Aditional acestora, prostaglandinele si substanta P amplifica sensibilitatea
terminatiilor dureroase, insa nu le stimuleaza in mod direct.
62
119. Rolul inflamatiei in durere
SNV
121. Organizarea SNV simpatic
Corpii neuronilor simpatici preggl sunt localizati in coarnele laterale ale materiei
cenusii spinale de la nivelul tuturor segmentelor toracice si a primelor doua sau trei
segmente lombare. Componentele periferice ale SNV simpativ sunt: lantul de ggl
paravertebrali (3 cervicali, 10-12 toracali, 5 lombari, 4-5 sacrali), ggl prevertebrali
(celiac, mezenteric sup si mezenteric inf) si fibre cu originea in ggl si care se
distribuie catre diferite organe.
63
122. Organizarea SNV parasimpatic
64
De la nivelul lantului paravertebral, unele fb postggl au traiect retrograde catre nervii
spinali prin ramurile comunicante cenusii. Aceste fb simpatice sunt fb de tip C; au
dimensiuni foarte mici, care se distribuie catre toate regiunile corpului pe calea
nervilor care inerveaza musculature scheletica. Ele controleaza vasele sangvine,
glandele sudoripare si muschii piloerectori ai firului de par.
Neuronii postggl simpatici sunt adrenergici, in marea lor majoritate. Unele fb postggl
simpatice sunt colinergice. Aceste fb sunt lungi.
Spre deosebire de sistemul nervos simpatic, aici fibrele preggl au traiect neintrerupt
pana la nivelul organului caruia ii asigura inervatia. In peretele organului respectiv
sunt localizati neuronii postggl cu care fac sinapsa fb preggl. Fb postggl sunt scurte,
inervand organul respectiv. Deci, fb preggl sunt lungi, iar cele postggl sunt foarte
scurte.
Exista doua tipuri principale de receptori adrenergici: receptori alfa si receptori beta.
(Exista cate o subclasificare a fiecarui tip de receptori, respective receptori alfa1,
alfa2 si receptori beta1, beta2).
65
Sunt subimpartiti in receptori alfa1 si alfa2. Pentru acesti receptori are afinitate
norepinefrina.
Beta2 Beta1
Vasodilatatie Cardioacceleratie
Relaxare intestinala Cresterea fortei miocardice
Relaxare uterine Lipoliza
Bronhodilatatie
Termogeneza
Glicogenoliza
Relaxarea peretelui vezicii urinare
66
IP3 va creste concentratia de Ca intracelulara.
67
Neuronii pregg PS ce merg impreuna cu nervul cranian 9 sunt situati in nucleul
salivator inferior.
Musculatura neteda
134. Tipuri de muschi netezi
68
Muschi netezi unitari - termenul "unitar" nu se refera la fibre unice, ci la o
masa compacta de sute, miii de fibre ce se contracta unita
69
intalneste la nivelul intestinului. Potentialul de membrana cu unde lente nu este un
proces autointretinut care se propaga de-a lungul fb musculare, ci este mai degraba o
proprietate locala a fb musculare netede ce formeaza masa musculara.
Cauza ritmului cu unde lente este necunoscuta. S-a sugerat ca undele lente sunt
determinate de cresterea si descresterea activitatii de pompare a ionilor pozitivi
( probabil ioni de sodiu) in afara celulei prin membrana fibrei musculare.
Cand undele lente sunt suficient de puternice pot genera potentiale de actiune. Cand
varful potentialului negativ al undei lente de la interiorul membranei celulare se
deplaseaza catre valori pozitive ( crescand de la -60mV la -35mV) apare un pot de
actiune ce se propaga in intreaga masa musculara. Apoi se produce contractia.
Aceste unde sunt denumite si unde pacemaker.
70
scheletice. Totusi, canalele de Ca se inchid mai lent decat cele de sodiu si de
asemenea raman deschise mai mult timp. Acest comportament este responsabil de
durata lunga a pot de actiune cu platou generate la nivelul fibrelor netede.
De asemenea, o alta caracteristica importanta a influxului ionilor de Ca in timpul pot
de actiune este reprezentata de faptul ca acesti ioni pot actiona direct asupra
mecanismului contractil, determinand producerea contractiei. Ca indeplineste
simultan 2 functii.
71