Intr-o manastire vietuia un parinte sfant pe nume Agaton, vestit prin virtutile sale: smerenie si

rabdare. Odata, au venit la el cativa frati hotarati a-l ispiti. Acestia ii spun: Parinte, multi
vorbesc despre cuviosia ta ca esti clevetitor si ca neincetat osandesti pe semeni. A cugetat
batranul in sinea sa la acestea si zise in gandul sau: Oare, nu am osandit niciodata, macar in
gand, pe fratii mei? si le-a raspuns: Adevarat este ca sunt clevetitor si osandesc! Mai mult
decat acestea, esti si desfranat!, au continuat fratii. Sfantul Agaton si-a amintit atunci de
cuvintele Domnului: ca oricine se uita la femeie, poftind-o a si savarsit adulter cu ea in inima
lui (Matei 5, 28) si a recunoscut smerit: Adevarat este, sunt desfranat! Astfel, fratii au insirat
multe pacate, invinuind pe Sfantul Agaton ca le-a savarsit, si de care acesta se recunostea deplin
vinovat. In cele din urma, fratii i-au spus sfantului: nu vom ascunde de tine si aceasta, ca multi
socotesc ca esti eretic! Atunci ochii smeriti ai sfantului s-au aprins de ravna dumnezeiasca, iar
acesta, cu mana ridicata, le zise: Nu! Viu este Dumnezeu! Martor imi este ca nu sunteretic! S-
au mirat fratii de acest raspuns energic, neasteptat, si l-au rugat pe batran sa-i lamureasca de ce a
incredintat la toate invinuirile dintai, iar pe ultima a respins-o atat de hotarat. Atunci, Sfantul
Agaton le-a spus: Pacatele cele dintai de care m-ati invinuit le-am primit ca sa dobandesc
smerenie si pentru ca voi sa nu aveti o parere inalta despre mine; pe cel din urma insa, l-am
respins pentru ca erezia este indepartare de Dumnezeu, iar eu pazesc credinta sfanta, ca sa nu
pier impreuna cu ereticii!