Sunteți pe pagina 1din 5

- personaje de roman modern, obiectiv, realist-balzacian -

"Enigma Otiliei",
de George Calinescu
- roman modern, obiectiv, realist-balzacian
In 1932, George Calinescu (1899 - 1965) sustinea necesitatea aparitiei - in lite
ratura romana - a unui roman de atmosfera moderna, desi respingea teoria sincron
izarii obligatorii a literaturii cu filozofla si psihologia epocii, argumentand
ca literatura trebuie sa fie in legatura directs cu "sufletul uman". Prin romane
le lui, Calinescu depaseste realismul clasic, creeaza caractere dominate de o tr
asatura definitorie, realizand tipologii -avarul, arivistul, tipul feminitatii,
tipul retardatului, tipul fetei batrane-, modernizeaza tehnica narativa, foloses
te detaliul in descrieri arhitecturale si in analiza personajelor, inscriindu-se
astfel in realismul secolului al XX-lea, cu trimitere certa catre creatia lui B
alzac prin tema mostenirii, in jurul careia romancierul construieste imaginea so
cietatii burgheze din Bucuresti.
Personajele tipice, proprii realismului, sunt reprezentative pentru categorii so
ciale si psihologice, depasind astfel posibila trimitere catre clasicism datorat
a trasaturii dominante a personajelor. Eroii lui George Calinescu se inscriu in
tehnica moderna a realismului, definita prin utilizarea detaliului in trasat
uri fizice, gesturi, atitudini, comportament, mentalitate, limbaj si, nu in ulti
miul rand, prin evidentierea elementului genetic, toate aceste procedee artistic
e fiind definitorii in construirea caracterului personajelor.
Aglae Tulea este "baba absoluta, fara cusur in rau", asa cum o caracterizeaz
a Weissmann, este sora lui Costache Giurgiuveanu, mama a trei copii, Olimpia, Au
rica, Titi si sotia lui Simion Tuiea.
Portretul fizic este detaliat si are semnificatii indirecte pentru portretul
moral, fiind conturat in mod direct, tot prin ochii lui Felix, in ipostaza de p
ersonaj-martor: "cu parul negru pieptanat bine intr-o coafura japoneza", cu fata
"galbicioasa", cu "buzele subtiri", cu nasul incovoiat, obrajii brazdati de cut
e adanci sugereaza, indirect, ura si venin, invidie si artag. Ochii bulbucati ca
ai lui mos Costache, ilustreaza faptul ca George Calinescu utilizeaza ca proced
eu artistic de caracterizare si elemental genetic.
Gesturile, mimica, limbajul si intreg comportamentul, evidentiaza, indirect,
o femeie proasta, acra si vulgara, limitata in gandire si, ca toti membrii fami
liei Tulea, lipsita total de fantezie si de capacitate creativa.
Lacoma si obsedata de averea lui Costache, are un singur scop, pe care nu si
-l implineste: realizarea copiilor ei. Marginita, odioasa, meschina, inveninata
impotriva Otiliei, Aglae se opune cu tarie incercarii fratelui ei de a infia fat
a, amenintand licentios: "Cat traiesc eu, niciodata. Doar mai sunt legi in tara
asta, mai sunt tribunale. Il dau pe mana parchetului pe Costache, asta-i fac. L-
a ametit stricata asta. Cine stie ce-o fi intre ei".
Relatiile cu celelalte personaje difera in functie de interesele Aglaei, p
e care insa nu este in stare sa si le duca la indeplinire, dar scot in relief, i
n mod indirect, trasaturile definitorii ale eroinei. Dragostea pentru copiii ei
n-o umanizeaza, deoarece este incapabila sa perceapa corect problemele lor, ampl
ificandu-le defectele si neputintele. Este autoritara cu Titi si Aurica, indifer
enta fata de Olimpia, iar pe Simion il ignora cu desavarsire, el r
eprezentand numai pensia si banii pe care ii foloseste cu sentimentul ca i se cu
vin, ca sunt ai ei.
Dispretuieste orice preocupare intelectuala, considerand ca prea multa carte
strica mintile oamenilor, de aceea il intelege pe Titi, caruia-i curge sange di
n nas de prea multa invatatura, desi acesta implinise 22 de ani si ramasese repe
tent mereu, nereusind sa termine liceul. Proasta si rautacioasa, greseste profun
d in metodele de educatie, pe Titi il trimite sa se legene ca sa se linisteasca,
amplificandu-i astfel boala psihica, iar pe Aurica o indeamna sa-si gaseasca un
barbat si sa se marite, iubirea neintrand in calculele sale. Pe sotul ei, desi
bolnav, il dispretuieste, il ignora si il abandoneaza intr-un ospiciu, fiind tot
al lipsita de sentimente umane. Autoritara si plina de venin fata de toata lumea
, anihileaza personalitatea copiilor ei, pe care nu-i intelege.si care esueaza l
amentabil: Olimpia e parasita de Stanica, Titi cade tot mai mult in mania "legan
atului", iar Aurica ramane fata batrana.
Invidioasa si rea, o uraste profund pe Otilia, pe care o dispretuieste pentr
u ca e "orfana", o jigneste fara jena, spunandu-i "strieata" si "dezmatata", dan
d-o drept exemplu negativ Auricai. Fratele ei, Costache Giurgiuveanu, inseamna p
entru Aglae numai averea pe care spera s-o mosteneasca, fara s-o intereseze delo
c persoana lui. Atunci cand face atacul cerebral, Aglae se opune sa cheme un med
ic, deoarece tot moare, ce sa mai cheltuiasca bani.
Mediul ambiant este un alt procedeu artistic de caracterizare indirectd a Ag
laei, care evidentiaza trasaturi tipice ale personajului realist. Zgarcita si ra
pace, avida de bani si de avere, ea sfarseste prin a mosteni o casa veche si dar
apanata, fiind inselata de Stanica si de Costache, desi instalase in casa fratel
ui ei un adevarat cartier general, organizase un asediu militar, astfel ca nimen
i sa nu poata scoate nimic din casa, suspectand pe oricine, devenind ridicola si
cazand ea insasi in tesatura propriilor intrigi: "Olimpia, si tu Aurica, sa fit
i cu ochii in patru, sa nu ia cineva vreo hartie, vreun lucru, niciun cap de ata
, aici eu raspund, ca unica ruda mai de aproape".
Aglae se contureaza direct din opiniile altor personaje, rautatea structural
a si invidia inveninata fiind principalele trasaturi reflectate in constiirita c
elorlalti. Otilia spune ca este o "vipera", iar Weissmann o numeste "baba absolu
ta, fara cusur in rau". Stanica este uimit de rautatea soacra-si, "scarboasa fem
eie" si "veninoasa", iar atunci cand cheama doctorul pentru Simion si Aglae se t
ocmeste cu el, acesta constata cu dispret: "Aglae, soacra-mea, e o vrajitoare, n
-are inima nici de un gram. Ii moare barbatul si se tocmeste cu doctorul si e pl
ina de bani".
Aglae Tulea este un personaj grotesc, prin faptul ca nu are nicio trasatura
pozitiva, chiar calitatea de mama iubitoare este daunatoare si distructiva pentr
u copii.
Simion Tulea este sotul Aglaei si tatal celor trei copii, Olimpia, Aurica si
Titi. Fost mecanic, acum pensionar, devine senil si apatic, evoluand treptat sp
re nebunie, proces care ilustreaza naturalismul, ca formula estetica a modernism
ului. Starea lui se manifesta prin crize de melancolie sau, dimpotriva, de agita
tie, devine obsedat de mancare, se crede Iisus Hristos, lucreaza la gherghef fet
e pentru perne decorative, picteaza tablouri, copiind carti postale ilustrate. T
oate acestea o lasa total indiferenta pe sotia lui, pe care o interesau numai ba
nii, asa cum noteaza naratorui omniscient: "Aglae avea destula avere, stransa di
n chiar banii lui Simion, privat sistematic de orice placeri".
PortretuI fizic este conturat in mod direct prin ochii lui Felix, inca de la
inceputul romanului. Simion Tulea este "un barbat in varsta, cu papuci verzi in
picioare si cu o broboada pe umeri", cu mustati "pleostite si un mic smoc de bar
ba". Marginalizat de toata familia sa, Simion statea retras pe o canapea si "bro
da cu lana de felurite culori o bucata de etamina, intinsa pe un mic gherghef.
Intamplarile, faptele si comportamentul personajului creioneaza, indirect, o
personalitate labila si ignorata de intreaga familie. Simion se imbolnaveste, "
slabea vazand cu ochii", desi mananca incontinuu ca sa faca muschi, pe care-i ar
ata cu mandrie la toata lumea, devenind ridicol, deoarece era numai piele si os.
Opinia celorlalte personaje constituie un alt procedeu indirect de caracteri
zare a lui Simion Tulea. Stanica aduce un prieten doctor, nu prea indemanatic, c
are-i prescrie un regim alimentar, declarand ca nu e nimic grav, iar Aglae ii re
proseaza ca e ipohondru si ca se preface. Felix isi da seama ca batranul nu mai
e in toate mintile, pentru ca isi scotea afara rufaria si se plangea ca dusman
ii vor sa-i omoare hainele. Simion este din ce in ce mai bolnav, "cu fata supta
si cu parul foarte albit, avea o privire fanatica, de-o fixitate suparatoare". S
e credea Iisus, "purtatorul cuvantului dumnezeiesc" si spunea ca tocmai a inviat
: "Ieri am inviat". Nu are responsabilitate, nu constientizeaza statutul de tata
si nici nu-si iubeste copiii, iar pe Olimpia nu o recunoaste drept fiica lui. D
estinul sau este tragic, el innebuneste, este internat cu ajutorul lui Weissmann
intr-un ospiciu, unde este abandonat si uitat de intreaga familie.
Aurica Tulea este fiica cea mica a Aglaei, conturata in antiteza cu feminita
tea si delicatetea Otiliei, supusa de la inceput si pana la sfeirsit unui automa
tism psihologic si intruchipeaza tipul fetei batrane.
La sosirea sa in casa Giurgiuveanu, Felix, in ipostaza de personaj-martor, v
ede "o fata cam de treizeci de ani, cu ochii proeminenti ca si ai Aglaei, fata p
relunga, sfarsind intr-o barbie ca un ac, cu tample mari incercuite de doua siru
ri de-cozi impletite", aratand mult mai in varsta, deoarece este fardata striden
t, are trupul slab si uscat, parul rarit. De remarcat este elementul genetic, pr
in care se sugereaza, indirect, faptul ca trasaturile fizice accentueaza asemana
rea Auricai cu Aglae si din punct de vedere moral, reliefand rautatea si firea v
eninoasa care definesc ambele personaje. Acest procedeu este propriu naturalismu
lui, component al formulei estetice moderne, prin devierea psihologica a unor pe
rsonaje, proces motivat prin factorul ereditar, care se manifesta si la Titi Tul
ea.
Mediul ambiant este un alt procedeu artistic de caracterizare indirecta a Aurica
i, care evidentiaza trasaturi tipice ale personajului realist. Avida dupa barbat
i, este obsedata de maritis si vede in oricine un posibil pretendent, fara sa ia
in considerare dragostea, sentiment indestructibil intr-o casnicie. Insistentel
e ei insinuoase, comportamentul agasant de "fata cuminte" pun pe fuga toti barba
tii. Este "indragostita" din principiu, luand in calcul orice barbat aflat in pr
eajma: pe Felix il pandeste si-l hartuieste, de aceea tanarul " fugi pe poarta r
epede, in oras, cand simti ca se iveste Aurica prin fund"; pe Pascalopol, pe car
e nu-l intelege in dragostea lui pentru Otilia ("ce-o fi vazand Pascalopol la Ot
ilia?"); pe evreul Weissmann, pe care l-ar vrea de barbat chiar daca el este de
alta religie. Cand Titi se insoara dintr-o pura intamplare, ea o invidiaza pe An
a si exclama impresionata: "Ce fericiti trebuie sa fiti!".
Rautatea si ura ei se indreapta tot asupra Otiliei, despre care crede, ca si
mama sa, ca stie sa se agate de gatul barbatilor. Invidia ii intuneca judecata
in asemenea grad, meat se lanseaza in aprecieri defaimatoare, debiteaza invectiv
e, devenind nesuferita si artagoasa. Cand Otilia era mai mica, Aurica se duce la
ea la scoala si, intrebata fiind daca o cauta pe verisoara ei, ea raspunde mier
os: "Mda, [...] dar nu mi-e verisoara. E o fata pe care o crestem din mila. Numa
i de-ar invata."
Lipsita de farmec, generozitate, noblete, delicatetc si sensibilitate, ea seaman
a cu Aglae, fiind acra, rea, uracioasa si antipatica.
Cocheteaza disperata cu Weissmann, dar atunci cand face aluzii la o eventual
a casatorie, tanarul se sperie si pleaca repede. Dandu-si seama de diagnostic, F
elix constata profesional: "Trece printr-o criza sexuala. Trebuie neaparat sa pr
ofeseze amorul liber". Dupa un nou esec in cucerirea unui barbat, Aurica "fu pra
da unei nebunii mute, calme. Apoi capata o fizionomie desperata, patetica, [...]
se vopsi si mai violent pe fata si-si incepu turneele pe Calea Victoriei".
Plimbarile Auricai pe Calea Victoriei, in goana dupa barbati, devin din ce i
n ce mai dese si mai rapide, adevarate raiduri, ceea ce denota, indirect, disper
area nestapanita, obsesia, stari ce-i modifica vizibil fizionomia. Felix observa
ca Aurica se schimba "in chip sinistru", imbatraiiea de timpuriu, iar toate far
durile ei nu puteau ascunde asemanarea cu maica-sa. "Parul i se facea moale, mor
t, ca de peruca, grasimea ti reconstituia prematur masca senila a Aglaei". Ca pr
ocedeu artistic de caracterizare indirecta, elementul genetic este sugestiv pent
ru descendenta nociva a eroinei. Pascalopol este singurul care are indrazneala s
a-i spuna adevarul despre insuccesul ei la barbati, dar Aurica nu intelege nimic
din sfatul mosterului: "In genere, omul preocupat prea mult de problema succes
ului nu izbuteste. Barbatilor le plac femeile care nu umbla dupa ei, nepasatoare
. Cand o mama face prea multa valva cu intentia de a marita o fata, rateaza ches
tia, fiindca pretendentii se sperie." Ea ramane nemaritata si realizeaza, instin
ctiv, drama pe care o traieste din cauza unei mame posesive si autoritare, care-
i ingradise libertatea de gandire si de actiune. Cand Otilia, generoasa, ii daru
ieste planul, ea izbucneste intr-o efuziune sentimentala
sincera: "Totdeauna te-am iubit pe tine, ca ai fost sincera si n-am aprobat-o pe
mama. [...] Te fericesc in fond, ca esti libera si poti sa faci ce vrei. Daca n
-aveam eu familia pe cap, azi eram fericita .
Titi Tulea - tipul retardatului, este mezinul familiei Tulea, un tanar neput
incios, incapabil de a gandi ceva creativ.
Descrierea detaliata a infatisarii lui Titi este facuta de Felix, ca personaj-ma
rtor, cu prilejul primei sale vizite la familia Tulea. Tanarul era "mai in varst
a decat Felix cu cativa ani", avea "o usoara mustata si barbia despicata in doua
", semanand cu Simion la barbisonul abia schitat de cateva tuleie, reiesind de a
ici elementul genetic ca procedeu artistic de caracterizare indirecta, prin care
se sugereaza labilitatea psihica a personajului.
Mediul ambiant, ca procedeu artistic de caracterizare indirecta, evidentiaza
trasaturi tipice ale personajului realist. Titi este dominat de automatisme, ca
si tatal sau, copiaza note muzicale si carti postale, nu este in stare sa invet
e si ramane repetent de mai multe ori, fiind nevoit sa abandoneze scoala. Este i
ncurajat de mama sa, Aglae, in manifestarile psihice, cand, aflat in criza, se l
eagana ore in sir. Il mosteneste ereditar pe tatal sau, Simion Tulea, devenind t
reptat la fel de apatic si dezinteresat de tot ce se petrece in jurul lui, fiind
previzibila evolutia sa spre dementa senila. Acest procedeu este propriu natura
lismului, argument ce vine in sprijinul fornmlei estetice moderne, avand ca nucl
eu devierea psihologica a unor personaje. Titi se tulbura erotic, devenind irasc
ibil in preajma femeilor si, lipsit total de personalitatc, li cere sfatul si o
asculta pe Aglae chiar in relatiile amoroase, aceasta dirijandu-i intreaga viata
, ca autoritatea suprema cu care tanarul ii ameninta pe toti cei care-l supara:
"Va spun la mama!"
Olimpia Tulea (Ratiu) este fata cea mare a familiei Tulea si sotia lui Stani
ca Ratiu.
Portretul fizic evidentiaza elementul genetic in descendenta masculina si su
gereaza, ca procedeu artistic de caracterizare indirecta, firea placida a femeii
: "Olimpia semana in chip izbitor cu Simion si cu Titi, avand barbia despicata l
a fel, in doua, in chip suparator pentru o femeie. Era maslinie la fata si cam p
lanturoasa, si cativa peri ii conturau o usoara mustata. Sprancenele, ca si la T
iti, erau imbinate viguros deasupra nasului".
Tehnica detaliului releva caracterul eroinei, care vorbea "moale sententios
si cu o mare convictiune (convingere - n.n.)". Placida si lenesa, Olimpia nu are
energia de a se lupta pentru zestrea pe care i-o promisese Simion si de aceea S
tanica nu voia sa se casatoreasca legal cu ea, desi aveau un copil. Barbatul se
enerveaza din cauza nepasarii Olimpiei si o caracterizeaza direct ca "sta ca o d
obitoaca, nu cere nimic, nu descopera nimic, o sa moara toti si n-o sa-i ramana
niciun ac".
Dupa ce se casatoresc, Olimpia si Stanica vin mereu la masa la Aglae, uitand
cu desavarsire de copilul care avea numai doua luni. Relu moare din cauza negli
jentei si inconstientei Olimpiei, care "primi lovitura cu mare calm, aproape ca
o usurare". Iresponsabila si total lipsita de sentimente materne, Olimpia este "
nepasatoare, plictisita" la inmormantarea copilului si nici nu se gandeste ca ar
putea suporta ei cheltuielile.
Incapabila sa recepteze realitatea din cauza lenei structurale, nu-si da sea
ma ce se-ntampla nici atunci cand sotul ei o paraseste. Dupa ce Stanica fura ban
ii lui Giugiuveanu si devine bogat, constata ca Olimpia "il plictisea" si-i spun
e ca vrea sa se desparta de ea si "de jure". Ea isi inchipuie "ca bate campii ca
de obicei", asa ca, somnoroasa fiind, "casca lenesa si adormi adanc", fara sa i
nteleaga ceva din discursul lui Stanica. In cele din urma, ea accepta sa divorte
ze si astfel destinul ei se aliniaza aceluia al lui Titi si al Auricai.
Relatiile dintre membrii familiei Tulea sunt degradate, lipsite de sincerita
te si de legaturi afectuoase, asa cum remarca Felix: "Curioasa familie [...]. Ni
ciunul nu are cea mai mica iubire pentru ceialalt, toti se barfesc si se urasc".
In 1932, vorbind despre directia pe care trebuie sa o urmeze romanul romanes
c, daca sa fie balzacian, stendhalian, tolstoian sau proustian, George Calinescu
argumenta ca "trebuie sa fim cat mai originali, si ceea ce confera originalitat
e unui roman nu este metoda, ci realismul fundamental, [...] literatura nu e in
legatura cu psihologia, ci cu sufletul uman".