UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANA
FACULTATEA DE LITERE
DISCIPLINA: ETNOLOGIE I FOLCLOR
Mitul jertfei n balada popular
Monastirea Argeului
STUDENT: Alexandra-Gabriela ROU
Anul I, IFR
2017
Mitul jertfei n balada popular
Monastirea Argeului
1. Geneza baladei
Arhaismul imaginilor si simbolurilor prezente in balade este din abundenta confirmat de
practicile si credintele in legatura cu sacrificiile de constructie. Se stie ca asemenea credinte se
gasesc aproape peste tot in Europa cu toate ca ele n-au dat nastere unei literaturi populare
comparabile cu cea din sud-est.1 Motivul unei constructii a carei terminare cerea un sacrificiu
uman este atestat in Scandinavia si la finici, la letoni si la estonieni, la rusi si la ucraineni, la
germani, in Franta, in Anglia, in Spania. Tema desavrsirii unei constructii prin imolare a gasit
mediul favorabil cristalizarii n opere epice, n spatiul balcanic, fiecare popor adaptnd-o propriei
sale forma mentis. Numarul variantelor descoperite n acest spatiu al Europei o dovedeste: 311
grecesti, 165 romnesti, 87 bulgare, 38 maghiare, 37 srbo-croate, 19 albaneze, 5 aromne si 4
tiganesti2.
Cu privire la geneza baladei, mai multi folcloristi romni si straini, printre care L.
Saineanu, M. Arnaudov, G. Cocchiara, P. Caraman, la sfrsitul secolului al XX-lea, au emis
ipoteza ulterior acceptata de majoritatea folcloristilor conform careia variantele balcanice ar
fi avut drept prototip versiunea greaca.
Analiznd critic teoria lui Petar Skok, formulata n 1929, care sustine ca balada a fost
creata si raspndita de catre zidarii aromni, Petru Caraman demonstreaza, pornind de la
antroponimul Manole si de la simplitatea textului, ca balada a aparut n spatiul Greciei. El afirma
ca antroponimul Manole este caracteristic onomasticei grecesti si n acelasi timp prezinta
fonetism grecesc pur si ca personajul Manole contrar parerii curente a fost de asemenea
foarte cunoscut n trecut traditiei populare grecesti si legendei cntec, de unde mai trziu a fost
nlocuit cu alte nume.3
1 Mircea Eliade, De la Zamolxis la Genghis-Han, Editura Humanitas, Bucureti, 1995, p. 190.
2 Cf. Ion Talos, Mesterul Manole. Contributie la studiul unei teme de folclor european, Editura Minerva,
Bucuresti, 1973, p. 139.
3 Petru Caraman, Studii de folclor, vol. I, Editura Minerva, Bucuresti, 1987, p. 188.
Deci, daca acest autohtonism grecesc al lui Manole se verifica integral, atunci nseamna
ca nasterea baladei, al carei erou e la origine acest personaj, a putut avea loc pe pamntul
grecesc.4
Cum nsa ipoteza aceasta nu o considera suficient de temeinica, cercetatorul adauga un
aspect pe care-l considera decisiv: Dintre toate popoarele din sud-estul Europei, care cunosc
balada cu motivul zidirii unei femei, la nici unul nu aflam tema epica n simplitatea celei
grecesti. Pe lnga aceasta, cntecul neogrecesc poarta n el nca unele trasaturi de asprime
rudimentara, prin care strabate pna-n vremea noastra, adesea foarte putin atenuata, ceva din
atmosfera de cruzime fatala si barbara a stravechii credinte, de pe cnd ea era o realitate de fapt,
ce stapnea tiranic sufletul popular. Este, dupa noi, o netagaduita dovada a primitivismului
variantei grecesti. Ea apare ca o prima etapa de concretizare n forme poetice durabile a legendei
captate de-a dreptul din izvorul superstitiei, fara intermediar. La celelalte natii cum e la romni,
srbo-croati si bulgari balada e mult mai evoluata. Ea a ajuns aici la dezvoltari estetice
superioare, care o asaza printre cele mai desavrsite realizari ale eposului popular. La toate
aceste popoare, nsa, observam n acelasi timp ca schema generala a baladei este tema greceasca.
Prin urmare, cu cea mai mare probabilitate, grecii au fost creatorii cntecului epic al Mesterului
Manole.5
Preocupat de problema genezei, dar depasind-o, Petru Caraman considera ca romnii au
avut un rol semnificativ n raspndirea baladei despre jertfa zidirii pe teritoriul balcanic. De
asemenea, el reliefeaza caracterul eroic al versiunii din Romnia si valentele estetice: E vorba
aici de opera unor zidari vestiti si, n special, a mesterului arhitect. Acesta e un erou, un supraom.
Se afla n contact cu divinitatea sau cu anumite genii aproape el nsusi geniu. Iar pe de alta
parte, sotia arhitectului, alt personaj superior concretizare a devotamentului fara de margini
fata de sot si a dragostei de mama, care, fiind sacrificata, nu plnge moartea ei, ci jalea despartirii
de copilul iubit si soarta lui. Aceste personaje se proiecteaza pe fondul sumbru al unui dureros
conflict dintre om si destin , ce se rezolva cu mpacarea, printr-o eroica resemnare a omului,
care consimte la jertfa.6
O viziune interesanta asupra versiunii romnesti a baladei exprima Lucian Blaga, care,
din perspectiva filozofului culturii, n studiul Spatiul mioritic (1936) vorbeste despre vechimea
geologica a mitului, ale carui ramasite s-au pastrat la popoarele europene pna n Evul mediu:
Motivul jertfei umane pentru o cladire dateaza din vremuri geologice, cnd omul credea ca
4 Ibidem, p. 189.
5 Ibidem.
6 Ibidem, p. 164.
trebuie sa-si asigure pe aceasta cale lacasul de puterile rele ale pamntului si de zeitatile
ntunericului. n evul mediu se mai gasesc la multe popoare europene ramasite, cnd lamurite,
cnd vagi, ale acestui obicei sau alea acestei credinte. Motivul sacrificiului uman pentru o
cladire, nespus de primitive n esenta, s-a pastrat poetic prelucrat aproape la toate popoarele din
sud-estul european.7 Judecnd motivul din perspectiva sofianica (prin sofianic Blaga
ntelegnd o determinanta stilistica, ipostatica de mari posibilitati creatoare a spiritului
popular est si sud-est european), el observa ca prin sublimarea acestuia balada romneasca
primeste o nota specifica, ntruct numai poporul romnesc a crezut ca jertfa tine cumpana unei
fapte ceresti. Mesterul Manole si jertfeste sotia pentru o biserica. Iata o sublimare sofianica a
stravechiului motiv de aproape incredibila cruzime. Adnc statornicita trebuie sa fi fost
orientarea sofianica n sufletul poporului romnesc, daca el a stiut sa mprumute aceasta
transfigurare unui motiv, cu care s-au luptat fara putinta de sublimare, toti vecinii sai, naufragiati
n practicitate sau n medievalism eroic.8
Un alt cunoscut exeget al baladei, D. Caracostea, n studiul Material sud-est european si
forma romneasca Mesterul Manole (1942) analiznd comparativ versiunile balcanice, observa
ca unele pun accentul pe trasaturile realiste ale sotiei mesterului (cele bulgaresti, maghiare),
altele evidentiaza iubirea femeii pentru copii si sentimentul de rusine al sotiei (cele srbesti) sau
contin aspecte exterioare dramei (mesterul si pacaleste sotia cu inelul cazut la temelia
constructiei, cum se ntmpla n variantele grecesti). Spre deosebire de acestea, balada din spatiul
autohton, care releva drama launtrica a celui nevoit sa jertfeasca, o considera, ca realizare
artistica, superioara: Comparata cu toate celelalte tipuri si variante sud-dunarene, balada
plasmuita la noi si pentru noi se asaza n chip firesc n fruntea tuturor. Faptul ca, potrivit tipului
nostru romnesc, ea pune pe primul plan framntarea, vina si caderea tragica a mesterului, nu
aduce nici scadere figurii att de duioase si umane a sotiei. Soarta amndurora este nedespartita.
Iar faptul ca totul este privit din perspectiva sfsierii launtrice a mesterului, da baladei orizont si
nteles adnc.9
Despre valoarea deosebita a versiunilor romnesti scrie si Mircea Eliade, care considera
balada superioara nu numai din punct de vedere al echilibrului si expresiei artistice, ci si
datorita continutului sau mitic si metafizic10, opera aceasta fiind ea nsasi un produs folcloric
7 Lucian Blaga, Spatiul mioritic, n Opere, vol. 9, Trilogia culturii, Editura Minerva, Bucuresti, 1985, p. 250.
8 Ibidem.
9 D. Caracostea, Poezia traditionala romna, vol. II, Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1969, p. 220.
10 Mircea Eliade, Comentarii la Legenda Mesterului Manole, n vol. Mesterul Manole, EdituraJunimea, Iasi, 1992,
p. 74.
de tip cosmogonic, deoarece jertfa zidirii este o imitatie omeneasca a actului primordial al
creatiei Lumilor.11 Ca atare, sacrificiul omenesc se afla la baza oricarei activitati initiale, deci
ori de cte ori se repeta gestul Creatiei.12
Mircea Eliade considera ca originea baladei se afla la greci, nsa forma ei desavrsita este
cea romneasca. De asemenea, ntr-un substrat cultural stravechi, mostenit de popoarele
balcanice, vede elementul principal al unitatii spirituale a acestor popoare, caci, desi riturile de
constructie exista n spatii vaste, totusi nicaieri n afara de balcani si tarile romnesti, legendele
derivate din aceste rituale nu au dat nastere la produse literare autohtone.13 Acest fapt l
determina pe istoricul religiilor sa considere ca popoarele din sud-estul Europei, si ndeosebi
romnii pentru ca la romni gasim balada desfasurata, cuprinznd toate elementele teoretice
ntr-o magnifica sinteza si au n legenda Mesterului Manole unul dintre miturile centrale ale
spiritualitatii lor.14 Alegerea si fructificarea acestui mit cu radacini ntr-o metafizica straveche,
ecumenica, n aceasta zona a lumii, nu sunt ntmplatoare, deoarece el (mitul) satisfacea o
anumita nevoie spirituala, ntlnea o rezonanta pe care n-o ntmpina aiurea.15 Mai mult,
romnii si popoarele sud-dunarene au regasit n mitul acesta al mortii creatoare propriul lor
destin puternic marcat de istoria dramatica.
n legatura cu valorificarea mortii, Eliade face cteva observatii interesante despre
Miorita si Mesterul Manole, cele doua creatii de seama ale spiritualitatii populare romnesti.16
n Miorita, ideea de reintegrare n Cosmos prin moarte i se pare evidenta si numai pentru
un cercetator superficial, care ar judeca prin criterii empiriologice, prezenta aceasta a mortii ar
putea nsemna nsa o viziune pesimista a lumii, a rarefiere a debitului vital, o deficienta
psihica.17 Prin urmare, n balada pastoreasca, moartea nu este negativa, ea este o calma
rentoarcere lnga ai sai.18 n Mesterul Manole, moartea este creatoare, ca orice moarte
rituala si n aceasta identifica o conceptie erotica si barbateasca a mortii. Romnul nu cauta
11 Ibidem, p. 84.
12 Ibidem, p. 90.
13 Ibidem, p. 129.
14 Ibidem.
15 Ibidem, p. 130.
16 Ibidem.
17 Ibidem.
moartea, nici n-o doreste dar nu se teme de ea; iar cnd e vorba de o moarte rituala adauga
savantul o ntmpina cu bucurie.19 Aceasta opinie a lui Eliade se opune celei formulate de
Emil Cioran care scrie despre scepticismul teluric si subteran al Romniei, un scepticism
suferind, crispat, lipsit de dragalasenie si de eleganta (Schimbarea la fata a Romniei, 1943).
Analiznd riguros, profund ndeosebi balada despre jertfa imolarii, din perspectiva miturilor,
riturilor si a credintelor, desigur punctul de vedere al celui care a cercetat religiile lumii ni se
pare mult mai apropiat de adevarata dimensiune a spiritului romnesc.
2. Motivul mitic al jertfei
Mitul jertfei zidirii este un mit caracteristic pentru zona sud-est europeana cu o mare
pondere ca motiv in folclorul literar si in literatura culta romaneasca. Acesta a fost studiat de
numerosi cercetatori, care au relevat particularitatea sa la fiecare si cu deosebire originalitatea
modului romanesc. In timp ce, s-a aratat, in baladele straine care trateaza motivul, sacrificiul e
impus de o constructie utilitara (un pod, o cetate), in balada romaneasca este ceruta o creatie si
cu finalitate artistica. Cand constructia este gata, voievodul ii intreaba pe mesterii aflati inca pe
acoperis, daca pot construi un edificiu si mai frumos , la care ei raspunzand afirmativ, domnul da
ordin sa fie rasturnate schelele pentru ca cei noua mesteri mari si Manole sa nu mai poata
cobori. Ei incearca sa se salveze punandu-si aripi de sindrila, dar se prabusesc si mor, reeditand
mitul lui Icar, alt motiv al baladei care lipseste in variantele sud-dunarene. Reactia Anei, sotia lui
Manole, in timpul zidirii este deasemenea diferita: nu tipete, nu blesteme, la fel ca in amintitele
balade straine, ci o durere adanca si discreta, plina de o duioasa, delicata si reciproca iubire fata
de sot, de supunere in fata sacrificiului socotit inevitabil. Evident, motivele mitice constituie
numai punctul de plecare si ofera cadrul general al conflictului dramatic. Sotia mesterului venea
numai sa isi vada sotul, pe cand in drama lui L. Blaga, Mira soseste cu scopul de a-l ajuta cu
18 Ibidem.
19 Ibidem.
dorinta de a impiedica un eventual sacrificiu omenesc. Motivul jocului din scena zidirii Mirei
este deasemenea o inovatie a lui Lucia Blaga. In drama, zidarii raman in viata, martori ai
efortului creator: marile izbanzi ale omului, asupra lui si asupra materiei cer ca o necesitate viata
creatorului.
Motivul mitic al facerii, al constructiei ridicate prin sacrificiu este ntlnit n Oceania,
Indonezia, Africa, la multe dintre popoarele europene, deci ntr-un spatiu geografic foarte extins.
Cosmosul a aparut ca urmare a jertfei unui zeu, a unui Urias primordial. La fel, prin sacrificiu, au
aparut rasele omenesti si plantele. Riturile de constructie din spatial european si au izvorul
spiritual n acest orizont mitic, ntruct, asa cum lumea a aparut prin sacrificiul primordial al unei
zeitati, orice constructie necesita jertfirea unei fiinte.
La nceput jertfa era o fiinta omeneasca, apoi treptat ea a fost nlocuita cu un animal, cu o
pasare sau chiar cu umbra captata prin practicarea anumitor ritualuri. Un vnzator de umbre
masura umbra oamenilor pe furis si o vindea zidarilor pentru a o ngropa la temelia viitoarei
constructii. Se credea ca umbra ar fi o parte a fiintei omului, o proiectie a sufletului sau, dupa
cum remarca James Frazer n Creanga de aur: Daca umbra sa este calcata n picioare, lovita sau
strapunsa, omul va simti rana ca si cnd ar fi suferit-o propriul corp, si daca este despartita de el
n ntregime (fapt pe care l crede posibil), va muri.20 ngroparea umbrei echivala cu ngroparea
sufletului omului care n mai putin de 40 de zile murea si devenea spirit protector al constructiei.
Prin reiterarea actului ritualic se prelungeste cosmogonia. Mai mult, orice cladire (casa,
palat, templu sau cetate) era o imagine a universului, un centru al lumii. n spatiul sud-est
european aceasta viziune capata o dimensiune de natura sacra, pentru ca pna foarte de curnd,
lumea era constienta n aria balcano-danubiana ca o biserica sau o manastire reprezentau la fel de
bine Cosmosul, ca si Ierusalimul ceresc sau Paradisul: avea loc, n acest caz, o constientizare a
simbolismului arhitectonic si iconografic prezent n constructiile sacre, si aceasta constientizare
se opera att pe calea experientei religioase (liturghie), ct si pe calea culturii traditionale
(teologie).21
n spatiul european sunt numeroase legendele cu privire la jertfele umane necesare
construirii cetatilor, podurilor, castelelor si oraselor. n Germania si n Franta a circulat multa
vreme o legenda despre un pod facut de diavol ntr-o noapte, n schimbul primului suflet care
avea sa treaca n urmatoare zi peste el. Si la temelia Palatului Regal din Madrid fantezia populara
a asezat o victima omeneasca. Povestea mitului jertfei pentru creatie se tese la greci n jurul
20 James Frazer, Creanga de aur, vol. II, Editura Minerva, Bucuresti, 1980, p. 118.
21 Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, Editura Humanitas, Bucuresti, 1995, p. 60.
ridicarii podului Arta din Epir, al turnului din Cettinge (Muntenegru) la srbi, al cetatilor Deva si
Rozafat la maghiari si albanezi.
Varianta srbeasca a baladei populare despre zidirea cetatii Scutari, cunoscuta n aria sud-
est europeana, mai ales dupa publicarea ei de catre Vuk Karadic, are la baza, asemenea baladei
romnesti a mesterului Manole, mplinirea actului creator prin sacrificiu maxim. De trei ani,
craii-frati Vukain, Goiko si Ugliesa lucrau cu trei sute de zidari la naltarea cetatii Scutari, pe
malul Boianei. nsa o zna surpa noaptea ceea ce ei ridicau ziua. n al patrulea an, Vila (zna) le-
a poruncit sa zideasca n temelie doi frati gemeni, Stoian si Stoiana. Cel trimis sa colinde lumea
se ntoarce dupa trei ani fara sa-i fi gasit. Atunci zna le cere fratilor sa fie zidita n temelie sotia
aceluia care n urmatoarea zi va veni prima cu merinde pentru lucratori. Fratii jura sa pastreze
taina, dar numai Goiko si respecta cuvntul dat si sotia lui va fi imolata. n prim plan autorul
anonim situeaza disperarea zbuciumul femeii sacrificate.
3. Consideraii finale
Sub forma de ritual atenuat, de legenda sau de vagi credinte, sacrificiile de constructie se
regasesc aproape pretutindeni in lume. S-a cules un numar destul de mare de fapte in India
moderna, in care credinta a avut desigur o realitate rituala in timpurile vechi. Se intalnesc
sacrificii in culturile mesoamericane, si de asemenea in Oceania si Polinezia, in Indochina, in
China si in Japonia. Toate aceste aspecte depind in ultima instanta de o ideologie comuna pe care
o putem rezuma in felul urmator: pentru a dura, o constructie (casa, lucrare tehnica, dar si opera
spirituala) trebuie sa fie animata, adica trebuie sa primeasca in acelasi timp viata si suflet.
Transferul sufletului nu este posibil decat pe calea unui sacrificiu; in alti termeni, printr-o
moarte violenta. Se poate spune ca victima isi urmeaza existenta dupa moarte, nu in corpul sau
fizic, ci in corpul cel nou constructia pe care a animat-o prin jertfa ei; se poate chiar vorbi de
un corp arhitectonic substituit corpului carnal. Transferul ritual al vietii prin intermediul
sacrificiului nu se limiteaza numai la constructii (temple, cetati, poduri, case) si la obiectele
utilitare: se imoleaza de asemenea victime umane pentru a asigura succesul unei operatii sau
chiar durata istorica a unei intreprinderi spirituale.
Bibliografie:
1. Blaga, Lucian Spatiul mioritic, n Opere, vol. 9, Trilogia culturii, Editura Minerva,
Bucuresti, 1985.
2. Caraman, Petru Studii de folclor, vol. I, Editura Minerva, Bucuresti, 1987.
3. Caracostea, D. Poezia traditionala romna, vol. II, Editura pentru Literatura, Bucuresti,
1969.
4. Eliade, Mircea, Comentarii la Legenda Mesterului Manole, n vol. Mesterul Manole,
Editura
Junimea, Iasi, 1992 .
5. Eliade, Mircea, De la Zamolxis la Genghis-Han, Editura Humanitas, Bucureti, 1995.
6. Frazer, James, Creanga de aur, vol. II, Editura Minerva, Bucuresti, 1980.
7. Talos, Ion Mesterul Manole. Contributie la studiul unei teme de folclor european,
Editura Minerva, Bucuresti, 1973.
