Stilul Art Nouveau

Stilul Art Nouveau, aprut la sfrsitul anilor 1890, a durat mai putin de un
deceniu, dar n acest rstimp trsturile sale de baz au ptruns n toate aspectele artei si
design-ului.
n 1895, un negustor de art de origine german, Samuel Bing, a inaugurat o
galerie de art la adresa 22 Rue de Provence, Paris. Cunosctor al artei japoneze, el s-a
hotrt s-si dedice noua afacere ultimelor tendinte din art si arta aplicat, si din aceast
cauz si-a numit galeria LArt Nouveau Noua Art.
Expozitia cu care si-a inaugurat galeria a prezentat o varietate uimitoare de
tablouri, sculpturi, ilustratii, ceramic, sticlrie si mobilier, n stiluri foarte diferite. n
ciuda diversittii, multe exponate aveau dou elemente comune: respingerea realismului
traditionalist n favoarea imaginilor exotice si simbolice, si o fascinatie dat de
potentialul decorativ al liniilor curbe, iesite n relief. Aceste dou elemente au devenit
definitorii pentru stilul care a devenit ulterior cunoscut sub denumirea galeriei lui Bing
Art Nouveau.
ncepnd cu perioada renascentist, arta occidental a fost dominat de idealul
realismului. Artisti precum Caravaggio (1571-1610) erau renumiti pentru capacitatea de a
reproduce pe pnz imagini tridimensionale. n secolul al XIX-lea societatea artistic a
privit pictura ca reprezentare a realittii, fiind apreciate imaginile aproape fotografice,
cum ar fi cele realizate de Ingres (1780-1867). Chiar si revolutionarii care se mpotriveau
stilului academic, cum ar fi grupul artistilor cunoscuti ca impresionisti, au fost tentati s
reflecte lumea vizibil, considernd c tehnicile lor de lucru creau perceptii senzoriale
mai pline de acuratete.
Aceast aplicare asupra realismului a ridicat statutul picturii de sevalet mult
deasupra celorlalte arte decorative, astfel nct artistii cei mai talentati se aplecau asupra
picturii. Inevitabil artele decorative - si talentul pentru desenul abstract pe care acestea le
presupun au avut de suferit. Pe la mijlocul secolului XIX s-a deschis o prpastie ntre
pictorii de sevalet, considerati artisti adevrati, si specialistii n artele decorative, vzuti
ca mestesugari.
Consecintele acestei tendinte au avut o important deosebit asupra evolutiei
stilului Art Nouveau.
Personalitatea cea mai reprezentativ pentru aceast tendint a fost: William
Morris (1834-1896). Dezamgit de prostiile agitate de productia industrial de mas,
Morris considera c arta si design-ul erau inseparabile si c toate artefactele utilizate n
viata cotidian ar trebui s poarte amprenta unui artist.
n consecint, Morris a nsusit si s-a perfectionat n mai multe mestesuguri, printre
care tmplria, sticlria si pictura pe sticl, si n anii 1860 a nfiintat un atelier dedicat
fuziunii diferitelor arte si mestesuguri. Morris nsusi excela n realizarea tapiseriilor si
materialelor destinate tapiteriilor, utiliznd modele ntortocheate, repetitive, inspirate din
natur - multe dintre acestea se mai produc si astzi.
 Un colaborator al su a fost un coleg din perioada de ucenicie, Edward Burne-
Jones (1833-1898), al crui stil de decoratiune se baza pe ilustrarea neo-mediavalismului
n stil prerafaelit. La fel ca Morris, Edward Burne-Jones era puternic influentat de
manuscrisele ilustrate medievale si fcea adesea apel la liniile lungi, unduitoare. Acest
mod de abordare grafic a fost o consecint fireasc a lucrului n alb-negru pentru
publicatiile tiprite, dar i-a influentat si pictura prin crearea unor efecte ornamentale
complet strine stilului academic al acelei perioade. mpreun, Morris, Edward Burne-
Jones, si colegii lor au format miscarea pentru art si mestesuguri, care urma s aib o
important deosebit asupra evolutiei stilului Art Nouveau.
n restul Europei, convenientele artistice erau atacate din cu totul alte directii.
Pictorii anilor 1880 si 1890 au nceput s se ndoieasc de estetica pur a
impresionismului si au nceput s realizeze picturi care reflectau ideile si tririle lor.
Eliberati de nevoia de a reproduce realitatea vizibil, acesti artisti cunoscuti ca
simbolisti si nabisti au creat imagini ondulate, semi-abstracte, care subliniaz natura
bidimensional, decorativ a picturilor pe pnz si care, la fel ca Morris sau Edward
Burne-Jones, s-au bazat pe latura grafic a liniilor.
n 1891 Edward Burne-Jones a fost vizitat n atelierul de un agent de asigurri de
19 ani, Aubrey Beardsley (1872-1898) care a venit s-i arate cteva schite. Edward
Burne-Jones a fost impresionat si l-a ncurajat pe Beardsley s realizeze o serie de 350
ilustratii n tus negru pentru opera lui Malory, La Mort dArthur. Inevitabil, aceste
ilustratii erau ecoul stilului medieval al lui Edward Burne-Jones, ns ele au artat si
influenta stampelor japoneze, prin simplitate, elegant si stil decorativ. n 1893,
Beardsley a reunit aceste influente ntr-un stil personal, sofisticat, n ilustratiile pentru
Salome, opera lui Oscar Wilde. Desi a lucrat n exclusivitate n alb si negru, el a creat
imagini de neuitat ale decadentei si luxului, utiliznd modele semi-abstracte, construite
din linii lungi ntretiate de diverse forme. Nu a utilizat nuantarea, ci negrul cel mai
intens, albul pur si linia protuberant.
Lucrrile lui Beardsley au provocat imediat senzatie n lumea artei si stilul lui
nvalnic a nceput s si fac aparitia n ntreaga Europ n lucrrile pictorilor, design-
erilor si arhitectilor. Artistul olandez Jan Toorop (1858-1928) a introdus acest stil n
tablourile sale simbolistice, decorative dar tulburtoare, cum ar fi Cele trei mirese
(1893), n timp ce la Berlin pictorul norvegian Edvard Munch (1863-1944) a folosit
acelasi stil pentru a exprima dezechilibrul psihic n |iptul, pictat n 1893.
Unul dintre exponentii cei mai de succes din arhitectura noului stil a fost
belgianul Victor Horta (1861-1947), care a utilizat stilul Art Nouveau pentru a exploata
posibilitatea constructiilor din otel si sticl ntr-o serie de cldiri, hoteluri si birouri
construite n Bruxelles. Una dintre primele lui lucrri a fost Maison Tassel, n care
arhitectul a introdus un motiv repetitiv protuberant pentru a transforma structura simpl a
unei case tipice de la oras ntr-o compozitie artistic armonioas. Initial, modelul apare pe
fatad si se prelinge n holul de intrare, pentru ca mai apoi s nvluie scrile centrale, de-
a lungul tavanelor si a podelelor ntr-un desen motiv perfect integrat, creat din fier,
tencuial si pictur.
n cldirile proiectate de Horta, linia grafic Beardsley este transformat n ceva
organic, ca o plant agttoare care se ncolceste. Aceast tendint a fost preluat de
arhitectul parizian Hector Guimard (1867-1942), celebru mai ales pentru statiile de
metrou proiectate de el. Cele mai simple dintre acestea sunt ceva mai mult dect niste
tulpini stilizate de plante ce formeaz arcade care ncadreaz intrrile n metrou; cele mai
ambitioase sugereaz sau au sugerat niste verze sau plante de rubarb, realizate din
sticl si fier. Efecte asemntoare apar si la alte cldiri din Paris dar si n mobila si
decoratiunile interioare realizate de Guimard.
Expresia organic a arhitecturii Art Nouveau a fost dus pn la extrem de
spaniolul Antonio Gaudi (1852-1926) ale crui lucrri uimitoare decoreaz strzile
Barcelonei. Lucrrile lui timpurii, cum ar fi Casa Vicens (1878-1880), sunt structuri
geometrice, bogat decorate, puternic influentate de creatia maur. n lucrrile ulterioare
ale lui Gaudi structura si motivele decorative sunt integrate n forme vegetale alambicate,
umflate, care par a fi rsrit pe pmnt peste noapte, ca niste ciuperci uriase.
Cele mai izbitoare lucrri ale lui Gaudi, cum ar fi catedrala neterminat La
Sagrada Familia, nssi conceptia cldirii este organic, astfel ntreaga structur pare a fi
vie. La Sagrada Familia a fost nceput n 1884 ns la moartea lui Gaudi fusese terminat
doar una dintre cele patru fatade proiectate. Lucrrile continu si astzi, dar constructia se
nalt foarte ncet din cauza complexittii arhitecturale dat de caracterul ei organic.
Modelele repetitive ale arhitecturii obisnuite nu pot fi folosite deoarece ar strica
fluiditatea ntregului concept, astfel, practic, ntreaga constructie trebuie sculptat
manual. ntr-adevr, Gaudi a fost unul dintre putinii arhitecti cu viziunea si druirea
necesar executrii unor cldiri de mari dimensiuni n adevratul stil Art Nouveau; alti
arhitecti au avut tendinta s-si piard inventivitatea atunci cnd trebuia s execute lucrri
mai mari dect o simpl fatad a unei cldiri.
Altfel stteau lucrurile cu desing-ul intern si al mobilei: dimensiunile mai mici si
materiale usor prelucrabile i-au ncurajat pe design-erii Art Nouveau s fie mai meticulosi
n lucrrile lor. Artisti si design-eri ca Henry Van de Velde (1863-1957) au realizat tipare
izbitoare, de mare efect, pentru birouri, sfesnice, candelabre si tacmuri. Acesti design-eri
novatori nu erau ns pe placul tuturor. Walter Crane, unul dintre continuatorii lui William
Morris, numeau stilul Art Nouveau ca acea boal decorativ stranie si, multi considerau
imaginile create de Beardsley, Munch sau Toorop mai degrab grotesti, iar formele
organice umflate ale lui Guimard si Gaudi respingtoare. ntr-adevr, n minile unor
artisti cum ar fi Van de Velde, linia organic pare s ocupe fiecare spatiu disponibil al
paginii, lsnd o impresie de dezordine studiat, de mzgleala plin de fantezie.
n cazul lui Charles Rennie Mackintosh (1868-1928) nu au existat asemenea
probleme de estetic. Lucrrile lui exemplific latura mai moderat, mai sofisticat, de
influenta japonez a stilului Art Nouveau fat de elementele decadente, senzuale ntlnite
n lucrrile lui Beardsley si a continuatorilor acestuia.
Alturi de sotia lui Margaret Macdonald (1865-1933), de sora acesteia, Frances
(1874-1921) si de sotul lui Frances, Herbert McNair (1870-1945) Macintosh a pus bazele
unui stil de arhitectur, decor si design rafinat, mai aerist, rectiliniu (caracterizat de linii
drepte). Cei patru au lucrat mai ales n Glasgow, prelund diferite contracte, cum ar fi
decorarea celebrelor Willow Tea Rooms din Buchanan Street unde peretii erau
mpodobiti cu siluetele feminine alungite, mbinate cu motive de plante stilizate, reliefate
pe fundalul plan de influent japonez. Acelasi motiv cu plante apare si pe usile cu
vitralii, delimitate de tije verticale de metal sau pe mobilierul salonului pentru servire a
ceaiului.
Acelasi stil poate fi regsit n ceea ce probabil reprezint lucrarea cea mai
ambitioas si mai trainic a lui Macintosh - Scoala de Art din Glasgow. n aceast
constructie, nssi structura monumental este auster si practic, nesemnnd deloc cu
formele originale utilizate de Guimard sau Gaudi, ns motivele repetitive n form de
plant alungit reapar sub forma armturilor din fier forjat, att n interiorul ct si n
exteriorul cldirii.
Stilul rectiliniu al lui Macintosh si al colegilor acestuia au influentat major
lucrrile lui Gustav Klimt (1862-1918), probabil cel mai desvrsit dintre pictorii stilului
Art Nouveau. n lucrrile lui cele mai caracteristice, Klimt a preluat modelul formei
feminine alungite, mpodobindu-l cu un mozaic strlucitor de forme abstracte si culori
bogate, metalice, care amintesc de decoratiunile ceramice aplicate pe pereti n multe
dintre cldirile realizate de Gaudi. n pictura mural pentru Palais Stoclet din Bruxelles
(1905-1911), Klimt a utilizat mozaicul cu o tehnic, cu un efect nucitor.
La nceputul anilor 1900 exponentii de seam ai stilului Art Nouveau au trecut la
alte forme stilistice si locul lor a fost ocupat de design-eri de mna a doua, care au utilizat
motivele stilului pentru a da unor artefacte, n esent monede, un aer de
contemporaneitate.
Desi stilul Art Nouveau a avut o viat scurt ca art dinamic, a ncurajat pe unii
artisti remarcabili ai epocii s-si foloseasc talentul pentru a proiecta obiecte practice. Cel
putin n acest sens merit s respectm mostenirea lsat de silul Art Nouveau.

HOTELUL SOLVAY

Brussels
1895
Baron Victor Horta (1861-1947)
Caracteristic miscrii Art Nouveau, care ncepe n Belgia si Franta n timpul anilor 1880,
fatada hotelului Solvay este fluid, plastic, si fr ornamente. Fatada se deschide cu
geamuri nalte, mari. Fragilitatea stlpilor de lemn contrasteaz cu curbele cldirii.
 MAISON DU PEUPLE(CASA POPORULUI)

Brussels
1896-99
Horta
Casa Poporului este o capodoper a stilului Art Nouveau. Aici, desenul lui Horta este
bazat pe fragilitatea plat a fierului si a sticlei. Cldirea balanseaz cu grij ntre culoare
si reteaua curbelor fr fatad.

BALCON, Detaliu

Turin
1910
Pietro Fenoghit
 INTRARE

Castel Branger
Paris
1894-98
Hector Guimard (1867-1942)

O privire asupra exteriorului

Castel Beranger, de Hector Guimard, la Paris, France, 1890 (circa).

Poza de Donna M. Matthews. 1999 Donna M. Matthews