SITUATIA DE COMUNICARE

FUNCIILE LIMBAJULUI

Scopul limbajului este acela de a transmite informaii, esenial este funcia sa de

comunicare.
Comunicarea organizeaz enunul n forme diferite, ceea ce duce la existena unor diferite
tipuri de mesaj, care presupun mai multe funcii ale limbajului.
Funcia limbajului -relaie ntre o anumit form lingvistic i situaia/ contextul/ poziia
social ori interpersonal n care aceast form lingvistic este utilizat; nsumeaz
comunicarea ideilor, exprimarea atitudinilor etc.
Fiecrei funcii i corespund, n procesul comunicrii, forme lingvistice specifice; chiar
dac un mesaj nu are o singur funcie, una dintre ele predomin i impune un anumit uz al
unitilor lingvistice n enun.

Factori care FUNCTIILE CORESPUNZATOARE

intervin n (ROMAN JAKOBSON)
procesul
comunicrii
EMITOR 1. EMOTIV (numit i interjecional)
- este centrat asupra emitorului, are ca scop exprimarea atitudinii
vorbitorului fa de coninutul enunului. Stratul pur emotiv al limbajului
este constituit din interjecii; dincolo de emoia pur, limba posed ns i
alte caracteristici formale menite s marcheze participarea afectiv a vorbi-
torului la enun (persoana I la pronume i verb, intonaia* interogativ/
exclamativ, lungimea sunetelor etc):Vai, ce tare plou!
DESTINATAR 2. CONATIV (numit i persuasiv sau retoric)
(RECEPTOR) - orienteaz enunul ctre destinatar (receptor). Expresia gramatical a
funciei conative este marcat de pers. a II-a la pronume i verb, de vocativ
la substantiv i de imperativ la verb;intonaia exclamativ/interogativ
caracterizeaz i ea enunurile a cror funcie primordial este centrat
asupra receptorului: Ascult-m! De ce nu m crezi?
REFERENT 3. REFERENIAL (numit i denotativ, informativ)
(CONTEXT) - este orientat spre referentul mesajului, este funcia primordial ntr-o mare
parte a enunurilor, coexistnd uneori cu alte funcii; i aparin enunuri
neutru-informative ca: Pisica este un animal domestic.
COD 4. METALINGVISTIC
- este predominant n frazele care aparin metalimbajului, deci care transmit
informaii despre un anumit cod*, devenit el nsui obiect de descriere n
enun; distincia care st la baza identificrii acestei funcii se face ntre lim-
bajul obiectual (care spune ceva despre obiect, referent) i metalimbaj (care
spune ceva despre limbaj); explicaiile pot privi argourile, limbajul copiilor,
(in)corectitudinea unei forme gramaticale, decodificarea unui alt cod .a.: Nu
se spune ei este, ei face", ci ei sunt, ei fac"; u" nseamn ho; Sgeat
nainte nseamn sens unic".
CONTACT 5. FATIC
- asigur meninerea contactului dintre vorbitor i interlocutor. Enunul poate
cuprinde fraze care atrag atenia destinatarului sau confirm faptul c
el rmne n continuare atent, att n comunicarea direct, ct i n cea
mediat: Acum urmrii-m cu atenie!; Alo, mai eti pe fir?
MESAJ 6. POETIC(numit i estetic sau literar)
- este centrat asupra mesajului, constituind funcia predominant a
artei verbale. Ea nu apare izolat n text, ci se combin cu celelalte funcii,
de ex. n diversele genuri poetice: poezia epic, dominat de
enunuri expozitive formulate la persoana a III-a. implic o participare a
funciei refereniale; poezia liric, dominat de persoana I, cuprinde enunuri
n care intervine puternic funcia emotiv, iar poezia liric-adresativ, cu
valori retorice, formulat la pers. a II-a (oda, epistola), implic funcia
conativ.

TIPURI DE TEXTE

Textul este o succesiune ordonat de cuvinte, propoziii, fraze prin care ni se comunic
idei.

1. Textul narativ (literar) presupune o succesiune de evenimente desfurate n timp i

spaiu.
- Categoriile gramaticale care au un rol important sunt verbele pentru c indic o
cronologie a evenimentelor;
- Timpurile verbale folosite frecvent sunt: prezentul, perfectul simplu, perfectul
compus;

2. Textul descriptiv (literar i nonliterar) evoc scene, persoane, obiecte, emoii i se

concentreaz asupra detaliilor descriptive, prezentate obiectiv sau subiectiv de ctre autor.
- Este un text n care sunt prezentate informaii despre obiecte, personaje, locuri,
fenomene ale naturii etc.
- Descrierea poate aprea att n texte literare (tabloul descrierea unui peisaj, a unor
scene din viaa social, a unui interior sau a unui obiect etc.; portetul descrierea fizic i/
sau moral a unui personaj), ct i n texte nonliterare (ghiduri turistice, texte tiinifice,
prezentarea unor produse etc.);
- Categoriile gramaticale relevante sunt: substantivele care desemneaz obiectul
descrierii i prile acestuia; adjectivele care au rolul de a indica felul n care sunt percepute
proprietile obiectului descris; adverbele care precizeaz coordonatele spaiale ale
obiectului descries sau ale perspective din care acesta este descris;
- Timpurile verbale folosite sunt: prezentul i imperfectul.
- Folosit n textele narative, descrierea are rolul unei pauze narrative timpul
naraiunii avanseaz, n timp ce timpul aciunii st pe loc.
3. Textul informativ (nonliterar) transmite cititorilor idei, modeleaz nelegerea,
ofer explicaii n legtur cu diverse obiecte, fenomene, situaii, atitudini ale unor
persoane, demonstreaz cum se face un lucru, cum funcioneaz un aparat, cum se fac
obiectele etc.;
- Are ca scop transmiterea unor informaii ce privesc date, fapte, fenomene, din
realitate;
- Texte informative sunt considerate tirile, articolele de ziare, textele tiinifice,
textele de tip utilitar (modul de folosirea a unor aparate, reete culinare, reclamele
publicitare, anunurile, buletinul meteo etc.);
- ntrebrile care ghideaz lectura textului informativ sunt: Despre ce suntem
informai?,Cum suntem informai?; De ce? (n ce scop este transmis informaia)?
- n textele informative, emitorul este o prezen discret, estompat.

4. Textul argumentativ (nonliterar) are ca scop convingerea cititorilor n legtur cu

un anumit punct de vedere, motiv pentru care scriitorul apeleaz la diverse strategii retorice
(vezi separat argumentarea).

n concluzie, scopul i elementul accentuat sunt n strns legtur cu modul de expunere

selectat:

SCOP ELEMENT ACCENTUAT MOD DE EXPUNERE

Destindere Public Narativ
Autoexprimare Autor Descriptiv
Informare Subiect Expozitiv
Convingere Autor Subiect/ Public - Subiect Argumentativ

REGISTRE LINGVISTICE

REGISTRELE LINGVISTICE sunt varieti ale limbii, manifestate n procesul

vorbirii, determinate social i cultural; apar i sub denumirea de limbaje, difereniate lexical
i sintactic, de la un vorbitor la altul sau pe grupe de interlocutori.

A. REGISTRUL COLOCVIAL (familiar, al conversaiei uzuale) are o funcie

comunicativ, limitndu-se la relaii neoficiale, particulare, intime (cercul colegilor de
serviciu, la spectacol, ntr-un compartiment de tren, ntr-un grup de prieteni sau n cercul
familiei, al rudelor).
Se identific prin urmtoarele caracteristici:
poliglosia (adaptarea exprimrii la mediul social i cultural al interlocutorilor);
se dezvolt spontan;
degajarea n exprimare (fr constrngeri lingvistice);
numarul mare de cuvinte cumulative (Ce lucruri interesante ai mai fcut?);
aproximri (S-a cam speriat.)
ticuri verbale (i deci, cum am spus...; M rog, o s vin el.);
forme neliterare ale cuvintelor;
 repetiii;
cliee lingvistice;
locuiuni;
diminutive, augmentative;
superlative populare;
formule de adresare (bi, mi, bade, neic, domle);
vocative, imperative;
propoziii exclamative i interogative;
expresii peiorative;
supranume (poreclele);
elemente paraverbale (debitul verbal, pauza, prelungirea unor sunete, timbrul
vocal etc.)
B. REGISTRUL POPULAR (LIMBAJUL POPULAR) particularizeaz mesajul
oral, remarcndu-se prin:
folosirea termenilor concrei;
registru funcional redus: stilul colocvial, limbajul solemn (al creaiilor folclorice),
limbajul tehnic (al ocupaiilor i al meteugurilor tradiionale);
redundan;
accidente fonetice;
locuiuni i expresii populare;
sintaxa afectiv (interjecii, diminutive, augmentative, paralelismul sintactic,
propoziii exclamative, dativul etic, vocativul etc.);
polisemie bogat;
elemente peiorative (insulte, imprecaii, termeni obsceni).
C. REGISTRUL ORAL difereniaz, pe coordonata lexical, limbajul popular
originar(rural) de oralitatea citadin, dar se recunoate prin aceleai particulariti ale
vorbirii:
efecte sonore n realizarea enunului;
diminutive sau augmentative;
derivare spontan (L-a citit i rscitit.);
forme pronominale sau verbale scurte (Casa-i pe deal., C-l folosete);
vocativ diversificat (Ileano!. Ilean!);
folosirea articolului posesiv a invariabil (A gsit nite cri a copiilor.);
articolul hotrt proclitic pentru substantive de gen feminin (lui mama, lui Irina);
dativul etic (Mi i-1 ducea cu vorba.);
formule de adresare;
superlativ perifrastic (Stranic de bun!);
verbe la prezent, trecut i viitor nedifereniate (nu acioneaz concordana
timpurilor gramaticale);
forme verbale echivalente modului imperativ (S vii repede!);
i adverbial (cumulativ, iterativ);
interjecii;
locuiuni;
expresii echivalente negaiei (mare lucrul, ba bine c nu!, pe naiba!);
acorduri forate (hain kakie);
coordonarea sintactic;
 propoziii incidente;
propoziii eliptice de predicat;
tautologia;
repetiia;
anacolutul;
dezacorduri (subiect - predicat);
paralelism sintactic;
propoziii exclamative i interogative;
elemente paraverbale;
oralitatea cult se remarc prin frecvena formulelor de adresare, exclamaii,
interogaii, repetiii emfatice, enumeraii retorice, elipse, suspensii (n discursul oratoric).

D. REGISTRUL CULT (SCRIS) implic:

respectarea normelor limbii literare (fonetic, morfologic, sintactic);
pstrarea integritii fonetice a cuvintelor;
vocabular bogat, nuanat;
prezena termenilor abstraci, specializai, neologici;
evitarea repetiiilor;
elemente afective puine i controlate;
sintax complex:
procedee retorice ale discursului etc.

E. REGISTRUL ARHAIC vizeaz opiunea vorbitorului n a folosi particulariti ale limbii

romne vechi:
cuvinte de origine slav;
arhaisme fonetice (pre) i lexicale (logoft);
folosirea vocalei u (serviciu, Mateiu) n poziie final (sub influena
transcrierii kirilice a unor cuvinte);
formele verbale de perfect simplu i mai-mult-ca-perfect, plural, fr sufixul r
(Noi luptasem...);
sintax greoaie (latin);
pluralul majestii;
forme de plural pentru pronume invariabile/ articularea acestora (carii, carele
pentru pronumele relativ 'care') etc.

F. REGISTRUL REGIONAL apare n vorbirea dintr-o anumit zon a rii, caracterizat

fiind, printre altele, de:
forme fonetice neliterare (itia - 'acetia'; dete - 'degete');
lexic (curechi - 'varz'; lubeni - 'pepene verde');
forme ale verbelor auxiliare (o venit, oi vedea);
perfectul simplu (predilect n Oltenia);
forma pronominal dnsuldnsa, cu valoare afectiv n Moldova.

G. ARGOUL este un limbaj codificat, neles numai de cei care l folosesc (grupuri
sociale: elevi, studeni, delincveni etc.). Se remarc prin:
permanenta schimbare a fondului lexical;
 fonetica i morfosintaxa repet caracteristicile limbajului popular;
folosirea cu sensuri schimbate a unor cuvinte din lexicul comun (cobzar -
'informator'; mititica - 'nchisoare'; curcan - 'poliist'; mate - 'matematic' ; diriga -
'diriginta' etc.).

H. JARGONUL se prezint ca variant a limbii naionale, delimitat dup criterii sociale i

culturale sau profesionale. Const n folosirea folosirea excesiv a unor cuvinte strine
(neogreceti, franuzeti, englezeti), cu intenia emitorului de a epata, ceea ce implic
preiozitate lingvistic.
Vorbitorii tineri utilizeaz frecvent elemente de jargon (bye-bye, ,,merci, ,,full,
,,cool).

FUNCIILE COMUNICRII

Exista ase funcii ale limbajului, n care sunt angajai factorii comunicrii(elementele
situatiei de comunicare). Funciile limbii corespund siturii comunicrii lingvistice n
perspectiva unuia dintre factorii comunicrii:
emitator - funcia emotiv
receptor funcia conativ
mesaj funcia poetic
cod - funcia metalingvistic
context (sau referent) funcia referenial
canal de transmitere funcia fatic

1.Functia corespunztoare centrrii mesajului pe emitor este funcia EMOTIVA,care

trdeaz starea afectiv, sentimentele, valorile morale, capacitile cognitive i cultura
emitorului. Funcia emotiv a comunicrii const n evidenierea strii interne a
emitorului. Aceasta se refer, cum bine se tie, la capacitatea pe care o avem, ca
emitori, s marcm poziia noastr fa de informaia pe care o conine enunul nostru.
Ea se se realizeaz la nivelul emotiv al limbajului prin interjecii, exclamaii, prinlungirea
emfatica a sunetelor. Este semnificativ c intonaia are un rol deosebit de important n
exprimarea poziiei Emitorului. Alte procedee: folosirea diminutivelor i
augmentativelor, preferina pentru un anumit termen din seria de sinonime aflat la
dispoziia vorbitorului.

2.Funcia orientat spre receptorul mesajului este cea CONATIV, ce servete laincitarea
acestuia la aciune/respectiv la ncetarea aciunii prin ordine, ndemnuri, rugmini,
interdicii, etc. Prin acesta functie se urmareste un anumit raspuns de la receptor. Funcia
conativ se concentreaza pe strategia lingvistic a contactrii receptorului, bazat pe mrci
ale vocativului (la substantive, pronume, numerale i adjective) i imperativului (mod
verbal personal), de propoziii imperative, exclamative, afirmative i negative. Constructia
mesajului este la modul imperativ prin excelen.

3. Funcia aferent mesajului este cea POETIC, prin care limbajul se orienteaz spre
sine, spre propria organizare. Limbajul poetic pune accentul pe modulcum se spune, cum se
vorbete, spre deosebire de limbajul tiinific, care pune accentul pe ce se spune. Anumite
reclame fac apel la acest tip de mesaj, n special reclamele pentru serviciile
turistice. Funcia poetic presupune modul n care este concentrat mesajul poetic de la
emitor spre receptor i constituie funcia esenial a artei verbale. Ea nu apare singura:
n poezia epica, unde se ntrebuineaza formulri la persoana a treia, apare i funcia
refereniala; n poezia lirica, n care enunurile sunt la persoana nti, apare i funcia
emotiv, iar n poezia liric-adresativ, cu valori retorice, formulate la persoana a doua (oda,
epistola, satira), apare i functia conativa. n opera dramatica, se exploateaz din plin
resursele oferite de funciile limbajului, mai ales factorii de perturbare a comunicrii, care
creeaz atmosfera specific.

4.Funcia corespunztoare codului este cea METALINGVISTIC, ce are n

vederenelegerea corect i complet a mesajului. Ea presupune intervenii prin care se
verific folosirea i nelegerea cuvintelor, a sensului lor, a implicaiilor colaterale ale
semnelor din cod. Este necesar s se atrag atenia asupra codului utilizat, fie prin gesturi,
fie n perifraze explicative (explicaii de genul glumesc, desigur). Funcia
metalingvistic are n vedere codul in care se exprima interlocutorii, modul n care
funcionarea nivelurilor limbii (morfologic, sintactic, lexico-semantic etc.) favorizeaz i
faciliteaz comunicarea. Comicul de situatii se bazeaza din plin pe functia metalingvistic a
comunicarii

5.Funcia limbajului corespunztoare contextului este cea REFERENIAL. Aceasta

ilustreaz modul de folosire a limbajului pentru a exprima o realitate, o interpretare
personal, o imagine, o prere sau o ide, aa cum o percepe emitorul.
Funcia referenial transmite informatii despre lumea real sau imaginar,trimite la context
i stabilete referentul. Ea poate fi denotativ sau cognitiv, avnd n vedere informarea,
contextul lingvistic i extralingvistic (social, cultural,) al comunicrii.

6. Funcia limbajului corespunztoare canalului este cea FATIC, interacional. Ea

servete la stabilirea relaiei de comunicare i la cultivarea interesului pentru aceasta pn
la ncheierea mesajului, prin verificarea funcionrii optime a circuitului. La nivelul
contactului social funcia fatic asigur comunicarea de succes prin amprenta lingvistic
degajat.

Majoritatea textelor ndeplinesc mai multe functii, dar hotrtor pentru includerea ntr-un
stil sau altul, este funcia dominant. De pild:
emotiva n memorii, confesiuni, comentarii, interpretri critice
conativ n ordine, decizii, regulamente, discursuri politice, predici, reclame
poetic n operele literare, dar i n unele mesaje publicitare
metalingvistic n analize gramaticale, n dicionare, n texte cu caracter didactic
referenial e dominant n comunicate oficiale, buletine, chestionare, referate,
cronici
fatic n saluturi i formule de convenien, texte de receptare a mesajului telefonic
STILUL.CALITATI GENERALE

In vorbirea curenta, STILUL inseamna felul propriu al unei persoane de a se exprima in

scris (stil individual)
In lingvistica, termenul de STIL are mai multe acceptii:
1. Modul particular in care sunt folosite resursele limbii in diferitele domenii ale activitatii
sociale (stiluri functionale);
2. Maniera personala in care scriitorul utilizeaza anumite procedee ale expresiei literare,
creand un stil literar.

In orice act concret al vorbirii, se evidentiaza doua tipuri de trasaturi: unele care arata
apartenenta comunicarii la un anumit stil functional, si altele care arata ca apartine unui
anume vorbitor.

Vorbirea oricarui om cultivat trebuie sa indeplineasca cateva conditii obligatorii, numite

CALITATI GENERALE ALE STILULUI. Acestea sunt:
1. CLARITATEA = expunerea sistematizata, concisa si usor de inteles; absenta claritatii in
comunicare duce la obscuritate, nonsens, paradox si echivoc;tot de nerespectarea claritatii
tin si pleonasmul si tautologia.
Claritatea se realizeaza la nivel lexical prin folosirea cuvintelor cu sensuri cunoscute, de
larga circulatie, si evitarea termenilor dificili, iar la nivel sintactic prin folosirea
constructiilor firesti, in spiritul limbii si evitarea frazelor lungi, obositoare.
2.CORECTITUDINEA = respectarea regulilor gramaticale in ceea ce priveste sintaxa,
topica; abaterile de la normele gramaticale sintactice sunt solecismul(dezacordul dintre
subiect si predicat) si anacolutul (amestecul de constructii sintactice).
3.PROPRIETATEA = modalitatea folosirii cuvintelor celor mai potrivite pentru a exprima
mai exact intentiile autorului;lipsa de proprietate provine din folosirea
cuvintelor/constructiilor cu sensuri nepotrivite, sau din amestecul elementelor caracteristice
unor stiluri variate.
4.PURITATEA = folosirea numai a cuvintelor admise de vocabularul limbii literare.
Sunt considerate neliterare (deci abateri de la puritate) urmatoarele grupuri de cuvinte:
potrivit cu evolutia limbii putem identifica arhaisme (cuvinte vechi, iesite din uzul curent al
limbii), neologisme (cuvinte recent intrate in limba, al caror uz nu a fost inca pe deplin
validat) si regionalisme, (cuvinte a caror intrebuintare este locala, specifica unei zone).
potrivit cu valoarea de intrebuintare a cuvintelor, cu sensurile in care acestea sunt folosite
de anumite grupuri de vorbitori, putem identifica doua categorii de termeni neliterari:
argoul (un limbaj folosit doar de anumite grupuri de vorbitori care confera cuvintelor alte
sensuri decat cele de baza pentru a-i deruta pe cei care nu cunosc codul) si jargonul (un
limbaj de termeni specifici unor anumite comunitati profesionale, folositi pentru a realiza o
comunicare mai rapida).
mai sunt neliterare si formele cu modificari de sunete (caderi, adaugari, inlocuiri).
NOTA: LIMBA LITERARA NU ESTE ACELASI LUCRU CU LIMBA DIN OPERELE
LITERARE (STILUL BELETRISTIC!!!!)
 5. PRECIZIA = utilizarea numai a acelor cuvinte si expresii necesare pentru intelegerea
comunicarii;opuse ei sunt: stilul prolix(comunicare incarcata de cuvinte de prisos)
si digresiunile (abaterile de la ideea centrala a textului prin paranteze sau constructii
incidente).

STILUL.CALITATILE PARTICULARE

Inafara calitatilor generale, stilul individual poate fi caracterizat si printr-o serie de insusiri
particulare. Din combinarea acestora rezulta originalitatea exprimarii.
Cele mai cunoscute calitati particulare sunt:

NATURALETEA - consta in exprimarea fireasca, fara afectare, fara o cautarefortata a unor

cuvinte sau expresii neobisnuite, de dragul de a epata, de a uimi auditoriul.Opuse
naturaletei sunt afectarea si emfaza.
2. DEMNITATEA - impune utilizarea in exprimarea orala numai a cuvintelor sau a
expresiilor care nu aduc atingere moralei sau bunei cuviinte; ea cere sa se evite ce
este vulgar, trivial, grosolan, necuviincios.

ARMONIA - obtinerea efectului de incantare a auditoriului prin recurgerea la cuvinte si

expresii capabile sa provoace auditoriului reprezentari conforme cu intentia vorbitorului;
opusul armoniei este cacofonia.
FINETEA - folosirea unor cuvinte sau expresii prin care se exprima intr-un modindirect
ganduri, sentimente, idei (subtilitate in exprimare).
SIMPLITATEA reliefarea valorii sugestive a cuvintelor si expresiilor simple. Opus
este simplismul, expresie a superficialitatii
RETORISMUL folosirea unor cuvinte si structuri care imprima comunicarii onota
entuziasta, patetica. Daca este formal, devine cusur.
UMORUL sesizarea si reliefarea aspectelor ridicole ale vietii. Are o gama foarte variata,
de la umorul jovial, plin de haz , pana la umorul negru, tragic sau absurd.
IRONIA consta in evidentierea aspectelor negative ale vietii prin disimulare.Poate fi
persiflare, zeflemea, batjocura, autoironie, sarcasm etc.
9. CONCIZIA utilizarea mijloacelor lingvistice strict necesare exprimarii. Opusa
conciziei este poliloghia.
10. ORALITATEA folosirea particularitatilor de expresie proprii limbii vorbite.

NOTA In cerintele de anii trecuti de la bacalaureat, am intalnit si VARIETATEA

STILISTICA, luata drept calitate particulara a stilului; aceasta consta in amestecul de stiluri
ale limbii in exprimare.

STILURILE FUNCTIONALE
Stilul functional este o varianta a limbii care indeplineste functii de comunicare intr-un
domeniu de activitate determinat . Orice stil functional apare ca un model care exercita o
anumita presiune asupra constiintei vorbitorilor .

Limba romana literara actuala contine cinci stiluri functionale de

baza:oficial(administrativ), tehnico-stiintific, publicistic, colocvial si beletristic.

STILUL OFICIAL ( ADMINISTRATIV ) indeplineste functia de comunicare in sfera

relatiilor oficiale .
In ordinea frecventei si a importantei apar urmatoarele modalitati de
comunicare :monologul scris ( in documente si acte oficiale ) , monologul oral ( cuvantari
in ocazii oficiale ) , dialogul scris ( corespondenta oficiala ) , dialogul oral ( in relatiile
oficiale dintre institutii si public ) .
Compunerile cu destinatie oficiala sunt: darea de seama, procesul-verbal, autobiografia,
cererea, raportul, declaratia, referatul, curriculum vitae, memoriul de activitate, scrisoarea
de intentie.
Caracteristicile generale ale stilului :
- stricta respectare a normelor limbii literare : corectitudinea fonetica , gramaticala ,
ortografica , lexicala si grafica ;
- caracter obiectiv , impersonal ; comunicarile ( scrise sau orale ) sunt neutre expresiv ,
lipsite de incarcatura afectiva ;
- accesibilitatea , claritatea si precizia : comunicarile oficiale nu permit decat o singura
interpretare ;
- absenta oricarei nuante afective , prezenta formalismului , a exprimarii rigide ; lipsesc
lexicul afectiv , mijloacele de expresie figurata , epitetele apreciative .
- specificitatea acestui stil o da utilizarea unor clisee lingvistice (terminologie specifica) de
tipul : ,,Subsemnatul ..... ; ,, In conformitate ...,, ;,, Conform hotararii ...,, etc.
Caracteristicile specifice ale stilului:
la nivel morfologic sunt frecvente:
- substantivele provenite din infinitive lungi (calificare, executare etc.)
- infinitivele cu val. de imperative (a se vedea capitolul)
- viitorul cu valoare de imperativ ( institutiile vor acorda fonduri)
- reflexivul pasiv (comitetele se aleg)
- forme verbale impersonale (vi se face cunoscut ca .)
- pluralul autoritatii (va rugam sa aprobati)
- preferinta pt anumite adverbe si locutiuni (in vederea, in scopul, pe baza, in consens
cu.)
- locut. cu subst.mod ( in mod independent, in mod necesar, in mod obligatoriu)
la nivel sintactic:
- grupuri predicative cu vb. a trebui, a putea;
- constructii infinitivale
la nivel stilistic:
- coordonarea ca mijl. principal de organizare;
- elipsa
- respectarea unor reguli de organizare grafica
STILUL TEHNICO - STIINTIFIC - indeplineste functia de comunicare in domeniul
stiintei si tehnicii .
Modalitatile de comunicare sunt : monologul scris ( in lucrari si documente
stiintifice si tehnice ) , monologul oral ( in prelegeri , expuneri , sau comunicari ) , dialogul
oral ( in cadrul colocviilor , seminariilor si dezbaterilor stiintifice )
Compozitii pe baza textelor stiintifice: analiza stiintifica ( filozofica , economica ,
politica , botanica etc. ),studiul stiintific, comunicarea stiintifica , referatul stiintific ,eseul
stiintific.
Caracteristici :
- Corectitudine - in comunicare sunt preferate variantele literare la toate nivelele
limbii) ;
- Obiectivitate - comunicarea este lipsita de incarcatura afectiva ; accentul cade pe
comunicare de notiuni , cunostinte , idei etc. , astfel ca functia limbajului este cognitiva ;
- Lipsa marcilor afective - intr-un text stiintific autorul , cel care transmite un
asemenea mesaj , nu se implica in comunicare , prezinta un adevar stiintific de necontestat ,
iar receptarea se face obiectiv , pentru ca se adreseaza intelectului , gandirii abstracte ,
logice (exceptie: polemica stiintifica)
- Accesibilitate - comunicarile se disting prin claritate , prin precizie si proprietate ;
formularile , frazele sunt clare , precise iar topica frazei este fireasca, fara inversiuni ; ele
sunt insotite adesea de mijloace auxiliare extralingvistice- tabele , diagrame , schite
fotografii harti etc. ;
Particularitati lingvistice:
a)la nivel lexical:
-fiecare domeniu al stiintei si tehnicii are o terminologie proprie;
-termenii lexicali sunt de obicei monosemantici;
-sunt frecvente neologismele;
-se folosesc cuvinte formate cu pseudoprefixe (antebrat, contraofensiva, cvasicomplet,
extrafin, izotermic) si elemente de compunere savante (aerodrom, biografie, cardiologie,
cronologie, futurologie);
-termenii lexicali se folosesc in forme apropiate de cele internationale (computer,
microbiologie, televiziune);
b)la nivel morfologic sunt frecvente:
-substantivele abstracte provenite din infinitive lungi sau din adjective;
-infinitivul cu valoare de imperativ in observatii si note;
-inlocuirea persoanei I sg. cu persoana I pl. (pluralul autorului, pluralul academic);
c)la nivel sintactic predomina subordonarea fata de coordonare;
d)la nivel stilistic sunt folosite procedee care au ca scop organizarea discursului stiintific:
-coordonarea sub diferite forme: enumeratie si repetitie, paralelism si antiteza;
-citatul ca punct de plecare, argument sau material demonstrativ;
-figuri de stil si constructii retorice in cazul unei atitudini polemice;
-digresiunile incluse in textul comunicarii sau prezente ca note, adnotari in subsolul
paginii;
-succesiunea intrebare-raspuns ca modalitate de constructie a discursului stiintific.
STILUL PUBLICISTIC este acea modalitate de comunicare prin care publicul
esteinformat , influentat si mobilizat intr-o anumita directie in legatura cu evenimentele
sociale si politice , economice , artistice etc.
Modalitatile de comunicare sunt : monologul scris ( in presa si publicatii ) ,
monologul oral ( la radio si televiziune ) , dialogul oral ( dezbaterile publice ) , dialogul
scris ( interviuri consemnate scris ) .
Tipuri de texte: articolul, cronica, reportajul, foiletonul, interviul, masa rotunda,
stirea, anuntul publicitar etc.
Caracteristici :
- Contopirea celor doua componente - intelectuala si afectiva , tranzitiva ( obiectiva ,
informativa ) si reflexiva ( subiectiva , afectiva ) , in vederea indeplinirii sarcinilor de
informare si formare de convingeri ;
- Caracterul eterogen si mobil deoarece se situeaza in mijlocul realitatii cotidiene ;
este stilul cel mai sensibil la nou, la schimbari lingvistice;
- Apeleaza la elemente specifice celorlalte stiluri , datorita ariei tematice foarte largi ;
- Imprumuta diverse trasaturi proprii beletristicii : preocuparea pentru inovatia
lingvistica ( creatii lexicale proprii ) , utilizarea unor procedee menite a starni curiozitatea
cititorilor , titluri eliptice , adeseori formate dintr-un singur cuvant , constructii retorice
( repetitii , interogatii , enumeratii , exclamatii etc. ), utilizarea larga a sinonimelor ;
tendintele de aglomerare sintactica ; tendinta eliminarii conjunctiilor copulative , folosirea
figurilor de stil, valorificarea sensurilor figurate ale cuvintelor.

STILUL COLOCVIAL ( FAMILIAR , COTIDIAN )

Este stilul comunicarii obisnuite dintre oameni , in viata de zi cu zi .
Modalitatile de comunicare sunt : dialogul oral ( cea mai frecventa), dialogul scris
( schimb de scrisori ) , monologul scris ( notite , jurnal intim ) , monologul oral ( relatari si
anecdotica , urari , felicitari si toasturi ) .
Intrebuintarea acestui stil este generala , este singurul stil ,, stapanit,, de toti
vorbitorii si insusit treptat inca din primii ani de viata . Este unicul stil in care este posibila
si se realizeaza dezvoltarea spontana , neintentionata a limbii.
Caracteristici :
- naturaletea , relaxarea , degajarea in exprimare : comunicarea nu se supune unor
reguli, factori de constrangere si control precum in alte stiluri ale limbii ;
- continua oscilare intre economie si abundenta in exprimare .
- Economia se manifesta prin intrebuintarea cliseelor lingvistice , a cuvintelor de
umplutura, a abrevierilor de tot felul , dar mai ales prin elipsa , ca urmare a vorbirii
dialogate , precum si prin mijloace extralingvistice ( mimica , gestica ) care permit
intreruperea comunicarii , restul fiind sugerat .
- Abundenta in exprimare este materializata prin repetitie , prin utilizarea zicalelor ,
proverbelor , locutiunilor si expresiilor , prin evitarea cuvintelor abstracte care sunt
substituite prin perifraze .
- incarcatura emotionala : comunicarile sunt pe de o parte expresia directa a starilor
emotionale , pe de alta parte ele urmaresc sa impresioneze pe destinatar . Lingvistic ,
aceasta trasatura este concretizata prin intrebuintarea diminutivelor si augmentativelor , a
cuvintelor peiorative , a superlativelor populare si a unor sintagme afective etc.
 - inclinatie spre satira si umor , exprimata printr-o varietate de procedee : porecle ,
contaminari ( ,, Bine-ai venit nepurcele ! ,, ) , calambur ( ,, Ai iesit la vanatoare de lei ? ,, )
unitati neologice ( Curat murdar ! ,, )

STILUL BELETRISTIC
Are un domeniu propriu de manifestare, cel al esteticului.
Se opune celorlalate stiluri functionale , in care esentialul il constituie transmiterea de
informatii . In stilul artistic transmiterea informatiei este corelata cu efectul produs de o
anumita forma de transmitere a informatiei asupra destinatarului . Prin urmare , forma
devine element esential si modelator in transmiterea informatiei ; forma , ca expresie a unui
continut determinat , este unica si irepetabila .
Modalitati de comunicare: sunt valorificate deopotriva naratiunea, descrierea,
dialogul si monologul, in scris sau oral (in creatia populara).
Creatii: vezi toate speciile genurilor literare (liric, epic si dramatic)
Caracteristici:
- Conventionalitatea : in timp ce toate celelalte stiluri comunicarea urmareste sa redea
realul sau ceea ce este considerat ca real , in stilul artistic comunicarea este expresia unei
alte realitati imaginate de autor ; destinatarul nu-si pune problema falsului , el stie ca e
vorba de fictiune , de conventie ; textul literar scoate in evidenta functia poetica a
limbajului deoarece scriitorul este foarte atent nu numai la ceea ce spune , ci si la CUM
SPUNE ;
- Deschiderea catre toate mijloacele de expresie, indiferent carui stil functional ar apartine;
se apeleaza la toate sferele vocabularului , astfel incat in opera literara apar deopotriva :
regionalisme , elemente de jargon si de argou , arhaisme si neologisme ;
- Limbajul expresiv, obtinut prin valorificarea figurilor de stil.

ATENTIE!
1. Limbajul literaturii (beletristic) NU este acelasi lucru cu limba literara (= aspectul cel
mai elaborat al limbii, supus regulilor la toate nivelele lingvistice).
2. In limbajul liric, fenomenele neliterare (pleonasm, dezacord etc) sunt consideratelicente
poetice.