Hernia de disc lombara

Se caracterizeaza prin ruperea inelului fibros de la marginea discului vertebral, permitand

hernierea materialului nucleului pulpos, care va interesa radacinile nervoase.

Dupa modul de severitate al conflictului disc-radacina nervoasa se descriu trei stadii de hernie de disc
lombara:

- stadiul 1 - cu iritatrea radacinii (durere pe traiect radicular);

- stadiul 2 compresia radacinii (durere si parestezii pe traiect radicular cu modificari ale reflexelor
osteotendinoase);
- stadiul 3 - paralizia radacinii ( duereri, parestezii, pareza/paralizie pe membrul inferior).
Etiologie

Debutul HDl este brutal, legat de un factor declansator (efort fizic mare, frig etc) sau insidios, progresiv.

Orice pacient cu hernie de disc lombara prezinta clinic cinci sindroame:

1. rahidian = vertebral ( durere , contractura musculara paravertebrala, tulburari de statica vertebrala

scolioza, cifoza - si tulburari de dinamica vertebrala limitarea miscarilor de flexie, extensie , inflexiuni
laterale);
2. radicular = suma semnelor si simptomelor ce exprima suferinta a una
sau mai multor radacini (durere radiculara , tulburari de sensibilitate si neuromotorii);
3. dural = semne cu expresie clinica rezultate din cresterea presiunii la care este supus lichidul cefalorahidian;
4. miofascial = dureri localizate in tesutul moale, identificate la palpare;
5. neuropsihic = totalitatea modificarilor comportamentale si de reactivitate neuropsihica a bolnavului.

Principalele traicete radiculare la nivelul membrului inferior sunt:

L 2, L 3 fata laterala si anterioara a coapsei, pana in treimea ei inferioara;

L4 fata antero-externa sold, coapsa anterior ( de-a lungul muschiului croitor),
fata interna a genunchiului; este corelata cu reflexul osteotendinos rotulian;
L5 fesa, fata posterioara a coapsei pana la capul peronelui, loja antero-externa a gambei , in jurul maleolei
externe , fata dorsala a piciorului pana la haluce si spatiul interdigital I;
S1 fesa, fata posterioara a coapsei pana in spatiu popliteu, fata posterioara
a gambei pana la nivelul tendonului achilian si calcaiului , externa a plantei , ultimele trei degete.

Tratamentul fizical-kinetic si recuperarea medicala

Acest gen de tratament este recomandat in toate stadiile evolutive ale lombosciaticii de cauza discala ,
dar trebuie individualizat in functie de forma clinica si particularitaiile bolnavului.

Pentru tratamentul fizical-kinetic este utila o clasificare care sa permita sintetizarea mijloacelor de
tratament in cateva scheme cu valoare orientativa.

Prin perioada acuta intelegem stadiul de evolutie al bolii in care durerile lombo sacrate (cu sau fara
iradiere) sunt intense , nu se calmeaza nici in decubit , exista contractura musculara paravertebrala cu sau fara
blocada.

In perioada sub acuta durerile din decubit au disparut , pacientul se poate misca in pat fara prea mari
dureri , poate sta pe scaun un timp limitat si se poate deplasa cu conditia de a nu-si mobiliza coloana
lombo-sacrata si a nu-si provoca astfel exacerbarea durerilor.

Perioada cronica permite bolnavului sa-si mobilizeze coloana , aceste mobilizari declansand
durere moderata, suportabila.
In ortostatism si mers , durerile apar dupa un interval mare de timp , pot persista contracturi ale
musculaturii paravertebrale lombare.

Perioada de remisiune completa este perioada dintre episoadele algice in care pacientul este
asimptomatic si predispus astfel la repetarea acelorasi greseli ce duc la recidiva.

Factorul esential care poate asigura o reusita terapeutica pe termen mediu si lung, reducerea reala a
riscului de recidiva , consta in adaptarea riguroasa a unui program de fizio-kinetoterapie la elementele
etiopatogenice genereatoare de suferinta.

Vazut din acest unghi , tratametul are ca obiective:

-educarea bolnavului in sensul acordarii importantei juste durerii sale lombo sacro-fesiere;
-profilaxia activa a recidivelor;
-reducerea riscurilor de complicatii radiculare a sindromului dureros lombar.
Pe langa obiectivele principale , apar si cele suplimentare datorita coafectarii radiculare si aparitia
suferintei neurologice : tulburari de sensibilate, deficite motorii , tulburari trofice etc.

Obiectivele
pe care trebuie sa si le propuna orice program de kinetoterapie sunt:
- relaxarea musculaturii contracturate si asuplizarea trunchiului inferior.
Pentru relaxarea musculaturii lombare cu reducerea concomitenta a lombo-sacralgiei , Sbenghe
recomanda aplicarea exercitiului hold-relax, modificat , cu rezistenta moderata spre minima.
- contractia unui grup muscular este urmata de relaxarea muschilor activati si ciclul se repeta.
Abordarea grupelor musculare se face de la distanta spre zona afectata.
Se utilizeaza pozitiile finale ale diagonalelor Kabat pentru membre in scopul influentarii musculaturii
trunchiului.
Diagonalele membrelor superioare vor influenta musculatura abdominala superioara si cea
exetensoara superioara a trunchiului.
Diagonalele membrelor inferioare vor influenta musculatura abdominala inferioara si pe cea a
trunchiului.
Pentru asuplizarea trunchiului inferior prin exercitii de remobilizare a coloanei vertebrale lombare ,
basculari ale bazinului , intinderea musculaturii paravertebrale si muschiului psoas-iliac , cel mai
frecvent se utilizeaza programul Williams.

Programul Williams
cuprinde urmatoarele exercitii repartizate in doua faze:

A. In prima faza:

-decubit dorsal , flexia-extensia genunchiilor;

-decubit dorsal , se trage cu mainile un genunchi la piept pana se atinge genuchiul cu fruntea, apoi
celalat genunchi;
-acelasi exercitiu , dar se executa simultan cu ambii genunchi;
-decubit dorsal , cu mainile sub cap , se trage un genunchi cat mai mult spre piept , apoi celalalt ,
finalizand cu ambii genunchi concomitent;
-decubit dorsal cu bratele ridicate la verticala , pe langa cap , genunchii flectati la 90 de grade , talpile
pe pat.

Din aceasta pozitie se impinge zona lombara spre pat , se contracta abdominalii si se basculeaza
sacrul inainte.

Exercitiile se executa in serii de repetari al caror numar se stabileste in functie de pacient.

B. In faza doua a programului Williams:

 -decubit dorsal cu genunchii flectati , talpiile pe pat , se apleaca ambii genunchi lipiti spre
dreapta si spre stanga pana ating suprafata patului;

-decubit dorsal , se ridica alternativ calcaiul si se aseaza pe genunchiul opus si din aceasta
pozitie se abduce coapsa pana atinge suprafata patului;

-decubit dorsal , se ridica alternativ fiecare membru inferior al genunchiului extins;

-din ortostatism , genoflexiuni cu mainile sprijinite pe spatarul unui scaun, spatele se mentine
perfect drept , calcaiele lipite pe sol;

-pozitia de cavaler servant , corpul aplecat spre inainte si sprijin cu mainile pe sol; se intinde
genunchiul de sprijin executand si o balansare care intinde muschiul psoas-iliac.

La acest program se pot asocia o serie de exercitii la spalier din pozitia atarnat , in functie de
posibilitatile fizice ale bolnavului.

-cu spatele la spalier , mainile deasupra capului , priza cu ambele maini pe aceasi bara se
executa:

1. ridicari ale genunchiilor la piept;

2. rotarea trunchiului stanga/dreapta cu genunchii flectati;

3. bascularea stanga/dreapta a membrelor inferioare intinse;

4. semisuspendare (soldurile si genunchii flectati la 90 de grade , sprijin si

pe picioare) , se fac basculari inainte , inapoi si in lateral ale bazinului.

-cu fata la spalier , mainile facand priza pe aceasi bara se executa:

 1. redresarea bazinului;

2. pendularea bazinului.

In perioada cronica se continua kinetoterapia prin consolidarea asuplizarii coloanei verterbrale

lombare , dar cu accent pe tonifierea musculaturii trunchiului.

Scopul tonifierii musculaturii abdominale si a celei extensoare lombare este, ca si in pozitia de

ortostatism , trunchiul inferior sa realizeze o pozitie neutra a pelvisului si sa creeze o presiune
abdominala care sa fie capabila sa preia o parte din presiunea la care sunt supuse discurile
intervertebrale.

Program terapeutic:

1. din decubit dorsal cu genunchii flectati la 90 de grade , talpile pe pat.

Se incearca impingerea cu forta a genunchiilor in sus in timp ce kinetoterapeutul se opune miscarii ,

tot timpul partea lombara ramanand in contact cu patul;

2. aceasi pozitie de plecare , pacientul ridica capul umerii si trunchiul , bratele intinse anterior , pana
cand palmele ajung deasupra genunchilor.Se revine si se repeta.

3. din pozitie de cvadripedie pentru corectarea lordozei lombare , se "suge" puternic abdomnenul si
se mentine. Se relaxeaza si se repeta.

4. decubit dorsal , genunchii flectati la 90 de grade , lipiti unul de altul , pacientul incearca sa ii duca
lateral spre panul patului.

5. aceeasi pozitie de plecare , bolnavul isi trage cu forta genunchii la piept, iar terapeutul se opune;

6. decubit dorsal cu membrele inferioare intinse. Terapeutul incearca sa ridice ambele membre , dar
pacientul se opune;

7. din decubit lateral cu coapsele usor flectate.Terapeutul impinge cu o mana pelvisul pacientului
inainte si cu a doua mana trage inapoi de umarul acestuia.Bolnavul se opune acestor forte.

8. executarea podului din decubit dorsal cu genunchii usor flectati , sprijin pe umeri-spate si
picioare, se ridica bazinul si zona lombara. Terapeutul se opune apasand pe crestele iliace;

9. din pozitia pod, bolnavul incerca o rotare a bazinului la care terapeutul opune rezistenta spre
sfarsitul cursei miscarii.Se alterneaza stanga/dreapta.

10. din ortostatism langa o masa , pacientul se sprijina usor de ea si face o usoara flexie din solduri
metinand coloana lombara delordozata; kinetoterapeutul se opune miscarii , avand o mana pe scapula
si cealalta anterior , pe cresta iliaca opusa . Bolnavul se opune acestor forte.

In perioada de remisiune completa , bolnavul poate recurge la un tratament balneo-climateric.

Aceste programe nu sunt standard

si este recomandata varierea exercitiilor in functie de pacient !

Recomandarile sunt in functie de localizarea afectiunii si de profesia pe care o are pacientul.

Astfel , pacientii care isi desfasoara activitatea in special in pozitie ortostatica sun beneficiarii unui
program de kinetoterapie orientat spre intretinerea si dezvoltarea sistemului muscular de sutinere pe
verticala a coloanei vertebrale.
 Pentru pacientii a caror activitate profesionala solicita flexia trunchiului si miscari complexe ale
membrelor superioare , programul de kinetoterapie profilactica trebuie orientat spre consolidarea
functiei de baza a sistemului vertebro-ischio-gambierilor, care asigura retroversia trunchiului la nivelul
articulatiei coxo-femurale.

Bibliografie:

1. Tudor Sbenghe, Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare, Editura Medicala,

Bucuresti, 1987;
2. Russek A., Hofkosch Isometric Exercises for Physical Fitness, Institute of Medical
Rehabilitation, New York, 1993;

25 ianuarie 2007
Alexandru Lefter

autorului si se incadreaza in standardele stiintifice acceptate la momentul publicarii, dar stiinta este in permanenta schimbare si de aceea Medic
au ca nu contine erori; materialul nu constituie si nu substituie consultatia medicala; de aceea folositi acest material doar pentru informare
l in care aveti suspiciuni in ceea ce priverste starea Dvs. de sanatate - adresati-va
orului.
dificari ulterioare.

top