TRATAMENTUL FIZICAL-KINETIC SI RECUPERAREA MEDICALA

Acest gen de tratament este recomandat in toate stadiile evolutive ale lombosciaticii de cauza discala , dar trebuie individualizat in functie de
forma clinica si particularitaiile bolnavului.
Pentru tratamentul fizical-kinetic este utila o clasificare care sa permita sintetizarea mijloacelor de tratament in cateva scheme cu valoare
orientativa.
Prin perioadat acuta intelegem stadiul de evolutie al bolii in care durerile lombo sacrate (cu sau fara iradiere) sunt intense , nu se calmeaza nici in
decubit , exista contractura musculara paravertebrala cu sau fara blocada.
In perioada sub acuta durerile din decubit au disparut , pacientul se poate misca in pat fara prea mari dureri , poate sta pe scaun un timp limitat si
se poate deplasa cu conditia de a nu-si mobiliza coloana lombo-sacrata si a nu-si provoca astfel exacerbarea durerilor.
Perioada cronica permite bolnavului sa-si mobilizeze coloana , aceste mobilizari declasand durere moderata ,suportabila.
In ortostatism si mers , durerile apar dupa un interval mare de timp , pot persista contracturi ale musculaturii paravertebrale lombare.
Perioada de remisiune completa este perioada dintre episoadele algice in care pacientul este asimptomatic si predispus astfel la repetarea
acelorasi greseli ce duc la recidiva.
Factorul esential care poate asigura o reusita terapeutica pe termen mediu si lung ,
reducerea reala a riscului de recidiva , cosnta in adaptarea riguroasa a uni program de fizio-kinetoterapie la elementele etiopatogenice
genereatoare de suferinta.
Vazut din acest unghi , tratametul are ca obiective:
-educarea bolnavului in sensul acordarii importantei juste durerii sale lombo - sacro - fesiere;
-profilaxia activa a recidivelor;
-reducerea riscurilor de complicatii radiculare a sindromului dureros lombar.

Pe langa obiectivele principale , apar si cele suplimentare datorita coafectarii radiculare si aparitia suferintei neurologice :
tulburari de sensibilate , dfeficite motorii , tulburari trofice etc.

Obiectivele pe care trebuie sa si le propuna orice program de kinetoterapie

sunt:
relaxarea musculaturii contracturate si asuplizarea trunchiului inferior.
Pentru relaxarea musculaturii lombare cu reduicerea concomitenta a lombo-sacralgiei , Sbenghe recomanda aplicarea exercitiului hold-relax,
modificat , cu rezistenta moderata spre minima.
Contractia unui grup muscular este urmata de relaxarea muschilor activati si ciclul se repeta.
Abordarea grupelor musculare se face de la distanta spre zona afectata.
Se utilizeaza pozitiile finale ale diagonalelor Kabat pentru membre in scopul influentarii musculaturii trunchiului.
Diagonalele membrelor superioare vor influenta musculatura abdominala superioara si cea exetnsoara superioara a trunchiului.
Diagonalele membrelor inferioare vor influentza musculatura abdominala inferioara si pe cea a trunchiului.

Pentru asuplizarea trunchiului inferior prin exercitii de remobilizare a coloanei vertebrale lombare , basculari
ale bazinului , intinderea musculaturii paravertebrale si muschiului psoas-iliac , cel mai frecvent se utilizeaza
programul Williams.

A. In prima faza:
-decubit dorsal , flexia-extensia genunchiilor;
-decubit dorsal , se trage cu mainile un genuchi la piept pana
se atinge genuchiul cu fruntea, apoi celalat genunchi;
-acelasi exercitiu , dar se executa simultan cu ambii
genunchi;
-decubit dorsal , cu mainile sub cap , se trage un genunchi
cat mai mult spre piept , apoi celalalt , finalizand cu ambii
genunchi concomitent;
-decubit dorsal cu bratele ridicate la verticala , pe langa cap
, genunchii flectati la 90 de grade , talpile pe pat.
Din aceasta pozitioe se impinge lomba spre pat , se contracta
abdominalii si se basculeaza sacrul inainte.
Exercitiile se executa in serii de repetari al caror numar se
stabileste in functie de pacient.
B.In faza doua a programului Williams:
-decubit dorsal cu genunchii flectati , talpiile pe pat , se apleaca ambii genunchi lipiti spre dreapta si
spre stanga pana ating suprafata patului;
-decubit dorsal , se ridica alternativ calcaiul si se aseaza pe genunchiul opus si din aceasta pozitie se
abduce coapsa pana atinge suprafata patului;
-decubit dorsal , se ridica alternativ fiecare membru inferior al genunchiului extins;
-din ortostatism , genoflexiuni cu mainile sprijinite pe spatarul uni scaun , spatele se mentine perfect
drept , calcaile lipite pe sol;
-pozitia de cavaler servant , corpul aplecat spre inainte si sprijin cu mainile pe sol; se intinde
genunchiul de sprijin executand si o balansare care intinde muschiul psoas-iliac.

La acest program se pot asocia o serie de exercitii la spalier din pozitia atarnat , in functie de posibilitatile fizice ale bolnavului.
-cu spatele la spalier , mainile deasupra capului , priza cu ambele maini pe aceasi bara se executa:
1. ridicari ale genunchiilor la piept;
2. rotarea trunchiului stanga/dreapta cu genunchii flectati;
3. bascularea stanga/dreapta a membrelor inferioare intinse;
4. semisuspendare (soldurile si genunchii flectati la 90 de grade , spijin si pe picioare) , se fac basculari inainte , inapoi si in lateral ale
bazinului.
-cu fata la spalier , mainile facand priza pe aceasi bara se executa:
1. redresarea bazinului;
2. pendularea bazinului.

In perioada cronica se continua kinetoterapia prin consolidarea asuplizarii coloanei verterbrale lombare , dar cu accent pe tonifierea
musculaturii trunchiului.
Scopul tonifierii musculaturii abdominale si a celei extensoare lombare este , ca si in pozitia de ortostatism , trunchiul inferior sa
realizeze o pozitie neutra a pelvisului si sa creeze o presiune abdominala care sa fie capabila sa preia o parte din presiunea la care sunt
supuse discurile intervertebrale.
Program de exercitii:
1. din decubit dorsal cu genunchii flectati la 90 de grade , talpile pe pat.
Se incearca impingerea cu forta a genunchiilor in sus in timp ce kinetoterapeutul se opune miscarii , tot timpul partea lombara
ramanand in
contact cu patul;
2. aceasi pozitie de plecare , pacientul ridica capul umerii si trunchiul , bratele intinse anterior , pana cand palmele ajung deasupra
genunchilor.Se revine si se repeta.
3. din pozitie de cvadrupedie pentru corectarea lordozei lombare , se suge puternic abdomnenul si se mentine. Se relaxeaza si se
repeta.
4. decubit dorsal , genunchii flectati la 90 de grade , lipiti unul de altul , pacientul incearca sa ii duca lateral spre panul patului.
5. aceasi pozitie de plecare , bolnavul isi trage cu forta genunchii la piept , iar terapuetul se opune;
6. decubit dorsal cu membrele inferioare intinse. Terapeutul incerca sa ridice ambele membre , dar pacientul se opune;
7. din decubit lateral cu coapsele usor flectate.Terapeutul impinge cu o mana pelvisul pacientului inainte si cu a doua mana trage
inapoi de umarul acestuia.Bolnavul se opune acestor forte.
8. executarea podului din decubit dorsal cu genunchii ushor flectati , sprijin pe umeri-spate si picioare, se ridica bazinul si zona
lombara. Terapuetul se opune apasand pe crestele iliace;
9. din pozitia pod , bolnavul incerca o rotare a bazinului la care terapeutul opune rezistenta spre sfarsitul; cursei miscarii.Se
alterneaza stanga/dreapta.
10. din ortostatism langa o masa , pacientul se sprijina ushor de ea si face o usoara flexie din solduri metinand coloana lombara
delordozata; kinetoterapeutul se opune miscarii , avand o mana pe scapula si cealalta anterior , pe cresta iliaca opusa . Bolnavul se
opune acestor forte.
In perioada de remisiune completa , bolnavul poate recurge la un tratament balneo-climateric.

Aceste programe nu sunt standard si este recomandata variarea exercitiilor in funtctie de pacient.
Recomandarile sunt in functie de localizarea afectiunii si de profesia pe care o are pacientul. Asfel , pacientii care isi desfasoara activitatea in
special in pozitie ortostatica sun beneficiarii unui program de kinetoterapie orientat spre intretinerea si dezvoltarea sistemului muscular de
sutinere pe verticala a coloanei vertebrale.
Pentru pacientii a caror activitate profesionala solicita flexia trunchiului si miscari complexe ale membrelor superioare , programul de
kinetoterapie profilactica trebuie orientat spre consolidarea functiei de baza a sistemului vetrebro-ischio-gambierilor , care asigura retroversia
trunchiului la nivelul articulatuiei coxo-femurale.