Capitalismul i democraia

genereaz inegaliti i dezordine

Prof. coordonator: Realizatori:

Suceava, 2013
 Cuprins

1. Democraia...................................................................................3
2. Capitalismul.................................................................................6
2.1. Efectele negative ale capitalismului.....................................6
2.2. Triumful capitalismului..........................................................8
2.3. Capitalismul modern..............................................................8
3. Criza rilor n curs de dezvoltare..............................................10
4. Democraia capitalist, cea mai mare minciun a secolului XX
.......................................................................................................13
5. Concluzii....................................................................................14
 1. Democraia

Democraia este un fenomen complex, a crui analiz a provocat nencetat de-a

lungul timpului filosofi, care au ncercat propunerea de modele ideale de democraie,
istorici, care i analizeaz dezvoltarea, ascensiunea sau declinul, sau politologi care
ncearc s ofere rspunsuri i explicaii empirice referitoare la fundamentele afirmrii,
funcionrii, meninerii sau rspndirii democraiei.
Termenul de democraie este un concept care a aprut cu aproximativ dou mii
patru sute de ani n urm, n Grecia antic. Acest concept era unul politic, astfel
democraia nsi era o democraie politic. nsa conceptul acesta de democraie politic a
evoluat mult de-a lungul istoriei, regsindu-l astzi ntr-o form difuz i incosistent ce
variaz de la stat la stat, funcie de nivelul economic, de condiiile sociale, sau de
practicile politice existente. De aceea, democraia este greu de definit i identificat n
spectrul politic contemporan. n general, cnd vorbesc despre democraie ca regim
politic, cetenii obinuii neleg acel sistem politic n care sunt respectate drepturile
omului, exist alegeri libere universale i alternana la putere. Dar, att teoretic ct i
practic, lucrurile difer n realitate.
Sensul etimologic al democraiei l putem regsi n Grecia antic, aa cum
spuneam i n rndurile de mai sus, acesta nsemnnd foarte simplu domnia sau
puterea poporului: domnia majoritii. Bineneles, sensul conceptului de democraie a
suferit numeroase schimbri cptnd diferite forme pe parcursul istoriei, dar esena
conceptului a rmas neschimbat.
Trecnd de la antichitate la epoca medieval, democraia va fi influenat de
apariia dreptului natural i a contractualismului. John Locke vedea guvernarea perfect
obinut prin consimmntul dat de ceteni pentru cei care au drepturi politice. Prin
aceasta se poate observa o prim ncercare de reprezentativitate a cetenilor prin
democraie. Pentru Rousseau conceptul de democraie avea o semnificaie diferit, acesta
artnd faptul c ideea de democraie nu are nicio legtur cu ideea de reprezentativitate
politic pentru c deputaii poporului nu sunt i nici nu pot fi reprezentanii lui; ei nu
sunt dect mandatarii lui i nu pot s hotrasc nimic definitiv. Orice lege pe care n-a
ratificat-o poporul n persoan este nul; nici nu este lege 1. Rousseau vedea ca cel mai
potrivit mod de guvernare, acel mod care permite tuturor cetenilor, prin voina general
a comunitii, s se implice n viaa politic i public, la elaborarea legilor, n adunri
periodice cu un caracter general. Bineneles, acest lucru era i este n continuare unul
aproape imposibil, filozoful francez fiind deseori revendicat att de teoreticienii
regimurilor autoritare, ct i de cei ai regimurilor liberale.
La fel ca Rousseau, Marx, care teoretiza o democraie n care cetenii s i
ctige libertatea, considera c trebuie s dispar organizarea socio-politic ce ar fi stat la
baza folosirii omului ca pe un instrument, sa dispar clasele sociale, astfel nlturndu-se
aa-zisa putere de clas. n genere, acestea erau mijloacele prin care Marx credea c se
poate ajunge la democratizarea deplin a societii.

1
Jean-Jacques Rousseau, Contractul Social, Ed. Moldova, Iai, 1996, p.163.
 Variantele contemporane ale democraiei sunt mai plauzibile i chiar au fost puse
n aplicare unele dintre ele, sub diferite forme, mai ales dup al II-lea Rzboi Mondial i
dup prbuirea regimului comunist.
n genere, nu putem considera democraia ca fiind un regim politic care poate
satisface probleme oricrei societi. Drept dovad, ncercrile unor state de a ncerca s
instaureze regimuri politice democratice, n anii '70, '80, '90, n ri precum cele din Asia,
au fost sortite eecului, democraia neputnd satisface unele probleme referitoare la
cultur, mentalitate, tradiie, sau numeroasele clivaje etno-lingvistice.
nainte de a trece la reliefarea principalelor provocri ce se ridic n faa
democraiei o s prezint o serie de promisiuni nerespectate de ctre democraie,
promisiuni identificate prin ideile lui Norberto Bobbio.2
n concepia lui Bobbio, democraia nu i-a respectat n totalitate promisiunile
referitoare la capacitatea sa (capacitate de care vorbeam la nceputul acestei lucrri):
a) de a deveni o societate de egali, fr corpuri intermediare (de cele mai
multe ori n societile democratice avem parte de inegaliti, fie ele
sociale, politice, culturale etc. );
b) de a elimina interesele organizate i particulare care s contraseteze cu
reprezentarea politic general (aa cum afirmam mai sus de multe ori
democraia, prin procesele sale, ofer reprezentanilor cetenilor din
Parlament oportunitatea de a-i reprezenta cu precdere propriul
interes, naintea interesului cetenilor);
c) de a pune capt persistenei oligarhiei ( aceasta este i una dintre
provocrile ce i se imput democraiei, aadar o vom discuta n
rndurile urmtoare);
d) de a ptrunde n aparatele birocratico-administrative i militare ale
statului i n ntreprinderi
e) de a distruge puterile invizibile (adic de a oferi o transparen maxim
n ceea ce privete procesul politic democratic);
f) de a ridica nivelul educaiei politice a cetenilor.
Bobbio, unul dintre marii teoreticieni ai democraiei afirm n lucrarea pe care
tocmai am citat-o, c este foarte probabil ca democraia s nu reueasc s respecte aceste
promisiuni deoarece proiectul politic democratic a fost conceput pentru o societate mult
mai puin complex dect cea de astzi. ntradevr societile de astzi sunt deosebit de
complexe, iar resursele culturale, tehnologice, i chiar cele politice joac un rol major
care poate influena dezvoltarea complexitii democraiei, dar cu toate acestea consider
c nu trebuie s uitm c tot democraia s-a dovedit a fi, de-alungul istoriei, un regim cu o
extraordinar putere de adaptare i schimbare pentru a satisface interesele cetenilor.

Democraia a fost i va rmne ea nsi o provocare pentru teoria politic.

Democraia presupune att avantaje ct i dezavantaje, dovedindu-se a fi de multe ori
eficient n anumite cazuri, dar de multe ori a dat semne i de ineficien n situaii
extreme. Cu toate acestea democraia nate probabil la acest moment, cele mai complexe,
stabile i potrivite tipuri de sisteme politice pentru statele moderne actuale.

2
Norberto Bobbio, Il futuro della democrazia, Edit. Einaudi, Torino, 1984, pp.3-28 apud Gianfranco
Pasquino, op. cit., pp. 334-335.
 Democratia de azi e in primul rand o minciuna politica, care permite unei
minoritati oligarhice sa spolieze o majoritate saraca. Daca aceasta pretinsa democratie n-
ar facilita asuprirea majoritatii de catre aceasta minoritate, flamanda si insetata de bogatie
si putere, va asigur ca acest hibrid politic, numit democratie reprezentativa, de mult ar
fi fost istorie in evolutia hegeliana a omenirii. De cand e lumea si pamantul, o minoritate
a stiut sa puna saua pe majoritatea saraca si s-o cabreze dupa bunul ei plac. Mai intai
stapanii de sclavi au facut din semenii lor un animal de povara (un sclav), pus sa traga ca
vita la plug si in folosul stapanului. Apoi a venit, la rand, perioada feudala cand omul,
transformat in robul omului, era legat de glie si obligat sa trudeasca in folosul seniorului
feudal. Mai tarziu, razele umaniste, timide, ce apareau in Florenta lui Machiavelli,
promiteu ca se va instala dreptate si fericirea si pe civitas diaboli. Numai ca n-a fost sa
fie, caci o alta categorie sociala, oligarhia, avea sa face acelasi lucru pe care-l faceau
stapanii se sclavi si stapanii de domenii (feude) de altadata. Feudele de altadata,
circumscrise pamantului ce-l aveau in proprietate, sunt acelesi feude de azi, dar extinse la
proprietatea asupra capitalului; industrial, comercial si mai ales cel financiar..
In acest context socio-politic, spuneti-mi si mie unde vedeti dvs democratie ? Eu
n-o vad pe nicaieri. Faptul ca omul a fost emancipat de sub tutela Bisericii sau cea a
Statului, nu inseamna ca omul a devenit si liber. Nevoile biologice (de hrana,
imbracaminte si habitat) iti anuleaza libertatea. Acolo unde altadata guverna Statul
autoritar in numele ordinii sociale si politice, pe principiul porunca-supunere, sau cel al
Bisericii bazata pe supunerea neconditionata a omului in raport cu Dumnezeu (de fapt
fata de Biserica), azi avem acelasi gen de supunere si porunca, mai voalata, o data ce-ai
intrat in fabrica patronului. Peste tot eu nu vad decat supusi si stapani. Stapanii de azi
insa, cei care se grupeaza in carteluri, in sindicate, in trusturi sau concerne, nu difera de
seniorii feudali decat in forma, nu si in esenta. Ceea ce faceu seniorii feudali altadata, cu
metode mai barbare si mai primitive, acelasi lucru il fac si stapanii capitalului de azi. Asa
cum robul feudal muncea in folosul seniorului feudal, tot asa si azi salariatul roboteste in
folosul stapanului de capital. Perimetrul feudei oligarhului nu este delimitat geografic
ca in perioada feudalismului, dar el exista aievea, chiar daca e unul ce pare imaginar.
Feudele lor sunt delimitate prin conturile bancare, prin proprietatea asupra capitalului,
prin proprietati de imobiliare, de terenuri etc. Traim mai degraba intr-o noua forma de
feudalism, decat intr-o forma de democratie (reprezentativa). Noii feudali, ca si vechii
feudali, doresc ca statul sa fie cat mai pipernicit, pentru ca doar atunci ei pot sa fie mari si
tari in raport cu noi. Puterea la care Statul trebuie sa renunte, luandu-ne si pe noi partasi,
vanturandu-ni-se pe la nas ideea de democratie, vanzandu-ne si noua iluzia libertatii, ei
bine acea putere, la care Statul renunta de buna voie, se contabilizeaza in balanta de
putere a oligarhiei.
Cu cat statul va fi mai slab, mai desfrunzit de putere, cu atat oligarhul va fi mai
puternic pe feuda lui, feuda capitalului. Pe robul de azi, care trudeste pe feuda
oligarhului, nu-l poate salva de exploatare decat un stat puternic.
 2. Capitalismul

Dinamismul economic din secolul al XVI-lea determin n Europa apariia unui

nou tip social, cel al marilor negustori. Cu siguran, negustorul nu era un necunoscut n
secolele precedente, dar dezvoltarea foarte mare a schimburilor comerciale n sec al XVI-
lea fac din acesta un personaj de prim importan. Omul de afaceri, marele negustor
negociaz mrfuri diverse: de la mirodenii la metale i de la lemn la cereale. El se
strduiete n acelai timp s fructifice banii ctigai prin comer, prin operaiuni strict
financiare.
Capabili s fac s circule sume considerabile i s ofere suveranilor sumele de
care ei au nevoie, uneori n locuri aflate departe de teritoriile de unde i obin veniturile,
aceti negustori devin indispensabili pentru state. Adesea n criz de bani chiar i n
propriul regat, suveranii europeni se adreseaz negustorilor pentru a obine mprumuturi
cu care s-i poat finana politica. n secolul al XVI lea, mpreun cu marile dinastii de
negustori, apar i primii capitaliti (cuvntul nu va fi inventat dect n secolul al XIX-
lea de Karl Marx). 3

Capitalismul este o formaiune social care se ntemeiaz pe

proprietatea privat-capitalist asupra mijloacelor de producie i pe
exploatarea muncitorilor salariai n care burghezia , n vederea consolidrii
dominaiei sale economice, deine puterea politic. 4

Capitalismul a fost de la nceput o chestiune internaional. n consecin, apariia

capitalismului a introdus o schimbare cu adevrat fundamental n ordinea mondial: a
fcut inter-conexiuni globale ntre state i societi. Dezvoltarea economiei capitaliste
mondiale a mbrcat iniial forma expansiunii relaiilor de pia, determinate de o nevoie
crescnd pentru materii prime i ali factori ai produciei. Dezvoltarea capitalismului
nsui, poate fi parial explicat ca rezultat al schimbrilor n agricultura european: au
crescut produciile agricole i au creat pe termen lung un surplus considerabil pentru
comer.5

2.1. Consecinele capitalismului

Capitalismul modern face referire la acei indezirabili, ce au ncercat s organizeze

mici ateliere, n care s produc diferite bunuri pentru toate clasele sociale. Aceasta este
originea capitalismului, aa cum l cunoatem azi. Este vorba despre nceputul produciei
de mas, care este principiul fundamental al industriilor capitaliste. Vechile industrii de
procesare i deserveau pe cei nstrii din orae, ei nu produceau dect pentru clasele
sociale superioare pe cnd noile industrii capitaliste au nceput s produc lucruri
accesibile pentru oamenii de rnd. Acesta este principiul fundamental al capitalismului,

3
Serge Berstein, Pierre Milza Istoria Europei p. 118-119
4
http://www.marxists.org/romana/dictionar/c/Capitalism.htm
5
David Held Democratie si ordine globala p. 81-82
aa cum exist astzi n toate rile care se bucur de un sistem dezvoltat de producie n
mas: marile firme de afaceri etc.6
Dezvoltarea capitalismului const n obinerea de ctre toi a dreptului de a
deservi clienii mai bine i/sau mai ieftin. Aceast metod a transformat lumea, ntr-un
interval de timp relativ scurt, fcnd cu putin o cretere fr precedent a populaiei. n
Anglia n secolul XVIII, din roadele pmntului nu puteau tri dect ase milioane de
oameni, la un nivel de trai foarte redus. Astzi peste cicncizeci de milioane de personae
se bucur de un nivel de trai mult mai ridicat chiar i dect acela al persoaneltor nstrite
din secolul XVIII. Aceasta este realitatea n privina capitalismului. n ciuda tuturor
beneficiilor care i se datoreaz, capitalismului a fost atacat i criticat cu furie. Ura fa de
capitalism s-a nscut n rndurile aristocraiei posesoare de pmnturi- clasele superioare,
nobilimea britanic i cea continental. La inceputul secolului al XIX-lea, salariile sporite
pltite de industriai muncitorilor, forau aristocraia rural s plteasc salarii la fel de
ridicate muncitorilor agricoli. Aristocratia a atacat industriile criticnd nivelul de trai al
maselor de lucrtori. Desigur, din punctul nostru de vedere, nivelul de trai al muncitorilor
de pe atunci era extrem de sczut; condiiile din vremea capitalismului timpuriu erau
absolute ocante, dar nu din cauza c nou-dezvoltatele industrii capitaliste i-ar fi lezat pe
muncitori. Vechea poveste afirm c fabricile angajau femei i copii i c aceste femei i
aceti copii ar fi trit n condiii satisfctoare nainte de a lucra n fabrici este unul dintre
marile falsuri ale istoriei. Cu toate acestea, aa-numitele orori ale capitalismului timpuriu
pot fi respinse cu ajutorul unei singure statistici: n anii n care s-a dezvoltat capitalismul
britanic, tocmai n perioada numit n Anglia, Revoluie Industrial, 1760-1830, tocmai n
acei ani populaia Angliei s-a dublat, ceea ce nseamn c sute de mii de copii, care
nainte ar fi murit, au supravieuit i au crescut. 7
Sistemul capitalist nu a fost numit capitalism de un adept al su, ci de un
individ pe nume Karl Marx, care-l considera cel mai ru dintre toate sistemele istorice,
cel mai greu blestem czut asupra omenirii. Cu toate acestea, n-avem motive s
respingem termenul lui Marx, deoarece el descrie limpede sursa marilor progrese sociale
fcute cu putin capitalismului. Aceste progrese sunt rezultatele acumulrii de capital;
ele bazndu-se pe faptul c oamenii, de regul, nu consum tot ce produc , ci
economisesc i investesc o parte din acest produs.
Teza lui Marx privitoare la ivirea socialismului se bazeaz pe ipoteza c
muncitorii deveneau mai saraci, c masele deveneau mai lipsite de mijloace de
subzisten i c, n cele din urm, ntreaga avuie a unei ri avea s se concentreze n
minile ctorva oameni, sau chiar ale unui singur om. Conform acestei doctrine a lui Karl
Marx, n cadrul sistemului capitalist nu poate exista nici o ans, nici o posibilitate de
mbuntire a condiiilor de trai ale muncitorilor.

6
Ludwing von Mises Capitalismul i dumanii si p.23-24
7
Ludwing von Mises Capitalismul i dumanii si p29-30
 2.2. Triumful capitalismului

Revoluia marii burghezii a deschis drumul capitalismului. Schimbrile n

agricultur au asigurat dezvoltarea capitalului agrar, n care vechile moii feudale au fost
divizate i distribuite ranilor. n Anglia, conversia unei pri a aristocraiei nainte de
revoluie, a pregtit condiiile pentru ruinarea rnimii nsi. Guvernele, n loc s
acioneze ca o frn n calea comerului i industriei, a promovat cauza lor.
Prin hoie, delimitri i jaf, prin competiie, mijloacele de producie au fost
concentrate n mini din ce n ce mai puine. Ruinarea agricultorilor a creat o rezerv de
for de munc n orae. Structura de clas s-a simplificat: pe de o parte erau capitalitii
iar pe de alt parte era proletariatul lipsit de orice proprietate. Singura proprietate a
proletariatului era fora lui de munc. Singura lui cale de a supravieui era de a vinde
capitalistului fora lui de munc, n schimbul unei pli. n procesul de producie,
proletarii produceau o valoare mai mare dect ceea ce ei primeau ca plat; valoarea
excedentar, plus-valoarea era expropriat de capitalist. n cutarea profitului, pe lng
concurena contra rivalilor, clasa capitalist a fost forat s introduc noi metode de
producie; pe aceast cale, din punct de vedere istoric, capitalismul a jucat un rol
progresist prin continua revoluionare a forelor productive.
Prin exportul lui, la nceput de mrfuri, i mai trziu de capital, capitalismul a
modelat o lume dup propria sa imagine. Treptat, forele de producie, tehnologia i
tiina au ntrecut statul naional care-l protejeaz.

2.3. Capitalismul modern

Expresiile figurative pe care le ntrebuinm genereaz adesea nenelegeri.

Referindu-se la marii industriai moderni i la liderii marilor firme de afaceri, oamenii
vorbesc, de pild, despre "regele ciocolatei," sau al bumbacului, sau al automobilului.
Terminologia pe care o ntrebuineaz indic faptul c ei nu vd, practic, nici o diferen
ntre capii industriilor moderne i regii feudali, ducii sau seniorii de altdat. De fapt,
ns, diferena e foarte mare, fiindc un rege al ciocolatei nu diriguiete ctui de puin:
el servete. El nu domnete peste teritorii cucerite, independent de pia i de clienii si.
Regele ciocolatei - sau regele oelului, sau regele automobilului, sau orice alt rege al
industriei moderne - depinde de industria n care activeaz i de clienii pe care-i servete.
"Regele" acesta trebuie s-i asigure bunvoina supuilor si, consumatorii; el i va
pierde "regatul" de ndat ce nu mai este n msur s furnizeze clienilor si servicii mai
bune la costuri mai sczute dect rivalii si.
Cu dou sute de ani n urm, nainte de nflorirea capitalismului, statutul social al
unei persoane era fixat, de la un capt la altul al vieii sale; l motenea de la prini i
apoi rmnea neschimbat. Dac se ntea srac, srac rmnea, iar dac se ntea bogat --
senior sau duce -- atunci i pstra ducatul i proprietatea corespunztoare pn la
sfritul zilelor.
Aceasta este realitatea n ce privete capitalismul. Astfel, dac un englez - sau,
mai general, orice alt persoan, din orice ar de pe mapamond - le spune astzi
prietenilor si c este un adversar al capitalismului, i se poate da o replic minunat:
"tim c populaia acestei planete este acum de zece ori mai numeroas dect n epoca
precapitalist; tim c toi oamenii care triesc azi se bucur de un nivel de trai mai
ridicat dect acela al strmoilor ti, din epoca precapitalist. Dar cum putem ti dac tu
eti acel unu din zece, care ar fi supravieuit n absena capitalismului? Simplul fapt c
trieti astzi dovedete succesul capitalismului, fie c pui sau nu mare pre pe propria ta
via."
Marxitii i susineau teza dup cum urmeaz: dac ratele salariale ale
muncitorilor cresc, ridicnd salariile deasupra nivelului de subzisten, atunci muncitorii
vor avea mai muli copii; i aceti copii, odat intrai n rndurile forei de munc, vor
spori numrul lucrtorilor pn la pragul dup care ratele salariale vor scdea,
readucndu-i pe muncitori la nivelul de subzisten - la acel nivel minimal de
supravieuire, abia suficient pentru a mpiedica populaia s moar de inaniie.

Mitul conform caruia creterea bunstarii unora conduce la cresterea bunstarii

celorlalti poate fi dezmintit daca vom analiza distributia bunastrii. Conform Bancii
Mondiale, astazi in lume 2,2 miliarde de oameni traiesc sub limita saraciei. In tarile din
lumea a treia, intre un sfert si o treime din copii mor inainte de a implinii 5 ani, iar in cele
mai sarace tari, acest numar se aproprie de jumatate. La polul opus, cei mai bogati 3
oameni controleaza o avere mai mare decat cele mai sarace 43 de tari, iar averea
combinata a celor mai bogati 225 de oameni este egala cu venitul jumatatii sarace a
populatiei lumii.

Tendinta proprietarilor de a forma coalitii pentru a concura unii impotriva altora

(exemplu: comert liber vs. protectionism sau sprijinirea partidelor politice de catre
grupuri de oameni de afaceri care trateaza statul ca pe un mecanism prin intermediul
caruia pot obtine control si profit mai mare). Aceasta tendinta ia de cele mai multe ori,
daca nu intotdeuna, forma unei plutocratii, a unei elite politice si economice unite.

Dezvoltarea unor afaceri mari in detrimentul altora mai mici, ceea ce duce la
restrangerea bogatiei in maini tot mai putine. Agentiile anti-monopol (prin anumite
reglementari) incearca sa corecteze aceasta tendinta, de aici si ura unor afaceristi
(libertarieni de dreapta) fata de stat.

Capitalismul nu este o meritocraie asa cum susin capitalitii. Capitalitii susin

ca piata libera recompenseaza pe cel mai abil. Acest lucru este fals. In primul rand nu este
egal accesul tuturor pe piata. Mai mult, unele categorii sociale marginalizate, a caror
precaritate este perpetuata prin lipsa de acces la educatie, sunt condamnate de la inceput
la saracie si vor avea parte (in cel mai bun caz) doar de munci manuale care implica
rutina si care sunt prost platite. De asemenea, motenitorii unor mari averi nu au niciun
merit in ceea ce priveste posesia acestora.
 3. Criza rilor n curs de dezvoltare

Chiar i n timpul expansiunii economice majoritatea populatiei a beneficiat foarte

putin sau chiar deloc. Exista o extrema polarizare intre bogati si saraci in toate tarile.
Dou procente din populaia globului stpanete mai mult de jumatate din bogiile
planetei.1.2 miliarde de barbati, femei i copii vietuiesc in conditii de absoluta mizerie. 8
milioane mor din cauza foametei in fiecare an. Aceasta este tot ce poate oferi capitalismul
mai bun.
n plus fata de colapsul exporturilor care a lovit toate bunurile (cu exceptia aurului
i argintului) inclusiv petrolul, tarile lumii a treia trebuie sa se confrunte cu scumpirea
hranei, ce este in mare parte o consecinta a speculatiilor internationale.
Presedintele Bancii Mondiale, Robert Zoellick, a avertizat ca cea mai saraca parte
a lumii se confrunta cu trei pericole ale: hranei, combustibililor si finatelor: Celor mai
saraci nu li se poate cere sa plateasca cele mai mari preturi. Acestea sunt vorbe frumoase
dar un vechi proverb spune un car de vorbe doi bani nu face.

Mizeria i foametea vor creste ca urmare a crizei finaciare i ale ajustarilor

structurale ale pietei libere, masuri cerute de Fondul Monetar International.
Aceasta este concluzia implacabila a unui raport al Bancii Mondiale in ceea ce priveste
saracia mondiala. Din acest raport rezulta ca numarul celor nevoiti s traiasca cu mai
puin de 1$ pe zi este n cretere. Fata de 1993 inca 200 de milioane de oameni au cazut
prada mizeriei absolute. In Orientul Mijlociu si in Nordul Africii cresterea PIB se asteapta
sa fie negativa.

n Indonezia proportia celor nevoiti s traiasca cu sub 1 $ pe zi a crescut de la 11

procente in 1997 la 19.9 procente la sfritul mileniului, asta insemnanad suplimentarea
oamenilor in mizerie cu inca 20 de milioane echivalentul unei natiuni de marime medie
cum ar fi Australia. n Corea de Sud incidenta saraciei urbane extreme a urcat de la 8.6
procente in 1997 la 19.2 procente in 2007. Numarul persoanelor care triesc cu mai puin
de 1$ pe zi n India a crescut de la 300 de milioane in 1980 la 340 de milioane in 2007.
Date recente despre stagnarea veniturilor in mediul rural sugereaza o nou crestere a ratei
saraciei extreme in aceasta tara.

Fondul Monetar Internaional cere ca tarile n curs de dezvoltare sa-si deschida

pietele pentru penetrarea capitalului international. Ele cer taierea cheltuielilor
guvernamentale, eliminarea subventiilor la hrana si alte utilitati destinate consumului
populatiei si privatizarea intreprinderilor de stat. Obiectivul afirmat este promovarea
cresterii economice sustenabile. In realitate inseamna distrugerea industriei si
agriculturii nationale, si o cresterea abrupta a saraciei si somajului.

Catastrofa lumii a treia este o catastrof provocat de om. Nu este nimic natural
n ea. Banii care au fost dati bancilor puteau sa rezolve situatia foametei in lume salvand
milioane de oameni de la moarte prin inanitie. In iunie 2008 Organizatia Mondiala a
Hranei avea nevoie de 30 de miliarde dolari pentru stimularea agriculturii si pentru a
preveni o viitoare lipsa de hrana. A primit numai 7 miliarde si jumatate platibili in 4 ani
adica 1.8 miliarde de dolari anual. Aceasta este echivalentul a doi dolari pe zi pentru
fiecare persoana flaminda.

Se obisnuiete n Occident ca solutia acestei probleme s fie numita cu termenul

de ajutor. Tarile bogate sunt indemnate sa dea mai multi bani tarilor sarace. Dar n
primul rand, acest meschin ajutor este doar o mica parte din avutia jefuita din Asia,
Africa, Orientul Mijlociu sau America Latina. n al doilea rand acest ajutor este legat de
interese comerciale, diplomatice i militare ale donatorilor iar in al treilea rnd reprezint
o creterea a subordonarii fostelor colonii faa de fotii stpani.

n orice caz este inacceptabil ca aceste tari cu vaste resurse sa fie obligate la
cersirea caritatii, si sa se multumeasca cu firimiturile ramase de la masa bogatilor.
Conditia prealabila este ruperea dominatiei imperialiste si rasturnarea regimurilor corupte
locale ce nu sunt decat oficine ale imperialismului si ale marilor companii transnationale.
Nu ajutorul, nu caritatea, ci o schimbare majora in societate este solutia pentru saracia
globala. In multe tari clasa muncitoare dupa ani de deznadejde si epuizare a ales calea
luptei. Lupta poporului palestinian impotriva agresiunii Israeliene continua. Dar exista o
clasa muncitoare puternica in tari ca Africa de Sud, Nigeria, Egipt ce va juca un rol cheie
in viitor.

n Egipt am fost martorii unui val de greve cu ocuparea fabricilor mpotriva

privatizrilor i pentru apararea locurilor de munca soldat cu victorii ale grevistilor la
complexul textil de la Manhala unde au participat peste 20.000 de oameni. Si muncitorii
iranieni sunt pe cale sa se miste. Acolo a fost un val de greve implicand multe categorii
ale clasei muncitoare si ramuri economice cum ar fi :soferi de autobuz, santiere navale,
textilisti, cai ferate, zahar, ulei etc. Aceste greve au nceput cu revendicari economice, dar
avnd n vedere natura regimurilor din acele tari ele vor capata un caracter politic si
revolutionar.

n Nigeria muncitorii au declansat o serie de greve generale (8 in ultimii 8 ani !)

paralizand tara si fiind aproape de preluarea puterii abandonata de liderii sindicali de
fiecare data. In Africa de Sud miscarea muncitoreasca a organizat mai multe greve
generale cele mai recente datand din iunie 2007 si august 2008. Au mai fost miscari
muncitoresti impresionante in Liban, Maroc, Iordania si de asemenea in Israel bastionul
reactiunii din Orientul Mijlociu. Au fost de asemenea miscari de masa ale muncitorilor si
taranilor in Pakistan, India, Banglades si Nepal unde au dus la rasturnarea monarhiei.

America Latin se afl n fruntea miscarii revolutionare de la Tierra del Fuego la

Rio Grande cu Venezuela in avangarda. Apelul lui Hugo Chavez pentru socialism nu s-a
adresat surzilor.
Ideea socialist este din nou pe ordinea de zi. n Bolivia i Ecuador micarea
maselor impotriva capitalismului si imperialismului desi avansata se loveste de rezistenta
feroce a oligarhiei sprijinite de Washington. Este necesar sa trecem pe agenda de zi lupta
pentru politica clasei muncitoare, pentru solidaritatea internationala a proletariatului si
pentru socialism ca ultima si singura solutie la problemele maselor.
 O privire faptic asupra faptelor ca atare justific nelinitile legate de inegaliti,
cel puin ntre ri.
Fig.1. reprezint venituri reale pe cap de locuitor a trei grupuri de ri: 4 economii
bogate (SUA, Japonia, Germania, Frana), patru ri cu venit mediu (Iran, Costa Rica,
Columbia, Rep. Dominican) i patru ri srace (Guineea-Bissau, Etiopia, Burundi,
Tanzania) China i India. Diferenele dintre aceste trei grupuri sunt uriae , locuitorii
rilor bogate ctignd de 5 ori mai mult dect cei din rile cu venit mediu i de cel
puin 25 de ori mai mult dect cei din rile srace. i nectnd c au crescut veniturile pe
cap de locuitor din 1960 i pn n 2000, n egalitile dintre venituri s-au accentuat i
mai mult.

Fig.1. PIB real pe cap de locuitor pentru ri cu venit ridicat, mediu i sczut,
2000.
Sursa: Capitalismul bun, capitalismul ru i economia dezvoltrii i a
prosperitii. W.J. Baumol, R.E. Litan, C.J. Schramm. 2009

Pe masu ce economiile devin mai bogate, tendinele demografice se schimba.

Familiile au mai putini copii, intrucat au mai putina nevoie de o sporire a veniturilor.
Copiii putini si durata de viata ridicata duc la un singur lucru: cresterea in timp a mediei
de varst. Conform raportului Organizatiei Natiunilor Unite si al Fondului Monetar
International, intreaga lume imbatraneste, iar efectele vor fi mai vizibile in tarile aflate in
curs de dezvoltare decat n cele deja bogate. Daca aprope 60 % din batrnii lumii( cei
peste 65 de ani) triesc astzi n tarile aflate n curs de dezvltare, se crede ca numarul lor
va ajunge la 80 % pana n 2050.

4. Democraia capitalist, cea mai mare minciun a secolului XX

Democraie burghez (capitalist), prin definitie, este o form de guvernare care

sprijin interesele burgheziei, ale capitalitilor, a unei minoriti a populaiei; este de fapt
o dictatur burghez, cu limite istorice determinate, generate de interesele meninerii
capitalismului, ale aprrii i dezvoltrii sistemului de exploatare i asuprire a oamenilor,
mpiedic participarea lor real i deplin la viaa politic i i supune diverselor forme de
manipulare politic i ideologic.
Dac ntrebi azi pe cineva care nu nc s-a trezit din somnul indus de mass-media,
ce i vine n minte atunci cnd pronuni cuvntul capitalism sau America, cu
siguran c i va spune fr s clipeasc, democraie, libertate, drepturile omului,
egalitate de anse etc.
Acesta este rezultatul a cteva decenii de uria propagand derulat n media i
pe orice alte mijloace, de ctre Statele Unite ale Americii i Vestul capitalist. n realitate
capitalismul i democraia nu sunt sinonime, dimpotriv, de cele mai multe ori
capitalismul exclude i suprim democraia i dreptatea social.
n capitalism, ara nu este condus de ceteni, nici mcar politicienii nu dein
puterea real ci de o oligarhie de miliardari, bancheri i industriai, care se ntreese cu
o clas politic corupt. Patronul nu este prieten cu angajatul i nici nu a fost vreodat, ci
este un exploatator al muncii salariate. Egalitatea de anse nu exist pentru c un simplu
cetean nu se poate compara cu o mega corporaie precum Coca-Cola, Monsanto sau
Exxon. Iar statul nu este un instrument aflat n slujba poporului, ci unul de represiune i
control al mulimii.
Pentru muli poate prea incredibil, dar pe la sfritul secolului XIX, n
minunatele State Unite ale Americii, familii celebre de industriai, precum Rockefeller,
atunci cnd muncitorii fceau greve, cernd condiii de munc mai umane i salarii ct de
ct decente, ce credei c fceau? Ei bine, angajau militari, pe care i puneau s i mpute
pe greviti!
Pe vremea aceea i mai trziu, mai ales n timpul Marii Crize sau Depresii
Economice din anii 30, prerea maselor populare despre capitalism era una foarte proast
i manifestaiile ndreptate mpotriva exploatatorilor burghezi erau destul de frecvente.
Dup Al Doilea Rzboi Mondial, oligarhii i-au dat seama c este mai eficient s foloseti
propaganda i manipularea n mas n locul violenei i forei brute i profitnd de
experiena ctigat n timpul rzboiului de ctre naziti, britanici sau chiar comunitii
rui, au folosit masiv aceste metode ca forme moderne de control al maselor. Reprimarea
brutal a protestelor populare a fost nlocuit cu comunicarea public i ndoctrinarea
trepatat a indivizilor, pemtru a gndi i aciona aa cum doresc elitele.
Astfel printr-o campanie permanent de manipulare i ndoctrinare n mas,
desfurat la nivel global timp de cteva decenii, oamenii au ajuns s cread i s
perceap ca adevr de necontestat o mare minciun, aceea c sistemul capitalist ar fi
acelai lucru cu democraia i libertatea individual. Ei, bine nu este deloc aa!
 5. Concluzii

Cnd capitalismul occidental a nceput s se elibereze din imbratisarea sa de

catre societate, inegalitatea a nceput s creasc n ntreaga lume. Discursul economic
dominant a ncercat s ne explice aceast evoluie prin trecerea cererii dinspre fora de
munc slab calificat ctre cererea de for de munc calificat, prin intensificarea
competiiei pe piaa muncii datorit globalizrii, prin trecerea de la sectorul productiv
unde salariile erau mari ctre sectorul serviciilor, cu salarii mici i prin ncetinirea de
durat a ritmului creterea economica tot mai redusa dupa anii 1960 . Toate aceste
explicaii pariale sunt nsumate n verdictul care proclam c la ora actual piaa nu mai
poate susine o distribuie mai egal, ceea ce este foarte indicativ, pentru c pune pe
seama pieei (sau pieelor), si nu a dorintei societatii, cuvntul ultim n ceea ce privete
egalitatea sau inegalitatea. Clasa muncitoare se afla astfel pe o pia a muncii n care
forele cererii i ofertei chipurile nu admite mai mult egalitate.
 Bibliografie:

1. W.J. Baumol, R.E. Litan, C.J. Schramm, Capitalismul bun, capitalismul ru i

economia dezvoltrii i a prosperitii,2009

2. Jean-Jacques Rousseau, Contractul Social, Ed. Moldova, Iai, 1996

3. Norberto Bobbio, Il futuro della democrazia, Edit. Einaudi, Torino, 1984

4. Serge Berstein, Pierre Milza Istoria Europei

5. David Held Democratie si ordine globala

6. Ludwing von Mises Capitalismul i dumanii si

7. http://www.marxists.org/romana/dictionar/c/Capitalism.html

8. http://www.wsws.org/ro/articles/2013/feb2013/sua-f20.shtml

9. http://www.revista22.ro/democratia-liberala-si-capitalismul-autoritarist-3941.html

10. http://anticapitalism2.blogspot.ro/2009/04/criza-globala-capitalismului.html

11. http://dantanasescu.ro/2013/04/03/democratia-capitalista-cea-mai-mare-minciuna-a-
secolului-xx.html

12. http://www.ziare.com/articole/capitalism+democratie

13. http://businessday.ro/08/2009/tarile-in-curs-de-dezvoltare-campioane-la-numarul-
orelor-de-munca-prestate-de-angajati/