CAP.

1
ELEMENTELE CARE DEFINESC PROFESIA DE INGINER SPECIALIZAT IN
MONITORIZAREA SI INTRETINEREA CLADIRILOR
1.1 SCOPUL

Sunt putine domeniile de activitate in care potentialul unor pierderi substantiale in

defavoarea beneficiarilor poate fi atat de ridicat ca in domeniul monitorizarii/supravegherii
deteriorarilor structurale. De aceea, aceasta activitate reclama o atentie deosebita din partea
ocupantilor (proprietari sau chiriasi), executantilor, arhitectilor, inginerilor de intretinere si, in
cele din urma, din partea oricarui membru implicat in activitatea de constructii. Un diagnostic
corect al deteriorarii cladirilor asociat cu solutii corecte pentru reparatii constituie premiza
economica majora pentru o activitate de intretinere eficienta.
In acest scop, specialistul in monitorizare (inginerul de intretinere) sau orice persoana
angajata in acest scop, trebuie sa efectueze observatii pertinente si sa stabileasca
diagnosticul corect pentru orice avarie care pune in pericol structura unei cladiri. Acest curs
se adreseaza de asemenea studentilor din anii terminali care au nevoie de cunostinte si
experienta complementare in constructia de cladiri. Vor fi stabilite anumite principii,
acordandu-se o atentie speciala recomandarilor standardelor in vigoare, in scopul de a
asigura activitatii de monitorizare un cod de procedura unitar si o calitate cat mai buna
rapoartelor de care este insotita.
Inainte de a se implica in activitatea de monitorizare a cladirilor, inginerul trebuie sa fie
calificat atat din punct de vedere academic cat si prin experienta practica. Oricine poate sa
ajunga inginer de monitorizare si intretinere a cladirilor, dar o persoana necalificata
corespunzator isi va asuma un risc foarte mare. Decizia privind faptul ca un astfel de inginer
este sau nu calificat pentru a-si prelua indatoririle dificile si complexe, nu este usor de luat.

Specialistul/inginerul calificat in inspectia si intretinerea cladirilor trebuie sa aiba abilitati de

comunicare foarte bune, capacitatea de a se exprima corect si convingator in rapoarte si,
evident, de a intelege bine procesele de executie si modul in care serviciile trebuie sa
functioneze. El trebuie sa-si actualizeze in permanenta cunostintele si sa se documenteze
cu privire la solutiile si ideile noi din domeniul activitatii de constructii. Este de asemenea
foarte util sa fi coordonat/condus el insusi lucrari simple, deoarece in multe situatii,
cunostintele in meserii ca zidaria, dulgheria, turnarea betonului, instalatiilor electrice si
sanitare etc., pot avea o valoare inestimabila.
Profesia de monitorizare si intretinere de cladiri isi asuma un dublu rol in ceea ce priveste
monitorizarea structurala: aceea de a consilia beneficiarul si respectiv de a-l preveni. O
multitudine de cheltuieli si probleme neplacute poate fi evitata daca beneficiarul obtine un
raport asupra unei cladiri care ascunde defecte importante, care nu sunt vizibile unui ochi
neantrenat, dar evidente pentru specialistul in aceasta profesie, de monitorizare si
intretinere. Un alt rol asumat este acela de specialist din prima linie care vine zilnic in contact
cu fondul construit al unei tari/natiuni, contribuind la o mai buna intretinere a acestuia, in
beneficiul comunitatii.
In concluzie, o de profesie atat de importanta merita sa fie incurajata.

1.2 ECHIPAMENTUL MINIM

Anumite instrumente si obiecte formeaza echipamentul minim de care trebuie sa dispuna

IMI:
1. - Iluminarea este necesara pentru inspectarea spatiilor intunecoase. Se recomanda o
LAMPA PORTABILA PROTEJATA, cu un cablu prelungitor si un adaptor pentru priza. Acolo
1
unde nu este o sursa de electricitate in apropiere, se va folosi o LANTERNA puternica,
avand si baterii de rezerva.
2. - RULETA sau un APARAT ELECTRONIC pentru masurare. Un METRU DE LEMN (de
dulgher) este util in masurarea grosimii grinzilor planseelor din lemn, deoarece poate fi
introdus printre scanduri.
3. - SCARA este esentiala pentru accesul la tavane, poduri si exteriorul acoperisurilor. Se
recomanda o scara usoara din aluminiu, de preferinta una extensibila, formata din 2-3
tronsoane.
4. - Cel putin un HIGROMETRU performant, cu care sa se masoare umiditatea elementelor
din lemn si a altor zone. Aparatul trebuie calibrat inainte de utilizare, pentru a-I asigura
functionarea corecta.
5. Diferite ALTE INSTRUMENTE, cum sunt:
- o pereche de cizme de cauciuc
- o spatula pentru recoltarea unor probe din sol
- un set de dopuri de scurgere
- cheie pentru ridicarea capacelor caminelor de vizitare
- ciocan si dalta pentru capace stranse
- o oglinda cu maner, pentru inspectarea canalelor subterane intre caminele de vizitare si
pentru a cerceta eventualele patrunderi ale radacinilor, ruperi de conducte si alte defectiuni;
oglinda este de asemenea foarte utila in zonele greu de accesat;
- nivel i fir cu plumb pentru verificarea peretilor si planseelor
- un binoclu, pentru o mai buna observare de la sol a detaliilor aflate la inaltime.

Evident, orice alt instrument sau aparat de masurare performant este binevenit in inventarul
IMI, pentru a-i da posibilitatea de a stabili cat mai exact dimensiunea/gravitatea deteriorarilor
sau ale defectiunilor.

1.3 DIAGNOSTICUL

Diagnosticarea defectiunilor este procesul reprezentat de calea rationala de a proceda,

pornind de la efecte (dovezi) si ajungand la cauzele oricarei deteriorari, care este urmat de
recomandarea lucrarilor de remediere necesare pentru reabilitare. Este foarte important sa
se verifice cu atentie orice posibilitate in acest sens si sa nu existe idei preconcepute in
privinta cauzelor
Diagnosticul se bazeaza atat pe o buna cunoastere a tehnologiilor de constructie cat si pe
simtul tehnic, reclamand de asemenea abilitatea IMI de a recunoaste defectele simple, dar si
problemele care necesita interventii ale expertilor si sa actioneze in consecinta.
Primul pas este acela de a aduna informatii, pe baza observatiilor proprii sau/si a celor
relatate de ocupanti. In acest stadiu, este important sa se puna anumite intrebari asa cum
urmeaza sa se recomande in continuare si sa se afle cat mai mult posibil despre cauzele
care au determinat aparitia acelor defectiuni.
Al doilea pas este acela de a relationa aceste informatii cu datele existente (istoricul
lucrarilor de intretinere, planuri si detalii de proiect etc.) si sa se transmita persoanelor
responsabile cu rezolvarea defectiunilor respective.

1.4 CAUZELE DEFECTIUNILOR

1.4.1 CAUZE GENERALE

Defectiunile apar datorita unor cauze cum sunt:

- proiect de slaba calitate
2
- executie de slaba calitate
- nerespectarea de catre executant a detaliilor din proiect
- actiunea asupra cladirii a unor factori care nu au fost prevazuti in proiect
- imbatranirea.

Factorii de prima categorie de mai sus pot actiona separat sau in combinatie, avand ca
rezultat deteriorari semnalate prin:
modificari ale compozitiei materialelor
modificari ale constructiei insi
modificari ale dimensiunilor, formei sau greutatii materialelor sau a partilor unei cladiri etc.
Principalii factori care determina asemenea schimbari sunt:
- uzura
- incarcarile aplicate constructiei si elementelor de constructie
- deformatiile impuse
- umiditatea
- instalatiile si imbinarile/fitingurile defecte
- agresiunea chimica
- agentii biologici
- agentii climatici (temperatura si variatiile ei)
- incendiul
- cutremurul, inundatiile, impactul cu autovehicolele si alte incarcari accidentale.

Defectiunea este manifestarea atat a factorilor cat si a cauzei si poate fi ilustrata prin
cazurile expuse mai jos:
a. Proiectarea defectuoasa a fundatiilor poate duce la tasari ale terenului de fundatie,
indicate prin fisuri/crapaturi in pereti, acoperis curbat in forma de a, modificari ale formei.
b. Executia de slaba calitate poate permite patrunderea umiditatii si are ca rezultat aparitia
petelor specifice umezelii, putrezirea lemnului, modificari in compozitia materialelor.
c. Proasta intretinere (solutii defectuoase si/sau lipsa de calificare corespunzatoare a
lucratorilor care efectueaza reparatiile, calitatea slaba a materialelor sau utilizarea unor
materiale nepotrivite, intarzieri in luarea deciziilor privind lucrarile de reparatii etc.) pot de
asemenea sa dea nastere unei serii ample de deteriorari, dintre care multe pot sa fie grave.
Unele defectiuni din cladiri, produse de factori legati de sistemul de fundare, caracteristicile
solului si alte cauze, sunt prezentate in mod sintetic in Tabelul 1.1

1.4.2 UMIDITATEA

Inlaturarea umiditatii este una dintre btliile majore in intretinerea cladirilor. Odata ce s-a
observat o pata specifica umezelii, intrebarea care se pune este de unde provine apa, iar
care este primul pas care trebuie facut este de a trata posibilitatea care pare cea mai
evidenta.
Exista patru cauze generale ale umezirii:
- condensul
- instalatiile care au scurgeri
- inundarea (planseelor si peretilor)
- patrunderea umiditatii din exterior

a. Condensul, este cauzat de regula de o incalzire, izolare termica si/sau ventilare

insuficiente, asociate cu umezeala excesiva produsa de activitatile casnice cum sunt
imbaierea si gatitul, dar si fiziologine (respiratia) si altele. Este important sa se cunoasca
modul de utilizare a incaperilor, tipul si regimul de incalzire (intermitent sau continuu).
Tratamentul in cazul condensului poate fi o combinatie dintre o termoizolatie imbunatatita
3
 si ventilare, dar si educarea utilizatorilor (schimbarea comportamentului, respectiv a
obiceiurilor acestora).
b. Scurgerile din instalatiile defecte se refera la dispozitive si aparate, rezervoare, conducte,
dintre care unele pot fi locate in spatiul podului. Executarea instalatiilor deasupra nivelului
petelor de umezeala trebuie intotdeauna sa fie verificata in prealabil. Tratarea acestei
probleme consta in repararea instalatiilor (eliminarea scurgerilor), uscarea si repararea
deteriorarilor produse prin umezire.

c. In cazul in care cantitati mari de apa se arunca pe podea, sau se folosesc pentru
curatenie, o parte poate sa-si croiasca drumul prin planseu spre nivelul inferior, umezind
tavane si pereti si dand nastere la pete. In cazul in care deasupra suprafetei deteriorate
prin umezire exista un planseu, trebuie sa se verifice daca s-a aruncat apa pe suprafat
acestuia, sau daca s-a folosit o cantitate insemnata pentru curatenie. Tratamentul consta
in uscarea suprafetei, refacerea finisajului si sfatuirea utilizatorilor despre modul cum
astfel de accidente pot fi evitate.

d. Patrunderea apei din exterior este mai putin probabila si, se pare, cel mai dificil de
diagnosticat. In casele mai vechi fenomenul se poate datora invelitorii defecte, respectiv
defectiunilor din sistemul de evacuare al apelor pluviale (jgheaburi, burlane), ploii care
patrunde prin neetaneitatile peretilor sau igrasiei (umiditatea din teren care se propaga,
initial in elementele de constructie in contact cu solul, prin ascensiune capilara). Tratarea
problemei se face in functie de natura sursei de umiditate, corect identificata.

Ca o concluzie generala, trebuie subliniat faptul ca defecte relativ nesemnificative in

elemente nestructurale ale unei cladiri pot indica defectiuni structurale majore, un adevarat
pericol pentru functionarea normala si integritatea constructiei. De aceea, prezentul modul
de curs se va referi atat la elementele structurale cat si la unele elemente nestructurale
afectate de avarii diverse, analizand forma/aparenta lor legata de cauzele care le-au produs,
precum si gradul de periculozitate pentru structura.

1.4.3 INCARCARILE APLICATE SI MODIFICARILE DIMENSIONALE

O alta categorie de defectiuni frecvent intalnite se evidentiaza prin crapaturi/fisuri in

tencuiala tavanelor si peretilor, sau prin elemente din lemn necorespunzatoare (nepotrivite
dimensional), cum este tamplaria pentru usi si ferestre. Aceste defectiuni sunt cauzate fie de
umflarea si contractia diferitelor materiale pe masura umezirii sau uscarii lor, fie prin avarii
structurale de natura tasarilor diferentiate, care constituie o problema cu mult mai grava. In
general, fisurile/crapaturile care nu se agraveaza (prin prelungire si/sau deschidere in
evolutie), se remediaza prin umplere si re-finisare, iar tamplaria pentru usi si ferestre care nu
mai corespunde se psuiete. Crapaturile si nepotrivirile dimensionale care evolueaza
brusc, sunt semnul unor probleme mai grave si trebuie tratate ca atare.

1.4.4 DEFECTIUNI ALE INSTALATIILOR SI FITINGURILOR

O cauza frecvent intalnita este generata de robinete defecte, uzate sau conducte sparte,
pornind de la elemente simple, care pot fi reparate usor si ajungand pana la situatii
complexe in care trebuie sa se apeleze la specialisti.

1.5 SISTEME STRUCTURALE ALE CLADIRILOR

Intrucat materialul de fata se refera in primul rand la locuinta si apoi la cladiri cu alte
destinatii (administrative, comert, sanatate, cultura, hoteluri etc.), sistemele structurale
4
analizate sunt proprii acestor tipuri de cladiri, iar caracteristicile lor structurale sunt
prezentate in Tabelul 1.2

CAPITOLUL 2
INFRASTRUCTURA CLADIRILOR
2.1 FUNDATII
2.1.1 FUNCTIUNI STRUCTURALE SI PRINCIPII DE BAZA IN PROIECTAREA
FUNDATIILOR

Orice constructie, indiferent de tip, trebuie sa asigure transmiterea in conditii de siguranta a

incarcarilor de orice natura (permanente, utile, climatice etc.) terenului, prin intermediul
fundatiilor, fara tasari sau alte deplasari/deformatii care ar putea pune in pericol stabilitatea
cladirii, sau ar genera avarii ale acesteia, sau a unei parti ori a unor elemente de constructie.
Fundatiile trebuie de asemenea sa fie coborate sub nivelul de inghet (mai ales in terenurile
calcaroase), respectiv sub nivelul straturilor tasabile si trebuie sa fie rezistente la actiunea
distructiva a sulfatilor sau a altor substante agresive din sol.
Se considera teren de fundare acea parte din sol la a carei adancime se resimte influenta
incarcarilor transmise de constructie. Este absolut necesar sa se cunoasca caracteristicile
geotehnice ale terenului de fundare, capacitatea lui de a se deforma si, ca urmare, de a se
tasa, pentru a alege tipul de fundatie cel mai potrivit pentru o structura data.
Caracteristicile complexe si neomogenitatea structurii solului fac din proiectarea fundatiilor o
sarcina destul de dificila pentru ingineri. Proiectantul trebuie sa aiba cunostinte adecvate in
ceea ce priveste aspecte cum sunt:
- Dimensiunile cladirii
- Incarcarile utile, cele provenite din procesul de exploatare si incarcarile accidentale
care actioneaza asupra cladirii, ca si posibilele combinatii dintre acestea
- Structura solului (straturile componente), caracteristicile sale fizice si mecanice,
nivelul maxim si minim al apelor subterane
- Valoarea si variatia eforturilor la suprafata talpii fundatiilor si a oricarui element de
constructie in contact cu solul
- Caracteristicile mecanice si elastice ale materialelor din care este alcatuita fundatia
- Factori externi care pot sa influenteze stabilitatea fundatiei (apele de suprafata,
terenurile care aluneca, constructiile invecinate etc.)
Fiecare dintre factorii enumerati mai sus poate sa influenteze comportarea mecanica a
sistemului de fundare, de aceea inregistrarea unor date corecte referitoare la fundatii este
esentiala atunci cand se analizeaza cauzele defectiunilor legate de tasarile si deteriorarile
fundatiilor.
Orice tasare sau deteriorare in aceasta parte a infrastructurii va avea ca rezultat inducerea
unor insemnate eforturi si deformatii suplimentare in suprastructura cladirii, care de cdele
mai multe ori va avea ca rezultat avarii grave.
Sistemul de fundare in ansamblu asigura conlucrarea corecta a elementelor structurale, fara
tasarea inegala a diferitelor tronsoane ale cladirii.

2.1.2 RECUNOASTEREA STRUCTURALA

Atunci cand planurile lipsesc o situatie frecvent intalnita mai ales atunci cand este vorba de
cladiri vechi trebuie sa se determine tipul constructiv al fundatiei atat pe baza unei bune
cunoasteri a principiilor care stau la baza proiectarii fundatiilor, cat si pe baza unei examinari
vizuale.
5
Orice tip de fundatie are avantaje si dezavantaje si se va potrivi anumitor conditii, dar va fi cu
totul nepotrivit in alte conditii. Trebuie sa se aiba in vedere faptul ca constructorul utilizeaza
in general tipul de fundatie cel mai economic, dar chiar si in cazul in care fundatia raspunde
exigentelor la momentul executiei, poate sa fie etichetata ca nepotrivita la o analiza
ulterioara. De aceea, atunci cand IMI cunoaste detaliile legate de proiectarea unei fundatii,
va trebui sa includa in raportul sau orice comentarii legate de aceasta, in lumina
cunostintelor si standardelor actuale.
Constructiile vechi, mai ales cele executate inainte de perioada utilizarii betonului modern,
au adeseori fundatii care nu corespund standardelor actuale si sunt gasite
necorespunzatoare din punct de vedere tehnic, la o verificare prin calcul. Este surprinzator
cat de bine au facut fata foarte multe dintre aceste cladiri testului timpului, in timp ce alte
structuri moderne, proiectate profesional ca suprastructuri, au suferit avarii grave ca urmare
a defectiunilor produse in sistemul de fundare, necesitand reparatii costisitoare.
Adeseori IMI va examina fundatiile special expuse in acest scop, dar nu el este acela care
trebuie sa execute lucrarile de dezvelire a fundatiilor pentru a le inspecta. Un constructor va
fi numit pentru a executa acest gen de lucrari, dupa o aprobare prealabila. Totusi, in anumite
cazuri, IMI trebuie sa fie capabil sa organizeze pentru examinare saparea unor gropi si sa
raporteze rezultatele inregistrate.
In alte cazuri, mai ales atunci cand este vorba de conditii de fundare speciale (iesite din
normal), IMI trebuie sa faca investigatiile impreuna cu un inginer consultant sau
geotehnician.

Fundatiile sunt de regula de unul dintre tipurile prezentate in Tab.2.1-1 si, avand in vedere
structura cladirii, pot fi clasificate in urmatoarele categorii:
1. In cazul structurilor cu pereti portanti din zidarie dispusi in plan dupa una sau ambele
directii (pereti portanti longitudinali si pereti transversali de contravantuire, care rigidizeaza
constructia la actiunea incarcarilor orizontale), se folosesc in general fundatii continue
rigide, executate din:
a) Zidarie din piatra naturala (de regula cu mortar pe baza de var) sau din caramida, atunci
cand este vorba despre cladiri mai vechi de 100 ani sau despre alte categorii de cladiri cum
sunt cele rezidentiale (de locuit, unifamiliale) sau construite in zonele de munte, chiar si in
prezent.
Acest sistem de fundare nu corespunde terenurilor umede (acolo unde nivelul apelor
subterane ajunge deasupra cotei talpii fundatiei) sau in cazul in care sunt posibile tasari ale
terenului.
La cladirile cu subsol partial sau general, peretii de subsol din zidarie de piatra sau
caramida se continua pana la nivelul necesar pentru a indeplini si rolul de fundatie.
b) Beton simplu (asa-numitele fundatii rigide) sau beton armat (fundatii elastice), in functie
de valoarea incarcarilor transmise terenului si de capacitatea portanta a terenului de
fundare; acest tip de fundatie este cel mai frecvent intalnit in cazul constructiilor moderne din
zidarie.
Atunci cand terenul de fundatie are capacitatea portanta scazuta sau incarcarile transmise
de constructie au valori mari, sunt adecvate fundatiile de tip radier (Tab. 2.1-1) cu
transmiterea directa sau indirecta a incarcarilor la terenul de fundatie, in functie de
adancimea la care se afla stratul de pamant cu capacitatea portanta corespunzatoare.
Daca aceasta adancime este peste 3-4 m, se prevad fundatii pe piloti, avand la partea lor
superioara o dala rigida (care se comporta ca un radier), ca element intermediar cu rolul de
a face legatura dintre capetele superioare ale pilotilor si de a asigura o distributie cat mai
uniforma a incarcarii transmise in acest mod (indirect) terenului de fundare.

6
2. Cladirile cu structura in cadre (sau cu schelet) vor avea de regula fundatii izolate,
executate din zidarie de piatra, caramida sau cel mai frecvent din beton simplu sau
armat, in functie de perioada in care au fost construite (v. pct.1).
In cazul terenurilor cu capacitate portanta redusa si/sau a incarcarilor transmise de
constructie terenului care au valori ridicate, pot fi prevazute fundatii pe retele de grinzi din
beton armat sub sirurile de stalpi, sau chiar fundatii de tip radier (mai rar). Transmiterea
directa sau indirecta a incarcarilor la teren prin intermediul fundatiilor este proiectata in
functie de adancimea la care se afla stratul cu rezistenta corespunzatoare, bun de fundare.
3. Cladirile cu structura mixta (cadre si diafragme) au fundatii de tipul celor descrise mai sus,
in functie de elementul de rezistenta stalp sau diafragma, de valoarea incarcarilor
transmise terenului si de capacitatea portanta a acestuia (v. pct.1 si 2).
Detalii privind fundatiile de suprafata si cele de adancime, la care se adauga scurte
comentarii referitoare la caracteristicile lor constructive, sunt prezentate in tabelele 2.1-1 si
2.1-2.

2.1.3 FACTORI CARE INFLUENTEAZA PROCESUL DE DETERIORARE

Solurile nisipoase constituie un bun suport pentru fundatii in cele mai multe cazuri, desi
vibratiile cu frecventa inalta (500-2500 vibratii/min) pot da nastere unor serioase probleme
de tasare; acestea sunt putin probabile in cazul cladirilor rezidentiale, cu exceptia cazurilor
prezentei unor utilaje care le-ar putea produce.

Adancimea minima de fundare recomandata in cazul terenurilor din argila contractila

este de 1.20 m, sub nivelul modificarilor sezoniere, atunci cand vegetatia lipseste.

Pe terenuri in panta este necesara o adancime de fundare mai mare, mai ales pe
versantii orientati spre sud, unde terenul se va usca accentuat in perioada secetoasa.

Prezenta arborilor si a tufisurilor pe terenuri din argila contractila poate genera

probleme speciale (Fig.2.3-1 si 2.3-2). Inginerul de supraveghere/monitorizare si intretinere
trebuie sa consemneze pozitia arborilor si a tufisurilor din vecinatatea cladirii care se
evalueaza/inspecteaza si sa noteze distantele la care acestia se afla fata de peretii portanti
ai cladirii.

Fig. 2.3-1 Efectul prezentei arborilor in apropierea cladirilor

7
Speciile trebuie de asemenea identificate, pentru a stabili in ce masura terenul se poate
contracta ca urmare a absorbtiei apei de catre vegetatia respectiva. Anumite specii sunt
nerecomandate pentru curtile si gradinile de langa cladiri, amplasate pe terenuri contractile,
anume: plopul, salcia, si ulmul. Daca acestia sunt prezenti, trebuie verificati cu deosebita
grija. Radacinile plopilor se pot extinde la distante pana la de doua ori inaltimea lor, in
cautarea umezelii.

Fig. 2.3-2 Posibile efecte ale inlaturarii arborilor

S-a constatat de asemenea ca frasinul are tendinta de a patrunde in fisurile canalelor si a

pavajelor, pe langa efectul distructiv pe care il au asupra fundatiilor de suprafata.

Fig.2.3-3 Distanta D si inaltimea arborelui H

In cazul in care arborii sunt mai apropiati de cladire in comparatie cu distanta recomandabila
(Fig.2.3-3 si Tab. 2.3-1, in care distanta minima = inaltimea arborelui la maturitate), sunt
8
recomandabile unele masuri ca: indepartarea prin taiere, taierea crengilor sau pur si simplu
mentinerea lor sub observatie in vederea unor viitoare operatii de acest fel, in functie de
imprejurari.
Tabelul 2.3- 1 D/H distanta pana la arbore/inaltimea sa

Specia D/H
arborelui 0.10 0.25 0.33 0.50 0.66 0.75 1.00
Stejar, ulm, Adancimea minima de foundare* [m]
plop, 3.00 2.80 2.60 2.30 2.10 1.90 1.50
salcie
Altele 2.80 2.40 2.10 1.80 1.50 1.20 1.00

* Fundatiile continue rigide nu sunt recomandabile in terenuri cu contractii mari,

dar atunci cand sapatura atinge cote de 2.53.0 m de la suprafata terenului,
acestea devin economice si adecvate.

Regimul de proprietate al parcelei pe care cresc arborii si tufisurile este de asemenea

important: daca arborii de pe o alta proprietate sunt mai aproape de cladire decat este
recomandat/ prevazut, proprietarul respectiv trebuie avertizat ca radacinile pot pune in
pericol cladirea respectiva. I se va sugera sa ia masurile necesare, avand cunostinta
cunostinta de faptul ca prin lege, el este cel care va fi facut raspunzator pentru eventualele
avarii cauzate prin extragerea umiditatii din solul aferent cladirii. Se recomanda ca
specialistii in intretinere si monitorizare care isi desfasoara activitatea in zone cu terenuri din
argila contractila sa fie bine familiarizat cu diferitele aspecte ale acestei probleme
particulare si sa fie capabili sa identifice speciile de arbori intalniti.

Eroziunea solului produsa de scurgeri provenite din retelele de canalizare defecte este un
alt factor care poate produce dteriorari, mai ales in cazul fundatiilor cladirilor vechi. Din
aceasta cauza, va avea loc umezirea terenului adiacent cladirii care va da nastere unor
deteriorari ale fundatiilor amplasate in terenuri care se rerodeaza usor (terenuri nisipoase
sau mloase). Beneficiarii trebuie avertizati in privinta importantei unei bune intretineri, atat a
sistemului de evacuare a apelor uzate (canalizare) cat si a celui pentru evacuarea apelor
pluviale, pentru a evita patrunderea apei in terenul din vecinatatea cladirii.

Anumite masuri de prevedere trebuie luate in cazul cladirilor construite deasupra

canalelor existente (de ex: cazul extinderilor). Este de dorit sa existe un canal de vizitare
de fiecare parte a cladirii pe sub care trece un canal, pentru a face posibila testarea
etanseitatii acestuia si a verifica conductele cu ajutorul unei oglinzi. Astfel de retele de
canalizare trebuie executate avand un strat de pamant compresibil imediat deasupra lor, cu
inchideri (traverse) la partea superioara capabile sa preia incarcarile transmise de fundatiile
amplasate deasupra lor, fara sarcini concentrate care ar putea produce ruperea conductelor
vechi, devenite casante datorita fenomenului de imbatranire.

Pentru specialisti in intretinere-monitorizare care lucreaza in zone miniere, care sunt fie
active fie dezafectate, s-ar putea sa fie nevoie de consultanta specializata inainte de
definitivarea raportului asupra cladirii. Se recomanda ca biblioteca inginerului MI sa includa
orice informatie disponibila, sub forma de planuri si harti care sa arate amplasamentul
zonelor de exploatare miniera, acolo unde acestea se cunosc. Hartile vechi se pot dovedi
foarte utile in aceste cazuri.
Zonele cu mine de carbuni sau sare sunt cele mai afectate de aceasta problema, dar exista
si altele. Unele zone au o traditie in minerit care dateaza din Evul Mediu si chiar din
antichitate. In astfel de situatii, cunoasterea situatiei locale de catre IMI se poate dovedi de
nepretuit. In zonele cu teren calcaros, calcarul insusi poate fi expus pericolului aparitiei
9
neasteptate a unor goluri adanci, legate fie de lucrari, fie de prabusiri subterane determinate
de eroziuni cauzate de apele subterane. Nu exista insa nici o metoda eficienta prin care IMI
poate sa prevada astfel de evenimente, intr-o activitate de rutina.
In amplasamente din care au fost extrase materiale (gropi de calcar, pietris, nisip) iar
umplutura s-a facut utilizand sparturi sau material de umplutura compresibil, IMI trebuie sa
manifeste o grija deosebita. Cladirile construite pe un teren nesanatos, unde s-au folosit
materiale de umplutura neadecvate sau unde materialele au fost bune dar insuficient
compactate, sunt adeseori supuse tasarii. Acest tip de tasare poate fi deosebit de distructiv,
ajungand uneori pana la necesitatea demolarii cladirii respective si adeseori necesitand
subzidire (cu blocuri izolate sau cu piloti), pentru a cobor fundatia pana sub nivelul
umpluturii.
Ca o concluzie in privinta problemelor pe care le pot produce deteriorarile fundatiilor, se
poate confirma faptul ca marea majoritate a fundatiilor se va comporta corespunzator de-a
lungul vietii constructiei. Multe deteriorari superficiale ale cladirilor, cum sunt fisurile, sunt
minore si de datoreaza fenomenului firesc, de lunga durata, de consolidare/asezare in timp a
structurii sau unor tasari minore. Acestea trebuie considerate normale, mai ales in cazul
cladirilor vechi. Unele deteriorari pot fi diagnosticate gresit ca datorandu-se tasarii fundatiilor,
in timp ce cauzele fisurarii accentuated pot fi altele, mult mai banale si nelegate de
caracteristicile terenului, in cazuri ca:
a) structuri cu dimensiuni mari in plan la care sunt probabile deformatiile din variatii de
temperatura (Fig., 2.3-1 si 2.3-2), sau

Fig.2.3-1 Fig.2.3-2

b) cladiri terminate de curand unde, in mod normal, vor apare fisuri de contractie la pereti.
Se considera ca avarie grava aceea care poate fi diagnosticata ca progresiva si care va
necesita reparatii structurale pentru stoparea unor viitoare deplasari. Majoritatea fisurilor
sunt minore si nu progreseaza. In cazul deformatiilor/deplasarilor progresive, de regula
exista indicii asupra cauzelor iar acestea vor fi evidente pentru cel care cunoaste
caracteristicile terenului si situatia prezenta si trecuta a minelor si a umpluturilor din zona.

2.1.4 EVALUAREA DEGRADARILOR

Initial, orice degradare inregistrata deasupra nivelului terenului va trebui evaluata, de ex.
fisurile/crapaturile in pereti (exteriori si interiori), semne ale distorsiunilor la golurile de usi si
ferestre, pardoseli/plansee inclinate si tavane neregulate. Clasificarea fisurilor si cateva
recomandari pentru evaluarea lor sunt prezentate in Tab.2.4-1.
Problema incadrarii intr-o anumita categorie, este in mare masura una de rationament.
Numeroase fisuri cu deschideri reduse pot sa fie, in unele cazuri, mai semnificative decat

10
unele cu deschideri mai mari. Recomandarile pentru clasificarea si incadrarea degradarilor
sunt mai mult un ghid, fiecare zona deteriorata trebuind sa fie analizata si evaluata separat.

Deteriorarile de categoria 1 si 2 nu justifica in sine lucrari de remediere, vor fi suficiente

doar unele reparatii cosmetice. Aceste deteriorari pot totusi sa semnaleze aparitia in viitor a
unor probleme structurale mai grave, in conditiile in care si alti factori de risc isi dau
concursul. Majoritatea avariilor structurale debuteaza cu o fisura abia vizibila.
Categoria 3 de avarii pot sa necesite remedieri specifice, in functie de cauze si de modul
in care s-au produs. Evident, astfel de avarii vor necesita verificari periodice pentru a
confirma sau nu daca deformarea/deplasarea structurala evolueaza si se agraveaza.

Categoriile 4 si 5 de avarii vor reclama probabil un anumit tip de remediere, pe langa

reparatiile de deasupra nivelului terenuli, cel mai probabil subzidiri.
Unele tasari ale anumitor structuri sunt chiar normale, datorandu-se fie consolidarii initiale a
cladirii dupa executie, fie consolidarii de lunga durata. Suprafetele mai fragile ale peretilor,
mai ales cele cu stuc, vor fisura ca rezultat al distorsiunii unghiulare cauzate de tasarile
continue, de lunga durata, ce produc avarii de categoria 1 si 2, dar nu sunt semnificative in
sine.

2.1.5 LUAREA MASURILOR DE REMEDIERE

Deteriorarile produse de radacinile copacilor si care se dovedeste ca se datoreaza

exclusiv prezentei acestora, nu vor necesita in general lucrari de reparatii subterane. Ar
trebui sa fie suficienta recomandarea inlaturarii arborilor in cauza, iar terenul sa fie lasat sa
se stabilizeze pe parcursul a catorva sezoane umede/ploioase, inainte de a se proceda la
repararea avariilor cu diferite solutii: rezidirea prin tesere, curatirea rosturilor si reumplerea
lor cu mortar, refacerea tencuielii etc. Daca arborii nu pot fi inlaturati fie pentru ca sunt
protejati fie sunt in proprietatea altcuiva, ar putea fi necesara executia unor fundatii mai
adanci pentru a prelua eforturile induse de actiunea radacinilor. Trebuie utilizata o fundatie
intrerupta, pentru a se asigura dilatari si contractari identice ale solului pe toate fetele
fundatiei, in diferite perioade ale anului. Daca avariile se datoreaza prezentei arborilor, iar
fundatiile sunt si ele neadecvate, dar din alte motive, atunci vor fi necesare lucrari de
reparatii subterane, pe langa inlaturarea sau tratarea in orice fel a arborilor respectivi.

Subzidirea traditionala, care este o lucrare costisitoare si laborioasa, inseamna prevederea

unei fundatii suplimentare sub nivelul fundatiei existente. Aceasta se poate realiza prin
sapaturi alternative la baza fundatiilor de-a lungul perimetrului structurii si sub peretii interiori
portanti. Fiecare bloc nou se toarna din beton iar armatura se continua in celelalte blocuri,
care vor completa spatiile dintre primele. Dupa intarire, spatiul dintre fundatia noua si cea
veche se va umple cu mortar de ciment de rezistenta mare. In decursul desfasurarii lucrarilor
de subzidire, trebuie cerute aprobarile necesare pentru orice reparatii ale conductelor
intalnite, daca se constata defectiuni. Dupa terminarea lucrarilor de subzidire, se lasa o
perioada pentru consolidarea structurii dupa care se efectueaza finisajele si alte reparatii
cosmetice. Ca o regula generala, orice subzidire se efectueaza sub toti peretii portanti, altfel
va exista pericolul unor tasari diferentiate intre partea consolidata si cele ramase
neconsolidate. Aceasta nu se poate aplica pe terenuri in panta, unde adancimea subzidirii
poate sa evolueze in trepte pentru a ramane in stratul rezistent, bun de fundare.

Dificultati deosebite pot sa apara in cazul cladirilor cuplate (duplex) sau a celor executate
pe terenuri in panta, cu mai multi proprietari, cand, conform regulii generale, intreaga
structura va trebui subzidita. In astfel de situatii este necesara o gandire inginereasca, astfel
incat s-ar putea ajunge la solutia numai a unei subzidiri partiale, caz in care se recomanda
11
ca zona cu subzidiri sa porneasca de la cea fara subzidire, adancindu-se treptat, pentru a
evita schimbarea brusca a adancimii de fundare, de la un anumit punct. Daca un perete
comun (cu o alta proprietate) trebuie subzidit, este preferabil sa existe acceptul ambelor parti
deoarece, chiar daca subzidirea se poate face si dintr-o singura parte, baza noii fundatii va
trece de limita de proprietate si astfel acordul este oricum necesar. Mai exista riscul ca
subzidirea partiala sa aiba ca efect eforturi suplimentare transmise structurii proprietatii
invecinate, care pot determina tasari ale peretelui comun, cu consecintele aferente. Inainte
de a se recomanda astfel de lucrari, este necesara o consultanta juridica pentru a evita orice
evenimente neasteptate si pentru ca partile implicate sa fie in deplina cunostinta de cauza.

Ca o alternativa la subzidirea traditionala, se utilizeaza si un alt sistem pentru a se

obtine o fundare la adancime mai mare: sistemul de blocuri izolate si grinzi.
Blocurile se executa la colturi si in deschiderile structurii - in zonele cu incarcari concentrate
mari, - la adancimi bine stabilite. Acest sistem reduce cantitatea de sapatura necesara si
prevede fundatii intrerupte, recomandabile in unele terenuri contractile mai ales daca exista
in apropiere si radacini de copaci.
In toate cazurile, sapatura trebuie sa ramana deschisa cat mai putin posibil, deoarece solul
se deterioreaza atunci cand este expus. Baza sapaturii oricarei subzidiri trebuie verificata cu
atentie pentru a se asigura ca terenul este sanatos, nivelat si uscat inainte de inceperea
turnarii betonului. Daca se suspecteaza ca structura in revizie a mai fost subzidita inainte,
trebuie sa se stabileasca motivele pentru care aceasta s-a efectuat si sa se obtina cat mai
multe detalii posibil.

2.2 SUBSOLURI
2.2.1 SURSE DE UMIDITATE SI ROLUL HIDROIZOLATIILOR SUBTERANE

Hidroizolatia nu are un rol structural, dar defectiunile sale pot duce la avarii grave in
elementele structurale ale unei cladiri (ex: peretii portanti).
In orice caldire, dar mai ales in cladirile de locuit, efectele nefaste ale umezelii atat asupra
structurii cat si a ocupantilor sunt bine cunoscute.
Sursele de umezeala sunt numeroase si pot fi clasificate dupa cum urmeaza:
a) Igrasie, care este umezeala ce provine din teren si urca prin fenomenul de ascensiune
capilara, i) datorita umiditatii naturale a terenului, ii) din stratul de apa subterana sau apa
cu presiune hidrostatica si iii) din apele meteorice (ploaie, topirea zapezii) acumulate in
terenul din jurul cladirii si neinlaturate/nedrenate lungi perioade de timp.
b) Apa de infiltratie, care patrunde in pereti, sau care se infiltreaza prin acoperisuri si golurile
din fatada (apa de ploaie)
c) Condens
d) Alte cauze
In acest capitol al cursului, se va trata cu predilectie sursa (a). Partea de cladire cuprinsa
intre planseul de la parter (cota zero) si fundatie, fie subsol fie elevatie, indeplineste o
functiune importanta in contextul comportarii cladirii in exploatare, datorita rolului in
prevenirea formarii igrasiei la pereti si elementele adiacente (in special plansee pe sol).
Ca urmare, numai detaliile de hidroizolatie proiectate si executate corect (Tabelul 2.2-1) vor
putea satisface exigentele impuse de acest rol. Hidroizolatia trebuie sa reziste la
patrunderea umezelii care urca din sol; acest lucru se asigura de regula prin intermediul unui
strat de hidroizolatie orizontal executat la baza peretelui (Tabelul 2.2-1), continuu in plan
orizontal si racordat in plan vertical, in conformitate cu prevederile normativelor in vigoare.
Calitatea si structura materialelor de hidroizolatie (Tabelul 2.2-1) este de asemenea foarte
importanta, deoarece masurile de intretinere si protectie sunt stabilite in consecinta, iar
12
durata de exploatare a cladirii este direct influentata. De aceea este necesara o deosebita
grija atunci cand se evalueaza o hidroizolatie si decizia in privinta eventualelor lucrari de
reparatii, renovare sau inlocuire, trebuie luata numai dupa o evaluare foarte amanuntita din
punct de vedere functional si economic.
Se poate considera ca niste solutii constructive pentru hidroizolatiile din infrastructura au fost
prevazute pentru constructiile construite incepand cu anii 1920-1930. De atunci, aceste
solutii s-au dezvoltat atat din punct de vedere tehnic, cat si prin utilizarea unor noi si variate
materiale hidroizolatoare, mai ales a celor bazate pe bitum. Asa-numitele materiale clasice
de hidroizolatie (Tabelul 2.2-1) sunt utilizate si in prezent, dar incepand cu ultimele decenii
ale sec.XX, piata a inceput sa fie invadata de materiale de inalta rezistenta, montate cu
tehnologii speciale si detalii complexe. Aceste membrane si materialele auxiliare care
insotesc tehnologia montarii lor, sunt produse scumpe, in general pe baza de bitum, rasini
sau polimeri.

2.2.2 RECUNOASTEREA STRUCTURALA

Sistemele de hidroizolare au reguli constructive si de proiectare foarte precise, diferind in

functie de sursa de umiditate, caracteristicile geotehnice ale solului si variatia nivelului apelor
subterane, care exercita presiune asupra elementelor de constructie cu care este in contact.
Oricare ar fi situatia, scopul final este acelasi: de a impiedica patrunderea umezelii in
interiorul elementelor structurale ale cladirii (in special la nivelul subsolului si respectiv al
planseului si peretilor de la parter), pentru a se evita deteriorarea lor, care ar putea pune in
pericol stabilitatea de ansamblu a cladirii.
O prezentare sintetica a detaliilor unor hidroizolatii intalnite frecvent la cladirile obisnuite, cu
sau fara subsol, este prezentata in Tabelul 2.2-1 care, impreuna cu Tabelul 2.1-1 care se
refera la materiale de hidroizolare obisnuite, va face mai usoara recunoasterea sistemului de
hidroizolare in sine.Un diagnostic corect privind legatura dintre sursa de umiditate si
deteriorarea in sine este esential si reclama o buna cunoastere a tipurilor de hidroizolatii,
atat de diversificate.
Exista o legatura dialectica intre structura hidroizolatiei (Tabelul 2.2-1) si perioada in care a
fost executata constructia. La inceputul secolului trecut, sistemele de hidroizolare a cladirilor
impotriva umiditatii care provenea din sol, oricare ar fi fost sursa ei, nu era inca la nivelul
unor standarde apropiate de gandirea de astazi.
Cladirile mai vechi, construite in general inainte de 1930, cu structura din zidarie de
caramida sau piatra naturala, nu aveau nici o hidroizolatie impotriva umiditatii provenite din
teren, cu exceptia capacitatii materialelor componente ale zidariei respective (piatra si
mortar) de a se opune patrunderii umezelii. Ca urmare, cele mai frecvente deteriorari
produse de igrasie se intalnesc tocmai la aceasta categorie de cladiri.
Cladirile moderne au in general hidroizolatii impotriva umiditatii provenite din sol
(membrane/straturi verticale si orizontale la pereti si plansee, care se imbina prin racordare
dupa anumite reguli), dar experienta a aratat ca simplul fapt ca o cladire este construita in
epoca moderna, nu este o garantie a respectarii regulilor prevazute de norme. In practica,
detaliile defectuoase ale elementelor de constructii, membranele hidroizolatoare strapunse si
alte asemenea greseli sunt foarte frecvente.

2.2.3 EXAMINAREA SI MANIFESTARILE DEFECTIUNILOR

Observarea directa a hidroizolatiilor subterane nu este in general posibila, de aceea, pentru

a evalua starea acestei categorii de lucrari, sunt necesare planurile aferente si detaliile din
proiect (care cel mai adesea lipsesc), unele operatii de dezvelire a acestor lucrari trebuind
de asemenea efectuate.

13
Totusi, exista multe simptome evidente ale eventualei patrunderi a umiditatii in structura
peretilor, la nivelul subsolului si a parterului, usor de observat, cum sunt:
Pete de umezeala (exterioare si interioare) care pornesc de la baza peretelui;
Mucegai
Schimbarea culorii finisajelor
Basicarea zugravelii sau a tapetului pe suprafetele interioare;
Cojirea zugravelii pe suprafete mari sau exfolierea in bucati de dimensiuni mici;
Desprinderea tencuielii, lasand zidaria vizibila si expusa.
Examinarea trebuie facuta in special in perioadele critice, cand continutul de apa din
structura elementului de constructie este cel mai ridicat. Practic, avariile si deteriorarile
hidroizolatiilor pot fi deduse din efectele lor asupra elementelor de constructie. Orice
discontinuitate a hidroizolatiei, deschide calea patrunderii umiditatii si umezirii treptate a
elementelor de constructie adiacente zonei respective.
Aceste aspecte sunt analizate detaliat intr-un alt modul de curs.
Cladirile mai vechi, care de regula nu au hidroizolatie impotriva patrunderii umiditatii din
teren, sunt cele mai expuse deteriorarii structurale din cauza umezelii si a spalarii
materialelor de legatura dintre pietrele de zidarie (in special mortarele pe baza de argila). Ca
urmare, aceste elemente isi vor pierde in mare masura rigiditatea si capacitatea portanta,
dand nastere tasarilor diferentiate (Tabelul 1.4-1) cu consecintele bine cunoscute (v. Studiu
de caz No.2). Numerosi experti tehnici au fost solicitati sa evalueze astfel de cazuri.
Defectiunile in sistemul de evacuare a apelor pluviale sau a apei menajere si cele din
alimentarea cu apa sunt in general principalele surse ale deteriorarilor prin umezire, care pot
afecta constructia la orice nivel: infrastructura si suprastructura.
Unele probleme cu caracter periodic pot sa apara atunci cand nivelul apelor subterane
creste, sau cand cantitatea de apa acumulata in jurul cladirii creste. In aceste situatii,
hidroizolatia nu poate rezista eforturilor suplimentare induse de presiunea apei. Cauzele
acestor fenomene trebuie cautate fie in sistemul de alimentare cu apa (defectiuni), fie la
trotuarul din jurul cladirii (posibilitatea pantei inverse, orientata inspre cladire).
Pe langa stabilirea, pe tipuri, a efectelor vizibile produse de deteriorarea hidroizolatiei,
examinarea mai are ca scop determinarea continutului de apa din zonele aflate imediat
deasupra nivelului hidroizolatiei. Valoarea sa trebuie sa fie comparata cu acelasi indicator al
zonelor mai indepartate ale elementului si, de asemenea, trebuie determinat daca exista o
variatie in timp a acestor valori. Aceasta evaluare trebuie facuta cu ajutorul unei aparaturi
adecvate, de inalta precizie.
Variatia continutului de umiditate, in cazurile mai simple, poate fi verificata marcand conturul
petelor si data aferenta, in mod periodic. Neglijarea efectuarii la timp a reparatiei oricarei
deteriorari va avea ca urmare agravarea treptata, progresand de la pete la modificarea
culorii, eflorescente, basicarea zugravelii, desprinderea tencuielii si a placajelor, mucegairea
si putrezirea lambriurilor, care pot fi de asemenea atacate de ciuperci.
Lipsa unei intretineri adecvate pe perioade mai indelungate poate in cele din urma sa puna
in pericol elementele structurale, precum si stabilitatea si rezistenta intregii structuri, prin
distrugerea liantului si strivirea/macinarea zidariei umede supuse la cicluri repetate de
inghet-dezghet.
In cazul finisajelor executate cu mortar, intreaga suprafata suspecta trebuie ciocanita
(manual sau cu un ciocan de cauciuc); extinderea sa corespunde acelei suprafete in care
suna a gol, existand de asemenea posibilitatea ca in vecinatatea acestei zone sa existe o
defectiune a instalatiilor. In acest sens, trebuie sa fie accesibila documentatia completa
referitoare la starea si pozitia retelelor de instalatii, precum si la evolutia in timp a lucrarilor
de reparatii efectuate in zona respectiva.
In mod evident, inundarea cu regularitate (sau periodica) a subsolului trebuie considerata o
avarie grava.

14
2.2.4 LUCRARI DE REMEDIERE

In functie de caz si luand in considerare scopul final al lucrarilor de remediere, pentru

diminuarea cantitatii de apa in contact cu infrastructura cladirii pot fi luate urmatoarele
masuri:
- Executarea de drenuri
- Trotuare in jurul cladirii astfel executate incat sa limiteze suprafata de infiltrare a apei si sa
o indeparteze in mod eficient de langa peretii cladirii;
Pentru a impiedica producerea igrasiei la pereti (prin ascensiunea capilara a umiditatii
subterane), pot fi prevazute urmatoarele lucrari:
- Refacerea hidroizolatiei orizontale deteriorate de la baza peretilor
- Executia unei hidroizolatii orizontale la pereti, acolo unde aceasta lipseste: se efectueaza
liuri orizontale inguste, pe suprafete succesive, alternative (din loc in loc si apoi intre ele), -
lucrari complexe din punct de vedere tehnologic, dificil de executat si care necesita un timp
indelungat. In cazul peretilor foarte grosi (50100 cm in cazul cladirilod vechi), aceasta
solutie nu se poate aplica deoarece nu se pot garanta rezultate corespunzatoare. Acelasi
principiu poate fi aplicat prin perforarea alternativa a peretilor in sens transversal, cu gauri
circulare amplasate la anumite distante, care se umplu cu solutii impermeabile de tipul
rasinilor epoxidice. In etapa a doua, dupa intarire, se perforeaza spatiul dintre gauri si se
repeta operatia de umplere ca mai sus.
- Refacerea hidroizolatiei orizontale la pereti prin injectare cu solutii impermeabile si
umplerea porilor (silicat de sodiu sau solutii pe baza de materiale sintetice).
Injectarea poate fi facuta la presiune normala, cu silicati sau solutii pe baza de silicon, sau
sub presiune (rasini acrilice, silicon etc.).
Procedee tehnice pentru uscarea peretilor:
- Crearea unui spatiu de aer ventilat la suprafata exterioara a peretelui (Fig.2.2-1);
- Bazat pe principiul electo-osmozei, crearea unei diferente intre valorile potentialului electric
ale peretelui umed si teren, fenomen care este simultan cu ascensiunea capilara.
Daca exista o suspiciune legata de degradarea materialului din care este facuta
hidroizolatia, trebuie sa se apeleze la consultanta specializata pentru a stabili natura
lucrarilor de reparatie si/sau reconstructie care vor fi necesare.
Va fi elaborat un proiect rational in acest sens, tinand seama pe langa aspectele
tehnologice, si de rentabilitatea din punct de vedere economic, deoarece aceste lucrari
complexe sunt intotdeauna costisitoare.
Cel mai important este sa se gaseasca adevarata
cauza a deteriorarii si sa se actioneze cu
promptitudine in proiectarea si executarea lucrarilor
de reparatii, cat mai curand posibil. IMI are un rol
esential in gasirea in timp util a oricaror deteriorari
produse de umezeala (inclusiv igrasie). Cu cat
acestea sunt descoperite mai repede, cu atat
cheltuielile necesare pentru repararea lor vor fi mai
reduse.

Fig.2.2-1

15
Capitolul 3.

OPORTUNITATEA PROBLEMEI REABILITRII CONSTRUCTIILOR DIN ZIDRIE

Problema reabilitrii constructiilor din zidrie poate fi analizat sub diferite aspecte, avnd la
baz criterii ca:
a) extensia pe plan national si mondial acestui tip de constructii;
b) exigente referitoare la gradul de confort pe care trebuie s-l asigure, n functie de
important si destinatie;
c) exigente referitoare la plastica arhitectural a constructiilor monumentale;
d) exigente referitoare la capacitatea portant a structurilor din zidrie avariate.

a).
Volumul mare al constructiilor din zidrie si durabilitatea lor fac ca problema reabilitrii lor s
devin deosebit de important (n sensul celor prezentate la &1).

b)
Din punct de vedere functional, constructiile din zidrie sunt larg diversificate (constructii
civile, - obisnuite sau monumentale, - industriale, agricole, constructii ingineresti), in prezent
fiind preponderente cldirile de locuit n special si cldirile civile in general.

Exigentele mentionate la acest punct se refer n principal la confortul higrotermic, diferentiat

n functie de clasa creia i apartine constructia prin destinatia sa (conf.STAS 6472/3).

Calittile zidriei din acest punct de vedere pot fi alterate datorit umezirii excesive provenite
din diferite surse ca: igrasie, spargerea unor conducte, inundatii, functionarea defectuoas
sau deteriorarea jgheaburilor si burlanelor, defectiuni al acoperisuilor etc., - degradri care
afecteaz n cele din urm capacitatea portant a elementelor structurale.

c).
Sub acest aspect, problemele delicate care apar la restaurarea elementelor cldirilor
monumentale ar putea constitui subiectul unui curs de sine stttor, asa cum se
prefigureaza si specialitatea de restaurare a monumentelor istorice ca o profesie aparte.

Deteriorrile produse n cazul unor astfel de constructii nu pot fi remediate fr apotul

concertat al unei ntregi echipe de specialisti (experti n domeniile aferente: istorie,
arhitectur, structur, tehnologie, materiale, urbanism, mediu s.a.).

d).
Dac aspectele mentionate la pct.b) si c) aveau ca element de baz problematica ndeplinirii
conditiilor de confort si respectiv a refacerii plasticii arhitecturale originale, n acest caz,
refacerea capacittii portante a elementelor structurale din zidrie (la nivelul conditiei initiale
sau mbunttite) constituie obiective ale lucrrilor de reabilitare.

Diminuarea sau chiar pierderea capacittii portante pot avea de asemenea mai multe cauze,
dar n majoritatea cazurilor avariile mai grave se datoreaz seismelor.

16
3.1 CAUZELE DEGRADRII ELEMENTELOR DE CONSTRUCTII DIN ZIDRIE

Cazuistica deteriorrilor elementelor de constructii din zidrie, structurale sau nestructurale,

este deosebit de complex. Fr a fi prezentate exhaustiv, se poate face o enumerare a
principalelor cauze care produc degradrile ce fac obiectul cursului de fat, astfel:

1. calitatea necorespunztoare a materialelor componente (piatr si mortar);

2. executia necorespunztoare (defecte de tesere, nerespectarea regulilor constructive

privind utilizarea si crmizi, discontinuitatea patului de mortar, rosturi verticale
neumplute etc.);

3. tasrile inegale;

4. cutemurele;

5. executarea unor modificri si lucrri ulterioare ca: recompartimentare (modificri ale

partiului), practicarea unor orificii pentru strpungeri de conducte etc.;

6. inundatii sau strile ndelungate de umezire;

7. accidente (explozii, impactul unor vehicole cu constructia, incendii s.a.);

8. lipsa de ntretinere si repararea la timp a defectiunilor, - cauzele cele mai frecvente ale
degradrii elementelor de constructii din zidrie.
Asa cum se cunoaste, cldirile se compun dintr-un mare numr de elemente, diferite ca rol si
materiale, dar care se gsesc intr-o strns corelatie.
Din aceast cauz, deteriorarea unora dintre ele atrage dup sine (n cazul n care nu este
remediat), deteriorarea prematur a altor elemente, ducnd pn la compromiterea ntregii
cldiri.
Astfel de pericole prezint: deteriorarea nvelitorii, a elementelor accesorii ale acoperisurilor
(jgheaburi, burlane, guri de scurgere), trotuarele cu pant invers sau neetansate din jurul
cldirii, spargeri de conducte s.a., care au ca rezultat la nceput umezirea excesiv a zidriei
si apoi distrugerea acesteia prin ciclurile repetate de nghet-dezghet.
Unele dintre cauzele enumerate se interconditioneaza, n sensul n care, de exemplu,
avariile produse de cutremure sau tasrile inegale sunt cu att mai grave cu ct, alte cauze
cum sunt: defectiunile de executie, de proiectare, modificri ulterioare care afecteaz
echilibrul structural etc., sunt de asemenea semnalate.
Constatrile acad.ing.prof.Aurel Beles dup cutremurul din 4 martie 1977 contin, printre
altele, urmtoarele observatii: Coplesitoarea majoritatea stricciunilor produse de
cutremur s-a datorat unei proaste si neglijente executii constatare care se regseste
peste tot n lume, ca rezultat al cercetrilor efectuate n urma marilor cutremure care au avut
loc de-a lungul timpului.
Degradrile produse la constructiile din zidrie s-au datorat n special executiei nengrijite,
calittii defectuoase a materialelor utilizate, conceptiei arhitecturale gresite si, n general,
nerespectrii conditiilor impuse de practica constructiv.
Nu s-a acordat atentia cuvenit zidurilor de calcan, cosurilor de fum si aticurilor, considerate
ca elemente accesorii, decorative sau de umplutur, ceea ce a condus la prbusirea lor,
producnd multe si grave accidente.
17
3.2 CND TREBUIE CONSOLIDAT O CLDIRE?

Asa cum rezult din cele expuse, necesitatea consolidrii unei constructii apare atunci cnd
aceasta nu mai satisface exigentele referitoare la rezistent, deformabilitate si confort.
Necesitatea consolidrii si metodele care urmeaz s fie aplicate nu pot fi stabilite prin
norme sau reguli fixe, ci prin solutii adoptate de la caz la caz. Tot astfel se stabileste si dac
o cladire nu trebuie consolidat ci demolat.
n situatiile mai deosebite se apeleaz de regul la ingineri constructori cu experient n
domeniu.
Pentru a stabili cnd trebuie conolidat o cldire, principalele aspecte sub care trebuie
privit problema o constituie:
- rezistenta si stabilitatea cldirii,
- posibilittile de restabilire a unei structuri corecte din punct de vedere static,
- gravitatea accidentelor care s-ar putea produce si
- oportunitatea executrii consolidrii din punct de vedere economic si tehnic.

Exist si cazuri mai deosebite, cnd consolidarea unei cldiri poate fi mai costisitoare dect
refacerea ei total. n aceste situatii se face o justificare tehnico-economic din care s
rezulte oportunitatea consolidrii constructiei.

3.3 CLASIFICAREA POSIBILITTILOR DE CONSOLIDARE

Dup stabilirea cauzelor care au provocat degradarea unei cldiri, se trece ;la studiul
poibilittilor de remediere. Problema este complex, deoarece fiecrui tip de degradare i
corespund de regul mai multe solutii de remediere, iar alegerea solutiei adecvate necesit
exprient n domeniu din partea specialistilor.

Exemple:

n cazul cedrii fundatiilor unei cldiri, se poate efectua fie consolidarea terenului de
fundatie, fie o subzidire continu din zidrie sau beton, fie o subzidire executat pe piloti.
Criteriile care stau la baza alegerii solutiei de consolidare sunt: siguranta, economicitatea si
o tehnologie ct mai simpl. Este de preferat s se previn orice risc n ceea ce priveste
siguranta si executia corect, chiar cu pretul aplicrii unor solutii mai costisitoare sau mai
putin estetice (elegante).
n principiu, la o consolidare se caut s se pstreze un echilibru deja stabilit dup avarie
sau degradare. Deranjarea acestui echilibru nu este recomandabil det n cazuri care se
impun ca foarte sigure.
n mediile agresive nu se ia niciodat o singur msur de protectie. n aceste cazuri, pe
lng executarea unui beton ct mai compact, confectionat cu ciment special, trebuie s se
prevad si o izolatie anticoroziv corespuztoare.
n general, posibilittile de consolidare al unei cliri se pot grupa n dou categorii:

1) posibilitti de consolidare a INFRASTRUCTURII prin:

a. aplicarea diferitelor metode moderne de consolidare si impermeabilizare a terenului
de fundatie;
b. consolidarea fundatiilor existente;
c. adncirea fundatiilor existente pn la un strat mai rezistent, prin subzidire sau piloti
din beton armat.
18
2) posibilitti de consolidare a SUPRASTRUCTURII, prin:
a. cmsuirea cu beton armat turnat n mod obisnuit sau torcretat;
b. descrcrea elementului care urmeaz s fie consolidat prin unul sau mai multe
elemente similare alturate;
c. nlocuirea elementului degradat;
d. schimbarea sistemului static;
e. aplicarea metodei de consolidare cu tiranti;
f. injectarea de mortar au lapte de ciment sub presiune etc.

CAP.4 COMPORTAREA LA ACIUNI SEISMICE A MATERIALELOR I

ELEMENTELOR DE CONSTRUCIE DIN ZIDRIE

4.1 CONSIDERATII PRELIMINARE

n analiza comportrii unei constructii la solicitrile rezultate din actiunea unui cutremur,
trebuie s se porneasc de la ideea c, n mod obiectiv, cutremurul fiind un fenomen natural
a crui manifestare este greu previzibil n timp si intensitate, comportarea constructiei va fi
deteminat de capacitatea pe care aceasta o are de a rezista la solicitrile reale n
momentul producerii cutremurului.
Capacitatea de rezistent antiseismic a unei constructii, depinde n principal de o serie de
factori, cei mai importanti fiind legati de modul n care a fost conceput, realizat si
exploatat constructia respectiv:
a) modul si msura n care capacitatea de rezistent antiseismic a fost asigurat initial,
la proiectarea constructiei, prin conceptie si dimensionare; acesta depinde de gradul
de cunoastere stiintific a problemelor de inginerie antiseismic si de modul n care se
reflect normele si legislatia tehnic aferent, care implic: cunoaterea ct mai
aproape de realitate a actiunilor seimice care pot interveni, a rspunsului dinamic,
elastic si postelastic al constructiilor, cu luarea n considerare a caracteristicilor reale de
deformatie si de rezistent ale materialelor, elementelor de constructii si a
subansamblurilor structurale, precum si a modificrii succesive a acestora datorit
ciclurilor repetate ale solicitrilor provocate de cutremur s.a ;
b) modul n care capacitatea iniial de rezisten antiseismic a structurii, stabilit n
cadrul conceptiei de proiectare, a fost realizat efectiv la execuia construciei
(respectarea proiectului, a calitii si sortimentelor materialelor prevzute precum i
calitatea execuiei);
c) meninerea, respectiv conservarea n timp a capacitii de rezisten antiseismic
realizate, de la data execuiei construciei i pn la data producerii cutremurului, - este
n funcie de numeroase influene i aciuni exterioare intervenite pe parcurs cum sunt:
solicitri extraordinare, influene agresive ale mediului si remedierea defectiunilor
produse, degradarea n timp a materialelor, condiiile de exploatare i de ntreinere,
modificri ulterioare etc.);

Dintre factorii enumerai, al cror mod de intervenie i de aciune constituie variabile

aleatore, o importan deosebit pentru aprecierea judicioas a acestei comportri o are
grupul de factori legai de perioada de realizare a construciei. Din acest punct de vedere,
construciile pot fi mprite n dou categorii:
a) construcii vechi si
b) construcii noi.

19
a) n prima categorie trebuie incluse construciile care au fost executate nainte de
nceperea aplicrii n mod organizat, sistematic, a unor concepii de proiectare i msuri de
asigurare a proteciei antiseismice a construciilor n ara noastr, respectiv construciile
executate pn la sfrsitul anilor 1940. Acestea sunt caracterizate n general prin lipsa unei
concepii antiseismice (alctuiri dezordonate n plan i chiar pe vertical), prin absena
calculului la ncrcri seismice, precum i prin utilizarea frecvent a unor materiale cu
rezistene sczute (zidrie, beton etc.).
n cadrul acestei categorii trebuie fcut i o distincie ntre construciile executate nainte de
cutremurul din 10 noiembrie 1940 (care, n consecin, au avut de suferit n urma acestuia)
i cele executate n perioada urmtoare (1940-1950). Astfel, la primele s-a pus problema
rezistenei la cutremur la modul general, neexistnd prescripii de proiectare n acest sens,
construciile fiind concepute strict pentru preluarea ncrcrilor gravitaionale (pentru
proiectare s-au folosit prevederile circularei germane; in multe cazuri ns, construciile erau
subdimensionate chiar i la ncrcri gravitaionale).

b) n cazul construciilor realizate dup 1940, dei primele instruciuni provizorii (MLP
Nr.84351/30 dec.1941) au fost deja elaborate, acestea nu au fost practic aplicate dect n
puine cazuri, din cauza rzboiului i a urmrilor acestuia.

n ambele cazuri, multe construcii au suferit influenele defavorabile de lung durat ale
mediului exterior i ale condiiilor de exploatare (oboseal, coroziune etc.) i uneori
schimbri de destinaie ale unor spaii (cu modificrile aferente ale planurilor de arhitectur,
n special la parter), care au avut consecine deosebit de grave.
Tot aici trebuie menionate i efectele bombardamentelor din cel de al II-lea Rzboi Mondial.
Sub denumirea de construcii noi se neleg toate construciile executate ncepnd din anul
1951, la proiectarea crora s-au avut n vedere n mod sistematizat msuri de asigurare
antiseismic, pe baza prescripiilor oficiale n vigoare, care s-au perfectionat n timp.
Este de reinut, din cele expuse, c influena pe care a avut-o perioada de realizare a
construciilor asupra modului de comportare la cele dou cutremure distrugtoare din
ultimele 6 decenii (1940 si 1977) a fost hotrtoare.
Comportarea unei construcii supuse aciunilor dinamice complexe, de natura celor
seismice, respectiv rspunsul ei dinamic, depinde de o multitudine de factori legai de
caracteristicile cutremurului (intensitate, compoziie spectral, caracterul spaial al acestuia),
de condiiile geologice, precum i de caracteristicile proprii ale construciei: inerie, rigiditate,
capacitate de amortizare, ductilitate etc.

Comportarea n domeniul inelastic a materialelor i elementelor structurale i nestructurale

ale construciilor constituie de asemenea un factor de o importan deosebit n ceea ce
privete rspunsul seismic al acestora.
Cunostinele actuale rezultate din cercetrile in situ, studii experimentale pe modele i
analize aprofundate prin calcul, arat c rspunsul dinamic real al structurilor este diferit fa
de rezultatele calculelor efectuate pe baza teoriei liniare, solicitrile fiind de regul mai
reduse datorit capacitii construciilor de a absorbi i disipa energia indus de aciunea
dinamic a cutremurului, contribuind la atenuarea rspunsului seismic.

4.2 MATERIALE PENTRU ZIDRII

Calitatea materialelor de zidrie, ca i aceea a execuiei, are un rol determinant n

comportarea diafragmelor din zidrie la aciunile seismice, putnd compensa unele
deficiene de alctuire sau, dimpotriv, putnd compromite comportarea unei structuri corect

20
concepute. Este confirmat de realitate faptul c pagubele cele mai mari produse de
cutremure au loc n regiuni n care calitatea zidriei este necorespunztoare (Turcia,
Iugoslavia, China s.a.).
Starea complex de eforturi din zidrie sub aciunea ncrcrilor seismice variaz n
funcie de:
Domeniul de solicitare, elastic sau postelastic;
Caracteristicile micrii seismice: acceleraie, perioada, viteza;
Caracteristicile sale mecanice.

Sub aciunea momentelor ncovoietoare i a fortelor tietoare produse de seism, precum

i a ncrcrilor gravitaionale, - aplicate n planul diafragmei, n zidrie se pot produce
concomitent sau ntr-o succesiune rapid eforturi unitare de compresiune, ntindere axial,
forfecare, eforturi principale de ntindere, compresiune din ncovoiere, iar sub aciunea
ncrcrilor aplicate n plan normal pe planul diafragmei eforturi de ntindere din
ncovoiere.
Fiind caracterizate prin cicluri alternante i incursiuni n domeniul inelastic, sarcinile seismice
produc degradarea prin oboseal a caracteristicilor mecanice i elastice ale zidriei
(rezisten i rigiditate) dei numrul de cicluri este redus.

n aceste condiii n care aciunea seismic induce un volum mare de energie, este de
preferat ca zidria s lucreze n domeniul elastic, absorbind i disipnd energia, dect s
lucreze n domeniul inelastic, prelund eforturi unitare mari.
O utilizare raional din punct de vedere tehnic i economic a capacitii zidriei de a prelua
solicitrile menionate este conditionat de alctuirea ei, de calitatea materialelor i de cea a
execuiei.
a) n ceea ce privete alctuirea, aceasta se poate realiza corespunztor prin:
utilizarea crmizilor sau blocurilor al cror format asigur un raport de esere egal
cu unitatea;
eserea rosturilor verticale la un rnd;
umplerea complet a rosturilor cu mortar pentru asigurarea omogenitii;
asigurarea uniformitii i a liniaritii asizelor, n scopul evitrii concentrrilor de
eforturi.
b) Referitor la calitatea materialelor, nivelul actual al cunostinelor face posibil
explicarea si evaluarea cantitativ a influenei acesteia asupra comportrii diafragmelor din
zidrie. Astfel, calitatea mortarului poate modifica mecanismul de rupere al zidriei la
compresiune, avnd n vedere urmtoarele aspecte:
cu ct raportul Ec/Em (dintre modulele de elasticitate ale pietrei i mortarului) este mai mic,
R/Rc cu att rezistena la compresiune (R) este mai
mare; pn la o anumit valoare a Em, ruperea se
produce prin ntinderea i fisurarea crmizilor, iar
pentru valori mai mari, ruperea este provocat de
forfecarea crmizilor i are loc la eforturi de
compresiune mai mari;
R rezistena la compresiune a zidriei;
Rc rezistena la compresiune a pietrei
de zidrie;
t - grosimea rosturilor orizontale;
m
tm/tc tc - nlimea pietrei de zidrie

Fig.4.1

21
 cu ct este mai mare rezistena pietrei (crmizii) i cu ct este mai mic raportul Rc/Rz , cu
att este mai mare rezistena zidriei;
influena grosimii rosturilor asupra rezistenei la compresiune a zidriei este prezentat n
Fig.4.1 (curbe determinate experimental de Hilsdorf si Francis).
la nivelul rosturilor verticale se produc concentrri de eforturi de ntindere, care reduc
rezistena la compresiune a zidriei. Influena lor poate fi atenuat prin umplerea complet a
rosturilor cu mortar de bun calitate;

n fig.4.2 este pus n eviden

influena calitii mortarului asupra
rezistenei zidriei la eforturi
principale de ntindere.

Influena rezistenei mortarului i

efectul umezirii crmizilor n timpul
execuiei asupra capacitii portante
la for tietoare a zidriei sunt
artate n figura 4.3 i respectiv 4.4.

Fig.4.2

Fig.4.3 Fig.4.4

c) O executie necorespunztoare poate s compromit efectele pozitive ale utilizrii unor

materiale de calitate ntr-un element corect alctuit, mai ales n cazul n care nu se iau
msurile necesare pentru asigurarea aderenei mortarului la piatra de zidrie. Aceste
msuri constau n ndeprtarea impuritilor de pe suprafaa pietrelor la punerea lor n
oper, udarea lor, protejarea zidriei pe durata perioadei de ntrire mpotriva nsoririi, a
temperaturilor sczute etc. Fig.4.4 care arat influena umezirii crmizilor asupra
rezistenei la forfecare a zidriei, ilustreaz importana acestei msuri elementare.
d) Cercetrile au artat c o bun execuie a zidriei poate avea ca efect o cretere cu 60-
80% a rezistenei acesteia.

22
4.3 ELEMENTE STRUCTURALE (sau PORTANTE) DIN ZIDRIE

Comportarea elementelor structurale i n special a diafragmelor din zidrie este determinat

de efectele cumulate ale unui mare numr de factori i nu poate fi atribuit unei singure
cauze. Totodat, cauzele reale ale avariilor nu sunt ntotdeauna cele pe care le sugereaz
partea vzut a degradrilor. Unii dintre aceti factori, independent de alctuirea
diafragmelor, pot influena intensitatea solicitrilor care acioneaz asupra lor, n timp ce alii
condiioneaz rspunsul lor la aciunile seismice.
Principalii factori care condiioneaz comportarea diafragmelor din zidrie sunt:
Calitatea zidriei;
Geometria diafragmei;
Intensitatea ncrcrilor gravitaionale;
Caracteristicile inelastice;
Influena altor elemente structurale;
Conformarea de ansamblu a structurii.
Dac la examinarea dup cutremur, diafragma din zidrie ofer o imagine lipsit de date
biografice privind succesiunea n timp a efectelor cumulate ale diferitelor cauze care au
produs avarierea, explicarea deteriorrii poate fi fcut prin coroborarea cu rezultatele
cercetrilor de laborator asupra acelorai factori (cauze).

a) Calitatea zidriei determin capacitatea portant i rigiditatea diafragmelor, intensitatea

ncrcrilor orizontale (care depind i ele de rigiditate) precum i starea de eforturi n care
ele lucreaz.
Astfel, de exemplu, raportul dintre rezistena zidriei la eforturi principale de ntindere i
adeziunea tangenial dintre crmizi i mortar (care depinde de calitatea zidriei) poate
determina ruperea diafragmei prin forfecare sau prin ntindere dup diagonal
etc.(ceilali factori rmnnd constani). Condiiile de care depinde calitatea zidriei au
fost artate la & 4.2 i n Cap.3.
Geometria diafragmei, exprimat prin raportul h/l (nlimea raportat la lungime)
condiioneaz starea de eforturi i prin aceasta modul de rupere, precum i comportarea
n domeniul post-elastic.
Diafragmele avnd h/l < 0,5 cedeaz la for tietoare i au o comportare neductil.
Ruperea n acest caz se produce fie prin fisurarea de-a lungul uneia sau a ambelor
diagonale, datorit depirii rezistenei la eforturi principale de ntindere, fie prin
forfecarea unui rost orizontal de la baz. n ambele cazuri, ruperea are un caracter
casant iar mecanismul de rupere este condiionat de calitatea zidriei i de intensitatea
ncrcrii gravitaionale. Acest mod de rupere a fost constatat frecvent la diafragmele
cldirilor cu 1-2 niveluri i la paleii de la nivelurile inferioare ale cldirilor etajate
(Fig.4.5).
Diafragmele avnd h/l > 2 lucreaz la ncovoiere. Cedarea lor este nsoti de apariia
fisurilor orizontale n zonele ntinse, urmat de producerea fisurilor verticale n zonele de
concentrare ale eforturilor de compresiune de la baz.
Diafragmele la care 0,5 < h/l < 2 lucreaz la stri de eforturi complexe. Comportarea
lor este influenat de numeroi factori cum sunt: calitatea zidriei, armarea, ncrcrile
gravitaionale .a.

23
 Fig.4.5

Cercetrile de laborator au artat c n cazul diafragmelor din zidrie simpl i armat, cu h/l
= 1, iniial apar fisuri orizontale din ncovoierea la baz, urmate de fisuri n lungul
diagonalelor, ruperea producndu-se la eforturi principale de ntindere.
La diafragmele din zidrie simpl cu h/l = 2 ruperea se produce prin ncovoiere iar la cele
armate la eforturi principale de ntindere, odat cu apariia unor eforturi mari de
compresiune i cu intrarea n curgere a armturii.

Fig.4.6 Fig.4.7

Majoritatea diafragmelor din zidrie cercetate n urma cutremurului din 4 martie 1977 se
situeaz n domeniul celor cu valori intermediare ale raportului h/l, fapt care explic natura
avariilor constatate, provocate de stri de eforturi complexe: fisuri orizontale produse de

24
cedarea prin forfecare dar care continu prin fisuri nclinate datorit cedrii la eforturi
principale de ntindere (Fig.4.6), fisuri dup cele dou diagonale combinate cu fisuri
orizontale, ca n cazul paletului din Fig.4.7 etc.

c. Intensitatea ncrcrii gravitationale poate avea o influen nsemnat asupra

comportrii diafragmelor din zidrie, deoarece condiioneaz starea lor de eforturi i, prin
aceasta, mecanismul de rupere, capacitatea portant i caracteristicile inelastice. Cercetrile
de laborator au artat c, odat cu creterea intensitii acestor ncrcri, aplicate unor
diafragme identice, starea de eforturi la care are loc ruperea se modific, variind de la
cedarea prin ncovoiere la o stare combinat i apoi la cedarea la for tietoare. Pe
msur ce crete ncrcarea gravitaional, devine din ce n ce mai pronunat tendina de
cedare la eforturi principale de ntindere iar ductilitatea scade ca urmare a modificrii strii
de eforturi la rupere.
n toate cazurile, ncrcarea gravitaional face s creasc rezistena diafragmelor. Dup
unii autori ns, din motivele artate, n domeniul post-elastic efectul ncrcrilor
gravitaionale este considerat defavorabil.
Experiena cutremurului din 4.03.1977 a artat c n numeroase cazuri, avariile grave s-au
produs la diafragmele longitudinale ale cldirilor cu perei portani transversali (planee din
fii prefabricate), explicate n parte prin faptul c nu au beneficiat de efectul favorabil al
ncrcrilor gravitaionale. Din aceleai considerente se impune verificarea diafragmelor nu
numai la nivelul de baz, aa cum se obinuiete, ci i la nivelurile superioare unde eforturile
normale de compresiune din ncrcri gravitaionale sunt mai mici.
Influena eforturilor unitare de compresiune asupra rezistenei zidriei la eforturi
principale de ntindere este artat n Fig.4.9 (n form adimensional) n care 0 i 0 sunt
eforturile unitare medii de lunecare, respectiv de compresiune (ambii parametri sunt raportai
Rp
la k = ).
1,5

Din cele expuse mai sus (referitoare la influena ncrcrilor gravitaionale asupra
comportrii diafragmelor din zidrie la aciuni seismice) rezult importana acestui factor n
ceea ce priveste explicarea mecanismului de cedare a diafragmelor, evaluarea capacitii lor
i adoptarea msurilor de consolidare.

d. Caracteristicile inelastice ale diafragmelor din zidrie constituie un factor esenial n

modul lor de comportare, n special la aciunile seismice cu intensitate ridicat. Ele definesc
capacitatea lor de a prelua deformaii mari, fr o degradare excesiv a rezistenei i
rigiditii, de a absorbi si disipa energia indus de cutremur.
Caracteristicile inelastice se exprim prin factorul de ductilitate, factorul de plasticitate,
energia disipat pe ciclu i fora capabil ultim.
Comportarea diafragmelor din zidrie n domeniul postelastic este condiionat de urmtorii
factori: calitatea zidriei, starea de eforturi n momentul ruperii, ncrcrile gravitaionale s.a.
Una dintre concluziile care se desprind ca urmare a rezultatelor experimentale este aceea
c diafragmele din zidrie simpl solicitate la ncovoiere prezint o anumit capacitate
limitat de a lucra n domeniul inelastic.
Cele care lucreaz la for tietoare ns, sunt caracterizate printr-o rupere casant,
cedeaz n domeniul liniar-elastic, nu au ductilitate.
O mbuntire a comportrii diafragmelor n domeniul inelastic se realizeaz prin armarea
sau nrmarea lor. Astfel, cercetrile efectuate asupra diafragmelor din zidrie armat au
scos n eviden urmtoarele:
- n cazul ruperii prin ncovoiere, degradarea rezistenei zidriei este mic pn la
intrarea n curgere a armturii, dup care se produce o degradare semnificativ a

25
 rigiditii, ns rezistena este afectat ntr-o msur mai mic; factorul de
ductilitate variaz ntre 2 si 4;
- n cazul ruperii la fore tietoare, dup apariia fisurilor diagonale se produce o
scdere accentuat a rezistenei i rigiditii. Creterea procentului de armare nu
are efecte favorabile asupra acestei comportri. Pentru factorul de ductilitate s-au
obtinut valorile 12.

Cercetrile efectuate asupra zidriei nrmate, n care diafragmele sunt prevzute cu

stlpiori marginali i centuri din beton armat, au artat urmtoarele:
- avarierea diafragmelor dup fisurarea n lungul diagonalelor este mult mai redus
dect n cazul diafragmelor cu armare interioar (cazul precedent); la deformaii
mai mari dect cele corespunztoare deformaiilor maxime, se produc degradri
mari. Cu toate acestea, prin nrmarea zidriei se obin valori mari ale factorului de
ductilitate. Comportarea diafragmei din zidrie nrmat este cu mult mai bun
dect aceea a diafragmelor din zidrie simpl sau armat.

e. Alctuirea structurii

Aa cum se tie, masa structurii mpreun cu caracteristicile sale dinamice definete

intensitatea ncrcrilor seismice. Distribuia diafragmelor dup cele dou direcii
principale i raportul ntre rigiditile lor, determin ncrcrile care revin fiecreia dintre
ele. Tipul de planeu condiioneaz mrimea ncrcrilor gravitaionale cu tot ceea ce
atrage dup sine acest factor. Distribuia rigiditilor n plan i pe nlimea structurii,
mpreun cu ali factori, condiioneaz starea de eforturi la care lucreaz diafragmele.

La cldirile cu perei portani transversali i cu plansee din fii prefabricate din beton
armat (n general monolitizate nesatisfctor), diafragmele longitudinale cu un procent mai
mare de goluri nu beneficiaz de efectele favorabile ale ncrcrilor gravitaionale asupra
capacitii portante. La structurile de tip bar au fost nregistrate avariile cele mai
importante, fiind mai vulnerabile n raport cu direcia de solicitare maxim (dup latura
scurt), ceea ce poate avea ca efect o cretere imprevizibil a forelor seismice.

Distribuia neuniform a rigiditilor pe nlimea structurii, cum este cazul cldirilor la care
stlpiorii din beton armat sunt discontinui pe nlime, are ca efect accentuarea avariilor n
dreptul seciunilor n care are loc o variaie brusc a rigiditii.

Distribuia neuniform a rigiditilor n plan, d natere la tronsoane cu perioade proprii de

vibraie diferite i la avarii n planurile care le separ. Un fenomen analog poate avea loc i
n cazul unor structuri cu nucleu rigid.

Planeele care nu se comport ca o aib orizontal, nu asigur distribuirea ncrcrilor la

diafragme proporional cu rigiditatea lor, ceea ce are ca rezultat suprancrcarea unora
dintre ele, cu toate consecinele pe care le implic (ex: apariia unor fisuri n dreptul
planeelor).

Modul de realizare a legturilor dintre diafragme este o condiie fundamental pentru

realizarea conlucrrii spaiale. Experiena a artat c legturile realizate numai prin esere
nu sunt suficiente.
O conlucrare bun poate fi obinut prin prevederea stlpiorilor din beton armat la fiecare
intersecie, col, ramificaie. Legturile dintre montani trebuie realizate cu buiandrugi din
beton armat turnai odat cu centurile.

26
S-a constatat c buiandrugii prefabricai din beton armat, mai ales la o adncime de
ncastrare redus, au suferit degradri producnd i fisurarea diafragmei.

O problem important este aceea a ductilitii structurii. Un calcul elementar a

demonstrat c pentru realizarea unui factor de ductilitate al structurii de ordinul 3-4, este
necesar ca paleii diafragmelor longitudinale care au frecvent un procent mai mare de
goluri, s aib un factor de ductilitate de cca.10 ori mai mare. Zidria simpl nu poate
stisface aceast condiie, n consecin, avariile grave constatate la paleii de la primul nivel
al diafragmelor longitudinale (fisurare dup ambele diagonale cu dizlocarea zidriei,
sfrmarea crmizilor etc.), pun n pericol ntreaga structur prin scoaterea din lucru a
nivelului de la baz. Utilizarea zidriei nrmate este soluia recomandat n aceste cazuri.

4.4 ELEMENTE NESTRUCTURALE DIN ZIDRIE

Experiena cutremurelor din ultimele decenii a demonstrat c elementele nestructurale din

zidrie cum sunt: zidriile de umplutur, pereii despritori etc., au capacitatea de a
conlucra cu structurile n cadre sub aciunea ncrcrilor seismice, iar efectele acestei
conlucrri pot fi semnificative n special n cazul cutremurelor de mare intensitate.
Explicarea mecanismelor conlucrrii zidriei de umplutur cu elementele structurale (cadre
din beton armat), efectele acesteia, precum i elaborarea unor metode de calcul care s
reflecte ct mai veridic fenomenele produse, constituie i n prezent obiectul activitii multor
cercettori n domeniu.
Rezultatele experimentale au artat, de exemplu, c n domeniul elastic zidria de umplutur
are ca efect creterea rigiditii i rezistenei cadrului.
n domeniul inelastic, ea contribuie la creterea capacitii structurii de a absorbi i disipa
energia. S-a constatat de asemenea c, spre deosebire de cadrele fr zidrie de
umplutur, la cele cu zidrie de umplutur vibraiile se produc predominant dup modul
fundamental, rolul modurilor superioare de vibraie fiind mult atenuat.
n prezent sunt studiate diferite variante constructive pentru realizarea elementelor de
umplutur i, n special, pentru posibilitile de realizare a legturilor cu structura, astfel nct
s se asigure o comportare ct mai ductil a construciei.
O importan deosebit o prezint modul i stadiile de conlucrare ale cadrelor din beton
armat cu zidria, n cazul unei fore orizontale cresctoare. Efortul preluat de zidrie este
proportional cu efortul unitar de compresiune al zidriei la fisurare. La o rigiditate mai mare a
cadrului, zidria preia un efort mai mic.
Cu ct cadrul este mai flexibil, cu att contribuia zidriei la preluarea eforturilor este mai
mare. Conlucrarea zidrie-cadru ncepe la prima treapt de ncrcare i continu pn la
rupere.
La nceput, conlucrarea este elastic, cu interaciune pe tot conturul i se ncheie nainte
de apariia primei fisuri de desprindere a peretelui pe contur.

Faza a doua ncepe cu apariia fisurilor de desprindere pe poriunile cu eforturi de

ntindere i se consider ncheiat la apariia unei fisuri n lungul sau n apropierea
diagonalei comprimate; n acest stadiu este posibil apariia fisurilor i n barele cadrului n
zona de contact.

27
 Stadiul ultim este caracterizat prin apariia de noi fisuri, aproape paralele cu diagonala
comprimat i prin modificarea distribuiei reaciunilor pe suprafeele de contact.

- n ipoteza contactului perfect ntre cadru i zidrie, ansamblul nu ajunge n stadiul

nti; cnd zidria este fixat de stlpi prin musti, acestea se smulg din perete,
degradndu-l;

- Cnd umplutura este un panou fixat n cele 4 coluri, sistemul se comport apropiat
de unul format din dou digonale ncruciate echivalente;

- Cnd panoul este legat pe contur, se produc ruperi nclinate n stlpi i strivirea
zidriei la colul panoului; n acest stadiu, pe msura creterii ncrcrii orizontale
rigiditatea panoului scade, fcnd ca o fraciune din fora tietoare care revine cadrului
s creasc pe msura avansrii n stadiul post-elastic.

Se poate trage concluzia c elementele de umplutur din zidrie obinuit (i nici ntr-un
caz pereii despritori subiri sau zidriile foarte rezistente cu mortare dure sau din beton,
care cedeaz odat cu structura) se degradeaz naintea cadrului din beton armat i au
un rol important n disiparea energiei de oscilaie. Acestea produc totodat o cretere
considerabil a rigiditilor, o reducere a momentelor n structur prin preluarea unei pri din
ncrcarea seismic i o limitare a deplsrilor relative.
Dac ns sunt distribuite incorect, pot crea discontinuiti sau nesimetrii ale rigiditilor, cu
efecte directe asupra lungimii de lucru a riglelor i stlpilor, amplificnd mecanismele de
cedare la for tietoare. Chiar prezena unui panou-parapet poate s duc la comportarea
necorespunzoare a stlpilor de cadru, care se transform nefavorabil n stlpi scuri.

28