3.

Factorii care impun dezvoltarea studiilor de fiabilitate

Asupra obiectului, pe lângă sarcinile (solicitările) de natură mecanică, electrică,

termică, etc. pot acţiona şi alţi factori, cum sunt:
- factori climatici care acţionează prin nivelul de umiditate, de temperatură, de
salinitate, etc.;
- factori de natură mecanică care acţionează în timpul transportului, al montării
produsului pentru exploatare (şocuri, vibraţii);
- alţi factori din categoria cărora fac parte: nisipul, praful, radiaţiile nucleare, etc.
Caracterul esenţial şi chiar vital al necesităţii bunei funcţionări a unor produse, este
evident, cu toate că instalaţiile au devenit din ce în ce mai complexe, deoarece defectarea lor
poate provoca mari pierderi materiale şi chiar umane, iar în unele cazuri provoacă perturbaţii
în funcţionarea mecanismului social.
Ne putem uşor imagina ce consecinţe apar din punct de vedere militar dacă tehnica
aflată în înzestrare nu poate fi folosită în timp oportun sau ce urmări are asupra întregului
sistem economic şi social încetarea funcţionarii sistemului informaţional. De asemenea, sunt
cunoscute consecinţele, uneori chiar dramatice, ale întreruperii alimentarii cu energie
electrice.
În privinţa creşterii eficienţei utilizării tuturor categoriilor de dispozitive, instalaţii etc.
trebuie să subliniem că dacă la preţul iniţial de achiziţionare se adaugă toate cheltuielile care
se impun în timpul folosirii, se va constata că preţul iniţial este majorat în mod considerabil.
Aceste cheltuieli sunt necesare, în principal, pentru efectuarea cheltuielilor de întreţinere şi
pentru parcursul întregii durate de folosire pot fi de 2-10 ori mai mari decât preţul iniţial. De
regulă, cheltuielile sunt mai mari la autovehiculele cu fiabilitate mai redusă, precum şi la cele
cu durată foarte mare de întrebuinţare, cum este cazul autovehiculelor speciale.
Pe lângă cheltuielile necesare pentru acoperirea costului pieselor şi a altor materiale, a
lucrărilor de întreţinere sau reparaţie trebuie avute în vedere şi numeroase alte implicaţii care
apar odată cu lipsa de fiabilitate.
- în frecvente situaţii nivelul nesatisfăcător al fiabilităţii unor piese relativ simple, cu
preţ relativ redus, cauzează defecţiuni ale unor agregate mari sau chiar a instalaţiei în
ansamblul ei.
- se impune existenţa unor stocuri importante de piese de schimb şi materiale specifice
de întreţinere şi reparaţii, care necesită spaţii corespunzătoare de înmagazinare, operaţiuni
greoaie de manipulare şi conservare şi imobilizarea unor importante fonduri financiare. La
acestea trebuie adăugat faptul că pentru agregatele cu durata foarte îndelungată de utilizare,
cum este cazul unora folosite în armată, apare necesitatea realizării şi menţinerii stocurilor de
piese de schimb deşi tipurile respective de tehnică sunt scoase din fabricaţie.
- necesitatea de a dispune permanent de echipe cu un număr mare de meseriaşi
calificaţi şi de utilaje corespunzătoare cu ajutorul cărora să se asigure depanarea rapidă a
elementelor defecte sau executarea lucrărilor de întreţinere;
- apariţia unor pierderi financiare datorită faptului că pe perioada imobilizării
utilajului, nu produce. În cazul tehnicii militare imobilizarea datorită defecţiunilor sau
necesitaţii efectuării lucrărilor de întreţinere poate influenţa hotărâtor îndeplinirea misiunilor
care îi revin.

4. Funcţii de repartiţie

Aceste funcţii caracterizează complet variabila aleatoare; ele arată valorile pe care le
poate lua probabilitatea fiecărei valori.

1
 Legile de repartiţie utilizate de statistica matematică sau de alte domenii cum ar fi
statistica descriptivă, economia, demografia, nu pot fi folosite în fiabilitate decât atunci când
se cunosc foarte bine bazele fizice ale fenomenului de defectare, astfel încât domeniul de
aplicare al legii respective să poată fi delimitat cât mai exact.
. Construcţia unei legi de repartiţie unice, specifică unui anumit mecanism de defectare este
practic imposibilă, de aceea, în mod obişnuit se recurge la selecţia unei legi de repartiţie dintre
cele uzuale, lege care să fie adecvată mecanismului de defectare respectiv.
Criteriul fundamental în adoptarea legii de repartiţie este corespondenţa dintre legea teoretică
şi rezultatele obţinute pe cale experimentală.

4.1. Repartiţia exponenţială

Repartiţia exponenţiala se întâlneşte în teoria fiabilităţii sistemelor tehnice.

4.2. Repartiţia Poisson

Dacă procesul aleator al unui sistem este astfel încât

probabilitatea ca el să se defecteze de un număr de „r” ori depinde numai de r şi de
durată:
defectările sunt independente, adică o defectare nu atrage după sine o altă defectare;
într-un interval mic de timp are loc de fiecare dată o singură defectare), se aplică
repartiţia Poisson.
Repartiţia Poisson este utilizată atunci când numărul componentelor individuale este
mic. Repartiţia Poisson descrie densitatea apariţiei defecţiunilor bruşte în dispozitive
complexe.

5. Defecţiunea

Defecţiunea este una dintre noţiunile principale cu care se operează în studiile de

fiabilitate. Cu toate acestea se mai poartă încă discuţii referitoare la definirea ei, deoarece se
apreciază că ea conţine, în numeroase cazuri, elemente subiective. În frecvente situaţii
defecţiunea este precis determinată. De exemplu, ruperea unei curele de ventilator, arderea
unui bec de semnalizare, ruperea unui arbore cardanic constituie, in toate împrejurările,
defecţiuni evidente
Dintre numeroasele definiţii întâlnite apreciem drept cea mai corespunzătoare
următoarea:
“Defecţiunea reprezintă o pierdere totală sau parţială a capacităţii de funcţionare,
precum şi orice modificare a valorilor parametrilor constructivi şi funcţionali în afara limitelor
impuse de documentaţie.” Defecţiunile apar în urma unor greşeli de concepţie (proiectare),
fabricaţie sau utilizare, precum şi din alte cauze.

5.1.Clasificarea defecţiunilor

Pentru înţelegerea diferitelor modalităţi de apariţie şi manifestare a defecţiunilor o

importanţă deosebită o are clasificarea lor. Există numeroase moduri de clasificare a
defecţiunilor; întrucât în fiecare clasificare pune în evidenţă unele aspecte caracteristice, este
util a se face o prezentare mai detaliată.

Clasificarea defecţiunilor după modul de variaţie a parametrilor.

2
 După modul de variaţie a parametrilor, defecţiunile pot fi: bruşte (instantanee sau
inopinate) sau progresive (în trepte).
Defecţiunile bruşte sunt caracterizate de variaţia bruscă a parametrilor produsului, cum
ar fi: ruperea unor organe, arderea siguranţei unui circuit de alimentare cu energie electrică, a
electromotorului de pornire, etc. Cel mai frecvent aceste situaţii apar ca urmare a cedării
materialului datorită unor defecţiuni proprii sau a supraîncărcărilor provocate în procesul de
exploatare.
Defecţiunile progresive sunt rezultatul variaţiei lente a unor parametri, în general, ca
urmare a uzării coroziunii şi îmbătrânirii. Foarte important este să se stabilească prin
diagnosticare variaţia acestor parametri, pentru a putea preciza durata cât mai poate fi utilizat
organul cercetat, întrucât de multe ori defecţiunile bruşte apar datorită necunoaşterii la timp a
efectelor uzării, coroziunii şi mai ales a îmbătrânirii.

Clasificarea defecţiunilor în raport cu cauzele care le-au generat.

În raport cu cauzele care le generează defecţiunile pot fi:

- datorită utilizării necorespunzătoare;
- inerte (proiectare, fabricare);
- primare;
- secundare.
Defecţiunile datorită utilizării necorespunzătoare sunt cauzate de nerespectarea
prevederilor documentaţiei de exploatare a produsului, precum şi de slaba calificare a
personalului de deservire.