Atributele materiei: miscarea, spatiul si timpul. Miscarea si dezvoltarea.

MISCAREA - mod de existenta, atribuit inerent al materiei, este orice schimbare in

genere, ori totalitatea schimbarilor ce au loc in univers(natura, societate).
Exista doua conceptii despre miscare si dezvoltare dialectica si
metafizica.Conceptia metafizica recunoaste miscarea, insa o inperpreteaza in mod
limitat, unilateral. Izvorul dezvoltarii ea o vede in afara obiectelor si
proceselor, iar ca consecinta - recunoasterea primului imbold. Metafizicienii
privesc miscarea nu ca o insusire interna a materiei, ci ca o forma care se
introduce in materie din exterior. Insusirea permanenta a materiei ei socoteau
repaosul, iar miscare ca ceva care distruge repaosul. Metafizicienii nu admiteau
multitudinea calitativa a formelor de miscare, orice miscare ei o reduceau la
deplasarea corpirilor in spatiu, ca rezultat - absolutizarea formei mecanice de
miscare a materiei.
Conceptia dialectica socoate ca in realitate exista o multitudine calitativa de
forme de miscare a materiei. Sub forma de miscare se intelege un anumit tip de
interactiune intre obiecte si fenomene si un purtator material specific al acestei
miscari. F. Engels evidentiaza cinci forme de miscare a materiei: mecanica, fizica,
chimica, biologica si sociala.
Miscarea, spatiul si timpul sunt categorii filosofice, atribute ale materiei care
exprima modul ei de existenta: variabilitatea (miscarea), diversitatea (spatiul) si
dezvoltarea succesiva legica (timpul). Spatiul este modul de existenta a materiei
ce exprima proprietatea obiectelor si fenomenelor de a avea intindere, dimensiuni,
structuralitate si interactiune. Timpul este modul de existenta a materiei care
reflecta durata, coexistenta, succesiunea schimbarii si dezvoltarii sistemelor
materiale. In istoria filosofiei au fost diferite reprezentari, ca spatiul si
timpul exista ca atare, exista independent de materie (I.Newton), ori ca timpul si
spatiul nu exista obiectiv, ci este numai retrairi subiective (I.Kant). Spatiul si
timpul sunt proprietati, insusiri a obiectelor materiale si ele nu pot exista in
afara materiei si obiectelor materiale. Spatiul si timpul fara materie nu prezinta
nimic, sunt niste reprezentari goale, abstractii ce exista doar an imaginatia
noastra. Spatiul si timpul au un sir de proprietati generale si specifice. La
insusirile generale se refera caracterul lor obiectiv si absolut, interactiunea lor
unul cu altul si cu miscarea, dependenta lor de relatiile structurale, infinitatea
lor cantitativa si calitativa. Ele au un caracter contradictoriu, sunt continuie si
discontinuie, absolute si relative, unitare si diverse, finite si infinite. Spatiul
si timpul depind de proprietatile existentei. Din acest punct de vedere putem
evidentia spatiul si timpul astronomic, fizic, biologic, psihologic si social. La
proprietatile specifice se refera caracterul tridimensional al spatiului si
unidimensional al timpului. Timpul este ireversibil si asimetric.Spatiul si timpul
fizic sunt caracteristici ale materiei fizice, ele depind de particularitatile
realitatii noastre fizice, au dimensiuni constante. Timpul pe planeta noastra
peste tot locul curge uniform, pe alte planete depinde de viteza rotirii acestor
planete