Integrarea scolara a copilului

aflat in sistemul de protectie

Cum sustinem copilul?

Ghid pentru educatorii din servicii rezidentiale

1
Lucrarea a fost realizata de asociatia Centrul de Resurse si Informare pentru
Profesiuni Sociale CRIPS in cadrul proiectului PEH020 Reteaua judeteana VIP
Voluntariat - Initiative Profesionalism pentru integrarea scolara si sociala a
copiilor vulnerabili coordonat de Directia Generala de Asistenta Sociala si
Protectia Copilului Ialomita fiind un rezultat al activitatii A5 Formare educatori din
servicii de tip rezidential si cadre didactice din scoli pentru imbunatatirea
integrarii scolare a copiilor din sistemul de protectie. Acest manual a constituit
baza suportului de curs in cele 2 activitati de formare organizate in proiectul
mentionat pentru personalul educativ care lucreaza cu copii si tineri aflati in sistemul
de protectie.

Autori:
Cristina Monica Bagoli, responsabil formare
Mirela Turcu, expert networking, voluntariat si solidaritate sociala

Expert coordonator din partea Asociatiei CRIPS Aurora Toea

Coordonator proiect: prof Paul Marcu

Lucrare realizata cu consultarea coordonatorului retelei VIP - dna Raluca Romaniuc

si a membrilor echipelor mobile implicate in proiectul din partea DGASPC Ialomita si
din partea Inspectoratului Scolar Judetean Ialomita.

Coperta: Ovidiu Andrei Turcu

2
 CUPRINS

INTRODUCERE ......................................................................................................

I. CENTRUL DE PLASAMENT SERVICIU REZIDENTIAL CENTRAT PE

DREPTURILE COPILULUI .....................................................................................
I.a. Cadrul general repere ..............................................................................
I.b. Cod de bune practici ce este important sa stim ca educatori? ................

II. CENTRUL DE PLASAMENT si INTEGRAREA SCOLARA A COPIILOR ...........

II.a. Cadrul general repere .........................................................................
II.b. Cod de bune practici ce este important sa stim ca educatori? ............

III. CENTRUL DE PLASAMENT si ACTIVITATILE DE RECREERE SI

SOCIALIZARE ALE COPIILOR ..............................................................................
III.a. Cadrul general repere ........................................................................
III.b. Cod de bune practici ce este important sa stim ca educatori? ..........

3
INTRODUCERE

Acest ghid a fost realizat in cadrul proiectului Reteaua judeteana VIP

Voluntariat - Intiative Profesionalism pentru integrarea scolara si sociala a
copiilor vulnerabili implementat de Directia Generala de Asistenta Sociala si
Protectia Copilului Ialomita, in parteneriat cu Inspectoratul Scolar General Ialomita si
cu asociatia Centrul de Resurse si Informare pentru Profesiuni Sociale CRIPS din
Bucuresti. Proiectul este finantat prin Programul RO10 Copii si tineri aflati in situatii
de risc si initiative locale si regionale pentru reducerea inegalitatilor nationale si
pentru promovarea incluziunii sociale - Granturi SEE 2009 2014 si administrat de
Fondul Roman de Dezvoltare Sociala.

Mai multe informatii despre proiectul Reteaua judeteana VIP Voluntariat -

Intiative Profesionalism pentru integrarea scolara si sociala a copiilor
vulnerabili se gasesc pe pagina web special construita si administrata; va invitam
sa consultati www.reteaua-judeteana-vip.ro !

Proiectul isi propune sa contribuie la cresterea sanselor de integrare scolara si

sociala a copiilor vulnerabili din judetul Ialomita - promovand un model de
interventie bazat pe implicarea autoritatilor publice locale, a scolilor si serviciilor
sociale deopotriva, precum si a altor actori locali publici si privati, care antreneaza si
valorizeaza resursele si initiativele locale, munca in echipa si solidaritatea sociala. In
cadrul proiectului PEH021, copii vulnerabili, care se pot afla in risc de abandon
scolar, sunt considerati
a) copiii din servicii de protectie a copilului, inclusiv de etnie roma
b) copiii din familii vulnerabile, inclusiv de etnie roma

Obiectivele specifice:

Infiintarea retelei VIP "Voluntariat - Initiative - Profesionalism" la nivelul

Judetului Ialomita, coordonata de centrul VIP din cadrul Complexului
de Servicii Comunitare Slobozia- cu un numar initial de 21 de

4
 comunitati membre si extinderea acesteia cu cel putin alte 14
comunitati pana la finalul proiectului.
Imbunatatirea solidaritatii sociale si a voluntariatului in beneficiul
integrarii sociale si scolare a copiilor din grupuri vulnerabile, prin
atragerea de institutii/ firme/ ONGuri care sa devina promotori VIP,
recrutarea si formarea de voluntari
Cresterea profesionalismului personalului din serviciile de protectie a
copilului, a personalului din serviciile publice de asistenta sociala,
mediatorilor scolari/sociali si a cadrelor didactice in vederea
eficientizarii interventiei individuale si in echipa interdisciplinara in
relatia cu copilul din categorii vulnerabile

Una dintre activitatile proiectului a fost activitatea A5. Formare educatori din
servicii de tip rezidential SR si cadre didactice din scoli pentru imbunatatirea
integrarii scolare a copiilor din sistemul de protectie - in cadrul careia am avut
ocazia sa pregatim si sa aplicam doua modele de curs de perfectionare cu acelasi
scop: sa sprijinim copiii aflati in servicii sociale de protectie sa aiba rezultate scolare
mai bune, intr-un mediu scolar nediscriminatoriu, integrator:

a) un curs pentru educatorii care ii au in grija, in serviciul rezidential

b) un curs pentru cadre didactice din scolile pe care copiii le frecventeaza.

Desi au fost abordate subiecte specifice fiecarei profesii, cele doua cursuri se
bazeaza pe o idee centrala comuna: sansele de integrare scolara si sociala ale
fiecarui copil protejat cresc printr-o colaborare eficienta, atat interinstitutionala
Serviciu rezidential - Scoala, cat si interprofesionala Educator - Cadru didactic.

Rolul fiecarui profesionist e foarte important si niciunul dintre ei nu este singur. Iar in
misiunea deloc usoara de a sprijini un copil lipsit de mediul sau familial, succesul se
obtine lucrand IMPREUNA, intr-un adevarat triunghi relational EDUCATOR -
COPIL - CADRU DIDACTIC.

5
Ghidul Integrarea scolara a copilului aflat in sistemul de protectie este
construit in jurul suportului de curs elaborat pentru perfectionarea educatorilor din
judetul Ialomita - fiecare din cele trei capitole fiind structurat in doua parti:
o parte generala, de explicare a contextului, cu accent pe cadrul juridic si
metodologic in domeniu
o parte cu pronuntat caracter practic, denumita Ce este important sa stim ca
educatori?, in care sunt incluse exemple de bune practici si indrumari usor de
aplicat

Asociatia Centrul de Resurse si Informare pentru Profesiuni Sociale CRIPS din

Bucuresti, care a raspuns de sustinerea acestor cursuri si de elaborarea ghidului in
cadrul parteneriatului proiectului PEH020, continua astfel traditia de peste 20 de ani
in realizarea de materiale metodologice pentru educatori intr-un limbaj accesibil si
practic.
Este inca un pas in demersul comun Asociatia CRIPS - Directia Generala de
Asistenta Sociala si Protectia Copilului Ialomita - Inspectoratul Scolar Judetean
Ialomita de a raspunde la nevoia de informare i de cunoatere a practicilor de lucru
cu copiii i tinerii din centre rezideniale pentru stimularea integrarii scolare si pentru
imbunatatirea rezultatelor la invatatura.

Cu dorinta ca acest ghid sa fie util educatorilor, sefilor de servicii de tip rezidential si
altor profesionisti preocupati de calitatea serviciilor acordate copiilor in sistemul de
protectie, va invitam sa-l consultati!

6
I. CENTRUL DE PLASAMENT SERVICIU REZIDENTIAL CENTRAT
PE DREPTURILE COPILULUI

I.a. Cadrul general repere

Copilul este persoana care nu a implinit varsta de 18 ani si nu a dobandit

capacitatea deplina de exercitiu, in conditiile legii- Legea 272 din 2004 privind
protectia si promovarea drepturilor copilului

Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului grupeaza

drepturile copiilor in trei categorii:

Drepturi de protectie, care se refera la protectia impotriva oricaror forme de abuz

fizic sau emotional, precum si impotriva oricaror forme de exploatare.

Drepturi de dezvoltare, care se refera la disponibilitatea si accesul la toate tipurile

de servicii de baza, precum educatia si serviciile de ingrijire medicala.

Drepturi de participare, care se refera la dreptul copilului de a fi implicat in

deciziile care il privesc.

Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC)

coordoneaza activitatile de asistenta sociala si protectie a drepturilor copilului la
nivelul judetului, respectiv al sectoarelor municipiului Bucuresti. Activitatea DGASPC
in domeniul protectiei drepturilor copilului este specializata, intervenind in cazul
copiilor care au nevoie de protectie in afara familiei, in situatiile de abuz, neglijare
sau exploatare si/ sau atunci cand se impune acordarea de servicii specializate.

DGASPC evalueaza situatia copilului si a familiei, propune Comisiei pentru Protectia

Copilului sau, dupa caz, instantei, stabilirea unei masuri de protectie - separarea

7
copilului de familie si plasarea intr-un serviciu de protectie serviciu de tip
rezidential sau familie de plasament.

Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC):

Intocmeste planul individualizat de protectie,

identifica si evalueaza familiile sau persoanele care pot lua in plasament copilul,

monitorizeaza ingrijirea acordata copilului pe durata masurii de protectie,

acorda asistenta si sprijin parintilor copilului separat de familie, in vederea

reintegrarii copilului in mediul sau familial,

reevalueaza imprejurarile care au stat la baza stabilirii masurilor de protectie

speciala si propune, dupa caz, mentinerea, modificarea sau incetarea acestora.

Rolul serviciilor de tip rezidential este de a asigura protectia, cresterea si ingrijirea

copilului separat, temporar sau definitiv, de parintii sai, ca urmare a stabilirii in
conditiile legii a masurii plasamentului. Aceste servicii includ centrele de plasament
(inclusiv casele de tip familial), centrele de primire a copilului in regim de urgenta,
precum si centrele maternale.

asigura cazarea, hrana, cazarmamentul, echipamentul si conditiile igienico-

sanitare necesare protectiei speciale a copiilor, tinerilor si, dupa caz, mamelor
care beneficiaza de acest tip de serviciu, in functie de nevoile si de
caracteristicile fiecarei categorii de beneficiari;

asigura, dupa caz, supravegherea starii de sanatate, asistenta medicala,

recuperare, ingrijire si supraveghere permanenta a beneficiarilor;

asigura paza si securitatea beneficiarilor;

asigura beneficiarilor protectie si asistenta in cunoasterea si exercitarea

drepturilor lor;

asigura accesul beneficiarilor la educatie, informare, cultura;

asigura educatia informala si nonformala a beneficiarilor, in vederea asimilarii

cunostintelor si a deprinderilor necesare integrarii sociale;

asigura socializarea beneficiarilor, dezvoltarea relatiilor cu comunitatea;

asigura climatul favorabil dezvoltarii personalitatii copiilor;

8
 asigura participarea beneficiarilor la activitati de grup si la programe
individualizate, adaptate nevoilor si caracteristicilor lor;

asigura interventie de specialitate;

contribuie la realizarea obiectivelor cuprinse in planul individualizat de protectie;

urmaresc modalitatile concrete de punere in aplicare a masurilor de protectie

speciala, integrarea si evolutia beneficiarilor in cadrul serviciului si formuleaza
propuneri vizand completarea sau modificarea planului individualizat de protectie
sau imbunatatirea calitatii ingrijirii acordate;

asigura posibilitati de petrecere a timpului liber.

Serviciile de tip rezidential sunt organizate:

- pe model familial
o Centre de plasament cu module de tip familial: numarul mediu de copii
intr-un centru modulat este in jur de 50, intr-un dormitor se afla circa 5-7
copii, avand spatii igienico-sanitare de regula aferente fiecarui modul in parte
(10-20 de copii/ modul). Personalul pentru educatia informala si non-formala
si ingrijirea de baza este reprezentat de educator / educator specializat
care lucreaza in ture, la un modul pastrandu-se componenta echipei;
o Case de tip familial (case sau apartamente): numarul de copii in centru
variaza de regula intre 5-12, intr-un dormitor se afla circa 4-5 copii, centrul
este organizat pe model familial in sensul existentei spatiului de zi aferent, a
bucatariei si spatiilor igienico-corespunzatoare, precum si a unui personal
relativ stabil. Un alt aspect este implicarea activa a copiilor in viata
cotidiana a casei si in invatarea deprinderilor de viata independenta
(copiii ar trebui sa participe nemijlocit la gatit si servirea mesei etc.).
Personalul pentru educatia informala si pentru ingrijirea de baza este
reprezentat de educator, in unele situatii parintele social care locuieste
impreuna cu copiii.

- pe model apropiat celui clasic in ceea ce priveste conditiile de gazduire a copiilor:

adaposturile si centrele de primire in regim de urgenta pentru copiii strazii;

9
- pe model clasic: institutiile de tip vechi, de regula fostele internate ale scolilor
speciale care nu au fost inca restructurate.

Beneficiarii serviciilor rezidentiale sunt:

copiii separati, temporar sau definitiv de parintii lor, ca urmare a stabilirii, in

conditiile legii, a masurii de plasament;

copiii pentru care a fost dispus, in conditiile legii, plasamentul in regim de
urgenta;

tinerii care au implinit varsta de 18 ani si care beneficiaza, in conditiile legii, de
protectie speciala;

copiii neinsotiti de catre parinti sau alt reprezentant legal care solicita o forma de
protectie in conditiile reglementarilor legale privind statutul si regimul refugiatilor.

Acordarea serviciilor in Serviciul de tip rezidential, indiferent de forma sa de

organizare, se bazeaza pe urmatoarele PRINCIPII:

respectarea si promovarea cu prioritate a interesului superior al

copilului;

deschiderea catre comunitate;

asigurarea, in mod adecvat, a unor modele de rol si statut social, prin

incadrarea unui personal mixt si deschiderea centrului catre
comunitate;

egalitatea sanselor si nediscriminarea;

asistarea copiilor in realizarea si exercitarea drepturilor lor;

respectarea demnitatii copilului;

ascultarea opiniei copilului si luarea in considerare a acesteia, tinand

cont de varsta si gradul sau de maturitate;

mentinerea relatiilor personale ale copilului si a contactelor directe cu

parintii, familia largita, precum si cu alte persoane fata de care copilul a
dezvoltat legaturi de atasament sau care sunt importante pentru copil;

mentinerea impreuna a fratilor;

promovarea unui model familial de ingrijire a copilului;

10
 asigurarea unei ingrijiri individualizate si personalizate a copilului;

asigurarea protectiei copilului pe o perioada determinata, pana la

(re)integrarea acestuia in familia naturala, largita sau substitutiva;

asigurarea protectiei impotriva abuzului, neglijarii si exploatarii

copilului;

asigurarea unei interventii profesioniste, prin echipe multidisciplinare;

asigurarea confidentialitatii si a eticii profesionale.

SR pune accent pe deschiderea catre comunitate si este un serviciu integrat

intr-un sistem de servicii publice sau private, toate destinate accesului
copilului la activitati care servesc intereselor dezvoltarii si integrarii sale
socio-familiale (unitati medicale, unitati scolare, unitati de protectie etc).

Modul de organizare si functionare a Serviciilor de tip rezidential isi propune sa fie

cat mai apropiat modelului unei familii, astfel incat sa favorizeze o mai buna
dezvoltare psihica, fizica si sociala, cresterea autonomiei personale si a
responsabilizarii, socializarea si relationarea in afara institutiei, pregatirea pentru
viata independenta si integrarea mai facila din punct de vedere socio-profesional la
parasirea serviciilor. Modelul familial permite dezvoltarea si consolidarea unor
elemente necesare pentru integrarea sociala a copilului aflat in protectie: incredere,
dragoste, responsabilitate si munca, solidaritate.

Relatia intre educator si copil din perspectiva personalizata

Relatia personal - copii nu poate fi echivalata nicidecum cu relatia parinte copil,

insa trebuie sa raspunda nevoilor emotionale ale copilului. Tocmai de aceea, inca de
la intrarea copilului in SR, este necesar ca educatorul sa construiasca o relatie
pozitiva de colaborare cu el, ceea ce inseamna castigarea increderii acestuia,
aflarea opiniei lui asupra situatiei, nevoilor si dificultatilor sale si observarea reactiei
in fata celorlalti copii si a membrilor echipei.

11
Desemnarea persoanei de referinta este un moment crucial la admiterea copilului
in casa de tip familial. Pentru inceput, persoana de referinta este de regula unul
dintre educatorii grupei in care este repartizat copilul, care preia responsabilitatile de
crestere si ingrijire. Aceasta poate fi si o persoana importanta pentru copil, in care el
are incredere. Aceasta persoana de referinta poate fi inlocuita la sfarsitul perioadei
de acomodare a copilului in SR, daca ea nu raspunde nevoilor si preferintelor
copilului. Cert este ca, in cazul unor probleme personale, copiii pot sa apeleze la
persoana de referinta si la oricare dintre membrii personalului pe toata durata sederii
in casa de tip familial.

Educatorul trebuie sa indeplineasca:

a. valorile de baza ale o caldura si afectiune;

unei relatii parentale o limite clare si bine precizate;
de calitate o raspuns imediat la nevoile copilului;
o disponibilitate de a raspunde intrebarilor
copilului;
o sanctionare educativa, constructiva a
comportamentelor inacceptabile ale
copilului;
o respect;
o deschidere si comunicare;
o recunoasterea calitatilor si a reusitelor;
o confidentialitate si incredere reciproca.

b. competentele unui o respect pentru copil si istoria acestuia,

profesionist inclusiv pentru parintii acestuia;
o cunoasterea nevoilor de dezvoltare ale
copilului;
o realizarea unui plan de activitati care
corespund nevoilor de dezvoltare ale
copilului;
o observarea atenta a evolutiei copilului
(negativa sau pozitiva), a modalitatii de

12
 raspuns a acestuia la activitatile
propuse (in SR, in serviciile aflate in
comunitate sau in comunitate)
o lucrul in retea (intre diferite servicii
necesare copilului) si in echipa (diferite
categorii profesionale, atat in SR, cat si
in exteriorul lui)

Educatorul/ educatorul specializat trebuie sa aiba grija sa delimiteze clar rolul

sau de rolul parintilor, pentru a nu produce respingerea parintilor de catre
copil, dificultati de (re)integrare sociala si profesionala, dependenta copilului
de SR.

Aparent, activitatea educatorului/ educatorului specializat se axeaza pe actiunea

interna, in SR, in relatie directa doar cu ingrijirea, cresterea si educarea copilului
beneficiar al SR. Realitatea este ca acordarea serviciilor necesare dezvoltarii
integrate a copilului presupune ca educatorul/ educatorul specializat sa fie in
permanenta relatie cu membrii echipei din care face parte, cu parintii sau
apartenentii copilului (in masura in care acestia sunt prezenti in viata copilului,
indiferent cat de rar sau des sunt prezenti in viata copilului), cu vecinatatea in care
se afla SR, cu serviciile din comunitate.

I.b. Cod de bune practici ce este important sa stim ca educatori?

Lucram intr-un serviciu rezidential pentru copii

Un serviciu rezidential pentru copii casa de tip familial sau apartament - nu este un
loc de munca obisnuit si de aceea este important sa intelegem si sa respectam
valorile sale fundamentale:

Copilul este pe primul loc si munca educatorului este in interesul copilului.

13
 Serviciul rezidential este o casa destinata primirii si gazduirii copilului
pentru o perioada cat mai scurta de timp, pana cand vor fi posibile
intoarcerea copilului in propria sa familie sau adoptia sa.

Centrul este curat si primitor, amenajat tinand cont de ideile si preferintele

copiilor. Fiecare copil, chiar daca va locui aici putin timp, are un spatiu al
sau si e incurajat sa-l decoreze cum ii place, ca intr-o familie.

Activitatea educatorului nu este izolata de comunitate. Educatorul are

relatii de colaborare cu vecinii, cu scoala si gradinita, cu alte institutii din
localitatea noastra. Copiii sunt ajutati si incurajati sa cunoasca si sa fie
cunoscuti de catre comunitate.

Serviciul in care ne desfasuram activitatea este un serviciu care apartine

Directiei de Asistenta Sociala si Protectie a Copilului, ca si alte servicii
destinate protectiei copilului. Acolo este o echipa de profesionisti
(manager de caz, asistent social, psiholog etc.) care suntin educatorul in
munca de asistenta a copiilor rezidenti si se preocupa de intoarcerea lor in
familie.

Educatorii sunt parteneri cu toti profesionistii care ofera servicii copiilor

rezidenti: medic de familie, educatori din gradinite, invatatori de la scoli.
Copiii care sunt in grija educatorului au aceleasi drepturi ca si copiii care
traiesc cu familia lor.

 In concluzie:

Serviciul rezidential este un serviciu care incearca sa reproduca pe cat se poate

viata dintr-o familie, astfel incat copiii sa aiba acces la toate serviciile care le sunt
necesare pentru dezvoltarea lor. Profesionistii care lucreaza in SR indeplinesc
atributii parentale, insa nu sunt parintii copiilor, sunt profesionisti. Copiii sunt separati
de parintii lor din diferite motive.
Parintii lor trec prin perioade mai dificile si nu pot avea grija de copii, insa este
recomandata mentinerea relatiei intre copii si parinti/ familia lor, daca acest fapt nu
contravine intereselor copiilor. Vecinii si comunitatea pot participa la viata cotidiana a
Serviciului de tip Rezidential, importanta fiind integrarea sociala a copiilor beneficiari.

14
Un educator nu este niciodata singur

Pentru fiecare copil aflat in serviciul rezidential lucreaza mai multe persoane, care au
calificari diferite (asistenti sociali, psihologi, pedagogi, medici, asistente medicale).
Rolul acestora este de a acoperi prin competentele lor o arie cat mai larga a
problematicii copilului si a familiei sale.
Acesti profesionisti pot lucra in serviciul rezidential, la Directia Generala de Asistenta
Sociala si Protectia Copilului, in alte institutii publice sau private. In acest fel,
distingem 2 tipuri de echipa:

echipa constituita din personalul care lucreaza intr-un serviciu

rezidential: educatori/ educatori specializati din SR sau de la nivelul
DGASPC, coordonatorul SR, psiholog, asistent social si manager de
caz, specialisti in recuperare/ reabilitare (daca este nevoie)

echipa constituita din profesionistii de la nivel de comunitate: cadre

medicale, cadre didactice, coordonatori de servicii pentru activitati de
timp liber sau orientare scolara si profesionala, reprezentantii cultelor
religioase etc.

Indiferent din care echipa face parte educatorul, este bine sa stie care ii este rolul si
in ce fel anume munca sa poate servi misiunii serviciului in care lucreaza si copiilor
pe care ii are in grija. Educatorii trebuie sa cunoasca si rolurile colegilor de munca.
Acest lucru ii ajuta sa stie catre cine se pot orienta atunci cand au o informatie/
observatie de facut, atunci cand au o nelamurire sau cand simt ca problema copilului
le depaseste competentele profesionale. De asemenea, ii va ajuta sa orienteze in
mod corect copilul sau membrii familiei sale catre profesionistul care le poate
satisface adecvat solicitarea.

In cadrul echipei, educatorii au stabilite proceduri si instrumente de lucru, care sunt

cunoscute de catre toti profesionistii.

Comunicarea la nivelul echipei serviciului de tip rezidential trebuie sa fie reala si de

buna calitate pentru a permite schimbul de informatie necesar activitatilor specifice.

15
Astfel, fiecare informatie obtinuta ca urmare a derularii activitatii in serviciul
rezidential trebuie mentionata fie in reuniune de echipa, fie consemnata.

In concluzie:

Educatorul este un profesionist in cadrul unei echipe care isi desfasoara activitatea
in beneficiul copiilor beneficiari. El este profesionistul care este in contact permanent
cu beneficiarul, de aceea educatorul influenteaza nemijlocit dezvoltarea copilului prin
atitudinea sa si calitatea muncii sale.

Fiecare copil este unic

Nevoile specifice ale fiecarui copil si ale familiei sale sunt stabilite ca urmare a unor
evaluari individuale efectuate de catre specialisti.

Este bine ca educatorul sa stie ca admiterea copiilor in serviciul rezidential se

face numai in baza masurii de plasament decise de catre Comisia pentru
Protectia Copilului (CPC) sau de catre instanta judecatoreasca.

Inainte de momentul emiterii unei decizii de plasament, a avut loc o evaluare

detaliata a situatiei copilului si familiei sale si s-a considerat de catre echipa de
specialisti care a efectuat evaluarea ca plasarea copilului in serviciul rezidential
este cea mai buna solutie pentru copil si familia sa. Evaluarea presupune
stabilirea nevoilor acelui copil, in functie de problematica sa si a familiei sale.

In baza evaluarii, se intocmeste Planul Individualizat de Protectie. Acest plan

defineste care sunt ariile in care este necesar ca educatorul sa realizeze
activitati, astfel incat problematica copilului si a familiei sale sa se atenueze. Ariile
de interventie ating urmatoarele nevoi: nevoile de sanatate si promovare a
sanatatii; nevoile de ingrijire, inclusiv de securitate si promovare a bunastarii;
nevoile fizice si emotionale; nevoile educationale si urmarirea obtinerii de
rezultate scolare corespunzatoare potentialului de dezvoltare a copilului, inclusiv
cele referitoare la integrarea socio-profesionala si dezvoltarea deprinderilor de
viata independenta; nevoile de petrecere a timpului liber; nevoile de socializare,
inclusiv modalitatile de mentinere a legaturilor, dupa caz, cu parintii, familia
largita, prietenii si alte persoane importante sau apropiate fata de copil.
16
17
In concluzie:

Copilul aflat in SR are emisa de catre CPC o decizie de plasament. Serviciile de

protectie care ii sunt asigurate in cadrul SR de catre toti profesionistii se realizeaza
in baza PIP care stabileste atat nevoile individuale ale copilului si serviciile de catre
trebuie sa beneficieze copilul, cat si specialistii responsabili si implicati.

Toate activitatile educatorului urmaresc sa atinga obiectivele de dezvoltare propuse

in cadrul PIP.

Istoria si identitatea copilului

Pentru o dezvoltare normala, copilul are nevoie sa stie ca apartine unei familii, unui
grup social si ca are o istorie personala, in care exista mama, tata, bunici.
Cunoasterea istoriei familiei careia ii apartine este importanta atat pentru copil, cat si
pentru profesionistii din serviciul rezidential. Orice informatie poate fi relevanta
pentru copil si pentru dezvoltarea acestuia: cele legate de etnie sau obiceiuri
religioase, modul de structurare a familiei si relatiile din cadrul acesteia, persoane
importante in cadrul familiei, obiceiuri alimentare, suferinte cronice (diabet,
hipertensiune...). Toate acestea formeaza istoria copilului si ii construiesc identitatea,
pe care trebuie sa o respectam.

Indiferent de istoria copilului, de problematica familiei sale, atitudinea

educatorului este pozitiva fata de copil si fata de parintii lui.

Educatorul utilizeaza toate mijloacele pentru a mentine relatia copilului cu parintii

sai (sau ceilalti membri ai familiei) si are o relatie buna cu familia sa.

Educatorul respecta confidentialitatea asupra istoriei copilului si asupra

problematicii familiei. Informatiile legate de familia unui copil nu sunt subiecte de
discutii ale educatorului cu alti copii, cu vecinii, reprezentanti mass media sau ai
altor institutii publice sau private.

In masura in care istoria familiei este cunoscuta de catre educator, acesta

povesteste copilului in mod curent despre parintii sai, despre obiceiurile familiei
(in cazul in care exista anumite lucruri deosebite). Este bine ca in cazul in care

18
 parintii sunt prezenti in viata copilului (il viziteaza), sa povesteasca educatorului
cateva istorioare de familie care pot fi transmise copilului in situatii mai delicate:
cand parintele sau nu a putut sa vina sa il viziteze, cand este bolnav, de
exemplu.

In concluzie:

Identitatea si istoria copilului sunt foarte importante in stabilirea obiectivelor de

dezvoltare prevazute in cadrul PIP. Educatorul trebuie sa cunoasca detalii legate de
identitatea si istoria copilului pentru a permite consolidarea imaginii de sine a
copilului, a facilita integrarea sociala a acestuia si mentinerea legaturii cu familia si
apartinatorii.

Copilul are drepturi si responsabilitati

Unul dintre cele mai importante obiective pe care le are educatorul este deprinderea
cunostintelor necesare unei vieti independente si asumarea de responsabilitati de
catre copii. Acest obiectiv nu poate fi atins decat in masura in care copiii sunt
incurajati sa fie activi in cadrul derularii propriei vieti pe perioada rezidentei in casuta
de tip familial/ apartament.

Este bine ca educatorul sa le incredinteze copiilor sarcini cotidiene, conforme

varstei, abilitatilor si intereselor fiecaruia, ca oportunitate de a se familiariza cu
acestea, de a-si exercita responsabilitatile si de a obtine recunoasterea celorlalti.
Sarcinile incredintate vor fi similare cu cele pe care le au copiii aflati in familii si
nu ii vor pune in dificultate (sa stearga praful, sa isi faca curat in camera etc).

Atunci cand un copil are responsabilitatea indeplinirii unei sarcini, trebuie sa fie
sprijinit. A fi sprijinit inseamna a fi ajutat, sfatuit si laudat pentru ceea ce
realizeaza, chiar daca praful nu a fost sters foarte bine, de exemplu. Aceasta
inseamna ca educatorul sa fie alaturi de copil cand face ceva anume, uneori a
face in locul copilului daca acesta nu a mai avut ocazia de a indeplini o astfel de
responsabilitate.

19
 Intodeauna este important sa ii fie explicat copilului sensul activitatilor pe care le
desfasoara (Stergem praful pentru ca este centrul mai curat si va ajuta pe voi toti
sa cresteti sanatosi). Educatorul trebuie sa aprecieze intentia copilului,
straduinta, modul de implicare. Copilul trebuie laudat mereu pentru initiativele pe
care le are.

 In concluzie:

Copiii beneficiaza de serviciile si activitatile desfasurate in cadrul serviciului

rezidential numai daca acest serviciu poate raspunde nevoilor individuale de ingrijire,
educatie, socializare ale fiecarui copil in parte. Educatorul este profesionistul care
este in relatie permanenta cu copilul si poate determina schimbari pozitive in viata
lui, doar daca ii vede pe copil si familia acestuia ca valori unice.

20
II. CENTRUL DE PLASAMENT si INTEGRAREA SCOLARA A
COPIILOR

II.a Cadrul general repere

Standardul Minim Obligatoriu care defineste cadrul de functionare a Serviciilor de tip

Rezidential aminteste importanta participarii scolare a copiilor beneficiari. Conform
acestuia, serviciul de tip rezidential sprijina si promoveaza, prin materiale si mijloace
corespunzatoare, educatia copiilor, cu prioritate in unitati de invatamant din
comunitate.

In acest fel, se urmareste accesul copilului beneficiar la :

activitatile educationale necesare dezvoltarii optime si pregatirii pentru viata de

adult;

pregatire si orientare scolara si profesionala;

comunicare-socializare;

autoingrijire si autogospodarire etc.

Asa cum aminteam in capitolul anterior, toate activitatile propuse copilului trebuie sa
corespunda nevoilor identificate in cadrul evaluarii complexe (sau reevaluarilor
periodice) si se regasesc in cadrul PIP.

Programul educational respecta, tinand cont de nevoile specifice identificate pentru

fiecare copil, urmatoarele aspecte :

traseul educational,

capacitatea de invatare,

nivelul achizitiilor si cunostintelor,

gradul de asimilare a cunostintelor din curriculumul scolar,

21
 masuri psiho-pedagogice de sprijin pentru corectarea dificultatilor de invatare
(daca exista),

interese si aspiratii educational-vocationale (exprimate de catre copil sau

identificate la acesta),

recomandari si masuri specifice (de catre specialistii DGASPC sau din

comunitate).

Este important sa fie identificate:

nevoia interventiei educative non-formale si informale care este asigurata de

catre educatori/ educatorii specializati de la nivelul SR

nevoia interventiei educatiei formale care este asigurata de catre cadrele

didactice, in conformitate cu legislatia specifica.

Este necesara integrarea copilului in contexte scolare cat mai adecvate, maniera
derizabila din perspectiva integrarii sociale a copilului fiind integrarea in activitati
scolare, pe cat posibil, in comunitate. De aceea, este necesara o buna colaborare cu
scoala si cadrele didactice care isi desfasoara activitatea in aceste unitati.

De aceea, Standardul Minim Obligatoriu recomanda ca DGASPC sa aiba conventii

de colaborare cu unitatile de invatamant (formalizate) si, dupa caz, cu inspectoratul
scolar, ale caror obiective principale sa se refere cel putin la:

diminuarea si eliminarea marginalizarii in cadrul unitatii de invatamant a

copiilor protejati in SR,

colaborarea cu cadrele didactice, precum si cu parintii celorlalti elevi, la

derularea programelor educationale ale copiilor protejati in SR si

integrarea copiilor in comunitatea grupei/ clasei si a unitatii de invatamant, ca

prim pas al integrarii lor in comunitate.

Educatorul/ persoana de referinta a copilului il reprezinta pe copil (in absenta

parintilor sau a apartenentilor legali) in relatia cu scoala (participari la sedinte cu
parintii, la Comitete ale parintilor).

22
Fiecare informatie semnificativa in legatura cu evolutia copilului trebuie sa se
regaseasca la nivelul PIS, in dosarul copilului, permitand astfel evaluarea trimestriala
a evolutiei acestuia.

Copilul trebuie sa fie implicat in toate demersurile care satisfac o nevoie personala.
De aceea, educatorul trebuie sa il consulte cu privire la:
- modalitatea in care se acomodeaza cu mediul scolar (clasa, colegi, cadre
didactice)
- modalitatea in care poate raspunde la cerintele scolare, elemente care il
valorizeaza, elemente care il pun in situatie de dificultate
- inclinatii vocationale etc.

SR trebuie sa asigure copilului, in functie de varsta si nevoile sale, un mediu (spatiu

fizic si relationar) ce-l stimuleaza pe acesta sa studieze, sa invete si sa deprinda
tehnici de lucru/ munca intelectuala, sa-i permita acestuia sa-si poata planifica timpul
de studiu in functie de cerintele scolare:
- spatiu individual de studiu,
- mobilier adecvat,
- echipamente.

La solicitarea copilului, educatorul/ educatorul specializat il sustine in efectuarea

temelor. Este importanta respectarea ritmului de lucru al copilului si programul de
masa, de somn si recreational al acestuia.
Este importanta facilitarea implicarii in procesul educational al copiilor a colegilor
acestora, a prietenilor, a voluntarilor, precum si a membrilor familiei (in masura
mentinerii relatiei si in cazul in care nu contravine recomandarilor).

In situatiile in care copiii, din motive medicale, nu pot frecventa cursurile scolare,
educatorul/ educatorul specializat va asigura relatia cu mediul scolar, astfel incat
copilul sa poata parcurge necesarul prevazut in programa scolara.
Educatorul/ educatorul specializat incurajeaza si sprijina fiecare copil sa participe la
activitatile extrascolare organizate de unitatea de invatamant si de SR. Participarea

23
copilului la activitatile extrascolare este esentiala in demersul de dezvoltare al
acestuia, precum si in consolidarea premiselor de integrare sociala ale acestuia.

De cate ori este posibil, copilul poate frecventa o formare extrascolara in

concordanta cu o potentiala activitate de pregatire profesionala (cluburi vocationale:
sport, croitorie, informatica). Aceste activitati se pot constitui in activitati
complementare curriculei scolare si permit explorarea intereselor, abilitatilor,
aptitudinilor si comportamentelor referitoare la munca ale copiilor/ tinerilor in vederea
orientarii profesionale ale acestora. In contextul frecventarii cercurilor vocationale,
educatorul/ persoana de referinta mentine contactul intre SR si unitatile prestatoare
de astfel de servicii.

II.b. Cod de bune practici ce este important sa stim ca educatori?

Serviciul Rezidential trebuie sa ofere copiilor conditiile favorabile pentru a invata, sa

puna copiii in situatii in care sa experimenteze, sa poata capata experiente care ii
valorizeaza (le ofera posibilitatea de a avea incredere in capacitatile lor), sa poata
avea sentimente si sa le poata exprima. De asemenea, serviciul rezidential trebuie
sa-i ofere ocazia copilului sa aiba acces la educatia scolara si non-formala.
De aceea, educatorilor le revine o gama larga de responsabilitati in atingerea
urmatoarelor obiective:
- sustinerea copilului in urmarea unei forme de invatamant, de preferinta in
cadrul comunitatii
- diminuarea si eliminarea marginalizarii copilului in scoala
- colaborarea cu cadrele didactice
- colaborarea cu parintii celorlalti elevi, in vederea realizarii prevederilor
proiectului personal de interventie al copilului
- orientarea scolara si profesionala.

24
Relatia cu scoala.

Pentru a putea facilita accesul copilului la scoala, este important ca educatorul sa stie
ca interventia sa se regaseste pe mai multe niveluri:

a. La nivelul unitatii scolare:

Participa la actiunile de informare si sensibilizare a colectivului didactic asupra

problematicii copiilor aflati in serviciile de protectie (problematica separarii de
parinti, tipurile de servicii oferite etc.).

Insoteste copilul la scoala atat la inscriere, cat si in primele zile, pentru a-l sustine
si a-i facilita relatiile cu ceilalti copii.

b. La nivelul clasei:

Informeaza cadrele didactice despre nevoile individuale identificate la copil in

cadrul evaluarii (in masura respectarii confidentialitatii): trasaturi specifice ale
copilului (daca este stangaci, de exemplu, daca este timid sau, dimpotriva,
nazdravan, curios sau mai apatic, ce metode foloseste ca sa-l stimuleze sau,
dimpotriva, sa-l calmeze, ce activitati il atrag sau ii displac etc.) si nevoi speciale
(deficiente de vedere, auz ) etc. Chiar daca este realizata o evaluare la nivel de
scoala, este important sa nu uite faptul ca datorita activitatii directe cu copilul,
poate observa orice elemente nou aparute in starea de sanatate, evolutia,
comportamentul acestuia etc.

Transmite cadrelor didactice care sunt obiectivele stabilite pentru copii in cadrul
PIP, ce actiuni sunt intreprinse in acest scop in cadrul SR si le poate solicita sa ii
ajute, continuand cu alte actiuni in acelasi scop, organizate in cadrul clasei.

Initieaza discutii formale (la orele de dirigentie) si informale cu copiii si alte cadre
didactice despre nondiscriminare, egalitate de sanse, colegialitate.

Incurajeaza schimburile si vizitele reciproce, precum si participarea copilului la

activitati ale clasei si in comunitate.

Informeaza coordonatorul SR daca exista situatii de discriminare la nivelul clasei,

astfel incat sa fie evitate orice situatii cu potential conflictual.

25
c. La nivelul comitetului parintilor elevilor (la nivel de clasa sau scoala)

Participa la sedintele cu parintii: ii informeaza in legatura cu serviciile pe care le

asigura SR pentru copilul separat de parinti, despre copilul aflat in protectie.

Ofera fiecarui parinte care este interesat posibilitatea sa cunoasca mediul in care
traieste prietenul copilului sau, acceptand ca acesta sa-l insoteasca la vizitele in
SR. Nu trebuie sa fie uitate rigorile confidentialitatii. Anunta parintilor, cu
precadere celor ai colegilor de clasa, activitatile pe care le desfasoara SR in
programele de socializare organizate si ii atrage si stimuleaza sa participe.

Participa la activitatile organizate de comitetul de parinti atat la nivel de clasa, cat

si de scoala.

Atrage parintii sa sprijine copilul pentru realizarea si mentinerea unor relatii de

calitate cu colegii.

d. La nivelul SR:

Stabileste si mentine contacte cu cadrele didactice astfel incat acestea sa stie in

ce conditii traiesc copiii, care sunt activitatile derulate de catre acestia,
problematica specifica etc.

Pregateste copilul pentru scoala prin diverse activitati:

 Poarta discutii cu copiii despre ce inseamna sa fii elev, despre
ce va insemna aceasta pentru viata lui cotidiana (un alt program
de somn, de petrecere a timpului liber). Prezinta nevoia de a
merge la scoala facand apel mai ales la argumente la care stie
ca sunt sensibili (ocazia de a invata lucruri noi si a stabili relatii
cu alti copii, activitatile organizate de scoala etc.).
 Invita si alti copii, care sunt deja elevi, sa povesteasca despre
experienta lor de scolari, punand accent mai ales pe satisfactiile
pe care le au (de ce le place sa mearga la scoala)
 Asigura rechizitele si materialele scolare, astfel incat sa nu
existe discrepante flagrante cu colegii.

26
  Incurajeaza prieteniile cu copii din comunitate si vizitele
acestora (serbari, vizionari de spectacole, vizite la locuri de
interes, drumetii si excursii, Ziua portilor deschise etc.), astfel
incat sa faciliteze socializarea copilului si integrarea acestuia in
comunitate, dar si sa ajute copiii sa se familiarizeze cu acest
mediu.
 Incurajeaza copilul sa-si exprime orice sentimente fata de
mediul scolar (program, colegi, cadru didactic) pentru a fi mereu
la curent cu starea sa emotionala si pentru a interveni prompt
pentru remedierea situatiilor care se pot agrava (daca este
etichetat si se simte respins, exista pericolul ca elevul sa refuze
sa mai frecventeze scoala).

Mediul care stimuleaza invatarea

Unul dintre lucrurile pe care le poate realiza in sprijinul copilului educatorul in SR este
crearea unui mediu care sa faciliteze invatarea.

Este important sa puna materiale de citit (carti, reviste, ziare) la dispozitia

copiilor, in locurile in care le place sa stea, astfel incat cartea/ revista/
ziarul sa devina obiecte familiare si de uz frecvent.

Este importanta organizarea unei mici biblioteci la nivelul SR, un raft in

camera in care copiii isi fac temele, nu numai cu carti care le sunt
necesare la scoala, dar si cu altele, care sa raspunda preocuparilor si
intereselor lor specifice (despre sport, calatorii, descoperiri, personaje si
evenimente istorice, SF etc.). Este important ca din aceasta mica
biblioteca sa nu lipseasca dictionare de diferite tipuri (explicative, de
sinonime etc.), care le sunt utile copiilor in realizarea temelor.

In realizarea aceste biblioteci este important sa fie cooptate cadre

didactice, sponsori locali, parinti si alti membri ai comunitatii, care fie sa
ofere carti, fie sa organizeze colecte de astfel de materiale.

Sa implice copiii in achizitionarea, gestionarea, aranjarea cartilor si

revistelor.

27
 Sa fie puse la dispozitia copiilor creioane colorate, pixuri si hartie, jocuri cu
instructiuni care trebuie citite.

Sa conceapa si sa organizeze cu grija panourile si afisajul din SR

(eventual, impreuna cu copiii) poate fi transformat intr-o zona de
comunicare deschisa, educativa, intre educatori, copii si copii si educatori

Programul zilnic

Educatorii alcatuiesc un program zilnic, care sa favorizeze invatarea impreuna cu

copilul, astfel incat copilul sa fie implicat si in consecinta mai motivat in respectarea
programului:

Pornind de la cerintele scolare, educatorul poate cere copilului sa identifice

activitatile sale zilnice de baza: scoala, mese, teme, activitati extra-
curriculare, activitati de timp liber si gospodaresti, alaturi de colegi, somn;

Sustine copilul sa-si stabileasca prioritati intre activitatile pe care si le propune

si il incurajam sa realizeze organizarea timpului astfel incat sa le poata
acoperi pe toate.

Reguli

Educatorul stabileste impreuna cu copiii reguli clare pentru impartirea timpului si

modul de desfasurare a acestor activitati in timpul saptamanii: ora de sculare, micul
dejun, ora de plecare la scoala, ora de sosire de la scoala, pranzul, intervalul si
modul de odihna, intervalul de efectuare a temelor, intervalul acordat altor activitati,
inclusiv urmarirea programelor TV, rutina si ora de culcare.
Educatorul stabileste impreuna cu copilul, clar, care sunt conditiile in care se fac
lectiile, elemente de recompensa care se vor castiga in cazul in care se respecta
fiecare decizie luata.

Cateva exemple de astfel de reguli:

- Inainte de rezolvarea temelor facem un inventar al acestora
- Ca sa stim ce avem de facut, consultam notitele si citim lectia

28
 - Tema se realizeaza in liniste
- Dupa ce terminam temele, ne facem ghiozdanul

 In concluzie

Pentru asigurarea dreptului la educatie scolara al copilului care beneficiaza de

protectie in SR este necesara o interventie concertata a mai multor actori:
profesionistii din SR, profesionistii din unitatile scolare, profesionistii din alte servicii
comunitare.
Educatorul, in actiunea sa de acompaniere permanenta a copiilor din SR trebuie sa
stie sa faciliteze colaborarea acestor profesionisti in interesul superior al copilului.

29
III. CENTRUL DE PLASAMENT si ACTIVITATILE DE RECREERE SI
SOCIALIZARE ALE COPIILOR

III.a. Cadrul general repere

SR asigura copiilor experiente de recreere si de petrecere a timpului liber in viata

cotidiana, astfel incat sa poata fi potentate competentele cognitive, sociale,
emotionale si fizice ale acestora.
Activitatile desfasurate cu si pentru copiii din casele de tip familial pot fi:
activitati scolare: pregatirea temelor, studiu individual, vizite si legaturi cu scoala,
participarea la sedintele cu parintii;

activitati de socializare: cunostinte si abilitati de integrare in societate, asimilarea

de cunostinte si deprinderi privind casa de tip familial, masura de protectie care s-
a luat in ceea ce-l priveste pe copil, informatii despre drepturile copilului,
informatii despre si sprijinul pentru participarea la evenimente precum vizitele,
sarbatorile, aniversarile s.a., cunostinte privind comunitatea si zona in care se
afla casa;

activitati de dezvoltare de deprinderi de viata independenta: notiuni de igiena

individuala si colectiva, implicarea in activitati casnice cotidiene: gatit, curatenie,
spalat, calcat, intretinerea casei, gradinarit, cresterea animalelor etc., gestionarea
bunurilor materiale si a banilor de buzunar, orientare scolara si profesionala
(inclusiv participarea la cursuri de formare profesionala);

activitati de timp liber (care au si scop de socializare): activitati artistice sau

sportive in casa sau in comunitate, vizionarea de spectacole, lectura, TV, excursii
si tabere etc.

SR trebuie sa le ofere acestora posibilitatea de a avea activitati ludice si de

petrecere a timpului liber, spontane sau dirijate (activitati organizate in functie de
scop, obiective) in spatiul rezidential, precum si in comunitate.

30
Activitatile recreative permit copiilor/ tinerilor sa intre in relatii cu egalii, sa poata
negocia relatiile cu adultii, sa participe la jocuri de rol si prin aceasta sa poata exersa
competentele sociale si sa integreze regulile sociale, sa descopere placerea si
satisfactia, sa-si exprime emotiile si sentimentele si sa invete sa si le gestioneze.

Se va avea in vedere ca timpul liber si de recreere al copiilor/ tinerilor sa fie

organizat astfel incat sa le propuna acestora activitati ludice pentru diferite niveluri
ale dezvoltarii lor: jocuri de exersare a abilitatilor, de asimilare si simbolizare, de
invatare a regulilor. Activitatile propuse se pot derula in grupuri de egali, care pot fi
animate de copii/ tineri sau de adulti.

Este necesar de mentionat ca toti copiii/ tinerii au nevoie de un timp al lor, fara
supravegherea/ directionarea unui adult. De aceea, este bine sa aiba oportunitatea
de a derula activitati solitare, fara supravegherea unui adult, atat in SR, cat si in
exterior.

Pentru petrecerea timpului liber, seful SR se asigura ca beneficiarii pot utiliza

camere special amenajate, destinate exclusiv acestui scop, care sa poata raspunde
nevoilor copiilor, in functie de dezvoltarea lor: camere de joaca, sala de biblioteca
etc. De asemenea, in spatiile individuale, copiii au la dispozitie jucarii, carti.

Accesul la informatie al copiilor/ tinerilor este facilitat prin existenta televizoarelor (un
televizor pentru un modul/ casa) si a unui program negociat cu grupul de copii/ tineri
in functie de zone de interes, de programul de scoala si cel de odihna. In scop
educativ, poate fi folosita vizionarea de casete video, vizionari care pot fi urmate de
discutii ale grupului de copiii, mediate de unul dintre educatori/ educatori specializati.
In acelasi sens, este util si accesul la date informatizate (computer, internet in
masura in care este posibil acest lucru).

In contextul in care relatia cu familia copilului/ tanarului este intr-un demers de

consolidare, iar acesta se simte in securitate, poate petrece sfarsitul de saptamana
si/ sau vacantele la domiciliul parintilor sau apartenentilor.

31
Parintii copilului/ tanarului vor fi incurajati sa vina si sa petreaca in compania
acestuia cat mai mult timp posibil, fie in timpul sau liber, fie sa-l insoteasca in
demersurile din exteriorul SR (participarea la cercurile vocationale).

In cazul in care copilul are prieteni in comunitate, cu acordul sefului SR, isi poate
petrece un timp limitat (48 de ore de ex.) la domiciliul acestora, doar dupa ce
responsabilul de caz se asigura ca acest lucru nu este in defavoarea copilului/
tanarului. In vederea intaririi unor posibile relatii afective securizante si a socializarii
copiilor pot fi organizate sarbatoriri ale zilelor de nastere in cadrul SR cu participarea
prietenilor, colegilor de clasa, copiilor ce traiesc si locuiesc in comunitate.

Ce este foarte important in pregatirea si implementarea tuturor acestor activitati este

faptul ca ele trebuie desfasurate cu deplinul acord si participarea activa a copilului.
El trebuie consultat in legatura cu ceea ce-l intereseaza si trebuie antrenat prin
comunicare interactiva in activitati pe care sa le dezvolte cu entuziasm si placere.

Posibilitatea copiilor de a participa la luarea deciziilor depinde de capacitatile

acestora. Capacitatea depinde de varsta si de maturitatea copilului, dar si de
elemente de conjunctura. Pe masura ce creste, copilul incepe sa aiba nevoi legate
de participare si devine din ce in ce mai capabil sa-si formeze propriile opinii.

III.b. Cod de bune practici ce este important sa stiu ca educator?

Desi SR nu poate substitui familia, copilul trebuie sa treaca prin aceleasi experiente
si sa aiba acelasi sprijin pe care un copil le are in propria familie, intr-un mediu care-i
confera siguranta. In egala masura, trebuie sa le ofere conditiile favorabile pentru a
invata, trebuie sa puna copiii in situatii in care sa experimenteze, sa poata capata
experiente care ii valorizeaza (le da posibilitatea de a avea incredere in capacitatile
lor), sa poata avea sentimente si sa le poata exprima. In programul zilnic este

32
important sa alterneze perioadele de activitati educative cu cele de recuperare, cu
perioadele de masa si somn, si cu perioadele de timp liber.

Educatorul/ educatorul specializat din SR trebuie sa fie capabil:

sa constientizeze importanta existentei unei coerente in activitatile de

ocupare a timpului liber

sa stabileasca si sa urmareasca obiective clare in cadrul activitatilor

recreative si de ocupare a timpului liber

sa determine necesitatile copilului in ceea ce priveste ocuparea timpului

liber

sa identifice dificultatile pentru desfasurarea activitatilor de ocupare a

timpului liber

sa identifice si sa creeze activitati de ocupare a timpului liber in

conformitate cu obiectivele si cu necesitatile copilului.

Dincolo de aspectele ce tin de organizarea serviciului (diversele tipuri de

regulamente, norme interne), personalul care lucreaza in SR trebuie sa aiba un
comportament/ atitudine care sa vina in sprijinul copilului/ tanarului, astfel incat
acesta sa poata lua propriile decizii si sa isi poata asuma propriile responsabilitati.

Copiii au dreptul sa-si exprime punctele de vedere in toate problemele ce ii privesc.

Copiii trebuie sa aiba posibilitatea de a-si exprima propriile opinii cu privire la toate
aspectele care le afecteaza viata, cum sunt deciziile care privesc educatia, felul in
care sunt ingrijiti si crescuti in familie, procedurile in cazul comiterii unor infractiuni,
precum si deciziile ce privesc plasamentul, adoptia sau incredintarea copilului.

Ce isi propune educatorul/ educatorul specializat atunci cand realizeaza programul

de zi cu zi pentru copiii din SR? Cu alte cuvinte: Ce imi propun eu sa fac azi la
serviciu?. Planificarea activitatilor copilului/ copiilor este la fel de importanta si
pentru educator deoarece va sti cat si cum isi asuma din responsabilitatile care ii
revin pe langa copil/ copii, care este orarul activitatilor sale, predictibilitatea
programului fiind un element de siguranta pentru un profesionist.

33
Ce obiective stabilim pentru activitatile de timp liber?

Cele mai importante tipuri de obiective avute in vedere in organizarea timpului liber
trebuie sa priveasca sustinerea deprinderilor sociale normale si a activitatilor fizice,
in functie de placerile si de afinitatile fiecarui copil.

Eliminarea comportamentelor sociale inadecvate - lipsa unei organizari a

timpului liber similara programului celorlalti copii din familii poate produce
comportamente sociale inadecvate, care sa conduca la izolarea individului
respectiv.

Izolarea sociala, autostimularea, autoagresivitatea si agresiunea pot

aparea ca o consecinta a neutilizarii timpului liber. Copiii care desfasoara
actiuni coerente de petrecere a timpului liber, in functie de necesitati si de
posibilitati, achizitioneaza comportamente sociale adecvate.

Personalul poate inlocui comportamentele sociale inadecvate cu activitati

de petrecere a timpului liber. Implicarea copiilor in activitati care le fac
placere, care ii stimuleaza, care le dau ocazia succesului ii poate ajuta sa
dobandeasca comportamente care sunt acceptate social: prietenia,
sustinerea, voluntariatul etc.

Invatarea regulilor sociale si de comunicare - activitatile desfasurate 'din

placere' reprezinta o oportunitate pentru invatarea si punerea in practica a
regulilor sociale si de comunicare interumana. Comportamentul normal in
petrecerea timpului liber si stapanirea regulilor sociale de comunicare sunt
elemente vitale ale integrarii sociale si ale pregatirii copilului pentru viata
sociala. Ele reprezinta primele etape in trecerea de la statutul de persoana
dependenta spre acela de persoana independenta.

In viata copilului din perioada actuala sunt prezente calculatorul si accesul

la Internet. Acestea fac ca diferentele dintre generatii sa fie mai profunde
decat in anii anteriori. Accesul la Internet a modificat in mod definitiv
modalitatea de interrelationare umana. Este cunoscut ca apare conflictul
intre generatii: adultii par ca nu inteleg (si nu accepta, uneori) nevoile in
evolutie ale copilului care se raporteaza si la contextul social in care
acesta isi desfasoara activitatea sociala (colegi de scoala, cluburi) si
emotionala (prieteni). Copilul in era accesului la Internet obliga adultul sa

34
 fie mai informat, deschis si mai vigilent in ceea ce priveste nevoile de
dezvoltare ale copilului: copilul are nevoie sa poata accesa in siguranta
Internetul pentru a realiza sarcini date de catre scoala, pentru a se relaxa
sau pentru a comunica cu cei de seama sa. Internetul atrage dupa sine
atat beneficii, cat si riscuri pentru dezvoltarea copilului. Beneficiile vin din
sfera accesului facil la informatie/ documentatie, la comunicarea rapida in
sfera relationara a copilului, la modalitati acreditate de relaxare. Riscurile
insa insotesc dezvoltarea copilului, caci acesta nu are capacitatea de a
gestiona informatia din mediul virtual si nici de a se proteja in acest
mediu. In acest context, este cat se poate de important ca educatorul sa
fie informat si sa inteleaga fenomenul comunicarii online, pentru a reusi
sa sustina dezvoltarea copilului.

Este important ca educatorul sa acceseze mediul online impreuna cu

copiii, pentru a fi la curent cu mediile virtuale preferate de acestia.
Utilizarea Internetului impreuna cu copiii, cautarea informatiilor care ii
intereseaza permit transferul regulilor de utilizare a acestuia intr-un mediu
si un program sigur, furnizarea informatiei cu privire la riscurile care pot
interveni si intelegerea de catre educator a sferei de interes
(informational si relationar) a copilului.

Promovarea activitatilor fizice - activitatile fizice desfasurate 'din placere'

contribuie la imbunatatirea starii de sanatate si pot reduce semnificativ
stresul si anxietatea. Ele aduc o contributie importanta la ridicarea calitatii
vietii.

Dificultati in stabilirea obiectivelor si alegerea activitatilor

Selectia nu este usoara!

Deoarece activitatile de petrecere a timpului liber reprezinta o optiune individuala,
ele sunt supuse unor riscuri si trebuie urmarite cu atentie.

Autonomie si alegere asa cum aminteam anterior, educatorii trebuie sa

permita copilului sa experimenteze diferite activitati recreative si sa-l
supravegheze si sa-i acorde sprijin in aceste demersuri. Evident ca educatorii

35
 sunt cei care propun copiilor o paleta de activitati, insa este importanta alegerea
individuala, unilaterala, realizata de copil.

Riscuri si protejare - alegerea unor activitati poate genera unele riscuri:

plimbarea in parc poate crea riscul de a se pierde copilul, inotul in piscina poate
crea riscul de inec, accesarea internetului poate duce la relatii nepotrivite etc.
Pentru toate acestea este nevoie de protectie din partea educatorilor. Obiectivele
sunt in totalitate atinse atunci cand copilul ajunge sa perceapa riscurile si sa le
evite.

Tipuri de activitati

Recreerea si petrecerea timpului liber constau in activitati fizice, culturale, sociale

sau intelectuale, cu caracter recreativ.

Activitatile fizice pot imbunatati starea fizica si psihica a copilului. Aceste activitati
pot fi individuale sau de grup. Copiii pot participa la diferite evenimente sportive,
pentru amuzament, in afara concursului sau in competitie. SR poate avea un rol
de initiator pentru organizarea, la nivelul comunitatii, a unor evenimente sportive
care sa implice si copiii rezidenti.

Activitatile culturale - copii se pot implica in asemenea tipuri de activitati atat ca

spectatori, cat si ca participanti. Aceste activitati ofera oportunitatea descoperirii
unor noi segmente de interes si dezvolta capacitatea de relationare in
comunitate.

Activitatile sociale - importanta lor se bazeaza intotdeauna pe interactia cu

oamenii. Intalniri, iesiri la padure, plimbari, toate pot oferi posibilitatea de a
imparti timpul si bucuria cu altii.

Activitatile intelectuale - foarte multi copii, chiar cu un nivel scazut de cunoastere,

se bucura sa-si petreaca timpul implicandu-se in diferite activitati care ofera mai
degraba satisfactii intelectuale: jocuri, diferite tipuri de hoby (colectii etc.), desen,
caligrafie etc.

36
Activitatile de recreere si timp liber ale copiilor

Toate activitatile realizate in SR, indiferent de domeniu, au un continut educativ.

Unul dintre cele mai importante obiective pe care SR trebuie sa le aiba este
deprinderea cunostintelor necesare unei vieti independente si asumarea de
responsabilitati de catre copii si tineri. Acest obiectiv nu poate fi atins decat in
masura in care copiii sunt incurajati sa fie activi in cadrul derularii propriei vieti pe
perioada rezidentei in casuta de tip familial/ apartament.

Educatorul trebuie sa faca o prioritate din cunoasterea caracteristicilor de

dezvoltare si comportamentale ale fiecarei varste, pentru a fi mereu capabil sa isi
modeleze asteptarile si abordarea in functie de acestea. Cea de-a doua prioritate
este sa observe in mod intentionat, planificat copilul, pentru a fi la curent cu
progresele sau scaderile sale si a putea lua masuri prompte.

Transformarea copilului in partener presupune sprijinirea copilului sa-si asume

responsabilitati si initiative proportionale cu varsta si personalitatea sa.
Educatorul trebuie sa implice copilul sa participe direct la amenajarea si
intretinerea spatiului, sa faca propuneri privind petrecerea timpului liber, stabilirea
meniului, organizarea unor activitati. Copilul are nevoie de sustinere atat in
interpretarea corecta si intelegerea unor fapte de viata cotidiana, cat si in
definirea propriilor trairi pentru a fi capabil sa exprime o opinie adecvata nevoilor
si dorintelor sale.

Pentru a putea incuraja copilul/ tanarul sa isi exprime opinia si sa aiba o atitudine
activa in casa de tip familial este foarte important ca educatorul sa construiasca o
relatie de incredere si respect. In contextul in care copilul are dificultati de
comunicare (emotionale, afective sau de alta natura), trebuie sa observe cu
acuratete comportamentul copilului si preferintele acestuia, in vederea satisfacerii
asteptarilor acestuia si prin aceasta, depasirii blocajului de la nivelul comunicarii.
Este foarte util ca fiecare astfel de observatie sa fie facuta cunoscuta si celorlalti
membri din echipa, astfel incat toata echipa sa reactioneze in mod unitar in ceea
ce priveste fiecare copil in parte. Astfel, copilul incepe sa aiba incredere, incepe
sa se simta o persoana importanta in raport cu el sau cu ceilalti copii. Invata sa

37
 aiba curajul sa isi exprime dorintele, preferintele si sa isi recunoasca limitele
capacitatilor sale.

Copiilor li se pot incredinta sarcini cotidiene, conforme varstei, abilitatilor si

intereselor fiecaruia, ca oportunitate de a se familiariza cu acestea, de a-si
exercita responsabilitatile si de a obtine recunoasterea celorlalti. Asa cum
mentionam in primul capitol, sarcinile care le sunt incredintate copiilor vor fi
similare cu cele pe care le au copiii aflati in familii si nu ii vor pune in dificultate
(sa stearga praful, sa isi faca curat in camera, etc.) si va fi sustinut in functie de
nevoia sa in indeplinirea acestora. A fi sprijinit inseamna a fi ajutat, sfatuit si
laudat pentru ceea ce realizeaza, pentru faptele sale, chiar daca praful nu a fost
sters foarte bine, de exemplu. Aceasta inseamna ca educatorul sa fie alaturi de
copil cand face ceva anume, uneori a face in locul copilului daca acesta nu a mai
avut ocazia de a indeplini o astfel de responsabilitate.

Functionarea SR este esentiala pentru calitatea vietii pe care copiii o au in casa

de tip familial. Orice hotarare care priveste functionarea serviciului (fie ca este
orarul diverselor activitati sau programele de masa) trebuie luata doar dupa
consultarea copiiilor (in mod individual sau ca urmare a unei intalniri cu grupul de
copiii). Astfel, copiii pot fi incurajati sa discute intre ei, sa negocieze, sa invete sa
argumenteze o preferinta, sa invete sa accepte ca sunt mai multi copii care au
fiecare alte optiuni sau sa invete sa accepte regulile serviciului sau sociale.

Regulile de functionare a serviciului rezidential (reguli cadru existente in ROI sau

reguli de zi cu zi) trebuie sa fie explicate fiecarui copil in parte, cu claritate. Este
important ca fiecare explicatie sa contina si argumentul pentru care exista
aceasta regula.

Este important ca fiecare educator sa stie ca un copil are nevoie de timp liber,
timp in care sa poata sa se odihneasca sau sa desfasoare activitati care ii fac
placere, care sa il relaxeze. Pot fi organizate si activitati de grup, in serviciul de
tip rezidential sau in afara acestuia, la care sa participe si alti membri ai
comunitatii: excursii, mese in ar liber, vizitarea unor muzee. De asemenea, copiii
isi pot petrece timpul liber impreuna cu prietenii din comunitate, dupa ce in
prealabil, ne-am asisgurat ca stim toate detaliile despre acestia.

38
  In concluzie

Viata copilului in serviciul rezidential trebuie sa fie cat mai apropiata de viata copilului
in mediul familial. De aceea, educatorii trebuie sa stie sa alcatuiasca un program de
viata adecvat varstei, dezvoltarii si capacitatilor de intelegere a copilului, astfel incat
copilul sa poata avea timp pentru odihna, relaxare, relationare si destinat activitatilor
pedagogice.

Obiectivul nostru principal nu este ca beneficiarul sa obtina doar succes

scolar, ci sa devina o persoana independenta.

39
BIBLIOGRAFIE

Codul de conduita pentru personalul care lucreaza in Serviciile de tip

rezidential pentru copii, CRIPS/ UNICEF, 2005
Integrarea sociala activa a tinerilor Manualul Educatorului, CRIPS,
2010
Ghid metodologic pentru implementarea standardelor de calitate
privind dezvoltarea deprinderilor de viata independenta, World
Learning, Programul Childnet
Legea 272/2004 (actualizata) privind protectia si promovarea
drepturilor copilului, Ordinul 21/2004 pentru aprobarea standardelor
minime obligatorii privind serviciile pentru protectia copilului de tip
rezidential si Ghid metodologic de implementare a SMO pentru
serviciile de tip rezidential ANPDC, 2004
Promovarea drepturilor Copilului aflat in serviciul de tip rezidential
pentru copil si pentru copilul cu handicap, CRIPS/ Childrens High
Level Group, 2007
Ghid metodologic pentru implementarea standardelor de calitate
privind dezvoltarea deprinderilor de viata independenta - World
Learning, Programul Childnet
Rolul si responsabilitatile asistentilor sociali in protectia si promovarea
drepturilor copilului ANPDC, 2006

40