RELIGIA GETO-DACILOR

Istoria Bisericii Romane

Lucrare de Seminar

M.S.A :)
 CUPRINS

I. Context istorico-geografic........................................................pag.3

II. Religie generalitati.................................................................pag.3

III. Zeitati.......................................................................................pag.4
1. GEBELEIZIS
2. BENDIS
3. DERZELAS
4. ZAMOLXIS
5. KOGAIONON

IV. Rituri si obiceiuri......................................................................pag.7

1. Locurile de cult
2. Preotii
3. Sacrificiile
4. Rituri la natere
5. Rituri funerare

V. Elemente de trecere de la cultul religios dacic la crestinism......pag.9

1. Gnosticismul dacic si gnosticismul crestin
2. Incinerarea
3. Iisus Hristos Soarele Dreptatii
4. Inchinatul cu fata spre rasarit
5. De la ritul cultic zalmoxian la cel hristianic ortodox continuitate perfecta

2
 I. Context istorico-geografic

n antichitate, Dacia era ara locuit de geto-daci, care erau mprii ntr-un numr mai mare de
state i ocupau teritoriul cuprins ntre: rul Tisa (vest), rul Nistru i Marea Neagr (est), Dunre
(sud) i Carpaii Pduroi (nord). Dacia a ajuns la cea mai mare ntindere a sa n timpul regelui
Burebista, avnd ca granie: rmul Mrii Negre i Bugul - spre est, Cadrilaterul boem, Dunrea
panonic i Morava - spre vest, Carpaii Pduroi - spre nord, iar Muntele Haemus (lanul
Balcanilor) - spre sud. 1

Prima relatare despre gei aparine lui Herodot care relateaz campania din 514-512 .Ch. a lui
Darius mpotriva sciilor la nord de Marea Neagr, i arat c "nainte de a ajunge la Istru, biruie
mai nti pe gei care s-au crezut nemuritori", iar despre faptul c au pierdut lupta spune: "ei
(geii) au fost cei mai viteji i cei mai nenfricai dintre traci".2

II. Religia geto-dacica - generalitati

Religia a constituit un element care a caracterizat sub mai multe aspecte originalitatea cultural-
spirituala a geto-dacilor. Herodot vorbeste despre credinta getilor in nemurire, intemeiata pe
cultul lui Zalmoxis, zeitatea suprema a geto-dacilor ce este prezentata, tot la Herodot, in trei
ipostaze: theos (zeu), daimon (intre zeu si om) si antropos ca muritor de rind.

Religia geto-dacilor pare s fi fost henoteist sau monoteist, centrat in jurul zeului suprem
Zalmoxis. Exist, insa, i opinia c religia lor a fost politeist, izvoarele istorice referindu-se la
mai multe nume de diviniti.

Pentru studiul religiei desi exista numeroase izvoare scrise, acestea suprind foarte putin din acest
vast domeniu in plus foarte putini autori au fost in contact direct cu civilizatia geto-daca si inca
mai putini au reus it sa inteleaga credintele stramosilor nostri. Cu toate acestea se poate face un
tablou al religiei geto-dacilor.

Desi izvoarele scrise surprind foarte putin din domeniul religiei geto-dacilor, foarte putini autori
fiind in contact direct cu civilizatia acestora, se poate realiza, totusi, un tablou al religiei geto-
dacilor.

1
M. Brbulescu, D. Deletant, K. Hitchins, Istoria Romniei, editura Corint, Bucureti, 2004
2
Herodit, Istorii IV

3
 III. Zeitati

Desi izvoarele scrise surprind foarte putin din domeniul religiei geto-dacilor, foarte putini autori
fiind in contact direct cu civilizatia acestora, se poate realiza, totusi, un tablou al religiei geto-
dacilor.

Cele mai importante aspecte ale acestui domeniu sunt zeitatile. Cele mai importante sunt:

1. GEBELEIZIS

Gebeleizis era zeul geto-dacic al zeul fulgerului, tunetului, ploii, reprezentat drept un brbat
chipe, uneori cu barb. Fulgerele i tunetele erau manifestrile sale. Este posibil ca acesta sa fi
fost unul si acelasi cu zeul-suprem Zalmoxis.

2. BENDIS

Zeita Bendis din mitotlogia dacica era adorata ca zeita a Lunii, a padurilor, a farmecelor, a noptii
si poate ca zeita magiciana. Herodot mentioneaza zeita Bendis ca finnd imprumutata de traci de la
daci.

3. DERZELAS

Derzelas era considerat zeul sanatatii, al energiei vitale. Un templu al lui Derzelas s-a zidit la
Histria in sec al III-lea i.Hr.

4. ZAMOLXIS

Zalmoxis (sau Salmoxis, Zamolxis, Samolxis) a fost zeul suprem din panteonul geto-dacic. Unii
consider c monoteismul geto-dacilor a facilitat convertirea acestora la cretinism. Aceast idee
s-ar afla n opoziie cu opinia unora care afirm c religia geilor ar fi fost politeist, precum erau
religiile celorlalte popoare indo-europene. Ali istorici l consider ca patron al lumii
subpmntene, al mpriei morilor, avnd, astfel si caracter htonic. Singurul care atest n
antichitate existenta numelui Gebeleizis este Herodot care spune c geto-dacii credeau n
Zalmoxis care era numit si Gebeleizis de catre unii dintre ei, Zalmoxis i Gebeleizis fiind, in fapt,
nume date unui singur zeu suprem.. n perioada modern au aprut opinii care consider c
Gebeleizis ar fi fost un zeu al furtunii, trsnetelor i fulgerelor. Dar, aa cum a atras atenia Vasile
Prvan, unii cercettori atribuie n mod arbitrar geto-dacilor (tracii de la nord de munii Haemus -
munii Balcani) culturi i zeiti care au fost specifice numai tracilor sudici aflai sub influena
grecilor.3

Controversele asupra personalitatii lui Zamolxis au inceput sa apara odata cu mentionarea lui de
catre Herodot si continua pana azi. Se presupune ca in jurul anului 1400ien, acest dac pe nume

3
Vasile Parvan, Getica- o protoistorie a Daciei, Cvltvra naional, Bucvreti, 19261926

4
 Zamolxis a calatorit prin lume ajungand pana in Egipt ajungand sclav al lui Pitagora, desi
Herodot este de parere ca Zamolxis a trait cu mult inainte de Pitagora. In peregrinarile sale,
Zamolxis a acumulat multe invataturi in domeniul astronomiei, prevestirii, medicinii. Intors
inapoi pe meleagurile natale, el a juns vicerege. Din aceasta pozitie a pus sa i se amenajeze o
pestera pe muntele cunoscut mai tarziu sub denumirea de Kogainon. El s-a retras aici in
solitudine, cateodata primind pe rege si pe fruntasii daci. Pentru a da o lectie poporului care se
pare ca nu il mai asculta, el a disparut timp de patru ani, iar cand a revenit, poporul care isi
daduse de seama de pierderea suferita, l-a zeificat. Zamolxis a ajuns sa fie considerat zeul cerului
senin si al soarelui, el controland locurile unde ajungeau dacii dupa moarte.4

Alturi de forma Zalmoxis care apare a fi cea real (prezent la Herodot, Platon, Diodor din
Sicilia, Apuleius, Iordanes, Porphirios, etc.), antichitatea cunotea i forma Zamolxis (Lucian,
Diogenes, Laertios, etc.). Eliade observ c una dintre forme poate deriva prin metateza celeilalte.
Porphiros, explic varianta Zalmoxis prin cuvntul trac zalmos, piele, blan, ceea ce se acord
cu o anecdot conform creia, la naterea lui, o blan de urs a fost aruncat peste Zalmoxis. Din
aceast etimologie, unii autori au dedus c Zalmoxis ar fi fost la origine un Brengott (zeu-urs). 5

O alta etimologie interpreteaz numele plecnd de la tema zamol, pentru care Matthus Prtorius
(1688) propusese sensul de pmnt. n 1852, Cless l compar pe Zalmoxis cu zeul lituanian al
pmntului, Zameluks. Paul Kretschmer, n 1935, a elaborat o demonstraie lingvistic, discutnd
n paralel Zemelo (de pe inscripiile funerare greco-frigiene din Asia Mic), tracul zemelen
(pmnt) i Semele (zeia pmntului, mama lui Dyonisus), termeni care deriv din tema
protoindoeuropean g'hemel-, pmnt, sol, aparinnd pmntului, lituanianul m, letonul
zeme, vechi prusacul same, semme, vechiul slav zemlia, pmnt, ar. 6

Caracterul htonic al zeului a fost evideniat de anumii autori antici, precum i de ctre muli
savani moderni, care l-au pus pe acesta n relaie, pe de o parte, cu Dionis i Orfeu, i, pe de alt
parte, cu personaje mitice sau puternic mitologizate, a cror trstur principal era fie o tehnic
amanic, fie mantica, fie coborrile n Infern. Mircea Eliade, ns, vede n relatrile lui Herodot
despre cultul lui Zalmoxis elemente ce l apropie pe zeul dac de Mistere.7

O alt ipotez are n vedere partea onomastic Zelmo-, de exemplu Zelmoutas i n numele
compuse, cu -zelmis: Aulouzelmis, Abro-, Dala-, Dole, Ebry-, Mesto, din protoindoeuropeanul
g'hel- a sclipi; galben; verde *soare sau g'el- limpede, luminos. Cuvntul soare nu este altfel
format dect prin pronumele reflexiv "Se" + rdcina "g'hel"

Pe lng impresia vie pe care textul lui Herodot a produs-o n lumea antic, Eliade observ i
coerena legendei relatate de Herodot:

Grecii din Hellespont sau Herodot nsui integraser tot ce aflaser despre Zalmoxis, despre
doctrina i cultul su ntr-un orizont spiritual de structur pitagorician. Or aceasta nsemna c
cultul zeului geto-dac comporta credina n imortalitatea sufletului i anumite rituri de tip

4
Herodot, Istorii IV
5
Mircea Eliade, Istoria credintelor si ideilor religioase, Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2000
6
www.wikipedia.com
7
Mircea Eliade, Istoria credintelor si ideilor religioase, Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2000

5
 iniiatic. Dincolo de raionalismul i evhemerismul lui Herodot, sau a informatorilor si, se
ghicete caracterul misteric al cultului. Acesta este poate motivul pentru care Herodot ezit s
dea amnunte (dac -ceea ce nu e ns sigur- cei de la care aflase acste lucruri i le spuseser cu
adevrat): discreia sa propos de Mistere este bine cunoscut. Dar Herodot recunoate c el nu
crede n istoria cu Zalmoxis sclav a lui Pitagora, i c, dimpotriv, el e convins de anterioritatea
daimonului get, i acest detaliu este important. 8

Cu privire la credina geilor n nemurire menionat de Herodot, Eliade, urmnd studiile lui
Linforth, face o precizare esenial n nelegerea cultului zalmoxian, anume c thanatizein nu
nseamn "a se crede nemuritor", ci "a se face nemuritor". Aceast "imortalizare", dup termenul
folosit de Eliade, "se dobndea prin intermediul unei iniieri, ceea ce apropie cultul instaurat de
Zalmoxis de Misterele greceti i eleniste"9. Dei ceremoniile propriu-zise nu au fost transcrise de
ctre istorici, informaiile transmise de Herodot indic, potrivit interpretrii lui Eliade, un
scenariu mitico-ritual al morii (ocultare) i rentoarcerii pe pmnt (epifanie). Iar, ct privete
semnificaia magic a singurului ritual transcris de ctre Herodot, sacrificiul, Eliade l
interpreteaz drept menit pentru a "reactualiza raporturile dintre gei i zeul lor, aa cum
fuseser ele iniial, cnd Zalmoxis se afla printre ei"10, constituind, astfel, o "repetiie simbolic a
ntemeierii cultului"11, similar, doar din punct de vedere funcional, cu reactualizarea Cii Crucii
n cretinism.

5. KOGAIONON

Kogaionon este mitologicul munte dacic, neidentificat insa, in care a fost sediul lui Zalmoxis sau
locuinta marelui preot dac. Presupunerile au adus in discutie celebre varfuri muntoase ca Gugu,
Ceahlaul, Dealul Gradistii, Omul, fiecare cu argumente pro si contra. Anumite asemanari
semantice din unele izvoare grecesti impun prima ipoteza, semnificatia numelui il impune pe
Omul, de asemenea Sfinxul din pare sa aiba o semnificatie deosebita. Strabon scrie despre pestera
de retragere a lui Zalmoxis: "Tot asa si acest munte a fost recunoscut drept sacru si astfel il
numesc si getii; numele lui, Kogaionon, era la fel cu al raului ce curgea alaturi."12 Autorii
mentioneaza ca dacii isi numeau preotii "calatori prin nori" ceea ce propune pentru localizarea
acestui munte un varf foarte inalt.

IV. Rituri si obiceiuri

8
Mircea Eliade, Istoria credintelor si ideilor religioase, Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2000
9
idem
10
idem
11
idem
12
Strabon, Geografia VII

6
 1. Locurile de cult

Despre locurile de cult ale geto-dacilor nu se stia decat ceea ce spusese Strabon, cum ca marele
preot al acestora, devenit apoi zeu, isi avea resedinta intr-o pestera de pe varful muntelui
Kogaionon. Nu s-au gasit pana acum urme de cult in pesterile care au fost cercetate. In schimb,
sapaturile arheologice din anul 1949 au dat la iveala urmele unui important numar de sanctuare
geto-dacice, asezate, cele mai multe dintre ele, in Muntii Orastiei (jud. Hunedoara), la Costesti si
mai ales la Gradistea Muncelului, unde a fost Sarmizegetusa, vechea capitala a statului dac.
Aceste sanctuare erau de doua tipuri: patrulatere si circulare. Cele in forma de patrulater constau
din siruri de coloane de lemn sau de piatra, asezate pe tamburi de calcar. Cele in forma circulara
constau din stalpi asezati in cerc si grupati intr-un chip semnificativ.

Existenta unor sanctuare de tip diferit, asezate uneori in apropiere unele de altele, constituie un
serios argument in favoarea tezei politeismului geto-dacic.

Acestea erau amplasate intotdeauna pe inaltimi, pe terase artificial amenajate, cel mai adesea
langa cetati. Aceste amplasari ofereau intotdeauna un colt de liniste, necesar meditatiei sau poate
studiului, existand ipoteza ca aceste sanctuare erau folosite si ca scoala. Ele erau alcatuite din
tamburi de andezit sau calcar, rar din alte tipuri de roci. Cea mai insemnata incinta sacra este cea
din capitala Sarmizegetusa in care au existat in timpul lui Decebal un numar de 8 sanctuare din
care doua erau de forma circulara si care prin aranjamentul blocurilor se parea ca indeplineau
functia de calendar. 13

2. Preotii

Preotii geto-dacilor sunt intalniti sub trei denumiri: kapnobatai, polistai si ktistai. Termenul de
kapnobatai inseamna "cei care umbla prin nori". Aceasta denumire corespunde faptului ca preotii
asceti traiau pe varfurile inalte mereu acoperite de nori si ceata. Polistai se traduce prin
"intemeietorii de orase" ceea ce ar putea insemna ca aceasta casta preoteasca ar putea fi
invatatori. Mentionez, de asemenea, faptul ca esenienii erau comparati cu polistaii daci. Ktistaii,
"intemeietorii de neam", ar putea fi casta preoteasca ce practica medicina. Se mai cunoaste
existenta unei caste preotesti carora li se predica curajul si care participau activ la lupte, Vezina
fiind un exemplu celebru de preot prezent pe campul de lupta.14

Preotii aveau un mare rol in viata geto-dacilor, la fel cu acela al druizilor la celti. In fruntea
clerului geto-dac sedea un mare preot, care locuia, cum relateaza Strabon, intr-o pestera de pe

13
Constantin Giurescu; Dinu Giurescu, Istoria Romnilor din cele mai vechi timpuri pn astzi, 1975
14
Mircea Eliade, Istoria credintelor si ideilor religioase, Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2000

7
varful muntelui Kogaionon. Primea la el numai pe rege si pe insotitorii lui pentru a le da
indrumari din partea zeilor. Nimic mai important nu se facea fara consultarea marelui preot,
detinatorul tainelor divine si al procedeelor divinatorii si magice.

Ca mare preot se citeaza, in afara de Zalmoxis insusi, un anume Zeuta. In timpul regelui
Burebista se mentioneaza personajul istoric Deceneu, care, dupa spusele lui Iordanes, a
intreprins o mare reforma culturala si a clerului geto-dacic, fiind pana la urma zeificat. Este
cunoscuta influenta lui Deceneu asupra regelui si asupra poporului, cerandu-le sa-si distruga
viile, pentru a feri poporul de betie. Alt mare preot cunoscut este Comosicus, care era si rege.
Pe langa implinirea cultului, preotii geto-daci aveau insusirea de judecatori ai poporului. Ei erau
de asemenea medici. Erau folositi si ca soli pentru incheierea tratatelor sau pentru mijlocirea
pacii. 15

3. Sacrificiile

Sacrificiul omenesc este mentionat sigur in religia geto-dacilor de Herodot, care spune cum, in
fiecare al cincilea an, se desemna, prin tragere la sorti, un sol, care sa duca zeului toate dorintele
si rugamintile poporului. Cel care iesea la sorti era apucat de maini si de picioare si aruncat in
varful sulitelor. Daca nefericitul sol murea indata, inainte de a atinge pamantul, insemna ca
sacrificiul a fost primit si toata lumea era multumita. Daca, dimpotriva, solul nu murea, era
batjocorit in tot felul, ca unul care a fost nevrednic de cinstea care i s-a facut, si se tragea la sorti
un alt ambasador pentru zeu.

Probabil ca si la geto-daci sacrificiul uman a avut la inceput ca scop potolirea maniei zeului si
castigarea bunavointei lui. Se poate observa, insa, ca sacrificiul geto-dacic se repeta numai dupa
patru ani si atunci se sacrifica numai o singura persoana. Vasile Parvan a remarcat faptul ca, in
vreme ce la alte popoare isi sacrificau prizonierii de razboi si criminalii, la geto-daci se
sacrificau, prin tragere la sorti, cei mai buni dintre ei. Cu siguranta au existat si sacrificii de
animale. Dovada resturile unui astfel de sacrificiu descoperite nu de mult la Davidesti (jud.
Arges), unde s-au gasit, intre altele, o mare cantitate de oase de animal arse.16

4. Rituri la natere

15
Romulus Vulcnescu, Mitologia romn, Editura Academiei RSR, 1987
16
Vasile Parvan, Getica- o protoistorie a Daciei, Cvltvra naional, Bucvreti, 19261926

8
Herodot (Istorii, V), Valerius Maximus (Facta et dicta memorabila, II) i Pomponius Mela (Descrierea
pmntului, II) relateaz c tracii erau ntristai la naterea unui copil, tristee manifestat prin plnsul
rudelor apropiate, pentru c nu vedeau n viaa pmnteasc dect suferine i greuti.17

5. Rituri funerare

Herodot, n Istorii V, spune despre traci, n general, c expun mortul timp de trei zile dup ce mai nti l-
au jelit; apoi jertfesc tot felul de victime i-i celebreaz un osp. Apoi, dup ce l-au ars, l ngroap sau l
ngroap nears. Tot Herodot spune c cea mai iubit dintre neveste era sacrificat pe mormntul soului
su.

Obiceiurile si practicile funerare reprezinta, in general, o proiectie a credintelor si mentalitatii oamenilor

despre "lumea de dincolo". Pentru geto-daci era caracteristic ritul funerar care imbina incineratia cu
inhumarea, adica era caracteristic biritualismul. Proportia riturilor este reprezentata diferit, insa
predomina incineratia. Necropolele geto-dace sunt de doua tipuri: plane si tumulare. Necropolele plane nu
au nici un semn la suprafata solului spre deosebire de cele tumulare care pot fi observate cu ochiul liber
datorita movilelor de pamint ce s-au pastrat pina astazi cu o inaltime de la 0,5 m pina la 4-5 m. 18

V. Elemente de trecere de la cultul religios dacic la crestinism

1. Gnosticismul dacic si gnosticismul crestin

Gnosticismul inseamna cunostinta si incepe cu scoala zalmoxiana, in sec, XIII i.d.Hr. El este un
sistem filosofico-religios care face cunoscut adeptilor sai calea pe care se merge pentru a ajunge
la nemurire. Sufletul omului, dupa gnostici, emana din forta suprema, din teuenergie. El a fost o
emanatie divina, buna, dar in contact cu materia rea a devenit robul acesteia.

Gnosticismul zalmoxian era un sistem dualist: spirit si materie, fiecare cu insusirile sale: binele
raul, lumina intunericul. Deplinatatea tuturor bunurilor si elementelor bune emanate din
teuenergia maxima era mintea, ratiunea sau cuvantul (Logosul divin). Mantuirea era perceputa ca
un concept cosmic. Ea inseamna scaparea, eliberarea de materie, dizolvarea lumii materiale,
senzuale si separarea elementelor, reintoarcerea absolutului in sine insusi. Aceasta era vechea
conceptie zalmoxiana, ce pentru gnosticii crestini va fi sincretizata in cele ce ochiul nu a vazut,
cele ce urechea nu a auzit si la mintea omului nu s-a suit. Aceasta fericire o gateste Dumnezeu
celor ce-L iubesc pe El(I, Corinteni, II, 9).19

2. Incinerarea

17
Mircea Eliade, Istoria credintelor si ideilor religioase, Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2000
18
www.wikipedia.com
19
Dumitru Balasa, De la Zalmoxis la Iisus Hristos, editura Cuget Romanesc, 2000

9
Gnosticii credeau ca materia este sediul raului si ca sa elibereze complet sufletul de materie,
ardeau mortii. Unii, cei mai cu stare, adunau oasele incinerate si o parte din cenusa dupa
incinerare si le asezau intr-o oala de pamant cu capac (urna funerare), apoi o ingropau in
cimitirul familiei. Oriunde se descopera o urna funerare de acest tip, este vorba de credinta
gnostica in general, in nemurirea sufletului, dupa conceptia zalmoxiana. Arderea mortilor, pe
care o acceptasera initial crestinii din randurile dacilor, se imputineaza si dispare dupa anul 325
cand crestinismul se purifica de o parte din elementele gnostice.20

3. Iisus Hristos Soarele Dreptatii

In Troparul Nasterii Domnului se mentioneaza trecerea de la cultul Soarelui, al Focului, la cultul

Domnului Iisus Hristos, Soarele Dreptatii:

Nasterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, rasarit-a lumii lumina cunostintei, ca intru dansa
cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au invatat, sa se inchine Tie, Soarele Dreptatii si sa te
cunoasca pe Tine, Rasaritul cel de Sus, Doamne, marire Tie

De la adorarea unui astru cunoscut de astronomii daci s-a trecut, astfel, la adorarea unei puteri
divine, a lui Iisus Hristos, Soarele Dreptatii.21

4. Inchinatul cu fata spre rasarit

Inchinatul credinciosilor se face de obicei cu fata inspre rasarit. Aceasta este o reminescenta
gnostica, si cea mai veche. Rasaritul soarelui pentru intreaga natura, dar in special pentru om, era
un mantuitor mult asteptat. Dupa noapte, oamenii asteptau marele astru ce le aducea nu numai
lumina, ci si caldura. In timp ce soarele rasarea, omul isi exprima o bucurie impreunata de semne
de adorare, rugandu-l pe zeu sa nu se mai ascunda in apus. 22

Sfantul Clement Alexandrinul lamureste pentru crestini inchinatul cu fata spre rasarit: Fiindca
rasaritul este icoana zilei naturale si fiindca de acolo se inmulteste lumina, si celor ce se afla in
nestiinta de acolo le rasare soarele, pentru aceea se plinesc rugaciunile cu fata spre rasarit
(Migne, Patr.gr., tom IX, p.480. Vasile Mitrofanovici, Liturgica, 451)

Din aceleasi motive, bisericile se construiesc cu altarul inspre rasarit si cu fata spre apus. Crucile,
troitele, mormintele, stalpul dacic al morului se fixeaza cu fata inspre apus. Corpul celui decedat,

20
Mircea Eliade, Istoria credintelor si ideilor religioase, Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2000
21
Dumitru Balasa, De la Zalmoxis la Iisus Hristos, editura Cuget Romanesc, 2000
22
idem

10
de asemenea, se aseaza cu picioarele inspre rasarit si cu capul spre apus, cu fata in susm
asteptand lumina divina care va veni dinspre rasarit la ziua cea mare a Invierii.23

5. De la ritul cultic zalmoxian la cel hristianic ortodox continuitate perfecta

Ritul cultic zalmoxian se pastreaza in cel hristianic ortodox, prin repere ca:

a) Credinta in zeul Soare al dacilor devine, mai apoi, credinta in Iisus Hristos Soarele
Dreptatii.
b) Ursitoarele cele trei femei ce vin din lumea astrala in a treia noapte de la nasterea
copilului, pentru a-i ura de bina sau de rau. Ritualul dacic al acestoara s-a pastrat pana
astazi, increstinandu-se, insa, principale fiind moasa si nasa copilului.
c) Lumanarea la capataiul mortului este un al obicei dacic pastrat pana in ziua de astazi.
d) Pomenile sunt, in fapt, ramasite ale banchetelor funerare dacice, obiceiul pastrandu-se,
insa, prin colaceii cu lumanari precum si prin ritualurile precise savarsite de catre femei,
urmase ale marilor preotese stravechi.
e) Lumanarile sunt, astazi, nelipsite din ortodoxism, ele reprezentand Lumina Soarelui
ceresc, Soarele Dreptatii fiind insusi Iisus Hristos. Ca un simbol, lumina apare la ursitori,
la botez, la cununie, la moarte si la toate slujbele publice. Alaturi de candele, lumanarile
sunt elemente ale cultului dacic strabun. Ele au trecut de la zalmoxianism la crestinismul
ortodox. Cultele neoprotestante au inlaturat complet simbolul luminii eterne. In felul
acesta au stopat o legatura multimilenara, acceptata de apostoli si de urmasii lor.
Lumanarile sunt imaginea Luminii line, a Tatalui Ceresc, Celui fara de moarte.24

Elementele mentionate mai sus sunt o mostenire strabuna dacica, zalmoxiana, in majoritate
apostolica, si ele dovedesc continuitatea daco-romnilor in multimilenara lor vatra, a Vechii
Europe.25

23
Dumitru Balasa, De la Zalmoxis la Iisus Hristos, editura Cuget Romanesc, 2000
24
idem
25
idem

11
 BIBLIOGRAFIE

1. Balasa, Dumitru, De la Zalmoxis la Iisus Hristos, editura Cuget Romanesc, 2000

2. Brbulescu M., Deletant D, Hitchins K., Istoria Romniei, editura Corint, Bucureti, 2004
3. Eliade, Mircea, Istoria credintelor si ideilor religioase, Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2000
4. Giurescu, Constantin; Giurescu, Dinu, Istoria Romnilor din cele mai vechi timpuri pn astzi,
1975
5. Herodit, Istorii IV
6. Parvan, Vasile, Getica- o protoistorie a Daciei, Cvltvra naional, Bucvreti, 1926
7. Vulcnescu, Romulus, Mitologia romn, Editura Academiei RSR, 1987
8. www.wikipedia.com

12