Ion Muresan

Urmeaza scoala generala in comuna natala, apoi Liceul George Cosbuc din Cluj si
Facultatea de Filosojie-Istorie din acelasi oras. Debuteaza in 1970 in Preludiu -
suplimentul literar pentru elevi al ziarului Scanteia tineretului-, iar in volum
in anul 1981, la Editura Cartea Romaneasca (volumul va primi Premiul pentru debut
al Uniunii Scriitorilor). intre 1981 si 1988 este profesor de istorie la Scoala
Generala Strambu, iar din 1988 este redactor la revista Tribuna .

Colaboreaza cu poezie sau eseistica la reviste de prestigiu: Luceafarul, Tribuna,

Vatra, Steaua, Contrapunct, 22, Nuetc, este prezent in antologii de poezie
romaneasca aparute in Italia, Ungaria, fosta Iugoslavie. Are in manuscris un volum
de eseuri despre basm.

Ion Muresan este un echinoxist la care poezia (foarte putina) pe care a publicat-o
capata, in spiritul metodei textualiste, carnatie, materialitate, prin materialul
lingvistic pe care il incorporeaza. in acelasi timp el se apropie de traditia neo-
expresionista a scolii de poezie clujene (de la Steaua sau de la Echinox),
orientata spre mari simboluri si dialoguri cu eternitatea (ca partener sau ca
prezenta vie in constiinta poetica). Criticul literar Radu G. Teposu ii remarca o
viziune patetic-orgolioasa, de reminiscente titaniene. Atentia textului liric al
lui Ion Muresan se indreapta insa spre realitatea viscerala pe care si-o
asuma/consuma pana la ardere; el .forteaza limitele realului, iar experienta e o
epuizare completa a trairii, prin elan vizionar si instrainare metodica, prin
exaltarea resorturilor vitale (idem). O constiinta poetica ardenta, transferata
intr-un text liric care devine un ultim produs al unor intense combustii
interioare. Poetul devine neinteles; el este doar cenusa de dincolo de ardere.

Ion Muresan, cu o intuitie foarte sigura, se situeaza de la inceput in interiorul

modului, sau, mai precis, in interiorul metodei textualiste, avand, ca altadata,
Lautreamont. instinctul traiectului tragic al textualizarii, urmarit anatomic in
poemul inaltarea la cer.

Cum se poate oferi cuvintelor un fel de demnitate cand rostirea lor este materiala?
In limba straina a poetului, orice cuvant scoate un cap racoros de sarpe in
rostire, zvacnind scurt din piept, fiind adica o entitate corporalizata care nu se
mai stie daca reflecta cutare fenomen sufletesc care se pierde sau cutare organ ce
nu se pierde. Pus in asemenea dilema, crezul poetic nu se mai revendica de la ceva
exterior, ci se interpune intre poem si cauza sa ca o motivare viscerala. Eul liric
devine o forma de intermediere a intregului proces de nastere a poemului. Dar in
toata cartea de iarna (iarna este anotimpul absolut al textului) vom descoperi
aceeasi tensiune dramatica, data de corporalizarea si de-corporalizarea continua a
scriiturii. In Autoportret la tinerete se spune: eu trebuie sa exprim acel sunet
fantastic de taios ce se naste / cand numele se izbeste deasupra lucrului pe care
il denumeste; exprimarea aceasta taioasa implica o poietica materiala. Poemul este
un mecanism concret in care toate obiectele (si toate trupurile) sunt digerate
perfect, altfel ne vaicarim pentru trupul tau // ca nu-si gaseste locul in poem si
atarna leganandu-se in bataia cuvantului / ca un sinucigas in funie

In Poemul despre poezie se intrezareste dubla situare polemica a lui Ion Muresan; o
data fata de traditia poetica de pana la el, apoi chiar spaima fata de poezie (ca
mecanism textual): Toata viata am adunat carpe ca sa-mi fac o sperietoare / imi
amintesc zilele in care ascuns sub pat imi desavarseam lucrarea / gramada de
pantofi vechi pe care imi rezemam capul uneori cand adormeam / iar acum cand e gata
noapte de noapte sting lumina si numai banuind-o acolo / incep sa urlu de spaima.
Atractia hipnotica fata de text comporta unele elemente emblematice ale acestuia
(paianjenul) ca un fel de mise en abime lirica: Atat de singur incat pot sa-mi
inchipui ce as simti daca as saruta un Paianjen / si pot sa-mi inchipui ca e atat
de frig incat cuvintele crapa in gura / si pocnesc ca pietrele in pustiu

Volume de versuri:

Cartea de iarna, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1981;

Poemul care nupoatefi inteles, Targu Mures, Editura Arhipelag, 1993
(distins cu Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor pe anul 1993).

Izgonirea din poezie, I a aparut in volumul Cartea de iarna, Bucuresti, Editura

Cartea Romaneasca, 1981.
Poemul care nu poate fi inteles a aparut in volumul cu acelasi nume, Targu Mures,
Editura Arhipelag, 1993.