stilul de ataament evitant

Se implic n relaii, dar cu msur, urte conflictele i crede c

prea mult apropiere emoional stric. Simte nevoia s pstreze
distana, iar libertatea sa este esenial. Cineva drag are stil de
ataament evitant? Sau poate tu
Ataamentul este definit ca o legtur emoional profund i de durat, care
conecteaz o persoan la alta, n timp i spaiu.

Teoria ataamentului face referire la trei stiluri de ataament: securizant, anxios i

evitant. Pe scurt, ataamentul evitant nseamn c persoana respectiv pune semnul
egalitii ntre intimitate i pierderea independenei i, astfel, ncearc n mod
constant s limiteze apropierea.

Cu alte cuvinte, cei care dezvolt acest stil de ataament nu au suficient

ncredere n ceilali i, chiar dac stabilesc relaii pe termen lung, nu ajung la
relaii intime profunde.

Sunt reticeni n a-i manifesta emoiile care pot duce la o conectare profund, iar
prin neimplicare i refuzul conectrii emoionale i exprim teama de apropiere sau
dependen, deoarece au, n istoricul lor, o serie lung de respingeri din partea
persoanelor care ar fi trebuit s aib grij de ei i asta nc de la vrste foarte mici.

Cum se formeaz stilul de ataament evitant

Cnd a fost formulat teoria ataamentului, se credea c stilul de ataament al
adulilor este un produs al propriei educaii.

Studiile noi nclin foarte mult spre ideea c stilul de ataament din prezent
este determinat de modul n care am fost ngrijii n copilrie.

Dac prinii au fost disponibili i ateni, dac au rspuns nevoilor noastre

emoionale, atunci vom dezvolta un stil de ataament securizant.

Dac, dimpotriv, atenia pe care ne-au acordat-o a avut un caracter inconsecvent,

atunci vom avea un stil de ataament anxios, iar dac prinii au fost distani, rigizi,
insensibili, vom dezvolta un stil de ataament evitant.

Stilurile de ataament de la vrsta adult sunt influenate de o varietate de factori:

modul n care prinii au rspuns nevoilor noastre emoionale i ne-au educat, natura
interaciunilor cu ei din timpul copilriei, apoi experienele de via, temperamentul,
condiiile maternale pozitive o relaie de cuplu satisfctoare a celor doi prini, un
nivel sczut al stresului i depresiei prinilor, suport social. n ultimii ani, este
vehiculat tot mai mult teoria conform creia suntem genetic predispui s avem un
anumit stil de ataament.

n concluzie, exist o diversitate de factori care contribuie la formarea unui stil de

ataament: relaia pe care am avut-o cu prinii n primii notri ani de via sau cu o
persoan care a avut grij de noi, genele noastre i, n plus, experienele de cuplu pe
care le-am trit la vrsta adult.

Se pare c relaiile de cuplu de la maturitate au un efect att de puternic, nct pot

schimba cu totul convingerile i credinele noastre fundamentale despre ceea ce
nseamn apropierea dintre oameni.

Cum se manifest evitanii

Persoanele cu un stil de ataament evitant tind s-i reprime emoiile, nu sunt
dispuse s i le dezvluie, nu se simt foarte confortabil n intimitate cu cineva i sunt
i mai puin dornice s solicite ajutorul celorlali.

De asemenea, au tendina s fie pesimiste i au tendina obsesiv de a crede c se

pot baza doar pe ele i pe nimeni altcineva, fiindu-le dificil s solicite ajutor, deoarece
i-ar pune la ndoial independena.

Cu ct o persoan va ncerca s se apropie emoional de un evitant, cu att mai

mult va simi respingerea i ostilitatea acestuia.

Evitanii fac tot posibilul s nu intre n conflicte, deoarece soluionarea acestora i

mpcarea de dup presupun mai mult intimitate i vulnerabilitate dect i permit s
simt.

Nu se pune problema c nu-i doresc apropiere i intimitate emoional, dar le este

foarte team c vor fi rnii, astfel c oscileaz ntre conectarea emoional i
evitarea situaiei n care pot fi rnii.

Le este foarte team de suferina pe care ar simi-o dac lucrurile nu funcioneaz

cum trebuie pentru ei.

Sunt prini ntr-un joc de vreau i nu vreau, de apropiere-distanare, care i

obosete i le creeaz un sentiment de ambivalen ce i deruteaz pe ceilali.

Persoanele cu un stil de ataament evitant par s nu sufere atunci cnd se despart

ori se ceart, par c sunt reci i nu au nevoie de afeciune, dar asta e doar o masc,
pe care o poart pentru a evita apropierea.

Caut mereu motive de disput, tocmai pentru a-i ine pe ceilali la distan i simt
nevoia s se retrag. i suprim n mod constant nevoile de ataament i de aceea
vorbesc despre nefericirea i insatisfacia din relaii.

Evitanii sunt percepui ca persoane dificile, pe care nu te poi baza n situaii intense
emoional i cu care nu poi stabili relaii de durat.
Legile atraciei personale
n cele mai multe cazuri, o persoan cu un stil de ataament evitant va intra n relaie
cu un anxios. Iar evitanii se simt independeni i puternici doar cnd partenerul lor se
simte neajutorat i neputincios.

Extrem de rar doi evitani ajung mpreun. Evitanii nu se simt puternici i

independeni lng cineva cu aceleai nevoi emoionale.

Prin nevoia lor de afeciune, anxioii le ntrein modelul de interaciune cum

evitantul nu suport prea mult intimitate, se retrage i astfel ncepe jocul.

Dinamica n cuplu cu un evitant

Este obositoare i complicat: cu ct partenerul va ncerca s se apropie de evitant,
cu att mai mult acesta se va ndeprta.

Retragerea continu i constant a evitantului l poate face pe cellalt s se

simt neapreciat, neiubit, astfel c nemulumirile i criticile vor crete, iar lipsa
comunicrii emoiilor va face ca unele conflicte s fie i mai puternice, orict
de mult ncearc evitantul ca ele s nu aib loc.

De cele mai multe ori, conflictele rmn nerezolvate, pentru c presupun mult
ncrctur emoional, iar acest aspect este dificil pentru evitani: s duc la bun
sfrit un conflict.

Pentru a evita apropierea, evitanii devin ostili i distani. Tendina de a-l respinge pe
cellalt este o surs de nefericire i, dac problema nu este rezolvat, ea se va
nruti n timp. Relaia cu un evitant nu are un parcurs constant.

Dac la nceput acesta i permite partenerului s se apropie i e disponibil pentru el,

n scurt timp, toat apropierea devine o ameninare iar evitantul are nevoie s ia o
gur de aer, s se retrag, pentru a putea continua relaia i a se asigura c totul
este n regul cu integritatea lui fizic i psihic.

Pe tot parcursul relaiilor de lung durat ale evitanilor va domina o nemulumire, o

frustrare, deoarece nu se atinge niciodat un nivel de intimitate confortabil pentru
ambii parteneri. E precum un dans n care cei doi nu reuesc s se sincronizeze,
indiferent ct ncearc.

n relaia cu un evitant, este important s crem o atmosfer de siguran n

cuplu, s i comunicm ce observm la el i s avem rbdare asta, dac avem
un stil de ataament securizant.

E important s contientizm i s ne asumm decizia de a tri lng un evitant, iar

modalitatea eficient de a mbunti relaia cu el este s crem o atmosfer plin de
siguran i ncredere.
Se schimb stilul de ataament?
Dei stabil n timp, stilul de ataament este flexibil. De exemplu, dac un evitant este
ntr-o relaie cu un securizant, evitantul are tendina de a deveni, i el, mai sigur pe
sine.

Relaiile au puterea de a schimba, de a deveni resurse de vindecare atunci cnd li se

ofer ocazia i se creeaz un climat sntos, n care relaia s creasc.

Cu alte cuvinte, partenerii se pot schimba unul pe altul atunci cnd este
stimulat dezvoltarea siguranei n cuplu. Dar este o munc continu i o
decizie zilnic.

Exist evenimente dureroase, dificile emoional, situaii pe care nu am tiut cum s le

gestionm eficient, pentru c ne-au depit puterea de nelegere sau, pur i simplu,
ne-au copleit emoional, care ne pot face s adoptm comportamente specifice unui
alt stil de ataament.

Dar stagnarea n acea situaie ne poate bloca att de puternic, nct singura
modalitate de aprare i de supravieuire emoional este crearea unor mecanisme
de aprare, retragerea n sine, exact ceea ce face un evitant atunci cnd emoiile
sunt prea multe sau prea puternice.

Sfaturi pentru evitani

Dac i doreti schimbarea, identific n jur persoane cu un stil de ataament
securizant i observ-le.

Apoi, amintete-i evenimente specifice, care arat exact modul n care

interacioneaz ele, ce spun, cum reacioneaz la ce li se ntmpl, cum se comport
cnd partenerul lor este ntr-o situaie dificil din punct de vedere emoional.

Alege de la acestea trsturile pe care vrei s le dezvoli i tu. De asemenea, este

important s identifici modul n care stilul de ataament i influeneaz gndurile de
zi cu zi, emoiile i comportamentele n diferite relaii i situaii.

F un tabel, n care s-i treci gndurile din anumite situaii i observ ce

element din situaie te face s reacionezi i cum. O alt tehnic te invit s-i
relatezi povestea de via ntr-o manier securizant.

Aceast modalitate de a-i reaminti povestea vieii i relaiile pe care le-ai avut nc
din copilrie cu persoanele importante pentru tine are efecte benefice.

Este esenial s nelegi c tratarea celorlali cu indiferen, retragerea constant,

refuzul de a depi un anumit nivel al intimitii nu vor crea mai mult siguran,
stabilitate, n nicio relaie n care vei intra sau pe care o ai deja.
Poi nva s comunici direct i asertiv cu ceilali, s-i rezervi dreptul de a cere o
pauz i de a-i explica partenerului de ce ai nevoie de acea pauz.

S nvei s-i identifici, respeci i exprimi nevoile emoionale, s nvei s rezolvi

conflictele. Desigur, acest lucru poate fi dificil, iar ajutorul unui specialist e mai mult
dect indicat.

De Daniela Mitrofan, psihoterapeut sistemic de cuplu i familie, tel.: 0740 907 690,
dmitrofan@yahoo.com.

Stilul de atasament evitant si capcanele

sale
Stilul de atasament evitant se formeaza din copilarie si ajunge sa ne
afecteze toate relatiile, fiind o piedica in calea intimitatii. Iata cum il
putem intelege si corecta.
Atasamentul la copii
Atasamentul se refera la legatura emotionala pe care o dezvoltam in primii ani
de viata, in primul rand cu parintii. Aceasta devine modelul de relationare dupa
care ne ghidam in relatiile noastre ulterioare.

Atasamentul implica dorinta de contact regulat cu acea persoana si ceea ce simtim

cand suntem separati de ea. Odata format, acest tipar de atasament te va insoti in
viata si va influenta modul in care vei forma relatii sau in care, la randul tau, iti vei
creste copilul. Tiparul de atasament este de cateva tipuri: sigur, evitant, anxios si
dezorganizat.

Stilul de atasament sigur se formeaza atunci cand mama sau ingrijitorul

copilului a fost disponibila pentru a-i indeplini nevoile.

Fetita cu atasament sigur va reactiona pozitiv in contact cu alte persoane, va fi

pozitiva cu ea insasi, va cauta sprijin cand va avea nevoie, si va avea incredere in
persoanele din viata ei.

Un alt tipar de atasament este cel anxios si este reprezentat de imposibilitatea

copilului de a se baza pe sprijinul parintelui, pentru ca acesta nu a fost
disponibil in repetate randuri.

Atasamentul dezorganizat se poate observa la copiii ai caror parinti au fost sau sunt
in continuare abuzivi, periculosi, respingatori, si care pot avea probleme mintale.
Copiii cu atasament dezorganizat preiau de multe ori rolul de ingrijitor pentru parintii
lor.

Atasamentul evitant este prezent la copiii care au fost expusi in repetate

randuri la aversiune din partea mamei sau a ingrijitorului primar fata de
contactul fizic si exprimare emotionala.

Figura principala de atasament a acestor fetite a respins in mod activ cererile lor de
afectiune, neincurajand contactul fizic sau emotional, in schimb incurajand
independenta, singuratatea.

Fetita cu atasament evitant va fi nesigura, inhibata emotional, va pune

independenta pe primul loc fiind foarte autonoma, nu se va implica foarte mult
emotional in relatii, va avea stima de sine scazuta.

Profilul femeii cu atasament evitant

Cand ne indragostim, tiparul de atasament format in copilarie influenteaza cum vom fi
in cuplu. De obicei, in cuplu, aceste femei inconstient vor evita apropierea, deoarece
in copilaria lor nu au avut experienta apropierii afective sau fizice.

Femeile cu atasament evitant nu cauta contactul fizic. Nu doresc prea mult sa

fie atinse sau tinute in brate, si nu au dorinta de a oferi atingere sau imbratisari
celorlalti.

Ele pot spune ca nu se simt pregatite sa se implice mai mult in relatie, chiar daca
aceasta dureaza de mult timp. Mai mult, se retrag cand vad ca relatia este prea
buna, pentru ca nu pot tolera apropierea prea mare in cuplu.

Deoarece nu vorbesc prea mult despre ceea ce simt, nu spun te iubesc si cred ca
doar a avea acest sentiment este de ajuns. In relatiile lor romantice sunt
atosuficiente si iau de multe ori decizii singure, ingnorand nevoile partenerului
de cuplu.

Nu le place sa depinda de partener, si nici partenerul sa depinda de ele. Adeseori,

desi inconstient, isi cauta barbati care nu sunt accesibili sau disponibili fizic sau
afectiv, la fel cum nu erau disponibili nici parintii (sau unul din parinti).

De exemplu, ele pot intra cu usurinta in relatii cu barbati deja casatoriti pe care,
datorita acestui fapt, ii considera irezistibil de atractivi.

Indisponibilitatea acestor barbati este un lucru familiar pe care l-au experimentat in

copilarie si este ceea ce le atrage foarte mult.

Ele vor incerca sa recreeze, prin relatia de cuplu, climatul afectiv cu care sunt
obisnuite. Desi independente, aceste femei nu au suficienta stima de sine pentru a
ramane un timp indelungat fara partener.
Paradoxul este ca desi ele isi doresc relatii intime, atunci cand le au, fug de ele cand
ajung la un anumit nivel de intimitate. Aceasta este o adevarata provocare pentru
femeile cu atasament evitant, fiind un comportament repetitiv, un ciclu din care le
este dificil sa iasa.

Nevoia de apropiere fizica

Pentru a reusi sa ai relatii satisfacatoare in doi, este foarte important sa stii
care este tiparul tau de atasament, deoarece acesta iti influenteaza felul in care
te vei comporta in relatii.

Atasamentul evitant vine cu cateva capcane care pot altera calitatea relatiei si, daca
nu reusesti sa le depasesti, poti pune in pericol relatia cu persoana draga.

Una din capcanele tiparului evitant de atasament este evitarea apropierii fizice,
pe care nici nu o accepti, nici nu o oferi. In cuplu, partenerul care doreste
mangaiere poate fi considerat slab sau cu cerinte deosebite care nu pot fi satisfacute
usor.

Daca sunt satisfacute, acest lucru se intampla pentru o perioada scurta de timp, atat
cat rezisti tu sa oferi acea apropiere fizica. Problema este ca tu te simti bine fara prea
multa atentie, iar celalalt ar putea considera ca nu il iubesti, sau il iubesti mai putin.

Ceea ce poti face sa iesi din aceasta capcana este sa te obisnuiesti cu

afectiunea, prin a-ti lasa partenerul sa te mangaie sau sa te atinga atunci cand
doreste.

Apoi, treptat, apropie-te din cand in cand fizic de el si ofera-i atentia de care are
nevoie pentru a se simti iubit. Este extrem de benefic pentru amandoi si pentru relatia
voastra. Si este o ocazie sa darami o bariera si sa simti beneficiile apropierii fizice si
afective de cineva.

Pretul independentei
O alta capcana este ca nu suporti sa ti se controleze libertatea in niciun fel.
Autonomia ta este de o importanta colosala pentru tine si, de multe ori, actionezi pe
cont propriu in relatie.

Independenta poate duce la excluderea partenerului si anularea nevoilor lui.

Asta ar fi o relatie de genul singura in doi dar care nu te deranjeaza, intrucat
asa te simti tu confortabil intr-o relatie.

Aceasta capcana il poate face pe celalat sa creada ca nu tii cont de dorintele sau
nevoile lui. Tine minte ca o relatie este una in doi, in care amandoi decideti si
construiti un viitor. Incearca nu doar sa afli care sunt nevoile partenerului tau,
dar si sa tii cont de ele.

Comunicarea sentimentelor
O alta capcana este ca nu comunici ceea ce simti. poate pentru ca in familia ta nu se
vorbea despre lucruri de genul acesta. Una din calitatile unui barbat este sa o
protejeze pe partenera sa, sa ii fie alaturi si sa o sustina.

Pentru ca nu ii oferi posibilitatea sa iti fie alaturi atunci cand ai o perioada

dificila, el poate crede ca nu ai nevoie de el.

Se poate gandi ca ai secrete sau ca nu esti suficient de deschisa fata de el, desi
relatia voastra ar fi ajuns, teoretic, la acel nivel.

Astfel, te privezi atat pe tine de adevarata intimitate si apropiere in relatie, cat si

pe el. Pentru a iesi din aceasta capcana, este important sa comunici cu
partenerul tau despre problemele si emotiile tale.

Chiar daca iti este greu, a vorbi despre ceea ce simti nu te face o persoana mai
slaba, ci din contra. Sa iti descoperi si accepti vulnerabilitatea este o dovada de
putere.

Iti trebuie mult curaj sa te arati vulnerabila in fata partenerului tau, dar cu el esti
in siguranta. Facand acest lucru, lasi relatia sa creasca si, mai ales, ii acorzi
sansa partenerului tau sa iti fie alaturi.

Atasamentul evitant al partenerului

Daca esti intr-o relatie cu un partener cu atasament evitant, ceea ce poti face este sa
fii acolo pentru el si sa il sustii cu rabdare.

Daca alegi sa ramai in relatie cu el, aminteste-ti ca experienta lui de viata l-a
invatat ca este mai in siguranta sa fie distant decat afectuos. Arata-i ca il
intelegi si ca se poate baza pe tine.

Este important sa ii arati intelegere, si in acelasi timp sa nu uiti de propriile nevoi.

Comunica deschis atunci cand simti ca nu primesti ceea ce ai nevoie.

Oferindu-i posibilitatea sa aiba si o altfel de experienta, una pozitiva prin care

poate vedea ca esti de incredere, cu timpul, se va deschide treptat, iar relatia
voastra va deveni mai satisfacatoare pentru amandoi.

De Valentina Dragomir, psihoterapeut integrativ, Bucuresti

www.psihosensus.eu/ro

Mic ghid de identificare a stilurilor de

atasament
Te-ai intrebat deseori ce tip de atasament ai tu sau iubitul tau? Iata
cateva repere pentru a contura o imagine a stilului predominant.
Stiluri de atasament
Cel mai dezirabil stil de atasament este cel securizant. Dar cum multi dintre noi
ducem propriile batalii interioare, se poate ca acesta, in forma pura, sa fie mai
rar intalnit.

Chiar si cei care se auto-evalueaza ca avandu-l pot identifica momente cand trec de
alta parte a baricadei. Majoritatea poate combina trasaturi, ramanand in echilibru,
chiar si asa.

Totusi, persoane in a caror comportare regasim prea multe indicii care sa ii

catalogheze drept anxiosi in relationare sau evitanti, se poate sa nu ne fie cele
mai potrivite.

Atasamentul securizant
Aici se incadreaza aceia care se apropie cu usurinta de alti oameni, care se simt
confortabil in situatiile in care depind de cineva, precum si in cele in care altcineva
depinde de ei.

Totodata, nu se tem de singuratate si nu sunt panicati de eventualitatea unor

respingeri. Intre trasaturile de baza ale acestor persoane regasim, in primul
rand, inteligenta emotionala.

Sunt persoane capabile sa isi exprime corect emotiile si sa isi structureze

sentimentele constructiv. Ele sunt capabile de intimitate profunda si sanatoasa, asa
cum, in egala masura, pot trasa limite corespunzatoare si potrivite atunci cand este
cazul.

Au o viziune pozitiva asupra relatiilor si interactiunilor cu ceilalti fiind deopotriva

capabili sa fie singuri. Atunci cand apar diferente de opinie, o persoana cu un stil
de atasament securizant va sti sa discute problema fara a simti nevoia sa isi
atace interlocutorul.

In momentul in care trec printr-o despartire, vor simti toate etapele acesteia, de la
durere la depasire constructiva, fara sentimente si comportamente extreme. Sunt
capabili sa inteleaga si sa accepte despartirile si, totodata, sa mearga mai
departe.

Atasament de tip anxios

Persoanele care se apropie emotional un pic prea mult, fiind totodata lezate de lipsa
de raspuns pe masura din partea celorlalti, se incadreaza in acest stil.
Le este teama de singuratate si de respingere din partea celor din jur. Totodata, sunt
preocupati ca iubirea pe care o daruiesc nu este reciproca in egala masura.

Astfel de persoane vor simti nesigurante in toate relatiile pe care le au fie ca

sunt de munca, prietenie sau romantice.

De multe ori, factorii care le declanseaza anxietatea sunt mai mult imaginari, porniti
dintr-o analiza in exces a faptelor, teama de pierdere si abandon.

Sunt persoane cu tendinte obsesive, geloase, posesive, care pot manifesta

dorinta de a-i controla pe cei din jur. Au impresia ca doar pastrand totul sub
control pot mentine o relatie.

Tind uneori sa devina manipulative. Nevoia lor de iubire trebuie adresata prin dovezi
permanente. Lipsa acestora duce la idei de devalorizare si subapreciere a propriei
persoane.

Cauta in permanenta atat atentia cat si validarea celor din jur. In mod absurd,
zbuciumul interior le va predispune catre relatii agitate, in care se vor simti mai
confortabil decat in cele calme.

In istoricul lor personal, probabil numeroase relatii ar fi catalogate drept

tumultoase. In egala masura le este teama de singuratate si cad prada depresiei
atunci cand trebuie sa se descurce singure.

Atasament evitant
Acesta poate fi unul care impune distanta si caruia ii lipseste conexiunea emotionala
sau unul temator, care din prea multa precautie evita sa se implice in vreun fel.

In cazul primului subtip, persoana se simte confortabil si in absenta unei

legaturi emotionale, fiind mai in largul ei atunci cand este independenta, nu
depinde de nimeni si nici altii de ea.

Creeaza in permanenta impresia ca isi este de ajuns siesi, evita intimitatea care duce
la expunere si vulnerabilitate, are alte prioritati in viata decat romantismul, iar atunci
cand este intr-o relatie tinde sa isi excluda partenerul din diferite activitati.

In cuplu cu o astfel de persoana vei simti in permanenta ca joci un rol secundar, asta
daca nu uita de tine de tot. Exista astfel probleme in asumarea responsabilitatilor,
implicare intr-o relatie, cu manifestari fie de narcisism, fie pasiv-agresive.

Dorinta de a te apropia de o astfel de persoana poate fi vazuta ca o intruziune,

iar ea se va retrage rapid.

Cel de-al doilea subtip caracterizeaza acele persoane care isi doresc apropierea
emotionala, dar au dificultati in a depinde de altii si a avea incredere in acestia.
Teama de a nu fi raniti este cea care ii impiedica sa se dedice unei relatii.
Astfel de trairi isi pot avea sursa in copilarie, cand au trait abandonul sau au
suferit o pierdere marcanta.

Exista mult conflict la nivel interior, tocmai datorita acestei lupte intre dorinta de
apropiere si frica de a face acest pas.

Ajung astfel sa aiba putine relatii semnificative, tinand pe toata lumea la o

distanta sigura.

Cum remediem un stil de atasament

anxios
stil de atasament deficitar actioneaza impotriva noastra, sabotandu-
ne astfel toate reatiile. Iata cum putem corecta un atasament de tip
anxios.
Ce este atasamentul?
Atasamentul reprezinta acea legatura puternica si specifica, de natura
emotionala si relationala, care se instaureaza intre doua persoane si ale carei
radacini pot fi gasite in relatia formata intre mama si copil inca din primele
momente ale vietii acestuia.

La inceputul vietii, a fi hranit este echivalent cu a fi iubit. Nevoile biologice legate de

hrana sunt prezente alaturi de alte necesitati fundamentale: de a fi iubit, hranit cu
dragoste, dorit si acceptat pentru ceea ce esti.

Copilul se ataseaza de adultul cu care a avut cel mai intens contact in primele luni de
viata si la care a gasit sprijin, aparare si linistire atunci cand s-a aflat intr-o situatie de
pericol.

J. Holmes spune ca teoria atasamentului este o teorie spatiala cand sunt aproape
de cei pe care ii iubesc ma simt bine, cand sunt departe ma simt singur, anxios si
trist.

Atasament inseamna, in esenta, apropierea preferentiala, dezinteresata si

partial inconstienta a unei persoane de o alta.

Daca relationarile noastre timpurii au fost problematice, este foarte probabil ca si cele
din viata de adult sa aiba elemente similare, sa urmeze acelasi tipar.
Tipul de atasament pe care un copil il va dezvolta de la nastere si pe tot parcursul
copilariei va depinde in mare masur de modul in care parintii sau alte figuri
parentale il trateaza.

Pe baza acestor interactiuni, se vor structura diferitele forme de atasament:

securizant sau sigur, anxios evitant, anxios ambivalent si dezorganizat.

Atasamentul anxios-evitant
Acesta se dezvolta atunci cand am avut parte de parinti distanti si se caracterizeaza
printr-o inhibitie activa a nevoilor de atasament ca un raspuns la refuzurile fizice si
emotionale venite din partea acestora.

In cazul copiilor cu tipar de atasament evitant au predominat figuri parentale

care nu au raspuns cererilor lor emotionale.

Acest tipar este rezultatul unei respingeri constante a copilului, ori de cate ori acesta
se apropie pentru a primi confort si protectie.

Datorita fricii de a nu fi iarasi deziluzionati, acesti copii vor avea tendinta de a-si
reprima nevoile si emotiile, vor incerca a se arata cat mai putin vulnerabili si in
nevoie.

De asemenea, copilul isi va construi propriile sale experiente, bazand-se doar

pe sine insusi, fara a astepta iubire sau ajutor de la altii, incercand sa fie
autosuficient chiar si n plan emotional, construindu-si astfel un sine fals sau o
personalitate narcisica.

Astfel vor aparea nesiguranta in explorarea lumii inconjuratoare, o perceptie a

separarii ca fiind previzibila, tendinta de evitare a relatiilor datorita fricii de
respingere si o aparenta incredere in sine.

De asemenea, putem avea sentimente pozitive despre sine si negative despre

ceilalti. Emotiile predominante vor fi cele de tristete si durere.

Acest tipar genereaza disconfort in intimitate si in relatiile de apropiere. Avand acest

stil de atasament, vom manifesta comportamente si atitudini conflictuale si
contradictorii, secventiale sau simultane.

Vorbim aici despre zambet asociat cu agresivitate, fericire ce alterneaza cu furie,

plans, iubire cu pedeapsa.

Atasamentul anxios-ambivalent
Acest stil genereaza incertitudine fata de disponibilitatea de atasament a persoanei
dragi si fata de ajutorul pe care l-am putea primi daca avem nevoie.
Din aceasta cauza, explorarea mediului va fi incerta, ezitanta, incarcata cu anxietate,
iar copilul va simti teama de separare. Copiii din aceast grupa se manifesta
tematori si dependenti de persoana de referinta.

Copilul ambivalent este greu de consolat, este in permanenta anxios fata de pozitia
mamei si pare prea coplesit pentru a putea explora.

Este in permanenta preocupat sa ghiceasca in ce stare se afla persoana de

incredere, care este dorinta si vointa acesteia pentru a se putea adapta
corespunzator. Acest lucru duce la o limitare a curiozitatii si a comportamentul
explorator al copilului.

Acest tipar de atasament este caracterizat de o figura parentala care in anumite

situatii este disponibila iar in altele nu, de asemenea de frecvente separari si uneori
chiar amenintari cu abandonul, folosite ca mijloace punitive si coercitive.

Acest stil de atasament se caracterizeaza prin nesiguranta in explorarea lumii

inconjuratoare, neliniste data de separari indelungate, teama de abandon,
neincredere in propriile capacitati si totodata mai multa incredere in capacitatile
altora. Emotia predominanta va fi vinovatia.

De asemenea, putem dezvolta sentimente negative despre sine si pozitive

despre ceilalti (eu am gresit, este vina mea si nu a lui).

Trairile se caracteriza prin incredere in persoana care protejeaza, dependenta de

aceasta persoana, iar in opozitie credinta ca desi eu nu valorez nimic, totusi cineva
ma iubeste. Drept urmare facem orice si ne putem in orice situatie ca sa pastram
acea persoana.

Comportamentele vor fi evitante, vom resimti teama in relatiile noi, o aparenta

lipsita a curiozitatii si vom avea o teama profunda de separare de cealalta
persoan protectoare.

Corectarea atasamentului anxios

Este mai usor sa cresti sanatos un copil decat sa repari un adult disfunctional. Mediul
familial in care se dezvolta copilul trebuie sa-i asigure acestuia o baza sigura de
dezvoltare, un context de viata securizant si sanatos, iubire, caldura, protectie,
sustinere si educare necesare fiecarei etape de dezvoltare.

Relatia trebuie sa aiba la baza acel acordaj afectiv, acea rezonanta pe aceeasi
lungime de unda afectiva dintre mama si copil ce-si va pune amprenta asupra
psihicului, personalitatii si afectivitatii copilului, si prin urmare si a adultului
care va deveni.

Totodata, reflectarea profunda asupra modului in care tiparele influenteaza prezentul,

modificarea atitudinii relationale precum si schimbarea afectelor la nivel cognitiv si
comportamental pot avea ca rezultat integrarea trecutului si prezentului intr-un tipar
de aceasta data functional.
Stilul de atasament anxios poate fi depasit in cadrul unei terapii. Psihoterapeutul va
prelua rolul persoanei de referinta, intr-un cadru securizant.

Procesul terapeutic furnizeaza o baza sigura de elaborare, favorizeaza

dezvoltarea acelei activitati reflexive care poate permite individului adult sa se
elibereze de mostenirea experientelor neplacute.

De Mirela Antonache Gheorghita, psiholog

Tel.: 0744.566.808