Sunteți pe pagina 1din 6

INVENTARIEREA MĂRFURILOR

INVENTARIEREA reprezintă un ansamblu de oparații prin care se constată


existența elemantelor de activ și pasiv, cantitativ și valoric. Inventarierea are ca scop
prezentare unei imagini fidele, clare a existenței tuturor elementelor patrimoniale, a
rezultatelor ecnomico-financiare .
Toate aceste operații se efectuează cu scopul evaluării mărfurilor inventariate și
punerii de acord a datelor contabile cu realitatea faptică constantă.

NECESITATEA INVENTARIERII

Necesitatea inventarierii se face în principal în două momente :


- în cursul exercițiul pentru controlul gestiunilor ;
- la închiderea exercițiului pentru stabilirea situației patrimoniale reale și în vederea
evaluării mărfurilor.
Inventarierea de control poate avea loc o dată sau de mai multe ori în cursul anului,
precum în următoarele situații :
 predarea- primirea gestiunilor
 indicii ale existentei plusurilor sau minusurilor în gestiune
 la cererea organelor de control
 în cazul comasării unor unități, a desfințării lor, a spargerii lor etc.
 în cazuri de forță majoră (calamități).
Inventarierea se efectuează pe baza unui plan de control gestionar, în care se prevăd
gestiunile nesupuse controlului, termenele și perioadele de executare.
Numărul de inventarieri se diferențiază între una și trei inventarieri pe an, la aceași
gestiune, în funcție de modalitatea de organizare a evidenței operative și a contabilității
analitice a mărfurilor, a formei de vânzare a lor etc.
Obiectul iventarierii poate fi reprezentat de :
 Mărfuri aflate în stoc în unitățile operative ale întreprinderii ;
 Mărfuri aflate la terți ;
 Mărfuri aflate în curs de aprovizionare ;
 Mărfuri aparținând altor persoane fizice sau juridice, primite în păstrare sau în
custodie, spre vânzare în comision etc .
Inventarierea se efectuează de o comisie numită în acest sens de către conducătorul
unității și formată din cel puțin două persoane. Din comisie nu pot face parte contabilul care
ține evidența gestiunii și gestionarul care are însă obligația să asiste la desfășurarea
inventarerii.
În cazul în care entitățile nu au nici un salariat, inventarul se efectuează de către
administrator.
În vederea bunei desfășurări a operațiunilor de inventariere, administratorul trebuie să
ia măsuri pentru crearea condițiilor corespondente de lucru comisiei de inventariere prin :
- organizarea depozitării bunurilor grupate pe sorto-tipo-dimensiuni, codificarea și
întocmirea etichetelor de raft
- participarea întregii comisii de inventariere la lucrările de inventar
- asigurarea personalului necesar pentru manipularea bunurilor care se inventariază,
respectiv pentru sortare, așezare, cântărire, măsurare, numărare.
- dotarea gestiunii cu aparate și instrumente adecvate și mijloace de identificare
(cataloage, mostre, sonde etc.)

ETAPELE DESFĂȘURĂRII INVENTARIERII

Fazele inventarierii sunt : pregătirea, desfășurarea și regularizarea deficiențelor de


inventar.
A) În faza de pregătire se emite Dispoziția de inventariere, care se înmânează comisiei.
Ea conține gestiunea ce urmează a se inventaria, componența comisiei, obiectul și perioada
inventarierii. Comisia oprește procesul circulației mărfurilor în cadrul gestiunii, verifică
aparatele de măsură și cere gestionarului gruparea separată a mărfurilor după apartenență,
vechime, starea în care se află etc.
Comisia apoi verifică ultimele documente de ieșire a mărfurilor și solicită
gestionarului o declarație de inventar în care acesta specifică dacă are în gestiune sau a
eliberat mărfuri fără documente, dacă a înregistrat toate documentele în evidența operativă,
dacă cunoaște existența unor plusuri sau minusuri în gestiune etc.
B) Desfășurarea inventarierii presupune constatarea faptică a mărfurilor și ambalajelor
existente în gestiune, prin măsurare, cântărire, numărare, în funcție de natura și
caracteristicile acestora. Stocurile stabilite se consemnează în Listele de inventariere
întocmite separat pentru mărfurile cu mișcare normală, lentă, nevandabile etc, aparținând
patrimoniului sau unor persoane străine. Listele se întocmesc în 3 exemplare, iar două se
preiau de comisie în vederea verificării și certificării inventarierii prețurilor unitare pentru
fiecare sortiment de marfă și apoi a evaluării stocurilor inventariate.
Se procedează apoi la totalizarea listelor de inventariere cu care ocazie se întocmește
o recapitulație a listelor.
C) În final se determină diferențele de inventar și cauzele care le-au generat și se
propun soluțiile de regularizare a diferențelor, încheindu-se un proces-verbal de inventariere
și control gestionar.

STABILIREA REZULTATELOR INVENTARIERII

Valorificarea inventarului se realizează prin punerea de acord a situației scriptice cu


situația faptică. Stabilirea rezultatelor inventarierii se face având la bază prevederile legii
contabilității 1982/1991.După terminarea operațiunilor de inventeriere se întocmește un
peoces verbal care trebuie să conțină in mod obligatoriu următoarele:
-data și locul întocmirii
-semnăturile persoanelor care au facut parte din comisia de inventariere
-gestiunea inventariată
-plusurile și minusurile constatate
-cauzele ce au dus la apariția lor
-propuneri pentru scoaterea din uz a obiectelor de inventar sau casare a unor stocuri

De asemenea sa mai întocmește un proces verbal în care se înscriu anumite


recomandări:
- propuneri pt punerea în circuit a stocurilor greu vandabile sau mișcare lentă
- scoaterea din uz a unor obiecte de inventar
- în trei zile propunerile din procesul verbal întocmit de comisia de inventariere se aduc
la cunoștința gestionarului care trebuia să ia măsurile respective.
Bunurile inventariate și constatate plusuri se înregistrează ca intrări în patrimoniu,iar
bunurile constatate minusuri se înregistrează ca ieșiri din partimoniu. În situația în care
minisurile se datorează persoanelor vinovate din incinta unității se pot imputa acestora.
Imputarea se face la valoarea de înlocuire a bunului respectiv și se întocmește în acest sens
documentul: Decizia de imputare

DECIZIA DE IMPUTARE

Valoarea de înlocuire se determină astfel:


- costul de achiziție al bunului respectiv la valoarea de piață în momentul în care s-a
constatat paguba
- taxa pe valoarea adaugată
- cheltuieli de treansport
- alte cheltuieli stabilite de unitate
Decizia de imputare se întocmește în doua s-au mai multe exemplare în funcție de
numarul de persoane vinovate și servește ca document de imputare, are titlu executoriu și se
arhivează la compartimentul financiar contabil. Lipsurile se pot datora și datorită unor
fenomene naturele, caz în care nu se impută ci se acordă scăzăminte. Scăzămintele se acordă
în anumite limite maxime stabilite prin hotărâri guvernamentale și sunt stabilite pentru
anumite sortimente de produse și în anumite perioade ale anului. Perisabilitățile sunt
scăzămintele normale ale anumitor mărfuri datorate unor fenomene naturale cum ar fi : uscate
(făină, zahăr), volatrizare (esențe), spargere (ouă). Perisabilitățile se acordă în anumite limite
dar nu mai mult decât minusurile înregistrate. Dacă se constată că pierderile se datorează
persoanelor vinovate se impută acestora la preț de achiziție+TVA, iar în cazul în care
pierderile se darorează fenomenelor naturale de mai sus atunci se trec pe cheltuieli. În situația
în care există gestiuni colective imputarea se face persoanelor vinovate, tinându-se cont de
salariul realizat pe ultimele trei luni și de numarul zilelor de prezență. Listele de inventar
împreună cu situația comparativă și un exemplar al procesului verbal de inventariere se trimit
pentru înregistrarea în contabilitatea financiară și de gestiune. În urma inventarierii se
compară stocul faptic cu cel scriptic.
Stocul faptic se găsește în listele de inventariere, iar stocul scriptic se determină
tinându-se cont de marfa existentă în prima zi a lunii la care se adaugă intrările și se scad
ieșirile. Deși inventarierea este o operație costisitoare, migăloasă, este o operație importantă
pentru determinarea situației reale a patrimoniuli. În situația în care există diferențe între
stocul faptic și cel scriptic în sensul că stocul faptic este mai mare decât stocul scriptic atunci
vor rezulta diferențe favorabile ce vor fi înregistrate în contabilitate ca plusuri.

LISTELE DE INVENTARIERE

Cuprind :

- imobilizări corporale prin identificarea fiecărui mijloc în parte


- lucrări de reparații capitale la clădiri, utilaje, instalații, mijloace de transport, prducție în
curs de excuție prin verificarea la fața locului al studiului fizic al acestor lucrări
- lichidele prin preluare de probe ce vor fi analizate în laborator pentru diferențiere
- fondul bibliotecar prin confundarea cărților din bibliotecă, etichetelor și registrelor
contabile
- creanțe prin verificarea și confirmarea acestora ,prin consultarea soldurilor creditoare și
debitoare ale clienților
- disponibilități în conturi la bănci prin confundarea soldurilor din extrasele de cont
emise de bancă cu cele existente în contabilitate
- disponibilități în lei și valută prin confruntarea soldurilor în registrul de casă
,numeralului existent, operație efectuată în ultima zi a fiecărui an
- bunurile depreciate s-au inutilizabile prin separarea acestuia de celelalte bunuri și
întocmirea de liste de inventariere
- formularea cu regim special prin ordonarea acestora având la bază codurile de
identificare și conformitatea cu fișa de magazie a formularelor cu regim special
- mărcile poștale prin evidențierea lor la valoarea nominală, excepție fac timbrele cu
valoare fiscală
- bunurile aflate asupra lucrătorilor(echipamente de lucru) prin întocmirea de liste
separate pentru fiecare persoană în parte
- bunuri cu grad mare de perisabilitate prin inventariere pentru a nu întarzia desfacerea
lor.
Bibliografie

1. Luminița Jalbă Contabilitate în comerț, Editura ProUniversitaria, București 2017.


2. http://contabilul.manager.ro/a/12041/plusuri-si-minusuri-la-inventarierea-marfurilor-
ce-note-contabile-facem.html