1.

SUCCESIUNEA METODICĂ DE ÎNVĂŢARE A CĂDERILOR (UKEMI)

- din culcat dorsal bătăi repetate pe saltea;

- acelaşi exerciţiu cu săltarea bazinului şi a capului (bărbia în piept)

- din aşezat, rulări repetate pe spate şi revenire;

- acelaşi exerciţiu, bătând cu palmele în saltea;

- din ghemuit rulare pe spate fără bătaie şi apoi cu bătaie în saltea;

- din ghemuit, ducerea unui picior prin lateral şi rulare pe partea externă a gambei, coapsei,
pe şold şi trunchi;

- acelaşi exerciţiu din stând depărtat cu picioarele semiflexate ;

- rostogolire înainte-lateral ca bătaie, fără ridicare ;

- din ghemuit cădere înapoi cu săritură;

- acelaşi exerciţiu din stând depărtat cu picioarele semiflexate ;

- diferite căderi cu sprijinul partenerului ;

- căderi în condiţii concrete de aruncare .

2.DE-ASHI-BARAI (măturarea piciorului care înaintează)

a) Descrierea procedeului tehnic Este un procedeu care se efectuează cu ajutorul unui picior
şi se bazează pe o poziţie naturală a corpului, fapt care permite luptătorului să acţioneze în
viteză la momentul potrivit. Priza este clasică, cu menţiunea că atacantul (Tori) va apuca
mâneca dreaptă a oponentului (Uke) deasupra cotului. Pentru a executa acest procedeu,
trebuie la început să-l obligăm pe oponent prin tracţiune de mâneca dreaptă să înainteze cu
piciorul de aceeaşi parte, care, în momentul în care va atinge cu călcâiul drept solul (înainte
să cadă centrul de greutate asupra lui), va fi măturat spre înainte şi puţin spre exterior din
zona gleznei în regiunea maleolei externe .

SUCCESINEA METODICĂ DE ÎNVĂŢARE A PROCEDEULUI DE–ASHI-BARAI

- balans lateral din exterior spre interior, alternativ cu piciorul stâng şi drept, simulând lovirea
cu talpa;

- acelaşi exerciţiu, împingând înainte şoldul, corespunzător piciorului care balansează;

- sincronizarea mişcărilor de balans ale picioarelor cu acţiunile de dezechilibrare;

- ,,măturarea” piciorului avansat al unui partener care stă pe loc;

- acelaşi exerciţiu, partenerul păşind spre înainte. Se urmăreşte momentul oportun;

- dezechilibrarea partenerului o dată cu simularea ,,măturării”;

- execuţia sincronizată a ,,măturării” şi dezechilibrării, fără aruncare;

- execuţii repetate ale procedeului cu partener pasiv şi semiactiv.

Indicaţii metodice:

O dată cu acţiunea piciorului stâng asupra gleznei oponentului, atacantul, pentru a accentua
viteza căderii, va executa o tracţiune bruscă cu mâna stângă în jos spre stânga –înapoi.

3.UKI-GOSHI (aruncarea peste şold)

Descrierea procedeului tehnic

Este un procedeu de bază, care va servi pentru învăţarea numeroaselor tehnici de şold. Ambii
luptătorii se află în poziţie naturală, cu picioarele pe aceeaşi linie. Tori înaintează cu piciorul
drept în apropierea piciorului drept al lui Uke, apoi pivotând spre stânga pe vârful stâng puţin
în exteriorul piciorului stâng al lui Uke. O dată cu această acţiune a picioarelor, părăsind
reverul stâng al lui Uke, Tori introduce braţul drept pe sub axila stângă a adversarului,
cuprinzându-i spatele la nivelul centurii. În continuare atacantul cu ajutorul braţului drept,
printr-o mişcare de rotaţie spre stânga şi tracţiune puternică a braţului stâng în direcţia
şoldului stâng, aruncă oponentul cu spatele pe saltea

SUCCESIUNEA METODICĂ DE ÎNVĂŢARE A PROCEDEULUI UKI-GOSHI

- execuţia pivotării (Tai-Sabaki) fără partener;

- execuţia pivotării şi dezechilibrării fără partener;

- execuţia integrală a aruncării peste şold fără partener;

- execuţia dezechilibrării şi a pasului înainte lateral cu piciorul drept, cu prize asupra

partenerului;

- execuţia integrală a aruncării de pe loc şi din mişcare cu partenerul semiactiv.

Indicaţii metodice:

În competiţii de cele mai multe ori acest procedeu se efectuează din deplasare, când
oponentul înaintează cu piciorul stâng sau drept. Dezechilibrarea oponentului se face înainte
pe ambele picioare.
 4.IPPON–SEOI–NAGE (aruncarea peste umăr)

Descriere procedeului tehnic:

Este considerat unul dintre cele mai eficace procedee tehnice, chiar contra unui adversar mai
înalt şi mai greu atunci când este executat corect şi cu maximum de viteză. Acest procedeu
face parte din tehnica aruncărilor cu ajutorul braţelor (TE-WAZA). Ambii luptători se află în
poziţie statică naturală (SHIZEN-TAI). Atacantul (Tori) efectuează o tracţiune cu ambele
braţe pentru a dezechilibra oponentul (Uke) înainte şi piciorul drept al acestuia. Imediat,
atacantul (Tori) pivotează pe piciorul drept, se întoarce spre stânga şi duce piciorul stâng în
faţa şi în interiorul piciorului stâng al adversarului. În timpul întoarcerii corpului spre stânga,
atacantul (Tori) părăseşte reverul drept al oponentului (Uke) şi trece braţul drept sub axila
dreaptă a acestuia, apucându-l cu mâna de umărul drept. Această fază este însoţită de o
uşoară flexie a genunchilor şi de stabilirea unui contact cât mai strâns cu pieptul şi
abdomenul oponentului (Uke) prin tracţiunea efectuată de braţul stâng în direcţia şoldului
stâng. Faza finală se execută prin conjugarea tracţiunii braţelor cu întinderea genunchilor şi
aplecarea bruscă a trunchiului înainte.

SUCCESIUNEA METODICĂ DE ÎNVĂŢARE A PROCEDEULUI TEHNIC IPPON-

SEOI-NAGE

- dezechilibrarea lui Uke prin tracţiune cu ambele braţe o dată cu începerea pivotării;

- acelaşi exerciţiu o dată cu eliberarea prizei de kiminou cu mâna dreaptă şi fixarea braţului
drept a lui Uke;

- dezechilibrarea, intrarea şi săltarea lui Uke de pe saltea prin întinderea picioarelor;

- execuţia integrală a procedeului cu partener pasiv de pe loc şi din deplasare.

Bibliografie:

Ana Maria Pop – “Judo –Indrumar metodic”, Editura Fundatiei Roamnia de Maine, 2005.