Manual Elevi

Nina Uzicov
Valentina Olaru
„AM DREPTUL SĂ-MI CUNOSC DREPTURILE”
File de Manual pentru elevi

Clasa 7-8
Elaborat de Amnesty International Moldova
Cuvînt înainte
„O călătorie de o mie de kilometri

începe întotdeauna cu un singur pas”
( Lao Tse)
Dragi elevi, manualul de faţă vă îndeamnă să faceţi primul pas în lumea drepturilor
voastre – Drepturilor Omului. Copiii trebuie să beneficieze de drepturile generale ale
omului, de care beneficiem cu toţii încă din momentul naşterii. Drepturile omului înseamnă
că autorităţile oricărui stat sunt obligate să-i trateze pe toţi oamenii în mod egal, respectînd
demnitatea lor umană. Noi suntem membri ai unei societăţi democratice, noi constituim
ţara şi alegem reprezentanţii puterii sau singuri devenim reprezentanţii puterii. În această
ordine de idei este bine să învăţăm să-i tratăm pe ceilalţi aşa cum ne-ar plăcea să fim noi
trataţi, şi anume cu demnitate, respect, egalitate şi dreptate. Drepturile omului se aplică fără
deosebire de cetăţenie, naţionalitate, rasă, etnie, limbă, sex, abilităţi sau orice alt statut.
Copiii diferă de adulţi. Ei sunt vulnerabili, trebuie să se joace, sunt în proces de
dezvoltare şi au nevoie de o oarecare autonomie. De aceea ei au nevoie de drepturi proprii,
cu caracter special. Interesul pentru drepturile copilului, ca un drept al omului, a apărut
încă în a doua jumătate a secolului al XIX- lea, cînd a luat naştere prima mişcare
preocupată de aspecte referitoare la dezvoltarea copilului, care pleda pentru protecţia
copilului împotriva neglijării, exploatării şi a violenţei. După Primul Război Mondial,
ideea drepturilor copilului a captat pentru prima dată atenţia lumii. Au fost adoptate un şir
de acte normative care aveau drept scop protecţia drepturilor copiilor. Spre sfîrşitul anilor
60 ai sec. XX, s-a pus acccentul pe ideea drepturilor de participare ale copilului. Mai mulţi
lideri de opinie au susţinut că şi copiii au competenţele necesare pentru a lua decizii în
privinţa problemelor importante din viaţa lor şi deaceea trebuie să participe la luarea acesor
decizii.
Punctul culminant al acestei mişcări a fost adoptarea la 20 noiembrie 1989 a
Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului, unde au fost înscrise toate drepturile
copiilor ce trebuie protejate şi promovate. Toţi oamenii ce şi-au adus aportul la acest mare
succes de-a lungul timpului, au lucrat pentru tine şi pentru toţi copiii din lume. Noi îţi
dorim curaj şi perseverenţă în studiul ce urmează şi îţi spunem că Ai dreptul să-ţi cunoşti
drepturile!
Amnesty International Moldova
2
Cum a apărut această carte?
Dragi elevi! Deoarece autoarele acestui manual şi-au dorit foarte mult, ca această
carte să fie interesantă şi pe înţelesul vostru, calea apariţiei ei a fost îndelungată. Această
cale poate fi divizată în cîteva etape.
Prima etapă derulează în ianuarie 2006 şi se termină în luna august al aceluiaşi an.
Esenţa acestei etape a fost de a experimenta unele materiale, care mai tîrziu au constituit
baza manualului respectiv. Pentru a ne convinge, că ele sunt atractive pentru elevi, am
propus materialele respective unor grupuri de elevi din satele şi oraşele republicii noastre.
În urma unui concurs riguros au fost selectate cinci grupuri de elevi din următoarele
localităţi: Chişinău (Liceul Teoretic „Ion Creangă‖, Liceul Teoretic „Lucian Blaga‖), Bălţi
(Liceul Teoretic „Mihai Eminescu‖), Hînceşti (Liceul Teoretic „Mihail Sadoveanu‖),
Ermoclia (Liceul Teoretic „ Ion Creangă‖ ). Fiecare grup era format din cincisprezece
elevi. În afară de aceasta la fiecare întîlnire cu aceşti elevi mai veneau şi cinci profesori cu
rolul de observator.
În perioada lunilor ianuarie-mai 2006 au fost organizate cîte cinci întîlniri- training-
uri cu aceste grupuri. Obiectivul principal a acestor trainiguri a fost să realizăm unele lecţii
model, să observăm reacţia elevilor şi a profesorilor-observatori vis-a-vis de materialele
propuse. La finele fiecărei întîlniri de acest fel elevii şi profesorii-observatori îşi exprimau
propria opinie în chestionarele speciale, unde făceau referinţe la calitatea textelor propuse,
modalitatea de predare a lor, utilitatea acestor materiale pentru viaţa lor cotidiană. Elevii şi
profesorii, participanţi la această primă etapă, au fost foarte receptivi şi activi, au făcut o
mulţime de sugestii constructive, care ne-au ajutat enorm de mult în elaborarea
materialelor respective. Profităm de ocazie şi le mulţumim acestor elevi şi profesori pentru
contribuţia substanţială pe care ne-au acordat-o. Graţie acestor sugestii, materialele,
elaborate iniţial, au fost modificate şi îmbunătăţite.
După o analiză riguroasă a tuturor sugestiilor, parvenite de la elevi şi profesorii-
observatori, am reuşit să purcedem la elaborarea variantei iniţiale a manualului respectiv.
La momentul, cînd varianta iniţială a fost finisată, am hotărît s-o prezentăm grupului de
profesori, care au fost în rolul de observatori la trainig-urile anterioare. În acest scop în
luna august 2006 la Vadul-lui-Vodă, a fost organizată o şcoală de vară. Această şcoală de
vară de fapt însemna sfîrşitul primei etape a elaborării manualului pe care îl ţineţi acum în
mînă şi pregătirea pentru etapa a doua, care a constat în pilotarea acestui manual în douzeci
de şcoli ale republicii noastre.
Astfel cea de-a doua etapă a elaborării manualului respectiv se include perfect, din
punct de vedere cronologic, în anul de studiu 2006-2007. Elevii a douăzeci de clase din
Chişinău, Soroca, Bălţi, Talmaza, Taraclia, Leuşeni, Boldureşti, Călăraşi, Ermoclia,
Olăneşti, Ecaterinovca, în fiecare săptămînă realizau ore conform materialelor elaborate.
Din nou în chestionare speciale atît elevii, cît şi profesorii, care realizau aceste ore îşi
exprimau propria opinie faţă de calitatea, eficienţa şi utilitatea materialelor elaborate. La
finele fiecărei luni ne întîlneam cu profesorii, care au predat cursul dat, pentru a colecta
aceste sugestii şi pentru a analiza mersul lucrurilor.
În urma acestor analize în fiecare temă au parvenit numeroase schimbări, care au
îmbunătăţit conţinuturile. Ne-am îngrijit să vizităm elevii la ore pentru a vedea real, cum
evoluează lucrurile. Ne-a bucurat extrem de mult faptul, că elevii respectivi conştientizau
3
faptul, că de ei depinde în mare măsură calitatea produsului final. Le mulţumim din suflet
lor şi profesorilor, care au contribuit eficient la perfecţionarea materialelor respective.
Dragi elevi! Ţineţi în mîină o carte, care întruneşte munca, perseverenţa, energia şi
receptivitatea a sute de oameni. Acest lucru o face să fie valoroasă. Dar valoarea ei va
creşte înzecit, dacă ea va fi studiată, dacă ea va contribui la educaţia elevilor în spiritul
valorilor general-umane, dacă va fi un instrument adecvat pentru cunoaşterea, protecţia şi
promovarea Drepturilor Omului.
Dragi elevi şi profesori! Autorii acestui manual sunt conştienţi de faptul, că el poate
fi perfecţionat în continuare. Rămînem deschişi la toate sugestiile voastre cu referinţă la
manualul respectiv, pe care le aşteptăm pe adresa:
Amnesty International Moldova,
C.P.-209, MD 2012,
mun. Chişinău, Republica Moldova.
Cu adînc respect şi dragoste autoarele.
4
Notă explicativă pentru elevi

Manualul de faţă prezintă un suport didactic important în realizarea obiectivelor de
referinţă a cursului „ Am dreptul să-mi cunosc drepturile‖. Manualul nu pretinde să
epuizeze toate aspectele în domeniul Drepturilor Omului, dar îşi propune ca prin temele
prezentate să promoveze o atitudine serioasă faţă de acest subiect, avînd în prim-plan
formarea unui comportament relevant unei societăţi democratice.
Mesajul pe care încearcă să-l transmită acest manual este că fiecare elev poate
să respecte şi să protejeze drepturile la şcoală şi în cadrul comunităţii, ceea ce înseamnă a
pleda pentru Drepturile Omului. În general, se poate spune că acest curs cu privire la
drepturile omului reprezintă sprijinul acordat vouă copiilor pentru a înţelege drepturile
omului şi rolul autorităţilor statale în asigurarea lor.
Subiectele cu privire la drepturile omului din acest manual vă oferă aptitudinile,
cunoştinţele şi atitudinile de care aveţi nevoie pentru a contribui la o lume fără încălcări
ale drepturilor omului.
Aptitudinile includ ascultarea celorlalţi, analiza, cooperarea, comunicarea,
soluţionarea problemelor şi cercetarea situaţiei de fapt. Aceste aptitudini ne ajută să
analizăm lumea înconjurătoare; să înţelegem că Drepturile Omului sunt o modalitate de a
îmbunătăţi viaţa; să acţionăm pentru protecţia Drepturilor Omului.
Cunoştinţele despre existenţa documentelor referitoare la drepturile omului şi
conţinutul acestora, despre faptul că drepturile sunt universal aplicabile tuturor fiinţelor
umane şi sunt inalienabile, precum şi despre consecinţele încălcării drepturilor omului, ne
ajută să protejăm propriile drepturi şi drepturile altora.
Dobîndirea de aptitudini şi cunoştinţe va conduce la atitudini, care decurg din
conştientizarea mai multor lucruri: că drepturile omului sunt importante, că demnitatea
umană este înnăscută şi că, întotdeauna, cooperarea este mai bună decît conflictul, că
suntem responsabili pentru acţiunile noastre şi că putem îmbunătăţi lumea în care trăim.
Dispunând de aceste aptitudini, cunoştinţe şi atitudini, veţi fi pregătiţi pentru o viaţă
responsabilă într-o societate liberă şi democratică.
5
Subiectele de studiu ale manualului sunt structurate în 4 module:
MODULUL I. CE ÎNSEAMNĂ DREPTURILE OMULUI?

MODULUL II. DREPTURILE COPILULUI CA DREPTURI ALE OMULUI .
MODULUL III. DIVERSITATE ŞI TOLERANŢĂ.
MODULUL IV. ACŢIONEZ PENTRU A PROMOVA ŞI PROTEJA DREPTURILE
OMULUI.
Fiecare din aceste module se finisează cu o lecţie de sinteză şi evaluare, care are drept scop
consolidarea aptitudinilor, cunoştinţelor şi atitudinilor formate pe parcursul studierii
modulului respectiv.
La rîndul său fiecare temă îmbină două componente esenţiale:
a) Textul temei, care vine să clarifice conceptele de bază ale subiectului şi să
evoce pentru un studiu continuu;
b) Laboratorul competenţelor care este predestinat pentru a extinde cunoştinţele
şi a dezvolta abilităţile necesare pentru formarea unui comportament în
spiritul Drepturilor Omului.
Laboratorul competenţelor poate fi de ajutor în explorarea în profunzime a subiectului
abordat, trecînd treptat prin toate etapele cognitive. Aceste etape sunt structurate în
următoarele compartimente ale laboratorului:
Informează-te – propune sarcini pentru studierea textului şi documentarea

cu actele normative relevante.
Interpretează - ajută să explicaţi şi să vă verificaţi înţelegerea corectă a

mesajului transmis.
Realizează - vă îndeamnă să puneţi în aplicare cunoştinţele acumulate.
Analizează - vă propune să cugetaţi profund, să analizaţi şi să comparaţi

diverse aspecte ale subiectului studiat.
Apreciază – în final veţi putea formula judecăţi de valoare în baza celor

studiate.
Deasemeni, în manual sunt prezente două compartimente: Personalităţi şi resurse
web , care sunt un stimulent spre lărgirea orizontului în lumea mare a Drepturilor
Omului. Temele sunt asistate şi de alte compartimente ale manualului: Studii de caz,
Bunele practici, Dicţionar şi Acte normative în domeniul Drepturilor Omului. Toate aceste
compartimente vin în ajutor pentru a facilita procesul de descoperire a conceptului de
Drepturile Omului.
Considerăm, că fiecare elev, ce va studia în baza acestui manual, va deveni un
adevărat promotor al drepturilor omului şi îşi va asuma misiunea de a transmite mai
departe experienţa acumulată.
6
Modulul I. Ce înseamnă Drepturile Omului ?
Tema 1. INTRODUCERE
Motto: Pe cînd celelalte fiinţe privesc aplecate la
pămînt, zeul a dat omului faţa în sus şi i-a
poruncit să privească cerul şi să-şi ridice
ochii spre stele.
(Ovidiu, Met.,1, 84 sq)
Astăzi deschizi uşa în Lumea Drepturilor. Această Lume este a ta, deoarece tu eşti
Om, iar Drepturile sunt ale tuturor oamenilor.
Dacă vei privi atent în jur vei observa, că oamenii sunt foarte diferiţi: mici şi mari,
puternici şi slabi, bărbaţi şi femei, albi şi negri, tineri şi bătrîni, maturi şi copii. Dar, noi toţi
suntem locuitori ai planetei Pămînt, pe care trebuie să convieţuim în pace şi bună
înţelegere.
Toţi oamenii iubesc şi apreciază libertatea - posibilitatea de a face ce doreşti. Cum să
facem aşa ca realizîndu-ne propriile dorinţe să nu încălcăm liniştea şi pacea altora? Cum să
facem aşa ca comunitatea umană să nu se asemene unei jungle, unde cel puternic este
întotdeauna drept, iar cel mic şi slab este tot timpul nedreptăţit?
Pentru ca acest lucru să nu se întîmple oamenii după experienţe de milenii, s-au
învăţat să-şi reglementeze relaţiile prin intermediul legilor, regulilor obligatorii pentru toţi.
Astăzi omenirea posedă o mulţime impresionantă de documente menite să protejeze
Drepturile Omului. Dar, din păcate, simpla existenţă a legislaţiei în domeniu nu garantează
apărarea Drepturilor Omului. De ce este neapărat nevoie, ce trebuie să se întîmple, pentru
ca respectarea Drepturilor Omului să devină realitate pentru toţi şi pretutindeni?
Nu vrem să-ţi creezi iluzia, că studiind această carte vei găsi soluţii pentru diverse
cazuri din viaţă. Acest lucru este imposibil, deoarece viaţa este complexă, iar cazuri
absolut identice nu există.
Şi totuşi, dacă vei studia acest manual, vei realiza sarcinile, oferite pe paginile lui, te
vei bucura de numeroase achiziţii. Manualul respectiv îţi va permite să:
 faci cunoştinţă cu Drepturile Omului, evoluţia Drepturilor Omului, cu istoricul şi
perspectivele lor;
 analizezi specificul Drepturilor Copilului ca Drepturile Omului;
 aplici anumite modele, pentru soluţionarea unor cazuri, similare celor reale;
 evaluezi conştient importanţa cunoaşterii, promovării şi protejării Drepturilor Omului
pentru dezvoltarea şi prosperarea proprie, pentru o convieţuire paşnică şi armonioasă cu
semenii tăi, precum şi pentru o pace trainică în întreaga Lume;
 formezi o motivaţie persistentă pentru cunoaşterea, promovarea şi apărarea Drepturilor
Omului prin acţiuni concrete.
7
Laboratorul competenţelor
Informează-te
1. Citeşte cu atenţie textul de mai sus. Parcurge cartea pînă la sfîrşit pentru a face
cunoştinţă cu subiectele ce le vei studia.
Interpretează
2. Comentează motto-ul lecţiei şi explică în ce constă menirea omului pe pămînt.
Realizează
3. Încearcă să reprezinţi Lumea Drepturilor, dictată de propria imaginaţie (printr-un vers,

simbol, schemă, desen etc.).
Analizează
4. Selectează dintre achiziţiile oferite de manual una pe care o consideri cea mai importantă
pentru tine.
Apreciază
5. Discută despre lecţia introductivă cu părinţii. Află care este opinia lor despre studierea
Drepturilor Omului în şcoală. Prezintă colegilor propriile concluzii .
www.un.org
www.coe.int
8
Tema 2: ACESTA SUNT EU – OMUL
Motto: Omul este o trestie cugetătoare…

(Pascal)
Cine sunt eu? Fiecare dintre noi şi-a pus această întrebare măcar o singură dată. Dar
pentru a găsi răspuns la această întrebare simplă, la prima vedere, trebuie să răspundem
inevitabil la una mult mai complexă - Cine este Omul? Dacă vom întreba un biolog, el ne
va răspunde, că este o fiinţă din clasa mamiferelor, o fiinţă superioară, deoarece, este
înzestrată cu cuget. Un ecleziast ne va spune, că Omul este creaţia iubită al lui Dumnezeu.
Un sociolog va analiza activitatea utilă a omului în cadrul comunităţii, conform căreia îl
va plasa într-un grup anumit de oameni. Toate aceste aprecieri vor fi corecte, dar nu şi
suficiente. Este cert faptul, că mai există o sumedenie întreagă de definiţii, care satisfac
prea puţine minţi.
Tu, la vîrsta ta fragedă, încercînd să găseşti răspuns la această întrebare, vei fi în
căutarea propriei identităţi. Poţi să-i întrebi pe părinţi, pe cei mai apropiaţi prieteni, ce
impresie au ei despre tine, ce cred despre capacităţile tale fizice şi intelectuale.
Astăzi, poate, tu încă nu poţi da o definiţie concludentă a Omului, dar ai o
reprezentare clară a unui model imaginar, căruia ai dori să-i semeni. Eşti la vîrsta, cînd
virtual uşor intri în rolul unui superman, în locul actorului preferat sau în rolul de
fotomodel în locul vedetei adorabile. De ce te vezi neapărat puternic, chipeş, receptiv la
nevoile altora? Fiindcă Omul are nevoie de sentimente şi trăiri frumoase, Omul se poate
dezvolta doar în atmosferă de dragoste, armonie şi pace. Omul, crescînd în condiţii
favorabile, însuşeşte valorile general-umane: Binele, Frumosul, Dragostea, Dumnezeu,
Dreptatea şi singur devine un făuritor de Bine si Frumos.
Între valorile general-umane şi Drepturile Omului există o interdependenţă directă.
Drepturile Omului sunt create de oameni, iar experienţa istorică a demonstrat că omenirea
poate să progreseze, doar în condiţii de pace şi bună înţelegere.
Să încercăm în baza celor expuse mai sus să formulăm definiţia noastră în felul
următor: Omul este o fiinţă socială, care convieţuieşte cu semenii săi în baza valorilor
general-umane.
9
Informează-te
1. Găseşte trei idei, pe care le consideri esenţiale pentru acest text.
Interpretează
2. Interpretează cuvintele lui Sofocle „Multe lucruri măreţe sunt pe lume, dar nimic mai
măreţ ca omul‖.
Realizează
3. Scrie în caietul de lucru cinci calificative, care ar putea să-l definească cel mai bine pe
Om. Argumentează-ţi opinia.
Analizează
4. Analizează textul şi încearcă să formulezi definiţia proprie a Omului.
5. Compară motto-ul lecţiei cu cuvintele lui Sofocle şi formulează o concluzie.
Apreciază
“Imaginaţi-vă că descoperiţi o ţară nouă, unde nimeni nu a locuit niciodată şi unde nu

există nici legi, nici reglementări. Voi şi grupa voastră sunteţi colonizatorii acestui nou
pământ. Nu ştiţi ce statut veţi avea în noua ţară”.
6. În mod individual, fiecare elev scrieţi o listă de trei drepturi care, după părerea voastră,
trebuie să fie garantate pentru toată lumea din această nouă ţară.
Discutaţi apoi în grup şi selectaţi 10 drepturi fundamentale pentru această ţară. Propuneţi
un nume pentru ţară.
www.didactic.ro
www.roportal.ro
www.antropologia.ro
10
Tema 3: DEMNITATEA UMANĂ - PROPRIETATE INDISPENSABILĂ A
FIECĂRUI OM
Motto: Dă-ţi seama că eşti om şi adu-ţi
aminte mereu de aceasta.
(Philemon)
Conţinutul temei precedente ne aduce la ideea, că Drepturile Omului se bazează pe
valori, care îşi au provenienţa în cele mai vechi religii şi filosofii. Dar în vîrful acestei
piramide stau două valori-cheie: demnitatea umană şi egalitatea. Drepturile Omului includ
acele componente obligatorii, care îi asigură Omului o viaţă demnă. Egalitatea, ca valoare
esenţială a Drepturilor Omului, exclude discriminarea în această privinţă.
Omul singur în esenţă este o valoare. De la începutul vieţii sale omul are drepturi,
atît dreptul la viaţă, cît şi proprietatea de demnitate umană. Aceasta este caracteristică
tuturor oamenilor, indiferent este acesta un conducător de stat sau un cetăţean de rînd, un
om care respectă legea sau un criminal. Demnitatea umană este inalienabilă. De asemeni
fiecare om este egal în demnitatea sa cu ceilalţi, ceea ce înseamnă că fiecare dispune de
posibilităţi egale şi este vrednic de atitudine binevoitoare şi încredere, indiferent de
trăsăturile sale caracteristice. Fiecare din noi trebuie să respecte demnitatea şi egalitatea
oricărui om.
Demnitatea umană şi egalitatea tuturor oamenilor constituie valori general-umane şi
totodată două principii fundamentale, ce stau la baza conceptului despre Drepturile
Omului. Ele pot fi dispersate într-un spectru larg de valori care determină coexistenţa
oamenilor în societate:
Omul nu poate fi Intoleranţa indică lipsa de Oamenii sunt egali în
impus să acţioneze respect faţă de diversitate. apartenenţa sa la specia
contrar voinţei sale Egal nu înseamnă uniform sau umană, de aceea merită o
identic atitudine nepărtinitoare
Toleranţa
Libertate Echitate
Demnitatea
umană,
Egalitatea
Respectul faţă Atitudine Responsabilitate

de ceilalţi nediscriminatorie
Fără respect reciproc nu Egalitatea oamenilor în demnitatea Respectul faţă de
putem aprecia lor nu acceptă perceperea drepturile altora
individualitatea şi oamenilor după caracteristicile lor presupune
demnitatea oamenilor de fizice, etnice sau de altă natură care responsabilitatea
alături ar încălca demnitatea umană pentru propriile acţiuni
Respectarea acestor valori în viaţa cotidiană ne oferă siguranţă şi sentimentul

apartenenţei la marea familie umană. Persistenţa lor în timp permite oamenilor şi societăţii
în general să se dezvolte multilateral.
11
Informează-te
1. Studiază atent Preambulul, Art.1 şi Art.2 ale Declaraţiei Universale a Drepturilor

Omului şi identifică valorile general – umane ce stau la baza acestei declaraţii.
Interpretează
2. Încearcă să explici prin cuvintele proprii noţiunile ―demnitate umană‖ şi ―egalitate‖.

3. Comentaţi citatul: „Demnitatea stă la temelia esenţei umane: a refuza la propria
libertate – înseamnă a-ţi călca în picioare demnitatea umană, drepturile tale, chiar şi
obligaţiile. Un astfel de refuz este incompatibil cu natura umană.” (J.J.Rousseau)
Realizează
4. Enumeră principalele derivate ale celor doua valori-cheie ale Drepturilor Omului.
Analizează
5. Analizează ce stă la baza apariţiei conceptului Drepturilor Omului după părerea

politicianului englez din sec.XVII Richard Owerton: „ ... Fiecărei fiinţe vii îi este
caracteristic ca viaţa sa să nu fie supusă intervenţiilor străine din afară, deoarece, fiecare
este o personalitate cu trăsături caracteristice, cu proprietatea sa, şi orice atentat la acest
„Eu”, este o violenţă, o ofensă adusă naturii. Legea relaţiilor corecte între oameni este
unică: nimeni nu este în drept asupra drepturilor şi libertăţilor mele, precum şi eu nu sunt
în drept asupra altora; eu nu trebuie să încalc drepturile altora, deoarece oamenii sunt
egali în demnitatea sa şi pentru toţi sunt echivalente proprietatea, libertatea şi
independenţa.”
Apreciază
6. Apreciază importanţa respectării Drepturilor Omului în viaţa ta, reieşind din esenţa
demnităţii umane.
12
Personalităţi
Marek Novitskii (1947-2003)
Preşedintele Consiliului Fundaţiei Helsinki, unul din cei mai vestiţi militanţi
pentru drepturile omului în lume.
Marek Novitski, Preşedintele Consiliului Fundaţiei Helsinki

pentru Drepturile Omului, Polonia. A fost iniţiatorul unei
activităţi de proporţii în domeniul educaţiei pentru drepturile
omului. Creatorul Şcolii Drepturilor Omului în cadrul Fundaţiei
Helsinki. A susţinut şi a încurajat mişcarea pentru drepturile
omului din ţările cu regim autoritar şi în fostele republici ale
URSS. Datorită activităţii sale prodigioase, puterii şi charismei pe
care o poseda, a devenit simbolul luptei paşnice pentru demnitate
şi drepturile omului.
„... Lumea este plină de bunătate, creată de activitatea cotidiană
a oamenilor, iar răul este o excepţie chiar şi în cele mai grele
timpuri. Mamele îşi iubesc pruncii, soţii unii pe alţii, oamenii
spontan ajută un orb să traverseze strada, se ajută reciproc şi
liberi de agresiune, tolerant acceptă diferenţele dintre ei.”
Pre
şedintele Consiliului ţiei Helsinki pentru Drepturile
„Noţiunea fundamentală a teoriei Drepturilor Omului este Demnitatea umană. Eu nu sunt

în stare să definesc foarte strict această noţiune. Aceasta este demnitatea pe care o au toţi:
şi copilul care numai ce s-a născut, şi criminalul ce stă după gratii. Deaceea că ei - sunt
oameni. Cum aceasta poate fi? Explicaţiile sunt diverse. Creştinii de exemplu, explică
aceasta prin lucrările Sfîntului Toma, care spune că omul se aseamănă cu Dumnezeul său,
de aici reiese că o parte a demnităţii divine trece la om. Alţii pot explica aceleaşi lucruri
prin intermediul altor religii, dar cel mai interesant este că în concluzie noi primim
aceeaşi listă de drepturi şi libertăţi, indiferent conform cărei religii am argumentat
demnitatea umană.”
(Marek Novitski )
www.oado.ro
www.d@dalos.org
www.hro.org
www.hfhr.waw.pl
13
Tema 4: DRETURILE OMULUI - DIN TRECUT ŞI PÎNĂ ASTĂZI
Motto: Lumea este susţinută de trei lucruri:

de adevăr, de judecată şi de pace.
( Talmudul)
Dacă studiezi istoria şi alte discipline socio-umane ai observat, că comunităţile

umane, conducătorii de state şi alţi diverşi lideri politici şi ideologici din cele mai vechi
timpuri s-au îngrijit să reglementeze relaţiile dintre oameni, dintre oameni şi stat prin
intermediul legilor. Textul dat iţi propune să faci o mică excursie imaginară în Lumea
Drepturilor din cele mai vechi timpuri şi pînă în prezent. Cele mai vechi documente în
domeniul Drepturilor Omului provin din Orientul antic: Babilon, Egipt, Persia. Ele
urmăreau să impună domnia legii, recunoşteau dreptul la libertate, securitate, libertate de
mişcare şi unele drepturi sociale şi economice.
Cel mai bine cunoscut document al evului mediu în domeniul Drepturilor Omului -
Marea Cartă a Libertăţilor (Magna Carta Libertatum), datată cu anul 1215. Marea Cartă a
Libertăţilor a apărut în Anglia şi a pus bazele principiului egalităţii în faţa legii.
Epoca modernă este bogată în documente programatice, evenimente de amploare şi
acte legislative care au însemnat o adevărată revoluţie în dezvoltarea Drepturilor Omului.
Filosofii europeni ai secolelor XVII-XVIII propun conceptul de ―drepturi naturale‖. Ideea
acestui concept constă în faptul, că persoanele posedă drepturi, în baza condiţiei că sunt
fiinţe umane. Ca urmare în diferite state ale lumii apar acte legislative, care au la bază
conceptul ―drepturilor naturale‖. Cele mai importante sunt: ‖Declaraţia drepturilor Omului
şi Cetăţeanului‖, apărută în Franţa în 1789, în timpul Marii revoluţii franceze; ‖Declaraţia
de independenţă‖ - document programatic al revoluţiei americane, apărut în 1776;
Constituţia SUA, adoptată în 1787. Aceste documente au consolidat baza legislativă a
Drepturilor Omului.
Epoca contemporană (sec.XX) este marcată prin constituirea şi activitatea
organismelor internaţionale, care au drept obiectiv primordial, apărarea Drepturilor Omului
în întreaga lume. Aceste organizaţii sunt: Liga Internaţională a Naţiunilor, formată în 1919
şi succesoarea ei Organizaţia Naţiunilor Unite, formată în 1945. Carta Organizaţiei
Naţiunilor Unite, semnată la 26 iunie 1945 stabileşte drept obiectiv fundamental al ONU –
„apărarea generaţiilor viitoare de eventualele războaie‖ şi ‖reafirmarea credinţei în
Drepturile fundamentale ale Omului, în demnitatea şi valoarea omului…‖ La 10
decembrie 1948 Adunarea Generală a ONU a adoptat Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului. În anul 1990 la 28 iulie Republica Moldova a aderat, prin hotărîrea Parlamentului,
la Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, iar la 2 martie 1992 a fost recunoscută
membră a ONU.
Legislaţia internaţională în sfera Drepturilor Omului evoluţionează, se
perfecţionează permanent pentru a asigura respectarea şi protejarea Drepturilor Omului în
condiţiile schimbătoare ale vieţii.
14
Informează-te
1. Putem oare vorbi despre Drepturile Omului în conceptul contemporan referindu-ne la
epoca antică?
2. Ce drepturi şi libertăţi au fost consfinţite în sec.XIX? Iar în sec.XX?
Interpretează
3. Utilizînd informaţia din text, realizează printr-un simbol noţiunea de ‖drepturi
naturale‖.
4. Comentează motto-ul lecţiei.
Realizează
5. Desenează o piramidă şi colorează pe ea, de la bază spre vîrf, prin fîşii de diverse culori,
epocile istorice prin care s-a perindat evoluţia Drepturilor Omului.
Analizează
6. Stabiliţi începînd cu care evenimente putem vorbi despre istoricul dezvoltării ideilor şi
realizării în practică a Drepturilor Omului.
7. De ce anume în sec.XX problematica Drepturilor Omului a devenit atît de actuală?
Apreciază
8. Daca ai fi preşedintele ONU, ce ai spune omenirii într-un discurs de trei minute?
9. Exprimaţi opinia faţă de cuvintele lui John Locke „Nici o fiinţă umană, prin natura sa
liberă, egală şi independentă, nu trebuie supusă vreodată puterii politice a altcuiva,
fără acordul său.‖ Consideraţi această afirmaţie valabilă pentru contemporanietate?
Personalităţi - Rousseau Jean-Jacques (1712-1778)

Rousseau Jean-Jacques (1712-1778)
filozof elveţian de limbă franceză, scriitor, compozitor, pedagog, autor dramatic,
membru al Academiei Franceze; alături de Voltaire, personalitate majoră a
secolului XVIII, a cărui ideologie a influenţat Revoluţia franceză de la 1789;
creator al prozei poetice franceze. Unul dintre principalii reprezentanţi ai
iluminismului. Scrierea sa principală ,,Contractul social‖ a devenit platforma
iacobinilor în timpul Revoluţiei Franceze şi a inspirat Declaraţia drepturilor
omului şi cetăţeanului.
www.educat.ro, www.coe.ro, www.democracy.ru
15
Tema 5: CE SUNT DREPTURILE OMULUI ?
Motto: Drepturile Omului sunt ceea ce

nimeni nu îţi poate lua.
(Rene Cassin)
Drepturile Omului este o sintagmă pe care orice fiinţă umană trebuie s-o perceapă ca
pe o proprietate a sa. Dacă ar fi să facem asociaţii cu Drepturile Omului, ele ar fi multiple:
cu un scut de protecţie, cu o normă de comportament, acceptată în societate, cu o lege care
este obligatorie pentru toţi membrii societăţii şi îndeosebi pentru autorităţile statale la care,
în caz de conflict, putem apela prin intermediul instanţelor de judecată.
Deoarece toţi suntem oameni, indiferent de rasă, sex, apartenenţă etnică şi
confesională - toţi suntem egali în drepturi. Din păcate, nu putem afirma astăzi că
drepturile omului sunt respectate pretutindeni. Dar aşa cum omului îi este caracteristic să
militeze pentru Bine, Onestitate, Adevăr şi Echitate, tot aşa el trebuie să militeze pentru
Drepturile Omului.
Drepturile Omului au caracteristici, care le fac specifice:
 Drepturile Omului nu depind de promisiunea şi garanţia nimănui, doar de
condiţia de a fi fiinţă umană;
 Drepturile omului sunt inerente (toţi se bucură de drepturile omului şi nimeni
nu le poate pierde);
 Drepturile omului sunt indivizibile şi interdependente. Drepturile omului sunt
multe şi variate, dar ele nu pot fi izolate unele de altele. Exercitarea unui drept implică şi
respectarea altor drepturi;
 Drepturile omului sunt universale (sunt comune pentru toate fiinţele umane
din toate colţurile lumii, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinii politice sau
de alt gen, origine naţională, socială etc.)
În evoluţia sa, Drepturile Omului au parcurs o cale lungă şi complexă. Ideea că
oamenii au drepturi moştenite se regăseşte în multe culturi şi tradiţii. Însăşi noţiunea de
„Drepturile Omului‖ se schimbă cu timpul. De aceea, are rost să vorbim despre generaţiile
de Drepturile Omului.
 Prima generaţie de drepturi (drepturile civile şi politice). Aceste drepturi
încep să evolueze în epoca Iluminismului (sec. XVII – XVIII) şi se definitivează în sec.
XX. Ideile principale ale acestei teorii au fost libertatea personală şi protecţia individului
faţă de stat.
 A doua generaţie de drepturi (drepturile economice, sociale şi culturale). Se
consolidează ca noţiune de drept la mijlocul sec.XX. Esenţa acestor drepturi este în
obligaţiunile pe care şi le asumă statul pentru a asigura omului un nivel de trai decent. În
drepturile generaţiei a doua se includ drepturile la un nivel de trai decent, la învăţătură, la
muncă, la asistenţă socială şi medicală etc.
 A treia generaţie de drepturi (drepturile colective). În urma schimbărilor ce
au loc în societatea umană, mai ales în urma procesului globalizării, civilizaţia a
conştientizat faptul necesităţii unor noi drepturi. Ideea principală a generaţiei a treia de
drepturi este cea a solidarităţii. Această categorie cuprinde drepturile colective ale
societăţii sau ale oamenilor – cum ar fi dreptul la dezvoltare durabilă, la pace sau la un
mediu sănătos.
16
Informează-te
1. Defineşte cu ajutorul dicţionarului noţiunea Drepturile Omului.
2. Enumeră generaţiile Drepturilor omului.
Interpretează
3. Desenează un copac, ramurile căruia să însemne fiecare o trăsătură specifică a
Drepturilor Omului. Cîte ramuri va avea copacul tău? Explica opţiunea ta.
4. Extrage cîteva drepturi din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi încearcă să
adaugi negaţia „nu‖ (de exemplu: nu fiecare om are dreptul la viaţă)
Ce s-ar întîmpla în acest caz în lume?
Realizează
5. Dacă ar fi să-i explici unui preşcolar, ce sunt Drepturile Omului cum o vei face? Scrie în
caietul de lucru explicaţia ta pentru pici.
Analizează
6. Încadrează într-o schemă principalele generaţii de drepturi. Ai putea să le ierarhizezi
conform semnificaţiei pentru evoluţia omului? Argumentează-ţi opinia.
7. Determină în care cazuri a avut loc încălcarea drepturilor omului:
 Primarul a insultat un cetăţean care a venit la primire.
 Elevii mai mari i-au luat telefonul mobil unui pici din clasele primare.
 Profesorul l-a numit pe unul din elevi „tîmpit”.
 Doi fraţi s-au bătut şi unul i-a rupt mîna celuilalt.
 Nişte necunoscuţi au prădat un apartament.
 Poliţiştii l-au reţinut pe un adolescent şi nu au informat părinţii.
Apreciază
8. Citeşte fragmentul de mai jos şi exprimă-ţi opinia:
„...Deseori oamenii se adresează la noi şi se plîng:„Dumnevoastră vă ocupaţi de drepturile
omului, ajutaţi-mă, pe mine mă bate soţul, sau eu n-am bani, sau timpul afară e rece...” sau
altele. Aceasta nu este problema drepturilor omului. Conceptul Drepturile Omului prevede doar
relaţiile dintre putere şi individ, acestea nu sunt problemele dintre indivizi: eu şi vecinul meu sau
eu şi soţia mea. Drepturile omului sunt doar atunci cînd pe de o parte stă puterea/statul iar pe de
altă parte eu, cel supus acestei puteri. Într-un anumit sens şi relaţiile dintre elevi şi director,
părinţi şi copii, tot se referă la acest domeniu, deoarece aici tot este prezentă puterea unei părţi.
Relaţiile însă dintre parteneri egali nu se definesc prin limbajul Drepturilor Omului.”
17
Personalităţi
Peter Benenson – avocat britanic, fondatorul organizaţiei pentru drepturile
omului Amnesty International.
În aprilie 1961 Peter Benenson, tînăr avocat la Londra, a

redactat un protest apărîndu-i pe cîţiva tineri portugezi, care
au fost întemniţaţi pentru spiritul lor de libertate. Articolul a
apărut în The Observer şi a avut o mare rezonanţă. Textul a
stat la baza dezvoltării principiilor Declaraţiei Universale a
Drepturilor Omului. Asta pentru că, în luna iulie a aceluiaşi
an, reprezentanţi din Anglia, Belgia, Franţa, Germania,
Irlanda, Elveţia şi Statele Unite ale Americii s-au întîlnit şi
au decis generalizarea misiunii de apărare a libertăţilor de
exprimare şi conştiinţă. Iar Organizaţia care şi-a asumat
responsabilitatea vegherii permanente a drepturilor omului
a fost Amnesty International. O organizaţie independentă de
orice guvern, ideologie politică, interese economice şi
religioase. Bătrînul Peter Benenson se mîndrea cu creşterea
permanentă a organizaţiei pe care a fondat-o. Ideea lui Peter
Benenson nu moare. Aşa cum nu va muri nici numele celui
care a conştientizat, la nivel planetar, necesitatea
promovării susţinute a securităţii Drepturilor Omului.
www.humanrights.coe.int
www.echr.coe.int
www.amnesty.md
18
Tema 6: CALENDARUL DREPTURILOR OMULUI
Motto: Trecutul este o lampă aşezată la
intrarea viitorului, ca să risipească
în parte întunericul ce-l acoperă.
( F. Lamennais)
După cum ai văzut din temele precedente, omenirea a militat activ de-a lungul
secolelor pentru drepturile sale. Realizările sunt cu adevărat remarcabile şi oamenii din
diverse ţări sărbătoresc şi comemorează împreună datele semnificative în domeniul
Drepturilor Omului. Care sunt originile acestor date? Ele sunt variate: zile de naştere ale
diferitor luptători pentru Drepturile Omului, zile internaţionale oficial declarate de ONU,
date importante, recunoscute de organizaţii internaţionale neguvernamentale etc. În aceste
zile oamenii de buna credinţă, din întreaga lume se solidarizează pentru a sărbători
împreună. Oamenii se bucură de realizările obţinute, comemorează numele celora, care s-
au sacrificat pentru triumful Drepturilor Omului, se luptă pentru respectarea drepturilor în
acele state şi regiuni, unde ele încă sunt încălcate. Manifestările au loc sub forma de
mitinguri de protest, campanii de informare tematice, conferinţe de presă, mese rotunde,
emisiuni radio şi TV tematice, competiţii sportive sub genericul respectiv, expoziţii de
ziare, reviste şi postere. Ca amploare manifestările sunt grandioase şi mici, pot întruni zeci
de mii de persoane, dar se pot rezuma şi la grupuri mult mai puţin numeroase. Ai să-ţi pui
întrebarea, cum se realizează astfel de sărbători şi manifestări? Cine le organizează?
Deoarece ele sunt închinate Drepturilor Omului, orice persoană de pe Glob, care dă dovadă
de spirit de iniţiativă, de dorinţa de a promova valorile general-umane, de a da o mîna de
ajutor acelor semeni ai noştri, drepturile cărora sunt neglijate. Drept spaţiu pentru
desfăşurarea acestor activităţi pot servi pieţele centrale ale marilor oraşe, stadioanele
enorme, parcurile publice, sălile de conferinţe, aulele universitare, încăperile bibliotecilor,
cabinetele şi coridoarele şcolare etc. …
Tu, ca locuitor al Pămîntului, ca reprezentant al tinerei generaţii, poţi, îmbinîndu-ţi
eforturile cu apropiaţii, prietenii şi colegii tăi, să organizezi o astfel de activitate în şcoală
sau în comunitate.
În rîndurile ce urmează îţi propunem lista celor mai importante date cu referinţă la
Drepturile Omului.
20 februarie - Ziua Rezistenţei Nonviolente;
8 martie - Ziua Internaţională a Femeii;
21 martie - Ziua Internaţională pentru Eliminarea Discriminării Rasiale;
30 aprilie - Ziua Memorială a Holocaustului;
3 mai - Ziua Mondiala a Libertăţii Presei;
4 iunie - Ziua Internaţională a Copiilor-victime Inocente ale Agresiunii;
20 iunie - Ziua Mondiala a Refugiaţilor;
26 iunie - Ziua Internaţională pentru sprijinirea Victimelor Torturii;
6 august - Ziua Hirosimei (comemorarea victimelor primului bombardament atomic, care a
avut loc la Hirosima, Japonia, 1945);
17 octombrie - Ziua Internaţională a Eradicării Sărăciei;
24 octombrie - Ziua Organizaţiei Naţiunilor Unite;
30 octombrie - Ziua deţinutului politic;
9 noiembrie - Ziua Internaţională împotriva Fascismului si Antisemitismului;
16 noiembrie - Ziua Internaţională a Toleranţei;
19
20 noiembrie - Ziua Universală a Copilului;
25 noiembrie - Ziua Internaţională a Eliminării Violenţei împotriva Femeii;
2 decembrie - Ziua Internaţională pentru Abolirea Sclaviei;
10 decembrie - Ziua Internaţională a Drepturilor Omului;
Nici pe departe acest calendar nu este deplin. In afară de aceasta, an de an apar noi
date, ce ţin de realizările omenirii în promovarea şi protejarea Drepturilor Omului. Noi
avem nevoie de drepturi în fiece zi a anului de aceea putem transforma orice zi într-o
sărbătoare a Drepturilor Omului. Dorim să te avem participant activ la această acţiune
globală.
Informează-te
1. Studiază cu atenţie calendarul Drepturilor Omului, propus în manual;
2. Accesează Internetul şi literatura suplimentară şi completează acest calendar cu noi date;
Interpretează
3.Comentează proverbul arab „Tot ce se întîmplă odată, poate să nu se mai întîmple
niciodată. Dar tot ce se întîmplă de două ori, se va întîmpla cu siguranţă şi a treia oară.”
Faceţi referinţă la sărbătorile naţionale legate de istoria ţării care au contribuit la
promovarea cauzei drepturilor omului.
Realizează
4. Împreună cu colegii tăi realizează un poster sau o gazetă de perete închinată
comemorării unei date semnificative pentru drepturile omului.;
5. Încearcă cu suportul colegilor şi a dirigintelui să comemoraţi cît mai multe date din acest
calendar. Gândiţi-vă şi la aniversările persoanelor care au jucat un rol important în acest
domeniu:
8 martie: Ziua internaţională a femeii;
21 martie: Ziua internaţională a acţiunii contra discriminării rasiale pentru
comemorarea masacrului de la Sharpeville, Africa de Sud, 1960;
9 mai: Ziua Europei, aniversarea zilei Consiliului Europei;
28 mai: Ziua aniversării fundaţiei Amnesty International;
4 iunie: Ziua internaţională a copiilor – victime inocente;
26 iunie - Ziua Internaţională pentru sprijinirea Victimelor Torturii;
3 septembrie: Aniversarea Convenţiei privind eliminarea tuturor formelor de
discriminare împotriva femeilor;
4 noiembrie: Aniversarea semnării Convenţiei europene a drepturilor omului;
9 noiembrie: Ziua internaţională împotriva fascismului şi antisemitismului;
10 decembrie: Ziua drepturilor omului, aniversarea proclamării Declaraţiei
universale a drepturilor omului.
20
Analizează
6. Analizează comemorarea unui eveniment important pentru Drepturile Omului la nivelul
local, republican, european şi stabileşte asemănările şi deosebirile.
Apreciază
7. Apreciază contribuţia proprie la comemorarea uneia din datele de mai sus.
8. Consideri că ai fost un participant activ? Argumentează.
www.d@dalos.org
www.wikipedia.org
Tema 7: DREPTURILE OMULUI ÎN DIFERITE REGIUNI ALE LUMII
Motto: Războaiele vor continua să existe, atîta timp

cît omenirea nu va recunoaşte că natura
umană este una şi aceeaşi, indiferent unde în
lume ne-am afla.
(Pierre Daco)
Drepturile Omului sunt universale. La 10 decembrie 1948 Organizaţia Naţiunilor
Unite a adoptat Declaraţia Universală a Drepturilor Omului care stă la baza tuturor
documentelor în domeniul Drepturilor Omului.
Pe lîngă aceasta, ţările din diverse regiuni ale lumii au elaborat propriile acte
normative, care vizează protecţia Drepturilor Omului. Îţi propunem să faci cunoştinţă cu
caracteristicele unor documente regionale pentru a conştientiza faptul, că domeniul
Drepturilor Omului este o preocupare permanentă şi o creaţie continuă a organismelor
mondiale, regionale şi naţionale.
În 1985 a intrat în vigoare Carta Africană a Drepturilor Omului şi Popoarelor, care a
fost ratificată de mai mult de 40 de state. Ea diferă de alte tratate de acelaşi gen prin
următoarele:
 Pe lîngă drepturile civile şi politice, ea se referă şi la drepturile sociale, economice şi
culturale;
 Pe lîngă drepturile individuale ale persoanelor, ea vizează şi drepturile colective ale
oamenilor;
 Pe lîngă drepturi, sunt stipulate şi unele responsabilităţi ale omului faţă de familie,
stat, comunitatea internaţională.
O cartă similară a fost adoptată de către ţările arabe. Carta Arabă a Drepturilor
Omului include drepturile sociale, economice, culturale, civile, politice şi colective ale
populaţiei arabe.
Documente regionale cu referinţă la Drepturile Omului au fost adoptate în America
de Nord şi cea Latină, iar în regiunea Asia-Pacific se depun eforturi susţinute pentru
elaborarea unui document comun similar.
21
Statele europene au semnat un şir de documente comune, care au scopul de a forma
un sistem adecvat de protecţie a Drepturilor Omului. Cel mai important document
european este Convenţia pentru protecţia Drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
omului (numită frecvent Convenţia Europeană), adoptată la 4 noiembrie 1950. Despre alte
documente importante vei afla din tema viitoare, cînd vei studia documentele
internaţionale şi europene semnate de ţara noastră.
Este clar că opera de creaţie a documentelor reglatorii în domeniul Drepturilor Omului
nu se opreşte aici. Precum viaţa este un progres continuu, tot aşa şi Drepturile Omului cer o
permanentă perfecţionare şi extindere.
Informează-te
1. Numeşte documentul regional principal în domeniul Drepturilor Omului al statelor
africane. Care sunt principalele lui caracteristici?
2. Consultă compartimentul informativ Organizaţii internaţionale şi stabileşte ce
organizaţii regionale militează pentru drepturile omului.
Interpretează
3. Comentează conţinutul preambulului Convenţiei Europene a Drepturilor Omului
„...Guvernele membre ale Consiliului Europei acţionează în favoarea păcii şi a unei
unităţi mai strânse bazate pe drepturile omului şi libertăţile fundamentale. Prin această
Convenţie, guvernele decid să ia primele măsuri pentru a garanta un mare număr de
drepturi printre care cele enunţate în Declaraţia universală a drepturilor omului”. De ce a
fost nevoie de a adopta Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Realizează
4. Realizează o comunicare despre Consiliul Europei ca organizaţie ce se află în relaţie cu
mai mult de 800 de milioane de europeni.
Analizează
5. Analizează Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi identifică ce drepturi
fundamentale garantează acest document.
Apreciază
6. Dacă ai avea prerogative de a elabora carta Drepturilor Omului din localitatea natală,
ce drepturi ai include neapărat? Argumentează-ţi opinia.
www.coe.int, www.aclu.org, www.bice.md
22
Tema 8: DEPTURILE OMULUI ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Motto: Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi

cunoaşte drepturile şi îndatoririle.
( Articolul 23(2) Constituţia
Republicii Moldova)
Împreună cu familia ta, cu cei apropiaţi şi dragi locuieşti în Republica Moldova.

Republica Moldova nu este doar baştina, locul unde te-ai născut sau trăieşti astăzi, ea mai
reprezintă statul obligat să-ţi asigure drepturile şi libertăţile fundamentale.
Statul independent Republica Moldova are o istorie relativ scurtă. El se formează la
27 august 1991, în baza deciziei Parlamnetului. Dar pînă la această dată comemorabilă,
Moldova a făcut parte din URSS, în care Drepturile Omului nu se promovau şi erau
frecvent încălcate.
Republica Moldova se angajează rapid în opera de construcţie a unui stat unde să
domnească supremaţia şi universalitatea legii. Moldova aderă la numeroase documente
internaţionale referitoare la Drepturile Omului, cum ar fi:
 Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice
 Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale
 Convenţia cu privire la drepturile copilului
 Convenţia asupra eliminării tuturor formelor de discriminare faţă de femei
 Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau
degradante
 Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale
 Convenţia europeană privind lupta cu traficul de fiinţe umane
 Convenţia pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid (9 decembrie 1948).
O realizare extrem de importantă este adoptarea Constituţiei Republicii Moldova la

29 iulie 1994, în care sunt consacrate drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale
cetăţenilor Republicii Moldova. În afară de aceasta Constituţia garantează, că tratatele şi
pactele internaţionale cu referinţă la Drepturile Omului, la care Republica Moldova este
parte, sunt prioritare chiar şi Legii Supreme a statului.
Cu toate eforturile depuse de organismele de stat şi neguvernamentale în ţara noastră
rămîn încă multe probleme nesoluţionate în domeniul Drepturilor Omului. Astfel
Constituţia RM consfinţeşte existenţa Drepturilor Omului pentru toţi cetăţenii RM cum ar
fi: dreptul la viaţă, dreptul la muncă, dreptul la trai decent, dreptul la familie etc.. Dar
deoarece nivelul economic al ţării noastre este extrem de scăzut, multe din aceste drepturi
nu se realizează în practică. De exemplu: toţi copiii au dreptul la familie, dar sute de mii de
copii din ţara noastră sunt privaţi de acest drept, deoarece părinţii lor sunt plecaţi la muncă
peste hotare.
O dimensiune aparte reprezintă respectarea Drepturilor Omului în raioanele de Est
ale Republicii Moldova. Organismele internaţionale sunt îngrijorate de situaţia în domeniul
drepturilor omului. Un capitol aparte îl constituie problemele legate de Drepturile Omului a
persoanelor, ce migrează ilegal în statele occidentale, în speranţa de a-şi soluţiona situaţia
economică dificilă. Poate oare statul nostru să protejeze drepturile acestor categorii de
oameni, care sunt extrem de numeroşi şi care au nevoie imperioasă de această protecţie?
23
Organizaţia Naţiunilor Unite, guvernul Republicii Moldova acordă o atenţie
deosebită promovării cunoştinţelor în acest domeniu, deoarece, după cum a remarcat la
conferinţa naţională pentru Drepturile Omului din iunie 1998, Constantin Lazari, doctor în
drept internaţional public, ceea ce nu se cunoaşte corect, nu se respectă corect. În această
ordine de idei, dacă acum citeşti aceste rînduri, poţi să te feliciţi cu faptul că faci parte
dintre acele persoane, care vor avea cunoştinţe temeinice în domeniul Drepturilor Omului.
Informează-te
1. Numeşte principalele pacte şi tratate internaţionale, cu referinţă la Drepturile

Omului, la care este parte Republica Moldova;
Interpretează
2. Comentează cuvintele fostului avocat parlamentar Constantin Lazari,

„...Astfel, drepturile şi libertăţile fundamentale, garantate juridiceşte pe plan naţional şi
internaţional, ne pot servi “busolă” într-o căutare atât de anevoioasă în societatea
noastră. Bilanţul eforturilor politice, legislative şi social-economice întreprinse în ţara
noastră pentru alinierea la normele şi principiile democraţiei este elocvent pentru
angajamentul asumat de Republica Moldova faţă de Consiliul Europei. El reflectă
opţiunea noastră ireversibilă de a deveni egal între egali în familia naţiunilor democratice,
căreia îi aparţinem, în ciuda vicisitudinilor trecutului şi greutăţilor prezentului.”
Realizează
3. Formulează o întrebare cu referinţă la tema dată, care te frămîntă şi la care n-ai găsit
răspuns în textul prezentat mai sus;
Analizează
4. Conform unui studiu independent, desfăşurat în Republica Moldova în 2004, mai

mult de 50% din respondenţi consideră, că în ţara noastră se încalcă sistematic
Drepturile Omului. Care sunt, în opinia ta, cauzele acestei stări de lucru?
24
Apreciază
5. Apreciază nivelul respectării Drepturilor Omului în localitatea ta. Formulează cel puţin
trei concluzii.
Personalităţi Veceaslav Ţurcan - Unul dintre cei mai activi avocaţi în

domeniul protecţiei Drepturilor Omului din Republica Moldova.
Fondatorul organizaţiei internaţionale de apărare

a drepturilor omului «Amnesty International
Moldova». Între 1993 şi 2003 a fost preşedintele şi
vice-preşedintele organizaţiei. A participat în
organizarea şi realizarea unui şir de proiecte de
instruire în domeniul drepturilor omului pentru
studenţii facultăţilor juridice ale instituţiilor de
învăţămînt superior din Moldova. La moment este
coordonatorul programului «Amnesty International
Moldova» întitulat „Avocaţii şi drepturile omului‖.
Este organizatorul şi moderatorul reţelei specializate
electronice pentru avocaţi şi apărătorii drepturilor
omului din Moldova. Este deasemeni unul dintre
fondatorii Societăţii Independente pentru Educaţie şi
Drepturile Omului «SIEDO». A participat la
elaborarea manualului pentru instituţiile
preuniversitare din Republica Moldova – „Noi şi
Legea‖ şi cursului respectiv.
www.amnesty.md
www.humanrights.md
www.ombudsman.md
25
Modulul I: SINTEZĂ ŞI EVALUARE
Motto: Repetarea este mama cunoştinţelor!
(Maximă latină)
Încearcă să determini trei teme din capitolul studiat, care în opinia ta:
a) ţi-au adus cele mai multe cunoştinţe în domeniul Drepturilor Omului;

b) ţi-au confirmat cunoştinţele anterioare;
c) au fost cele mai captivante pentru studiere.
Din variantele propuse selecteaz-o pe cea corectă:

Adunarea generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat Declaratia Universală a
Drepturilor Omului în data de:
a) 6 august 1945;
b) 10 decembrie 1948;
c) 9 noiembrie 1989.
Organizaţia Naţiunilor Unite a fost constituită în anul:

a) 1919;
b) 1939;
c) 1975;
d) 1945.
Plasînd corect cuvintele şi îmbinările de cuvinte de mai jos, formulează

definiţia noţiunii de Om:
Înzestrată, fiinţă superioară, cu cuget, este, din clasa mamiferelor, Omul.
Explică de ce Drepturile Omului pot fi asemănate cu:
a) un scut de apărare;
b) un manifest despre demnitatea umană;
c) un copac veşnic verde;
Redactează un articol pentru ziarul şcolii cu genericul selectiv:
 Drepturile Omului - drepturile mele;

 Îmi apără oare statul drepturile mele?
26
Modulul II: Drepturile copilului ca Drepturi ale Omului

Tema 9: Drepturile Omului încep de la drepturile copilului
Motto: Sunt considerate copii toate persoane sub18
ani, exceptînd cazurile în care majoratul
este atins la o vîrstă inferioară. (Articolul 1
Convenţia cu privire la Drepturile Copilului)
Eşti copil şi trăieşti una din cele mai frumoase şi minunate perioade ale vieţii.
Indiferent dacă eşti băiat sau fată, sănătos sau bolnav, în ce limbă vorbeşti, de ce culoare
este pielea ta şi cine sunt părinţii tăi - eşti la fel de important pentru societate ca şi toţi copii
lumii.
Pe măsură ce devii mai mare, rezolvi singur tot mai multe probleme, şi ai impresia
că eşti deja mare la cei 12 sau 14 ani ai tăi. Se întîmplă însă ca la această vîrstă să ai nevoie
totuşi de o protecţie deosebită, deoarece copilul este un omuleţ mic care s-a născut cu
drepturi şi responsabilităţi, însă realizarea lor deplină are loc treptat în dependenţă de
maturizarea sa. Un copil este vulnerabil în faţa oamenilor maturi, datorită particularităţilor
sale fizice, fiziologice şi psihologice el necesită îngrijire şi protecţie specială.
Fiecare copil, şi tu în parte, te-ai obişnuit cu faptul că responsabili de viaţa şi
bunăstarea ta sunt părinţii, care întotdeauna îţi vor binele şi în orice context sunt gata să-ţi
vină în ajutor. Dar te-ai gîndit vre-o dată că există şi alte mecanisme şi instituţii care au
menirea să te protejeze?! Ştiai că ca copil ai drepturi specifice ce necesită a fi respectate?
Drepturile tale sunt ceea ce ţi se permite să faci şi ceea ce alţii trebuie să facă pentru
a-ţi asigura fericirea, sănătatea, şi siguranţa. Desigur că şi tu ai anumite responsabilităţi faţă
de alţi copii şi adulţi pentru a le asigura drepturile lor.
Copii reprezintă viitorul societăţii. Ei sunt viitorii Preşedinţi, Parlamentari, şi în
primul rînd - cetăţenii de mîine ai ţării. De aceea devine atît de important ca fiecare copil
să-şi cunoască şi să-şi protejeze drepturile:
 Dreptul la supravieţuire şi dezvoltare
 Dreptul la un nume şi o naţionalitate
 Dreptul la educaţie şi informare
 Dreptul la identitate culturală şi religioasă
 Dreptul la asistenţă medicală
 Dreptul la joc, odihnă, recreiere
 Dreptul de a avea o familie
 Dreptul de a fi protejat împotriva oricărei forme de discriminare
 Dreptul de a-şi exprima opinia
 Dreptul de-a fi protejat împotriva conflictelor armate, violenţei şi maltratării
 Dreptul la asociere
În baza Convenţiei cu Privire la Drepturile Copilului Parlamentul Republicii
Moldova a adoptat Legea privind Drepturile Copilului.
Respectarea drepturilor copilului înseamnă garantarea Drepturilor Omului, speranţa şi
investiţia noastră a tuturor în viitor.
27
Informează-te
1. Defineşte noţiunea de copil.
2. Identifică în text principalele drepturi ale copiilor.
Interpretează
3. Explică prin cuvinte proprii ce este un drept.
4. Enumără particularităţile prin care un copil se deosebeşte de un matur.
Realizează
5. Realizează împreună cu colegii o dezbatere la tema „ Sunt oare necesare drepturi
doar pentru copii, de care nu beneficiază cei maturi.‖
Împărţiţi-vă în trei grupe şi susţineţi fiecare cîte o opinie:
I gr.- sunt absolut necesare;
II gr.- recunosc necesitatea unei protecţii deosebite a drepturilor general-umane pentru
copii;
III gr.- copii nu au nevoie de drepturi specifice.
Analizează
6. Argumentează de ce copii au nevoie de drepturi folosind ideile expuse de Eljbeta Cij,
colaboratoarea Fundaţiei Helsinki pentru Drepturile Omului din Polonia „...Drepturile
Copilului fac parte din categoria drepturilor omului şi decurg din demnitatea şi unicitatea
copilului ca personalitate umană. Drepturile copilului sunt de facto necesităţile lui
fundamentale.Nu există dreptul la educaţie într-o familie fericită sau dreptul la dragoste,
necătînd că acestea sunt foarte importante pentru fiecare om. În domeniul drepturilor
copilului vorbim despre aceeaşi relaţie putere-personalitate. Dacă copilul are un drept,
statul trebuie să-i asigure posibilitatea de a-şi realiza acest drept. Părinţii deasemeni
reprezintă o putere, deoarece anume ei se ocupă de educaţia copilului, i-au deciziile
importante care formează concepţia lui despre lume.”
Apreciază
7. Exprimă-ţi opinia de ce trebuie ca toţi copiii să aibă aceleaşi drepturi.
Consultă preambulul Convenţiei Internaţionale cu privire la Drepturile
Copilului.
www.unicef.org/crc/
www.unicef.md
28
Tema 10: STUDIEM CONVENŢIA DREPTURILOR NOASTRE
Moto: Noi suntem nu numai viitorul...
Noi suntem prezentul!
(Din declaraţia copiilor şi tineretului din
Europa şi Asia Centrală la Sesiunea specială
privind drepturile copiilor de la Budapesta,
anul 2001)
Copiii de la naştere au libertăţi fundamentale şi drepturi inerente oricărei fiinţe
umane. Acesta este principiul fundamental al Convenţiei cu privire la Drepturile Copilului
– un tratat internaţional în domeniul drepturilor omului. Documentul dat este compus din
54 de articole în fiecare este descris cîte un drept al copilului. Convenţia recunoaşte ca
copil, orice fiinţă umana sub vîrsta de 18 ani, cu excepţia cazurilor cînd după legile ţării
majoratul este stabilit sub această vîrstă.
Convenţia asigură, tuturor copiilor fără excepţie, dreptul de supravieţuire, sănătate şi
educaţie, la un mediu familial protejat, la joacă şi identitate culturală, la protecţie contra
exploatării şi a tuturor formelor de abuz. Ea asigură ca opinia fiecărui copil să fie luată în
considerare în problemele ce-l afectează.
Convenţia cu privire la Drepturile Copilului a fost adoptată la 20 noiembrie 1989, la
New York de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite şi a intrat în vigoare la 20
decembrie 1990. Parlamentul Republicii Moldova a ratificat Convenţia cu privire la
Drepturile Copilului la 12 decembrie 1990 şi acest document internaţional este în vigoare
în ţara noastră din 20 februarie 1993. Ratificînd Convenţia Republica Moldova s-a angajat
să protejeze copiii de orice gen de discriminare, să le asigure securitatea socială şi condiţii
pentru dezvoltarea intelectuală şi fizică.
Pînă în prezent, toate ţările lumii, cu excepţia a două state (SUA şi Somali), au fost
de acord să accepte standardele impuse de acest important tratat, care afirmă grija şi
protecţia fiecărui copil, drept o prioritate pentru oricine şi în special pentru Guvernele
statelor. Statele care au ratificat Convenţia au responsabilitatea să asigure realizarea
drepturilor copilului. Progresele lor sunt monitorizate de Comitetul Naţiunilor Unite pentru
Drepturile Copilului.
Convenţia a stabilit noi principii etice şi norme internaţionale de comportament faţă
de copii. Toate drepturile incluse în Convenţia cu privire la Drepturile Copilului pot fi
divizate condiţionat în 4 categorii:
I. Drepturi la supravieţuire – includ în sine dreptul la viaţă şi satisfacerea
necesităţilor fundamentale, care îi asigură copilului existenţa. Printre acestea
sunt - dreptul la un nivel de trai decent, dreptul la adăpost, la alimentaţie, la
asistenţă medicală.
II. Drepturi la dezvoltare – sunt drepturile, care asigură copiilor o dezvoltare
deplină şi multilaterală ca fiinţe umane. De exemplu: dreptul la educaţie,
odihnă, manifestări culturale, acces la informaţie şi libertatea de gîndire,
conştiinţă şi religie.
III. Drepturi la protecţie – asigură securitatea copiilor în faţa factorilor nocivi vieţii
lor – diverselor forme de violenţă, vătămare, abuz fizic sau mental, abandon sau
neglijenţă, un rău tratament sau exploatare. Aceste drepturi vizează aşa
probleme ca protecţia copiilor-refugiaţi, munca copiilor sau traficul de fiinţe
umane.
29
IV. Drepturi la participare – sunt drepturile care demonstrează rolul important al
copiilor în comunitate şi în viaţa întregului popor. Ele constau din libertatea la
exprimarea opiniei, la asociere şi reuniune paşnică, din dreptul de a fi ascultat şi
auzit cînd se pun la vot probleme ce vizează copiii.
Cu toate că mai există şi alte tratate internaţionale şi acorduri privind drepturile
copilului, Convenţia cu privire la Drepturile Copilului este unică prin faptul că:
 Este cuprinzătoare – asigură copiilor drepturile lor civile, politice,
economice, sociale şi culturale;
 Este universală – se aplică tuturor copiilor în toate situaţiile, în întreaga
lume;
 Este necondiţionată – chemînd chiar şi guvernele sărace în resurse
financiare să ia măsuri pentru protecţia drepturilor copilului;
 Este explicită – stabileşte ferm că toate drepturile sunt esenţiale,
indivizibile, interdependente şi se asigură tuturor în măsură egală.
Informează-te
1. Defineşte ce este Convenţia cu privire la Drepturile Copilului.
Interpretează
2. Descrie în 4-5 propoziţii trăsăturile caracteristice ale Convenţiei.
3. Explică de ce este important ca copiii să-şi cunoască drepturile.
Realizează
4. Extrage toate drepturile incluse în Convenţia cu privire la Drepturile Copilului şi
Distribui-le condiţionat în cele 4 categorii .
Analizează
5. Compară categoriile de drepturi incluse în Convenţie şi identifică deosebirile
esenţiale dintre ele.
Apreciază
6. Argumentează care drepturi le consideri cele mai importante? De ce?
www.copii.ro
30
Tema 11: AM DREPTUL LA VIAŢĂ ŞI TRAI DECENT
Motto: Orice viaţă este un miracol.

(A. de Saint-Exupery)
Viaţa este cel mai de preţ dar pe care ţi l-a oferit soarta. Dreptul la viaţă este dreptul
cardinal ce permite realizarea tuturor celorlalte drepturi ale omului. Acest drept reprezintă
prin sine valoarea inestimabilă a civilizaţiei umane, deoarece orice drept îşi pierde sensul
dacă omul este lipsit de viaţă.
Ca copil şi cetăţean al statului, ai dreptul la o viaţă bună. Părinţii tăi au
responsabilitatea să-ţi asigure totul de ce ai nevoie: hrană, îmbrăcăminte, o locuinţă
decentă etc. Dacă părinţii tăi nu reuşesc, atunci trebuie să fii ajutat de către stat.
Statul trebuie să se îngrijească ca toţi cetăţenii, indiferent de vîrstă să aibă
posibilitatea de a-şi satisface necesităţile vitale, de aceasta depinde supraveţuirea fiecăruia.
Un impediment în calea realizării drepturilor la viaţă şi la trai decent devine tot mai
des sărăcia. Sărăcia este o problemă în întreaga lume şi se extinde din ce în ce mai mult. În
ţările bogate, mai puţin de un copil din o sută nu ajunge la vîrsta de cinci ani, în timp ce în
cele mai sărace ţări, cifra este de o cincime dintre copii. De asemenea, în timp ce în ţările
bogate mai puţin de 5% dintre toţi copii cu vîrsta sub cinci ani sunt malnutriţi, în ţările
sărace, se ajunge la 50%.
Problema malnutriţiei copiilor nu este cauzată de insuficienţa produselor alimentare
în lume, de obicei ele sunt în abundenţă, ci de faptul că oamenii nu au bani pe ce să le
cumpere sau din cauza conflictelor armate din diferite regiuni ale lumii.
Pentru ca un copil să crească sănătos şi să se dezvolte normal, el trebuie să consume
pe zi 2600 de calorii. O raţie alimentară cu mai puţin de 1000 de calorii pe zi, cauzează
degradarea fizică a organismului. Cu regret, o astfel de raţie zilnică este consumată de
aproximativ 2 miliarde de oameni de pe globul pămîntesc.
Aceasta duce la slăbirea imunităţii organismului şi la contaminarea diferitor boli. În
unele ţări africane, precum Somali, oamenii ani la rîndul lor suferă de foamete. După
estimările relative, în lume anual mor de foame 13-18 mln. de oameni, 3/4 din ei sunt
copii.
Situaţia copiilor din Moldova în problema dată este îngrijorătoare. În multe familii,
principala sursă de venit este o modestă alocaţie pentru copii. În ultimii ani,s-a înregistrat o
deteriorare a normelor de alimentare în rîndul copiilor proveniţi din familii sărace, cu
consecinţe negative pentru sănătatea şi dezvoltarea lor cognitivă. În consecinţă, Guvernul
Republicii Moldova, a hotărît să dezvolte un program special pentru combaterea sărăciei
copiilor ca parte a unui program naţional.
Această iniţiativă a statului oferă o gamă largă de măsuri destinate realizării pe
deplin a drepturilor copiilor înscrise în articolul 6 al Convenţiei cu privire la Drepturile
Copilului ‖Fiecare copil are dreptul la viaţă. Adulţii şi Guvernul trebuie să asigure, în toată
măsura posibilului, supravieţuirea şi dezvoltarea copilului.‖
31
Informează-te
1. Enumără care articole ale Convenţiei declară dreptul la viaţă şi la un trai decent.
Citează-le.
2. Cine are responsabilitatea de a-ţi asigura realizarea drepturilor date.
Interpretează
3. Descrie ce trebuie să întreprindă guvernul Republicii Moldova pentru a asigura

realizarea acestor drepturi.
Realizează
4. Relatează ce poţi face tu pentru a-ţi realiza aceste drepturi.
Analizează
5. Determinaţi cauzele impedimentelor ce apar în calea realizării drepturilor la viaţă şi

un trai decent.
Apreciază
6. Apreciază situaţia copiilor în lume în baza datelor din raportul Secretarului General
al ONU „Noi, copii‖ prezentat în 2001. Compar-o cu situaţia copiilor din Republica
Moldova:
 Mai mult de 50 mln. de copii nou-născuţi rămîn neînregistraţi la oficiul stării
civile (75% din ei sunt în Africa)
 Aproximativ 11 mln. de copii în vîrstă de pînă la 5 ani mor anual din cauza
bolilor, ce uşor pot fi preîntîmpinate (diaree,infecţii virale acute, varicelă,
tuberculoză ş.a.)
 Aproximativ 150 de milioane de copii suferă de foame.
Trei miliarde de oameni supraveţuiesc doar cu 2 dolari SUA pe zi;
1,2 miliarde(50% din ei sunt copii) supraveţuiesc doar cu 1 dolar SUA pe zi;
În ţările cele mai bogate fiecare al şaselea copil trăieşte mai jos de nivelul
minim de existenţă.
 Aproximativ 100 mln. de copii trăiesc şi lucrează în stradă.
32
 Numai 82% de copii din întreaga lume frecventează şcoala. Din cei ce nu
frecventează 50% sunt fetiţe.
 Aproximativ 250 mln. de copii în vîrstă de la 5 pînă la 14 ani sunt nevoiţi să
muncească.
 Anual 15 mln. de minore nasc copii.
 Aproximativ 13 mln. de copii către anul 2000 şi-au pierdut părinţii din cauza
infectării cu HIV SIDA (95 % din aceşti copii trăiesc în Africa).
 Aproximativ 120-150 mln. de copii fac parte din persoanele cu disabilităţi.
 Anual 40 mln. de copii în vărstă de pînă la 15 ani devin jertfe ale violenţei în
familie.
 Aproximativ 4 mln. de adolescenţi în fiecare an încearcă să se sinucidă, din ei
aproximativ 100 000 decedează.
www.ilo.org
www.undp.md
www.youth.md
Personalităţi Ambasadori ale bunelor oficii UNICEF

- Monique van de Ven
Starul de cinema Monique van de Ven s-a aflat în ţara

noastră în calitate de Ambasador al bunelor oficii UNICEF.
Ea a venit în Moldova pentru a participa la o campanie de
colectare de fonduri pentru copiii din Republica Moldova,
organizată în toamna anului 2000 de UNICEF-Olanda.
Născută cu numele Monica Maria Theresia van de Ven la
28 iulie 1952, în localitatea Zeelanda, din Regatul Ţărilor de
Jos, ea şi-a început cariera în anii 70. S-a produs în cinema,
teatru şi la televiziune. Este foarte iubită şi apreciată.
Celebra actriţă olandezã Monique van de Ven încearcă să
ajute copiii uitaţi din Europa de Est. Monique van de Ven
este ambasador UNICEF din 1996. În tot ce face o inspiră
imaginea renumitei actriţe Andrew Hepburn, şi ea
Ambasador UNICEF, care i-a demonstrat cît de mult poate
să facă o celebritate pentru binele copiilor. Monique
participă la acţiuni, atît în Olanda, cît şi în alte ţări, în urma
cărora sînt colectate mijloace pentru copii sau este
atenţionată opinia publică asupra problemelor acestora.
În opinia actriţei olandeze, în afara condiţiilor elementare de
viaţă copiilor din instituţiile pe care le-a vizitat, cel mai
mult le lipseste caldura şi dragostea umană. Cred că
oamenii din Moldova trebuie să facă mai mult pentru aceşti
copii. De exemplu, prin activităţi voluntare, cum ar fi
vizitarea lor în instituţii.Copiii ar fi fericiţi să meargă cineva
cu ei la plimbare, să se joace cu ei sau pur şi simplu să-i
strîngă uneori în braţe. Ei au nevoie de atenţie şi pentru asta
nu este nevoie de bani..
33
Tema 12: AM DREPTUL DE-A FI PROTEJAT CONTRA VIOLENŢEI ŞI
EXPLOATĂRII
Motto: Copilul care a fost bătut va rămîne marcat
pentru tot restul vieţii. Nimeni nu cunoaşte
urmările propriilor sale cruzimi.
(P.Coelho)
Mulţi oameni sunt convinşi că fiinţele umane sunt violente prin natura lor şi că în
consecinţă, nu putem evita conflictele şi violenţa din viaţa noastră.O afirmaţie destul de
stranie şi contradictorie. Să reflectăm împreună asupra acestui fapt:
1. Te-ai trezit deseori dimineaţa cu dorinţa de-a agresa pe cineva?
2. Te-au povăţuit oare părinţii sau şcoala că pentru a reuşi în viaţă trebuie să fii violent
şi să lupţi pentru supraveţuire ca animalele în haită?
3. Ai văzut deseori ca animalele să-şi bată puii?
Este incorect din punct de vedere ştiinţific să se spună că am moştenit tendinţa de a
ne război de la lumea animală şi că oamenii au un creier violent. Violenţa este exclusiv un
fenomen uman. Acţiunile noastre sunt determinate de modul în care am fost educaţi,
fiindcă nici un animal nu-şi bate puii, pe cînd oamenii o fac deseori.
Copil fiind trebuie să ştii că nimeni nu are dreptul să-ţi facă vre-un rău. Convenţia cu
privire la Drepturile Copilului (art.19) susţine „Statul va lua toate măsurile
corespunzătoare pentru protejarea copilului împotriva oricăror forme de violenţă,
vătămare ori abuz fizic sau mental, de abandon sau de neglijare, de rele tratamente sau
de exploatare”.
Există multe definiţii ale violenţei, una dintre acestea susţine - violenţa este
utilizarea forţei sub diferite forme (presiune, constrîngere, represiune fizică ş.a) în relaţiile
interumane în scopul impunerii voinţei străine şi al supunerii acelora împotriva cărora ea
se exercită. Există diferite tipuri de violenţă:
a) Violenţă directă = violenţă fizică
În Republica Moldova conform sondajului sociologic din anul 2004, 55% din respondenţi
consideră că nu sunt protejaţi contra violenţei verbale şi fizice.
b) Violenţă indirectă = sărăcie, exploatare, nedreptate socială.
Aproximativ 17 mln. de oameni, din întreaga lume, mor anual din cauza lipsei de
medicamente, iar peste 30000 de copii mor zilnic în principal din cauza unor boli care ar
putea fi prevenite.În consecinţă am putea susţine, că orice copil se simte protejat atunci şi
acolo unde nu există violenţă directă şi indirectă.
Cu regret programele de televiziune, publicitatea, ziarele, jocurile video şi industria
filmelor contribuie din plin la propagarea violenţei. Înainte de a ajunge la vîrsta
adolescenţei, un copil vede deja mii de crime şi acte violente doar uitîndu-se la televizor.
Societăţile noastre moderne, conştient sau nu, scuză violenţa. Acest fapt nu poate fi admis,
tot aşa cum nu poate fi admisă exploatarea copiilor prin muncă sau implicarea lor în
conflicte armate în calitate de ostaşi .
Problema muncii copiilor astăzi se bucură de o atenţie sporită. Copiii sunt angajaţi în
diferite tipuri de muncă, de la servicii casnice la producţia industrială grea. Numărul
copiilor implicaţi este alarmant. Se estimează că aproximativ 250 mln. de copii cu vîrste
între 5 şi 14 ani lucrează, pentru a-şi asigură existenţa.
Aproximativ 61% din acest total (153 mln.) se găsesc în Asia, 32%(80mln) în Africa
iar 7% (17,5mln.) trăiesc în America Latină. Munca copiilor există şi în multe ţări
industrializate şi începe să i-a amploare în ţările Europei de Est.
34
Unele forme de muncă pentru copii sunt admise de către legislaţie. Astfel Carta
Socială Europeană (art.7) garantează protecţia copilului în mediul de lucru în vederea
asigurării exercitării drepturilor copiilor ”...vîrsta minimă de angajare va fi 15 ani, cu
excepţia copiilor angajaţi pentru munci uşoare care nu aduc atingere sănătăţii, moralităţii
sau educaţiei acestora.” Însă, după estimările Organizaţiei Internaţionale a Muncii,
milioane de copii se află în sclavie. Se consideră periculoase pentru copii munca care îi
împedică să frecventeze şcoala şi care prezintă riscuri pentru sănătatea lor fizică, mintală şi
emoţională.
Motivele care stau la baza acestui fenomen sunt cauzate de situaţia de sărăcie şi au
consecinţe nefaste pentru copii. În ceea ce priveşte consecinţele, pe lîngă privarea copiilor
de o educaţie corectă şi împiedicarea dezvoltării lor fizice şi mintale, munca copiilor poate
duce la probleme grave de sănătate, cum ar fi deformarea muşchilor şi a scheletului,
otrăvirea chimică, rănirea şi alte leziuni ale corpului, arsuri grave.
Printre bunurile produse de copii se numără covoare, cărămizi, zahăr, îmbrăcăminte,
încălţăminte, ţigări, artificii, case şi alte clădiri, creioane, pielărie. De asemenea, copiii sunt
angajaţi pentru strîngerea recoltelor, în uzine, ca manipulatori de obiecte grele, pentru
pescuit şi pentru furnizarea unor servicii gospodăreşti de bază.
Aceste munci încalcă flagrant drepturile copiilor. Convenţia cu privire la Drepturile
Copilului (art.32) prevede că ”copiii au dreptul la protecţie împotriva exploatării
economice şi muncii care pune în pericol sănătatea şi educaţia lor.”
Copiii nu se pot apăra întodeauna singuri. De aceea legea interzice ca ei să fie bătuţi,
hărţuiţi, înjosiţi, exploataţi sau supuşi oricărui tratament prost. Este interzis a-i provoca
durere unui copil, nici acasă, nici în afara ei.
Copilul trebuie protejat contra violenţei de orice natură!
Informează-te
1. Defineşte noţiunile de violenţă şi exploatare.
2. Identifică în Convenţie ce articole te protejează contra violenţei şi exploatării.
Interpretează
3. Cum ai răspunde tu la întrebările de la începutul textului?
Realizează
4. Explică de ce copiii sunt nevoiţi să muncească.
Analizează
5. Propune ce acţiuni ar trebui să întreprindă statul pentru a proteja copiii de exploatare.
Apreciază
6. Formulează un apel către maturi, în care argumentează:
- de ce un copil nu trebuie bătut;
- de ce nu trebuie implicat în conflictele armate în calitate de ostaş;
- de ce nu trebuie exploatat prin muncă.
35
Personalităţi Fotbalistul italian Francesco Totti – ambasador al

UNICEF
Jucătorul italian a fost prezent la o ceremonie desfaşurată la
şcoala Di Donato din Roma, unde majoritatea copiilor sînt
originari din Africa. "Am luat decizia de a fi ambasador al
UNICEF pentru că iubesc copiii. Vreau să fiu aproape de ei,
deoarece ştiu cît de important este pentru copii să aiba lîngă
ei o persoană faimoasă. Vreau să fac tot ceea ce pot pentru
a-i ajuta. Voi încerca să fiu un exemplu pentru ei atît pe
teren, cît şi în afara acestuia", a spus fotbalistul. Totti, care a
fost selecţionat de 33 de ori în reprezentativa Italiei, a facut
un apel către toţi fotbaliştii să i se alăture. "Întreaga lume a
fotbalului trebuie să se implice. Noi, ca fotbalişti, avem tot
ceea ce ne dorim, dar trebuie să ne gîndim şi la copiii care
Ca ambasador al UNICEF, Francesco suferă", a precizat Totti. UNICEF a lansat, în 2002,
Totti va participa la campanii de protejare campania "Spune «Da» copiilor". Organizaţia a anunţat că
a drepturilor copiilor din intreaga lume. 120 milioane de copii nu urmează cursurile vreo unei şcoli,
"Cum voi avea ocazia, voi pleca în acele 250 milioane de copii sînt obligaţi să muncească, 11
zone ale lumii unde copiii suferă cel mai milioane de copii mor anual din cauza malnutriţiei si 18
mult", a declarat Totti, care a purtat milioane sînt subnutriţi.
banderola de ambasador al UNICEF la
meciul de campionat cu Piacenza.
www.copii.ro
STUDIU DE CAZ
URĂSC SĂ MERG LA ŞCOALĂ
Am 12 ani şi urăsc să merg la şcoală pentru că nimeni nu mă place. Există un grup

de copii care mă poreclesc de cîte ori au ocazia. Mi-au furat cărţile de cîteva ori. Cînd merg
acasă mă urmăresc şi strigă cuvinte jignitoare în spatele meu. Îmi spun că sunt grasă şi
urîtă şi că părinţilor mei ar trebui să le fie ruşine cu mine. Cea mai bună prietenă a mea nu
mai vorbeşte cu mine şi chiar s-a împrietenit cu unii copii din acest grup. O urăsc. Mă simt
singură şi mi-e teamă că ceea ce au spus despre părinţii mei este adevărat. Mi-e frică şi
sunt furioasă. Am încercat să vorbesc cu diriginta, dar nu m-a ascultat cu atenţie. Nu ştiu ce
să fac!
Alina
36
Tema 13: AM DREPTUL SĂ-MI EXPRIM LIBER OPINIA ŞI SĂ PARTICIP
Motto: O călătorie de o mie de kilometri
începe întotdeauna cu un singur pas.
(Lao Tse)
La un moment ai putea să-ţi dai seama că nu-ţi plac anumite lucruri în şcoala ta.
S-ar putea să nu-ţi placă faptul că elevii şcolii aruncă gunoiul pe unde se nimereşte sau că
vorbesc utilizînd cuvinte necenzurate, sau că copiii din curtea ta nu au un teren de joacă
sau cluburi pe interese. Aceste probleme şi multe altele ar trebui să fie rezolvate de
instanţele administrative, dar pînă ce nu se face nimic. Atunci ajungi la concluzia că ai
putea şi trebuie să faci ceva, dar eşti încă mic şi opinia ta poate fi neglijată de cei maturi.
Vrem să-ţi spunem că opinia ta contează!
Mulţi copii au deseori posibilitatea de a-şi exprima opiniile şi dorinţele, astfel încît
părerea lor importă. Uneori este deosebit de semnificativ să fie ascultat anume copilul,
atunci cînd se decid chestiuni importante ce îl privesc.
În Convenţia cu privire la Drepturile Copilului pentru prima dată s-a stipulat faptul
că atunci cînd se iau decizii ce ţin de interesele copiilor, adulţii trebuie să ţină cont de
părerea şi punctul lor de vedere. Această teză are o importanţă deosebită şi lumea ar deveni
cu mult mai bună dacă părerile copiilor ar fi luate în consideraţie, iar participarea lor în
viaţa comunităţii ar fi stimulată şi s-ar extinde. Frecvent însă se întîmplă altfel.
Într-o societate democrată cel mai important drept este dreptul cetăţeanului la participare.
De participarea cetăţenilor la viaţa societăţii şi comunităţii depinde viitorul oricărui stat.
Dar cine este cetăţeanul de mîine? Sigur că tu – copilul de astăzi!
De aceea ca copil trebuie să te înveţi a face „primii paşi în călătoria de kilometri‖ a
dreptului la participare. Realizarea acestui drept începe cînd tu decizi că limita dintre viaţa
publică şi viaţa ta personală este arbitrară şi cînd înţelegi că dacă tu nu vei face nimic,
nimeni nu va face. Un lucru este să stai acasă şi să te plîngi că viaţa e grea şi că nu există
dreptate pe lumea asta. E altceva să suni un prieten şi să discuţi problemele ce te frămîntă
şi să spui ce crezi despre asta. Şi un pas mai important înainte este să te gîndeşti cum să-ţi
organizezi colegii, prietenii pentru a schimba lucrurile spre bine. Beneficiază din plin de
dreptul la opinie şi la participare!
Conform Convenţiei, participarea este un drept moral şi juridic al tuturor copiilor. Ea
trebuie să fie conştientă şi benevolă şi nu poate fi constrînsă.
Articolul 12 al Convenţiei conţine apelul privind participarea copiilor: ‖Statele
membre asigură copilului apt să-şi formuleze opiniile sale, dreptul de a-şi exprima liber
aceste opinii, referitoare la toate problemele care-l privesc, concomitent acordîndu-se o
atenţie cuvenită opiniilor copilului în funcţie de vîrsta şi gradul lui de maturitate.‖
Conform dreptului la participare, declarat în Convenţie, este necesar să se ţină cont
de părerile tinerilor, indiferent de situaţia lor socială, vîrstă, sex, apartenenţă etnică, stare
fizică şi dezvoltare intelectuală.
Cu regret lucrurile nu sunt atît de perfecte. Foarte mulţi copii refugiaţi sunt privaţi de
acest drept şi de multe altele. De asemeni, în unele ţări, diferenţele de gen (băieţi-fete)
cauzează diferenţe în realizarea drepturilor.
Situaţia se va putea schimba doar dacă fiecare din noi se va învăţa de mic să-şi
revendice dreptul la participare, deoarece cel mai mare pericol de astăzi este indiferenţa. Să
ştii, să poţi şi să nu faci nimic - înseamnă să fii de acord cu această situaţie. Astăzi Planeta
a devenit o lume mică şi ceea ce se întîmplă undeva, departe, în altă ţară, ne priveşte şi ne
afectează, de aceea trebuie să acţionăm.
37
Informează-te
1. Identifică în actele normative din anexă articolele ce garantează pentru tine drepturile
de participare şi exprimare liberă a opiniei.
Interpretează
2. Descrie ce înseamnă pentru un copil dreptul la opinie şi la participare.

3. Explică de ce nu toţi copiii beneficiază de aceste drepturi.
Realizează
4. Exprimă cu ajutorul unui desen sau simbol semnificaţia dreptului la opinie pentru
tine.
Analizează
5.Argumentează de ce opinia fiecărui copil contează.
Apreciază
6.Identifică ce probleme te deranjează în şcoala ta, pe care ai putea să le rezolvi

împreună cu colegii, prietenii. Cum ai proceda?
38
Personalităţi Roger Federer - Ambasador al Bunăvoinţei UNICEF
―Roger Federer aduce UNICEF o energie şi un

talent extraordinar pentru a îmbunătăţi viaţa
copiilor din întreaga lume‖, a declarat directorul
executiv al UNICEF, Ann M. Veneman. „Roger nu
este un model doar pentru tinerii care iubesc
sportul, dar şi pentru cei care cred că avem puterea
şi responsabilitatea pentru a face lumea un loc mai
bun pentru copii‖, a subliniat ea, citată de pagina de
Internet a UNICEF. Ca şi alţi ambasadori ai
Bunăvoinţei - David Beckham, Youssou N’dour,
Vanessa Redgrave, Roger Moore – Federer va
susţine eforturile organizaţiei în concentrarea
atenţiei şi resurselor asupra situaţiei copiilor
vulnerabili din lume.
―Sunt onorat să mă alătur ambasadorilor
Roger Federer, jucător de tenis aflat pe primul
Bunăvoinţei ai UNICEF‖, a declarat el. „Am fost
loc în circuitul ATP şi un pasionat susţinător al
copiilor, a fost numit ambasador al norocos şi am putut să-mi urmez pasiunea pentru
Bunăvoinţei de către UNICEF. tenis de la vârsta de şase ani. Este important să ajuţi
copiii din întreaga lume care nu au resursele
minime‖, a arătat el.
www.copii.ro
www.youth.md
www.acces-info.org
www.curaj.net
39
Tema 14: EU ÎMI ASIGUR VIITORUL PRIN DREPTURILE OMULUI
Motto: Dacă nu gîndeşti la viitor, nu poţi

să-l ai.
(John Glasworthy)
Odată cu apariţia ta pe acest pămînt ai primit titlul onorabil de – Om.
Faptul dat ţi-a permis să beneficiezi de-a lungul vieţii de toate Drepturile Omului indiferent
ce statut de vîrstă nu ai avea – copil mic, elev sau adolescent. Drepturile Omului îţi sunt
alături mereu, ţine de bunăvoinţa ta de a beneficia de ele pentru a asigura viitorul şi
dezvoltarea ta.
Unul din drepturile primordiale care contribuie la dezvoltarea oricărui copil este
dreptul la educaţie asigurat de art.28 şi 29 a Convenţiei cu privire la Drepturile Copilului şi
art.26 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului. Conform acestor articole tu ai
dreptul la educaţie. Educaţia primară trebuie să fie gratuită şi tu trebuie să frecventezi
neapărat şcoala primară. De asemenea trebuie să ai posibilitatea să-ţi continui studiile.
Educaţia pe care o primeşti are ca scop dezvoltarea personalităţii tale, a talentelor şi
abilităţilor tale fizice şi mintale, a întregului tău potenţial. Educaţia primită trebuie să te
pregătească pentru o viaţă responsabilă şi paşnică într-o societate liberă în care sunt
înţelese şi respectate Drepturile Omului.
Dreptul la educaţie este mijlocul principal şi condiţia necesară pentru realizarea
tuturor celorlalte drepturi. Ca drept de emancipare, educaţia este principalul vehicul prin
care adulţii şi copiii marginalizaţi din punct de vedere economic şi social se pot ridica din
sărăcie şi pot obţine mijloace de a participa pe deplin la viaţa comunităţii. Educaţia joacă
un rol important în salvarea copiilor de munci exploatatoare şi periculoase, în promovarea
drepturilor omului şi a democraţiei. Acest drept asigură posibilităţi suplimentare şi
constituie catalizatorul iniţial pentru dezvoltarea personalităţii copilului.
Un om bine instruit, iluminat, cu o minte lucidă, capabil să reflecte liber şi critic
asupra existenţei sale şi a realităţilor din jurul său - este omul cu un viitor asigurat. Însă, cu
regret, în lume există 75 mln. de fetiţe şi 55 mln. de băieţi cu vîrsta cuprinsă între 6 şi 11
ani care nu au posibilitatea şi nu învaţă la şcoală. Respectiv sunt lipsiţi de posibilitatea de a
progresa şi a se dezvolta. Printre grupele de populaţie cele mai vulnerabile în această
problemă sunt copii din:
 familiile sărace
 familiile în care părinţii nu au învăţat la şcoală
 minorităţile etnice, refugiaţii sau familiile ce duc un mod de viaţă nomad
Statele parte la Convenţia cu privire la Drepturile Copilului îşi asumă responsabilitatea,
prin art.4 al Convenţiei, să asigure necesităţile tuturor copiilor în proporţii egale, însă
majoritatea copiilor din Africa şi Asia Mijlocie pot beneficia doar de studii pînă în clasa a
VII-a. Mulţi copii părăsesc şcoala fără a se învăţa a scrie sau a citi. Astăzi, aproximativ 870
mln. de oameni în lume sunt analfabeţi.
Fiecare copil trebuie să beneficieze de dreptul la educaţie, tot aşa cum are dreptul la
viitor. Educaţia este calea spre o lume stabilă, prosperă şi fericită a secolului XXI.
40
Informează-te
1. Enumără drepturile ce asigură dezvoltarea fizică şi intelectuală a unui copil.
Interpretează
2. Explică de ce este important ca fiecare copil să frecventeze şcoală.
Realizează
3. Cercetează şi identifică cauzele neşcolarizării unui număr impunător de copii din
diverse ţări ale lumii.
Analizează
4. Argumentează cum realizarea dreptului la educaţie îţi asigură viitorul tău.
Apreciază
5. Dacă ai fi director de şcoală, ce ai întreprinde pentru ca copiii să vină cu plăcere la
şcoală.
Personalităţi
Andreea Bănică-Marin - prim Ambasador UNICEF al Bunăvoinţei la nivel naţional în
România
Andreea Bănică-Marin începînd cu anul 2007, sprijină UNICEF
România pentru promovarea drepturilor copiilor şi conştientizarea
societăţii cu privire la problemele acestora. În ultimii doi ani, Andreea
Marin a susţinut o mare parte din acţiunile UNICEF, dovedindu-se a fi
unul dintre cei mai mari suporteri ai cauzei copiilor. La iniţiativa Andreei
Marin, TVR, în parteneriat cu UNICEF, a derulat la începutul anului 2005
campania naţională Zâmbet pentru Asia în beneficiul copiilor afectaţi de
Tsunami, iar în 2006 campania Preţuieşte Viaţa, în favoarea copiilor
afectaţi de inundaţiile din sudul României. „Devenind ambasador UNICEF,
Andreea Marin se alătură unui număr considerabil de personalităţi recunoscute şi
respectate – sportivi, muzicieni sau actori – care sprijină activitatea UNICEF la nivel
naţional, regional sau global. Aceşti ambasadori sunt aleşi nu numai datorită
recunoaşterii de care se bucură, ci mai ales respectului pe care l-au câştigat prin
acţiunile lor umanitare”, a declarat Pierre Poupard, Reprezentant UNICEF în
România.
www.siedo.moldnet.md
www.unicef.org/crc/
www.unesco.org/
41
Tema 15: OBLIGAŢII SAU RESPONSABILITĂŢI?
Motto: Noi toţi şi eu personal, suntem responsabili de
tot şi pentru noi toţi. (F. Dostoevskii)
„Fiecare drept este însoţit de o obligaţie!‖; „Pentru a beneficia de drepturi, trebuie
să-ţi îndeplineşti obligaţiile!‖- sunt afirmaţii pe care le-ai auzit frecvent, dar asupra cărora
foarte rar ai reflectat critic. Pentru a descoperi adevărul, este bine să-ţi pui cît mai multe
întrebări. De exemplu:
- Sunt eu oare obligat să fac ceva pentru a-mi realiza un drept?
- Faţă de cine eu am obligaţii sau cine are obligaţii faţă de mine?
- Obligaţii sau responsabilităţi?
Pentru percepţia corectă a Drepturilor Omului este binevenit de a vorbi despre
corelaţia drepturi – responsabilităţi şi nu despre drepturi – obligaţii. Care este deosebirea?!
A fi obligat înseamnă conform DEX-ului „a fi impus de a face ceva, a fi dator de
îndeplinirea unei sarcini‖, deci cineva din exterior îmi controlează acţiunile. De exemplu:
„Eu sunt obligat să vin la şcoală la ora 8:00, deoarece dirigintele o să mă sancţioneze.‖
A fi responsabil, înseamnă a manifesta atitudine conştientă, a avea un control intern–
„eu sunt obligat în faţa eu-lui meu.‖ Acelaşi exemplu: „Eu sunt responsabil de viitorul
meu, de aceea vin la timp la şcoală, pentru a nu mă lipsi de cunoştinţele şi abilităţile
necesare pentru realizarea acestui viitor‖.
Respectiv nimeni nu poate „doza‖ drepturile omului în dependenţă de respectarea
obligaţiilor sale faţă de societate sau de stat. Însă libertatea fiecăruia în realizarea
drepturilor sale este limitată de libertatea celui de alături şi necesitatea de coexistenţă într-o
societate. Această coexistenţă este posibilă dacă fiecare îşi asumă responsabilitatea pentru
respectarea drepturilor omului. Dacă eu am dreptul la libera exprimare, eu sunt responsabil
de a vorbi adevărul şi a nu spune lucruri care vor leza demnitatea altui om.
Responsabilitatea este benevolă. Fiecare om în parte decide ce volum de
responsabilităţi este capabil să-şi asume şi de care drepturi să beneficieze. Dacă eu doresc
să mi se respecte drepturile, mie nu-mi este indiferent ce se întîmplă în comunitate şi în
ţară – eu mă situez pe o poziţie civică activă şi respectiv îmi asum mai multe
responsabilităţi. Astfel, apărîndu-mi drepturile îi ajut şi pe alţii în această misiune nobilă.
Eu am drepturi şi libertăţi de aceea că eu sunt Om!
Drepturile mele decurg din demnitatea mea umană şi nimeni nu mă poate lipsi de
ele, indiferent de faptul cît de responsabil eu sunt.
Dacă toţi îşi asumă doar responsabilităţi, cine are atunci obligaţii şi care sunt ele?
Fiecare cetăţean are obligaţii în faţa statului care sunt stabilite prin legi. Obligaţiile
sunt nişte reguli de comportament social în virtutea cărora statul asigură coexistenţa
oamenilor în societate. Obligaţiile fundamentale ale cetăţeanului Republicii Moldova sunt:
 Apărarea Patriei.
 Achitarea impozitelor şi taxelor.
 Respectarea legislaţiei şi a hotărîrilor judecătoreşti.
 Respectarea Drepturilor Omului.
 Protejarea mediului înconjurător şi a patrimoniului naţional.
Dacă eu nu-mi onorez obligaţiile mele, statul este în drept să mă pedepsească, însă nu
mă poate lipsi de Drepturile Omului după cum nu mă poate lipsi de demnitatea mea
umană. Drepturile Omului sunt inalienabile.
Esenţa libertăţii, a dreptăţii şi a păcii în lume constă în recunoaşterea demnităţii
tuturor membrilor societăţii şi în respectarea Drepturilor Omului.
42
Informează-te
1. Definiţi noţiunile de „obligaţie‖ şi „responsabilitate‖. Care este deosebirea?
2. Studiază Constituţia Republicii Moldova şi identifică care sunt obligaţiile cetăţenilor.
Interpretează
3. Selectează trei drepturi din Convenţia cu privire la Drepturile Copilului pe care le
consideri deosebit de importante pentru tine. Explică de ce?
4. Identifică ce responsabilităţi decurg din aceste drepturi. A fost dificil să decizi asupra
responsabilităţilor? De ce?
Realizează
5. Colectează citate ale personalităţilor din domeniul Drepturilor Omului care
susţin interdependenţa dintre drepturi şi responsabilităţi.
Analizează
6. Argumentează de ce este important să fim responsabili în realizarea drepturilor?
Apreciază
7. Apreciază ce este mai important pentru societate – respectarea drepturilor sau a
obligaţiilor ?
8. Studiază fragmentul „ Declaraţiei Universale a Obligaţiilor‖ care a fost propus de
organizaţia internaţională Interaction Council, dar care nu a fost adoptată de ONU.
Exprimaţi opinia faţă de această declaraţie. Este oare necesar un document internaţional
în care să fie fixate responsabilităţile sau obligaţiile oamenilor?
„Cap.I Principiile fundamentale ale umanităţii

Art.1 Fiecare persoană indiferent de rasă, naţionalitate, sex, limbă, vîrstă, religie,
concepţii politice este obligat să se comporte omeneşte cu toţi oamenii din lume.
Art.2 Fiecare om este obligat să apere demnitatea fiecăruia şi să respecte toţi ceilalţi
oameni.
Art.3 Fiecare om este obligat indiferent de împrejurări să contribuie spre binele
societăţii şi să oprească orice manifestare de rău.
Art.4 Comportă-te cu oamenii aşa cum ai vrea să se comporte cu tine.”
www.hrea.org,
www.hro.org ,
www.ycentre.org,
www.hri.ca
43
Tema 16: CINE ESTE RESPONSABIL DE DREPTURILE MELE?
Motto: Statul trebuie să-şi asume responsabilitatea
de a proteja viaţa cetăţenilor săi,oricare ar fi
ei, şi viaţa întregii comunităţi. (Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului, art.3)
Dacă toţi îşi asumă doar responsabilităţi, cine are atunci obligaţia de a proteja şi
asigura respectarea Drepturilor Omului!?
Responsabilitatea morală de-a respecta demnitatea umană a oamenilor o are fiecare
din noi, însă statul în momentul în care a aderat la documentele internaţionale ce vizează
Drepturile Omului poartă obligaţie juridică pentru respectarea acestor drepturi. Respectiv,
folosind diverse instrumente statul se îngrijeşte pentru ca drepturile tale ca individ să nu fie
încălcate. În caz contrar statul pedepseşte pe cei vinovaţi. Această pedeapsă însă trebuie să
fie legală, deoarece orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată pînă
ce vinovăţia sa este legal stabilită.
----------------------------------------------------------------------------------------------------
Conceptul Drepturilor Omului presupune doar relaţia dintre individ şi stat, ca cea mai
mare putere a societăţii. Noi ca persoane suntem în poziţii de inegalitate faţă de stat,
deoarece statul poate aplica forţa de constrîngere pentru a impune voinţa sa. La figurat,
statul trage paloşul asupra capetelor oamenilor. De facto, paloşul este în mîinile
persoanelor oficiale de răspundere, care pot greşi sau abuza de puterea, pe care le-o oferă
statul. În aşa fel, oamenii au nevoie de un scut, care să-i apere de loviturile nedrepte a
paloşului. Asemenea scut, ce ne dă siguranţă în faţa acţiunilor statului, şi sunt Drepturile
Omului.
----------------------------------------------------------------------------------------------------
Dacă eu am drepturi, atunci statul are obligaţia de a asigura condiţii favorabile ca eu să-
mi realizez aceste drepturi. Dacă eu am libertăţi democratice, statul nu este în drept să mi
le limiteze. De aceea există legi naţionale şi internaţionale care stabilesc limitele de
intervenţie a statului în viaţa cetăţenilor, precum şi obligă statul să creeze condiţiile
necesare pentru realizarea drepturilor. Dacă eu am dreptul la educaţie, atunci statul are
obligaţia să creeze o reţea de şcoli în care eu aş putea studia. Statul este responsabil ca
acest sistem educaţional să funcţioneze. Cetăţeanul este în drept de-a cere de la guvernul
ţării sale respectarea deplină a drepturilor omului, pentru aceasta cetăţenii colaborează,
acţionează împreună consolidînd societatea civilă. Aceasta este datoria faţă de societate a
fiecărei persoane, deoarece numai în cadrul comunităţii este posibilă dezvoltarea liberă şi
deplină a personalităţii sale. (art.29 DUDO)
----------------------------------------------------------------------------------------------------
A cere statului să-ţi respecte drepturile nu înseamnă a intra într-o confruntare cu el, de-
oarece statul există pentru bunăstarea oamenilor şi nu invers. Drepturile nu pot fi impuse
de către organele statale, ele există dacă sunt solicitate şi exercitate de către noi. Sub
influenţa comportamentului şi atitudinii noastre se modifică opinia publică şi legile
statului.
Aceasta nu înseamnă că noi trebuie să devenim nişte persoane egoiste şi capricioase
care la orice pas se vor îngriji doar de drepturile sale şi le vor cere cu fermitate. Într-o
comunitate oamenii îşi realizează eficient drepturile, dacă fiecare înţelege că cel de alături
are şi el drepturi, de aceea este datoria noastră comună să ne respectăm reciproc.
44
Drepturile Omului singure, de la sine, nu ne asigură fericirea şi bunăstarea. Ele ne
oferă protecţia necesară în faţa violenţei şi discriminării din partea celorlalţi şi în primul
rînd, a statului, ca cea mai mare forţă. Aceasta este o condiţie necesară pentru o viaţă
normală.
Esenţa Drepturilor Omului presupune că de noi, cetăţenii statului, depinde
respectarea acestor drepturi. Nici un conducător de stat, cît de binevoitor nu ar fi, nu poate
impune oamenii să fie liberi. Oamenii nu pot fi impuşi să se folosească de drepturile sale.
Aceasta este alegerea fiecăruia. Aceasta este alegerea ta!
Informează-te
1. Defineşte cu ajutorul dicţionarului noţiunea de prezumţia nevinovăţiei.
2. Studiază mass-media, paginile web şi identifică cazuri în care se respectă drepturile
copilului/omului şi cazuri de încălcare a acestora. De care cazuri sunt mai multe?
De ce?
Interpretează
3. Explică esenţa conceptului Drepturilor Omului.
Realizează
4. Formulează un mesaj către un prieten virtual de pe altă planetă în care descrie-i rolul
Drepturilor Omului în societatea noastră.
5. Alcătuieşte împreună cu colegii tăi un buletin informativ pentru elevii mai mici „
Dacă drepturile tale nu sunt respectate, atunci tu trebuie să ...‖
Indicaţi în buletin ce poate întreprinde elevul, dacă drepturile lui au fost încălcate la
şcoală sau în familie.
Analizează
6. Argumentează cine are obligaţia de a-ţi asigura realizarea drepturilor şi libertăţilor
tale.
Apreciază
7. Exprimă-ţi viziunea ce fel de comportament trebuie să demonstreze un cetăţean activ
şi responsabil.
www.ombudsman.md
www.amnesty.md
www.youth.md
45
Modulul II. SINTEZĂ ŞI EVALUARE
Completează razele soarelui cu drepturile copilului declarate în Convenţia cu

privire la Drepturile Copilului.
Completează tabelul cu articolele relevante din Convenţia cu privire la Drepturile

Copilului.
Drepturi la Drepturi la Drepturi la Drepturi la
supravieţuire dezvoltare protecţie participare
Art.6,... Art. ... Art. ... Art. ...
Identifică cîte o responsabilitate ce derivă din fiecare drept în relaţie cu ceilalţi.
 Dreptul la un nume şi o naţionalitate ____________________

 Dreptul la educaţie şi informare________________________
 Dreptul la asistenţă medicală __________________________
 Dreptul la opinie ____________________________________
Realizaţi un ―panou publicitar‖ în care să se reflecte cît mai explicit Dreptul la

protecţie contra violenţei.
Completaţi Linia vieţii cu drepturile ce v-au asigurat dezvoltare la fiecare etapă a vieţii:
1 an 5 ani 10 ani 15ani 20 ani
Continuaţi mesajul, formulînd cel puţin 3 argumente‖ Eu îmi doresc o şcoală în care
se respectă Drepturile Copilului, deoarece ...‖
46
Modulul III. Diversitate şi toleranţă
Tema 17: DIVERSITATEA UMANĂ
Motto: E mai uşor să-l cunoşti pe om în general,

decît să cunoşti un om în particular.
(La Rochefoucauld, Max.,436)
Ţi-e cunoscut faptul, că din cele cîteva miliarde de persoane de pe glob, nu există
două identice? Chiar şi gemenii, care la prima vedere sunt foarte asemănători, se deosebesc
prin comportament, gusturi, aspiraţii etc.. Într-o comunitate convieţuiesc tineri şi bătrîni,
femei şi bărbaţi, şomeri şi oameni de afaceri. Oamenii din diferite colţuri ale Pămîntului se
deosebesc după mai multe caracteristici: etnie, limbă, confesiune, rasă. Este foarte
important să conştientizezi că diferenţele dintre fiinţele umane sunt multiple. În fiece
comunitate se formează anumite interpretări, bazate pe tradiţii, care ar determina aşa
numita „normalitate‖. Această „normalitate„ include de fapt rigori preconcepute vis-à-vis
de trăsăturile fizice, modul de viaţă, ceremonialul religios, stilul vestimentar, preferinţele
culinare ale reprezentanţilor diferitelor popoare.
Din cele mai vechi timpuri oamenii s-au răspîndit pe Glob, formînd comunităţi relativ
aparte. Este cunoscută şi legenda biblică, conform căreia Dumnezeu, dorind să-i
pedepsească pe oameni pentru ambiţia lor exagerată, de a construi un turn pînă la ceruri, i-a
făcut să vorbească în diferite limbi, ceea ce a făcut imposibilă înţelegerea dintre ei şi le-a
compromis construcţia. Diferenţele nu nasc războaie, dar sunt utilizate pentru a camufla
adevăratele cauze ale acestora. Istoria omenirii este împestriţată de războaie sîngeroase
dintre triburi, popoare şi state.
Oare cînd oamenii vor conştientiza, că diversitatea nu este un blestem, ci o
binefacere? Omul contemporan graţie mijloacelor moderne de comunicare are posibilitate
să facă cunoştinţă cu cultura, modul de viaţă, tradiţiile, religia multor popoare. Astăzi omul
călătoreşte foarte mult, frecvent îşi schimbă locul de trai din propria dorinţă sau impus de
împrejurări ostile. State, formate din naţiuni pure practic nu mai există pe Pămînt. Procesul
globalizării îi transformă pe indivizi din cetăţeni ai unor state concrete în cetăţeni ai Terei.
Organizaţia Naţiunilor Unite, Consiliul Europei, numeroase organizaţii
neguvernamentale internaţionale depun eforturi sporite pentru a învăţa locuitorii Planetei
să accepte diversitatea, arta convieţuirii într-o lume multiculturală. În armata militanţilor
pentru realizarea acestor obiective nobile sunt milioane de oameni din diverse state ale
lumii. Poţi să te incluzi şi tu în această mişcare, autoeducîndu-te în spiritul altruismului, de
respect şi deschidere faţă de celălalt, de solidaritate şi receptivitate, dar şi promovînd aceste
atitudini printre semenii tăi în familie, şcoală, comunitate.
47
Informează-te
1. Formulează în caietul de lucru trei idei principale ale textului studiat.
2. Citiţi preambulul Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi stabiliţi ce soluţii
propune acest document pentru ca diversitatea umană să nu nască conflicte.
Interpretează
3. Care este, în opinia ta, mesajul principal al acestui text?
4. Explică, de ce diferenţele nasc deseori conflicte.
Realizează
5. Încearcă să prioretizezi? calităţile unui eventual prieten din şirul caracteristicilor
propuse:
a) culoarea pielii;
b) sinceritate;
c) confesiune;
d) fidelitate;
e) preferinţe muzicale;
f) etnie.
Argumentează opţiunea.
Analizează
6. Analizează cuvintele lui Mahatma Gandhi şi formulează trei reguli fundamentale
pentru naţiunile lumii: „Naţiunile nu pot să-şi unească cu adevărat şi să-şi orienteze
activităţile spre binele comun fără să accepte legea dragostei în relaţiile naţionale şi
internaţionale, adică în orănduirea politică. Naţiunile se pot numi civilizate doar în
măsura în care se supun acestei legi.”
Apreciază
7. Apreciază etica raporturilor umane prin prisma diferitor confesiuni. Consideri că pot
apărea divergenţe între ele? Argumentează.
Budismul „ Fiecare dispune de cinci posibilităţi de a răspunde trebuinţelor prietenilor şi cunoscuţilor
săi: generozitatea, amabilitatea, bunăvoinţa, faptul de a-i trata ca pe sine însuşi şi de a fi acelaşi în
fapte şi în vorbe.”
Confucianismul „ Ce ţie nu-ţi place, altora nu face.”
Creştinismul „ Comportă-te cu oamenii astfel, cum ai dori să se comporte ei cu tine.”
Hinduismul „ Nu face altora ceea, ce dacă ţi-ar face ţie, ţi-ar provoca durere.”
Islamul „ Nu e credincios acela, care nu doreşte fratelui său ceea ce-şi doreşte sie”.
Taoismul „Bucură-te de cîştigul vecinului tău ca de cîştigul tău şi pierderea lui consider-o drept
propria-ţi pierdere.”
www. youth.md, www.wikipedia.org, www.coe.int, www.memo.ru
48
Tema 18: DIFERIŢI, DAR EGALI ÎN DREPTURI
Motto: Toate fiinţele umane sunt universal

egale şi individual diferite. Egalitatea
universală şi diferenţele individuale
trebuie respectate . (Art.1 din Declaraţia
Fiinţelor Omeneşti în Strasburg,
26.08.1989)
Mesajul esenţial al temei precedente este, că unica soluţie pentru o lume extrem de
diversă o constituie convieţuirea paşnică. Pe de altă parte cunoşti, că societatea umană e
diversă, iar diferenţele nasc divergenţe şi conflicte.
Naturii umane îi este caracteristic să-şi dorească o identitate unică, diferită de a
celorlalţi. Fiecare persoană este specifică nu numai prin trăsăturile cu care l-a înzestrat
Dumnezeu, dar şi în urma efortului pe cale îl aplică persoana, pentru a-şi accentua
personalitatea: stilul vestimentar, coafura, tatuajul, operaţiile plastice. Oamenii tind să se
deosebească unul de altul, dar apreciază şi relaţiile armonioase în societate. Egocentrismul
(axarea pe sine) şi caracterul social (omul nu poate supravieţui singurătatea) formează
contradicţia majoră a relaţiilor omeneşti. Şi aici în ajutorul civilizaţiei vin Drepturile
Omului şi anume valoarea lor cheie Măria Sa Egalitatea.
În articolul 1 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului se declară: ‖Toate
fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Iar articolul 2 al aceluiaşi
document stipulează, că „între fiinţele umane nu se face nici o deosebire, legată de „rasă,
de culoare, de sex, de limbă, de religie, de opinie politică, de origine naţională sau socială,
de avere, de naştere sau decurgînd din orice altă situaţie‖.
Egalitatea în drepturi nu exclude unicitatea individului, dreptul la identitate, nu cere
renunţarea la propriul ego. Din contra numai o personalitate autentică, multilateral
dezvoltată, cu simţul propriei demnităţi este în stare să respecte drepturile şi libertăţile
celorlalţi. Egalitatea oamenilor în drepturi poate fi comparată cu o umbrelă sub protecţia
căreia cresc, se dezvoltă şi înfloresc atîtea calităţi ale relaţiilor frumoase dintre oameni:
buna înţelegere, pacea, colaborarea etc.. Dar egalitatea îşi îndeplineşte misiunea, doar
atunci, cînd ea se respectă de toţi membrii societăţii şi nu doar impusă de organele de stat
şi de lege. Dacă egalitatea va fi impusă doar prin autoritatea statului, iar societatea va fi
formată din indivizi egoişti şi intoleranţi atunci egalitatea va rămîne un vis irealizabil. De
aceea organismele internaţionale, guvernele tuturor statelor, societăţile civile trebuie să-şi
unească forţele pentru a implementa în viaţă nobilul principiu al Egalităţii între oameni.
Care este rolul unei fiinţe umane aparte în această mişcare cu adevărat universală,
rolul unui elev de la ciclul gimnazial din Republica Moldova? Porneşte de la
conştientizarea propriei identităţi, obligativitatea respectării drepturilor celorlalţi în baza
responsabilităţii interne. Include-te activ în toate acţiunile, care pledează pentru egalitatea
oamenilor în drepturi. Ai dreptul la participare!
49
Informează-te
1. Studiază actele normative (DUDO, CEDO, Declaraţia principiilor toleranţei)
şi identifică articolele ce vizează diversitatea umană.
Interpretează
2. Explică prin cuvintele proprii noţiunea de identitate.
3. De ce numai un om cu simţul propriei identităţi adecvat poate promova egalitatea
dinte oameni?
Realizează
4. Realizează o istorioară despre diversitate în baza imaginii de mai jos.
Analizează
5. Dacă ar fi să-ţi imaginezi societatea umană sub o altă formă cu ce s-ar asemăna:
a. cu animalele din junglă;
b. cu un buchet de flori.
Argumentează-ţi opinia.
Apreciază
6. Scrie un eseu la tema : „Cel diferit de mine e prietenul meu.”
www. alldifferent-allequal.md
www.youthrussia.ru
www.e-tineret.ro
50
Tema 19: TOLERANŢĂ ŞI DREPTURILE OMULUI
Motto: Toleranţa - calea spre pace.

(Betty A.Reardon)
Ţi-ai pus vreo dată întrebarea, de ce se vorbeşte atît de mult despre pace, dar lumea
rămîne să fie inundată de războaie? Ba mai mult decît atît: armele de distrugere în masă se
perfecţionează pe zi ce trece. Răscrucea dintre cele două milenii nu este o excepţie în acest
context.
Conflictele militare sunt primejdioase nu numai, fiindcă aduc numeroase pierderi
materiale şi umane, dar şi din cauza impactului nefast de durată care se exprimă în
neînţelegeri interetnice, confesionale etc.. Reconcilierea după conflict, restabilirea păcii şi
a bunei înţelegeri sunt sarcini complexe şi primordiale ale Omenirii la etapa actuală.
O consecinţă a violenţelor mari şi mici este creşterea spectaculoasă a numărului de
refugiaţi - oameni, care din cauza diferitor vicisitudini nu se mai simt în siguranţă în
propria patrie şi sunt nevoiţi să ia calea pribegiei. Conform unor estimări recente ale
Înaltului Comisariat ONU pentru Refugiaţi astăzi în lume sunt peste 21 de milioane de
refugiaţi. Împreună cu migraţii economici, persoane, care se strămută, pentru aşi găsi un
loc mai favorabil de trai, cifra migraţiilor este impresionantă. Datorită acestui fapt
componenţa etnică a diferitor comunităţi se schimbă vertiginos. Oamenii, care caută azil
sau loc de muncă încep să convieţuiască alături de autohtoni. Pentru ca relaţiile dintre cele
două părţi să fie armonioase este nevoie de acceptarea diversităţilor, care sunt inevitabile
într-o comunitate multiculturală. Aceasta de fapt înseamnă instaurarea unei lumi a
Toleranţei. Dar ce înseamnă toleranţă? Articolul 1 din Declaraţia ONU a Principiilor
stipulează, că Toleranţa este aprecierea şi acceptarea diversităţii şi bogăţiei culturii
mondiale. Toleranţa este o atitudine constructivă generală de recunoaştere a drepturilor
universale ale persoanelor umane şi libertăţilor fundamentale ale acestora. Ea se va realiza
acolo şi atunci, unde respectarea Drepturilor Omului va deveni atitudine comportamentală
pentru toţi. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului subliniază că violenţele sunt un
rezultat al intoleranţei. Iar violenţele duc la încălcări grave ale Drepturilor Omului.
De aici rezultă, că Toleranţa ca comportament şi atitudine de acceptare a celor
diferiţi de noi este o condiţie indispensabila a respectării Drepturilor Omului. O lume a
demnităţii şi egalităţii umane poate fi edificată pe baza a patru elemente organice: Pace,
Democraţie, Drepturile Omului şi Toleranţă.
Astăzi organismele internaţionale, guvernele diferitor state, organizaţii
neguvernamentale, instituţii educaţionale depun eforturi sporite, pentru ca toleranţa să
devină valoare şi purtare cotidiană pentru fiecare om.
51
Informează-te
1. Extrage din textul de mai sus două consecinţe nefaste ale războaielor.
2. Despre ce se vorbeşte în articolul 18, 19 şi 26 din DUDO. Ce legătură există între
conţinutul acestor articole şi problematica toleranţei?
Interpretează
3. Explică de ce violenţele duc la încălcarea în masă a Drepturilor Omului?
4. Completaţi propoziţia ce urmează cu cuvăntul relevant din Declaraţiei Principiilor
Toleranţei . Argumentaţi-vă opţiunea: „ În nici într-un caz ......... nu poate fi invocată
pentru a justifica violarea acestor valori fundamentale.”
Realizează
4. Găseşte interdependenţa dintre Toleranţă şi respectarea Drepturilor Omului.
Analizează
5. Analizează preambulul Declaraţiei Principiilor Toleranţei şi determină ce consideră
autorii documentului drept fundamente ale toleranţei. Sunteţi de acord cu opiniile
autorilor? Argumentaţi.
Apreciază
6. Determină mesajul acestei imagini. De ce reprezentanţii diferitor confesiuni au venit în
faţa unui singur Creator ?
www.youthforum.org
www.cntm.md
52
Tema 20: ÎNVAŢĂ SĂ FII TOLERANT!
Motto: Ce este Toleranţa? Atributul umanităţii.

(Voltaire)
Într-o bună zi, pe strada ta, în blocul tău, în clasa ta poate apărea un băiat sau o fată,
care prin exterior, comportament se deosebeşte de ceilalţi. Sau poate în comunitatea
voastră sunt de acum astfel de persoane. Încearcă să-ţi construieşti relaţiile cu ei, reieşind
din respect reciproc şi valori general-umane. Suntem convinşi, că studierea cursului dat îţi
va fi de real folos nu numai în facilitarea propriilor relaţii cu noii tăi colegi sau vecini, dar
şi în îndrumarea apropiaţilor tăi pe aceeaşi cale benefică.
Nu este atît de uşor se primeşti constructiv, ceea ce diferă de lucrurile, persoanele şi
fenomenele cu care te-ai obişnuit. Toleranţa ca achiziţie valorică personală este
anevoioasă, deoarece fiecare dintre noi şi-a format deprinderi, gusturi, convingeri, idei
despre ce e bine şi ce e rău. Oamenii au tendinţa de a forma comuniuni cu cei ce vorbesc
aceeaşi limbă, au aceleaşi aspiraţii, fac parte din acelaşi grup etnic. De aceia a învăţa să fii
tolerant este o adevărată artă, o muncă asidue şi perseverentă.
Începe calea lungă de însuşire a Toleranţei în familie. Fii îngăduitor cu surioara sau
frăţiorul tău mai mic, care este neîndemînatec, sau nu poate merge atît de repede ca tine.
Fii înţelegător cu bunicul sau bunica ta, care te plictisesc cu istorii interminabile sau îţi dau
sfaturi depăşite.
Nu fă glume pe seama colegului tău, care nu este bun la disciplinele şcolare sau la
sport. Mai bine întreabă-l, dacă poţi să-i dai o mînă de ajutor
Încearcă să fii alături de cei care sunt marginalizaţi în clasă din diferite considerente
ca: exterior neobişnuit, religie aparte, haine demodate. În acest caz poţi să ai fericirea de a
descoperi persoane foarte interesante sau să-ţi faci prieteni devotaţi.
Dacă este să ne întoarcem la situaţia din primul aliniat al temei, atunci trebuie să dai
dovadă de cordialitate, receptivitate şi deschidere. Să faci cunoştinţă cu noii veniţi, dar să
nu insişti prea mult asupra peripeţiilor venirii lor în localitatea ta, deoarece ele pot fi
neplăcute sau chiar dramatice. Află care este baştina noului venit. Utilizînd literatura
respectivă sau informaţia din Internet, poţi face cunoştinţă cu istoria şi cultura poporului
său ca mai apoi să discutaţi împreună. Vei afla de la el lucruri captivante.
Dacă în clasa ta sunt elevi de mai multe etnii sau confesiuni poţi veni cu iniţiativa de
a organiza mici sărbători în cinstea fiecăreia. In acest caz te va susţine dirigintele, activul
clasei, comitetul părintesc şi colegii.
Atitudinea şi comportamentul tolerant nu este o binefacere şi binecuvîntare doar
pentru cei din jur. În primul rînd aceasta este un profit propriu. Graţie toleranţei îţi vei
ameliora relaţiile cu cei apropiaţi şi dragi, vei face cunoştinţă cu oameni neobişnuiţi, vei
lega noi prietenii. Dar esenţial este faptul, că vei contribui în mod concret la stabilirea
armoniei şi păcii în şcoala şi comunitatea ta.
53
Informează-te
1. Identifică cazuri de toleranţă şi intoleranţă din viaţa şcolară.
2. Ce drepturi ale omului se încalcă în aceste cazuri? Foloseşte pentru
documentare actele normative.
Interpretează
3. De ce unor oameni le este destul de dificil să aibă un comportament tolerant?
Realizează
4. Găseşte tangenţele comunicative în relaţia dintre persoanele cu interese
aparent diferite.
Analizează
5. Încearcă să analizezi propriul comportament prin prisma toleranţei din dimineaţa
acestei zile. Cînd ai dat dovadă de toleranţă şi invers? De ce?
Apreciază
6. Menţionează în care din cauzele de mai jos nu poţi accepta să fii tolerant:
 pe poteca din parcul, unde se odihnesc o mulţime de bătrîni şi mame cu bebeluşi,

staţionează un automobil, din care se aude o muzică infernal de zgomotoasă;
 În maxi taxi, alături de tine, un om face mişcări stranii, care se aseamănă cu un
ritual;
 În cafenea doi băieţi obraznici agasează vădit o fată, care este de acum disperată,
deoarece nu le poate riposta.
7. Argumentează-ţi opţiunile.
8. Ce drepturi au fost încălcate în cazurile alese de tine, ca intolerabile?
54
Personalităţi Maica Tereza/numele laic Agnes Gonxha Bojaxhiu

(1910-1997)
Maica Tereza s-a făcut cunoscută, mai mult decît alte

persoane, prin punerea în practică a principiului creştin al
iubirii faţă de semeni. Ea s-a ocupat, la Calcutta, de săracii cei
mai săraci, de muribunzi şi de leproşi. Ea este venerată de un
număr impresionant de oameni, mulţi dintre aceştia văzînd în
ea imaginea unei sfinte a zilelor noastre: "The Saint of the
Gutters". Implicarea ei în activităţi de prezervare a demnităţii
umane a fost răsplătită, în anul 1979, cu Premiul Nobel pentru
Pace. "Ea susţine pacea în cel mai fundamental mod cu putinţă,
şi anume prin confirmarea intangibilităţii demnităţii umane."
[John Sannes, discurs la decernarea Premiului Nobel în anul
1979]
www.alldifferent-allequal.md
www.youthforum.org
Tema 21: DISCRIMINAREA. FORME GRAVE DE DISCRIMINARE
Motto: Civilizaţia ar trebui judecată în funcţie de

tratamentul aplicat minorităţilor.
(Mahatma
Gandi)
Ţi s-a întîmplat vreodată într-un grup nou pentru tine, unde toţi te evită din simplul
motiv, că le eşti prea puţin cunoscut celorlalţi. Situaţia e neplăcută, dar reparabilă, deoarece
rămîne speranţa, că îndată ce vă veţi cunoaşte mai bine totul se va schimba. Iar acum
imaginează-ţi că tu eşti neglijat, evitat, exclus din joc nu pentru că eşti prea puţin cunoscut
cu ceilalţi membri ai grupului, dar deoarece te deosebeşti de ei prin culoarea pielii, tăietura
ochilor, sex, confesiune etc..
Un astfel de mod de tratament poartă denumirea de discriminare. Nu există o
definiţie generică a discriminării, dar în diverse documente internaţionale sensul ei este
determinat drept orice restricţie, excludere sau neglijare a unei persoane sau a unui grup de
persoane din motive rasiale, etnice, confesionale, de sex, etc.. Discriminarea, promovînd
un comportament preferenţial de fapt încalcă unul din principiile de bază ale Drepturilor
Omului - egalitatea în drepturi a tuturor oamenilor.
Manifestările discriminării sunt diverse, cele mai des întîlnite fiind:
Sexismul - formă de comportament, ce exclude femeile de la o participare deplină în
viaţa statului şi a societăţii, în baza ideii preconcepute, că femeia ar fi inferioară bărbatului;
Rasismul - promovează ideea superiorităţii unor naţiuni în faţa altora şi neagă
Drepturile Omului pe criterii rasiale;
55
Xenofobia - teama faţă de persoanele străine unei comunităţi, în baza stereotipului,
că cei veniţi reprezintă primejdie pentru autohtoni;
Şovinismul - comportament ce reiese din credinţa că o naţie este superioară altor
naţii si are dreptul de a se folosi de privilegii;
Fanatismul religios - introducerea cu forţa a unei anumite religii, favorizarea
adepţilor acestei religii.
Antisemitismul - tratament imparţial aplicat evreilor, care deseori se manifestă prin
marginalizări, persecuţii şi atrocităţi.
Care n-ar fi modalitatea de exprimare a discriminării, ea înseamnă privarea unor
persoane de posibilitatea de aşi exercita drepturile, înseamnă încălcare flagrantă a
Drepturilor Omului în genere.
Informează-te
1. Citeşte atent textul şi extrage din el manifestările principale de discriminare.
Interpretează
2. Găseşte cu ajutorul textului ideile preconcepute în baza cărora există:
a) rasismul;
b) sexismul;
c) antisemitismul;
d) xenofobia.
Realizează
3. Elaborează împreună cu colegul de bancă un regulament, care ar face posibil
excluderea discriminării.
Analizează
4. Analizaţi comportamentul colegilor la recreaţiile şcolare. Ce-i impedică pe ei să fie
toleranţi în relaţiile interpersonale?
5. Propuneţi soluţii pentru acceptarea unui comportament tolerant.
Apreciază
6. Apreciaţi care manifestări ale discriminării sunt cele mai frecvente în comunitatea
voastră. Care sunt cauzele?
56
Personalităţi - Rigoberta Menchu Tum

“...Rigoberta Menchu Tum se impune în propria-i patrie, pe continentul american şi în
întreaga lume pentru pace şi conciliere etnică, culturală şi socială." (Sejersted,
Preşedintele Comitetului Nobel, 1992)
Rigoberta Menchu Tum din Guatemala a fost prima indigenă şi
cea mai tînără laureată a Premiului Nobel pentru Pace, ea primind
acest premiu în anul 1992. Decernarea Premiului Nobel către o
indiană din tribul Quichi a fost foarte comentată. Implicarea în
rîndurile unei opoziţii combatantă în patria sa, care se numără
printre ţările cu cea mai mare rată de lezare a drepturilor omului, a
fost un factor decisiv pentru conferirea premiului. Succesul
autobiografiei sale din 1983 "Yo, Rigoberta Menhu" a îndreptat
atenţia internaţională asupra situaţiei catastrofale din Guatemala,
instituind totodată şi pietre de hotar pe drumul spre recunoaşterea
drepturilor popoarelor indigene din întreaga lume. Rigoberta
Menchu Tum a cerut demararea unor reforme fundamentale în
Guatemala, care să faciliteze o participare dreaptă a populaţiei
indigene majoritare la guvernare. Iar guvernul trebuie să ia în
considerare cererile băştinaşilor.
"O participare reală a indienilor ar însemna că anumite legi
trebuie schimbate aici în Guatemala. Fraudele, încăpăţînarea, lipsa
de viziune politică şi egoismul acelora care deţin puterea au corupt
societatea, toate acestea făcînd oamenii să creadă că sunt stăpînii
Lumii şi nu copiii ei" a menţionat luptătoarea pentru drepturile
omului.
www.antisemitism.ro
www.memo.ru
Tema 22: SPUNE „NU!” DISCRIMINĂRII
Motto: Omenia este prima dintre virtuţi.

(Vauvenargues, Refi.,441)
Dacă ai studiat atent tema precedentă, ai conştientizat, că discriminarea este o

problemă globală, manifestări ale ei apar în diferite colţuri ale lumii, tratamentul
discriminator afectează milioane de oameni din diverse grupuri sociale. Cu atît mai mult
este important ca fiecare om de pe planetă să militeze activ împotriva oricărei forme de
discriminare, pentru egalitate în drepturi a tuturor fiinţelor umane, indiferent de rasă, etnie,
sex, confesiune religioasă etc..
Poate te gîndeşti, că tu eşti prea mic iar forţele tale sunt prea neînsemnate pentru a
contribui la soluţionarea acestei probleme globale? O să-ţi demonstrăm în rîndurile ce
urmează, că pentru anihilarea discriminării, este necesar ca fiecare membru al societăţii, să
posede o poziţie activă în problematica respectivă.
Dorim să-ţi propunem să începi cu autoevaluare. Întreabă-te pe tine însuţi, dacă n-ai
păreri preconcepute faţă de unele etnii conlocuitoare. Ce trebuie să întreprinzi pentru ca să
poţi să judeci despre fiecare om imparţial, să-l tratezi pe fiecare om cu respect, să-l
apreciezi în baza faptelor sale şi nu în urma opiniilor altora despre el.
57
Citeşte cît mai mult despre etniile convieţuitoare, informează-te despre cultura şi
istoria acelor popoare, reprezentanţii cărora au statutul de refugiat în ţara noastră. Vei
observa, că aceste cunoştinţe îţi vor schimba atitudinea despre cei ce trăiesc alături.
Încearcă să călătoreşti cît mai mult. Dacă n-ai posibilitate s-o faci realmente,
înfăptuieşte călătorii virtuale prin intermediul Internetului şi a TV-ului. Găseşte-ţi cît mai
mulţi prieteni de altă etnie, rasă, religie etc.. Corespondează frecvent cu ei, află amănunte
despre sărbătorile lor tradiţionale şi religioase, despre arta culinară şi vestimentară. Vei
descoperi un tezaur infinit şi îţi vei reevalua atitudinea faţă de străini.
Dacă ai făcut acest pas înainte şi în relaţiile tale cu alţi oameni contează, înainte de
culoarea pielii, limba vorbită, religia şi multe altele în primul rînd egalitatea şi demnitatea
umană te felicităm pentru faptul, că eşti un om civilizat. Dar aceasta nu este suficient.
Pentru ca discriminarea ca politică de stat în unele ţări cu regimuri nedemocratice, ca
comportament şi atitudine a unor oameni faţă de alţii să dispară, este necesară o activitate
consecventă şi perseverentă a milioane de oameni, care au conştientizat importanţa luptei
împotriva oricărei forme de discriminare. Include-te şi tu în această muncă nobilă,
militează activ împotriva marginalizării diferitor categorii de oameni, pentru triumful
egalităţii şi echităţii sociale.
În temele ce urmează vei face cunoştinţă cu activitatea unor organizaţii
neguvernamentale, a unor militanţi consacraţi, cu exemple concrete, istorii de succes, în
lupta cu nedreptatea şi discriminarea. Suntem ferm convinşi, că ele pot servi ca modele, ca
instrumente practice pentru organizarea şi realizarea propriei activităţi în acest domeniu. Îţi
dorim succes!
Informează-te
1. Consultaţi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi completaţi chestionarul de mai
jos. La sfârşit, faceţi totalul pentru a vă determina evaluarea generală a şcolii.
Citiţi fiecare afirmaţie şi notaţi alături în ce măsură aceasta descrie situaţia din
şcoala dumneavoastră. (Gândiţi-vă la toate persoanele care muncesc în şcoli: elevi,
profesori, personal administrativ, alt personal).
SCARA DE EVALUARE 1 – nu/niciodată 2 – rar 3 – des 4 – da/mereu
___ 1. Şcoala mea este un loc unde elevii se află în siguranţă (articolele 2 şi 3).
___ 2. Membrii comunităţii şcolii nu sunt victimele discriminării ca urmare a felului de viaţă ales, de
exemplu: a manierei de a se îmbrăca, frecventării sau participării la anumite activităţi extraşcolare
(articolul 14; protocolul nr. 12).
____3. În şcoala mea toţi au acces egal la resurse şi activităţi (articolul 14; protocolul nr. 12).
____4. Membrii comunităţii şcolii se vor opune tuturor măsurilor sau remarcilor discriminatorii sau
degradante din şcoală (articolele 2, 9, 14; protocolul nr. 12).
____5. Când apar conflicte, suntem tentaţi să le rezolvăm prin măsuri neviolente şi negociate (articolele 2
şi 3).
____6. În chestiuni legate de disciplină (mai ales în cazul suspendării sau excluderii) toate persoanele au
garanţia de a fi tratate corect şi imparţial pentru determinarea culpabilităţii lor şi sancţiunilor (articolul 6).
____7. O persoană acuzată că a reacţionat greşit este considerată nevinovată până la dovedirea greşelii
(articolul 6).
____8. Spaţiul meu şi bunurile mele personale sunt respectate (articolul 8; articolul 1 protocolul nr. 1).
58
____9. În şcoala mea vin elevi, profesori, persoane din sectorul administrativ şi alte persoane cu diverse
orizonturi şi culturi diferite (art. 1, 9, 10, 14; protocolul nr. 12).
___10. Persoanele din şcoală au posibilitatea de a participa (individual sau prin intermediul asociaţiilor) la
procesele democratice de luare a deciziilor pentru dezvoltarea politicilor şi regulamentelor şcolare (art. 11;
art. 3 prot. nr. 1).
___11. Membrii comunităţii şcolare dispun de timp pentru a se odihni în timpul zilei şi au un orar
rezonabil în condiţii convenabile (art. 4).
___12. În şcoală îmi asum responsabilitatea să veghez ca alte persoane să nu fie victime ale discriminării
şi acestea să se comporte astfel încât să promoveze siguranţa şi buna înţelegere în mediul nostru şcolar
(art. 1 şi 29).
Interpretează
2. Aminteşte-ţi o întîmplare din viaţă, cînd tu sau cineva din apropiaţii tăi aţi fost trataţi
în mod discriminator.
3. Care, în opinia ta, au fost motivele acestui tratament?
4. Ce emoţii, senzaţii te-au încercat la acel moment?
Realizează
5. Scrie în caietul de lucru denumirea a două poveşti în care unii eroi sunt discriminaţi.
6. Care este mesajul principal al acestor poveşti?
Analizează
7. Analizează imaginea şi formulează o concluzie relevantă cu referinţă la persoanele
cu dizabilităţi.
Apreciază
8. Elaboraţi un proiect a unei acţiuni publice „ Spune Nu discriminării‖.

9. Realizaţi în practică acest proiect împreună cu un grup de colegi .
www.pdhre.org, www.refugee.ru
59
Pasul 1. Selectează 3 omuleţi care îţi sunt cel mai puţin simpatici. Analizează-ţi şi
argumentează-ţi alegerea.
Pasul 2. Din cei 3 alege-l pe cel care este cel mai puţin simpatic. Analizează-ţi şi
argumentează-ţi alegerea.
Pasul 3.
1. Ce emoţii, senzaţii ţi-a trezit sarcina precedentă?
2. Dacă ai avea şi alte informaţii despre acest omuleţ poţi admite că îţi vei schimba
părerea despre el?
3. Poţi nimeri tu în situaţia omuleţului?
4. Cum trebuie să procedăm pentru a nu ne marginaliză unul pe altul?
60
Tema 23: DREPTURI ÎN CONFLICT
Motto: Libertatea mea se termină la vârful

nasului tău.
Eşti conştient de faptul, că posezi o sumedenie de drepturi: dreptul la viaţă, dreptul la
educaţie, la individualitate, la libera circulaţie, la opinie etc.. Şi toţi ceilalţi oamenii posedă
aceleaşi drepturi ca şi tine. La prima vedere totul este clar şi concludent. Dar numai la
prima vedere. Egalitatea în drepturi este într-adevăr unul din pilonii esenţiali ai Drepturilor
Omului, dar în situaţii reale de viaţă unii oameni sunt tentaţi să ţină cont doar de drepturile
sale, neglijindu-le pe ale altora. Statul are funcţia obligatorie de a reglementa relaţiile în
societate, utilizînd autoritatea şi puterea legii. Într-un stat de drept, persoana poate să facă
orice, ce nu este interzis direct de lege. Dar unele împrejurări concrete nu sunt prevăzute
direct de lege, deoarece societatea este complexă şi în continuă schimbare. Anume în acest
spaţiu intervin situaţii de drepturi în conflict.
Viaţa oamenilor este tumultoasă, plină de realizări, proiecte, aspiraţii. Oamenii
fixându-şi anumite scopuri tind cu perseverenţă să le realizeze. Toţi oamenii aspiră spre o
viaţă mai bună, spre o carieră profesională, spre îmbunătăţirea relaţiilor cu cei apropiaţi,
spre achiziţionarea de noi bunuri şi valori.
Fiecare om are o mulţime de interese care se doresc valorificate. Frecvent interesele
diferitor oameni interacţionează. Dacă această interacţiune este una pozitivă, adică
interesele oamenilor coincid, oamenii îşi unesc eforturile în realizarea unui obiectiv comun.
Cunoşti sau eşti membru ale unor echipe sportive, cluburi pe interese etc. În comun
oamenii găsesc mai uşor soluţii optime, colaborează şi cooperează. Din cele mai vechi
timpuri oamenii apreciază forţa unirii. Dar de multe ori interesele diferitor oameni nu
coincid. Interese bazate pe drepturi egale pot interacţiona cu alte interese bazate la fel pe
drepturi egale. S-ar părea că dacă eu am dreptul la libera opinie, eu pot să-mi exprim
atitudinile pur subiective, discriminatorii faţă de minorităţile etnice, faţă de viaţa privată a
unui vecin etc. Dar exprimându-mi exagerat de „sincer‖ opinia, eu de fapt încalc drepturile
altor oameni: la viaţa privată, la identitate, la onoare şi demnitate etc.
În felul acesta putem concluziona, că situaţiile de drepturi în conflict pot interveni
deoarece:
1. Unii oameni realizîndu-şi propriile drepturi, neglijează drepturile altora;
2. Legea nu reuşeşte să propună soluţii legale pentru toate situaţiile de viaţă în continuă
schimbare.
Situaţiile de drepturi în conflict intervin nu doar între persoane aparent îndepărtate,
dar şi în cadrul clasei, al familiei, în cercul de prieteni. Disonanţele care apar în urma unei
situaţii de drepturi în conflict de cele mai multe ori se soluţionează pe calea negocierii între
părţile implicate în conflict sau pe calea medierii conflictului de a treia persoană. Dacă
aceste două modalităţi nu soluţionează conflictul intervine legea.
Este important să conştientizăm faptul că astfel de situaţii apar atunci când cineva
înţelege drepturile proprii ca o libertate absolută, ca o posibilitate de a face orice. Dar acest
lucru este posibil doar pe o insulă nelocuită, dar şi acolo cu condiţia de a respecta legile
naturii.
În societate însă drepturile fiecăruia au anumite limite. Aceste limite asigură de fapt
realizarea drepturilor altor cetăţeni. Trebuie să ţinem cont că nu putem trăi în societate şi să
fim liberi de societate.
61
Informează-te
1. Cercetează Declaraţia Principiilor Toleranţei şi identifică ce soluţii propune acest act

normativ pentru a rezolva situaţiile de drepturi în conflict.
Interpretează
2. Explică prin cuvintele proprii noţiunea de drepturi în conflict.
Realizează
3. Elaborează 3 reguli esenţiale pentru membrii familiei tale care vă vor ajuta să rezolvaţi
eficient situaţiile de drepturi în conflict.
Analizează
4. Care sunt cauzele apariţiei situaţiilor de drepturi în conflict?
Apreciază
5. Aminteşte-ţi un caz din viaţa ta sau a apropiaţilor tăi, în care drepturile tale au venit în
contradicţie cu drepturile altora. Cum aţi soluţionat cazul? Acum vezi şi alte căi de
soluţionare a problemei? Numeşte-le.
www.conflict.md
62
Modulul III: SINTEZĂ ŞI EVALUARE
Numeşte trei lucruri noi, pe care le-ai aflat din modulul dat.
Ce cunoştinţe, studiate în cadrul modulului trei, despre Drepturile Omului, îţi vor fi
de real folos în viaţa cotidiană? De ce?
Explică prin cuvintele proprii următoarele noţiuni: diversitate umană, toleranţă,

discriminare, egalitate, drepturi în conflict.
Alcătuieşte cu fiecare noţiune cîte o frază.
Comentează următoarele spuse ale lui Voltaire: ‖Nu sunt de acord cu cele expuse
de Dvs., dar pot să-mi sacrific viaţa, apărînd dreptul Dvs. la propria părere.‖
Împreună cu colegii sau prietenii realizează un poster la una din tematicile

propuse:
 Pledăm pentru Drepturile Omului, Toleranţă, Pace şi Democraţie!
 Să nu discriminăm!
 Să fim toleranţi!
 Drepturilor în conflict - soluţionare civilizată.
Efectuează un sondaj de opinii despre respectarea Drepturilor Omului în

şcoala ta, pe un eşantion de 10 persoane, conform următorului chestionar:
a) Numele Prenumele (facultativ)
b) Drepturile Omului în şcoala ta se respectă: permanent, frecvent, rar.
(Subliniază varianta aleasă).
c) Cine îţi încalcă drepturile tale cel mai des în cadrul şcolii: colegii de clasă,
profesorii, direcţia, elevii claselor superioare? (Subliniază varianta aleasă).
d) La cine te poţi adresa după ajutor dacă drepturile tale sunt încălcate:
diriginte, colegi, direcţie, părinţi, prieteni? (Subliniază varianta aleasă).
Analizează rezultatele sondajului şi fă un mic comentariu la lecţia viitoare.
63
Modulul IV. Acţionez pentru a promova şi proteja

Drepturile Omului
Tema 24: MILITĂM PENTRU ANULAREA PEDEPSEI CU MOARTEA!
Motto: Consider pedeapsa cu moartea ca pe o

instituţie imorală şi sălbatică, care
subminează fundamentele morale şi
legale ale societăţii. Sunt convins că
sălbăticia duce doar la sălbăticie.
(A.Saharov)
S-a întîmplat vreodată ca tu sau prietenii tăi să traversaţi strada în locuri interzise,
sau la culoarea roşie a semaforului în momentul în care aţi fost foarte grăbiţi? Te-ai gîndit
oare la moment că-ţi pui în pericol viaţa? De ce totuşi oamenii încalcă legile, ştiind că riscă
a-şi pierde viaţa?!
Sunt cîteva întrebări care te îndeamnă să reflectezi asupra unei probleme serioase a
societăţii contemporane - pedeapsa cu moartea. A lipsi pe cineva de viaţă înseamnă a
încălca flagrant drepturile fundamentale ale omului dar şi legea creştină porunceşte: ‖...Să
nu ucizi!‖
Omenirea dintotdeauna a tins să evite violenţa pentru a supravieţui. Pentru aceasta
societatea a încercat să stabilească anumite legi, care să-i facă pe oameni să-şi stăpînească
pornirile sale agresive. Legile însă nu au putut transforma inimile oamenilor, nu au putut
schimba radical fiinţa umană, ele doar constrîng pe cei ce nu doresc să respecte legea.
Poate de aceea la un moment oamenii au considerat că frica de-a pierde dreptul la viaţă, îi
va opri pe oameni de la comiterea infracţiunilor. Cu regret crimele n-au încetat să se
săvîrşească.
Dreptul la viaţă, libertate şi securitate personală este declarat în toate documentele
internaţionale cu privire la drepturile omului. Pedeapsa cu moartea este incompatibilă cu
Drepturile Omului, de aceea Adunarea Generală a ONU, organizaţia Amnesty International
şi multe alte organizaţii neguvernamentale din toată lumea militează pentru anularea
pedepsei cu moartea. Aceste acţiuni sunt parte componentă a mişcării de promovare a
Drepturilor Omului.
Astăzi nu există nici un argument în favoarea menţinerii pedepsei cu moartea.
Cercetările au stabilit că nu există nici un indiciu că pedeapsa cu moartea contribuie la
diminuarea acţiunilor criminale sau violente. Numărul crimelor nu a scăzut în ţările ce
aplică această pedeapsă. Oamenii legii care dau verdictul nu pot fi întotdeauna siguri că iau
o decizie corectă. Deseori ei pot fi subiectivi sub influenţa diferitor factori sau a opiniei
publice. Pedeapsa cu moartea este ireversibilă şi după cum au demonstrat faptele, uneori
sunt condamnaţi oameni nevinovaţi, ceea ce este o încălcare flagrantă a Drepturilor
Omului.
La moment mai mult de jumătate din ţările lumii au anulat pedeapsa cu moartea,
printre ele şi Republica Moldova. Însă există totuşi multe ţări în care această pedeapsă se
aplică nu doar maturilor, dar şi copiilor, fapt ce contravine normelor de drept internaţional
şi valorilor fundamentale ale societăţii umane.
64
Pedeapsa cu moartea nu poate fi folosită ca mijloc de condamnare a omorului – ea
este însăşi moartea! Violenţa nu poate fi acceptată ca „răsplată‖ pentru durerea pe care a
suferit-o cineva. Violenţa naşte violenţă şi cercul se închide. Reflectează pentru o clipă, în
ce lume am trăi noi dacă toţi s-ar conduce de principiul ‖ochi pentru ochi şi dinte pentru
dinte?‖ Aceasta nu este soluţia pe care o caută oamenii.
După cum menţiona A.Camus‖ Nici în inimile oamenilor, nici în societate nu va fi
pace pînă cînd moartea nu va fi scoasă în afara legii.‖
Informează-te
1. Consultă sursele informaţionale şi stabileşte în care state ale lumii pedeapsa cu moartea
se mai aplică.
2. Cînd a fost abolită pedeapsa cu moartea în republica Moldova?
Interpretează
3. Expune motivele ce au făcut societatea umană să aplice pedeapsa cu moartea.

Explică de ce aplicarea pedepsei cu moartea este un păcat.
Comentează motto-ul temei şi expuneţi poziţia ta în această problemă.
Realizează
4. Realizează împreună cu colegii o dezbatere la tema: “Este în drept statul (fie şi conform
legii) să lipsească omul de viaţă?”
Analizează
5. Analizează de ce oamenii încalcă legile riscînd să-şi piardă viaţa.

6. Argumentează, folosind tehnica PRES, de ce pedeapsa cu moartea trebuie anulată.
Apreciază
7. Alcătuieşte un mesaj către autorităţile statelor ce aplică pedeapsa cu moartea.
8. Exprimă-ţi atitudinea faţă de această pedeapsă.
www.amnesty.md
65
Personalităţi - Andrei Saharov
Andrei Dmitrievici Saharov (21 mai 1921, Moscova – 14

decembrie 1989), a fost un strălucit fizician, disident şi militant
pentru drepturile omului. A contribuit masiv la construcţia
bombei cu hidrogen sovietice, testate la 12 august 1953.A mai
făcut cercetări privind radiaţia cosmică. S-a opus cursei
înarmărilor nucleare, a protestat împotriva trimiterii tancurilor
sovietice împotriva Primăverii de la Praga (21 august 1968), iar
în 1970 a fost cofondator al Comitetului pentru Drepturile
Omului de la Moscova.În 1975 i se acordă Premiul Nobel pentru
Pace, fiind prezentă la festivitate doar Elena Bonner. Protestând
împotriva invaziei sovietice din Afganistan, din 1980 este trimis
în oraşul Gorki, cu domiciliu forţat. A fost ales în noul
Parlament, susţinând abolirea art. 6 al Constituţiei sovietice
privind rolul conducător al partidului comunist. Moare la 14
decembrie 1989 în urma unui atac de cord.
Tema 25: LUPTĂTORI PENTRU DREPTURILE OMULUI
Motto: Este un ideal pentru care merită să

trăieşti şi pe care să îl atingi.
(Nelson Mandela)
Cunoşti oare că acest ideal preţuit la maximă valoare de către toţi oamenii ce se
respectă este societatea democratică în care oamenii trăiesc împreună în armonie şi au
drepturi şi şanse egale?! Pentru aceasta oamenii au luptat timp îndelungat şi au obţinut
„dreptul de-a avea drepturi‖.
Deseori imaginile pe care le asociezi cuvîntului „luptător‖ sunt de natură ostilă,
agresivă, însoţite de violenţă. Dorim ca în continuare să faci cunoştinţă cu o altă
semnificaţie al acestui cuvînt, deoarece lupta pentru Drepturile Omului presupune un
specific neviolent al acţiunilor.
Pentru a te învăţa să-ţi protejezi drepturile, trebuie să-ţi dezvolţi capacităţile de
practicare a toleranţei şi abilităţile necesare pentru îndeplinirea obligaţiei de a respecta
demnitatea umană. Respectul faţă de persoană este principiul fundamental al nonviolenţei
care a confirmat deseori eficienţa sa în lupta pentru drepturi.
Astăzi poţi cunoaşte mulţi promotori a principiilor Drepturilor Omului. Noi îţi
propunem să reflectezi asupra unor personalităţi de excepţie, ce au rămas în istoria
civilizaţiei umane ca Luptători remarcabili pentru Drepturile Omului:
Mohandas Karamchand Gandhi - supranumit Mahatma (Suflet Măreţ) s-a născut în India
în a.1869 şi se numără printre cele mai fascinante personalităţi ai sec. XX. Este unul dintre
oamenii care au atins cel mai înalt nivel al responsabilităţii morale şi sociale. A adoptat
faţă de nedreptate şi opresiune, o strategie de rezistenţă care recunoştea calităţile umane ale
adversarului său şi îl punea pe acesta în situaţia de a proceda pe dreptate. În felul acesta,el
a inaugurat mişcarea pentru echitate rasială în Africa de Sud şi a condus lupta pentru
66
eliberarea Indiei de sub dominaţia colonială. Esenţa nonviolenţei promovate de Gandhi
consta în neascultarea paşnică a cetăţenilor faţă de putere şi în respectarea strictă a legilor
statului,deoarece numai aşa cetăţenii pot să aprecieze care legi sunt bune şi drepte şi care
sunt nedrepte şi rele. Pentru aceste idei Mahatma a fost persecutat. A petrecut în total 2338
de zile în închisoare, dar n-a renunţat la principiile sale. Datorită mişcării iniţiate de
Gandhi în 1947, India a putut fi declarată independentă, iar sistemul de înrobire rasială din
Africa de Sud a fost distrus. Atitudinea sa nonviolentă împotriva discriminării a inspirat
nenumăraţi oameni-luptători pentru Drepturile Omului.
Martin Luther King - s-a născut în Atlanta (SUA) în 1929, pe vremea cînd legea îi obliga
pe negri să ocupe doar anumite locuri în autobuze, teatre sau cinematografe şi să bea apă
de la alte fîntîni, decît albii.
La vîrsta de 28 de ani a înfiinţat împreună cu alte persoane o organizaţie care
încuraja marşurile paşnice, demonstraţiile şi boicotul împotriva segregării rasiale. A fost
arestat şi închis de către poliţie. În anul 1963 cu acţiunile organizate de Martin Luther King
s-au solidarizat 250 de mii de americani, care au efectuat un marş paşnic spre Washington
în apărarea drepturilor omului. Ca rezultat în 1964 în SUA au fost adoptate legile, ce au
anulat discriminarea rasială.
În acelaş an i-a fost conferit Premiul Nobel pentru Pace.
Nelson Mandela - s-a născut şi a activat în Africa de Sud. A devenit preşedinte al Africii
de Sud la vîrsta de 76 de ani în urma primelor alegeri democratice din această ţară. Pînă la
acel moment şi după aceea şi-a dedicat viaţa luptei împotriva discriminării rasiale, a
populaţiei de culoare din Africa de Sud. A suferit mai multe forme de opresiune, printre
care şi condamnarea la privaţiunea de libertate pe viaţă, pentru promovarea valorilor
democratice.
Pentru această activitate intensă, dusă în serviciul instaurării drepturilor omului, a
democraţiei şi păcii, Nelson Mandela a primit la 10 decembrie 1993 Premiul Nobel pentru
Pace.
Galina Starovoitova- s-a născut în Rusia, la Celeabinsk în 1946. Activitatea ei a evoluat de
la savant talentat în domeniul etnografiei şi etnologiei la cea de om politic, deputat în
Duma de Stat a Rusiei. A fost o persoană curajoasă, cu calităţi deosebite de luptător pentru
drepturile omului şi democraţie. Prin activitatea sa politică a contribuit la evoluţia Rusiei
din umbrele totalitarismului spre libertate şi un nou tip de federalism.
A militat pentru faptul ca ţara sa să devină liberă de xenofobie, naţionalism, fascism
şi intoleranţă rasială. A dorit ca Rusia să devină o ţară cu adevărat liberă şi democratică,
condusă de popor şi nu de un grup de oameni privelegiaţi. Adeptă a idealurilor
democratice, luptător consecvent pentru drepturile omului, lider al mişcării democratice
din Rusia nu s-a împăcat niciodată cu minciuna, corupţia, şovinismul. Pentru activitatea sa
şi caracterul său insistent, oamenii din umbră au asasinat-o la 20 noiembrie 1998. Meritele
ei sunt apreciate de personalităţi remarcabile a politicii mondiale. ( www.starovoitova.ru)
Sunt nişte exemple de viaţă şi luptă pentru idealuri şi valori în domeniul Drepturilor
Omului, care impresionează şi încurajează spre acţiune.
67
Informează-te
1. Listează calităţile pe care trebuie să le posede un luptător pentru Drepturile Omului.
2. Defineşte cu ajutorul dicţionarului conceptul nonviolenţei.
Interpretează
3. Continuă cuvintele lui Nelson Mandela în variantă proprie.
Realizează
4. Realizează o cercetare personală şi descrie într-o comunicare viaţa şi opera altor
mari lideri ce au luptat pentru Drepturile Omului.
Analizează
5. Compară activitatea personalităţilor prezentate şi identifică cel puţin 3 aspecte ce-i
uneşte pe aceşti oameni.
Apreciază
6. Exprimă-ţi atitudinea faţă de activitatea militanţilor pentru drepturile omului la etapa
actuală.
www. d@dalos.org
www.amnesty.org.ru
Mohandas Martin Nelson Mandela Galina

Karamchand Luther King Starovoitova
Gandhi
68
Tema 26: ISTORII DE SUCCES ÎN PROMOVAREA DREPTURILOR OMULUI
Motto: Niciodată să nu vă îndoiţi de faptul că
un grup mic de cetăţeni responsabili
pot schimba lumea. De fapt, doar ei au
şi făcut-o!
(Margaret Mead)
Prin educaţia pentru drepturile omului, tu îţi creezi o atitudine faţă de societate şi îţi
cultivi respectul pentru valorile universale – egalitate, libertate, dreptate, democraţie.
Datorită acestor valori şi atitudini, îţi formezi un comportament real al cetăţeanului activ.
Acest lucru are importanţă deosebită într-o societate democratică, deoarece Drepturile
Omului nu se cer,nu se primesc, dar se trăiesc din plin şi cu responsabilitate.
În lumea în care trăim Drepturile Omului încă sunt deseori încălcate. Cu regret,
nu putem opri aceste abuzuri doar prin educaţie. Pentru a schimba lumea, mulţi tineri
iniţiază acţiuni pentru contracararea abuzurilor asupra drepturilor omului.
Pentru aceasta ei se informează, cooperează cu organizaţii neguvernamentale în
domeniul drepturilor omului. Una din cele mai active organizaţii în domeniu este Amnistia
Internaţională. Ea reprezintă o mişcare mondială a activiştilor voluntari ce luptă pentru
Drepturile Omului. La moment activişti ai mişcării sunt peste 1,8 mln. de oameni din 150
de state ale lumii.
Principala strategie de activitate a Amnistiei Internaţionale este accentuarea atenţiei
societăţii asupra faptelor de încălcare a Drepturilor Omului şi exercitarea presiunii asupra
autorităţilor prin intermediul fluxului de apeluri de la cetăţeni din diverse ţări ale lumii
(scrisori, cărţi poştale, mesaje electronice ş.a.).
De asemeni Amnistia Internaţională desfăşoară campanii şi acţiuni de promovare a
Drepturilor Omului. Ea nu este dependentă de nici un guvern, ideologie politică sau
comunitate religioasă. Nu susţine şi nu condamnă concepţiile oamenilor a căror drepturi le
apără. Scopul principal al Amnistiei Internaţionale este protejarea imparţială a Drepturilor
Omului.
Înainte de a purcede la acţiune, organizaţia se documentează fundamental în fiecare
caz de încălcare a drepturilor omului. De aceasta depinde succesul acţiunii şi reputaţia
Amnistiei Internaţionale, de aceea oamenii din întreaga lume au încredere în acţiunile ei.
Pe parcursul anilor în experienţa Amnistiei Internaţionale s-au acumulat numeroase istorii
de succes, care relatează despre eficienţa măsurilor întreprinse. Să urmărim doar cîteva:
 O prioritate în activitatea Amnistiei Internaţionale pe parcursul a multor ani a devenit
lupta pentru anularea pedepsei cu moartea. În fiecare an la 10 octombrie – ziua
internaţională a luptei contra pedepsei cu moartea, se desfăşoară acţiuni publice:
acţiuni de colectare a semnăturilor în susţinerea condamnaţilor la moarte, manifestaţii,
emisiuni televizate ş.a. Datorită scrisorilor de susţinere a oamenilor din întreaga lume,
numai în lunile mai-iunie 2005 în Barbados, Iemen, Iran au fost anulate pedepsele cu
moarte a 4 oameni care au fost condamnaţi pe nedrept.
 O altă direcţie de activitate este susţinerea victimelor încălcărilor drepturilor
fundamentale ale omului. În anul 2001, la 26 iulie a demarat acţiunea publică de
colectarea a semnăturilor de către voluntarii Amnistiei Internaţionale Moldova, în
susţinerea a 4 persoane din Rusia, Turkmenistan şi Bielarusi. În total au fost colectate
1110 de semnături. Datorită eforturilor comune a oamenilor din Republica Moldova şi
alte ţări ale lumii aceşti oameni au fost eliberaţi. Astăzi ei sunt liberi.
69
 În acţiunile Amnistiei Internaţionale participă şi elevii. În oraşul Tomsk din Rusia
există o grupă de elevi voluntari ai Amnistiei Internaţionale care participă foarte activ
la diverse acţiuni. Astfel, în anul 2003 elevii au organizat colectarea semnăturilor în
susţinerea copiilor refugiaţi din Malayzia (95 de semnături) şi au scris scrisori (100)
către Preşedintele Rusiei V.Putin pentru al atenţiona asupra situaţiei copiilor cu
disabilităţi mintale care nu au nici o protecţie juridică.
Acestea sunt doar cîteva exemple de activism care te pot interesa. În realitate sunt
foarte multe – Informează-te!
Informează-te
1. Descrie care este rolul educaţiei pentru Drepturile Omului în societatea
contemporană.
Interpretează
2. Dă exemple cum tinerii de vîrsta ta, pot acţiona pentru promovarea şi protejarea
Drepturilor Omului.
Realizează
3. Realizează împreună cu colegii tăi o mică prezentare a mişcării mondiale Amnesty
International.
Analizează
4. Analizează cazurile prezentate şi identifică factorii ce au contribuit la rezolvarea lor
cu succes.
Apreciază
5. Realizează un eseu la tema „Tinerii pot schimba lumea!‖
www.amnesty.org
www.amnesty.md
70
Tema 27: DREPTURILE OMULUI ŞI MASS-MEDIA
Motto: Cuvîntul aparţine pe jumătate celui

ce-l rosteşte, pe jumătate celui ce-l
ascultă.
(Montaine)
Prin cuvinte tu percepi lumea, îţi exprimi sentimentele, comunici idei şi receptezi
informaţii. În fiecare zi, de la ecranele televizoarelor, de la radio, din ziare, asupra ta se
revarsă o avalanşă de informaţii. Unele noutăţi sunt mai optimiste, altele mai tragice, dar
ele îţi creează imaginea despre lume. Te fac să i-ai atitudine faţă de un eveniment şi să-ţi
exprimi opinia. Această este puterea miraculoasă a mass-media. Anume aşa se numeşte
totalitatea mijloacelor de informare în masă – radiou, televiziune, presă.
Datorită acestor mijloace fiecare din noi poate să-şi realizeze drepturile înscrise în
art.19 a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului:”Toată lumea are dreptul la
libertatea de opinie şi exprimare; acest drept include libertatea de a avea opinii şi de a
căuta, a primi, şi a difuza idei prin intermediul mass-mediei, indiferent de graniţe.”
Rolul principal al mass-mediei este cel de informare. Este important, ca cetăţeanul să
fie informat şi familiarizat în domeniul drepturilor omului, să i se cultive sentimentul
valorilor democratice, respectul faţă de aceste valori şi să i se creeze condiţiile necesare
pentru cunoaşterea acestor drepturi şi exercitarea lor. O bună cunoaştere a acestora permite
realizarea lor optimă. Este un raţionament ce tot mai des ne demonstrează validitatea sa. A
cunoaşte este prima etapă spre a face, de aceea mediatizarea problemelor de încălcare a
drepturilor omului sau a acţiunilor de protest duce inevitabil la sensibilizarea societăţii şi la
implicarea ei activă în promovarea şi protejarea Drepturilor Omului.
Mass-media de astăzi susţine mişcările oamenilor şi creează cetăţeni mai bine
informaţi, respectiv şi mai protejaţi contra oricăror forme de discriminare. De asemenea,
consolidează sentimentul de solidaritate globală, astfel imaginile şi informaţiile prezentate
de mass-media despre suferinţele umane, cauzate de încălcarea flagrantă a drepturilor
omului, motivează oamenii indiferent de vîrstă şi confesiune să-şi exprime îngrijorarea şi
solidaritatea cu cei aflaţi la nevoie. Deseori oamenii au contribuit prin eforturi posibile de
ajutorare, au cerut explicaţii şi acţiuni din partea guvernelor vizate de a rezolva problema.
Cuvîntul mediatizat are astăzi o putere magică, dar depinde cui şi cum este el
adresat. Este foarte complicat să audă cel care îşi închide urechile. Frecvent în acest rol
sunt organele de stat. Acest fapt, solicită insistenţă şi perseverenţă de la cei ce se vor auziţi
şi doresc să promoveze Drepturile Omului în mass-media.
Mijloacele mass-media rar pot să-şi permită să ia o poziţie contrar oficialităţilor,
pentru ca aceasta să nu se întîmple, deseori este utilizată cenzura. Însă noi, cetăţenii
statului, avem dreptul să ne exprimăm opinia la televizor, radio sau presă, abordînd
probleme ce afectează domeniul Drepturilor Omului.
Mass-media este supranumită a patra putere în stat. Foloseşte această putere pentru a
promova şi a consolida Drepturile Omului în ţara ta!
71
Informează-te
1. Enumără mijloacele mass-media prezente în localitatea ta.
Interpretează
2. Explică de ce mass-media este deseori numită a patra putere în stat. Care sunt
posibilităţile ei?
Realizează
3. Cercetează imaginile din mass-media. Cît de veridic este adevărul redat

în ele?
Analizează
4. Demonstrează rolul mass-mediei în promovarea Drepturilor Omului.
Apreciază
5. Redactează un articol pentru ziarul şcolii la tema:‖Drepturile Omului în şcoala/clasa

noastră‖.
www.ijc.md
www.acces-info.org.md
72
Tema 28: AICI ŞI ACUM – CE PUTEM FACE ?
Motto: Niciodată să nu-ţi fie teamă să ridici

glasul împotriva nedreptăţii şi
minciunii. Dacă oamenii de
pretutindeni ar proceda astfel, ar
schimba lumea.
(William Faulkner)
Drepturile tale ca drepturi ale omului sunt ceea ce nimeni nu este capabil de aţi lua,
deoarece drepturile tale fac parte din tine, din fiinţa ta umană. După cum nimeni nu-ţi
poate lua o parte din suflet sau din conştiinţă, tot aşa nu poţi fi lipsit de un drept sau altul.
Din păcate aceasta nu înseamnă neapărat că Drepturile Omului sunt respectate automat.
Pretutindeni sunt oameni cărora li se încalcă drepturile. Guvernele statelor lumii sunt
obligate să protejeze Drepturile Omului, în caz contrar ele pot fi supuse sancţiunilor
internaţionale.
Dar ce poate întreprinde o persoană aparte pentru a-şi revendica drepturile proprii,
pentru a proteja drepturile altora, care din anumite motive nu sunt în stare să le apere
singure?! Un răspuns sigur ar fi – să nu fie indiferentă!
Din copilărie, din clasele primare cunoşti că ai anumite drepturi: dreptul la identitate,
dreptul la familie, dreptul la joacă, la odihnă, dreptul la educaţie, etc.
Drepturile Omului sunt universale, inviolabile, interdependente şi sunt apărate de
către stat prin organele sale reprezentative.
Cetăţeanului îi revine responsabilitatea de a respecta drepturile altora prin aceasta
realizând condiţia de respectare a propriilor drepturi. Aceasta este o condiţie necesară într-
o societate democratică, dar ea nu este şi suficientă.
Pentru ca în societate respectarea drepturilor Omului să devină normă fiecare
cetăţean trebuie să devină militant activ pentru drepturile omului. Ce ar însemna aceasta?
Fiecare trebuie să fie receptiv vis-a-vis de respectarea Drepturilor Omului, începând
de la propria experienţă, de la viaţa de zi cu zi. Această experienţă poate fi dedusă din viaţa
cotidiană şcolară. Numai astfel vom putea înţelege mai uşor aşa noţiuni abstracte ca:
libertate, toleranţă, dreptate şi adevăr.
Şcoala trebuie să fie acel organism, în care Drepturile Omului să fie respectate,
protejate şi promovate prin disciplinele studiate, prin relaţiile interpersonale. În realitate, de
multe ori, lucrurile nu stau tocmai aşa. Deseori graţie unor stereotipuri şi prejudecăţi,
drepturile unor elevi sunt încălcate.
În rândurile ce urmează îţi propunem să analizezi spiritul respectării drepturilor
omului în şcoală. Această analiză îţi va servi drept suport pentru concluzii relevante şi
acţiuni corespunzătoare privind crearea atmosferei de respectare a Drepturilor Omului în
şcoală. Încearcă să răspunzi sincer la categoriile de întrebări ce urmează:
1. Prima categorie de întrebări se referă la relaţiile elev-elev:
 Ai întâlnit în şcoala ta cazuri de înjosire, violenţă sau discriminare faţă de
elevi mai slabi fizic?
 Sunt atribuite unor elevi porecle jignitoare?
 Cunoşti măsurile întreprinse de profesori sau administraţia şcolii pentru a
contracara aceste încălcări ale Drepturilor Omului?
73
2. A doua categorie de întrebări se referă la relaţiile profesor-elev, elev-profesor:
 Trebuie elevii să îndeplinească îndrumările profesorilor, dacă nu le înţeleg
rostul?
 Participă elevii la elaborarea regulamentului şcolar?
 Se întâmplă ca elevii să fie înjosiţi de profesor?
 Cât de des elevii îl văd pe director?
 Aţi încercat să intraţi vreodată la director? Aţi reuşit?
 Elevilor în şcoală li se adresează după nume sau prenume?
O să ne bucurăm nespus dacă răspunsurile la aceste întrebări vor demonstra că

Drepturile Omului în şcoala ta se respectă. Cum ar trebui să procedezi dacă lucrurile nu
sunt tocmai aşa?
Ar fi bine să nu fii indiferent faţă de încălcarea Drepturilor Omului în şcoala ta.
Manifestă interes pentru rezolvarea conflictelor pe calea negocierilor, pronunţă-te
împotriva violenţei şi discriminării. Ţine minte că şcoala este o micro-lume, unde ne
învăţăm să trăim drepturile omului şi să devenim apărători fideli a lor.
Informează-te
1. Explică de ce nimeni nu te poate lipsi de drepturile tale?
2. Descrie ce emoţii, senzaţii te încearcă atunci, când simţi că drepturile tale sunt
încălcate?
Interpretează
3. Reprezintă printr-un simbol Drepturile Omului.
Realizează
4. Descrie în mod poetic Drepturile Omului.
5. Realizează o mică comunicare în care relatează ce ai întreprinde, dacă ai avea
puterea supremă, pentru ca Drepturile Omului să fie respectate pretutindeni?
Analizează
6. Analizează respectarea Drepturilor Omului în şcoala ta din perspectiva
 Elev – elev
 Profesor - elev
Apreciază
7. Apreciază aceste idei de acţiune şi încearcă să realizezi cel puţin una:
74
Idei de acţiuni
 Auto educaţia şi educaţia celorlalţi (familiei, prietenilor, relaţiilor) în spiritul
drepturilor omului;
 Colectarea informaţiilor din ziare şi reviste despre temele relative la drepturile
omului;
 Ameliorarea talentelor de comunicare şi înlăturarea temei de a lua cuvântul în
public;
 Aderarea la o grupă de acţiune a tinerilor în domeniul drepturilor omului din şcoala
voastră. Dacă nu există, creaţi una;
 Lansarea unui grup de discuţii în şcoala voastră pentru a dezbate problemele
referitoare la drepturile omului din cartier sau din ţară şi invitarea unor vorbitori ai
colectivităţilor locale, grupurilor religioase, organizaţiilor de voluntari sau
organizaţiilor neguvernamentale;
 Scrierea de articole pentru revista şcolii;
 Crearea unui sit Internet despre interesele tale din domeniul drepturilor omului;
 Organizarea unor expoziţii în şcoala voastră sau la biblioteca locală sau în orice alt
loc: bufetul şcolii, la primărie sau în birourile municipale, la teatru;
 Organizarea colectării fondurilor pentru o organizaţie locală de voluntari sau pentru
a răspunde la situaţiile de urgenţă de la nivel mondial; este un mod de a obţine bani
sau bunuri, de a sensibiliza publicul şi de a dezvolta talentele de organizator;
 Realizarea publicităţii la radioul local, în ziare sau chiar la televiziune pentru a
recruta noi aderenţi;
 Păstrarea unui dosar cu activitatea depusă: faceţi fotografii, decupaţi articolele de
presă şi conservaţi documentele importante. Toate aceste materiale pot ajuta la
organizarea unei expoziţii şi la expunerea activităţii grupului.
www.youth.md
Tema 29: PUTEREA DE-A ACŢIONA ÎMPREUNĂ

Motto: Decât să blestemi întunericul,
mai bine aprinde o luminare…
(proverb chinez prin care se explică
simbolul „Amnesty International”)
Drepturile Omului sunt valorile general-umane care îţi asigură ţie şi prietenilor tăi,
simţul siguranţei şi încrederii în viitor. Pe parcursul evoluţiei societăţii umane, drepturile
omului au devenit simbolul care a unit oamenii în năzuinţele lor spre o lume mai bună.
Calea spre această societate bazată pe echitate, dreptate şi adevăr este pavată cu principiile
fundamentale ale Drepturilor Omului.
Pentru a realiza aceste scopuri măreţe, oamenii dintotdeauna s-au unit şi au colaborat
între ei. Un grup de cetăţeni deseori este mai capabil să influenţeze mersul lucrurilor, decât
un individ. Când noi suntem mulţi şi milităm pentru respectarea unor valori cum sunt
drepturile omului, celora în mâna cărora este puterea de decizie le este foarte dificil să
ignoreze părerea noastră, deoarece noi suntem cetăţeni activi şi responsabili. Nouă nu ne
este indiferent ce se întâmplă în comunitate, în ţară, în lume.
75
Pentru a soluţiona problemele de încălcare flagrantă a DO, cetăţenii acţionează atât
individual cât şi prin intermediul organizaţiilor neguvernamentale (obşteşti), ce se
preocupă de respectarea DO în ţară sau în lume. În Republica Moldova există diverse
organizaţii, ce au drept scop informarea cetăţenilor în domeniul Drepturilor Omului (de
ex.: SIEDO – Societatea Independentă pentru Educaţie şi Drepturile Omului, CIDDC –
Centru de Informare şi Documentare despre Drepturile Copilului, Centrul pentru Drepturile
Omului din Moldova etc.). Două din cele mai cunoscute organizaţii, renumite în lume
pentru modul corect şi eficient de rezolvare a cazurilor de încălcare ale Drepturilor
Omului, sunt Amnistia Internaţională şi Comitetul Internaţional al Crucii Roşii.
Fiind o comunitate globală de activişti, unită pe principiile solidarităţii
internaţionale, Amnistia Internaţională, a reuşit să ajute mii de oameni cărora li s-au
încălcat drepturile omului. Aceasta a fost posibil deoarece multe alte mii de oameni şi-au
dat mâna şi şi-au unit eforturile în scopul apărării Drepturilor Omului. Printre activiştii
Amnistiei Internaţionale sunt şi mulţi elevi din diferite ţări a globului pământesc.
Pentru a deveni cetăţean activ şi a promova Drepturile Omului, nu trebuie să aştepţi să
creşti mare – o poţi face în orice moment. Ţine de dorinţa ta! Dacă ţi se pare că
promovarea Drepturilor Omului este un lucru prea complicat pentru tine, încearcă să
reflecţi împreună cu colegii asupra următoarelor idei, posibil unele vă vor părea accesibile:
Organizaţi acţiunea „30 de paşi spre respectarea Drepturilor Omului‖. Confecţionaţi
din hârtie 30 de urme-tălpi, pe fiecare scrieţi şi explicaţi un drept din Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului. Încleiaţi cu peliculă adezivă aceste urme pe
coridorul şcolii, pentru ca toţi elevii să le poată citi.
Elaboraţi în cadrul şcolii buletinul informaţional „Drepturile Omului‖. În el pot fi
incluse informaţii despre drepturile omului din lume, ţară, şcoală. Pot fi redate prin
caricaturi formele de discriminare şi încălcare a drepturilor copiilor. Pot fi incluse
de asemeni placate, poezii, desene la tematica drepturilor omului.
Alcătuiţi foi volante prin mesajul cărora chemaţi colegii voştri, profesorii,
comunitatea să respecte Drepturile Omului şi să nu fie indiferenţi la cazurile de
ignorare sau încălcare a Drepturilor Omului.
Solicitaţi informaţii despre campaniile desfăşurate de Amnistia Internaţională la care pot
participa elevii şcolii voastre. Posibil veţi putea să ajutaţi copiii din altă ţară cărora nu li se
respectă drepturile. Astfel de informaţii puteţi găsi pe paginile web a organizaţiilor pentru
Drepturile Omului ( de ex.: Amnesty International Moldova www.amnesty.md, Consiliul
Europei: www.coe.int,Curtea Europeana a Drepturilor Omului: www.echr.coe.int/echr,
Comisia ONU pentru Drepturile Omului: www.un.org, Fondul ONU de ajutorare al
copiilor (UNICEF) www.unicef.org, Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare
www.undp.org, Organizatia Internationala a Muncii www.ilo.org), sau la oficiul
Amnesty International Moldova.
Sădiţi un copac, iar mai bine 30 (câte unul pentru fiecare articol al Declaraţiei
Universale pentru Drepturile Omului) în numele promovării Drepturilor Omului. La
fiecare copac instalaţi o tăbliţă cu explicarea „misiunii‖lui. Invitaţi să participe la
această acţiune părinţii, administraţia publică locală, şi alte persoane importante.
Acestea sunt doar câteva din mulţimea de idei posibile. Important este să ţinem minte
morala unui proverb: „Dumnezeu ne dă mâni, dar nu ne construieşte şi poduri‖, aceasta
este misiunea noastră, a oamenilor.
76
Informează-te
1. Accesează pagina web a Amnesty International (www.amnesty.md) şi află

despre acţiunile desfăşurate. La care din ele ţi-ar fi interesant să participi? De ce?
Interpretează
2. Comentează motto-ul temei şi propune un proverb românesc cu acelaş mesaj.

3. Explică de ce oamenii colaborează pentru a-şi proteja drepturile.
Realizează
4. Propune o acţiune proprie de promovare a Drepturilor Omului în şcoala ta.
Analizează
5. Analizează acţiunile descrise în text şi formulează 3 reguli ce necesită a fi

respectate pentru ca acţiunile să aibă succes.
Apreciază
6. Aceasta este o listă de proiecte asupra drepturilor omului compusă pe baza

experienţei tinerilor din toată Europa. La care din ele ai vrea să participi. De ce?
Argumentează-ţi opţiunea.
 angajarea ca voluntar într-o asociaţie locală sau într-o organizaţie pentru

drepturile omului;
 participarea la evenimente publice locale legate de drepturile omului: colectarea de
fonduri,
 sensibilizarea publicului, manifestarea solidarităţii cu cei oprimaţi, promovarea
acţiunii anumitor responsabili politici;
 integrarea într-un grup de muzică care participă la acest gen de manifestare;
 participarea la manifestaţii publice sau organizarea lor;
 scrierea articolelor sau crearea unei reviste;
 lansarea unui proiect local pentru tinerii handicapaţi;
 realizarea unor opere de artă pentru expoziţii; organizarea de expoziţii;
 transmiterea către ceilalţi a cunoştinţelor din domeniul drepturilor omului;
77
 partajarea experienţei cu ceilalţi;
 participarea la seminarii şi conferinţe pentru a câştiga noi cunoştinţe şi a cunoaşte
alţi oameni;
 realizarea unei presiuni asupra responsabililor politici, în special scriind scrisori;
 conceperea, organizarea şi animarea emisiunilor de radio locale şi comunitare;
 crearea legăturilor cu comunitatea prin vizitarea persoanelor în vârstă şi ajutarea
lor;
 crearea unui grup pentru susţinerea altor tineri care au dificultăţi de învăţare;
 participarea la activităţile zilei internaţionale a femeii;
 realizarea unui film video despre un proiect pentru a-l face cunoscut;
 participarea la manifestările şi expoziţiile regionale şi naţionale;
 participarea la discuţiile publice;
 asumarea de responsabilităţi în cadrul organizaţiilor de tineret;
www.humanrights.md
78
Modulul IV. SINTEZĂ ŞI EVALUARE
Comentează afirmaţia lui Mahatma Gandi. Consideri că această afirmaţie este valabilă
în societatea contemporană?
„Înainte să purcedem spre o neascultare paşnică trebuie să respectăm mai înainte cu
sfinţenie legile statului. Majoritatea ascultă de aceste legi pentru că le e frică că vor fi
pedepsiţi. Un adevărat luptător pentru drepturi se supune legilor societăţii din proprie
convingere şi pentru că le consideră a fi o obligaţie sfîntă. Doar cel care a urmat cu
sfinţenie legile societăţii poate judeca care dintre ele sunt bune şi drepte şi care sunt
nedrepte şi rele. Doar atunci are dreptul să protesteze împotriva anumitor legi.”
Realizează un interviu cu cei apropiaţi şi află ce gîndesc ei despre pedeapsa cu moartea.

Prezintă rezultatele interviului în faţa colegilor.
Confecţionează semne de carte ilustrate cu articolele din Declaraţia Universală a

Drepturilor Omului şi desene relevante. Distribuiţi aceste semne printre colegii de şcoală.
Analizează Regulamentul de ordine internă din şcoala ta şi identifică cîte drepturi şi

cîte responsabilităţi conţine. Cu ce ai dori să îl completezi?
Creează un simbol pentru drepturile omului. Comentează-l.
Realizează un eseu pornind de la cuvintele lui John Kennedy: ”Drepturile tuturor

oamenilor sunt ameninţate atunci cînd drepturile unui singur om sunt încălcate.”
79
EVALUARE ŞI AUTOEVALUARE FINALĂ
Defineşte noţiunile:
 Toleranţă _______________________
 Demnitate umană _________________
 Drept __________________________
 Responsabilitate__________________
Folosind noţiunile, alcătuieşte un mesaj de 3-4 propoziţii

cu referinţă la Drepturile Omului.
Completează Careul Drepturilor, solicitînd răspunsuri de la colegi:
Un drept specific pe care Numele unui document O organizaţie care luptă

toţi copii trebuie să-l care proclamă Drepturile pentru Drepturile
aibă... Omului... Omului...
Un exemplu de O încălcare a Dreptului la Un exemplu de încălcare
discriminare... viaţă... a drepturilor tale...
Cineva care luptă pentru O datorie pe care toţi o Un drept de care unii
Drepturile Omului... avem în raport cu copii din lume nu
drepturile omului... beneficiază...
Aminteşte-ţi povestea Cenuşăresei şi realizează următoarele sarcini:

 Numeşte drepturile de care beneficia Cenuşăreasa.
 Identifică ce drepturi i-au fost încălcate.
 Realizează un discurs public care să aibă drept scop protejarea drepturilor
Cenuşăresei.
Realizaţi împreună cu colegii un proiect de grup în cadrul căruia colectaţi

informaţii, compuneţi poezii, realizaţi desene, redactaţi articole pentru a edita
un ziar şcolar ‖Am dreptul să-mi cunosc drepturile‖.
Analizează atent imaginea şi alcătuieşte la acest subiect o istorioară în care să

reflectezi asupra întrebărilor:
 Ce s-a întîmplat?
 De ce o persoană este exclusă din comunitate?
 De ce drepturi nu poate să beneficieze această persoană?
 Ce sfat i-ai oferi „omuleţului‖ pentru ca el să se integreze în comunitate?
 Cum trebuie să se comporte comunitatea ca această situaţie să nu apară?
80
81
Bunele practici
Mergeţi către oameni ...

Trăiţi alături de ei şi învăţaţi de la ei ...
Iubiţi-i ...
Începeţi de la aceea ce ei cunosc ...
Construiţi din ceea ce ei au ...
Dar cu lideri mai buni ...
Atunci cînd lucrul va fi dus pînă la capăt ...
Sarcina va fi realizată ...
Oamenii vor spune:
Noi am fãcut aceasta!
Lao Tse
(China, a.780 î.e.n.)
Elevii din Transnistria şi-au apărat

dreptul la studii în limba maternă
În condiţii greu de imaginat, cîteva şcoli din regiunea transnistreană au obţinut dreptul de
predare în grafia latină. Directoarea liceului „Ştefan cel Mare‖ din Grigoriopol, Eleonora
Cercavschi, a spus că s-a obţinut dreptul de a preda limba română, cu grafia latină, după
mari eforturi şi lupte, care, în mare măsură, continuă şi azi. Problemele au apărut in 1992,
cînd profesorilor li s-a interzis, de către autorităţile din Grigoriopol, să mai predea limba
română cu grafie latină. Pentru a nu inchide şcoala, s-a predat, in perioada 1992-1996, cu
grafia chirilică. În 1996 a avut loc prima grevă a corpului didactic, cand 3 profesori, între
care şi Cercavschi, au fost arestaţi şi ţinuţi timp de 7 zile în inchisoarea din Tiraspol.
82
„Din 1996 am început a activa practic clandestin, în incinta fostei şcoli moldoveneşti,
pană in 2002, cînd autorităţile locale au scos afară din şcoală pe toţi profesorii care predau
în baza grafiei latine, aceştia fiind concediaţi‖, a spus Cercavschi. Singura ieşire din
situaţie a fost refugierea şcolii la Doroţcaia, care atunci părea o soluţie temporară. Cei în
jur de 170 de elevi se deplasează zilnic la Doroţcaia, cu 3 autocare, trecînd prin punctul
vamal transnistrean.
Directoarea liceului „Evrica‖ din Rîbniţa, Eugenia Halus, a spus că, şi în prezent, situaţia
rămîne foarte încordată. „Predarea limbii române in baza grafiei latine a fost doleanţa
părinţilor şi profesorilor, pentru că sunt cetăţeni ai Republicii Moldova şi au dreptul să
studieze ca şi ceilalţi copii. A fost foarte complicat, duceam cu braţul la autorităţile locale
cereri din partea părinţilor, în care indicau că doresc ca şi copiii lor să studieze în baza
grafiei latine‖, a spus Eugenia Halus.
Această luptă, care a inceput în 1989-1991, continuă şi azi. „La 29 iulie 2004, de ziua
Constituţiei Republicii Moldova, am fost izgoniţi din sediu, mulţi au fost arestaţi. Situaţia
este foarte problematică. Intenţia autorităţilor transnistrene este de a desfiinţa instituţia
noastră‖, a precizat Halus. Din 2003, cei 450 de elevi ai liceului invaţă în sediul unei foste
grădiniţe a Uzinei Metalurgice din Rîbniţa, în timp ce clădirea nouă a liceului este închisă
de 2 ani de către autorităţile transnistrene. „O fostă grădiniţă nu oferă condiţiile necesare
activităţii unui liceu, o problemă gravă fiind dotarea tehnico-materială. Nu avem cantină,
punct medical, biblioteca este foarte mică, iar sala de sport a fost improvizată într-o sală
necorespunzătoare. Ceea ce părea variantă vremelnică atunci, acum devine permanentă, din
păcate‖, a spus Halus. Ea a precizat că liceul a fost înregistrat de către autorităţile
transnistrene ca „şcoală nestatală, străină‖ („innostrannîi teoreticeskii liţei‖).
Problema şcolilor din Transnistria este în atenţia CEDO, deoarece art.26, p.3, al Declaraţiei
Universale a Drepturilor Omului susţine că: ―Părinţii au, cu prioritate, dreptul să aleagă
felul educaţiei care urmează să fie dată copiilor lor.‖
Curtea Europeană pentru Drepturile Omului va examina în regim prioritar cele două dosare
înaintate de 3 şcoli din regiunea transnistreană, cu predare în limba română, care se referă
la încălcarea dreptului la instruire şi educaţie. Preşedintele Asociaţiei „Promo-Lex‖,
avocatul Ion Manole, care reprezintă acest caz la CEDO, a spus că cererile de acţionare în
judecată au fost depuse de liceele „Alexandru cel Bun‖ din Tighina, „Evrica‖ din Rîbniţa şi
„Ştefan cel Mare‖ din Grigoriopol.
Primele 2 cereri au fost depuse la CEDO în octombrie 2004, iar cea a liceului din
Grigoriopol, în care se specifică încălcarea în continuare a dreptului la educaţie – la
începutul anului 2006.
( Citat după ziarul Dreptul Meu, Nr.3, 28 martie 2007)
1. Din ce cauză elevii din Transnistria nu pot să-şi realizeze dreptul la studii
în limba maternă?
2. Ce au întreprins părinţii elevilor şi administaţia şcolilor pentru a rezolva
această problemă?
83
Efort considerabil, rezultat pe potrivă
Jurnaliştii sunt persoanele care, în virtutea specificului profesiei, sunt, de cele mai multe
ori, persoanele cele mai informate. Inclusiv la capitolul drepturile şi libertăţile
fundamentale ale omului. De aceea, ziariştii se numără printre cei care luptă cel mai
frecvent, de rînd cu specialiştii în drept, cu cazurile de încălcare ale drepturilor omului, mai
ales atunci cînd sunt vizaţi personal.
Un caz elocvent în acest sens este cel al jurnalistei Julieta Saviţchi, acţionată în instanţă de
judecată, acum cîţiva ani, de către autorităţile din Republica Moldova de lezarea demnităţii
unui agent de circulaţie. Fiind specializată mai ales pe problematica juridică, ziarista a
publicat, în 1999, un articol despre fenomenul corupţiei în poliţia rutieră. În acest foileton,
ea a descris, în baza unui caz concret, fenomenul corupţiei şi comportamentul reprobabil al
multor agenţi de circulaţie. Relatînd despre şoferul bruscat şi ofensat de către un poliţist,
Julieta nu a dat nici un nume,apelînd la judecăţi de valoare. La scurt timp după apariţia
articolului,însă, poliţistul, pe care ziarista nici nu-l cunoştea, s-a recunoscut în foileton şi a
acţionat-o în judecată, pe motiv că i-ar fi fost lezată onoarea şi demnitatea. Toate instanţele
de judecată care au examinat acest dosar i-au dat cîştig de cauză poliţistului.
Acest fapt a dezamăgit-o, dar nu a descurajat-o pe ziaristă. „Nu m-am aşteptat că o să pierd
procesul în instanţele din Republica Moldova. Nu am crezut că judecătorii pot să dea cîştig
de cauză unui poliţist, al cărui nume nu a fost indicat şi care s-a recunoscut în articol şi
care, deşi spunea că nu a comis cele menţionate în articol, a pretins că despre el este
vorba‖, ne-a spus Julieta Saviţchi.
Singura cale de a-şi apăra dreptul la opinie şi la libera exprimare rămînea apelarea la
Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. Deseori, procesele examinate de înalta curte
europeană durează ani de zile şi mulţi renunţă, lăsîndu-se păgubaşi. Dar ziarista nu a cedat.
Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a judecat cazul Julietei Saviţchi, dîndu-i cîştig
de cauză. Astfel, Republica Moldova a fost găsită vinovată de încălcarea articolului 10 din
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la libera exprimare.
Înalta curte a stabilit că ziarista a făcut uz de judecăţi de valoare, ce nu sunt pasibile de
condamnare. În conformitate cu decizia CEDO, Guvernul de la Chişinău a fost obligat să-i
plătească Julietei Saviţchi despăgubiri în valoare de 3.000 de euro, precum şi să-i restituie
cheltuielile de judecată, în valoare de 1.500 de euro. Cu banii obţinuţi din despăgubiri, zia-
rista şi-a deschis o afacere. Ea a declarat că, deşi lupta pentru apărarea drepturilor sale a
necesitat un efort considerabil, rezultatul este pe potrivă. „Acest caz m-a făcut să
cred că fiecare cetăţean, indiferent de posibilităţile lui, poate şi trebuie
să-şi apere drepturile‖, consideră Julieta Saviţchi.
( Citat după ziarul Dreptul Meu, Nr.4, aprilie 2007)
84
1. Ce drept i-a fost încălcat ziaristei?
2. Cum şi-a revendicat drepturile Julieta?
Cine salvează o viaţă – salvează o lume întreagă
Drepturile omului pot fi apărate în mod diferit. Oamenii care au devenit victime ale
încălcării drepturilor omului pot fi sprijiniţi material – cu bani şi bunuri. Astfel de oameni
mai pot fi ajutaţi prin acordarea ajutorului medical şi psihologic sau prin întocmirea
plîngerilor şi înaintarea acţiunilor în instanţele de judecată.
Toate aceste acţiuni sunt importante şi necesare, însă acest ajutor nu poate fi acor-dat de
oricine, ci doar de specialişti, care sunt profesionişti în domeniile lor de activitate – medici,
psihologi, jurişti.
Amnesty International este una dintre puţinele organizaţii de apărare a drepturilor
omului în cadrul căreia FIECARE PERSOANĂ se poate opune încălcării drepturilor
omului. Orice persoană – student, jurnalist, economist, jurist, programator, profesor –
poate, cu efort minim şi cu puţină pierdere de timp, să contribuie la prevenirea crimelor,
omorurilor, persecutării sau răpirii unor oameni care sunt la fel ca şi ei - studenţi, jurnalişti,
economişti, jurişti, programatori, profesori.
Amnesty International a fost fondată în 1961 de către avocatul britanic Peter Benenson.
Odată Benenson, în unul din ziare, a citit că în Portugalia, condusă în acea perioadă de
către dictatorul Antonio Salazar, cîţiva studenţi au fost arestaţi doar pentru faptul că la o
petrecere au pronunţat un toast pentru libertate. Benenson a fost profund indignat de
85
această întîmplare şi de aceea a decis să ajute cumva aceşti tineri. În scurt timp, el a
publicat în unul dintre ziarele britanice un articol intitulat „Prizonierii uitaţi‖, în care a
relatat istoria tinerilor şi a propus fiecărui cititor să expedieze pe adresa autorităţilor
portugheze o scrisoare cu cererea de a elibera studenţii. Apelul lui Peter Benenson a avut
un succes enorm şi, în consecinţă, în Portugalia au început să sosească mii de scrisori în
susţinerea studenţilor arestaţi. Cu această simplă, dar importantă iniţiativă a apărut
organizaţia care astăzi este cunoscută în întreaga lume cu denumirea Amnesty
International.
Din 1961 şi pînă în momentul actual, mecanismul principal de lucru al Amnesty
International este exercitarea presiunilor, prin intermediul societăţii civile internaţionale,
asupra guvernelor statelor care permit încălcările drepturilor fundamentale ale omului.
Această presiune se efectuează prin metoda tradiţională–scrierea miilor de scrisori de către
oamenii din întreaga lume – precum şi prin desfăşurarea acţiunilor publice în masă
împotriva încălcărilor drepturilor omului, publicarea rapoartelor tematice şi anuale despre
încălcările drepturilor omului şi prin alte mijloace permise de lege. Însă pentru toate aceste
metode este important faptul că la apărarea drepturilor omului poate participa nemijlocit
fiecare om, oricine nu ar fi el!
Amnesty International îşi bazează activitatea pe cîteva principii fundamentale.Cele mai
importante sunt: – imparţialitatea şi independenţa, democraţia internă şi solidaritatea
internaţională. În momentul de faţă, numărul membrilor şi susţinătorilor Amnesty
International atinge cifra de 1 milion 800 mii de persoane din peste 150 ţări ale lumii.
Potrivit acestui indiciu, Amnesty International este cea mai mare organizaţie de apărare a
drepturilor omului din lume!
Amnesty se bucură de susţinerea multor cîntăreţi, muzicieni şi scriitori cunoscuţi
în lume şi regiune: Paul Mccartney, Paulo Coelho, Bono, Antonio Banderas, Yoko
Ono, Ozzy Osbourne, Peter Gabriel, Sting, Tracy Chapman, Coldplay, Duran Duran, No
Doubt, Radiohead, R.E.M., Iuri Şevciuk (DDT), Serghei Şnurov („Leningrad‖), Aleksandr
Vasiliev („Splin‖), Aleksandr Sklear („VaBank‖), Boris Grebenşcikov, Evgheni Feodorov
(„Tequilajazz‖), Serghei Cigrakov („Cij şi Co‖) etc.
Amnesty International apără oamenii care sunt supuşi torturii, arestărilor ilegale
şi sunt daţi „dispăruţi‖. Organizaţia a apărat mulţi „prizonieri ai conştiinţei‖ (adică
persoanele supuse persecutării exclusiv pentru ideile sau convingerile sale) cunoscuţi în
toată lumea: Nelson Mandela, Andrei Saharov, Vaclav Havel şi mulţi alţii. În anii recenţi,
Amnesty International a iniţiat cîteva noi campanii: „Să oprim violenţa împotriva
femeilor!‖, „Armele – sub control!‖, campania pentru promovarea Curţii Penale
Internaţionale. În Moldova, primul grup al Amnesty International a apărut în 1993, el fiind
fondat de studentul Facultăţii de drept, iar acum cunoscutul avocat moldovean Veaceslav
Ţurcan. Din momentul constituirii sale, Amnesty International Moldova a desfăşurat zeci
de acţiuni publice în faţa ambasadelor Bielorusiei, SUA, Chinei, Rusiei, pe străzile
oraşului, numeroase prezentări de apărare ale drepturilor omului în cele mai mari
universităţi ale ţării, a colectat zeci de mii de semnături în susţinerea victimelor încălcării
drepturilor omului, în rezultatul cărora au fost eliberate din detenţie ilegală mulţi
„prizonieri ai conştiinţei‖, a fost stopată aplicarea torturii. Membrii Amnesty International
Moldova sunt persoane de vîrste şi profesii diferite: studenţi, jurişti, jurnalişti, politologi,
traducători, istorici, profesori, psihologi, diplomaţi, funcţionari publici, şcolari şi liceeni. În
martie 2007, în rîndurile Amnesty International Moldova a intrat a 100-a persoană!
Aceasta este Ecaterina Erşova, studenta Facultăţii de relaţii internaţionale a Institutului de
Relaţii Internaţionale din Moldova (IRIM).
86
„De intrarea în Amnesty am fost motivată de dorinţa de a ajuta oamenii, drepturile cărora
sunt încălcate, şi să combat inechitatea care ne înconjoară. În afară de aceasta, în Amnesty
am posibilitatea să mă realizez şi să obţin informaţii utile. După desfăşurarea practicii în
cadrul organizaţiei, pentru mine a fost important să devin membru al Amnesty
International Moldova, dar să fiu al 100-lea membru este o onoare. Pentru că cel care
salvează o viaţă, salvează o lume întreagă!‖, susţine Ecaterina Erşova.
Datorită contribuţiei Amnesty International Moldova, în ultimul timp au fost
eliberaţi din detenţie, de exemplu, tînăra cîntăreaţă etiopiană Helen Berhein, întemniţată de
către autorităţi într-un container metalic înfierbîntat pentru faptul că nu a dorit să se dezică
de convingerile sale creştine. De asemenea, a fost eliberat un ecologist, apărător al
mediului înconjurător din Turkmenistan, Andrei Zatoca, arestat pentru faptul că nu a dorit
să înceteze activitatea sa legală şi paşnică de apărare a mediului înconjurător.
Amnesty este deschisă pentru toţi oamenii, indiferent de vîrstă sau specialitate.
Fiecare îşi poate aduce aportul – prin timp, cunoştinţe, talente – pentru a apăra
drepturile omului!
( Citat după ziarul Dreptul Meu, Nr.5, 25 mai 2007)
1. Cine poate deveni membru al Amnesty International Moldova?

2. Care sunt principiile fundamentale pe care se bazează activitatea
organizaţiei?
3. Care sunt acţiunile de succes ale Amnesty International Moldova?
87
Şi tu poţi!
O activitate deosebită în domeniul protecţiei şi promovării
Drepturilor Omului este desfăşurată de grupurile şcolare a
mişcării Amnesty International. Acestea sunt formate în multe
ţări ale lumii, dar un exemplu demn de urmat reprezintă
grupurile şcolare din Rusia. Cele mai active grupuri de elevi pot
fi considerate cele din regiunile Pskov, Tomsk, Rostov, care au
o istorie de activitate de cinci şi mai mulţi ani. Astfel, încă în
2002 în orăşelul Kornilovo, regiunea Tomsk şi-a început
activitatea grupul şcolar Amnesty International, care a fost format din elevii claselor a VII-
a – XI-a a şcolii medii din localitate. Scopurile acestui grup, precum şi a multor altora sunt:
 De-a primi cunoştinţe funcţionale în domeniul Drepturilor Omului, pentru a
contribui la apărarea drepturilor proprii şi a altor oameni.
 Pentru a forma abilităţi de promovare a Drepturilor Omului şi a valorilor, princi-
piilor morale ce stau la baza lor.
 A se implica pozitiv în viaţa societăţii, prin desfăşurarea diverselor acţiuni de
solidaritate umană internaţională.
Elevii au început de la activităţi de documentare şi informare despre istoria, scopurile,

principiile fundamentale şi metode de activitate ale Amnesty International. Apoi au trecut
la acţiuni concrete în şcoala lor:
 Au realizat un studiu de cercetare „ Drepturile Omului în şcoala noastră”;
 Au desfăşurat un concurs de desene „Convenţia drepturilor noastre în imagini”;
 Au editat un ziar şcolar cu ocazia Zilei Drepturilor Omului;
 Au vizitat Muzeul în memoria jertvelor represiilor politice;
 Au organizat şi au desfăşurat acţiuni de colectare a semnăturilor în susţinerea
„prizonierilo de conştiinţă”
Una din activităţile de succes a fost scrierea unei scrisori în adresa Ministrului asigurării
sociale din Bulgaria în care elevii şi-au demonstrat solidaritatea cu pacienţii Centrului de
reabilitare socială pentru copii „Fakia‖ din această ţară. Copii cu handicap mintal din acest
centru nu dispuneau de condiţii adecvate de trai şi o atitudine corespunzătoare din partea
personalului. Exista un real pericol pentru viaţa acestor copii, precum şi încălcarea gravă a
drepturilor lor, deaceea elevii n-au rămas indiferenţi şi au reacţionat la acest semnal de
alarmă. Au fost colectate peste 130 de semnături.
O altă acţiune a grupurilor din Tomsk s-a desfăşurat la 20
noiembrie 2003 în centrul oraşului. Această acţiune a avut
drept scop sensibilizarea societăţii asupra încălcării drepturilor
copiilor cu disabilităţi. Acţiunea a fost pregătită temeinic, fiind
însoţită de expoziţia de desene realizate de elevii cu
disabilităţi şi de un panou din pînză de 5 metri pe care au fost
fixate fotografiile copiilor şi descrierea cazurilor de încalcare a
drepturilor acestora. Acţiunea a avut un impact considerabil,
deoarece au fost colectate 635 de semnături care au îsoţit petiţia faţă de preşedintele ţării şi
miniştrii de resort, în care au cerut respectarea Drepturilor Omului pentru copiii cu
disabilităţi.
88
Activităţi importante s-au desfăşurat şi de grupurile similare
din Rostov. În anul 2005 în şcolile din Rostov s-au realizat
lecţii de informare în domeniul Drepturilor Omului la care au
participat elevii claselor VIII-a – X-a. În cadrul acestei acţiuni,
care s-a numit „Am dreptul la această lecţie‖ elevii au aflat
multe informaţii utile în domeniu şi au decis să ceară
Ministrului Educaţiei introducerea disciplinei despre
Drepturile Omului în programul de studii. Pentru aceasta ei au completat cărţi poştale
tematice pe care le-au expediat pe adresa guvernului ţării. Aceast exemplu a fost urmat şi
de alţi elevi, astfel că pînă la urmă vocea acestor elevi a fost auzită. Începănd cu anul de
studii 2007-2008 elevii din Rusia vor studia disciplina Drepturile Omului împreună cu
celelalte discipline şcolare.
În acelaş an la Rostov a mai fost desfăşurată acţiunea „ Zîmbetul tău pentru Pace‖.
Această acţiune a urmărit scopul de a colecta fotografiile
oamenilor care erau de acord să se asocieze la apelul de a
pune armele sub control. Problematica distribuirii
necontrolate a armelor de foc duce la creşterea
violenţelor în lumea întereagă şi crează un real pericol
pentru viaţa oamenilor. Pe parcursul unei singure zile au
fost colectate 100 de fotografii-semnături contra
răspîndirii armelor. La această acţiune s-au solidarizat
oameni din 50 de state ale lumii, precum şi personalităţi
notorii din întereaga lume.
Exemplul grupelor şcolare din Rusia îţi poate sugera
ideea că şi tu poţi face acest lucru. Asociază-te şi tu mişcării pentru Drepturile Omului!
1. Ce scopuri urmăresc grupurile şcolare?

2. Care sunt acţiunile ce le-au desfăşurat grupurile din Rusia?
3. Este oare posibil ca tu să devii membru al unei astfel de grupe? Ce este
necesar pentru aceasta?
Metode eficiente de realizare a dreptului la participare
Articolul 12 (1) al Convenţiei menţionează explicit dreptul copiilor la participare: „Statele

părţi vor garanta copilului capabil de discernământ dreptul de aşi exprima liber opinia
asupra oricărei probleme care îl priveşte, opiniile copilului urmând să fie luate în
considerare ţinându-se seama de vârsta sa şi de gradul său de maturitate”.
Atunci când copiii sunt capabili să-şi exprime părerea, este important ca adulţii să creeze
condiţiile necesare pentru aceasta. Articolul 12 obligă adulţii, în calitatea lor de părinţi,
profesionişti într-un domeniu sau politicieni, să asigure şi să încurajeze copiii să-şi exprime
punctul lor de vedere. Nu este suficient însă să i se ofere copilului dreptul de a fi ascultat,
este important ca adulţii să ia în considerare ceea ce spune acesta. Conform dreptului la
participare, declarat de Convenţie, este necesar să se ţină cont de opiniile copiilor şi
tinerilor, indiferent de situaţia lor socială, vârstă, sex, apartenenţă etnică, stare fizică şi
dezvoltare intelectuală.
89
Carta Europeană a Participării Tinerilor la Viaţa Comunităţilor Locale şi Regionale
încurajează autorităţile să asigure condiţiile necesare pentru dezvoltarea unei participări
depline, integrarea tinerilor în viaţa socială şi participarea lor la construirea viitorului
comunei şi regiunii.
Participarea tinerilor la viaţa comunităţii le permite să simtă apartenenţa la localitatea şi
regiunea lor. Este una din condiţiile esenţiale pentru ca tinerii să participe activ la
transformările sociale de pe strada, din cartierul, comunitatea sau regiunea în care locuiesc.
Ca un factor al integrării sociale, activitatea la nivel local le permite tinerilor să depăşească
izolarea şi anonimatul, obţinând deschidere spre viaţa publică şi formându-şi dorinţa de a
schimba lucrurile.
Astfel, discutarea problemelor şi deciziilor împreună cu tinerii şi factorii de decizie la
nivel local şi regional le permite tinerilor să devină cetăţeni adevăraţi, capabili să-şi
formeze propriile opinii despre viaţa lor în cadrul comunităţii şi regiunii.
Legislaţia Republicii Moldova cu privire la drepturile copiilor şi tinerilor prevede,
de asemenea, dreptul la participare, asociere, participare la activităţile culturale şi
recreative, dreptul la exprimarea liberă a opiniei asupra problemelor care îi privesc.
Statul garantează participarea tinerilor la viaţa socială, economică, culturală şi politică prin
implementarea unor programe speciale de susţinere a tinerilor.
Unele din cele mai eficiente metode de realizare a dreptului la participare sunt
proiectele lansate de organizaţiile neguvernamentale din Republica Moldova Societatea
Independentă pentru Educaţie şi Drepturile Omului (SIEDO), Asociaţia Schimb European
de Tineret (EYE) şi Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului
(CIDDC) care au elaborat proiecte de succes prin care implică în mod eficient tinerii în
viaţa comunităţilor – Consiliile Locale a Copiilor şi Tinerilor (CLCT), ―Tineri în acţiune”,
“Oportunităţi Egale pentru Toţi‖.
CLCT au drept obiectiv de a aduce la cunoştinţa mai marilor comunităţii necesităţile şi

remarcile tinerilor în ce priveşte timpul liber, sportul, educaţia, ameliorarea condiţiilor de
trai, amenajarea spaţiilor etc. CLCT dezvoltă diverse modele de colaborare şi cooperare cu
organele Administraţiei Publice Locale. Multe CLCT editează ziare şcolare care le asigură
copiilor posibilitatea de a-şi exprima nemijlocit aspiraţiile şi opiniile referitor la problemele
ce-i preocupă, propunând soluţii. Activitatea altor consilieri juniori este focalizată prioritar
pe desfăşurarea acţiunilor educative împreună cu semenii – seminare cu diverse tematici –
drepturile copilului, comunicare şi soluţionare de conflicte, educaţie pentru sănătate.
Ideea ce s-a materializat în proiectul care s-a numit "Tinerii în acţiune" constă în
soluţionarea oricărei probleme din comunitate. Chiar dacă celor implicaţi nu le reuşeşte
definitiv să obţină succes în ce priveşte soluţionarea problemei selectate, ei sunt siguri de
faptul că au reuşit să-şi dezvolte cel puţin abilităţi de susţinere şi
promovare a unei idei, de negociere cu factori de decizie şi de
rezolvare a conflictelor, acestea fiind absolut indispensabile unui
grup care vrea să schimbe ceva în comunitatea în care trăiesc. Drep
exemplu pot fi relatările proprii ale elevilor din localităţile Geamăna
şi Ustia:
“ ...Una din problemele grave cu care se confruntă localitatea

noastră este gunoiştea amplasată la câţiva kilometri de sat. Grupul
90
nostru a considerat necesar a desfăşura o campanie de informare a locuitorilor din satele
care se află în preajma gunoiştii despre pericolul asupra sănătăţii cetăţenilor şi asupra
mediului. Am discutat cu şeful gunoiştii care ne-a spus că se respectă toate normele
sanitare şi că aceasta nu prezintă pericol. Ni s-a mai spus că nu sunt fântâni prin
apropiere şi că gunoiştea nu poluează apele freatice. Dar această informaţie nu
corespundea realităţii. Primarul satului nostru s-a arătat dispus să ne ajute şi ne-a însoţit
chiar într-o delegaţie la faţa locului. Acolo am constatat că se încalcă tehnologia de
descărcare a gunoiului, din care cauză persistă chiar şi în sat un miros foarte urât. în
preajmă am depistat tocmai şapte fântâni. Am solicitat sfatul medicilor care ne-au spus că
în toate cele şapte fântâni, apa este poluată. Printr-un demers am solicitat să se facă
analiza apelor din toate fântânile din satul nostru şi din satele vecine (Creţoaia şi
Ţântăreni). La Tântăreni, de exemplu, toate cele 135 de fântâni sunt poluate. Specialiştii
au interzis oamenilor să folosească apa, însă populaţia continuă să o consume, în toate
cele trei sate foarte multe persoane, inclusiv copii, sunt bolnavi de hepatită şi de alte
maladii. Aceasta este o consecinţă a poluării apei şi a mediului. Mulţi copii din familii
nevoiaşe şi părinţii lor zilnic caută ceva de mâncat la gunoişte. De asemenea, ei utilizează
diferite obiecte găsite acolo. Am atenţionat sătenii, organele de drept şi instituţiile
medicale asupra acestor fapte. Am discutat problema în cauză cu autorităţile locale şi
raionale. Am sesizat mass-media. În felul acesta am încercat să dovedim că nouă ne pasă
de localitatea unde trăim, că vrem să avem un mod sănătos de viaţă. Am reuşit să
convingem sătenii că existenţa gunoiştii ne afectează sănătatea şi că organele de resort
sunt obligate să rezolve această problemă. Am devenit mai siguri pe puterea noastră de
convingere.” (Grupul din localitatea Geamăna)
“Satul nostru, Ustia, este o localitate pitorească de pe malul Nistrului, însă

sătenilor nu le prea pasă cum arată. Deseori aruncă la nimereală gunoiul,
chiar si în apele Nistrului. Noi am hotărât să schimbăm mentalitatea
colegilor de scoală si a sătenilor pentru ca localitatea noastră să fie mai
frumoasă. Am scris apeluri către locuitorii satului în care îi chemam să fie
mai responsabili, să cureţe teritoriul din preajma gospodăriei lor si, mai cu
seamă, malul Nistrului în perimetrul satului. Am încercat să-i convingem
prin aceste apeluri că starea mediului acţionează asupra sănătăţii noastre
si că e de datoria fiecăruia din noi să nu dăunăm naturii. Am afişat
apelurile prin localitate si în barurile situate în preajma Nistrului. Ca să atragem atenţia
semenilor si a consătenilor, am decis să confecţionăm îmbrăcăminte specială pentru
membrii grupului „Tinerii în Acţiune!". Am procurat tricouri de culoare galbenă pe care
am aplicat sigla grupului nostru reprezentată printr-un cap de lup care este considerat
sanitarul pădurii. La început nu prea eram înţeleşi. De multe ori colegii de şcoală şi
sătenii ne luau peste picior. După ce au văzut că ne-am apucat serios să facem ordine pe
malul Nistrului şi că acolo unde e curăţenie e plăcut să te plimbi, nu este miros urât, ni s-
au alăturat şi alţi elevi. Am mers şi la primarul din sat, căruia i-am spus despre ceea ce
dorim să facem. A apreciat intenţia noastră şi ne-a promis ajutorul, în scurt timp şi unii
dintre săteni au început să ne susţină. Am observat că mai mulţi gospodari şi-au făcut
ordine pe lângă garduri, apoi în drum. Unii chiar au ieşit să ne ajute la curăţarea malului
Nistrului. Acum toţi îşi fac orine pe străzile unde locuiesc. Nu aruncă gunoiul. Noi, cei din
echipa „Tinerii în Acţiune!", am devenit mai îndrăzneţi şi suntem capabili să cerem
ajutorul celor maturi. Am devenit mai responsabili. Faptul că am reuşit să schimbăm
atitudinea sătenilor, I-am considerat drept o victorie.”
91
(Grupul din localitatea Ustia)
Aceste relatări ne conving o dată în plus că dreptul la participare este unul important pentru
viitorul copiilor şi societăţii. Copiii şi adolescenţii sunt cetăţeni care dispun de capacitatea
de a contribui la construirea unui viitor mai bun pentru toţi. Trebuie să respectăm dreptul
copiilor de a se exprima şi de a participa la soluţionarea tuturor problemelor care îi privesc.
1. Care este esenţa dreptului la participare?

2. Cum poate fi realizat acest drept?
3. Care a fost cheia succesului elevilor din Ustia şi Geamăna?
„Pune-te în locul meu!”
Cu prilejul Anului European al Persoanelor cu Dizabilităţi (2003) în Spania, un învăţător

şi elevii săi din clasa a II-a au elaborat un program menit să conducă la acceptarea
diversităţii şi a persoanleor cu dizabilităţi motorii, fizice şi senzoriale. Ei s-au gândit că,
pentru a înţelege viaţa zilnică a acestor persoane, trebuie să încerce să se pună în locul lor.
În acest scop, s-au informat despre diferitele dizabilităţi, despre limbajul semnelor, au făcut
cumpărături într-un supermarket legaţi la ochi.
Astfel, ei au învăţat despre drepturile şi libertăţile fundamentale, exercitarea toleranţei,
respingerea oricărui tip de discriminare şi respectul pentru diferenţe. Profesorii şi elevii au
ajuns să cunoască dificultăţile pe care le întâmpină persoanele cu dizabilităţi în viaţa
personală şi socială şi au putut să facă recomandări pentru a îmbunătăţi calitatea vieţii
persoanelor cu dizabilităţi.
În timpul proiectului, profesorii au activat ca ghizi, pentru a facilita apropierea elevilor de
lumea persoanelor cu dizabilităţi, şi au pus accentul pe integrarea anumitor aspecte,
stabilind relaţii între cunoştinţele şi experienţa anterioară şi conţinutul nou introdus.
Profesorii şi-au propus ca procesul de instruire a copiilor din clasă să fie funcţional şi să le
ofere posibilitatea de a pune în practică cunoştinţele acumulate. În consecinţă, au organizat
cu elevii jocuri şi sporturi adaptate pentru copiii cu dizabilităţi.
92
1. De ce elevii din Spania au încercat să trăiască experienţa persoanelor cu

dizabilităţi?
2. Cum au activat profesorii în cadrul acestui proiect?
3. Care au fost beneficiile pe care le-au obţinut elevii în urma acestui proiect?
4. Ce puteţi face voi pentru a ajuta persoanele cu dizabilităţi?
Studii de caz
Nimeni nu trebuie să aibă de suferit din cauza opiniilor sale.
În cadrul Liceului «Alexei Mateevici» din or. Căuşeni, a avut loc un caz de încălcare a
dreptului constituţional al liceenilor la libertatea opiniei şi exprimării, garantat de articolul
32 din Constituţia Republicii Moldova, care statuează, că «Oricărui cetăţean îi este
garantată libertatea gîndirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în public prin cuvînt,
imagine sau prin alt mijloc posibil».
În perioada de 19-21 septembrie 2006 de către echipa ziarului pentru tineri «Asta-DA», a
fost efectuat un sondaj de opinie, pe marginea introducerii în şcoli a cursului de istorie
integrată. Eleva clasei a XI-a, fiind şi colaboratoare a ziarului menţionat, a iniţiat
anchetarea elevilor din clasele 6 – 12 ale liceului, după care a fost chemată la Direcţia
raională de învaţămînt din Căuşeni şi ameninţată cu excluderea din liceu, reproşîndu-i-se
faptul, că realizarea unor asemenea acţiuni contravin regulamentului liceului.
Trebuie să reţinem, că drepturile omului constituie o prioritate etică şi politică, precum şi
un institut constituţional şi juridic de bază al oricărui stat modern democratic. Gradul de
maturitate şi dezvoltare a democraţiei şi societăţii civile depinde în mare măsură de situaţia
în domeniul drepturilor omului, totalitatea drepturilor omului şi complexitatea respectării
lor.
Democraţia trăieşte din lupta dintre opiniile divergente la toate nivelele societăţii – în
familie şi la şcoală, în asociaţii şi la serviciu, fiind dependentă de un anumit climat social
care să favorizeze discutarea deschisă a divergenţelor de opinie. Susţinerea propriilor
păreri trebuie tolerată şi încurajată. Opiniile proprii sunt fundamentul pe care este
construită participarea activă la viaţa publică. În acest punct, dreptul la libera exprimare a
opiniilor se află în cea mai strînsă legătură cu dreptul la libertatea presei.
Libertatea de exprimare şi libertatea informaţiei sunt vitale pentru existenţa unei societăţi
democratice, şi esenţiale pentru progresul şi bunăstarea acesteia, pentru exercitarea altor
drepturi şi libertăţi fundamentale. În conformitate cu art. 4 din Constituţia Republicii
Moldova, dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează
şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu Pactele şi
celelalte tratate internaţionale la care Republica Moldova este parte. Dacă există
neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la
care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările
internaţionale.
În preambulul Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, adoptată de ONU la
10.12.1948, libertatea de exprimare a fost proclamată drept cea mai înaltă aspiraţie
93
a omului. Potrivit Declaraţiei, exerciţiul acestui drept înseamnă, că fiinţele umane vor
beneficia de libertatea cuvîntului şi a convingerilor. Art. 19 din Declaraţie statuează că
orice individ are dreptul la libertatea de opinie şi de exprimare, ceea ce implică dreptul de a
nu fi stingherit pentru opiniile sale şi acela de a căuta, de a primi şi de a răspîndi informaţii
şi idei prin orice mijloc de exprimare.
Acest enunţ cu caracter de principiu este dezvoltat şi în art. 19 din Pactul internaţional cu
privire la drepturile civile şi politice, adoptat de către ONU la 16 decembrie 1966, care
exprimă clar că «nimeni nu trebuie să aibă de suferit din cauza opiniilor sale. Oricare
persoană are dreptul la libertatea de exprimare».
O amplă reglementare a libertăţii de opinie şi exprimare se conţine în art. 10 din Convenţia
europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale adoptată de
Consiliul Europei la 4.11.1950, în pct. 1 al art. 10 se specifică că libertatea de exprimare
este exercitată fără amestecul autorităţilor publice.
In Republica Moldova, libertatea opiniei şi exprimării constituie un drept fundamental,
consfinţit în art.32 din Constituţie. Statul garantează tuturor persoanelor dreptul la
exprimarea liberă a opiniilor şi ideilor, la informare veridică asupra evenimentelor din viaţa
internă şi cea internaţională prin intermediul publicaţilor periodice şi al agenţiilor de presă,
care îşi desfăşoară activitatea în condiţiile pluralismului. Libertatea presei există doar dacă
nu este limitată, dar lipsa restricţiilor nu este suficientă, trebuie susţinută de valori
concretizate în acţiune.
Referindu-ne la drepturile copilului, punem accent pe corelaţia stat - personalitatea
copilului, care presupune posibilitatea asigurării în fapt a drepturilor acestuia doar ca
urmare a realizării obligaţiunilor statului de a contribui prin toate mijloacele la soluţionarea
problemelor copiilor.
Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului din 20.11.1989, în art. 13 stipulează, că
«copilul are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de a căuta, de
a primi şi a difuza informaţii şi idei de orice natură, fără să ţină seama de frontiere, sub
formă orală, scrisă, tipărită sau artistică, sau prin oricare alte mijloace, la alegerea
copilului».Desfăşurarea dezideratului internaţional se conţine în mai multe acte legislative
autohtone, inclusiv în art. 8 din Legea privind drepturile copilului nr. 338 din 15.12.1994,
potrivit căreia, dreptul copilului la libertatea gîndirii, la opinie, precum şi la confesiune nu
pot fi încălcate sub nici o formă. Statul garantează copilului dreptul de a-şi exprima liber
opiniile asupra oricărei probleme care îl priveşte.Direcţia de învăţămînt, potrivit art.44 din
Legea învăţămîntului nr. 547 din 21.07.1995, asigură, în raza sa teritorială, respectarea
legislaţiei învăţămîntului. Este de accentuat, că art. 57 din aceeaşi lege stipulează expres,
că în instituţiile de învăţămînt de toate gradele se respectă drepturile şi libertăţile elevilor şi
studenţilor. Aceştia au dreptul să-şi expună liber opiniile, convingerile şi ideile, totodată
fiind interzisă aplicarea sub orice formă a metodelor de violenţă fizică sau psihică.
Din cele constatate, se relevă o situaţie, creată prin comportament nejustificat al
colaboratorilor Direcţiei de învăţămînt, care contravine principiilor general acceptate şi
necesare într-o societate democratică. Acţiuni care şi-au lăsat amprenta negativă asupra
elevilor Liceului «Alexei Mateevici», avînd consecinţe stresante deosebite, în special,
pentru eleva agresată.
(Citat după Avocatul parlamentar, Nr.3, 2006)
94
1. Ce articole ale Constituţiei şi a CDC asigură dreptul la libertatea opiniei şi

exprimării?
2. Este obligatoriu ca într-un stat democratic să se respecte toate drepturile? De
ce?
3. De ce credeţi că Direcţia raională de învăţămînt a reacţionat astfel?
Copii lăsaţi pe drumuri.
Din cauza problemelor familiale şi a divergenţelor dintre părinţi, precum şi a lipsei unor
venituri stabile, aceştia fiind nevoiţi să plece la muncă peste hotare, mai mulţi copii sunt
lăsaţi în voia sorţii. Situaţia este şi mai dramatică în cazul adolescenţilor care, rămînînd
fără supravegherea maturilor, se pomenesc deseori în situaţii dificile. Exemplul unui caz
concret al unei familii dintr-o localitate rurală din raionul Teleneşti. Ion şi Maria sunt doi
fraţi, adolescenţi, de 18 şi, respectiv, 20 de ani. Pe cînd aveau 12 şi, respectiv, 14 ani, tatăl
celor doi a plecat la muncă peste hotare în Rusia. O bună bucată de timp,acesta nu a dat
nici un semn de viaţă,copiii rămînînd acasă doar cu mama lor, pe care a căzut tot greul
gospodăriei. Din cauza natalităţii scăzute, la grădiniţa unde lucra mama copiilor, care
suferă de un handicap auditiv congenital, au fost închise mai multe grupe, ea rămînînd, în
cele din urmă, fără serviciu. Între timp s-a aflat că aşa-zisul cap al familiei şi-a găsit o altă
parteneră de viaţă în Rusia. Întrucît idila nu a durat mult, tatăl Mariei şi al lui Ion a revenit
în sat. Deoarece nu a fost lăsat să intre în casă noaptea, el a dat foc unei părţi din
gospodărie. Aflată într-o situaţie dificilă, mama a plecat la muncă în străinătate, lăsînd
copiii singuri acasă. Lipsiţi de supraveghere, fiecare dintre cei doi a apucat-o pe calea sa.
Ion a încetat să meargă la şcoală, iar Maria, ajungînd la o vîrstă destul de matură, a tot
vizitat discotecile din sat, rămînînd, în cele din urmă, însărcinată. A avortat, deşi se afla în
luna a cincea de graviditate, băiatul care urma să se nască fiind perfect sănătos. Revenind
acasă pentru o perioadă scurtă de timp şi urmînd să suporte o intervenţie chirurgicală la
ureche, mama adolescenţilor a reuşit cu greu, oferind mită, să rezolve problemele de
şcolarizare ale copiilor săi. După ce ambii au obţinut diplome de studiu (Ion – de terminare
a şcolii medii incomplete şi Maria – diploma de bacalaureat), au fost aduşi la o rudă din
Chişinău. În prezent, ambii învaţă la o şcoală profesională din capitală. Băiatul a rămas să
trăiască la ruda unde l-a lăsat maică-sa, iar Maria locuieşte în cămin. Cel mai trist este
faptul că şi mama copiilor şi-a găsit un alt bărbat la Moscova, neintenţionînd să se mai
întoarcă acasă la copii. Ce va urma, nimeni nu ştie.
Opinia specialiştilor
În raportul de studiu „Situaţia copiilor rămaşi fără îngrijire părintească în urma
migraţiei‖, întocmit de Centrul pentru Informare şi Documentare privind Drepturile
Copilului din Moldova (CIDDC), finanţat de UNICEF-Moldova, se menţionează că,
potrivit datelor Biroului Naţional de Statistică, în anul 2000, 138.000 de moldoveni erau
plecaţi peste hotare pentru a-şi găsi o slujbă, iar în 2004 cifra acestora ajungea la 367.000.
Totodată, potrivit unor experţi, cifra reală ar putea fi de două-trei ori mai mare. Sărăcia şi
migraţia contribuie la destrămarea familiilor şi la creşterea numărului copiilor lipsiţi de
îngrijire părintească. Datele Ministerului Educaţiei, Tineretului şi Sportului, pentru 1
95
septembrie 2005, prezintă un număr de 35.000 de copii de vîrstă şcolară rămaşi fără
îngrijirea ambilor părinţi şi nu mai puţin de 75.000 de copii avînd un părinte plecat la
muncă peste hotare.
Datele obţinute au relevat că plecarea părinţilor are efecte negative nu numai asupra
situaţiei materiale, dar şi a nivelului dezvoltării emoţionale, relaţiilor sociale, activităţii
şcolare a copiilor. Copiii ai căror părinţi sunt plecaţi peste hotare se confruntă cu stări
emoţionale dificile şi neplăcute – devin trişti, se simt izolaţi, plîng, au sentimente de
insecuritate. Despărţirea este suportată mai dificil de copii în prima perioadă de la plecarea
părinţilor sau la prima experienţă de acest gen.
Plecarea părinţilor influenţează diferit performanţa şcolară a copiilor. În cele mai dese
cazuri, aceasta descreşte ca rezultat al lipsei suportului părinţilor şi timpului necesar
pregătirii temelor, dar şi din cauza convingerii că studiile sunt inutile. Plecarea părinţilor
oferă, pe de o parte, copiilor mai multă independenţă în acţiuni, dar, pe de altă parte, mai
puţin timp liber, mai multe roluri în gospodărie şi suport insuficient pentru implicarea în
diferite activităţi extraşcolare.
Modelul migraţiei părinţilor, lipsa oportunităţilor de a-şi asigura un trai decent în propria
ţară, preocuparea pentru reîntregirea familiei sunt cauzele care îi determină pe copiii
migranţilor să-şi asocieze viitorul cu viaţa peste hotarele ţării într-o măsură mai mare decît
semenii lor care locuiesc cu părinţii. Imaginea creării unei familii complete şi unite este
alimentată la copiii ai căror părinţi sunt plecaţi, de experienţa neplăcută a despărţirii de
aceştia.
(Citat după ziarul Dreptul Meu, Nr.1, ianuarie 2007.)
1. Numiţi drepturile copiilor ce se încalcă în cazul dat.

2.Cum apreciaţi comportamentul părinţilor faţă de copii?
3. Care sunt efectele plecării părinţilor peste hotare asupra copiilor?
4. Cum vedeţi viitorul de mai departe a lui Ion şi Mariei?
„Eram obligată să cerşesc...”
Mărturia unei tinere de 15 ani:

„N-am hotărît eu să plec, a hotărît mama mea. Odată, un bărbat, care a văzut că mama are
copil mic, i-a propus un loc de muncă. Spunea că are o soră care caută femei cu copii ca să
lucreze. Atunci mama nu avea serviciu, trebuia să plătească pentru casă. Mama s-a bucurat,
dar nu a întrebat ce fel de loc de muncă. Eram în clasa a II-a, cînd mama a venit la şcoală şi
a spus că trebuie să plecăm. Cînd am întrebat-o unde, a spus că o femeie a propus să
plecăm la lucru. Am minţit profesoara mea, spunîndu-i că mergem la lucru în Ucraina. Am
trăit vreo două luni la ţigani, la ţară, nu departe de orăşelul Nisporeni, care ne-au dus la
Sankt-Petersburg. Ţiganca care ne-a trimis ne-a cumpărat bilete, ne-a arătat vagonul, noi
am urcat şi ea a plecat acasă. Deci, noi am plecat singure. Acolo ne-au întîlnit, am coborît
în metrou şi apoi ne-au dus într-un apartament. Am început să cerşim, mama mea nu prea
cîştiga bani, oamenii nu-i dădeau. Ţiganii n-o credeau, o băteau şi ea a fugit. Prima dată ea
a fugit cu mine, am plecat în Belarus, la Minsk. Am stat acolo 7 luni şi apoi ne-am întors în
Moldova. Ne-am dus într-o duminică la piaţă şi am văzut ţiganca care ne-a dus la Sankt-
Petersburg. Ea s-a apropiat de noi, s-a salutat, ne-a urcat în rutieră şi s-a repetat aceeaşi
96
istorie. Uneori ţiganii se purtau bine, iar uneori nu prea. Doar uneori eram lovită cu palma
peste faţă. Mi-au spus că aceasta nu este o regulă, dar o condiţie – merg la serviciu, lucrez
o oră şi cîştig 1000 de ruble. Eram în cîrje şi la fiecare maşină ceream de pomană în limba
rusă. Cu cît mai repede cîştigi, cu atît mai degrabă poţi veni acasă, iar cu cît mai puţin
cîştigi, atîtea palme o să primeşti peste faţă. În prima zi am adus 1000 de ruble şi nu mi-au
făcut nimic, a doua zi - 900. Mi-au spus că de prima dată mă lasă în pace. Apoi am adus
800 şi m-au întrebat dacă am de gînd să aduc în fiecare zi tot mai puţin. Stăpînul m-a lovit
de două ori peste faţă, credea că o să plîng, fiindcă doare, însă eu am început să rîd. S-a
uitat la mine şi-mi zice: „Ai hotărît să-mi rîzi mie în faţă?‖ I-am spus că nu, dar pentru
faptul că m-a lovit nu mă supăr, îmi este indiferent. Apoi mama mea a fugit şi m-a lăsat
singurică. Cu o fată, care a fost aici, la Centru, am hotărît să mergem pe jos din Sankt-
Petersburg pînă la Chişinău. N-am ajuns bine pînă la primul post unde se verifică
documentele, mă durea piciorul, nu puteam merge. Mi-am rupt încălţămintea, am început a
plînge şi am făcut cale întoarsă. Nu aveam altă ieşire din situaţie. Ne-am întors la ţigani.
Sora ţiganului, la care lucram eu, a zis că am venit ca să fur ceva de la ei şi a început să mă
bată cu palmele peste faţă, cu pumnii în cap. Am început a plînge. Pe urmă m-a hrănit şi
m-a dus la culcare, deoarece nu dormisem 2 nopţi. Apoi mi-au cumpărat iarăşi cîrje. Am
început să lucrez şi m-a luat poliţia. Cu ajutorul poliţiei şi statului rus am plecat la Kiev la
un Centru. De acolo m-au adus la Chişinău. În viitor am planuri să cresc mare, să învăţ, să-
mi fac o familie şi să găsesc un serviciu. Acum pictez, cos la maşină şi croşetez. Îmi plac
lucrurile manuale‖.
(Citat după ziarul Dreptul Meu, Nr.2,februarie 2007.)
1. Din ce cauză fata a ajuns să cerşească?

2. Ce drepturi i-au fost încălcate adolescentei?
3.Cine este responsabil de aceste încălcări?
Drepturi sau obligaţii ?
A.) Petru şi Ion, elevi ai clasei a XI-a, au decis în una din zile să extragă pe ascuns din
supermarket două cutii de ciocolată, fiindcă nu aveau bani să le cumpere. La ieşire
paza i-a verificat. Petru a reuşit să fugă, iar Ion a fost reţinut. Paznicul a cerut ca Ion
să spună numele său şi a prietenului, precum şi datele de contact a părinţilor.
Băiatul a refuzat şi atunci paznicul l-a prins cu cătuşele de calorifer spunîndu-i „ N-
am timp să te dădăcesc, cînd vei spune îţi voi da drumul‖. Ion a strigat „ Nu aveţi
dreptul!‖ Paznicul i-a reproşat : „ Care drepturi?! De obligaţii ai uitat?‖
1. Consideraţi că Ion nu şi-a onorat obligaţiile sale?De ce?

2. Era oare în drept paznicul să-l lege pe Ion de calorifer?
3. Sunt oare interdependente drepturile despre care vorbeşte Ion cu
obligaţiile despre care aminteşte paznicul?
B) La lecţia de matematică profesoarea a observat că una din eleve nu este atentă şi se

ocupă cu alte treburi. S-a apropiat şi a luat de pe banca elevei o scrisorică scrisă pentru un
coleg, pe care îl invita la o întîlnire. Profesoarea a citit-o cu glas tare în faţa tuturor
97
elevilor, rămînînd idiferentă la protestele elevei, care i-a obiectat profesoarei că nu are
dreptul să facă acest lucru. Profesoarea s-a indignat: „ V-aţi învăţat a vă cere drepturile, dar
de obligaţia de-a păstra disciplina în timpul lecţiei aţi uitat?!‖
1.Sunt elevii obligaţi să respecte disciplina la lecţii?

2. A fost în drept profesoarea să citească scrisorica în faţa clasei?
3. Este dependent dreptul la secretul corespondenţei de obligaţia de-a
respecta disciplina la lecţie?
Cu bătaia prin viaţă ?!
Legislaţia canadiană a decis astfel „... Părinţii au dreptul să aplice pedepse fizice
copiilor în vărstă de la 2 pînă la 12 ani!‖ Deasemeni pedepsele fizice sunt permise în 23 de
state sudice din SUA. În Marea Britanie pedepsele fizice au fost interzise abia în 1989, însă
în numeroase instituţii de învăţămînt privat bătaia se aplică pînă în prezent. La 1 ianuarie
2005 România devine cel de-al 13 stat în care copiii sunt protejaţi prin lege faţă de
pedepsele fizice. Suedia a fost prima ţară din lume care a interzis pedeapsa fizică în anul
1979, exemplul ei fiind urmat de Finlanda (1983), Norvegia (1987), Austria(1989), Cipru
(1994), Danemarca (1997), Lituania (1998), Croaţia (1999), Germania (2000), Israel
(2000), Islanda (2003) şi Ucraina (2004).
În Rusia pedepsele corporale sunt interzise, însă copiii continuă a fi bătuţi. Conform
datelor Comitetului pentru problemele familiei a Dumei de Stat, care a realizat în 2001 un
studiu, în Rusia aproximativ 2 mln. de copii în vărstă de pînă la 14 ani, anual sunt supuşi
pedepselor corporale în familie. Mai mult de 50 de mii de astfel de copii fug de acasă.
Băieţii sunt bătuţi de trei ori mai des, decît fetele. Două treimi din cei bătuţi sunt preşcolari.
Ca rezultat, 10% din copiii ce ajung la spital în urma pedepselor corporale decedează.
Numărul de copii bătuţi creşte în fiecare an. Conform studiului, aproximativ 60% de copii
se confruntă cu violenţa în familie, iar 30% în şcoli. Aproximativ 2000 de copii din Rusia
mor anual în urma traumelor cauzate de părinţi. Acest lucru se întîmplă din cauza tradiţiei
seculare care consideră bătaia un mijloc foarte bun de educaţie. Părinţii bat copiii, deoarece
ştiu că nu vor fi pedepsiţi niciodată. Copiii care au fost bătuţi, devenind maturi repetă
experienţa părinţilor în familiile proprii. Iată cîteva opinii:„...Copiii trebuie pedepsiţi
corporal, deoarece altfel ei vor creşte destrăbălaţi. Iar discuţiile despre drepturi sunt
poveşti. Copilul nu va înţelege niciodată ce trbuie, dacă nu-l pocneşti. Da, pe mine m-au
bătut părinţii şi eu o să-mi bat copii, dar atunci cînd merită!‖
„.. Eu le sunt recunoscătoare părinţilor pentru că la momentul potrivit mi-au aplicat
pedepse corporale. Mă băteau aşa, că cu săptămînile nu puteam să mă aşez. Atunci mă
simţeam prost, dar acum înţeleg că astfel părinţii m-au salvat de la influenţa nefastă a
prietenilor de stradă, care puteau să mă ducă la alcoolism sau la dependenţă de droguri. La
vărsta de 13-14 ani nu cred că alte mijloace ar fi avut vreo influenţă mai convingătoare.‖
Sigur, nu toţi sunt de aceeaşi părere: „... Pe mine mă băteau ambii părinţi. Tata începea, iar
mama continua. După bătăi îmi era ruşine să plec la şcoală. În timpul unui control medical
ordinar, doctoriţa a început a plînge cînd a văzut urmele lăsate de cureaua tatei. După ce le-
am transmis părinţilor cuvintele medicului,despre cruzimea lor, aşa cum am putut la vîrsta
de 9 ani, părinţii mult s-au certat, dînd vina unul pe altul. Este ceva oribil. Consider că o
98
educaţie strictă poate fi realizată şi fără bătaie, deoarece aceasta cauzează o agresivitate
similară de care este foarte greu să scapi.‖ Toate aceste mărturii sunt rezultatele
investigaţiei realizate de ziarul «Известия» la data de 02.02.2004.
Situaţia însă poate evalua spre bine. După 19 ani, Organizaţia Salvaţi Copiii a făcut un
studiu de impact în Suedia pentru a vedea dacă obiectivele iniţiale ale interzicerii pedepsei
fizice au fost atinse. Un al doilea scop al studiului a fost să investigheze bunăstarea
tinerilor suedezi, în anii de dinante şi după interzicere, pentru a aprecia dacă aceasta a
contribuit sau nu la declinul autodisciplinei sau a determinat o creştere a comporta-
mentului violent. Au fost analizate tendinţele în delincvenţa juvenilă, consumul de
alcool şi de droguri, precum şi suicidul la adolescenţi.
Principalele concluzii ale studiului au relevat că:
 A scăzut în mod semnificativ numărul celor care susţin pedeapsa fizică, scădere
acompaniată de o reducere a folosirii ei.
 Interzicerea pedepsei fizice nu a avut efecte negative, fiindcă părinţii nu au fost
pedepsiţi pentru infracţiuni minore, autorităţile nu au devenit mai dure, nu a crescut
indisciplina tinerilor. Acest fapt a fost posibil întrucât scopul
acestei reforme a fost schimbarea atitudinii şi promovarea unor relaţii bune
de familie şi nu creşterea sancţiunilor aplicate părinţilor.
De altfel, toate ţările care au interzis pedeapsa fizică prin lege au iniţiat imediat
campanii publice de conştientizare, informare şi educare. Părinţii, copiii şi societatea
trebuie să accepte şi să înţeleagă că pedeapsa fizică nu reprezintă soluţia pentru disciplină,
existând numeroase alte metode alternative.Poate cel mai important aspect este faptul că
odată cu interzicerea pedepsei fizice nu trebuie să crească numărul părinţilor sancţionaţi, ci
trebuie să crească numărul părinţilor ajutaţi de autorităţile şi de comunitatea locală în
sarcina extrem de dificilă de creştere a unui copil. Pedeapsa fizică aplicată unui copil de
către părinţi arată faptul că acel parinte traversează o perioadă dificilă şi că are nevoie de
ajutor pentru a gestiona mai bine situaţia. Părinţii vor înţelege astfel că pedeapsa fizică nu
rezolvă problemele, ci mai degrabă le agravează, constituindu-se într-un veritabil obstacol
în asigurarea unei comunicări reale între copii si părinţi.
1. Considera-ţi posibilă educaţia copilului fără aplicarea pedepselor corporale?

Argumentaţi – vă opţiunea.
2. Ce le-aţi recomanda maturilor (părinţilor, rudelor, profesorilor, ş.a.) care
aplică pedepse corporale ca mijloace de educaţie?
3. Ce trebuie să întreprindă organele de stat pentru a preîntîmpina cazurile de
violenţă faţă de copii?
4. Realizaţi un studiu anonim (conform întrebărilor anexate) printre colegi şi
analizaţi rezultatele:
1. Ţi s-au aplicat vre-o dată pedepse corporale de către maturi?

2. Ce emoţii ai trăit la moment?Dar maturii?
3. Ce ai întreprins în continuare pentru ca astfel de pedepse să nu se mai repete?
4. Pe cît de eficientă a fost această măsură?
5. Cînd ve-i deveni părinte,ve-i aplica pedepse corporale copiilor tăi?
99
Copii soldaţi
Copiii şi războaiele... S-ar părea că sunt două lucruri incompatibile, dar realitatea ne
demonstrează contrariul. Anume copiii deseori devin ostaşi ideali. Lor nu le este cunoscut
sentimentul pericolului, deaceea sunt gata să îndeplinească orice sarcină. Ei foarte repede
se deprind cu cruzimile războiului. Pentru ei războiul este ca o aventură. Lor nu le trebuie
salariu, ei sunt gata să lupte numai pentru hrană şi haine. Copiii foarte uşor pot fi
manipulaţi psihologic şi transformaţi în luptători fanatici. De acest lucru deseori se folosesc
cei maturi. Conform raportului comun a UNICEF şi organizaţiei Save the Children, care a
fost publicat în anul 2000, la etapa actuală aproximativ 500 de mii de copii sunt antrenaţi în
lupte în 36 de conflicte militare. Cel mai mare număr (120 de mii) se înregistrează pe
continentul african, unde războaiele intertribale durează decenii la rînd. În multe ţări latino-
americane înrolarea minorilor în armată a devenit o tradiţie. Copii-ostaşi sunt în armatele
din Cili, Columbia, Salvador, Nicaragua, Mexic, Bolivia, Venesuela, Brazilia, Peru şi
Paraguai. În armată copiii nimeresc pe două căi – fie se înrolează benevol, fie că sunt
impuşi cu forţa, în urma companiilor de înrolare. În ţările asiatice copii – ostaşi sunt mai
puţini, decît în Africa sau America Latină. Copiii fac serviciul militar în Indonezia,
Tailanda, India, Afganistan, Pachistan, Turcia, Irac. În unele din aceste ţări copii sunt
consideraţi invulnerabili în faţa gloanţelor.
În Europa situaţia pare a fi mai favorabilă, însă aceasta este doar o aparenţă.
În Marea Britanie vîrsta minimă de înrolare este de 16 ani. În şcolile militare sunt
înmatriculaţi băieţi şi fete în vîrstă de 13 ani. Autorităţile engleze explică acest fenomen
prin faptul că în ţară sunt puţini tineri în vîrstă de 18 ani.
Serviciul militar în Marea Britanie este benevol. Conform legislaţiei, ostaşul după trei
ani poate ieşi în rezervă, însă aceşti ani se socot de la vîrsta de 18 ani. Astfel armata
engleză este constituită din minori în proporţie de 40%.
Conform Convenţiei internaţionale despre drepturile copiilor, care a fost semnată
aproximativ de toate ţările mambre ale ONU, vîrsta minimă de înrolare în armată este de
15 ani. Organismele internaţionale încearcă în prezent să convingă guvernele ţărilor-
semnatare să mărească vîrsta de înrolare pînă la 18 ani, însă pînă ce, fără succese.
Problema rămîne una stringentă pentru întreaga lume.
1. În ce constă pericolul existenţei copiilor-ostaşi?

2. De ce drepturi nu beneficiază copii-ostaşi?
3. Cum crdeţi de ce sunt necesare tratatele internaţionale în domeniul
D.O.?
100
Drepturile Omului în şcoală
1. La lecţia de Limbă şi literatură română eleviilor li s-a solicitat să scrie o compunere la

tema „ Iisus Hristos – salvatorul lumii‖. Unul din elevi, educat într-o familie ateistă, a
refuzat să scrie compunerea, motivînd că nu crede în Dumnezeu. Profesorul i-a pus nota
doi şi a ironizat ofensator pe seama lui.
2. În şcoală lucrează un profesor exigent şi principial. Este cunoscut prin faptul că este
foarte corect în aprecierea elevilor. În una din clasele absolvente elevii au cerut să le pună
note mai mari, decît cele meritate. Profesorul a refuzat.Atunci elevii au scris o plîngere
asupra lui în care l-au calomniat, deasemeni l-au ameninţat cu răfuiala. Părinţii elevilor
deasemeni au încercat să-l influenţeze pe profesor, dar acesta a rămas pe poziţiile sale şi nu
a mărit notele.
3. În clasă învaţă o elevă, care reuşeşte foarte bine la disciplinile umanistice, însă la
matematică are note de şase. Părinţii deseori o pedepseau pentru aceste note, nu-i
permiteau să meargă la plimbare, la discotecă. Fetiţa a devenit nervoasă, plîngea de fiecare
dată cînd primea o notă mai joasă, cerşea note mari. Întîmplător i-a nimerit în mînă
catalogul clasei şi ea a decis să corecteze unele note. Acest lucru s-a descoperit foarte
repede şi părinţii au fost chemaţi la şcoală. După acest caz părinţii au început să-şi ignore
complet fiica, iar dacă şi vorbeau cu ea, îi aduceau mereu aminte de cele întîmplate. La
şcoală lucrurile nu stăteau mai bine. În timpul lecţiei de literatură, profesoarea discutînd
despre onestitate a menţionat în concluzie că cu regret nu toţi sunt aşa şi a făcut referinţă la
ea.
4. În clasa a doua învaţă un elev neastîmpărat, pe care învăţătoarea încearcă să-l educe prin
metode specifice. Într-o zi ea le-a propus tuturor elevilor să scrie plîngeri către directorul
şcolii în care să menţioneze tot ce a făcut rău acest elev.
Elevii cu mare entuziasm au început să scrie cînd i-a lovit, împins sau ceva n-a împărţit
acest elev cu ei. Eroul principal a fost trecut în faţa clasei ca toţi să-l vadă. Copilul a
început a plînge şi implora învăţătoarea să nu transmită plîngerile directorului.
5. Un elev orfan din clasa a VIII-a a început să înveţe rău, să lipsească de la lecţii, să se
bată cu colegii, să răspundă brutal profesorilor. Într-o zi a venit la şcoală cu un cercel în
ureche. Diriginta clasei l-a chemat la ea şi a început să-l mustreze, iar apoi l-a tras de
ureche. De durere elevul a răcnit, s-a smuls şi a insultat diriginta. Diriginta a cerut
exmatricularea elevului.
6. Un elev dintr-o familie numeroasă învaţă într-o şcoală în care se practică prînzuri în
credit. La sfîrşitul semestrului creditul trebuia plătit, însă familia nu avea bani să plătească.
Învăţătoarea i-a luat geanta şi i-a spus că o va întoarce după ce datoria va fi achitată. Toate
acestea erau explicate în faţa întregii clase cu comentariile învăţătoarei: „ Ce eu trebuie
acum să achit datoriile tuturor săracilor? Nu trebuia părinţii să vă nască, dacă nu vă pot
hrăni. Iar tu de ce ai mîncat dacă ştiai că părinţii nu au bani?‖
101
Evenimente reale care au avut loc în şcolile
din Africa, Statele Unite şi Europa
1. Elevii unei şcoli primare au fost insultaţi, bătuţi şi apoi excluşi pentru douăzeci şi
patru de ore pentru că nu au măturat clasa înaintea venirii profesorului.
2. Nişte fete au fost insultate, respinse şi hărţuite de băieţi.
3. Un elev obez este batjocorit de colegii lui.
4. Elevii mici sunt jecmăniţi de cei mari.
5. Un profesor era hulit constant de elevii săi ceea ce l-a făcut să iasă din învăţământ.
6. Un profesor îşi numeşte elevii imbecili şi îşi bate joc de cei care au dificultăţi
şcolare.
7. Un director de şcoală susţine necondiţionat adulţii atunci când există altercaţii cu
elevii.
8. Un profesor lipeşte cu scotch gura unui elev de 8 ani care vorbise neîntrebat.
9. Un mare număr de elevi absenţi de la şcoală a doua zi după o sărbătoare religioasă
au primit nota zero pentru că profesorul a decis să dea o lucrare scrisă în acea zi.
10.Directorului şcolii îi este frică să pedepsească elevii care au atacat un profesor care
îşi făcea datoria.
11.Un elev de 9 ani este pedepsit şi condamnat să scrie douăzeci de pagini: ―Eu nu
trebuie să râd la şcoală‖.
12.Într-o şcoală secundară un profesor de istorie a afirmat că holocaustul nu a existat
niciodată.
13.Directorul unei şcoli solicită unui elev care a furat să facă publică această ―crimă‖ în
faţa întregii şcoli special adunată în recreaţie în acest scop.
14.Directorului unei şcoli nu îi plăcea faptul că băieţii îşi prindeau părul la spate cu un
elastic. Într-o zi, el a tăiat coada de cal a unui elev care se comportase într-un mod
neconvenţional.
15.Două fete musulmane sunt date afară din şcoală pentru că ele au refuzat să-şi dea jos
baticurile în clasă.
16.Într-o zi de decembrie, un elev este pedepsit pentru că a utilizat toaleta rezervată
profesorilor. Cele pentru elevi se aflau în curte şi nu erau încălzite.
17.Un elev a denunţat alţi elevi că vindeau droguri în şcoală. În recreaţie, un număr de
camarazi l-au insultat.
18.În parcarea şcolii, un profesor şi-a găsit maşina acoperită cu graffiti şi cu pneurile
înţepate.
1. Citiţi atent fiecare situaţie şi selectaţi una.

2. Stabiliţi cu ajutorul actelor normative, ce drepturi au fost încălcate.
3. Ce se poate de întreprins pentru a proteja drepturile persoanei în cauză?
4. Cum s-ar putea preveni asemenea situaţii?
102
Ce reprezintă CEDO?
Inspirându-se din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Consiliul Europei a elaborat
―Convenţia (Europeană) pentru protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale‖
(CEDO). Această convenţie, deschisă în 1950 spre semnare celor 15 state care alcătuiau la
acea vreme Consiliul Europei, este importantă pentru trei motive principale:
 Drepturile şi libertăţile fiecărei persoane sunt garantate de statele semnatare, de
―statele contractante‖ pentru a utiliza expresia juridică;
 Pentru prima dată, un tratat internaţional asupra drepturilor omului este dotat cu un
mecanism concret de control al drepturilor garantate;
 Parlamentele şi alte organe legislative sau juridice dispun de o referinţă solidă în
materia drepturilor omului care le ajută să elaboreze şi să interpre-teze legile.
 Acest ultim punct a căpătat o importanţă deosebită în aceşti ultimi ani prin aderarea
noilor democraţii ale Europei Centrale şi de Est la Consiliul Europei.
Pe scurt, CEDO şi protocoalele ei garantează dreptul:
 la viaţă, la libertate şi la siguranţă;
 la un proces echitabil în cauzele civile sau penale;
 de a vota şi de a participa la alegeri;
 la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie;
 la libertatea de exprimare (incluzând libertatea media);
 de a poseda bunuri şi de a se bucura de ele;
 de întrunire şi de asociere.
CEDO militează pentru interzicerea:
 torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante;
 pedepsei cu moartea;
 sclaviei şi muncii forţate;
 discriminării în exercitarea drepturilor şi libertăţilor garantate de Convenţie;
 expulzarea cetăţenilor unei ţări şi refuzul de a-i lăsa să revină;
 expulzarea selectivă a străinilor.
Pentru a înţelege ce reprezintă CEDO şi cum funcţionează aceasta trebuie subliniat că este
un tratat internaţional deschis spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei.
Semnarea unui tratat internaţional este, referitor la conţinutul tratatului, un act de bună
credinţă pe care un şef de stat (sau un reprezentant al său) îl realizează. Dar tratatul nu
devine obligatoriu pentru acel stat decât atunci când acesta a fost ratificat. Deci, în general,
parlamentul trebuie să aprobe semnarea tratatului şi apoi să ia măsurile necesare pentru a-l
aplica în practica naţională. Minimum zece state au trebuit să semneze şi să ratifice CEDO
pentru ca dispoziţiile ei să poată intra în vigoare.
Sistemul de protecţie a drepturilor omului creat de CEDO este unul eficient şi

consecvent. Mai întâi, sistemul trebuie să funcţioneze la nivel naţional. Fiecare stat
membru trebuie să vegheze ca toate persoanele aflate în jurisdicţia lui să se bucure de
drepturile definite în CEDO. Practic, toate statele Consiliului Europei au integrat
Convenţia în dreptul lor naţional, ceea ce permite fiecărui cetăţean să invoce o dispoziţie a
Convenţiei în faţa tribunalelor naţionale. Acestora li se solicită să aplice jurisprudenţa
CEDO.
Dacă această primă garanţie nu funcţionează, orice persoană poate, în anumite condiţii,
să depună o plângere la Curtea europeană a drepturilor omului. Reclamantul trebuie să
103
prezinte proba că a epuizat toate căile de recurs posibile în ţara unde a avut loc violarea
drepturilor. În general, aceasta înseamnă că cea mai înaltă instanţă juridică din ţară le-a
respins plângerea.
În mod egal, statele pot depune reclamaţii împotriva statelor. Este o situaţie rară care
priveşte, în general, invocarea unor violări grave ale drepturilor omului.
La origine, Convenţia avea prevăzute două organisme independente împuternicite să
controleze aplicarea drepturilor garantate: Comisia europeană a drepturilor omului şi
Curtea europeană a drepturilor omului. Dar, pentru a face faţă multiplicării crescânde a
cazurilor, s-a decis în 1993 să se înlocuiască acest sistem pe două nivele printr-o Curte
europeană unică a drepturilor omului. Noua Curte unică, cu sediul la Strasbourg, în cadrul
Consiliului Europei, există oficial din 1 noiembrie 1998.
Toate statele care au ratificat Convenţia trebuie să accepte deciziile Curţii. Curtea are
sediul în permanenţă la Strasbourg şi cercetează toate etapele unui caz de la examinarea
preliminară a plângerii şi stabilirea faptelor până la publicarea deciziei.
Judecătorii acţionează total independenţi: ei sunt aleşi de Adunarea Parlamentară a
Consiliului Europei.
Tipuri de cazuri depuse la Curte sunt diverse. Plângerile individuale sunt din ce în ce mai
numeroase, pentru că din ce în ce mai multe persoane află despre această modalitate de
recurs. Ele acoperă subiecte din ce în ce mai variate, cum ar fi:
 invocări de omucideri ilegale comise de forţele de securitate;
 torturi şi rele tratamente asupra deţinuţilor;
 privarea arbitrară a libertăţii;
 lipsa posibilităţii de acces la un tribunal;
 lipsa unui proces echitabil într-o perioadă rezonabilă de timp;
 ascultarea telefoanelor;
 expulzări şi extrădări;
 discriminarea homosexualilor;
 libertatea presei;
 drepturile părinţilor copiilor plasaţi în instituţii de îngrijire;
 ingerinţa în drepturile de proprietate;
 dizolvarea partidelor politice.
În derularea fiecărui caz la început Curtea trebuie să examineze plângerea pentru

a vedea dacă aceasta este admisibilă. Admisibilitatea este un termen tehnic care înseamnă
că anumite necesităţi definite în tratat trebuie îndeplinite de caz. De exemplu, trebuie să fie
epuizate toate posibilităţile naţionale de recurs iar plângerea trebuie depusă în cel mult 6
luni de la sentinţa finală primită în ţară.
Dacă plângerea este declarată admisibilă, Curtea încurajează părţile (solici-
tantul/reclamantul şi statul în cauză) să negocieze o înţelegere amiabilă. Aceasta înseamnă
că cele două părţi sunt invitate să se înţeleagă asupra unei soluţii; se poate întâmpla ca
statul să modifice o lege sau să verse reclamantului o indemnizaţie care să conducă la
retragerea plângerii.
Deciziile Curţii sunt obligatorii în dreptul internaţional. Altfel spus, când Curtea găseşte
o încălcare a dispoziţiilor Convenţiei, decizia ei obligă statul în cauză să ia măsurile
necesare pentru ca o astfel de încălcare să nu se mai poată produce. Curtea poate, de
asemenea, să acorde unui reclamant o ―satisfacţie echitabilă‖ dacă ea consideră că
drepturile acestuia au fost lezate. Uneori statul incriminat plăteşte reclamantului.
104
Comitetul Miniştrilor din cadrul Consiliului Europei este împuternicit să controleze
îndeplinirea deciziei Curţii şi plata compensaţiilor financiare acordate reclamantului şi, în
anumite cazuri, să supravegheze că toate măsurile concrete au fost luate pentru a se
restabili pe de-a-ntregul partea lezată în drepturile ei.
Ca urmare a deciziei Curţii un şir de state şi-au modificat legislaţia sau au recurs la
măsuri de ameliorare a situaţiei vizate:
Austria şi-a modificat legislaţia privind tratamentul prizonierilor în spitalele psihiatrice şi
a făcut ca fondurile sociale de urgenţă să fie disponibile pentru rezidenţii străini;
Belgia şi-a modificat legile privind vagabonzii fără casă şi a adoptat măsuri de interzicere a
tuturor formelor de discriminare a copiilor născuţi în afara căsătoriei;
Bulgaria a suprimat dreptul procurorilor de a ordona detenţia preventivă a suspecţilor
înainte de proces;
Finlanda şi-a modificat legea privind custodia copiilor şi dreptul la vizitare;
Franţa, Spania şi Marea Britanie au promulgat legile privind ascultarea telefoanelor;
Grecia şi-a modificat legislaţia privind detenţia provizorie;
Italia a făcut ca avocaţii apărării să apară obligatoriu în faţa Curţii de casaţie;
Olanda şi-a modificat legea privind detenţia pacienţilor bolnavi mintal;
Portugalia şi-a reformat sistemul tribunalelor administrative şi şi-a sporit numărul de
judecători;
România şi-a extins dreptul de a face apel la decizia procurorului în ce priveşte dreptul la
proprietate;
Suedia şi-a modificat legea privind instrucţia religioasă obligatorie;
Elveţia şi-a reformat sistemul juridic şi procedurile penale;
Turcia a redus durata maximă de custodie a poliţiei;
Marea Britanie a interzis pedepsele corporale în şcoli.
1. Ce reprezintă CEDO?
2. Care este esenţa sistemului de protecţie a drepturilor omului creat de
CEDO?
3. În ce cazuri cetăţenii unui stat pot apela la CEDO?
4. Care a fost impactul deciziilor CEDO asupra ţărilor europene?
Exemplificaţi.
105
După naufragiu...
(motiv pentru reflecţie)
Trei marinari de pe o navă de transport, ce a naufragiat în timpul unei furtuni, au rămas în

derivă pe o şalupă în largul oceanului. Nava s-a scufundat atît de rapid, încît nimeni n-a
reuşit să trimită semnalul SOS. Au supraveţuit doar aceşti trei marinari, însă au rămas fără
hrană şi fără apă. Nu aveau nici măcar vîsle pentru şalupă.
Peste ceva timp, cînd şocul de după naufragiu a trecut, marinarii şi-au analizat situaţia.
Căpitanul navei, a calculat că ei se află la o distanţă de aproximativ trei mii de mile de
ţărm, iar furtuna i-a îndepărtat de căile maritime obişnuite. Unul din marinari a menţionat,
că fără hrană ei vor putea supraveţui cel mult 30 de zile. Apă potabilă ei puteau aştepta
doar în urma ploilor. Însă dacă unul din ei va muri ceilalţi doi au şansa să supraveţuiască,
hrănindu-se din corpul acestuia. Peste 25 de zile,cînd situaţia s-a agravat, al treilea marinar
care era cel mai slăbit, a propus ca toţi să tragă la sorţi şi cine va pierde va fi omorît şi
mîncat de ceilalţi. În urma lotereei a pierdut cel care a propus, dar în ultimul moment a
refuzat să respecte înţelegerea. Însă ceilaţi doi marinari au decis să ducă lucrurile pînă la
capăt. Ei l-au omorît pe marinarul vizat şi l-au mîncat. Peste cinci zile o navă maritimă i-a
salvat.
Cînd s-au întors acasă, marinarii au recunoscut în faţa autorităţilor ce s-a întîmplat cu
colegul lor. După ce şi-au întremat sănătatea, ei au fost judecaţi şi condamnaţi la moarte.
Acest proces a avut loc în Anglia în 1884. Regina, care deţinea dreptul suprem de judecată,
i-a graţiat.
1. De ce marinarii s-au comportat astfel?

2. Cum ar fi trebuit ei să procedeze ?
3. Considera-ţi că marinarii sunt vinovaţi de omor? Argumenta-ţi.
4. Dacă aţi fi unul din judecători ce pedeapsă le-aţi fi aplicat marinarilor?
106
Glosar
Abandon – faptul de a renunţa la un bun, la un drept; a părăsi pe cineva lăsându-l fără

spijin, fără ajutor sau a nu îndeplini obligaţiile legale de a-l întreţine (ex. abandon
familial).
Abuz – încălcare a legalităţii, faptă ilegală, abuz de putere, abuz de drept, exercitarea unui
drept împotriva scopului lui social, legii sau regulilor de conveţuire socială;
abuz de încredere – delict comis de cineva care profită în mod abuziv de încrederea
acordată, a-l păgubi pe altul ( a însuşi un bun străin, folosirea bunului încredinţat în alte
scopuri etc.)
abuz de serviciu - exercitarea atribuţiilor de serviciu, cu ştiinţă, în mod delictuos şi prin
aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane sau intereselor publice.
abuz sexual – încălcarea demnităţii unei persoane din punct de vedere sexual, realizarea
actului sexual împotriva voinţei acesteia;
Act – document eliberat de o autoritate de stat, prin care se atestă un fapt, o obligaţie, o
identitate a cuiva (ex. act de stare civilă, de studii, act normativ legi, dispoziţii etc. cu
caracter obligatoriu).
Acţiune – desfăşurarea unei activităţi în vederea atingerii unui scop; act prin care se cere
rezolvarea unei pricini.
Acuzare –învinuire, acuzaţie, acţiune prin care se învinuieşte o persoană de a fi săvârşit

un delict, o faptă ce contravine legii; persoana care susţine învinuirea într-un proces;
acuzat – inculpat, învinuit, persoană învinuită de comiterea unei greşeli sau a unei fapte,
acţiuni care contravine legii şi contra căreia s-a introdus o acţiune în justiţie;
Agresivitate – însuşirea de a fi agresiv; caracter violent al unei persoane, care atacă fără
a fi provocat, care caută prilej de ceartă; agresor - persoană care săvârşeşte o agresiune şi
devine susceptibil de pedeapsă; stat care săvârşeşte o agresiune urmărind acapararea de
teritoriu şi de a înrobi populaţia.
Alegeri – scrutin; desemnare prin vot a celor ce urmează să conducă un stat, un partid,
etc.alegeri libere – condiţie de desfăşurare a scrutinului care presupune asigurarea
exprimării libere a opiniei poporului.
Alibi – dovadă sau mijloc de apărare prin care o persoană învinuită sau inculpată îşi
dovedeşte nevinovăţia rezultată din constatarea că la data săvârşirii infracţiunii se afla în
altă parte decât la locul unde s-a comis aceasta.
Apel – cale de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti, spre a obţine anularea ei de către
o instanţă judiciară superioară.
107
Amiabil (ă) – soluţionarea unor litigii sau conflicte pe cale paşnică, cu bună voinţă şi pe
cale diplomatică fără instrucţiuni judiciare sau proceduri juridice.
Amnistie – act al puterii de stat prin care se înlătură răspunderea penală a unui condamnat
pentru infracţiunea săvârşită; înlăturarea efectelor sentinţei;
Antisemitism – atitudine ostilă faţă de evrei, bazată pe discriminare rasială sau

religioasă;
Apatrid – persoană fără cetăţenie, fie că nu a avut nici odată, fie că a pierdut-o fără să fi
dobândit alta.
Apărător – persoană care apără sau sprijină pe cineva; persoana care are calificarea
profesională şi cunoştinţe de specialitate şi care are dreptul să acorde asistenţa juridică sau
să reprezinte părţile într-un proces. De regulă apărătorul este un avocat. Dreptul la apărare
constituie un drept fundamental.
Asistenţă – sprijin, ajutor acordat cuiva;

1 – asistenţă juridică – activitate pe care o desfăşoară apărătorul în exercitarea atribuţiilor
sale, pentru apărarea drepturilor unei persoane fizice sau juridice în faţa justiţiei; o formă
de realizare a dreptului la apărare;
2.- asistenţă medicală - îngrijire acordată de către o persoană sau un grup de persoane
competente în domeniul dat unei alte persoane sau grup de persoane care au nevoie de
ajutor medical din motive de sănătate, fie la domiciliu, fie într-o instituţie medicală, în
scopul asigurării însănătoşirii;
3 – asistenţă socială –sistem la nivel statal de ajutoare materiale a persoanelor care şi-a
pierdut capacitatea de muncă sau copiii.
Atentat – 1 -faptă îndreptată contra vieţii şi integrităţii corporale a unei persoane;

2- infracţiune săvârşită împotriva ordinii sociale sau politice a unui stat.
Asociaţie – grupare de persoane (fizice sau juridice) creată în vederea unui scop comun şi
organizată pe baza unui statut.
Autoritate – capacitatea şi dreptul unei persoane sau organizaţii de a se face respectat şi

de a inspira supunere fără a recurge la constrângeri; organ al puterii de stat competent să
emită dispoziţii cu caracter obligatoriu;
Autorităţi publice – puterile existente în stat. Conform Constituţiei Republicii Moldova
autorităţile publice sunt: Parlamentul, care exercită puterea legislativă; Preşedintele ţării,
Guvernul şi Administraţia publică, care exercită puterea executivă; Autoritatea
judecătorească, care exercită puterea judecătorească;
Autoritate parentală – ansamblul drepturilor şi obligaţiunilor atribuite părinţilor asupra
copilului său legitim, natural sau adoptiv până la împlinirea vârstei majoratului, pentru a-i
asigura securitatea, sănătatea, moralitatea, protecţia şi buna moralitate.
108
Avocat – persoană calificată pentru a acorda asistenţă juridică în faţa instanţelor de
judecată.
Azil – 1 )―loc inviolabil‖, loc unde găseşte cineva ocrotire sau adăpost.
2) instituţie de asistenţă socială, cu caracter filantropic pentru copii, bătrâni, invalizi,
infirmi etc. fără familie sau de care nu puteau sau nu doreau să se îngrijească familiile
respective.drept de azil (sau azil politic ) - acordarea de către un stat a dreptului de
stabilire pe teritoriul său a unor persoane urmărite în ţara de origine din motive politice
sau religioase.
Barbarie – stadiu rudimentar de dezvoltare social – culturală în care se află un om sau un

popor , care nu este destul de civilizat. Concepţie, atitudine, comportare a unui om sau a
unui popor, dovedind lipsa de respect faţă de cultură şi civilizaţie; comportare
neadecvată, cruzime, neomenie, sălbătăcie, faptă care rezultă dintr-o asemenea concepţie.
Bilul drepturilor omului – 1.act al Parlamentului englez din 1689, “Bill of Rights”, în
care se enumără libertăţile pentru dobândirea cărora naţiunea engleză a făcut revoluţia da la
1688; 2 - unul din principalele norme scrise din materia drepturilor omului alături de :
“Magna Carta” – 1215, document englez; “Petiţia privind Drepturile‖ – 1628, document
englez; “Declaraţia Franceză a Drepturilor Omului” – 1789; Inventarul de Drepturi ―
American Bill of Rights‖ – 1791; 3 - în prezent prin Bilul drepturilor omului se subînţelege
din 3 documente internaţionale, pentru apărarea şi promovarea drepturilor omului, adoptate
de către Organizaţia Naţiunilor Unite (O.N.U) :
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată la 10 decembrie 1948;
Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, protocolul adiţional, şi
Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Economice, Sociale şi Culturale, adoptate la
16 decembrie 1966, (intrate în vigoare 03.01.1976), pentru Republica Moldova sunt în
vigoare din 26.04.1993,
Birocraţie, birocratism – sistem, metodă de conducere sau activitate în problemele

publice, caracterizat printr-un stil de muncă formalist, strict administrativ, dominat de
preocuparea exagerată pentru lucrările de birou, pentru aspectele secundare, formale ale
problemelor.
Bună credinţă – convingerea unei persoane că ceea ce face este bine; ea are importanţă
şi pentru a se face deosebire între martorul de bună credinţă şi cel de rea credinţă.
C
Campanie – acţiune organizată în vederea realizării într-o anumită perioadă de timp a
unor sarcini importante (electorală, militară, de presă etc.)
109
Capacitate – aptitudinea unei persoane de a avea sau a dobândi anumite drepturi şi de a-
şi asuma anumite obligaţii;
Capacitate civilă – aptitudine a unei persoane de avea drepturi şi obligaţii în viaţa socială,
în Republica Moldova capacitatea civilă survine odată cu momentul naşterii.
Capacitate electorală – exercitarea dreptului de vot; dreptul de a vota aparţine tuturor
cetăţenilor, cu excepţia alienaţilor mintali (iresponsabili), în Republica Moldova
capacitatea civilă survine de la vârsta de 18 ani.
Capacitate penală – aptitudinea unei persoane de a răspunde penal pentru infracţiunea
săvârşită, în Republica Moldova nu au capacitate penală minorii până la vârsta de 14 ani şi
persoanele bolnave mintal (iresponsabili).
Capacitate politică – aptitudinea unei persoane de a alege şi de a fi aleasă în organele
reprezentative ale statului.
Cartă – 1- act în care erau consemnate în evul mediu, anumite drepturi şi libertăţi
fundamentale; 2- act care stă la baza funcţionării şi organizării unui stat, cuprinzând o serie
de legi şi reguli fundamentale pe care persoanele care se află pe teritoriul statului sau sub
jurisdicţia lui, se obligă să le respecte şi să le aplice între relaţiile dintre ele şi stat; 3-
document prin care mai multe state sau organizaţii internaţionale, stabilesc anumite
principii pe care se obligă să le respecte şi să le aplice în relaţiile reciproce şi în raporturile
cu alte state.
Cenzură – controlul exercitat, asupra publicaţiilor, spectacolelor, emisiunilor de radio-

televiziune, uneori asupra corespondenţei etc.; organ de stat care exercită cenzura.
Cerere individuală – plîngere depusă la Curtea europeană a Drepturilor Omului de către

o persoană fizică împotriva unui Stat membru al Consiliului Europei în care se pretinde
încălcarea unui drept stipulat în Convenţia europeană a Drepturilor Omului.
Certificat – act oficial emis de un organ de stat competent, prin care se confirmă
existenţa, exactitatea unui fapt, săvârşirea unui act juridic sau se atestă o anumită calitate
(certificat de naştere, de căsătorie, de studii, de autor, etc.); autentificarea unui înscris (pe
cale notarială) .
Cetăţean – persoană care aparţine unui stat şi care se bucură de anumite drepturi şi are
anumite obligaţii faţă de acel stat.
Cetăţenie – statut juridic prin care se recunoaşte apartenenţa unei persoane fizice la un
anumit stat şi între care se stabilesc relaţii economice, sociale, politice şi juridice, precum
şi ansamblul drepturilor şi obligaţiilor reciproce.
Civism – atitudine de bun cetăţean, care cultivă spiritul de răspundere faţă de

colectivitatea socială şi al datoriei faţă de patrie.
Complice – participant la săvârşirea infracţiunii; persoana care cu intenţie, înlesneşte

săvârşirea infracţiunii, ca de obicei complicele nu participă nemijlocit la comiterea
infracţiunii, ci ajută la comiterea ei.
110
Comunitate – faptul de a fi comun; posesiune în comun; totalitatea persoanelor care
trăiesc în acelaşi loc având interese, credinţe sau norme de viaţă comună, totalitatea
locuitorilor dintr-o comunitate, dintr-o ţară etc.
Condamnare – 1. Obligaţie, sentinţă rostită de un judecător împotriva unei persoane. 2.

Aplicare a unei pedepse.
Consens – act unanim de voinţă pentru o anumită rezolvare a unei probleme.
Corecţie – sancţiune aplicată minorilor. Dreptul acordat părintelui de a lua măsuri de

sancţionare, de constrângere faţă de minor.
Dreptul de corecţie – drept acordat părinţilor de a lua măsuri de sancţionare, de
constrângere faţă de minor,
Casă de corecţie – loc unde îşi execută pedeapsa minorii infractori.
Coabitaţie – dreptul de a locui, a trăi împreună sub acelaşi acoperiş (aceiaşi) casă cu una
sau mai multe persoane, de a avea aceleaşi drepturi şi obligaţiuni, de a beneficia de aceleaşi
privilegii şi servicii de care beneficiază şi ceilalţi; dreptul de a convieţui.
Cod – ansamblul unor norme de conduită; act legislativ care cuprinde într-un sistem unitar
norme dintr-o ramură a dreptului (ex. Codul penal, codul de procedură penală, Codul civil,
codul de procedură civilă, codul familiei, etc.).
Confidenţă – comunicare, partajare sau încredinţarea unui secret personal, destăinuirea

unei taine, a unui gând.
Constituţie – lege fundamentală a unui stat, care cuprinde principiile de bază, regulile
juridice care reglementează modul de funcţionare a sistemului organelor statelor, stabileşte
drepturile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor.
Convenţie - 1 –înţelegere, acord , pact, contract stabilit între două sau mai multe state,
instituţii sau persoane (ex. Actul final de la Helsinki din 1975, Carta de la Paris, Convenţia
europeană pentru protecţia drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale etc.);
Cooperare – 1- colaborare (sistematică) a unor persoane, unităţi economice, organizaţii

internaţionale sau ţări în scopul realizării unui obiectiv comun în domeniile de producere
sau desfacere a anumitor produse, cercetării în ştiinţă şi tehnică. 2- politică de ajutor
economic, cultural şi tehnic, desfăşurată de către statele dezvoltate în favoarea celor în curs
de dezvoltare şi celor în tranziţie.
Corupţie – ―abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie‖; (luare de mită, dare de

mită, primirea de foloase necuvenite şi traficul de influenţă etc.)
111
Crimă – denumirea infracţiunilor cele mai grave (delicte sau contravenţii).
Crimă organizată – activităţi infracţionale ale unor grupuri, constituite pe principii

conspirative, în scopul obţinerii unor importante venituri ilicite.
Credinţă – 1.devotament faţă de cineva sau ceva; 2.certitudine, convingere, opinie crez;
3.faptul de a crede în existenţa sau adevărul unui lucru, a avea încredere în ceva sau cineva
(în sinceritatea spuselor sau faptelor cuiva); speranţa în realizarea unui lucru în viitor; 4.
convingere despre existenţa lui Dumnezeu şi manifestarea acestei convingeri prin
respectarea prescripţiilor şi normelor bisericeşti: cult bisericesc; apartenenţă religioasă (ex.
creştinism, ortodoxism, iudaism, budism etc.).
Cruzime - atitudine sau faptă neîndurătoare crudă, ferocitate, barbarie şi bestialitate,

specific unei persoane; plăcere de a provoca altora suferinţe sau de a vedea suferinţa
manifestată din partea celor din jur.
Curtea Constituţională – unica autoritate de jurisdicţie constituţională, care garantează

supremaţia Constituţiei, asigură realizarea principiului separării puterilor de stat.
Cutumă – normă de drept consfinţită printr-o practică îndelungată: manieră de a acţiona,

practica consacrată obiceiului care se transmite din generaţie în generaţie, tradiţie, obiceiul
pământului.
Daună – pagubă sau prejudiciu provocată unei persoane ca urmare a neîndeplinirii unei
obligaţii contractuale sau legale, a săvârşirii unei infracţiuni.
Decizie – hotărâre luată sau soluţie adoptată de cineva; hotărâre obligatorie şi normativă
luată de o autoritate, reprezentând un atribut principal al actului de conducere; una din
hotărârile judiciare, prin care instanţa judecătorească se pronunţă asupra apelului,
recursului.
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului - document internaţional adoptat de

ONU la 10 decembrie 1948, care se referă la obligativitatea respectării drepturilor şi
libertăţilor omului.
Decret – act normativ emis de puterea executivă , în vederea asigurării executării

funcţionării serviciilor publice sau execuţiei unei legi;
decret prezidenţial - actul prin care preşedintele ţării îşi exercită atribuţiile stabilite prin
Constituţie (numiri în funcţii de conducere, atribuire de grade militare superioare, conferire
de ordine şi titluri de onoare etc. )
De facto (de fapt) – expresie folosită pentru a caracteriza o situaţie existentă, opusă
unei situaţii de jure, adică stabilită prin lege.
112
Defăimare – acţiune prin care se afirmă sau se impută anumite fapte, care afectează
reputaţia unei persoane fizice sau juridice.
De jure (de drept) – locuţiune prin care se desemnează o situaţie prevăzută de lege.
Deliberare – operaţiune prin care completul de judecată chibzuieşte şi apreciază asupra

soluţiei pe care urmează să o pronunţe în cauza supusă judecăţii (deliberarea se face în
secret).
Democraţie – ordine politică şi mod de funcţionare a sistemului politic în care se

realizează dreptul poporului de a se guverna pe sine însăşi.
Demnitate – atitudine demnă; calitatea de a fi demn; autoritate morală, prestigiu.

Demnitatea fiinţei umane – valoare particulară care reprezintă calitatea fiinţei umane care
merită respect.
Denunţare – 1. acţiune de informare a organelor de urmărire penală despre săvârşirea

unei infracţiuni. 2. Desfacere a unui contract sau a unui tratat prin voinţa unei părţi,
declarare a unui contract ca nemaifiind în vigoare.
Deportat – persoană care a fost obligată din cauza rasei, religiei sau opiniilor politice să
părăsească ţara a cărei naţionalitate a avut-o sau în care şi-a avut înainte reşedinţa
obişnuită.
Deputat – persoană aleasă pentru a face parte dintr-un organism reprezentativ – parlament
sau organe locale ale puterii pentru o anumită perioadă de timp.
Despotism - regim politic caracterizat prin puterea nelimitată şi guvernare arbitrară,

neîngrădită de nici o lege şi prin lipsa de drepturi ale cetăţenilor ţării; comportare;
samavolnicie.
Deţinere – privare de libertate a persoanei arestate preventiv şi condamnate pentru

săvârşirea de infracţiuni şi ţinerea ei în locuri special amenajate.
Dezbatere – faptul de a discuta asupra unei probleme.

Dezbatere judiciară - discutarea unei cauze în faţa unei instanţe de judecată de către
părţile în proces;
Dezbatere parlamentară – punerea în discuţia reprezentanţilor naţiunii a unor probleme
importante de politică internă sau externă
Dezvoltare durabilă – concept elaborat de către Conferinţa de la Rio de Janeiro

(Brazilia) din 1992 pentru a denumi o dezvoltare economico – socială compatibilă cu
respectarea cerinţelor ecologice ale protecţiei mediului.
113
Dictator – persoană care exercită conducerea unui stat având puteri nelimitate; persoană
cu conduita autoritară, care vrea să-şi impună voinţa cu orice preţ.
Dictatură – 1. Perioadă în care îşi exercită puterea un dictator; 2-. Regim politic
caracterizat prin concentrarea puterii în mîinile unei singure persoane, unei colectivităţi
sau clase, care o exercită fără nici un control; purtare despotică, tiranică.
Diferend - deosebire de părere ce se manifestă între două sau mai multe persoane;
neînţelegere, dezacord, dispută, contraversă.
Discriminare – 1. Acţiune de a discrimina, deosebire, distincţie făcută între 2 sau mai

multe lucruri, persoane. 2. Diferenţiere restrictivă de drepturi pentru o parte a populaţiei
unei ţări, pentru o organizaţie, pentru unele ţări faţă de altele (etnică, politică, rasială, etc).
Discernământ – capacitate psihică a unei persoane de a-şi da seama de caracterul şi

urmările faptei pe care o săvârşeşte.
Drept – 1. Totalitatea regulilor şi normelor care reglementează relaţiile sociale dintr-o

societate. 2. Ştiinţa care studiază regulile şi normele de drept. 3. Prerogativa sau puterea
recunoscută unei persoane de a pretinde altei persoane o anumită comportare.
Dreptate – principiu moral şi juridic care cere să se respecte drepturile fiecăruia , să i se

dea fiecăruia ceea ce i se cuvine; faptul de a recunoaşte şi a respecta drepturile fiecăruia.
Drepturi – 1. Totalitatea normelor juridice care reglementează relaţiile sociale dint-un

stat. 2. Recunoaşterea posibilităţilor unei persoane sau unui grup de persoane de a pretinde
la o anumită comportare din partea societăţii în ansamblu.
Drepturi fundamentale - totalitatea drepturilor proclamate de către ONU în Declaraţia

Universală a Drepturilor Omului, şi preluate de multitudinea actelor internaţionale, care
se referă la protecţia fiinţei umane, indiferent de vârstă, sex, naţionalitate, situaţie socială
sau economică, rasă etc. (dreptul la viaţă, la libertate şi securitatea persoanei sale, la
instruire; drepturile copilului, femeii, minorităţilor etc.)
Drepturile omului – drepturi care sunt inerente fiinţei umane, care apar la naşterea lor.
Ele sunt inalienabile şi inerente pentru fiecare om aparte în virtutea apartenenţei lui la
specia umană, ele sunt universale aparţinând fiecărui om indiferent de spaţiul unde se află.
Echitate - principiu etic şi juridic de reglementare a relaţiilor sociale în spiritul

recunoaşterii drepturilor fiecăruia, egalităţii, dreptăţii şi justiţiei, al colaborării şi
respectului reciproc; principiu după care raporturile economico – sociale dintre oameni
trebuie să se bazeze pe dreptate şi egalitate, cinste şi omenie.
114
Educaţie – 1. Ansamblul de măsuri aplicate în mod sistematic în vederea formării şi
dezvoltării însuşirilor intelectuale, morale şi fizice ale oamenilor, în special ale copiilor şi
tineretului; 2. Rezultatul acestei activităţi. 3. Un fenomen social fundamental de
transmitere a experienţei de viaţă a generaţiilor adulte, a culturii către generaţiile tinere, în
vederea pregătirii lor pentru integrarea în viaţa socială (educaţie – intelectuală, politică,
estetică, profesională).
Egalitate – principiu care preconizează cerinţa realizării aceleiaşi situaţii sociale pentru
toţi membrii societăţii şi a aceloraşi drepturi şi îndatoriri; situaţie în care oamenii se bucură
de aceleaşi drepturi şi îndatoriri.
Egalitatea genurilor (şanselor) – concept care proclamă egalitatea posibilităţilor şi
drepturilor femeilor şi bărbaţilor (fără discriminare de sex) de a participa în viaţa socială,
economică şi politică a unei societăţi.
Eligibilitate – 1. Principiu propriu unui regim democratic conform căruia organele

reprezentative ale puterii de stat se alcătuiesc pe bază de alegeri.
2. Ansamblu de condiţii necesare pentru a fi ales în anumite funcţii sau într-un organ
reprezentativ.
Emancipare – 1. Acţiune de a se emancipa. 2. Act juridic care permite scoaterea de sub

tutelă sau de sub ocrotirea părintească a unui minor, înainte de a ajunge la vârsta
majoratului. 3. Acţiune prin care cineva este eliberat de autoritate, dominare, servitute,
constrângere fizică sau morală (eliberare de sclavie, etc.)
Eroare judiciară – condamnare de către o instanţă a unui nevinovat.
Etnie – populaţie care se delimitează printr-o origine comună, prin trăsături fizice şi
culturale comune (rasă, limbă, cultură, religie, istorie, economie) în cadrul unor limite
geografice.
Eutanasie – provocarea de către o persoană, de obicei medic, a morţii unui bolnav care
suferă de o boală incurabilă, la cererea acestuia. Eutanasia este oprită de lege şi supusă
pedepsei penale.
Exploatare sexuală – fapt prin care o persoană profită în mod abuziv de o altă persoană
întreţinând relaţii sexuale cu aceasta, în scopul de a trage foloase materiale sau alte
foloase.
Exterminare – acţiune prin care se distruge, se nimiceşte cu totul, se stârpeşte definitiv ;
a masacra (despre fiinţe umane, despre animale etc.).
Extrădare – acţiune, act al autorităţilor de stat prin care se face predarea către un alt stat
a unei persoane care se găseşte pe teritoriul său (care a săvârşit o infracţiune) spre a fi
judecat sau a executa o pedeapsă în statul solicitat.
115
F
Familie – comunitatea umană întemeiată pe căsătorie, care cuprinde pe soţi şi pe copiii lor.
Feminism – doctrină care revendică realizarea egalităţii sociale şi politice a femeilor cu

bărbaţii; mişcare socială pentru obţinerea statutului de egalitate în drepturi a femeii cu
bărbatul; luptă împotriva opresiunii şi discriminărilor la care sunt supuse femeile.
Funcţie publică – responsabilitate în aparatul guvernamental central şi în structurile

administraţiei teritoriale (judeţe, municipii, oraşe).
Funcţionar public – persoană care ocupă funcţie de stat remunerată şi care dispune de
ranguri şi grade, stabilite prin lege.
Furt – 1. Faptul de a fura, însuşirea pe nedrept a unui obiect mobil al altuia; hoţie. 2.
Infracţiune care constă din fapta unei persoane de a lua un bun mobil din posesia sau
detenţiunea altuia fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi.
Genocid – crimă săvârşită cu scop de a distruge în întregime sau în parte o colectivitate

ori un grup naţional, etnic, rasial sau religios.
Graţiere – acţiune de a graţia; act al şefului statului, prin care se acordă unui condamnat
iertarea totală sau parţială de executare a pedepsei sau comutarea acesteia în una mai
uşoară.
Grup – ansamblu de persoane reunite (temporar) prin comunitate de interese, de concepţii,

etc.
Grup social – ansamblul de indivizi constituit pe baza uneia sau mai multe note esenţiale
(demografice, economice, profesionale etc.) sau în funcţie de anumite scopuri (de protecţie
de consum social, politic etc.).
Grup parlamentar – grupare în parlamentul unei ţări, fondată din reprezentanţii unui partid
sau a mai multor partide, care adoptă o anumită poziţie.
Grup religios – colectivitatea sau ansamblul de persoane care sunt adepţii aceleiaşi religii
(creştini, catolici, budişti etc.).
Guvern – organ al puterii executive, care are obligaţia de a aplica legile (poartă şi alte
denumiri: cabinet, consiliul de miniştri etc.).
116
H
Handicap – dezavantaj, greutate, sau piedică intervenită în prestarea anumitor activităţi de

către o persoană, cauzată de careva dificienţe motorii, fizice, mentale sau senzoriale.
Hârţuire – a necăji pe cineva, a cicăli, acţiunea de a hărţui şi rezultatul ei.
Hotărâre – act normativ adoptat de către organele de stat, instanţe judecătoreşti sau alte
organe cu majoritatea membrilor prezenţi.
Identitate – date prin care se poate identifica o persoană.

Buletin de identitate – act oficial prin care se atestă identitatea unei persoane.
Ideologie – ansamblu de idei, reprezentări, mituri, care exprimă aspiraţiile unei categorii
sociale într-o anumită epocă (filozofică, politică, religioasă etc.).
Ilicit – contrar legii, care încalcă fie anumite dispoziţii legale, fie alte reguli de conduită
pe care legea le declară ca trebuind să fie respectate.
Impediment – piedică sau obstacol în calea săvârşirii unei acţiuni, a îndeplinirii unui plan
etc.
Imunitate – starea de care se bucură o persoană, dreptul de a beneficia de anumite

privilegii, prerogative, stabilit prin lege şi care prevede că această persoană nu poate fi
reţinută, arestată, trimisă în judecată fără aprobarea organelor din care face parte.
Imunitate diplomatică– ansamblul drepturilor de care se bucură în ţara în care au fost
acreditaţi, membrii unei misiuni diplomatice.
Imunitate parlamentară –inviolabilitate juridică acordată parlamentarilor în perioada
exercitării mandatului.
Inalienabil – (despre drepturi, bunuri) – care nu poate face obiectul unui act de
înstrăinare.
Incapacitate – lipsă de capacitate, neputinţă de a face ceva, lipsa de pricepere, aptitudini,

pregătire (minori, bolnavi mintal etc.).
Incapacitate juridică – măsură de siguranţă, stabilită de către instanţa de judecată : 1.
incapacitate de exerciţiu - face ca persoanele respective să nu participe la raporturile
juridice, ele fiind reprezentate prin reprezentanţi; 2 – incapacitate penală - cauzată de
unele stări psihologice (alienaţie mintală) şi de vârsta minoră până la 14 ani.
Independenţă – 1- statut internaţional al unui stat în care suveranitatea sa este

recunoscută de celelalte state, situaţia de fapt a statului conformă cu acest statut. 2 - starea
celui care judecă şi acţionează în mod liber, neinfluenţat de nimeni.
117
Infractor – persoană care a săvârşit o infracţiune, ori care a participat la comiterea ei ca
autor, instigator sau complice.
Instanţe judecătoreşti – organe de jurisdicţie ale căror funcţii specifice constau în

judecarea proceselor privind raporturile civile, comerciale, penale administrative, precum
şi orice alte cauze pentru care legea nu stabileşte o altă competenţă.
Instigare –a îndemna pe cineva la violenţă, a incita, a aţâţa; acţiunea prin care o

persoană determinată, cu intenţie, îndeamnă o altă persoană să săvârşească o infracţiune.
Insultă – jignire; infracţiune care face parte din grupul infracţiunilor contra demnităţii
persoanei şi care constă în atingerea adusă onoarei ori reputaţiei unei persoane prin
cuvinte, gesturi sau prin alte mijloace, cât şi prin expunerea la batjocoră.
Interzicerea unor drepturi – pedeapsă complimentară care constă în interzicerea

unuia sau unora din următoarele drepturi: dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile
publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul
autorităţii de stat; dreptul de a ocupa o funcţie sau a exercita o profesie de natura aceleia de
care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii; drepturile părinteşti; dreptul de
a fi tutore sau curator.
A încălca – 1 A nu respecta o lege, un drept, o obligaţie; a obliga, a uzurpa; 2. a invada, a

cotropi un teritoriu străin;
Încredere – sentiment de siguranţă faţă de cinstea, bunăcredinţa sau sinceritatea cuiva.
Încredinţarea minorului spre creştere şi educaţie – măsură adoptată de către

instanţa de judecată care constă în încredinţarea copilului minor spre creştere şi educaţie
unuia dintre părinţi, unei alte familii sau persoane sau unei instituţii de ocrotite a minorilor.
Înşelăciune - inducere în eroare, escrocherie, fraudă; infracţiune care constă în

inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase
sau ptin prezentarea drept mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru
sine sau pentru altul un fals material injust care a pricinuit o pagubă.
Judecată – 1 - facultatea de a gândi logic; formă logică fundamentală, exprimată printr-o

propoziţie în care se afirmă sau se neagă ceva.
2 - acţiune de a judeca, dezbatere, proces.
118
Jurământ – 1. promisiune solemnă făcută de o persoană, (adesea cu invocarea divinităţii)

că va spune adevărul în legătură cu anumite fapte pe care le cunoaşte. 2. angajament
solemn (exprimat de obicei printr-o formulă) prin care cineva se obligă să-şi facă datoria
faţă de stat, faţă de popor. 3. promisiune, făgăduire, legământ.
Justiţie – 1. - dreptate, echitate; 2. – realizarea puterii de stat care constă în judecarea

conflictelor între subiecţi de drept dintr-o societate.3- totalitatea legilor şi a instanţelor
judecătoreşti.
Lege – act normativ adoptat de organul legislativ al statului (parlament), care cuprinde
norme generale de conduită pentru întreaga societate, obligatorii şi impersonale,
susceptibile de a fi aduse la îndeplinire prin forţa de constrângere a statului.
Legislaţie – 1. totalitatea legilor unei ţări. 2. Ansamblul actelor normative dintr-o ţară sau
dintr-un anumit domeniu.
Libertate – 1. posibilitate de acţiune conştientă a oamenilor în condiţiile cunoaşterii

legilor realităţii; posibilitatea de a acţiona în anumite împrejurări după propria sa voinţă sau
dorinţă. 2. starea unei persoane care se bucură de deplinătatea drepturilor politice şi civile
în stat; stare a unei persoane nesupuse unui stăpân; situaţia unei persoane care nu se află
întemniţată.3. libertăţi – drepturi cetăţeneşti.
Libertatea de asociere – drept fundamental al omului de a se uni, de a se întovărăşi; de

a se alătura unei idei, acţiuni; dreptul de a crea organizaţii sau asociaţii fără un ţel lucrativ,
ele intervin în plan local, regional, naţional şi internaţional în domenii cruciale.
Libertatea de conştiinţă – dreptul de a te bucura de o deplină libertate în ce priveşte

convingerile religioase, filozofice etc.
Libertatea de exprimare – drept fundamental al omului de a-şi exprima liber

sentimentele, propriile opinii şi gânduri, prin cuvinte sau alte mijloace de comunicare astfel
făcându-se publice.
Libertatea de gândire – drept fundamental al omului, de a-şi crea propria gândire,

imagine asupra relaţiilor de natură socială, economică, politică, juridică, etc.; reflectare
abstractă şi generalizată a realităţii, meditare, reflectare.
Libertatea de întrunire - dreptul fundamental de a organiza întruniri, a se aduna, de se

reuni; reuniune, adunare.
119
Libertatea de opinie – drept fundamental al omului de a-şi exprima liber gândurile
proprii, opiniile sale personale privind religia, politica, filozofia şi de a le face publice, fie
direct, fie prin mijloace de informare în masă.
Libertatea politică – drept fundamental al omului de lua parte la conducerea ţării,

direct (prin exersarea unei activităţi politice, aderarea la un partid) sau indirect (prin
alegerea unor reprezentanţi care îi reprezintă interesele cel mai bine şi mai adecvat).
Libertatea de religie – drept fundamental al omului de a-şi alege şi de a practica liber

religia pe care o doreşte fără a fi supus la persecuţii precum şi dreptul omului de a refuza
practicarea unei religii.
Libertatea votului – drept fundamental al omului şi caracteristica, a statului de drept,

conform căruia fiecare cetăţean care şi-a atins vârsta majoratului îşi poate exprima liber în
mod secret dreptul la vot; dreptul de a alege şi de a fi ales.
Lider – persoană care îşi exercită autoritatea, fie formal sau informal, orientând şi
coordonând activităţile altora (al unui partid, organizaţii etc.).
Lobbysm – activitate de influenţare a puterii legislative sau a organizaţiilor administrative

desfăşurată de către o persoană, grup sau organizaţie.
Major – persoană care a împlinit vârsta cerută de lege pentru dobândirea deplinei
capacităţi de exerciţiu, ajuns la majoratul civil (în Republica Moldova vârsta majoratului se
consideră 18 ani).
Maltratare – acţiune de a trata pe cineva cu brutalitate, a-l expune la chinuri, dureri

fizice sau morale, a-l brutaliza, a-l molesta.
Malnutriţie – adaptare nonconformă (necorespunzătoare) a condiţiilor alimentare ale

unui individ care conduce la modificări negative în dezvoltarea fizică şi intelectuală;
alimentaţie insuficientă; nutriţie proastă, subnutriţie.
Mass – media - ansamblul mijloacelor şi modalităţilor tehnice de informare în masă

(radio, televiziune, cinematografie etc.) care servesc la comunicarea în masă a
informaţiilor.
Minor - persoană care nu a ajuns la majorat; nu a atins vârsta majoratului.
Minoritate – partea cea mai mică sau numărul (cel) mai mic de fiinţe sau lucruri din
cadrul unei colectivităţi; cei mai puţini; cele mai puţine; cel mai mic număr dintr-un
ansamblu; mică colectivitate în cadrul unui ansamblu.
120
Minoritate etnică - populaţie care se găseşte în număr mai mic faţă de populaţia
majoritară a unei ţări caracterizată printr-o naţionalitate diferită de cea a celorlalţi
membri ai colectivităţii (majorităţii).
Minoritate naţională - persoane care se diferenţiază prin etnie şi limbă de majoritatea

populaţiei în mijlocul căreia locuiesc.
Minoritate religioasă – populaţie care se găseşte în număr mai mic faţă de populaţia de
bază a unui stat şi care se caracterizează prin practicarea unei religii diferite fata de
ceilalti membri ai colectivităţii (majorităţii).
Monitorizare – acţiune prin care un organ superior supune unui proces de supraveghere
şi control o anumită activitate ce ţine de competenţa şi autoritatea sa.
N
Naţionalitate - 1. comunitate de oameni cu aceleaşi caractere naţionale locuind pe
teritoriul unui stat multinaţional sau ca minorităţi pe teritoriul unui stat naţional. 2.
Totalitatea însuşirilor specifice unei naţiuni şi o deosebeşte de celelalte; caracter
naţional. 3. Apartenenţa unui individ la o naţiune, stat, cetăţenie. 4. Apartenenţa unei
persoane juridice ori a unei nave sau aeronave.
Naţiune – comunitate umană caracterizată prin unitate de teritoriu, conştiinţa identităţii

istorice şi culturale şi în general prin unitate lingvistică şi religioasă.
Nevinovăţie – faptul de a fi nevinovat; lipsa de vinovăţie, inocenţă. Învinuitul sau

inculpatul nu este obligat să probeze nevinovăţia sa, el are dreptul şi nu obligaţia ca atunci
când există probe de vinovăţie, să probeze lipsa de temeinicie a învinuirii.
Normă juridică – 1. Regulă (obligatorie) stabilită prin lege sau prin uz şi recunoscută ca
principiu de conduită. 2. Regulă de conduită stabilită de organele competente, prin
intermediul căreia relaţiile sociale sunt convertite în raporturi juridice.
Ofensă – cuvânt, atitudine sau faptă care jigneşte, insultă, ; jignire.
Omenire – întreaga populaţie a globului pământesc; totalitatea oamenilor de pe pământ;

neamul omenesc; umanitate; lume.
Opinie – părere, judecată, punct de vedere asupra unei idei, unui subiect.
Opinie publică – părerea publicului într-un anumit domeniu.
121
Organizaţie – 1. grup uman având o structură elaborată şi regulă de acţiune pentru a
realiza un scop. 2. Grup de persoane constituit după orientarea profesională, vârstă, sex,
după obiectul urmărit, etc. (culturală, politică).
Organizaţie internaţională – asociaţie de state creată în baza unui tratat, act sau convenţie,
având o structură, organe comune, posedând o personalitate judiciară distinctă în raport cu
cea a statelor membre.
Pace – armonie, bună înţelegere, lipsă de conflicte, de vrajbă ; 1. situaţie în care nu există
conflicte armate sau războaie între state . 2 acord al puterilor beligerante asupra încetării
războiului; tratat care consemnează acest acord.
Parlament – 1. denumire dată în unele ţări organului legislativ al statului (poate fi

bicameral – format din 2 camere sau unicameral format dintr-o singură cameră.) 2.
Ansamblu al corpului legislativ al unui stat.
Partid – organizaţie relativ durabilă formată din persoane care împărtăşesc aceeaşi
concepţie ideologică, cu un set comun de valori şi acţionează pentru cucerirea puterii în
vederea aplicării programului propriu prin politici interne ţi externe.
Patrie - teritoriu, ţară în care s-a născut cineva; în care locuieşte cineva, în care se
stabileşte cineva.
Patriotism - sentimentul de dragoste faţă de patrie şi de popor statornicit în decursul

istoriei; sentimentul moral al unui popor, fără de care nu se poate concepe o viaţă, un stat.
Pedeapsă - 1. măsură cu caracter disciplinar luată împotriva celui care a săvârşit o

greşeală . 2. măsură de constrângere prevăzută de lege (ex. închisoare, plata unor sume de
bani, confiscarea averii) condamnatului aplicată de către o instanţă judecătorească drept
sancţiune pentru o infracţiune, un delict sau pentru a preveni săvârşirea de noi infracţiuni.
Persecuţie – faptul de a persecuta pe cineva cu intenţia de a-i provoca daune, de a-l

vătăma; de a-l prigoni.
Persoană – fiinţă umană, individ considerat în totalitatea însuşirilor sale fizice şi psihice;
ins.
Persoană fizică – om considerat individual, că membru al societăţii, fiind subiect cu

drepturi şi obligaţii, care participă în această calitate în diverse raporturi juridice civile.
Persoană juridică – organizaţie sau instituţie formată din persoane fizice, având o
alcătuire şi un patrimoniu propriu pentru a îndeplini un scop adus de lege; corespunzător
122
intereselor societăţii este un subiect de drepturi şi de obligaţii juridice pe care le are şi
care se deosebesc de cele ale persoanelor fizice care intră în componenţa lor.
Personalitate – 1. Totalitatea însuşirilor sau trăsăturilor psihice sau fizice, morale şi

intelectuale care caracterizează o persoană în unitatea, singularitatea şi permanenţa sa,
ceea ce este propriu unei persoane şi o distinge ca individualitate. 2. Persoană cu aptitudini
şi realizări deosebite în domeniul social–politic, în ştiinţă, tehnică, artă etc. Conducător al
unui stat, al unui popor, al unei naţiuni sau al unui grup social, care prin activitatea sa
exercită o influenţă asupra destinelor acestora, asupra desfăşurării evenimentelor.
Plasament familial - 1. acţiune întreprinsă de către instituţiile sociale în scopul de a găsi

unui copil orfan abandonat sau bolnav o familie care ar dori să-l înfieze şi, care este
dispusă să-şi i-a anumite angajamente şi care îndeplineşte condiţiile necesare pentru a-l
înfia; 2. locul (familia) în care este plasat cineva.
Poliţie - organ al administraţiei de stat având ca atribuţii principale : menţinerea ordinii

publice, respectarea regulilor de convieţuire socială, apărarea avutului public şi a celui
individual; efectuează urmărirea penală în condiţii prevăzute de legislaţie; asigură
circulaţia drumurilor publice; ţine evidenţa populaţiei şi eliberează actele de identitate.
Prejudiciu – pagubă, daună materială cu caracter patrimonial sau nepatrimonial produsă

unei persoane prin fapta ilicită a altei persoane; atingere adusă onoarei, prestigiului,
reputaţiei cuiva.
Presa – totalitatea mijloacelor scrise sau audio-vizuale de producere, prelucrare şi

difuzare a informaţiei; îndeplineşte un rol fundamental, fiind un instrument care facilitează
transparenţa vieţii politice şi procesul de educaţie politică, ştiinţifică, culturală,
cetăţenească a maselor.
Prezumţie de nevinovăţie – principiul fundamental al dreptului potrivit căruia orice

persoană este presupusă nevinovată atât timp cât nu se dovedeşte în sarcina sa o faptă de
natură să-I angajeze răspundere juridică. Învinuitul sau inculpatul nu este obligat să
dovedească nevinovăţia sa.
Privaţiune de libertate – măsură aplicată preventiv în cursul procesului penal sau ca
sancţiune, pentru săvârşirea unei fapte penale, constând în reţinerea şi deţinerea unei
persoane pe o anumită perioadă într-un loc destinat acestui scop.
Protecţie – faptul de a proteja; sprijin, ocrotire.
Protecţia mediului înconjurător – acţiune organizată de stat, organizaţii
neguvernamentale sau instituţii naţionale ori internaţionale în scopul păstrării echilibrului
ecologic, menţinerii şi ameliorării calităţii factorilor naturali; asigurării unor bune condiţii
de viaţă şi de muncă etc.
Protecţia muncii – ansamblu de măsuri având drept scop ocrotirea vieţii şi a sănătăţii
celor ce muncesc, în timpul procesului de producţie şi asigurarea condiţiilor optime de
muncă.
123
Protecţia proprietăţii – drept al oricărei persoane fizice şi juridice de a nu fi lipsit de
bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege.
Protecţia socială - 1. ansamblu de măsuri luate de către societate (organe competente în
domeniu) în scopul ocrotirii din punct de vedere economic a păturilor vulnerabile
(categorii defavorizate ale societăţii). 2. protecţie acordată de societate în condiţiile
pierderii sau scăderii veniturilor salariaţilor şi pensionarilor; 3. politică specifică de
protejare a celor cu salarii mici şi a pensionarilor împotriva efectelor unei crize economice,
unei reforme economice sau a unei inflaţii (compensaţii, indexare, etc.).
Procedură juridică - totalitatea formelor şi actelor îndeplinite de un organ de jurisdicţie

sau de alt organ de stat, în exercitarea funcţiilor sale.
Putere –1. abilitate sau drept de a face ceva, 2. Capacitatea de a impune propria voinţă
sau de a exercita autoritatea asupra altora; 3. raport de dominaţie.
Rasă umană – grupuri mari naturale de oameni, unitare prin origine şi printr-un ansamblu
de caractere somatice ereditare (în special culoarea pielii ). După antropologia clasică ar
exista 3 (trei) rase mari principale ; a) rasa europidă; b) rasa negridă sau negridă -
australidă; c) rasă mongoloidă.
Rasism – teorie social-politică ai cărei adepţi susţin inegalitatea biologică şi intelectuală a

raselor omeneşti (―rase superioare‖, ―rase inferioare‖).
Război – luptă armată între două sau mai multe state sau grupări, pentru realizarea unor
scopuri social-economice, teritoriale, politice.
Război civil –izbucnire de ostilităţi armate între două sau mai multe părţi relativ importante
ale unei societăţi.
Refugiat – persoană care s-a retras dintr-un teritoriu ocupat ori care s-a pus la adăpost de
un pericol.
Regim – mod de guvernare .Regim politic (sistem politic) – mod de organizare a puterii
politice într-un stat (monarhie, republică, dictatură ).
Regim prezidenţial - regim republican în care preşedintele republicii este şef al guvernului.
Regim reprezentatic - regim în care poporul se guvernează prin intermediul
reprezentanţilor săi aleşi.
Regim semiprezidenţial – variantă de regim republican care îmbină trăsături ale regimului
prezidenţial şi ale regimului parlamentar.
Regim unanimitar – regim propriu sistemului totalitar.
Regim militar – regim în care puterea politică este preluată şi exercitată de către militari.
Regim parlamentar - regim republican sau monarhic în care parlamentul deţine un rol
preponderent
124
Reintegrare socială – 1. a repune pe cineva în drepturile sale; 2. ansamblu de măsuri şi

acţiuni întreprinse în cadrul unei societăţi prin care o persoană şi-a pierdut locul în
societate şi are posibilitatea să intre în relaţii fireşti cu aceasta.
Religie – ansamblu de credinţe, convingeri împărtăşite de un grup , oferind fiecărui

membru un obiect de adulaţie (Dumnezeu, zei, etc.). 2. sistem de norme sau porunci
morale întemeiate pe învăţătura cărţilor sfinte sau autoritatea întemeitorilor, profeţilor,
învăţătorilor etc.; un mod de viaţă recunoscut obligatoriu de adevăraţi credincioşi.
Repatriere – întoarcere în ţară a unei persoane după o absenţă îndelungată , de bună voie
sau silită.
A respecta – 1 a simţi şi a manifesta o atitudine sau un sentiment de stimă, de preţuire

faţă de cineva sau ceva. 2. a nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament
sau un principiu; 3. a ţine seama de …, a nu neglija.
Restricţie – măsură de limitare a unui drept sau a unei libertăţi atribuite unei persoane.
Revendicare – reclamare, cerere, pretindere a unui lucru sau a unui drept care i se
cuvine; cerere, pretindere la îndeplinirea obligaţiilor.
Sancţiune – măsură de constrângere aplicată în cazul încălcării unei reguli de conduită, a

neexecutării unei obligaţii etc., orice fel de pedeapsă.
Salvgardare – 1. acţiune de a salvgarda, de a salva, a proteja, a apăra, a lua sub ocrotire.
Sclavie - stare în care se află o persoană lipsită de orice drepturi civile şi politice ,
mijloace de trai şi se află în proprietatea sau în puterea absolută a unui stăpân
Securitate – 1 faptul de a fi la adăpost de orice pericol; sentiment de siguranţă şi linişte

izvorâtă din absenţa oricărui pericol. 2. totalitatea organelor de stat care aveau drept
sarcină apărarea organizării politice şi sociale a statului.
Securitate socială – organizaţie oficială având ca scop asigurarea siguranţei (securităţii)
materiale a muncitorilor, a familiilor lor în caz de boală, accidente de muncă, maternitate,
pensionare etc.
Sentinţă – hotărârea pe care o ia instanţa judecătoreasca într-un caz concret referitor la

una sau mai multe infracţiuni săvîrşite sau presupus săvîrşite;
125
Siguranţă – 1. Caracterul unui fapt sigur, certitudine. 2. Lipsă de orice primejdie,
securitate, sentiment de încredere, de linişte pe care îl dă cuiva faptul că este la adăpost de
orice pericol; asigurare, protecţie.
Societate – 1. totalitatea oamenilor între care există anumite relaţii în temeiul unei legi
comune. 2. grup de oameni care petrec un anumit timp împreună.
Societate democratică – societate caracterizată prin existenţa statului de drept, care se
bazează pe principiul separării puterilor de stat şi în care sunt respectate drepturile şi
libertăţile cetăţeanului.
Solidaritate - faptul de a fi solidar cu cineva, sau ceva; sentiment care îi determină pe

oameni să se ajute reciproc.
Stat – 1. autoritate suverană (administraţie publică) care se exercită asupra unui popor şi a
unui teritoriu delimitat. 2. comunitate umană organizată pe un anumit teritoriu,
administrată de un guvern; ţară. 3. ansamblu de servicii generale ale unei ţări.
Statut – act normativ care reglementează condiţia juridică a unor categorii de personal,
stabilind drepturile şi obligaţiile lor.
Statut politic - totalitatea drepturilor şi obligaţiilor prevăzute şi garantate de Constituţie şi

de celelalte izvoare de drept, în virtutea cărora cetăţenii participă la viaţa politică.
Statut social - poziţia indivizilor într-un grup social, a grupurilor în sistemul organizării
sociale; include drepturile şi obligaţiile individului sau grupului în structura socială.
Statut internaţional – totalitatea drepturilor şi obligaţiilor care sunt atribuite persoanelor

fizice şi juridice sau statelor, în conformitate cu normele şi prevederile dreptului
internaţional.
Statut juridic – totalitatea legilor dintr-un stat referitoare la starea şi capacitatea

persoanelor fizice sau juridice prin care li se acordă anumite drepturi şi /sau obligaţii.
Sufragiu universal – sistem de vot prin care dreptul la vot este recunoscut şi acordat
tuturor cetăţenilor majori ai unei ţări.
Suveranitate – caracterul, starea a ceea ce este suveran. Calitate esenţială a statului,

constând în independenţa de alte state, în dreptul de a-şi rezolva în mod liber problemele
interne şi externe, fără vreun amestec din afară şi fără a încălca principiile dreptului
internaţional.
Teroare – 1. frică, spaimă, groază provocată intenţionat prin ameninţări sau prin alte
mijloace de intimidare. 2 . ansamblu de măsuri arbitrare şi violente prin care unele
regimuri îşi stabileşte autoritatea înlăturând orice opoziţie.
126
Tiranie - 1. guvernare despotică ; caracterul a ceea ce este tiranic; comportare de tiran. 2

formă de conducere politică de guvernământ instituită după lovitura de stat sau uzurparea
puterii de către un stăpânitor asupritor.
Toleranţă – faptul de a tolera; atitudine îngăduitoare; îngăduinţă, indulgenţă.
Tortură – a supune pe cineva la cazne trupeşti sau la chinuri pe cineva; suferinţă gravă
fizică sau morală cauzată unei persoane sau unui grup de persoane.
Trafic de fiinţe umane – acţiunile implicate în recrutarea şi / sau transportul unei

persoane în interiorul sau în afara graniţelor pentru munca sau prestarea de servicii,
utilizând violenţa sau ameninţarea cu violenţa, abuzul de autoritate sau poziţie socială
dominantă, obligaţia de plată a datoriilor băneşti sau alte forme de constrângere.
Tratament - tratament, atitudine faţă de cineva. Tratament egal (în faţa legii) – tratarea
persoanelor în mod egal din punct de vedere juridic în faţa legii, ce este un principiu de
baza a dreptului.
Tratament inuman (degradant) – atitudine, comportare inumană (degradantă) faţă de o
anumită persoană. Degradant - care degradează, înjoseşte; umilitor; inuman – neomenesc,
crud, feroce. Ce nu este caracteristic sau propriu fiinţelor umane.
Tribunal – organ de jurisdicţie care rezolvă litigiile şi unele recursuri; complet de

judecată al unui astfel de organ.
Valoare - totalitatea însuşirilor care dau preţ sau importanţă unui lucru ori unei persoane;
însemnătate, importanţă. A pune în valoare – a sublinia, a demonstra calităţile esenţiale ale
unei fiinţe, ale unui fenomen.
Victimă – 1. persoană fizică sau juridică care suferă din punct de vedere fizic sau moral
din cauza greşelilor sale sau a altora. 2. persoană care suferă de pe urma unei întâmplări
nenorocite; persoană care suferă un prejudiciu ori o atingere a vieţii sau sănătăţii sale ca
urmare a unei fapte ilicite săvârşite de altcineva.
Violare - acţiune de a viola; pângărire, profanare, viol.

Violare de domiciliu –pătrunderea fără drept , în orice mod, într-o locuinţă, fără
consimţământul persoanei care o foloseşte.
Violarea secretului corespondenţei – acţiune care constă în deschiderea fără drept a unei
corespondenţe adresate altuia, ori interceptarea unei convorbiri sau comunicări efectuate la
telefon, telegraf; sustragerea, distrugerea sau reţinerea unei corespondenţe, precum şi
divulgarea unei corespondenţe.
127
Violenţă – a comite un act de violenţă, a sili, a forţa.
Violenţă fizică – utilizarea forţei fizice în relaţiile interumane în scopul influenţării
adversarului, impunerii voinţei sale şi supunerii acestuia.
Violenţă psihică – utilizarea unor presiuni morale, constrângeri, persecuţii în relaţiile
interumane unei voinţe străine şi a supunerii acelora împotriva cărora se exercită.
Xenofobie – ostilitate, dispreţ şi ură manifestată de către o persoană, un popor faţă de alte
persoane sau popoare de altă naţionalitate; antipatie; duşmănie faţă de tot ce este străin.
128
Acte normative în domeniul Drepturilor Omului
DECLARAŢIA UNIVERSALĂ A DREPTURILOR OMULUI
din 10.12.1948
( Republica Moldova a aderat la Declaraţie prin Hotărîrea
Parlamentului nr.217-XII din 28.07.90)
(rezumat neoficial)
Preambul
Considerînd că recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei umane şi a drepturilor lor
egale şi inalienabile constituie fundamentul libertăţii, dreptăţii şi păcii în lume,
Considerînd că ignorarea şi dispreţuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revoltă
conştiinţa omenirii şi că făurirea unei lumi în care fiinţele umane se vor bucura de libertatea cuvîntului şi a
convingerilor şi vor fi eliberate de teamă şi mizerie a fost proclamată drept cea mai înaltă aspiraţie a
oamenilor,
Considerînd că este esenţial ca drepturile omului să fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul să nu
fie silit să recurgă, ca soluţie extremă, la revoltă împotriva tiraniei şi asupririi,
Considerînd că este esenţial a se încuraja dezvoltarea relaţiilor prieteneşti între naţiuni,
Considerînd că în Cartă popoarele Organizaţiei Naţiunilor Unite au proclamat din nou credinţa lor în
drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea şi în valoarea persoanei umane, drepturi egale pentru
bărbaţi şi femei şi că au hotărît să favorizeze progresul social şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în cadrul
unei libertăţi mai mari,
Considerînd că statele membre s-au angajat să promoveze în colaborare cu Organizaţia Naţiunilor Unite
respectul universal şi efectiv faţă de drepturile omului şi libertăţile fundamentale, precum şi respectarea
lor universală şi efectivă,
Considerînd că o concepţie comună despre aceste drepturi şi libertăţi este de cea mai mare importanţă
pentru realizarea deplină a acestui angajament,
ADUNEAREA GENERALA proclamă prezenta DECLARAŢIE UNIVERSALĂ A DREPTURILOR

OMULUI, ca ideal comun spre care trebuie să tindă toate popoarele şi toate naţiunile, pentru ca toate
persoanele şi toate organele societăţii să se străduiască, avînd această Declaraţie permanent în minte, ca
prin învăţătură şi educaţie să dezvolte respectul pentru aceste drepturi şi liberţăţi şi să asigure prin măsuri
progresive, de ordin naţional şi internaţional, recunoaşterea şi aplicarea lor universală şi efectivă, atît în
sînul popoarelor statelor membre, cît şi al celor din teritoriile aflate sub jurisdicţia lor.
Articolul I Dreptul la egalitate
Articolul 2 Protecţia împotriva discriminării
Articolul 3 Dreptul la viaţă, libertate, securitate personală
Articolul 4 Eliberarea de sclavie
Articolul 5 Eliberarea de tortură şi tratament degradant
129
Articolul 6 Dreptul la recunoaştere ca persoană în faţa legii
Articolul 7 Dreptul la egalitate în faţa legii
Articolul 8 Dreptul la satisfacţie din partea instanţelor competente
Articolul 9 Eliberarea de arestare arbitrară şi exil
Articolul 10 Dreptul la audiere publică corectă
Articolul 11 Dreptul la a fi considerat nevinovat pînă la dovedirea vinovăţiei
Articolul 12 Eliberarea de imixtiune în viaţa personală, familie, domiciliu sau corespondenţă
Articolul 13 Dreptul la liberă circulaţie în interiorul şi în exteriorul ţării
Articolul 14 Dreptul la azil în alte tări din motive de persecuţie
Articolul 15 Dreptul la naţionalitate şi libertatea de a o schimba
Articolul 16 Dreptul la căsătorie şi familie
Articolul 17 Dreptul la proprietate
Articolul 18 Libertatea de convingere şi religie
Articolul. 19 Libertatea de opinie şi informare
Articolul 20 Dreptul de întrunire şi asociere paşnică
Articolul 21 Dreptul de a participa la guvernare şi la alegeri libere
Articolul 22 Dreptul la securitate socială
Articolul 23 Dreptul la munca dorită şi la afilierea la sindicate
Articolul 24 Dreptul la odihnă şi recreere
Articolul 25 Dreptul la un nivel de trai adecvat
Articolul 26 Dreptul la educaţie
Articolul 27 Dreptul de a participa la viaţa culturală a comunităţii
Articolul 28 Dreptul la o ordine socială care să articuleze acest document
Articolul 29 Îndatoririle esenţiale ale comunităţii de dezvoltare liberă şi deplină
Articolul 30 Protecţia împotriva imixtiunii persoanelor sau statului în drepturile menţionate anterior
130
CONVENŢIA EUROPEANĂ PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI ŞI A
LIBERTĂŢILOR FUNDAMENTALE
Roma, 4.XI.1950
(rezumat neoficial)
Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei, luând în consideraţie Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului, proclamată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la 10 decembrie 1948;
considerând că această declaraţie urmăreşte să asigure recunoaşterea şi aplicarea universală şi efectivă a
drepturilor pe care ea le enunţă; considerând că scopul Consiliului Europei este acela de a realiza o uniune
mai strânsă între membrii săi şi că unul dintre mijloacele pentru a atinge acest scop este apărarea şi
dezvoltarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; reafirmând ataşamentul lor profund faţă de
aceste libertăţi fundamentale care constituie temelia însăşi a justiţiei şi a păcii în lume şi a căror menţinere
se bazează în mod esenţial, pe de o parte, pe un regim politic cu adevărat democratic, iar pe de altă parte,
pe o concepţie comună şi un respect comun al drepturilor omului din care acestea decurg; hotărâte, în
calitatea lor de guverne ale statelor europene animate de acelaşi spirit şi având un patrimoniu comun de
idealuri şi de tradiţii politice, de respect al libertăţii şi de preeminenţă a dreptului, să ia primele măsuri
menite să asigure garantarea colectivă a anumitor drepturi enunţate în Declaraţia Universală, au convenit
asupra celor ce urmează :
Articolul 1 – Obligaţia de a respecta drepturile omului

Statele membre trebuie să recunoască tuturor persoanelor drepturile
conţinute de Convenţie.
Articolul 2 – Dreptul la viaţă
Dreptul fiecărei persoane la viaţă este protejat de lege.
Articolul 3 – Interzicerea torturii
Nimeni nu are dreptul să rănească sau să tortureze pe cineva. Chiar şi
în detenţie, demnitatea umană trebuie respectată.
Articolul 4 – Interzicerea sclaviei şi a muncii forţate
Nimeni nu poate fi tratat ca un sclav sau forţat să muncească.
Articolul 5 – Dreptul la libertate şi la siguranţă
Toate persoanele au dreptul la libertate.
Toate persoanele arestate au dreptul de a şti pentru ce au fost
arestate.
Ele trebuie judecate repede sau trebuie eliberate până la începerea
procesului.
Articolul 6 – Dreptul la un proces echitabil
Toate persoanele au dreptul de a fi judecate echitabil de un judecător
independent şi imparţial. Dacă dumneavoastră sunteţi acuzat de o
infracţiune, sunteţi considerat prezumtiv nevinovat până când
culpabilitatea dumneavoastră va fi dovedită. Aveţi dreptul de a fi apărat
de un avocat plătit de stat, în cazul în care dumneavoastră nu aveţi
mijloacele de a-l plăti.
Articolul 7 – Nici o pedeapsă fără temei legal
Nu puteţi fi judecat ca vinovat de o infracţiune dacă acţiunea
incriminată nu constituia o infracţiune în momentul în care ea a fost
comisă.
Articolul 8 – dreptul la respectarea vieţii private şi de familie
Toate persoanele au dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, a
domiciliului şi a corespondenţei lor.
Articolul 9 – Libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie
Toate persoanele au dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de
religie. Puteţi practica liber religia dumneavoastră acasă sau în public şi
puteţi să o schimbaţi dacă doriţi.
Articolul 10 – Libertatea de exprimare
Fiecare are dreptul să spună şi să scrie ceea ce gândeşte, să primească
sau să transmită informaţii. Acest drept include libertatea presei.
131
Articolul 11 – Libertatea de întrunire şi de asociere
Toate persoanele au dreptul de a lua parte la reuniuni paşnice şi de a crea asociaţii, inclusiv
sindicate şi de a adera la acestea.
Articolul 12 – Dreptul la căsătorie
Toate persoanele au dreptul la căsătorie şi să întemeieze o familie.
Articolul 13 – Dreptul la un recurs efectiv
Dacă drepturile dumneavoastră au fost încălcate, puteţi depune o plângere oficială la tribunal sau la alte
organisme publice.
Articolul 14 – Interzicerea discriminării
Fiecare se bucură de aceste drepturi indiferent de culoarea pielii, sex, limbă, convingeri politice sau
religioase sau origine.
Articolul 15 – Derogarea în caz de urgenţă
În caz de război sau alte cazuri de urgenţă, un guvern poate lua măsuri care aduc atingere acestor
drepturi, dar în limitele strict necesare. Chiar şi în acest caz, un guvern nu are dreptul, de exemplu, să
tortureze sau să omoare în mod arbitrar.
Articolul 16 – Restricţii ale activităţii politice a străinilor
Guvernele pot restrânge activităţile politice ale străinilor, chiar şi dacă aceste restricţii intră în
conflict cu articolele 10, 11 sau 14.
Articolul 17 – Interzicerea abuzului de drept
Nici o dispoziţie a Convenţiei nu poate fi folosită în detrimentul drepturilor şi libertăţilor pe care
aceasta le apără.
Articolul 18 – Limitarea restrângerii drepturilor
Marea majoritate a drepturilor conţinute în această Convenţie pot fi restrânse printr-o lege generală care se
aplică tuturor. Astfel de restricţii sunt autorizate numai dacă ele sunt strict necesare.
Articolul 19-51
Aceste articole definesc funcţionarea Curţii europene a drepturilor omului.
Articolul 34 – Plângerea individuală
Dacă drepturile dumneavoastră aşa cum sunt ele recunoscute în Convenţie au fost încălcate de un
stat membru, trebuie întâi deschis un proces la nivelul autorităţilor naţionale competente. Dacă
astfel nu obţineţi satisfacţie, puteţi să vă adresaţi apoi, direct, Curţii europene a drepturilor omului de la
Strasbourg.
Articolul 52 – Anchetele Secretarului General
Dacă Secretarul General al Consiliului Europei solicită, un guvern trebuie să explice în ce măsură
legislaţia ţării în cauză asigură protecţia drepturilor conţinute în Convenţie.
Articolul 1 al Protocolului 1 – Protecţia proprietăţii
Toate persoanele au dreptul de a poseda bunuri şi de a se bucura de posesia lor.
Articolul 2 al Protocolului 1 – Dreptul la instruire
Toate persoanele au dreptul de a merge la şcoală.
Articolul 3 al Protocolului 1 – Dreptul la alegeri libere
Fiecare are dreptul de a participa la alegerea guvernului ţării sale prin vot secret.
Articolul 2 al Protocolului 4 – Libertatea de circulaţie
Orice persoană care locuieşte legal într-o ţară are dreptul să circule şi să se stabilească unde doreşte în
interiorul acelei ţări.
Articolul 1 al Protocolului 6 – Abolirea pedepsei cu moartea
O persoană nu poate fi condamnată la moarte sau executată de stat.
Articolul 2 al Protocolului nr. 7 – Dreptul de apel în cazurile penale
O persoană condamnată pentru o infracţiune penală trebuie să poată face apel la o jurisdicţie
superioară.
Articolul 3 al Protocolului nr. 7 – Compensaţia pentru condamnarea abuzivă
O persoană are dreptul la o compensaţie dacă a fost condamnată pentru o infracţiune şi se
dovedeşte că aceasta a fost nevinovată.
Articolul 1 al Protocolului nr. 12 –Interzicerea generală a discriminării
O persoană nu poate face obiectul unei discriminări din partea autorităţilor publice pe motive legate, de
exemplu, de culoarea pielii sale, de sexul său, de limba sa, de convingerile sale politice sau religioase sau
de originea sa.
132
CONVENŢIA CU PRIVIRE LA DREPTURILE COPILULUI,
adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989
(rezumat neoficial)
PREAMBUL
Statele părţi la prezenta convenţie,

având în vedere că, în conformitate cu principiile proclamate de Carta Naţiunilor Unite, recunoaşterea
demnităţii şi a drepturilor egale şi inalienabile ale tuturor membrilor familiei umane constituie
fundamentul libertăţii, dreptăţii şi păcii în lume,
având în vedere că în Cartă popoarele Naţiunilor Unite au proclamat din nou încrederea lor în drepturile
fundamentale ale omului, în demnitatea şi valoarea persoanei umane şi au hotărât să promoveze progresul
social şi condiţii mai bune de trai în contextul unei libertăţi sporite,
recunoscând faptul că Naţiunile Unite, în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi în pactele
internaţionale privind drepturile omului, au proclamat şi au convenit că fiecare poate să se prevaleze de
drepturile şi de libertăţile enunţate de acestea, fără nici o deosebire de rasă, culoare, sex, limbă, religie,
opinie politică sau orice altă opinie, naţionalitate şi origine socială, situaţie materială, statut la naştere sau
alt statut,
amintind faptul că în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului Naţiunile Unite au proclamat dreptul
copiilor la îngrijire şi asistenţă speciale,
având convingerea că familia, ca unitate de bază a societăţii şi ca mediu natural destinat creşterii şi
bunăstării tuturor membrilor săi şi, în special, a copiilor, trebuie să beneficieze de protecţia şi de asistenţa
de care are nevoie pentru a-şi putea asuma pe deplin responsabilităţile în cadrul societăţii,
recunoscând că pentru dezvoltarea plenară şi armonioasă a personalităţii sale copilul trebuie să crească
într-un mediu familial, într-o atmosferă de fericire, dragoste şi înţelegere,
ţinând seama de faptul că un copil trebuie să fie pe deplin pregătit să trăiască independent în societate şi
să fie educat în spiritul idealurilor proclamate în Carta Naţiunilor Unite şi, în special, în spiritul păcii,
demnităţii, libertăţii, toleranţei, egalităţii şi solidarităţii,
având în vedere că necesitatea de a extinde protecţia specială acordată copilului a fost enunţată în
Declaraţia de la Geneva din 1924 privind drepturile copilului şi în Declaraţia drepturilor copilului,
adoptată de Adunarea Generală la 20 noiembrie 1959, şi a fost recunoscută în Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului, în Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice (în special art. 23 şi 24), în
Pactul internaţional privind drepturile economice, sociale şi culturale (în special art. 10) şi în statutele şi
instrumentele aplicabile ale instituţiilor specializate şi ale organizaţiilor internaţionale preocupate de
bunăstarea copilului,
având în vedere că, aşa cum s-a arătat în Declaraţia drepturilor copilului, "dată fiind lipsa sa de
maturitate fizică şi intelectuală, copilul are nevoie de protecţie şi îngrijire speciale, inclusiv de o protecţie
juridică adecvată, atât înainte cât şi după naşterea sa",
reamintind dispoziţiile Declaraţiei cu privire la principiile sociale şi juridice aplicabile protecţiei şi
bunăstării copiilor, cu referire specială la practicile în materie de plasament familial şi de adopţie pe plan
naţional şi internaţional, precum şi Regulile minimale standard ale Naţiunilor Unite privind administrarea
justiţiei în cazul minorilor (Regulile de la Beijing), Declaraţia privind protecţia femeilor şi copiilor în caz
de stare de urgenţă şi de conflict armat,
recunoscând că în toate ţările lumii există copii care trăiesc în condiţii extrem de dificile şi care au
nevoie de o atenţie deosebită,
ţinând seama de importanţa tradiţiilor şi a valorilor culturale ale fiecărui popor în protejarea şi
dezvoltarea armonioasă a copilului,
recunoscând importanţa cooperării internaţionale destinate îmbunătăţirii condiţiilor de trai ale copiilor
din toate ţările şi, în special, din ţările în curs de dezvoltare,
convin după cum urmează:
PARTEA I
ARTICOLUL 1
În sensul prezentei convenţii, prin copil se înţelege orice fiinţă umană sub vârsta de 18 ani, exceptând
cazurile în care legea aplicabilă copilului stabileşte limita majoratului sub această vârstă.
ARTICOLUL 2
Statele părţi se angajează să respecte şi să garanteze drepturile stabilite în prezenta convenţie tuturor
133
copiilor din jurisdicţia lor, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau altă opinie, de
naţionalitate, apartenenţa etnică sau originea socială, de situaţia materială, incapacitatea fizică, de statutul
la naştere sau de statutul dobândit al copilului ori al părinţilor sau al reprezentanţilor legali ai acestuia.
ARTICOLUL 3
În toate acţiunile care privesc copiii, întreprinse de instituţiile de asistenţă socială publice sau private, de
instanţele judecătoreşti, autorităţile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor
prevala.
ARTICOLUL 4
Statele părţi se angajează să ia toate măsurile legislative, administrative şi de orice altă natură necesare
în vederea punerii în aplicare a drepturilor recunoscute în prezenta convenţie. În cazul drepturilor
economice, sociale şi culturale statele părţi se obligă să adopte aceste măsuri, fără a precupeţi resursele de
care dispun şi, dacă este cazul, în cadrul cooperării internaţionale.
ARTICOLUL 5
Statele părţi vor respecta responsabilităţile, drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor naturali ai
copilului sau, după caz şi conform tradiţiei locale, membrilor familiei lărgite sau comunităţii, tutorilor sau
altor persoane care au, prin lege, copii în îngrijire, de a asigura, de o manieră corespunzătoare capacităţilor
în continuă dezvoltare ale copilului, îndrumarea şi orientarea necesare în exercitarea de către copil a
drepturilor recunoscute în prezenta convenţie.
ARTICOLUL 6
1. Statele părţi recunosc dreptul la viaţă al fiecărui copil.
2. Statele părţi vor face tot ce le stă în putinţă pentru a asigura supravieţuirea şi dezvoltarea copilului.
ARTICOLUL 7
Copilul se înregistrează imediat după naşterea sa şi are, prin naştere, dreptul la un nume, dreptul de a
dobândi o cetăţenie şi, în măsura posibiliului, dreptul de a-şi cunoaşte părinţii şi de a fi îngrijit de aceştia.
ARTICOLUL 8
Statele părţi se obligă să respecte dreptul copilului de a-şi păstra identitatea, inclusiv cetăţenia, numele
şi relaţiile familiale, astfel cum sunt recunoscute de lege, fără nici o imixtiune ilegală.
ARTICOLUL 9
Statele părţi vor veghea ca nici un copil să nu fie separat de părinţii săi împotriva voinţei acestora,
excepând situaţia în care autorităţile competente decid, sub rezerva revizuirii judiciare şi cu respectarea
legilor şi a procedurilor aplicabile, că această separare este în interesul suprem al copilului. O astfel de
decizie poate deveni necesară în cazuri particulare cum ar fi, de exemplu, în cazul copiilor maltrataţi sau
neglijaţi de părinţi sau în cazul în care părinţii trăiesc separat şi se impune luarea unei hotărâri cu privire la
locul de reşedinţă a copilului.
ARTICOLUL 10
1. În conformitate cu obligaţia ce revine statelor părţi potrivit art. 9 paragraful 1, orice cerere depusă de
un copil sau de părinţii acestuia, în vederea intrării într-un stat parte sau a părăsirii acestuia în scopul
reîntregirii familiei, va fi examinată de statele părţi cu bunăvoinţă, umanism şi cu operativitate. Statele
părţi vor veghea, de asemenea, ca depunerea unei astfel de cereri să nu antreneze consecinţe nefaste
asupra solicitanţilor şi membrilor familiei acestora.
2. Copilul ai cărui părinţi îşi au reşedinţa în state diferite va avea dreptul de a întreţine, în afara unor
situaţii excepţionale, relaţii personale şi contacte directe, în mod regulat, cu ambii săi părinţi.
ARTICOLUL 11
Statele părţi vor lua măsuri pentru a combate acţiunile ilegale de transferare şi de împiedicare a
reîntoarcerii copiilor în, respectiv din, străinătate.
ARTICOLUL 12
Statele părţi vor garanta copilului capabil de discernământ dreptul de a-şi exprima liber opinia asupra
oricărei probleme care îl priveşte, opiniile copilului urmând să fie luate în considerare ţinându-se seama de
vârsta sa şi de gradul său de maturitate.
ARTICOLUL 13
Copilul are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de a căuta, de a primi şi de
a difuza informaţii şi idei de orice natură, indiferent de frontiere, sub formă orală, scrisă, tipărită sau
artistică ori prin orice alte mijloace, la alegerea copilului.
ARTICOLUL 14
Statele părţi vor respecta dreptul copilului la libertatea de gândire, de conştiinţă şi religie.
134
ARTICOLUL 15
Statele părţi recunosc drepturile copilului la libertatea de asociere şi la libertatea de întrunire paşnică.
ARTICOLUL 16
Nici un copil nu va fi supus unei imixtiuni arbitrare sau ilegale în viaţa sa privată, în familia sa, în
domiciliul său ori în corespondenţa sa, precum şi nici unui fel de atac ilegal la onoarea şi reputaţia sa.
ARTICOLUL 17
Statele părţi vor recunoaşte importanţa funcţiei îndeplinite de mijloacele de informare în masă şi vor
asigura accesul copilului la informaţie şi materiale provenind din surse naţionale şi internaţionale, în
special cele care urmăresc promovarea bunăstării sale sociale, spirituale şi morale şi a sănătăţii sale fizice
şi morale.
ARTICOLUL 18
Statele părţi vor depune eforturi pentru asigurarea recunoaşterii principiului potrivit căruia ambii părinţi
au responsabilităţi comune pentru creşterea şi dezvoltarea copilului. Părinţii sau, după caz, reprezentanţii
săi legali sunt principalii responsabili de creşterea şi dezvoltarea copilului. Aceştia trebuie să acţioneze, în
primul rând, în interesul suprem al copilului.
ARTICOLUL 19
Statele părţi vor lua toate măsurile legislative, administrative, sociale şi educative corespunzătoare, în
vederea protejării copilului împotriva oricăror forme de violenţă, vătămare sau abuz, fizic sau mental, de
abandon sau neglijenţă, de rele tratamente sau de exploatare, inclusiv abuz sexual, în timpul cât se află în
îngrijirea părinţilor sau a unuia dintre ei, a reprezentantului ori reprezentanţilor legali sau a oricărei
persoane căreia i-a fost încredinţat.
ARTICOLUL 20
Copilul care este, temporar ori permanent, lipsit de mediul său familial sau care, pentru protejarea
intereselor sale, nu poate fi lăsat în acest mediu are dreptul la protecţie şi asistenţă speciale din partea
statului.
ARTICOLUL 21
Statele părţi care recunosc şi/sau autorizează adopţia vor veghea ca interesele supreme ale copilului .
ARTICOLUL 22
Statele părţi vor lua măsurile necesare pentru ca un copil care caută să obţină statutul de refugiat sau
care este considerat refugiat în conformitate cu reglementările şi procedurile internaţionale şi naţionale
aplicabile, fie că este singur sau însoţit de mamă ori de tată sau de orice altă persoană, să beneficieze de
protecţia şi asistenţa umanitară corespunzătoare, pentru a se putea bucura de drepturile recunoscute de
prezenta convenţie şi de celelalte instrumente internaţionale privind drepturile omului sau ajutorul
umanitar la care respectivele state sunt părţi.
ARTICOLUL 23
Statele părţi recunosc că pentru copiii handicapaţi fizic şi mental trebuie să se asigure o viaţă împlinită şi
decentă, în condiţii care să le garanteze demnitatea, să le favorizeze autonomia şi să le faciliteze
participarea activă la viaţa comunităţii.
ARTICOLUL 24
Statele părţi recunosc dreptul copilului de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate posibilă şi de a
beneficia de serviciile medicale şi de recuperare. Ele vor depune eforturi pentru a garanta că nici un copil
nu este lipsit de dreptul de a avea acces la aceste servicii.
ARTICOLUL 25
Statele părţi recunosc dreptul copilului care a fost plasat de către autoritatea competentă pentru a primi
îngrijiri, la protejarea sau tratarea afecţiunilor sale fizice ori mentale, dreptul la verificarea periodică a
tratamentului respectiv şi a oricăror alte aspecte legate de plasarea sa.
ARTICOLUL 26
Statele părţi recunosc dreptul oricărui copil de a beneficia de asistenţă socială, inclusiv de asigurări
sociale, şi vor lua măsuri pentru asigurarea exercitării depline a acestui drept în conformitate cu legislaţia
lor naţională.
ARTICOLUL 27
135
1. Statele părţi recunosc dreptul oricărui copil de a beneficia de un nivel de trai care să permită
dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială.
2. Părinţilor şi oricărei alte persoane care au în grijă un copil le revine în primul rând responsabilitatea
de a asigura, în limita posibilităţilor şi a mijloacelor lor financiare, condiţiile de viaţă necesare în vederea
dezvoltării copilului.
ARTICOLUL 28
1. Statele părţi recunosc dreptul copilului la educaţie şi, în vederea asigurării exercitării acestui drept în
mod progresiv şi pe baza egalităţii de şanse, în special, statele membre vor avea obligaţia:
a) de a asigura învăţământul primar obligatoriu şi gratuit pentru toţi;
b) de a încuraja crearea diferitelor forme de învăţământ secundar, atât general, cât şi profesional şi de a
le pune la dispoziţia tuturor copiilor şi de a permite accesul tuturor copiilor la acestea, de a lua măsuri
corespunzătoare, cum ar fi instituirea gratuităţii învăţământului şi acordarea unui ajutor financiar în caz de
nevoie;
c) de a asigura tuturor accesul la învăţământul superior, în funcţie de capacitatea fiecăruia, prin toate
mijloacele adecvate;
d) de a pune la dispoziţie copiilor şi de a permite accesul acestora la informarea şi orientarea şcolară şi
profesională;
e) de a lua măsuri pentru încurajarea frecventării cu regularitate a şcolii şi pentru reducerea ratei
abandonului şcolar.
2. Statele părţi vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru a asigura aplicarea măsurilor de disciplină
şcolară într-un mod compatibil cu demnitatea copilului ca fiinţă umană şi în conformitate cu prezenta
convenţie.
ARTICOLUL 29
1. Statele părţi sunt de acord că educaţia copilului trebuie să urmărească:

a) dezvoltarea plenară a personalităţii, a vocaţiilor şi a aptitudinilor mentale şi fizice ale copilului;
b) cultivarea respectului pentru drepturile omului şi libertăţile fundamentale, precum şi pentru principiile
consacrate în Carta Naţiunilor Unite;
c) educarea copilului în spiritul respectului faţă de părinţii săi, faţă de limba sa, de identitatea şi valorile
sale culturale, faţă de valorile naţionale ale ţării în care acesta locuieşte, ale ţării de origine, precum şi faţă
de civilizaţii diferite de a sa;
d) pregătirea copilului să îşi asume responsabilităţile vieţii într-o societate liberă, într-un spirit de
înţelegere, de pace, de toleranţă, de egalitate între sexe şi prietenie între toate popoarele şi grupurile etnice,
naţionale şi religioase şi cu persoanele de origine autohtonă;
e) educarea copilului în spiritul respectului faţă de mediul natural.
ARTICOLUL 30
În statele în care există minorităţi etnice, religioase sau lingvistice ori persoane de origine autohtonă
copilul aparţinând unei astfel de minorităţi sau având origine autohtonă nu va fi privat de dreptul la viaţă
culturală proprie, de dreptul de a-şi declara apartenenţa religioasă şi de a-şi practica propria religie,
precum şi dreptul de a folosi limba proprie în comun cu alţi membri ai grupului său.
ARTICOLUL 31
Statele părţi recunosc copilului dreptul la odihnă şi la vacanţă, dreptul de a practica activităţi recreative
proprii vârstei sale, de a participa liber la viaţa culturală şi artistică.
ARTICOLUL 32
Statele părţi recunosc dreptul copilului de a fi protejat împotriva exploatării economice şi de a nu fi
constrâns la vreo muncă ce comportă vreun risc potenţial sau care este susceptibilă să îi compromită
educaţia ori să îi dăuneze sănătăţii sau dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale.
ARTICOLUL 33
Statele părţi vor lua măsuri corespunzătoare, inclusiv măsuri legislative, administrative, sociale şi
educaţionale, pentru a proteja copiii contra folosirii ilicite de stupefiante şi substanţe psihotrope, aşa cum
136
sunt acestea definite de convenţiile internaţionale în materie şi pentru a preveni folosirea copiilor în scopul
producerii şi al traficului ilicit de astfel de substanţe.
ARTICOLUL 34
Statele părţi se angajează să protejeze copilul contra oricărei forme de exploatare sexuală şi de violenţă
sexuală. În acest scop statele vor lua, în special, toate măsurile corespunzătoare pe plan naţional, bilateral
şi multilateral, pentru a împiedica:
ARTICOLUL 35
Statele părţi vor lua toate măsurile necesare, pe plan naţional, bilateral şi multilateral, pentru a preveni
răpirea, vânzarea şi traficul de copii în orice scop şi sub orice formă.
ARTICOLUL 36
Statele părţi vor proteja copilul contra oricărei forme de exploatare dăunătoare oricărui aspect al
bunăstării sale.
ARTICOLUL 37
Statele părţi vor veghea ca:

a) nici un copil să nu fie supus la tortură, la pedepse sau la tratamente crude, inumane sau degradante.
Pedeapsa capitală sau închisoarea pe viaţă fără posibilitatea de a fi eliberat nu va fi pronunţată pentru
infracţiunile comise de persoane sub vârsta de 18 ani;
b) nici un copil să nu fie privat de libertate în mod ilegal sau arbitrar. Arestarea, deţinerea sau
întemniţarea unui copil trebuie să fie conformă cu legea şi nu va fi decât o măsură extremă şi cât mai
scurtă posibil;
ARTICOLUL 38
Statele părţi se angajează să respecte şi să asigure respectarea regulilor dreptului umanitar internaţional
aplicabile în caz de conflict armat şi menite să garanteze protecţia copilului.
ARTICOLUL 39
Statele părţi vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru a facilita recuperarea fizică şi psihologică şi
reintegrarea socială a copiilor, victime ale unei forme de neglijenţă, exploatare sau abuz, de tortură sau
pedeapsă ori tratamente crude, inumane sau degradante ori victime ale unui conflict armat. Această
readaptare şi această reintegrare se vor desfăşura în condiţii care favorizează sănătatea, respectul de sine şi
demnitatea copilului.
ARTICOLUL 40
Statele părţi recunosc oricărui copil bănuit, acuzat sau cu privire la care s-a dovedit că a comis o
încălcare a legii penale dreptul la un tratament conform cu simţul demnităţii şi al valorii personale, care să
întărească respectul său pentru drepturile omului şi libertăţile fundamentale ale altora şi care să ţină seama
de vârsta sa, precum şi de necesitatea de a facilita reintegrarea sa în societate şi asumarea de către acesta a
unui rol constructiv în societate.
137
Legea Republicii Moldova privind drepturile copilului
Nr.338-XIII din 15.12.1994
(rezumat neoficial)
MODIFICAT
LP143-XVI din 02.06.06, MO98-101/30.06.06 art.455
LP1001-XV din 19.04.02, MO71/06.06.02 art. 571
Parlamentul adoptă prezenta lege.
Ocrotirea de către stat şi societate a copilului, familiei şi maternităţii constituite în Republica
Moldova o preocupare politică, socială şi economică de prim ordin.
Prezenta lege stabileşte statutul juridic al copilului ca subiect
independent, prevede asigurarea sănătăţii fizice şi spirituale a copilului, formarea conştiinţei lui
civice pe baza valorilor naţionale şi general-umane, acordarea unei griji deosebite şi protecţii sociale
copiilor lipsiţi temporar sau permanent de anturajul familiei sau care se află în alte condiţii nefavorabile
sau extreme.
Capitolul I
PRINCIPII GENERALE
Articolul 1. Baza juridică
(1) Drepturile şi obligaţiunile copilului sînt reglementate de prezenta lege şi de alte acte legislative.
(2) În conformitate cu prezenta lege, o persoană este considerată copil din momentul naşterii pînă la
vîrsta de 18 ani.
Articolul 2. Organele de ocrotire a drepturilor şi intereselor copilului
(1) Statul garantează fiecărui copil dreptul la un nivel de viaţă adecvat dezvoltării sale fizice,
intelectuale, spirituale şi sociale. Statul întreprinde acţiuni în vederea acordării de ajutor părinţilor,
precum şi altor persoane responsabile de educaţia şi dezvoltarea copiilor.
(2) Protecţia drepturilor copilului este asigurată de organele competente respective şi de organele
de drept.
[Art.2 al.(2) modificat prin L1001/19.04.2002, MO71/06.06.2002 art. 571]
Articolul 3. Egalitatea în drepturi a copiilor

Toţi copiii sînt egali în drepturi fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, sex, limbă,
religie, convingeri, avere sau origine socială.
Capitolul II
DREPTURILE FUNDAMENTALE ALE COPILULUI
Articolul 4. Dreptul la viaţă
Articolul 5. Dreptul copilului la un nume şi la o cetăţenie
Articolul 6. Dreptul la inviolabilitatea persoanei, la protecţie împotriva violenţei fizice şi
psihice
Articolul 7. Dreptul la apărarea demnităţii şi onoarei
Articolul 8. Dreptul la libertatea gîndirii şi conştiinţei
Articolul 9. Dreptul la dezvoltarea capacităţilor intelectuale
Articolul 10. Dreptul la învăţătură
Articolul 11. Dreptul la muncă
Articolul 12. Dreptul la odihnă
Articolul 13. Dreptul la asociere în organizaţii obşteşti
Articolul 14. Obligaţiunile copilului
Copilul este obligat să conştientizeze şi să respecte ordinea publică şi normele de convieţuire, să
preţuiească atît tradiţiile şi valorile culturale naţionale, cît şi cele general-umane, să acumuleze
cunoştinţe şi să se pregătească pentru o activitate utilă, să manifeste o atitudine grijulie faţă de părinţi,
mediul ambiant, proprietatea publică şi privată.
Capitolul III FAMILIA ŞI COPILUL

Articolul 15. Obligaţiunea părinţilor de a naşte un copil sănătos
Articolul 16. Dreptul la abitaţie în familie
Articolul 17. Drepturile copilului care locuieşte separat de părinţi
138
Copilul separat de un părinte sau de ambii părinţi, care locuieşte în Republica Moldova sau în orice
altă ţară, are dreptul să întreţină relaţii personale şi contacte directe regulate cu cei doi părinţi ai săi,
dacă aceasta nu contravine intereselor lui.
Articolul 18. Răspunderea familiei pentru copil
(1) Ambii părinţi, în egală măsură, sau persoanele subrogatorii legale
poartă răspunderea principală pentru dezvoltarea fizică, intelectuală, spirituală şi socială a copilului,
ţinînd cont în primul rînd de interesele acestuia.
(2) Părinţii sau persoanele subrogatorii legale poartă răspundere juridică pentru lipsa de
supraveghere permanentă a copiilor de vîrstă fragedă şi preşcolară.
(3) Dacă ambii părinţi sau unul din ei, precum şi persoanele subrogatorii legale, nu-şi îndeplinesc
obligaţiunile faţă de copil sau abuzează de drepturile lor paterne, copilul are dreptul de a sesiza
organele de tutelă şi curatelă, precum şi de drept, pentru a-şi apăra drepturile şi interesele.
(4) În cazul în care copilul este întreţinut în instituţie de stat pentru copii, cauza fiind abandonarea
sau îmbolnăvirea acestuia ca urmare a nerespectării recomandărilor medicilor, ambii părinţi vor
compensa cheltuielile pentru întreţinerea lui în conformitate cu legislaţia.
Articolul 19. Dreptul la spaţiu locativ
Articolul 20. Dreptul la proprietate
Articolul 21. Ocrotirea familiei de către stat
Capitolul IV
COPILUL ÎN CONDIŢII NEFAVORABILE ŞI EXTREME
Articolul 22. Ocrotirea copiilor orfani şi a copiilor rămaşi fără îngrijire părintească
(1) Copiii, care temporar sau permanent sînt lipsiţi de mediul familiei sau care, în propriul lor
interes, nu pot fi lăsat în acest mediu, se bucură de protecţie şi ajutor special din partea statului, conform
legislaţiei.
(2) Copiii orfani şi copiii rămaşi fără îngrijure părintească sînt înfiaţi sau plasaţi în altă familie sau
în instituţie de stat pentru copii.
Articolul 23. Întreţinerea copiilor în instituţii de stat pentru copii
(1) În cazul în care nu este posibil plasamentul copilului rămas fără familie într-o altă familie, el
este instituţionalizat în casa de copii sau în altă instituţie similară, aflîndu-se la întreţinere deplină
de către stat. Instituţionalizarea se înfăptuieşte în conformitate cu legislaţia.
(2) Copiilor instituţionalizaţi li se creează toate condiţiile pentru dezvoltarea fizică, intelectuală şi
spirituală, pentru păstrarea limbii materne, culturii, tradiţiilor şi obiceiurilor naţionale, cultivîndu-le,
totodată, deprinderi pentru o viaţă independentă.
Articolul 24. Drepturile copiilor invalizi şi copiilor cu handicap fizic sau mental
(1) Statul garantează copiilor invalizi şi copiilor cu handicap fizic sau mental asistenţă medicală
gratuită, ajutor psihologic special instruire generală şi profesională, plasare în cîmpul muncii potrivit
capacităţilor, resocializare pentru a se putea bucura de o viaţă decentă în condiţii care să le faciliteze
participarea activă la viaţa socială.
(2) Statul asigură copiii invalizi cu pensii de invaliditate.
Articolul 25. Drepturile copiilor aflaţi în situaţii excepţionale
(1) Copiilor aflaţi în situaţii excepţionale (accidente, calamităţi naturale, epidemii, război etc.)
statul le acordă ajutor urgent şi gratuit, întreprinde măsuri de neamînat pentru evacuarea lor
din zona de pericol şi reunirea cu familia.
Articolul 26. Interzicerea antrenării copiilor în acţiuni militare

Se interzice antrenarea copiilor în acţiuni militare, precum şi propagarea războiului şi violenţei în
rîndurile copiilor.
Articolul 27. Dreptul copilului la statut de refugiat
Articolul 28. Ocrotirea drepturilor copilului în cazul tragerii la răspundere a acestuia
(1) Statul apără dreptul copilului la libertatea personală.
(2) Reţinerea sau arestarea copilului sînt aplicate doar ca măsuri excepţionale şi numai în cazurile
prevăzute de legislaţie. În cazul reţinerii sau arestării copilului, părinţii sau persoanele subrogatorii legale
ale acestuia sînt informaţi de îndată.
(3) Copiii reţinuţi sau arestaţi sînt ţinuţi sub arest separat de adulţi şi de copiii condamnaţi.
139
(4) Nici pedeapsa capitală, nici închisoarea pe viaţă nu pot fi aplicate pentru infracţiunile comise de
persoana sub vîrsta de 18 ani.
Articolul 29. Ocrotirea drepturilor copilului în instituţiile educative speciale
(1) Repartizarea copilului în instituţii educative speciale se face numai conform hotărîrii judecătoreşti
la propunerea organelor de resort respective de pe lîngă autorităţile administraţiei publice locale.
(2) Copilul care se află într-o instituţie educativă specială are dreptul la tratament uman, ocrotire a
sănătăţii, instruire generală sau profesională, întrevedere cu părinţii, rudele şi alte persoane
interesate, la concediu, corespondenţă.
(3) O condiţie obligatorie a deţinerii copiilor în instituţii educative speciale este reeducarea în
vederea revenirii lor la un mod normal de viaţă.
Articolul 30. Ocrotirea copilului de răpire, vînzare şi trafic
Statul ia toate măsurile necesare pentru a preveni răpirea, vînzarea şi traficul de copii în orice scop şi
în orice formă.
Capitolul V
COLABORAREA INTERNAŢIONALĂ
Articolul 31. Colaborarea internaţională
Capitolul VI
RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA LEGII ŞI CONTROLUL
ASUPRA APLICĂRII EI
Articolul 32. Răspunderea pentru încălcarea legii
Persoanele fizice şi juridice care s-au făcut vinovate de încălcarea prezentei legi sînt trase la
răspundere în modul stabilit de legislaţie.
Articolul 33. Controlul asupra aplicării legii
Controlul asupra aplicării prezentei legi se exercită de către organele de stat împuternicite în acest
scop prin legislaţie.
Constituţia Republicii Moldova

Adoptata la 29 iulie 1994
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.1 din 18.08.1994
Titlul II
DREPTURILE, LIBERTĂŢILE ŞI ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE
CAPITOLUL I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 15 Universalitatea
Cetăţenii Republicii Moldova beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie
şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.
Articolul 16 Egalitatea
(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.
(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de
rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de
origine socială.
Articolul 17 Cetăţenia Republicii Moldova

(1) Cetăţenia Republicii Moldova se dobîndeşte, se păstrează ori se pierde în condiţiile prevăzute de legea
organică.
(2) Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetăţenia sa şi nici de dreptul de a-şi schimba cetăţenia.
Articolul 18 Protecţia cetăţenilor Republicii Moldova
140
(1) Cetăţenii Republicii Moldova beneficiază de protecţia statului atît în ţară, cît şi în străinătate.
(2) Cetăţenii Republicii Moldova nu pot fi extrădaţi sau expulzaţi din ţară.
Articolul 19 Statutul juridic al cetăţenilor străini şi al apatrizilor

(1) Cetăţenii străini şi apatrizii au aceleaşi drepturi şi îndatoriri ca şi cetăţenii Republicii Moldova,
cu excepţiile stabilite de lege.
Articolul 20 Accesul liber la justiţie

(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente
împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.
Articolul 21 Prezumţia nevinovăţiei

Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată pînă cînd vinovăţia sa va fi dovedită în
mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile
necesare apărării sale.
Articolul 22 Neretroactivitatea legii

Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un
act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decît cea care era aplicabilă în
momentul comiterii actului delictuos.
Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.
(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul
publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.
Capitolul II
DREPTURILE ŞI LIBERTĂŢILE FUNDAMENTALE
Articolul 24 Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică

(1) Statul garantează fiecărui om dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică.
(2) Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori degradante.
(3) Pedeapsa cu moartea este abolită. Nimeni nu poate fi condamnat la o asemenea pedeapsă şi nici
executat decît numai pentru acte săvîrşite în timp de război sau de pericol iminent de război şi numai în
condiţiile legii.
Articolul 25 Libertatea individuală şi siguranţa persoanei

(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sînt inviolabile.
(2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu
procedura prevăzute de lege.
(3) Reţinerea nu poate depăşi 72 de ore.
(4) Arestarea se face în temeiul unui mandat, emis de judecător, pentru o durată de cel mult 30 de zile.
(5) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă motivele reţinerii sau ale arestării, iar
învinuirea - în cel mai scurt termen; motivele reţinerii şi învinuirea se aduc la cunoştinţă numai în
prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu.
(6) Eliberarea celui reţinut sau arestat este obligatorie dacă motivele reţinerii sau arestării au dispărut.
Articolul 26 Dreptul la apărare

(1) Dreptul la apărare este garantat.
(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi
libertăţilor sale.
Articolul 27 Dreptul la libera circulaţie

(1) Dreptul la libera circulaţie în ţară este garantat.
(2) Oricărui cetăţean al Republicii Moldova îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa
în orice localitate din ţară, de a ieşi, de a emigra şi de a reveni în ţară.
141
Articolul 28 Viaţa intimă, familială şi privată

Statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, familială şi privată.
Articolul 29 Inviolabilitatea domiciliului

(1) Domiciliul şi reşedinţa sînt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămîne în domiciliul sau în
reşedinţa unei persoane fără consimţămîntul acesteia.
(3) Percheziţiile şi cercetările la faţa locului pot fi ordonate şi efectuate numai în condiţiile legii.
(4) Percheziţiile în timpul nopţii sînt interzise, în afară de cazul unui delict flagrant.
Articolul 30 Secretul corespondenţei

(1) Statul asigură secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice
şi al celorlalte mijloace legale de comunicare.
Articolul 31 Libertatea conştiinţei
(1) Libertatea conştiinţei este garantată. Ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect
reciproc.
(2) Cultele religioase sînt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii.
(3) În relaţiile dintre cultele religioase sînt interzise orice manifestări de învrăjbire.
(4) Cultele religioase sînt autonome, separate de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin
înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în aziluri şi în orfelinate.
Articolul 32 Libertatea opiniei şi a exprimării

(1) Oricărui cetăţean îi este garantată libertatea gîndirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în
public prin cuvînt, imagine sau prin alt mijloc posibil.
(2) Libertatea exprimării nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune
proprie.
(3) Sînt interzise şi pedepsite prin lege contestarea şi defăimarea statului şi a poporului, îndemnul la
război de agresiune, la ură naţională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism
teritorial,la violenţă publică, precum şi alte manifestări ce atentează la regimul constituţional.
Articolul 33 Libertatea creaţiei

(1) Libertatea creaţiei artistice şi ştiinţifice este garantată. Creaţia nu este supusă cenzurii.
(2) Dreptul cetăţenilor la proprietatea intelectuală, interesele lor materiale şi morale ce apar în legătură cu
diverse genuri de creaţie intelectuală sînt apărate de lege.
Articolul 34 Dreptul la informaţie

(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi ingrădit.
(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a
cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.
(3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a cetăţenilor sau siguranţa
naţională.
(4) Mijloacele de informare publică, de stat sau private, sunt obligate să asigure informarea corectă a
opiniei publice.
(5) Mijloacele de informare publică nu sînt supuse cenzurii.
Articolul 35 Dreptul la învăţătură

(1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţămîntul general obligatoriu, prin învăţămîntul liceal şi
prin cel profesional, prin învăţămîntul superior, precum şi prin alte forme de instruire şi de
perfecţionare.
(2) Statul asigură, în condiţiile legii, dreptul de a alege limba de educare şi instruire a persoanelor.
(3) Studierea limbii de stat se asigură în instituţiile de învăţămînt de toate gradele.
(4) Învăţămîntul de stat este gratuit.
(5) Instituţiile de învăţămînt, inclusiv cele nestatale, se înfiinţează şi îşi desfăşoară activitatea în
condiţiile legii.
(6) Instituţiile de învăţămînt superior beneficiază de dreptul la autonomie.
(7) Învăţămîntul liceal, profesional şi cel superior de stat este egal accesibil tuturor, pe bază de merit.
142
(8) Statul asigură, în condiţiile legii, libertatea învăţămîntului religios. Învăţămîntul de stat este laic.
(9) Dreptul prioritar de a alege sfera de instruire a copiilor revine părinţilor.
Articolul 36 Dreptul la ocrotirea sănătăţii

(1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.
(2) Minimul asigurării medicale oferit de stat este gratuit.
(3) Structura sistemului naţional de ocrotire a sănătăţii şi mijloacele de protecţie a sănătăţii fizice şi
mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii organice.
Articolul 37 Dreptul la un mediu înconjurător sănătos

(1) Fiecare om are dreptul la un mediu înconjurător neprimejdios din punct de vedere ecologic pentru
viaţă şi sănătate, precum şi la produse alimentare şi obiecte de uz casnic inofensive.
(2) Statul garantează fiecărui om dreptul la accesul liber şi la răspîndirea informaţiilor veridice
privitoare la starea mediului natural, la condiţiile de viaţă şi de muncă, la calitatea produselor alimentare
şi a obiectelor de uz casnic.
(4) Persoanele fizice şi juridice răspund pentru daunele pricinuite
sănătăţii şi avutului unei persoane, ca urmare a unor contravenţii
ecologice.
Articolul 38 Dreptul de vot şi dreptul de a fi ales

(1) Voinţa poporului constituie baza puterii de stat. Această voinţă se exprimă prin alegeri libere, are au
loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.
(2) Cetăţenii Republicii Moldova au drept de vot de la vîrsta de 18 ani, împliniţi pînă în ziua alegerilor
inclusiv, excepţie făcînd cei puşi sub interdicţie în modul stabilit de lege.
(3) Dreptul de a fi aleşi le este garantat cetăţenilor Republicii Moldova cu drept de vot, în condiţiile
legii.
Articolul 39 Dreptul la administrare

(1) Cetăţenii Republicii Moldova au dreptul de a participa la administrarea treburilor publice
nemijlocit, precum şi prin reprezentanţii lor.
Articolul 40 Libertatea întrunirilor

Mitingurile, demonstraţiile, manifestările, procesiunile sau orice alte întruniri sînt libere şi se pot
organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme.
Articolul 41 Libertatea partidelor şi a altor organizaţii social-politice

(1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide şi în alte organizaţii social-politice. Ele contribuie la definirea
şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor şi, în condiţiile legii, participă la alegeri.
Articolul 42 Dreptul de a întemeia şi de a se afilia la sindicate
Articolul 43 Dreptul la muncă şi la protecţia muncii
Articolul 44 Interzicerea muncii forţate
Articolul 45 Dreptul la grevă
Articolul 46 Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sînt garantate.
Articolul 47 Dreptul la asistenţă şi protecţie socială
(1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure
sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzînd hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea
medicală, precum şi serviciile sociale necesare.
Articolul 48 Familia
(1) Familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din
partea societăţii şi a statului.
143
(4) Copiii sînt obligaţi să aibă grijă de părinţi şi să le acorde ajutor.
Articolul 49 Protecţia familiei şi a copiilor orfani

(1) Statul facilitează, prin măsuri economice şi prin alte măsuri, formarea familiei şi îndeplinirea
obligaţiilor ce îi revin.
(2) Statul ocroteşte maternitatea, copiii şi tinerii, stimulînd dezvoltarea instituţiilor necesare.
Articolul 50 Ocrotirea mamei, copiilor şi a tinerilor

(1) Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire specială. Toţi copiii, inclusiv cei născuţi în afara
căsătoriei, se bucură de aceeaşi ocrotire socială.
(2) Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de asistenţă în realizarea drepturilor lor.
Articolul 51
Protecţia persoanelor handicapate
(1) Persoanele handicapate beneficiază de o protecţie specială din partea întregii societăţi. Statul asigură
pentru ele condiţii normale de tratament, de readaptare, de învăţămînt, de instruire şi de integrare
socială.
Articolul 52 Dreptul de petiţionare
(1) Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele
semnatarilor.
Articolul 53 Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică
Articolul 54 Restrîngerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile
fundamentale ale omului şi cetăţeanului.
Capitolul III
ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE
Articolul 55 Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor

Orice persoană îşi exercită drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să
încalce drepturile şi libertăţile altora.
Articolul 56 Devotamentul faţă de ţară

(1) Devotamentul faţă de ţară este sacru.
Articolul 57 Apărarea Patriei

(1) Apărarea Patriei este un drept şi o datorie sfîntă a fiecărui cetăţean.
Articolul 58 Contribuţii financiare

(1) Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe,
la cheltuielile publice.
Articolul 59 Protecţia mediului înconjurător şi ocrotirea monumentelor

Protecţia mediului înconjurător, conservarea şi ocrotirea monumentelor istorice şi culturale
constituie o obligaţie a fiecărui cetăţean.
144
CARTA SOCIALĂ EUROPEANĂ
(rezumat neoficial)
Un tratat al Consiliului Europei care garantează drepturile omului Carta socială europeană (denumită în
continuare « Carta ») enunţă drepturile şi libertăţile omului şi stabileşte un mecanism de supraveghere care
garantează respectarea acestora de Statele părţi. Carta socială europeană revizuită în 1996 şi intrată în
vigoare în 1998, se va substitui treptat tratatului iniţial din 1961.
Drepturile garantate de Cartă
Drepturile garantate de Cartă vizează toate fiinţele umane în viaţa lor cotidiană:
Locuinţă
– acces la o locuinţă adecvată, la un preţ accesibil;
– reducerea numărului de persoane fără domiciliu fix; politică locativă în favoarea tuturor categoriilor de
persoane defavorizate;
– proceduri menite să limiteze riscurile de expulzare;
– acces egal pentru rezidenţii străini la locuinţele sociale şi indemnizaţiile locative;
– construirea locuinţelor şi oferirea indemnizaţiilor locative în corespundere cu necesităţile familiei.
Sănătate
– servicii de îngrijire medicală accesibile şi eficiente pentru întreaga populaţie;
– politică de prevenire a maladiilor, inclusiv prin asigurarea unui mediu ambiant sănătos;
– eliminarea riscurilor în mediu profesional pentru a asigura legislativ şi în practică sănătatea şi securitatea
la locul de muncă;
– protecţia maternităţii.
Educaţie
– învăţământ primar şi secundar gratuit;
– servicii de orientare profesională eficiente şi pe gratis;
– acces la instruire iniţială (învăţământ general şi profesional secundar), la studii superioare universitare şi
non-universitare, inclusiv la instruire profesională continuă;
– măsuri speciale în favoarea rezidenţilor străini;
– integrarea şcolară a copiilor cu handicap;
– acces la educaţie şi instruire profesională a persoanelor cu handicap.
Angajare
– interzicerea muncii forţate;
– interzicerea plasării în câmpul muncii a copiilor;
– condiţii speciale pentru tinerii de o vârstă între 15 şi 18 ani;
– dreptul de a-şi câştiga existenţa printr-o muncă liber întreprinsă;
– politică economică şi socială menită să asigure angajarea cu normă deplină;
– condiţii de muncă echitabile în ceea ce priveşte remunerarea şi orele de muncă;
– protecţie contra hărţuirii sexuale şi morale;
– libertatea de a constitui sindicate şi organizaţii patronale create pentru a proteja interese economice şi
sociale; libertatea individuală de a adera sau nu la acestea;
– promovarea consultărilor paritare, negocierilor colective, a concilierii şi arbitrajului voluntar;
– protecţie în caz de concediere;
– dreptul la grevă;
– acces la angajarea în câmpul muncii pentru persoanele cu handicap.
Protecţie juridică şi socială
– statut juridic pentru copil;
– tratament pentru tinerii delicvenţi;
– protecţie contra violenţei şi maltratării;
– interzicerea tuturor formelor de exploatare (sexuală sau de alt gen);
– protecţie juridică a familiei (egalitatea soţilor în cuplu şi în relaţie cu copiii, protejarea copiilor în cazul
145
destrămării familiei);
– dreptul la securitatea, asistenţa şi serviciile sociale;
– dreptul la protecţie contra sărăciei şi excluderii sociale;
– dreptul la îngrijirea copilului;
– măsuri particulare în favoarea persoanelor în vârstă.
Circulaţia persoanelor
– dreptul la reîntregirea familiei;
– dreptul cetăţeanului de a ieşi din ţara sa;
– garantarea respectării procedurilor în caz de expulzare;
– simplificarea formalităţilor de imigrare.
Nediscriminarea
– dreptul femeilor şi a bărbaţilor la tratament şi şanse egale în materie de angajare în câmpul muncii;
– garantarea pentru toţi cetăţenii şi străinii cu dreptul de reşedinţă şi/sau cu dreptul la muncă, că toate
drepturile stipulate în Cartă se aplică fără discriminare în funcţie de rasă, sex, vârstă, culoare, limbă,
religie, opinie, origine naţională sau socială, starea de sănătate, apartenenţa sau neapartenenţa la o
minoritate naţională;
– interzicerea discriminării fondate pe responsabilităţile familiale;
– dreptul persoanelor cu handicap la integrare socială şi participare la viaţa comunităţii.
Declaraţia Principiilor Toleranţei

Statele Membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unile pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură reunite de la 25
octombrie la 16 noiembrie 1995 la Paris cu ocazia celei de a 28-a sesiuni a Conferinţei Generale,
Preambul
Luînd în consideraţie că în Carta Naţiunilor Unite se declara: «Noi, popoarele Naţiunilor Unite,
determinate de a proteja generaţiile viitoare de flagelul războiului, ...de a reafirma încrederea în
drepturile fundamentale ale omulni, în demnitatea şi valoarea persoanei umane,... şi în aceste scopuri,
de apractica toleranţa, şi de a convieţui m pace unii cu alţii în spiritul bunei vecinătăţi»,
Reamintind că în Preambulul Actului constitutiv al UNESCO, aprobat la 16 noiembrie 1945, se
afirmă că pacea «urmează a fi stabilita în baza solidarităţii intelectuale şi morale a umamtăţib),
Reamintind de asemenea că Declaraţia Universala a Drepturilor Omului proclamă că "Orice
persoană are dreptul la libertatea gândirii, conştiinţei şi religiei" (art. 18), «opiniei şi expresiei» (art.19)
şi ca instruirea «trebuie să favorizeze înţelegerea, toleranţa şi prietenia între toate naţiunile şi toate
grupurile rasiale sau religioase» (art. 26),
Luînd notă de instrumentele internaţionale respective, şi anume de:
- Pactul International cu privire la Drepturile Civile şi Politice, Pactul Internaţional cu privire la
Drepturile Economice, Sociale şi Culturale, Convenţia Internaţională cu privire la Eliminarea Tuturor
Formelor de Discriminare Rasială,
- Convenţia pentru Prevenirea şi Pedepsirea Crimei de Genocid, Convenţia privind Drepturile
Copilului,
- Convenţia din 1951 privind Statutul refugiaţilor şi protocolul acesteia din 1967 şi instrumentele
regionale, Convenţia asupra Eliminării Tuturor Formelor de Discriminare a Femeei, Convenţia contra
Torturii şi Altor Pedepse ori Tratări cu Cruzime, Inumane sau Degradante, Declaraţia asupra Eliminării
Tuturor Formelor de Intoleranţă şi de Discriminare Fondate pe religie sau Convingere,
Declaraţia asupra Drepturilor Persoanelor Apartinînd Minorităţilor Naţionale sau Etnice,
Religioase şi Lingvistice, Declaraţia asupra Măsurilor vizînd Eliminarea Terorismiilui Internaţional,
Declaraţia şi Programul de acţiune de la Viena adoptate de către Conferinţa mondială asupra
Drepturilor Omului, Declaraţia de la Copenhaga şi Programul de Acţiune adoptat de către Summit-ul
Mondial pentru Dezvoltare Socială, Declaraţia UNESCO asupra rasei şi prejudiciilor rasiale, Convenţia
şi Recomandaţia UNESCO privind Lupta contra Discriminării în Domeniul învăţămîntului.
Avînd în vedere obiectivele celei de a treia Decade a Luptei contra Rasismului şi Discriminării
Rasiale, ale Decadei Mondiale pentru Educaţie în Domeniul Drepturilor Omului şi ale Decadei
Internaţionale a Populaţiilor Autohtone, Luînd în considerafie recomandările conferinţelor regionale
organizate în cadrul Anului Naţiunilor Unite pentru Toleranţă conform Rezoluţiei 27 C/5.14 a
Conferinţei Generale a UNESCO, cît şi concluziile şi recomandă-rile altor conferinţe şi întruniri
organizate de către Statele membre în cadrul programului AnulNaţiunilor Unite pentru Toleranţă,
Alarmate de creşterea actuală a intoleranţei, violenţei, terorismului, xenofobiei, naţionalismului
agresiv, rasismului, antisemitismului, excluderii, marginalizârii şi discriminârii în privinţa
146
minorităţilor naţionale, etnice, religioase şi lingvistice, refugiaţilor, lucrătorilor migranţi, imigranţilor
şi gmpurilor vulnerabile ale societăţilor, cît şi de sporirea actelor de violenţă şi intimidare comise
contra persoanelor care-şi exersează propria libertate de opinie şi expresie; de orice comportament
care ameninţa consolidarea pâcii şi democraţiei la nivel atît naţional cît şi internaţional şi care crează
atît de multe obstacole reale în calea dezvoltării,
Subliniind responsabilităţile Statelor membre de a dezvolta şi încuraja respectarea drepturilor
omului şi libertăţilor fundamentale pentru toţi, fâră deosebire fondată pe rasă, sexe, limba, origine
naţională, religie sau existenţa unor forme de handicap, şi de a combate intoleranţa,
Adoptă şi proclamă solemn prezenta Declaraţie a Principiilor Toleranţei
Hotârîte să ia toate măsurile pozitive necesare întru promovarea toleranţei m societăţile noastre, din
motivul ca toleranţa nu e doar un principiu care ne este drag, dar de asemenea, şi o condiţie necesară
păcii şi progresului economic şi social al tuturor popoarelor,
Noi declarăm următoarele:

Articolul 1. Semnificaţia toleranţei
1.1. Toleranţa este respectul, acceptarea şi aprecierea bogăţiei şi diversităţii culturilor lumii noastre,
felurilor noastre de expresie şi manierelor de exprimare a calităţii noastre de fiinţe umane. Ea este
încurajată prin cunoaşterea, deschiderea spiritului, comunicaţie şi libertatea gîndirii, conştiinţei şi
credinţei. Toleranţa este armonia în diferenţe. Ea nu e doar o obligaţiune de ordin etic; ea e, de
asemenea, şi o necesitate politică şi juridica. Toleranţa e o virtute care face ca pacea sa fie posibilă şi
care contribuie la înlocuirea culturii războiului cu o cultură a păcii.
1.2. Toleranţa nu e nici concesie, nici condescendenţă ori indulgenţă. Toleranţa este, mai ales, o
atitudine activă generată de recunoaşterea drepturilor universale ale persoanei umane şi
libertăţilor fundamentale ale altora./ în nici într-un caz, toleranţa nu poate fî invocată pentru a
justifica violarea acestor valori fundamentale.) Toleranţa trebuie să fie practicată de către
indivizi, grupuri şi State.
1.3. Toleranţa e responsabilatea care susţine drepturile omului, pluralismul (inclusiv, pluralismul
cultural), democraţia şi Statul de drept. Ea implică respingerea dogmatismului şi absolutismului
şi confirmă normele enunţate în instrumentele internaţionale cu privire la drepturile omului.
1.4. In conformitate cu respectarea drepturilor omului, a practica toleranţa nu înseamnă nici a tolera
nedreptatea socială, nici a renunţa la propriile convingeri, nici a face concesii în această
privinţă. Ea semnifică acceptarea faptului că fiinţele umane, care se caracterizează natural prin
diversitatea aspectului lor fizic, prin situaţia lor, felul de exprimare, comportamente şi prin
valorile lor, au dreptul de a trai m pace şi de a fi cele care sunt. Ea semnifică, de asemenea, că
nimeni nu trebuie să-şi impună propriile opinii altuia.
Articolul 2. Rolul Statului

2.1. Toleranţa la nivel de Stat implica insistent dreptatea şi imparţialitatea în materie de legislaţie, de
aplicare a legii şi de exersare a puterii judiciare şi administrative. Ea cere, de asemenea, ca
fiecare sa poată beneficia de şanse economice şi sociale fârâ nici o discriminare. Excluderea şi
marginalizarea pot duce la frustraţie, ostilitate şi fanatism.
2.2. în scopul instaurării unei societăţi mai tolerante, Statele trebuie sa ratifice convenţiile
internaţionale privind drepturile omului şi, în caz de necesitate, să elaboreze o legislaţie nouă care
ar garanta tratare şi şanse egale vis-a-vis de diferite gmpuri şi indivizi din care se constituie
societatea.
2.3. Este esenţial, pentru armonia internaţională, ca indivizii, comunităţile şi naţiunile să accepte şi
să respecte caracteml multicultural al familiei umane. Fără toleranţă, n-am avea pace, iar f ară
pace, n-am fi în stare să avem nici dezvoltare, nici democraţie.
2.4. Intoleranţa poate lua forma unei marginalizări a grupurilor vulnerabile şi a excluderii lor din
orice fel de participare la viaţa sociala şi politică, cît şi cea a violenţei şi discriminării în privinţa
lor, după cum se afirmă în Declaraţia asupra Rasei şi Prejudiciilor Rasiale, "Toţi indivizii şi toate
grupurile au dreptul de a fi diferite"(art. 1.2).
Articolul 3. Dimensiuni sociale
3.1. In lumea modernă, toleranţa e mai necesară ca oricînd. Noi trăim într-o vreme marcata de
mondializarea economiei şi accelerarea mobilităţii, comunicaţiei, integrării şi interdependenţei,
migratiilor şi deplasărilor de mare amploare ale populaţiilor, urbanizării şi mutaţiilor în sfera
formelor de organizare sociala. Din moment ce nu este nici într-o parte a lumii o situaţie care sa
147
nu sa se caracterizeze prin diversitate, creşterea intoleranţei şi confruntărilor constituie o
ameninţare potenţială pentru orice regiune, şi nu e vorba aici de o ameninţare ce s-ar limita la o
anumita ţară, ci de o ameninţare universala.
3.2. Toleranţa e necesara atît între indivizi cît şi în cadrul familiei şi comunităţii. Promovarea
toleranţei şi modelarea atitxidinilor faţă de difeite opinii, în sensul unei deschideri reciproce şi al
solidarităţii urmează să aibâ loc în şcoli şi universităţi şi prin intermediul educaţiei non-
formale,acasă şi la locul de muncă. Mijloacele de informare m masa sunt pe măsură sa joace un
rol constructiv, m acest sens, favorizînd dialogul şi dezbaterile libere şi deschise, propagînd
valorile toleranţei şi evidenţiind pericolul indiferentei faţă de expansiunea ideologiilor şi
grupurilor intolerante.
3.3. După cum se afirmă în Declaraţia UNESCO asupra Rasei şi Prejudiciilor Rasiale, urmează a fi
întreprinse masuri în vederea asigurării egalităţii în demnitate şi drepturi pentru grupuri şi
indivizi, pretutindeni oriunde este necesar, în acest sens, o atenţie deosebită va fi acordată
gmpurilor vulnerabile dezavantajate din punct de vedere economic sau social astfel ca să le fie
asigurate protecţia legii şi măsurile sociale, mai ales, în materie de locuinţa, muncă şi sănătate,
cît şi în sensul respectării autenticităţii culturilor şi valorilor lor şi facilitării, în special prin
educaţie, a promovării şi integrării lor profesionale şi sociale.
3.4. Trebuie să fie efectuate studii ştiinţifice speciale şi să fie instituite reţele anume care ar fi în stare
să coordoneze reacţiile comunităţii internaţionale la această sfidare planetară, inclusiv prin
intermediul unor analize conform metodelor ştiinţelor sociale, ale cauzelor profimde ale acestor
fenomene şi ale măsurilor eficiente care urmează a fi luate pentru a le face faţă, cît şi prin
cercetare şi supraveghere, în sprijinul deciziilor Statelor membre în materie de politică generală
şi de implementare a regulilor normative ale acestora.
Articolul 4. Educaţia
4.1. Educaţia este mijlocul cel mai eficient pentru a preveni intoleranţa. Prima etapă, în sensul
educaţiei pentru toleranţă, e de a o învăţa pe fiecare persoană din societate care-i sunt drepturile şi
libertăţile pentru ca ele să fie respectate şi de a promova voinţa de a proteja drepturile şi
libertăţile altora.
4.2. Educaţia în sensul de a fi tolerant trebuie să fie considerata un imperativ prioritar; iată de ce trebuie
sa fie promovate metodele sistematice şi raţionale de predare a toleranţei care să se adreseze la
sursele culturale, sociale, economice, politice şi religioase ale intoleranţei, surse care tocmai
constituie cauzele fundamentale ale violenţei şi excluderii. Politicile şi programele tolerantei atît
între indivizi cît şi înre grupurile etnice, sociale, culturale, religioase şi lingvistice şi naţiuni.
4.3. Educaţia în domeniul toleranţei unnează a viza contracararea influenţelor care ar duce la frică şi
excluderea allora şi trebuie sâ-i ajute pe tineri să-şi dezvolte capacităţile de a-şi formula o părere
proprie, de a avea o reflexie critică şi de ajudeca în termeni etici.
4.4. Noi ne luam angajamentul de a susţine şi de a pune în funcţiune programele de cercetare în
domeniul ştiinţelor sociale şi educaţiei pentru toleranţă, drepturile omului şi non-violenţei. Ceea
ce înseamnă de a acorda o atenţie deosebită îmbunătăţirii instruirii învăţătorilor, programelor de
studii, conţinutului manualelor şi cursurilor şi a altor materiale pedagogice, inclusiv noilor
tehnologii educaţionale, în vederea instruirii unor cetăţeni activi şi responsabili, deschişi spre alte
culturi, capabili să aprecieze valoarea libertăţii, respectarea demnităţii umane şi diferenţelor dintre
ele şi care să fie în stare să prevină conflictele sau să le rezolve prin mijloace non-violente.
Articolul 5. Angajamente de acţiune
Noi ne luâni angajamentul de a promova toleranţa şi non-violenţa prin intermediul programelor şi

instituţiilor din domeniul educaţiei, ştiinţei, culturii şi comunicaţiilor.
Articolul 6. Ziua internaţională a toleranţei
în scopul mobilizării opiniei publice, evidenţierii pericolelor intoleranţei şi reafirmării angajamentului şi
hotărîrii noastre de a acţiona în favoarea promovării toleranţei şi educaţiei pentru toleranţă, proclamăm
solemn ziua de 16 noiembrie Zi lentemationalâ a Tolerantei.
16 noiembrie 1995.
148
Bibliografie
1. Avocatul Parlamentar. Buletin informativ al Centrului pentru Drepturile Omului din
Moldova, Nr.1-4 2005- 2006
2. Biroul de Informare al Consiliului Europei în Republica Moldova, Dicţionar al
drepturilor omului, Chişinău 2001
3. Betty A. Reardon, Toleranţa – calea spre pace, Editura ARC 2004
4. Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare, Ghid de orientare juridică, Chişinău 2007
5. Council of Europe, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (CEDO),editat de:
Kehler Druck, Germania, Octombrie 2000
6. Drepturile omului. Compendiu de acte legislative, Chişinău 2005
7. Dreptul Meu - ziar dedicat drepturilor omului оn Republica Moldova,
Nr.1-5 2007
8. Educaţie pentru dezvoltare. Gidul animatorului, Chişinău 2001
9. Educaţia în spiritul toleranţei. Matereale de reper în ajutorul cadrelor didactice din
învăţămîntul preuniversitar, Chişinău 2004
10.Repere – Manual pentru activităţi educaţionale în domeniul drepturilor omului
pentru tineret, Timişoara 2004
11.Rolul şi responsabilităţile personalului didactic în protecţia şi promovarea
drepturilor copilului , Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului. –
Bucureşti, Editura Trei, 2006
12.Uzicov N., Olaru V., Cunoaşterea drepturilor refugiaţilor pentru educaţia toleranţei,
Chişinău, 2003
13.Болотина Т.В., Певцова Е.А., Миков П.В., Суслов А.Б.
14.Права человека. 10 класс: Учебник для общеобразовательных
учреждений. — Москва, Русское слово, 2006
16.Права человека. 11 класс: Учебник для общеобразовательных учреждений. —
Москва, Русское слово, 2006
Права человека. 10—11 классы: Методическое пособие для
учителя. — Москва, Русское слово, 2006
18.Международная амнистия, Первые шаги – начальный курс обучения правам
человека, Москва 2003
19.Международная амнистия, О нашей конвенции, Томск 2002
20.www. alldifferent-allequal.md
21.www.amnesty.md
22.www.coe.int
23.www.copii.ro
24.www.hr.un.md
25.www.op.4.ru
26.www.siedo.moldnet.md
27.www.wikipedia.ro
28. www.youth.md
29.www.dadalos.org
149
Cuprins
1. Cuvînt înainte......................................................................pag. 1
2. Cum a apărut această carte? ...............................................pag. 2
3. Notă explicativă pentru elevi...............................................pag. 4
4. Modulul I Ce înseamnă Drepturile Omului? ......................pag. 6
5. Modulul II Drepturile copilului ca Drepturi ale Omului ....pag. 26
6. Modulul III Diversitate şi toleranţă.....................................pag. 47
7. Modulul IV Acţionez pentru a promova
şi proteja Drepturile Omului...........................pag. 79
8. Bunele practici.....................................................................pag. 82
9. Studii de caz.........................................................................pag. 93
10.Glosar...................................................................................pag. 107
11.Acte normative în domeniul Drepturilor Omului................pag. 129
12.Bibliografie..........................................................................pag. 149
150

Manual Elevi

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Manual Elevi

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Nina Uzicov

„AM DREPTUL SĂ-MI CUNOSC DREPTURILE”

File de Manual pentru elevi

„O călătorie de o mie de kilometri

Amnesty International Moldova

Cu adînc respect şi dragoste autoarele.

Notă explicativă pentru elevi

MODULUL I. CE ÎNSEAMNĂ DREPTURILE OMULUI?

Informează-te – propune sarcini pentru studierea textului şi documentarea

Interpretează - ajută să explicaţi şi să vă verificaţi înţelegerea corectă a

Realizează - vă îndeamnă să puneţi în aplicare cunoştinţele acumulate.

Analizează - vă propune să cugetaţi profund, să analizaţi şi să comparaţi

Apreciază – în final veţi putea formula judecăţi de valoare în baza celor

Deasemeni, în manual sunt prezente două compartimente: Personalităţi şi resurse

Modulul I. Ce înseamnă Drepturile Omului ?

2. Comentează motto-ul lecţiei şi explică în ce constă menirea omului pe pămînt.

3. Încearcă să reprezinţi Lumea Drepturilor, dictată de propria imaginaţie (printr-un vers,

Motto: Omul este o trestie cugetătoare…

1. Găseşte trei idei, pe care le consideri esenţiale pentru acest text.

4. Analizează textul şi încearcă să formulezi definiţia proprie a Omului.

5. Compară motto-ul lecţiei cu cuvintele lui Sofocle şi formulează o concluzie.

“Imaginaţi-vă că descoperiţi o ţară nouă, unde nimeni nu a locuit niciodată şi unde nu

Respectul faţă Atitudine Responsabilitate

Respectarea acestor valori în viaţa cotidiană ne oferă siguranţă şi sentimentul

1. Studiază atent Preambulul, Art.1 şi Art.2 ale Declaraţiei Universale a Drepturilor

2. Încearcă să explici prin cuvintele proprii noţiunile ―demnitate umană‖ şi ―egalitate‖.

5. Analizează ce stă la baza apariţiei conceptului Drepturilor Omului după părerea

Marek Novitski, Preşedintele Consiliului Fundaţiei Helsinki

şedintele Consiliului ţiei Helsinki pentru Drepturile

„Noţiunea fundamentală a teoriei Drepturilor Omului este Demnitatea umană. Eu nu sunt

Motto: Lumea este susţinută de trei lucruri:

Dacă studiezi istoria şi alte discipline socio-umane ai observat, că comunităţile

Personalităţi - Rousseau Jean-Jacques (1712-1778)

www.educat.ro, www.coe.ro, www.democracy.ru

Motto: Drepturile Omului sunt ceea ce

În aprilie 1961 Peter Benenson, tînăr avocat la Londra, a

Tema 7: DREPTURILE OMULUI ÎN DIFERITE REGIUNI ALE LUMII

Motto: Războaiele vor continua să existe, atîta timp

www.coe.int, www.aclu.org, www.bice.md

Motto: Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi

Împreună cu familia ta, cu cei apropiaţi şi dragi locuieşti în Republica Moldova.

O realizare extrem de importantă este adoptarea Constituţiei Republicii Moldova la

1. Numeşte principalele pacte şi tratate internaţionale, cu referinţă la Drepturile

2. Comentează cuvintele fostului avocat parlamentar Constantin Lazari,

4. Conform unui studiu independent, desfăşurat în Republica Moldova în 2004, mai

Personalităţi Veceaslav Ţurcan - Unul dintre cei mai activi avocaţi în

Fondatorul organizaţiei internaţionale de apărare

a) ţi-au adus cele mai multe cunoştinţe în domeniul Drepturilor Omului;

Din variantele propuse selecteaz-o pe cea corectă:

Organizaţia Naţiunilor Unite a fost constituită în anul:

Plasînd corect cuvintele şi îmbinările de cuvinte de mai jos, formulează

Explică de ce Drepturile Omului pot fi asemănate cu:

Redactează un articol pentru ziarul şcolii cu genericul selectiv:

 Drepturile Omului - drepturile mele;

Modulul II: Drepturile copilului ca Drepturi ale Omului

Motto: Orice viaţă este un miracol.

3. Descrie ce trebuie să întreprindă guvernul Republicii Moldova pentru a asigura

4. Relatează ce poţi face tu pentru a-ţi realiza aceste drepturi.

5. Determinaţi cauzele impedimentelor ce apar în calea realizării drepturilor la viaţă şi

Personalităţi Ambasadori ale bunelor oficii UNICEF

Starul de cinema Monique van de Ven s-a aflat în ţara

Personalităţi Fotbalistul italian Francesco Totti – ambasador al

Am 12 ani şi urăsc să merg la şcoală pentru că nimeni nu mă place. Există un grup

2. Descrie ce înseamnă pentru un copil dreptul la opinie şi la participare.