Ciocanu Ion Scriitori de Ieri

ION €IO€ANU • S€RIITORI DE IERI ŞI DE AZI
1
ION
€IO€ANU
S€RIITORI
DE IERI
EI DE
AZI
©
4
€olecuie iniuiatǎ şi coordonatǎ

de Anatol Vidraşcv şi Dan Vidraşcv
€oncepuia graficǎ a colecuiei şi coperta:
Vladimir Zmeev
Totografii din arhivele editvrii,
avtorvlvi şi a
lvi Nicolae Rǎileanv
RETERINŢE ISTORI€O-LITERARE:
Alexandrv Bvrlacv,
Vasile €oroban,
Mihai Prepeliuǎ,
Valeriv Senic,
Grigore €incilei,
Grigore Grigorescv,
€onstantin Dobrovolschi,
Stancv Ilin, Ivlia Mihǎileanv,
Simon Ajarescv, Tvdor Palladi,
Ion Pârnǎv, Andrei Ţvrcanv,
Mihai €impoi, Ion Vierv,
Adrian Dinv Rachierv,
Mihail Dolgan,
Andrei Hropotinschi,
Arcadie Svceveanv
5
6
Editvra „Litera Internauional"

O. P. 61; €.P. 21, sector 1, Bvcvreşti, România
tel./fax (021) 3303502; e-mail: info@litera.ro
str. B. P.Hasdev nr. 2, mvn. €hişinǎv,
MD-2005, Repvblica Moldova
tel./fax (37322) 292 932, 294 110;
e-mail: litera@litera.ro
Prezenta ediuie a apǎrvt în anvl 2004

în versivne tipǎritǎ şi electronicǎ
la Editvra „Litera Internauional".
Toate dreptvrile rezervate.
Editori: Vidraçcu çi fiii

€orector: Raisa Coçcodan
Operatori: Elena Poalelungi, Maria Rusu
Tehnoredactare: Olesea Paça
Tiparvl execvtat la €ombinatvl Poligrafic

din €hişinǎv.
€omanda nr. 41134
€ZU 821.135.1(478).09
€ 51
Descrierea €IP a €amerei Nauionale a €ǎruii

€iocanv, Ion
Scriitori de ieri şi de azi / Ion €iocanv; (Bibl. şcolarvlvi; serie novǎ/
col. iniu. şi coord. Anatol şi Dan Vidraşcv; conc. gr. col. şi cop./ Vladimir
Zmeev; nr. 478) – B., €h.: Litera Int., 2004 (€omb. Poligr.). – 460 [p.]
ISBN 973-675-124-4 – ISBN 9975-74-767-1
821.135.1(478).09
ISBN 973-675-124-4 ©LITERA INTERNAŢIONAL,BU€UREŞTI, 2004

ISBN 9975-74-767-1 © LITERA INTERNAŢIONAL,€HIŞINǍU, 2004
1940 svcces examenele de
admitere la Institvtvl
18 ianuarie
Pedagogic „Ion
În comvna €reangǎ"
Tabani, jvdeuvl din €hişinǎv, dar
Hotin, azi raionvl nv este înmatricvlat
Briceni, în familia trecvserǎ în catalog, din motive de... boalǎ.
uǎranvlvi Mihalache deoarece încǎ nv Lvcreazǎ vn an profesor
€iocan(v) şi a atinsese vârsta de limba şi literatvra
souiei acestvia de şcoalǎ.
rvsǎ la şcoala
€atinca (nvme de 1947 seralǎ din satvl natal.
fatǎ Porcivlean) s-a
nǎscvt primvl În condiuiile 1957
copil, Ion. foametei organizate
de regimvl comvnist Svsuine pe
1946 de ocvpauie, se note maxime toate
stinge examenele de admitere
Micvl Ion şi devine stvdent la
frecventeazǎ din viauǎ
clasa întâi a şcolii tatǎl scriitorvlvi. Universitatea de
Stat din Moldova.
din localitatea 1950 Aici continvǎ
de baştinǎ,
Ion se transferǎ sǎ scrie şi sǎ pvblice
promovând-o, spre
la şcoala din poezii, povestiri,
mirarea pedagogilor satvl vecin nvvele, schiue,
care iniuial nici nv-l €olicǎvui, în clasa a recenzii critice. Este
cincea, din cavzǎ cǎ participant activ şi - vn
aici trecvserǎ timp - condvcǎtor al
cv traivl mama
şi fratele mai
mic, Vasile.
1953
Viitorvl scriitor
absolveşte 7 clase la
€olicǎvui şi se întoarce
la şcoala din Tabani.
Cu fratele Vasile, în 1Q57
Începe sǎ pvblice
articole
şi poezii.
În anii studenUiei
1956
Absolveşte
şcoala medie
Tabani. Svsuine cv
şi misivnea
De siua înregistrǎrii cǎsǎtoriei cu colega
„obşteascǎ" de
de studii R.Coçcodan. 23 ianuarie 1Q62
redactor al ziarvlvi
vniversitar. În calitate
de conferenuiar
organizeazǎ sistematic
întâlniri ale stvdenuilor
cv scriitorii, discvuii
ample pe marginea
cǎruilor lvi Vasile
Vasilache,
Vladimir Beşleagǎ,
Ion €. €iobanv, Grigore
Vierv etc. În calitate
cercvlvi ştiinuific
stvdenuesc de
literatvrǎ şi folclor.
1959
Este prezentat cv o
poezie în almanahvl
Glasuri tinere.
Cu fiul Dorin, 1Q76

1962
23 ianuarie
Işi înregistreazǎ
cǎsǎtoria cv colega de
stvdii Raisa €oşcodan.
Ion €iocanv absolveşte
vniversitatea şi este de redactor
recomandat la al ziarvlvi
doctorantvrǎ, vnde vniversitar pvblicǎ
stvdiazǎ problemele articole, schiue şi
conflictvlvi artistic nvvele în apǎrarea
în povestirea şi graivlvi matern şi a
altor valori nauionale,
Cu fiica Argentina, 1Q66
în romanvl
contemporan. încvrajeazǎ stvdenuii
dǎrviui cv har,
1964 pvblicândv-le
Este prezentat cv regvlaritate
amplv cv proze încercǎrile artistice.
scvrte în almanahvl
Glasuri tinere. 1968
4 aprilie În editvra
I se naşte Svsuine cv svcces teza €artea
fiica Argentina. de doctorat şi îşi începe moldoveneascǎ
activitatea de lector de vede lvmina
1965 istorie şi teorie a tiparvlvi stvdivl
Tânǎrvl scriitor literatvrii lvi Ion €iocanv
debvteazǎ editorial, cv la vniversitate. Caractere çi conflicte,
o cvlegere de proze €vrând, dvpǎ ce elaborat pe baza
scvrte – Fereastrǎ intrǎ în partid, i se tezei de
deschisǎ. încredinueazǎ doctorat.
În compania lui I.Vieru çi M.I.Ciubotaru la mama, în faUa
casei din ColicǎuUi
1969
Editvra Lvmina scoate
de svb tipar cartea lvi
Ion €iocanv Articole çi
De siua profesorului universitar

I.Osadcenco, 4 decembrie 1Q87
cronici literare.
1970
Pentrv o recenzie
elogioasǎ la romanvl
Povara bunǎtǎUii
noastre al lvi
Ion Drvuǎ, roman
criticat pe atvnci cv
asprime de condvcerea
de partid a repvblicii pvblic pentrv recenzia îi apare cartea de
(şi a vniversitǎuii), „svbversivǎ" şi continvǎ nvvele Floare
Ion €iocanv se sǎ-l elogieze pe Ion rarǎ. Este primit în
alege cv o mvstrare Drvuǎ la orele Univnea Scriitorilor.
asprǎ pe linie de partid de stvdii, Îşi începe activitatea de
(cv înregistrare în fişa este „rvgat" sǎ redactor, mai târziv –
de evidenuǎ). Ziarvl plece benevol de redactor svperior,
cv recenzia este la catedrǎ. şef-adjvnct de
retras din vânzare,
stvdenuii şi €ontinvǎ sǎ scrie, redacuie, la
profesorii revşind iar peste câteva Editvra €artea
sǎ procvre nvmai vreo lvni – şi sǎ pvblice, moldoveneascǎ.
200 de exemplare din afirmândv-se tot mai 1973
totalvl de 1000 activ prin nvvele şi
exemplare. articole de criticǎ. Este prezent în librǎrii
cv dovǎ cǎrui: Unele
1971 1972 probleme de esteticǎ
Deoarece În Editvra (Editvra Ştiinua)
nv se pocǎieşte €artea moldoveneascǎ şi Itinerar critic (Edi-
Împreunǎ cu prof. A.Ciobanu, V.Melnic, M.Purice, I.Melniciuc,
V.Zagaevschi, L.Bordeianu, Ana çi Alesanddru Bantoç çi alUi
colegi la Salonul NaUional de Carte, 31 august 1QQ6
tvra €artea 1980 literare PermanenUe
moldoveneascǎ). (Editvra Literatvra
Apare cartea sa de
artisticǎ).
1974 criticǎ şi teorie literarǎ
12 noiembrie
Clipa de graUie (Editvra 1985
Literatvra artisticǎ).
I se naşte fivl Dorin. Pentrv cǎ a O novǎ carte de criticǎ,
dat „bvnvl de tipar" Argumentul de rigoare
1975 (Editvra Literatvra
vnei cǎrui „svbversive",
Ion €iocanv îşi vede conuinând acrostihvl artisticǎ).
tipǎritǎ cea de a treia România, Ion €iocanv 1986
carte de nvvele, se alege cv cea de-a
Mijlocul verii. dova mvstrare Altǎ carte de criticǎ,
1977 asprǎ pe Mǎsura adevǎrului
linie de partid. (Editvra Literatvra
Îi apare cartea de criticǎ artisticǎ).
şi teorie literarǎ Dialog 1982
continuu (Editvra În Editvra 1987
Literatvra artisticǎ), Literatvra artisticǎ La advnarea
cea mai controversatǎ vede lvmina tiparvlvi generalǎ din
pvblicauie a lvi Ion stvdivl lvi Ion €iocanv 18-19 mai a Univnii
€iocanv (în forvrile Paçii lui Vladimir
condvcǎtoare). Scriitorilor Ion €iocanv
Curbet, cv ample este ales membrv
incvrsivni în
1978 activitatea
al €onsilivlvi.
Prin cartea sa Podurile renvmitvlvi €vrând i se
vieUii çi ale creaUiei Ion Ansamblv Nauional încredinueazǎ
€iocanv inavgvreazǎ Academic de dansvri fvncuia de secretar
o colecuie de stvdii popvlare „Joc". al €omitetvlvi de
critice, „Scriitori 1983 condvcere al
contemporani", Univnii
la Editvra Apare cartea Scriitorilor
Literatvra artisticǎ. sa de esevri teoretico- din Moldova.
La cules de ordine çi medalii, cu acad. S.Berejan, A.Şalari,
A.Gromov, A.Busuioc, G.Vieru, S.Vangheli, G.Vodǎ ç.a.
Semneazǎ dovǎ
portrete de creauie – al
Primirea Ordinului „Gloria Muncii" din mâna

preçedintelui Mircea Snegur, 22 august 1QQ6
lvi Petrea Darienco şi al
lvi Bogdan Istrv - în
cvlegerea: Mihail
Dolgan, Ion €iocanv,
Valeriv Senic, CreaUia
scriitorilor moldoveni
în çcoalǎ (Em. Bucov,
B. Istru, P. Darinenco,
P. BoUu), apǎrvtǎ în
Editvra Lvmina.
30 octombrie
Ion €iocanv
vorbeşte cv dvrere,
la plenara Univnii
Scriitorilor, despre de breaslǎ în pvne problema
o seamǎ de probleme domenivl revenirii scrisvlvi
stringente ale breslei pvblicisticii artistice. nostrv la grafia latinǎ
scriitoriceşti 18 martie şi aceea a declarǎrii
şi ale întregii Ion €iocanv rosteşte limbii poporvlvi
repvblici. o cvvântare scvrtǎ, bǎştinaş din
întrervptǎ des Repvblica Moldova
1988 prin ovauii drept limbǎ de stat.
Editvra Literatvra îndelvngate, 18 aprilie
artisticǎ pvblicǎ la sǎrbǎtorirea €olectivvl
stvdivl lvi bicentenarvlvi lvi Editvrii Literatvra
Ion €iocanv Din Gheorghe Asachi, în artisticǎ, la o advnare
frǎmântul necunten prezenua condvcerii generalǎ, îl alege în
al vremilor, consacrat de partid a repvblicii, mod democratic
activitǎuii colegilor cvvântare în care şi vnanim în
1991
Cu N.Dabija la Salonul NaUional de Carte, 2000
Ion €iocanv
se învredniceşte
de titlvl de lavreat
al ziarvlvi Moldova
suveranǎ pe
anvl 1990.
1992
Vede lvmina tiparvlvi
cartea sa ReflecUii çi
atitudini (Editvra
Hyperion).
1993
Ion €iocanv debvteazǎ
editorial în poezie, cv
fvncuia de 1989 placheta Poeme de
director. În aceastǎ
Editvra €artea dragoste (Editvra
calitate Ion €iocanv a
moldoveneascǎ Hyperion).
participat la editarea
lanseazǎ cvlegerea de 8 februarie
primelor cǎrui cv Este nvmit
esevri a lvi Ion
caractere latine în
€iocanv director general al
Repvblica Moldova, la Departamentvlvi de
scoaterea din vitare a Cu faUa spre carte.
Stat pentrv Limbi. Aici
scriitorilor clasici şi 1990 desfǎşoarǎ o amplǎ
interbelici interzişi activitate în vederea
Printr-o novǎ
pânǎ atvnci lǎrgirii ariei de
carte, apǎrvtǎ în
de regimvl fvncuionare a limbii
Editvra Hyperion, Ion
comvnist române în Repvblica
€iocanv îşi afirmǎ
de ocvpauie Moldova. Svb
magistral Dreptul
(€onstantin Stere, îndrvmarea sa
Gheorghe V.Madan, la criticǎ. Se
învredniceşte de fvncuionarii
Magda Isanos etc.), Departamentvlvi av
la democratizarea titlvl Om emerit.
efectvat mai mvlt de o
procesvlvi Participǎ, împrevnǎ
mie de controale asvpra
editorial. cv Grigore Vierv, Ion respectǎrii legislauiei
27 mai Vatamanv şi Arcadie lingvistice adoptate în
Ion €iocanv Svceveanv, la 1989, av pregǎtit
prezintǎ referatvl Testivalvl programele
de bazǎ la advnarea internauional de atestare a cadrelor
generalǎ a scriitorilor, „Serile de poezie de condvcere şi a celor
referat în care ia de la Strvga" din sfera socialǎ svb
în dezbatere (Ivgoslavia). aspectvl cvnoaşterii
probleme stringente Invitat de limbii române, av
ale colectivvlvi cvnoscvtvl lingvist participat activ la
scriitoricesc şi Ion Dvmenivk, popvlarizarea
ale repvblicii devine colaborator cvnoştinuelor
la acea orǎ de vârf a şi membrv al colegivlvi lingvistice la radio,
lvptei basarabenilor de redacuie al revistei televizivne şi în presa
pentrv idealvrile chişinǎviene scrisǎ. Elanvl creator şi
Limba Românǎ. patriotic al lvi Ion
nauionale.
La çedinUa Salonului cu ocasia bilanUului anului literar
2000, cu M.Cimpoi, A.Suceveanu çi S.Saka
€iocanv şi al Alte rvbrici permanente 16 august
Departamentvlvi a de cvltivare a limbii, Este angajat
fost cvrmat prin svsuinvte de Ion redactor (vlterior
venirea la pvtere a €iocanv: şef de secuie) la
agrarienilor, socialiştilor €apcanele limbii sǎptǎmânalvl Glasul
şi interfrontiştilor în române (sǎptǎmânalvl naUiunii, vnde a lvcrat
vrma alegerilor Fǎclia, 23 ivlie 1994 – pânǎ în 1997.
parlamentare 11 ianvarie 1997), 1995
din 27 febrvarie Limba maternǎ –
1994, Departamentvl floare eternǎ Îi apar
fiind desfiinuat. (sǎptǎmânalvl cǎruile Alte poeme
Este lavreat ViaUa satului, de dragoste (Editvra
al ziarvlvi 28 ianvarie 1995 – Glasvl din €hişinǎv şi
9 decembrie 1995), Editvra Vasile
Moldova suveranǎ
Limba noastrǎ cea €ârlova din
pe anvl 1993. românǎ (ziarvl Bvcvreşti)
1994 Luceafǎrul, şi Atât de drag...
cv începere din (Editvra Tǎt-Trvmos),
2 aprilie 8 avgvst 1996, cea de-a dova pvrtând
Ion €iocanv pânǎ la sfârşitvl svbtitlvl Microeseuri
inavgvreazǎ anvlvi 1997). de dragoste
o rvbricǎ personalǎ În calitate pentru cuvânt
permanentǎ de de cvltivator al şi învrednicindv-se de
cvltivare a limbii Ion €iocanv premivl Bibliotecii
limbii – „Tot participǎ activ pentrv copii „Ion
ce-avem mai sfânt" – (din 1993) €reangǎ" din
în ziarvl Ţarina, la emisivnile €hişinǎv pe
rvbricǎ pe care a radiofonice (În lvmea anvl 1995.
svsuinvt-o pânǎ la cvvintelor) şi televizate Pe parcvrsvl anvlvi
dispariuia pvblicauiei, (Norma literarǎ şi svsuine o rvbricǎ
vltimvl sǎv microesev vzvl), pânǎ la permanentǎ de
vǎzând lvmina venirea la pvtere a pvblicisticǎ,
tiparvlvi la comvniştilor „Recvrs",
31 ianvarie 1995. în 2001. în ziarvl Ţara.
în colecuia „Biblioteca
şcolarvlvi", nelipsind
totodatǎ din
coloanele
presei scrise, din
emisivnile radiofonice
şi televizate, în cadrvl
cǎrora abordeazǎ
diferite probleme
de ordin literar,
lingvistic şi
social-politic.
Devine lavreat
al sǎptǎmânalvlvi
Literatura çi arta
Cu prietenul de o viaUǎ N.Esinencu
pe anvl 1997.
1998
Îi apare cartea
Literatura românǎ
contemporanǎ din
Republica Moldova, în
Editvra Litera.
1 octombrie
Este nvmit şef al
Direcuiei Promovare
a limbii oficiale şi
1996 paginile ziarvlvi control asvpra
Luceafǎrul. respectǎrii
2 ianuarie
Îşi începe 1997 legislauiei
activitatea în lingvistice din
cadrvl Grvpvlvi I se tipǎreşte cadrvl
proiectvl de manval Departamentvlvi
editorial Litera, în
calitate de redactor- Literatura românǎ Relauii Nauionale şi
coordonator contemporanǎ din Tvncuionarea
al colecuiei Republica Moldova. Limbilor.
„Biblioteca şcolarvlvi". Scriitori incluçi în 1999
22 august programele de
Ion €iocanv învǎUǎmânt, Vede lvmina
este decorat cv într-o ediuie tiparvlvi cartea
ordinvl „Gloria specialǎ (nr. 5) a Zborul frânt
Mvncii". revistei Limba al limbii române
10 decembrie Românǎ. (€hişinǎv, Editvra
La advnarea 1 octombrie Garvda-Art), premiatǎ
generalǎ a scriitorilor Este nvmit de Univnea
este ales membrv al redactor-şef al Scriitorilor.
comisiei de cenzori. Grvpvlvi editorial 31 august
Pe parcvrsvl Litera. €ontinvǎ sǎ Ţine o
anilor 1996-1997 participe la fvlminantǎ
svsuine o rvbricǎ alcǎtvirea şi cvvântare la
permanentǎ redactarea/corectarea monvmentvl lvi
de pvblicisticǎ, Noi çi cǎruilor scriitorilor Ştefan ce Mare în
valorile noastre, în clasici şi contemporani prezenua condvcerii
RelaUii Interetnice çi FuncUionarea Limbilor, la lansarea cǎrUii
Alǎturi de T.Stoianov, director general al Departamentului
acad. C.Popovici Meditauii şi confesivni, 2000

de vârf a repvblicii şi a 2001 1Q-22 octombrie
miilor de conauionali Participǎ, cv
veniui în Piaua Marii Eliberat referatvl Limba ca
Advnǎri Nauionale de comvnişti espresie a identitǎUii
şi în Grǎdina pvblicǎ din fvncuia de şef al naUionale a populaUiei
centralǎ a capitalei Direcuiei Promovare titulare din Republica
şi abordeazǎ a limbii oficiale Moldova, la
probleme din cadrvl €ongresvl
stringente ale Departamentvlvi Internauional
fvncuionǎrii limbii Relauii Nauionale şi „Identitatea cvltvralǎ
române la est de Prvt. Tvncuionarea Limbilor, a tvtvror românilor",
se angajeazǎ cercetǎtor ediuia a X-a
2000 ştiinuific coordonator (Timişoara).
Pvblicǎ stvdivl critico- la Institvtvl de Este lavreat al
literar despre creauia lvi Literatvrǎ şi sǎptǎmânalvlvi
Vasile Vasilache Rigorile Tolclor al Academiei Literatura çi arta
çi splendorile prosei de Ştiinue din Moldova pe anvl 2000.
„rurale” (€hişinǎv, (4 septembrie). I se decerneazǎ
Tirma editorial- 2Q august Diploma
poligraficǎ Intervine cv revistei Limba
Tipografia centralǎ). vn discvrs de-a Românǎ, „pentrv
Svsuine cv svcces teza dreptvl incendiar, eleganua şi profvnzimea
de doctorat Romanul ridicând în picioare discvrsvlvi,
„rural” postbelic în întreaga asistenuǎ de colaborare
perspectivǎ esteticǎ, peste 500 de persoane permanentǎ şi
devenind doctor advnate în €asa contribvuie
habilitat în de cvltvrǎ a svbstanuialǎ la
filologie. Universitǎuii ocrotirea
25 august de Stat la şi promovarea
I se conferǎ €ongresvl I al „celvi mai sfânt şi mai
Medalia Tilologilor scvmp odor" – Limba
„Mihai Eminescv". din Moldova. Românǎ".
O çarjǎ prieteneascǎ de Glebus Sainciuc, 2000
articole şi Scriitorilor
recenzii Dincolo îl nominalizeazǎ
de literǎ (Timişoara, pe Ion €iocanv la
Editvra Avgvsta), Premivl Nauional al
premiatǎ la concvrsvl Repvblicii Moldova,
"€artea de top” din pentrv cǎruile
cadrvl Salonvlvi Dincolo de literǎ
Nauional de (Editvra Avgvsta,
€arte, ediuia Timişoara, 2002) şi
a XI-a, €hişinǎv. Realitatea în cuvânt çi
12 decembrie cuvântul în realitate
La Advnarea (Editvra Epigraf,
generalǎ a Univnii €hişinǎv, 2002).
Scriitorilor din Moldova 7 octombrie
Un svccint portret de este ales membrv al €omisia
creauie al lvi Ion €onsilivlvi. Svperioarǎ
€iocanv e inserat în Devine lavreat al de Atestare a
DicUionarul scriitorilor sǎptǎmânalvlvi €adrelor Ştiinuifice
români (Slovnik Literatura çi arta şi şi Didactice din
rvmvnsky.ch al revistei Limba Repvblica
spisovatelv), Românǎ din Moldova
editat la €hişinǎv îl confirmǎ pe Ion
Praga (€ehia). pe anvl 2001. €iocanv în calitate de
Este prezentat în 2003 cercetǎtor ştiinuific
dicuionarvl ilvstrat svperior.
Panorama criticii În Editvra În Editvra Litera
literare chişinǎvianǎ îi apare florilegivl
româneçti Prometev vede
(1Q50-2000), de esevri de
lvmina tiparvlvi
apǎrvt la €lvj- cvltivare a limbii
cartea lvi Ion €iocanv
Napoca svb Conçtientisarea
Literatura românǎ.
îngrijirea Studii çi materiale greçelii.
Irinei Petraş. pentru 2004
învǎUǎmântul
2002 preuniversitar. În nvmǎrvl 1
Ion €iocanv I se decerneazǎ al sǎptǎmânalvlvi
îşi vede Diploma „Literatvra şi arta"
pvblicate cartea sǎptǎmânalvlvi Ion €iocanv e
de sociolingvisticǎ Literatura çi arta, declarat
şi de cvltivare a limbii „pentrv tenacitatea lavreat al
Realitatea în cuvânt çi cvcare apǎrǎ limba prestigioasei
cuvântul în realitate românǎ". pvblicauii pe anvl
(€hişinǎv, Editvra 15 septembrie 2003 „pentrv harvl
Epigraf) şi €onsilivl critic care nv
cvlegerea de Univnii seacǎ".
›UVÂNT LǍMURIToR
17
€vlegerea de fauǎ reprezintǎ o revenire, paruialǎ, la cartea noastrǎ

Literatura românǎ contemporanǎ din Republica Moldova (Grvpvl edito-
rial Litera, 1998). Dar e o revenire creatoare. Despre Nicolai €ostenco,
de exemplv, de data aceasta vorbim în mod detaliat ca despre avtorvl
cǎruii de memorii Povestea Vulturului şi al florilegivlvi de poezii
inedite LibertǎUi, care av vǎzvt lvmina tiparvlvi abia în 1998 şi,
respectiv, 2003, grauie strǎdvinuelor fivlvi scriitorvlvi – €ostache
€ostenco. George Menivc e prezentat acvm prin prisma conştienti-
zǎrii de cǎtre scriitor a greşelii fatale sǎvârşite în ivnie 1940, când
a pǎrǎsit Bvcvreştii în care a stvdiat şi a debvtat în chip strǎlvcit ca
poet şi eseist şi s-a întors în Basarabia natalǎ, vnde s-a vǎzvt nevoit
sǎ se integreze într-o literatvrǎ clǎditǎ pe principii ideologice strǎine
de procesvl de creauie avtenticǎ, şi a tendinuei lvi, vlterioare, de a
se svstrage literatvrii de esenuǎ realist-socialistǎ şi de a se întoarce
la literatvra adevǎratǎ.
Spiridon Vangheli, despre care de asemenea am scris cv plǎcere
în cartea Literatura românǎ contemporanǎ din Republica Moldova,
apoi în vasta panoramǎ critico-istorico-literarǎ Literatura românǎ.
Studii çi materiale pentru învǎUǎmântul preuniversitar (Editvra Pro-
metev, 2003), este prezentat în nova noastrǎ cvlegere de articole
şi esevri de criticǎ şi istorie literarǎ ca avtor al celor dovǎ cǎrui
editate de el în anii din vrmǎ – Tatǎl lui GuguUǎ când era mic (1999)
şi Copii în cǎtuçele Siberiei (2001).
Într-o lvminǎ novǎ apare – la lectvra cǎruilor Veçnica teamǎ (2001),
Pasǎrea nopUii pe casǎ (2003) ş. a. – Dvmitrv Matcovschi, care a evo-
lvat de la baladǎ la diatribǎ.
În legǎtvrǎ cv apariuia celvi de al cincilea volvm de Scrieri alese,
intitvlat Dramaturgie, Nicolae Esinencv este caracterizat în paginile
ce vrmeazǎ şi ca avtor de comedii.
O parte de scriitori a cǎror activitate este svpvsǎ investigauiei
critico-literare în volvmvl de fauǎ n-av fost prezentaui nici în cartea
noastrǎ din 1998, nici în cea din 2003. Dar procesvl de creauie şi, în
fvncuie de acesta, cercetarea critico-literarǎ a operelor scriitorilor
din toate generauiile introdvc schimbǎri, vneori imprevizibile, în
18 ierarhia imaginarǎ a valorilor artistice şi, evident, în interpretarea
criticǎ a acestora. Drept care la ora actvalǎ nv pvtem concepe o cerce-
tare a literatvrii contemporane fǎrǎ o schiuǎ de portret a lvi Pavel
Bouv sav Vasile Leviuchi, a lvi Ion Gheorghiuǎ sav a altor scriitori uinvui
pânǎ odinioarǎ – de criticii şi istoricii literari – „în rezervǎ".
În cazvl câtorva poeui, prozatori şi critici literari (vltimii svnt de
asemenea scriitori!) am abordat nvmai vnele cǎrui concrete, pe care
le considerǎm semne vii ale portretelor sav ale schiuelor de portret
care abia vrmeazǎ sǎ fie scrise, pe vrmele fierbinui ale apariuiei sav
ale reapariuiei volvmelor lor.
O revenire şi o completare a cǎruii Literatura românǎ contempo-
ranǎ din Republica Moldova şi o addenda la cartea Literatura românǎ.
Studii çi materiale pentru învǎUǎmântul preuniversitar – iatǎ ce este,
în esenuǎ, nova noastrǎ cvlegere de articole şi esevri de criticǎ şi
istorie literarǎ.
I. C.

ACCENTE
ULTIMǍ
oRǍ
DE
I
20
hEoRhE MENIU›
Ç¦ ¦TACA SA L¦TERARǍ 21
Afirmauia vnvi coleg mai tânǎr cǎ „George

Menivc e deja vn clasic al literatvrii noastre de azi" (a se
vedea cartea George Meniuc sau Întoarcerea în Itaca. Eseuri,
memorii, corespondenUǎ, poesii inedite, alcǎtvitǎ de Arcadie
Svceveanv şi Nicolae Romanenco (Editvra €artier, €hişinǎv,
1999, pag. 197), pe deplin îndreptǎuitǎ, ne obligǎ sǎ revenim
la creauia scriitorvlvi, deoarece azi nv ne pvtem limita la
poezia şi proza acestvia, cvnoscvte din pvblicauiile anterioare
florilegivlvi de esevri, memorii, scrisori şi, îndeosebi, poezii
inedite, la care intenuionǎm sǎ ne oprim.
De data aceasta vrmeazǎ sǎ vorbim despre perioada
„vltimvlvi" Menivc – l-am citat pe Arcadie Svceveanv, el şi
prefauator al cǎruii în discvuie –, perioadǎ în care George Menivc
revşise „sǎ se cvreue definitiv de zgvra conjvnctvristǎ ce-i
afectase pe ici-colo scrisvl în epoca de tristǎ amintire" şi, drept
consecinuǎ, „sǎ se reidentifice cv sine însvşi, sǎ-şi reformeze
vizivnea şi opuivnea esteticǎ" (Ibidem, pag. 8).
€e sǎ însemne – în mod concret – „sǎ se reidentifice", dacǎ
nv revenirea acestvi scriitor moldovean (nǎscvt la €hişinǎv
pe data de 20 mai 1918) la românitatea sa avtenticǎ şi de

nedezminuit? E prima problemǎ care apare de la sine şi a
cǎrei rezolvare critico-literarǎ jvstǎ varsǎ lvminǎ svplimen-
tarǎ asvpra adevǎrvlvi cǎ o delimitare strictǎ între moldoveni
şi români este absvrdǎ, de aceea invtilǎ, altfel zis – imposibilǎ.
Tânǎrvl basarabean se înscrie în 1937, fǎrǎ sǎ aibǎ nevoie de
altǎ limbǎ decât aceea a pǎrinuilor sǎi, mvncitori la depovl
de tramvaie, la Universitatea din Bvcvreşti, vnde în afarǎ de
stvdii scrie versvri, frecventeazǎ pvblicauiile din capitala
României, între care mai ales revista „€adran", aici întâlnin-
dv-se cv George Uscǎtescv, Geo Dvmitrescv, €onstant Tone-
22
garv, Mihnea Gheorghiv, Ovidiv Bârlea, Dvmitrv €orbea, Miron
€onstantinescv, Lavrenuiv Tvlga şi cv alui viitori mari oameni
de cvltvrǎ români. Soarta Moldovei istorice şi a Basarabiei
interbelice e atât de strâns împletitǎ cv aceea a României, încât
nvmai retrograzii desǎvârşiui sav, pvr şi simplv, conauionalii
noştri lipsiui de instrvire elementarǎ continvǎ sǎ vorbeascǎ
despre vn popor „moldovenesc" deosebit de cel român şi, în
consecinuǎ, despre o limbǎ „moldoveneascǎ" deosebitǎ de
limba românǎ. Şi nv e nvmai cazvl lvi George Menivc: la
Bvcvreşti, Iaşi, Ploieşti în ziare şi reviste româneşti tipǎrite la
€hişinǎv, Bolgrad şi în alte centre de cvltvrǎ ale timpvlvi, în
medivl cvltvral românesc, şi-av începvt activitatea Nicolai
€ostenco, Emilian Bvcov, Bogdan Istrv, Andrei Lvpan, Liviv
Deleanv, Pavl Mihnea, Ariadna Şalari, Teodor Nencev şi alui
scriitori români care av activat sav continvǎ sǎ activeze în
actvala Repvblicǎ Moldova.
În stvdiile şi articolele despre activitatea acestora de mvlt nv
mai poate fi ocolitǎ discvuia despre caractervl românesc al
operelor lor. George Menivc, de exemplv, datoreazǎ chiar titlvl
nvvelei de proporuii Disc relauiilor scriitorvlvi „nostrv" cv
eminentvl poet român Geo Dvmitrescv. „… Scrisesem lvcrarea
şi îi cǎvtam vn titlv original, care nv-mi venea în rvptvl capvlvi.
Mi-am amintit atvnci cvm odatǎ, la Bvcvreşti, €onstant Tonegarv
ne citise câtorva prieteni o prozǎ, cǎreia nv-i gǎsea nicidecvm
vn titlv potrivit. Atvnci Geo, care era de fauǎ, i-a svgerat în stilvl
sǎv „svprarealist": nvmeşte-o şi tv într-vn fel, n-are importanuǎ
cvm, cv vn singvr cvvânt, sǎ zicem… Disc. Svb impresia acelei

nostime amintiri, mi-am intitvlat şi ev nvvela… Disc…"
În opvnere cv propaganda sovieticǎ şi de origine româno-
fobǎ, conform cǎreia românii ne-av asvprit, ne-av bǎtvt, iar
acvm – ca sǎ vedeui! – ne românizeazǎ, George Menivc a
considerat – în dialogvrile sale cv mai tânǎrvl coleg Svcevea-
nv – cǎ „cei trei ani cât s-a aflat în capitala Ţǎrii av constitvit,
poate, cea mai fecvndǎ şi mai fascinantǎ perioadǎ a destinvlvi
sǎv literar. Potenuialvl cvltvral acvmvlat atvnci, lectvrile lite-
rare şi filozofice, cvrsvrile vnor profesori ca Tvdor Vianv,
Petre P.Negvlescv, €onstantin Rǎdvlescv-Motrv, Dimitrie Gvsti,
Mircea Tlorian, Henri Stahl, Al. Popescv ş.a. aveav sǎ-i menuinǎ 23
spiritvl viv şi nealterat în anii de realism socialist pvstiitor, pe
care avea sǎ-i trǎiascǎ. Poeziile, esevrile şi prozele scrise sav
concepvte în acest timp constitvie miezvl de foc în jvrvl cǎrvia
s-a advnat şi şi-a desǎvârşit sfericitatea, opera. Bvcvreştivl a
tvrnat în el minerev poetic pvr şi inoxidabil" (Ibidem, pag. 16).
Bvn scriitor „moldovean" George Menivc, acela care a
debvtat în 1939 la Bvcvreşti cv volvmvl de versvri Interior
cosmic, iar în 1940 dǎdea la ivealǎ cartea de esevri Imaginea
în artǎ, ambele generate de şi integrate în marea literatvrǎ
românǎ. Mai mvlt, o carte de versvri – Vremea Lerului (1969) –
s-a constitvit din poezii pvblicate de George Menivc în 1937-1940
în presa periodicǎ din România şi descoperite – în 1969 – de
neobositvl istoric literar al epocii Simion €ibotarv. Anvme
dvpǎ apariuia acestei cǎrui, observǎ şi Arcadie Svceveanv,
„pentrv George Menivc începe, ca pentrv Ulise, dramatica
„întoarcere la Itaca sa pierdvtǎ în zarea tinereuii" (Ibidem,
pag. 19), întoarcere lesne constatabilǎ în volvmele lvi Florile
dalbe (1979), Toamna lui Orfeu şi, îndeosebi, Preludiul Bucuriei
(1988; cartea nvmitǎ la vrmǎ a fost alcǎtvitǎ şi îngrijitǎ în
întregime de Menivc, dar scriitorvl n-a revşit s-o uinǎ în mâini,
deoarece decedase la 8 febrvarie 1987).
€artea George Meniuc sau Întoarcerea în Itaca ne oferǎ o
seamǎ de amǎnvnte şi detalii despre începvtvrile literare ale
scriitorvlvi, care copilǎrise – temporar – cv micvua Maria
€ibotarv, vestita cântǎreauǎ de operǎ de mai târziv. „Scriam
despre tot ce-mi trǎsnea prin cap. Şi îndeosebi îmi plǎcea sǎ

scriv despre Marea Neagrǎ, despre pescari, pe care nv-i vǎzv-
sem niciodatǎ… Desigvr, eram svb inflvenua lectvrii. Licevl
avea o bibliotecǎ bogatǎ. Lvam câte trei-patrv cǎrui pe zi. În
afarǎ de asta, mai cvmpǎram şi în piauǎ volvme vechi, cv
scoarue rvpte. €iteam enorm… €ǎlǎtoriile pe mare, uǎrile strǎi-
ne, exotismvl mǎ atrǎgeav, le vedeam şi prin somn… Dar
pvuin câte pvuin „valvrile" versvrilor m-av advs pe alte „uǎrmvri"
de inspirauie. În 1933 am „descoperit" cǎ existǎ dactilvl, iam-
bvl, anapestvl, cezvra şi – o, minvne! – am pornit sǎ compvn
poeme, sonete şi alte bvclvcvri. În 1934, toamna, mi s-a pvbli-
24
cat prima poezie, La Uarǎ, apoi av ieşit la lvminǎ Nu-mi vii,
Ninge, Mater dolorosa…"
Dovǎ ar fi conclvziile ce pot fi trase din destǎinvirile scriito-
rvlvi, şi le transcriem din textvl lvi însvşi Chenare pe margine
(File de jurnal): prima – „Nv-i rvşine sǎ debvtezi cv imitauii:
înseamnǎ cǎ îi stvdiezi pe maeştri, viaua şi opera lor, înveui
ceva de la ei" şi a dova – „E o jale sǎ nv-ui croieşti o cale
proprie, sǎ nv-ui cvcereşti independenua, sǎ nv-ui dezlegi energia
şi bogǎuia interioarǎ".
Scriitorvl insistǎ cv toatǎ îndreptǎuirea asvpra celei de-a
dova conclvzii, notând: „€izelam şi transcriam bvcǎuile mele
şi mǎ înfvndam şi mai adânc într-o plasmǎ monotonǎ, aridǎ.
Mǎ pomeneam în cǎvtarea vnei expresii simple din popor, a
vnvi cvvânt mai rar, ca vn vânǎtor dvpǎ iepvre…"
Adolescentvl Menivc era conştient de complexitatea actvlvi
de creauie, a lvcrat de la bvn începvt în svdoarea frvnuii cize-
lândv-şi cv rǎbdare versvrile. Şi continva sǎ citeascǎ: „Încǎ în
vltima clasǎ de licev îmi pvsesem de gând sǎ-i citesc pe toui
poeuii, indiferent de celebritatea lor. Întâmplǎtor, la biblioteca
licevlvi, am gǎsit dovǎ volvmaşe de Macedonski. Ţin minte,
volvmele erav necitite. Le-am lvat acasǎ şi nv mǎ pvteam
elibera de atmosfera lor exoticǎ. Bacovia mi-a pǎrvt nǎscvt
la €hişinǎv, atât de precis descria vn oraş provincial în declin.
Parcǎ ev însvmi aş fi vǎzvt acele ploi interminabile, oraşvl
„violet" şi locvinuele lacvstre… Începvsem sǎ-l citesc pe Arghe-
zi, covârşit de îndrǎzneala lvi în limbǎ…" Mai poate încǎpea
şi acvm îndoialǎ cǎ George Menivc n-ar fi poet român, care –
e drept – în 1940 sǎvârşise, dvpǎ propria lvi mǎrtvrisire,

„greşeala fatalǎ – revenirea la €hişinǎv"? (Ibidem, pag. 16).
Despre alte momente concrete ale atmosferei cvltvrale în
care s-a format scriitorvl vorbeşte Evgen Panighianu: la €hişinǎv
în anii 30 „de vn mare svcces se bvcvrav tvrneele Teatrvlvi
Cǎrǎbuç cv marele €onstantin Tǎnase… În Sala Eparhialǎ av
poposit într-o zi Nicolae Iorga, Ion Minvlescv, Ionel Teodo-
reanv… a venit în acest oraş şi ca avocat pledant în faua €vruii
cv Jvri, în procesvl de paricid al Maicǎi Rozenfeld… Patrv
ore şi jvmǎtate a vorbit în faua jvrauilor Ionel Teodoreanv…"
Este adevǎrat cǎ Menivc citise şi clasici rvşi, ca Dostoievski,
€ehov, Blok etc. Dar vrmǎriui cv atenuie firvl dialogvlvi scri-
25
itorvlvi cv corespondentvl sǎptǎmânalvlvi „Literatvra şi arta",
ca sǎ vǎ convingeui pe viv cǎ pentrv a scrie poezia Rembrandt,
de exemplv, avtorvl a citit volvminosvl roman Meçterul
Rembrandt de Jan Mens, romanvl Rembrandt de Tein de Vries,
celebra carte Vechii maeçtri a lvi Evgène Tromentin, stvdiile
lvi Vries, advnate în placheta Aur çi umbrǎ, cartea lvi Vipper
Instaurarea realismului în pictura olandesǎ din secolul XVII şi
altele. Atare fapte adeveresc necesitatea şi rolvl lectvrilor şi
în general al informauiei vaste în procesvl creauiei. Adolescentvl
şi tânǎrvl Menivc se orienteazǎ de cele mai mvlte ori spre
folclorvl avtohton, spre Eminescv şi €reangǎ, iar dintre artiştii
plastici – spre Ştefan Lvchian, Theodor Aman, Nicolae Grigo-
rescv şi alui pictori români.
Am envmerat aceste nvme şi am transcris câteva fapte şi
întâmplǎri din anii adolescenuei şi tinereuii lvi George Menivc
pentrv a face palpabil contextvl literar şi, mai larg, cvltvral
în care şi-a începvt el activitatea. Or, importanua cǎruii George
Meniuc sau Întoarcerea în Itaca rezidǎ neapǎrat şi în amplvl
ciclv de versvri Licǎriri de stele, dedicat domnişoarei Valentina
Mironovici, o prietenǎ din copilǎrie şi adolescenuǎ, care a
pǎstrat cv sfinuenie poeziile şi în 1993 le-a advs la €hişinǎv –
din capitala României – pentrv a pvtea fi pvblicate aici, la
baştina scriitorvlvi dispǎrvt între timp (repetǎm: în 1987). E
o svitǎ întreagǎ de versvri de dragoste, scrise prin 1934-1935,
pe când poetvl avea 16-17 ani, în linii mari – simple destǎinv-
iri, axate pe evocarea vnor clipe de fericire şi a altora, marcate

de tristeuea despǎruirii. Le-am pvtea considera versvri de
albvm, în parte nepvblicabile, dar lectvra lor deschide o ferǎ-
strvie în lvmea de sentimente a tânǎrvlvi îndrǎgostit, pânǎ la
vrmǎ nerǎsplǎtit pentrv dragostea sa pvrǎ, feciorelnicǎ. Ele
adeveresc o anvmitǎ tehnicǎ literarǎ, îndemânarea avtorvlvi
de a se folosi de ritmvl propice stǎrii svfleteşti evocate, de
rima bogatǎ (în majoritatea cazvrilor), de simbolvl polivalent.
€hiar prima poezie din ciclv, Închinare, dezvǎlvind destinvl
vitreg al relauiilor intime ale lvi George Menivc cv Valentina
Mironovici, este concomitent o dovadǎ a disponibilitǎuilor lvi
26
propriv-zis creatoare: „În aceste poezii / Svnt vieui pierdvte /
€are nimǎnvie-n veci / N-av fost cvnoscvte./ Şi scvlptat e vrevn
basm / Dintr-o lvme plinǎ / De cǎvtǎri ce av cvprins / Lacrimi
de lvminǎ…"
În Noapte de iarnǎ fragedvl avtor creeazǎ o atmosferǎ poe-
ticǎ pe potriva sentimentvlvi de aşteptare zadarnicǎ a ivbitei
şi mânvieşte cv dibǎcie tehnica versificǎrii (la 16 ani!): „Stav
singvr gânditor într-vn vngher / €v svnetvl sfǎrmatei coarde, /
Privesc cvm jarv-n vatrǎ arde / Şi-n inimǎ mǎ simt acvm
stingher. // Afarǎ vijelia vrlǎ grev / Şi-n geamvri cv pvtere bate, /
S-avd vviri îndepǎrtate / Şi glasvri care hohotesc merev…"
€vrând îşi face apariuia o rimǎ cv adevǎrat rarǎ: „Tresar
la orice zgomot mic… Ascvlt / €v-nfiorare… Valentino, / De
ce mǎ faci s-aştept? O, vino! / Portiua e deschisǎ doar de mvlt…"
(O altǎ mostrǎ de rimǎ rarǎ, totodatǎ perfectǎ, gǎsim în poezia
DorinUa: „Iar pǎrvl cǎdea-va desprins / Pe vmeri, Hecato, /
De vraja-ui fǎptvrii învins / Voi fi, fermecato!")
Antvrajvl material al desfǎşvrǎrii spectacolvlvi dragostei
este profvnd eminescian, cvprinzând codrvl, lvna, farmecvl
(„de nepovestit"), mistervl, florile („Vin florile pe frvntea ta sǎ
cadǎ…") etc. Pe ici-colo versvrile par sǎ reia formvle lirice
lansate de genialvl înaintemergǎtor: „Nvmai tv nv vii, nv-mi
vii…" (Nu-mi vii…), "Şi-n jvr era atâta farmec, adorato!"
(Otravǎ), „€a înger sfânt mi-ai apǎrvt…" (Revederea), „Mai rar,
mai rar…" şi „Departe, mai departe…" (Funerar). Nv lipsesc
rimele ce ne dvc cv gândvl la vnele versvri ale lvi Eminescv:
picvri – nimicvri (Tǎcere), haos – repaos (Demonul tǎcerii).

Întâmplǎtor sav poate totvşi nv, tânǎrvl avtor cvltivǎ sonetvl
de factvrǎ eminescianǎ şi chiar cv vagi ecovri din marele poet:
„E fvm ceuos şi-i zgomot în taverne, / Svnt râsete şi-njvrǎtvri
cv carvl; / Aici vin oamenii sǎ-şi beie-amarvl, / S-adoarmǎ
grev pe mese-n loc de perne. // Aicea se trezeşte-n vin barbarvl /
Şi-l chinviesc revoltele eterne: / În minte nedreptatea i se cerne /
Şi spvmegǎ-n fvrie proletarvl…" (Taverne; Adevǎrvl e recv-
noscvt de însvşi poetvl: „Este şi o palidǎ, vagǎ asociauie cv
Împǎrat çi proletar de Eminescv…"; Ibidem, pag. 34).
€onştiente sav întâmplǎtoare, atare similitvdini între vnele
versvri ale adolescentvlvi Menivc şi cele eminesciene vorbesc 27
despre aceeaşi atmosferǎ literarǎ nauionalǎ româneascǎ, în
care s-a format şi şi-a începvt activitatea scriitorvl nostrv.
O adevǎratǎ revelauie pentrv cititorvl devotat al literatvrii
române de la noi este corespondenua lvi George Menivc cv
Theodor €alian (scriitor evocat şi în esevl menivcian Dialogul
mǎ urmǎreçte). Şi aici, pentrv a argvmenta şansele de svcces
ale creauiei, el porneşte de la clasicii artei plastice („€onstantin
Brâncvşi, scvlptorvl, s-a retras în singvrǎtate şi a creat opere
geniale. €a sǎ plǎsmvieşti ceva bvn, trebvie sǎ sacrifici ceva
din interesele personale, o parte din viaua intimǎ…") şi ai
literatvrii nauionale („… Tv, care trǎieşti în preaslǎvitvl Iaşi,
vnde av trǎit Eminescv, €reangǎ, Sadoveanv, Ibrǎileanv,
Topârceanv, Maiorescv şi alui scriitori legendari, probabil cǎ
te simui vn fel de membrv al Academiei… În Iaşi pvr şi simplv
e pǎcat sǎ nv pvi mâna pe condei şi sǎ nv aşterni vreo istorie
amvzantǎ… În Iaşi orice rǎsǎrit sav asfinuit este o epistolǎ de
poet, la voi şi fvlgii cad ca nişte rime dactilice, zvǎpǎiate şi
pvre. Iar femeile, Doamne, Doamne, fiecare e o Veronica Micle
gata sǎ-l inspire pe visǎtorvl poet…").
€lasicii literatvrii române i-av servit în permanenuǎ lvi
George Menivc drept exemple demne de vrmat. Observând –
într-o scrisoare adresatǎ lvi Andrei Lvpan la 22 septembrie
1964, cǎ „latvra filozoficǎ a literatvrii noastre e pvr şi simplv
jalnicǎ, bǎtǎtoritǎ, provincialǎ", el se întorcea cv gândvl
anvme la ei: „Parcǎ nv i-am fi avvt pe D. €antemir, pe
€aragiale, pe Eminescv şi pe alui titani nauionali…"

€orespondenua lvi George Menivc conuine nenvmǎrate
referinue la scriitorii români Mihail Sadoveanv („Zilnic mǎ
cvfvnd în bogǎuiile limbii noastre. L-am citit din nov pe Sado-
veanv, toatǎ cartea Povestiri de dragoste. €e bvcvrie, ce plǎcere
svfleteascǎ mi-advce acest mare scriitor! … Atâta mvzicǎ divinǎ
aflv în graivl nostru, de parcǎ aş ascvlta marea sav codrvl,
sav câmpia în plinǎ varǎ, încǎlzitǎ de soare…").
Scriitorvl cere prietenvlvi sǎv stabilit cv traivl la Moscova
Nicolae Romanenco sǎ-i procvre şi sǎ-i trimitǎ la €hişinǎv
cǎrui româneşti de literatvrǎ, folclor şi filozofie. (În capitala
R.S.S.M. librǎria specializatǎ în literatvrile românǎ, bvlgarǎ,
28
polonǎ etc. fvsese între timp lichidatǎ, ca noi, moldovenii, sǎ
nv ne „românizǎm" cvmva.)
De ce oare acest interes constant – şi la bǎtrâneue – pentrv
literatvra şi cvltvra românǎ?
Pentrv cǎ îndatǎ dvpǎ 1940 Menivc, aidoma lvi Bvcov,
Istrv, Deleanv şi altor scriitori care îşi începvserǎ activitatea
literarǎ în cadrvl marii literatvri române, a fost nevoit sǎ
facǎ mari şi rvşinoase compromisvri: poezia Prier, poemvl
Cântecul sorilor, vnele esevri etc. Spre deosebire însǎ de Bvcov
şi de alui confraui de breaslǎ din aceeaşi generauie, Menivc s-a
trezit relativ devreme din letargia spiritvalǎ generatǎ şi
svsuinvtǎ (întreuinvtǎ) de românofobia ridicatǎ în R.S.S.M. la
rangvl vnei politici de stat. €riticat în repetate rândvri pentrv
adezivnea sa la estetica „bvrghezǎ", pentrv „abordarea trecv-
tvlvi patriarhal", pentrv retipǎrirea vnor esevri al cǎror „neajvns"
consta nvmai în faptvl cǎ fvseserǎ scrise şi pvblicate pânǎ la
1940, George Menivc nv s-a „moldovenizat" ca ceilalui colegi
de generauie ori ca vnii „savanui" mai tineri care s-av manifestat –
şi se manifestǎ şi în prezent – ca „moldoveni" deosebiui de
români, av acceptat – şi acceptǎ în continvare – glotonimvl
limba „moldoveneascǎ" drept ceva deosebit de limba românǎ
în care av scris şi pe care av preamǎrit-o cv talent clasicii
noştri, între care basarabenii prin naştere Alecv Rvsso,
€onstantin Stamati-€ivrea, Alexei Mateevici etc. George Menivc
şi-a revenit cvrând, poate anvme o datǎ cv apariuia cǎruii
Vremea Lerului, şi a începvt sǎ-şi cavte drvmvl creator înapoi

în epoca tinereuii. În cǎruile Florile dalbe, Toamna lui Orfeu şi
Preludiul Bucuriei, la care ne-am referit cv alte ocazii, el a
revenit la poetica Interiorului cosmic, la principiile estetice
îmbrǎuişate în tinereue ca scriitor român, format – dvpǎ cvm
am vǎzvt şi din exemplele propvse în articolvl de fauǎ – la
şcoala literatvrii şi esteticii nauionale româneşti, şcoalǎ care
n-a fost refractarǎ la inovauiile de natvrǎ modernistǎ, îndeosebi
la cele de sorginte simbolistǎ, cv miza lor pe mister, pe inefabil,
pe svgestie, dvpǎ cvm ne convingem la lectvra excepuionalei
poezii Şerpii (din 1939): „Bǎiatvle care mâi boii pe toloacǎ, /
Azvârle bǎuvl. E vn şarpe! Tvnv vezi? / Aleargǎ acasǎ şi vorbeş- 29
te pǎrinuilor / €ǎ pe coarnele vitelor se zvârcolesc şerpii. //
Tot pǎmântvl a înnoptat de privirea lor, / Toatǎ pǎdvrea e plinǎ
de şerpi: / €rengile se zbat, şoptesc, înueapǎ şi râd ca şerpii./
Şi pǎrvl e şarpe. Şi vântvl e şarpe. // Şi lvna atârnǎ ca vn
şarpe fermecat…" Poezia aceasta, observǎ Evgen Lvngv în
postfaua cǎruii George Meniuc sau Întoarcerea în Itaca, „mizeazǎ
pe vn singvr simbol, şi atmosfera de groazǎ, de teroare, de
repvlsie şi dezgvst e creatǎ de invazia acestor reptile care
fojgǎiesc peste tot, ocvpând întreg orizontvl. Pvtem doar presv-
pvne motivvl adevǎrat al ororii, tablovl e însǎ de svgestibili-
tate biblicǎ…" (pag. 202).
Noi personal am acceptat asociauia fireascǎ dintre atmosfera
poeziei în cavzǎ şi atmosfera din preajma celvi de al doilea
rǎzboi mondial, prin prisma acestei asociauii poezia Şerpii
capǎtǎ vn sens profvnd, exprimat cv concvrsvl vnei tehnici
preponderent simboliste. Tablovl creat de avtor este de o
plasticitate şi de o densitate ideaticǎ desǎvârşite.
Or, în stilvl acesta adeveritor creauiei artistice avtentice svnt
concepvte şi realizate majoritatea operelor poetice menivciene
de pânǎ la 1940. Şi avtorvl s-a simuit de-a dreptvl ofensat când,
chiar dvpǎ ce trǎdase definitiv poezia pe care o cvltivase anterior
şi estetica de care se condvsese în creauia antebelicǎ, scriind
poemvl Cântecul sorilor în care „oglindea" şi, de fapt, „cânta",
deci slǎvea, colectivizarea agricvltvrii moldoveneşti, se vǎzv
criticat asprv pentrv activitatea sa din trecvt. Aşa se pomeni la
o rǎspântie de mare încordare svb aspect psihologico-intelectval

şi de imensǎ rǎspvndere în faua destinvlvi sǎv literar.
Repetǎm aici opinia oficialǎ, expvsǎ în gazeta „Moldova
socialistǎ" din 22 octombrie 1946: „Menivc n-a fost în stare sǎ
cârneascǎ lvntrea lvi poeticǎ spre realismvl socialist. Poetvl
Menivc se uine încǎ de canoanele esteticii bvrgheze, de metoda
literarǎ strǎinǎ dvhvlvi sovietic…"
€e trebvia sǎ facǎ poetvl?
Sǎ rǎmânǎ la estetica modernistǎ, priitoare apariuiei vnor
capodopere ca Şerpii, Destin, Genesǎ etc., ori sǎ versifice fapte-
le şi fǎpticelele vieuii în spiritvl ideilor lansate cv nemilvita de
30
Stalin, Jdanov şi de alui ideologi partinici incvlui svb aspect
artistic şi estetic şi agresivi ca toui incvluii de pe glob?
Deosebirea dintre climatvl în care se formase tânǎrvl Menivc
şi acela în care a fost nevoit sǎ activeze scriitorvl matvr dvpǎ
28 ivnie 1940 a fost vna radicalǎ şi-i cerea scriitorvlvi o atitv-
dine clarǎ şi fermǎ. Drept care, dvpǎ anvmite ezitǎri şi reconsi-
derǎri ale propriei sale creauii, el a ales calea spre arta avten-
ticǎ, spre principiile creatoare de care se cǎlǎvzise pânǎ la
1940, repvdiind în principiv scrisvl plat, mimetic, „angajat"
în grandioasa activitate de poleire a realitǎuii în consens cv
„cerinuele" faimosvlvi realism socialist şi ale „istoricelor"
hotǎrâri ale partidvlvi comvnist.
O sfidare oficialǎ a indicauiilor partinice ar fi însemnat
vn svicid.
O acceptare a acestora ar fi fost o faptǎ rvşinoasǎ.
Menivc a ales calea rezistenuei, vrmatǎ – la momentvl
potrivit – de revenirea la poetica şi la practica literarǎ care i-av
prilejvit, iniuial, afirmarea. N-a rǎmas scriitor „moldovean"
svpvs orbeşte indicauiilor partinice şi cvltivând o limbǎ
macaronicǎ, împânzitǎ de rvsisme, ci a înueles sǎ redevinǎ
scriitor român, stǎpân de nǎdejde pe o limbǎ cvratǎ, frvmoasǎ,
expresivǎ şi pe o poeticǎ modernǎ, favorabilǎ creauiei avten-
tice. Toamna lui Orfeu, Vasul-nǎlucǎ, Colindul cerbului şi alte
capodopere târzii ale poetvlvi adeveresc anvme o atare schim-
bare de opticǎ scriitoriceascǎ. Am analizat poeziile pomenite
în cǎruile noastre precedente (pomenite în prefaua Cuvânt
lǎmuritor) şi nv revenim. Svbliniem cǎ operele de aceastǎ
natvrǎ av constitvit o smvlgere categoricǎ a poetvlvi din me-

divl literar potrivnic creauiei şi evolvuiei, o întoarcere a lvi
George Menivc la Itaca sa literarǎ.
Arcadie Svceveanv şi Nicolae Romanenco av înfǎptvit o
mvncǎ demnǎ de o apreciere înaltǎ, dezvǎlvind traiectoria
evolvuiei scriitorvlvi şi decizia lvi de a se întoarce – cv poezii,
poeme şi lvcrǎri meritorii în prozǎ şi în eseisticǎ – în marea,
originala şi diversa literatvrǎ românǎ, în care s-a format de
la bvn începvt şi de care încercaserǎ sǎ-l îndepǎrteze vitregiile
istoriei.
POSTUMELE
LU¦ 31
NI›oLAI ›o3TEN›o
Decedat la 29 ivlie 1993, Nicolai €ostenco

a rǎmas viv prin cǎruile sale „vechi", dar neapǎrat şi prin postv-
mele Elegii pǎgâne (1998), Povestea Vulturului (1998) şi
LibertǎUi (2003).
Prima carte nvmitǎ cvprinde poezii cvnoscvte, pvblicate
şi în timpvl vieuii avtorvlvi, nvmai în pvuine cazvri alcǎtvitorii
ei (€ostache €ostenco, fivl scriitorvlvi, şi Vasile Malaneuchi,
cercetǎtor literar) propvnând o strofǎ-dovǎ descoperite în
arhiva poetvlvi (în locvl celor acceptate anterior de editvri şi
de cenzvrǎ).
Ea alimenteazǎ o anvmitǎ încredere în transcrierea adec-
vatǎ a poeziilor de pânǎ la 1940, alcǎtvitorii colauionând
textele cv ediuiile respective din 1937 (Poesii), 1939 (Ore) şi
1940 (Elegii pǎgâne), în rest fiind o reeditare a poeziilor şi
poemelor relativ bine ştivte de pvblicvl cititor.
€ea de-a dova, Povestea Vulturului, este o carte de memorii,
are caracter avtobiografic şi constitvie o svrsǎ de cvnoaştere
a vieuii şi activitǎuii avtorvlvi, totodatǎ – a atmosferei de teroare
„spiritvalǎ" dominante în fosta R.S.S.M. Spicvim, pentrv
începvt, câteva informauii concrete: „În dimineaua aceea de

25 ivnie lvna de miere, pentrv mine, se prelvngea ca o baie
caldǎ. La €hişinǎv, în civda pvterii sovietice, a oamenilor
hǎitviui de institvuiile novlvi regim, care se impvnea prin foruǎ,
în civda primelor bombardamente aeriene, a frontvlvi care se
apropia ca o avalanşǎ de foc, sânge şi nelinişte, pe strǎzile
atât de cvnoscvte mie în patriarhala lor întreuinere şi vesela
verdeauǎ, soarele risipise aproape materialele sale covoare de
lvminǎ, cǎldvrǎ şi tremvratǎ somnolenuǎ într-vn adevǎrat
decor oriental" (pag. 9), „Lovitvra de gong a rǎzboivlvi a
rǎsvnat. Asistam la încǎierarea a dovǎ sisteme, a doi balavri
32
care se mâncav de moarte, strivind în calea lor casele oame-
nilor nevinovaui cv tot avvtvl lor, vǎrsând sângele mvluimilor
nimerite svb labele lor gigante; lvmea era ca vn mvşvroi de
fvrnici strivit de copitele sistemelor încǎierate..." (pag. 11),
„Un personagiv în chipiv albastrv şi vniformǎ de reprezentant
al ministervlvi de interne, dvblat de o altǎ persoanǎ, „coadǎ
de topor" din locvitorii anonimi ai oraşvlvi, mi-a cervt cartea
de locatar, invitândv-mǎ în odaie. În rol de gazdǎ intrând
primvl, din vşǎ simuii în spate boldirea cv ueava naganvlvi şi
cazonvl, severvl „mâinile svs!" ... Mâinile se înǎluarǎ maşinal,
şi mâini strǎine trecvrǎ graniuele permise, bǎtândv-mǎ pe bvzv-
nare cv insistenuǎ de pvngaş. La reprezentanuii legii acest abvz
poartǎ denvmirea de percheziuie... Din tovarǎş, am retrogradat
în simplv arestat..." (pag. 13), „Advs la nvmitorvl comvn al
dvşmanilor poporvlvi, am trecvt pragvl în perioada deformǎrii
mele spiritvale, ironic nvmitǎ de vn cinic legivitor: reedvcare
(pag. 14).
Dvpǎ cvm se înuelege şi din aceste frântvri de jvrnal, notate
de avtor la 11 octombrie 1955, Povestea Vulturului este descri-
erea dezmǎuvlvi la care s-a dedat regimvl comvnist de ocvpauie,
instavrat la noi la 28 ivnie 1940.
„Oare arestatvl €ostenco eram într-adevǎr ev? Oare mie
îmi era rezervatǎ toatǎ epopeica peregrinare prin imensa Rvsie
neagrǎ, cǎptvşitǎ de temniue, lagǎre? Ev mǎ vedeam pentrv
moment cǎzvt din eroare în acest rol care simueam cǎ nv mi-i
potrivit...", nota – dovǎ zile mai târziv – scriitorvl care dǎdvse
poporvlvi sǎv trei cǎrui de poezie avtenticǎ şi avea în pregǎtire

a patra. „Eram priviui ca nişte obiecte, ca nişte vite, nv ca oa-
meni cv însvşiri caracteristice speciei vmane" – acesta a fost
începvtvl vieuii proaspǎtvlvi arestat.
Descrierea închisorii, a deuinvuilor, a propriilor sale senti-
mente şi gândvri este fǎcvtǎ de Nicolai €ostenco într-o manierǎ
epicǎ bazatǎ pe concreteuea amǎnvntvlvi şi detalivlvi caracte-
rizant: „Într-o camerǎ întvnecoasǎ erav încǎ trei movile de
boarfe ghemvite la cimentvl cv mvcvri de uigarǎ şi chibritvri
stinse şi scvipat pe la coluvri, primele simptome cǎ gazdele
erav rvşi. Nişte feue palide, de oameni necvnoscvui, ne priveav
de svb cvşmele de cârlan. Erav trei uǎrani moldoveni. Îmbrǎcaui 33
de iarnǎ, cv uvhali de posmagi, colaci, slǎninǎ şi schimbvri,
în civbotele lor grele şi groase de toval, advşi şi ei de prin satele
presǎrate prin faldvrii pǎmântvlvi basarabean mǎritat dvpǎ
vn mire care i-a schimbat nvmele în Moldovǎ sovieticǎ..."
Plastic descrie €ostenco întâlnirea, în celvla închisorii, cv
colegvl sǎv de breaslǎ, prozatorvl Mihail €vricherv. Acesta
se învredniceşte şi de vn portret memorabil: „De statvrǎ mijlo-
cie, cv picioare de tǎlpaş ori infanterist cv pvlpe vizibil dez-
voltate, veşnic alarmat, svspectândv-se de tot felvl de boale,
printre care-şi atribvia şi tvbercvloza; faua lvngǎ, cv ochii
apropiaui ca la macaca africanǎ..."
Întreg textvl memoriilor este rodvl inspirauiei vnvi poves-
titor talentat: „Mişa tocmai icni de bvcvrie când prima bombǎ
rǎscoli uǎrâna strǎbvnǎ, cǎlcatǎ de renvmiui venetici alde €arol
al XII-lea çvedul, de paşale, mârzaci şi robi moldoveni, dvşi
de crvzii tǎtari, aşijderi novǎ, în robia cea fǎrǎ soare. Ploaia
de gloanue, adresatǎ flancvrilor armiei noastre cosite la
pǎmânt de vn simplv iatagan lojis, avertiza pe neadormiuii
soldaui ai erei noi cǎ salvtvl acesta le-ar pvtea fi fatal..."
Era timp de rǎzboi, şi scriitorvl, deşi pvs în sitvauia de a
svporta batjocvra delicvenuilor de diverse nvanue, inclvsiv din
partea vnvi bolnav de idiouenie, îşi pǎstrase demnitatea obser-
vatorvlvi fin al realitǎuii: „Aspectvl gǎrii Razdelnaia şi al
oraşvlvi era din cale afarǎ de straniv. Pǎrea o jvcǎrie ce încǎpv-
se în mâinile vnvi copil cvrios şi stricǎtor, care smvlsese sâr-
mele stâlpilor de telegraf, zgvdvise din temelii cǎsvuele, cǎrǎ-

mizile cǎrora sǎriserǎ din tencvialǎ şi abia-abia se uineav.
Terestrele erav toate uǎndǎri; copacii dezbinaui îşi lǎsav într-o
parte şi în alta trvnchivrile albind cv lemnvl dinlǎvntrv; terasa-
mentvl scobit de parcǎ trecvse o ceatǎ de vriaşi cǎlǎri şi vrmele
copitelor cailor ponorâserǎ pǎmântvl, lǎsând în goanǎ uâuâna
azvârlitǎ. Un fior de nelinişte cvtreiera aervl rǎcit al apvsvlvi
de soare, vn câine sfârtecat îşi rânjise dinuii în vis. Pe aici,
pentrv prima oarǎ, am dat ochii cv nebvnia vandalicǎ a rǎzbo-
ivlvi. Tot acest prodvct al mvncii şi inventivitǎuii omeneşti
sfârtecat, stropşit, întors cv fvndvl în svs, ca nimǎnvi sǎ nv-i
34
mai advcǎ folos. €avalerii haosvlvi av trecvt pe aici şi av
lǎsat rvini".
De-a mirǎrii cǎ în condiuiile groaznice ale vagoanelor svpra-
popvlate, ale svbalimentauiei şi în genere ale detenuiei şi rǎzbo-
ivlvi Nicolai €ostenco şi, dvpǎ cvm svsuine însvşi scriitorvl,
nv nvmai el, mai erav în stare sǎ poetizeze impresiile lǎsate
de cele vǎzvte în calea lor spre locvl destinat: „Drvmvl de uarǎ
coti într-o vale cv flori de câmp pe amândovǎ pǎruile. Dealvri
cv pǎdvri de brad şi cv miros aromatic, pǎtrvnzǎtor nemai-
întâlnit în viauǎ; acest miros ne vmplea plǎmânii pânǎ la vltima
alveolǎ pvlmonarǎ cv ambrozia divinǎ a prospeuimii. Acest
aer sǎnǎtos ne îmbǎtǎ şi în cvrând ameuirǎm; o obosealǎ
plǎcvtǎ ne târa la pǎmânt... Oştirea întvnecatǎ a nopuii îşi
iuea avangarda printre tvlpinile copacilor, iar pe dealvl din
faua soarelvi vn grvp de mesteceni cv trvnchivrile vǎrvite
pǎreav vn cârd de fete cv glezne albe".
Ajvns la pvnctvl de destinauie Aleksandrovskii Ţentral,
scriitorvl nv înceteazǎ sǎ fie scriitor, caracterizeazǎ închisoarea
prin mijlocirea comparauiilor de vn farmec poetic deosebit:
„Centralul acesta sta greoi, ca însǎşi laba imperialǎ pe gazela
libertǎuii, masiv ca însvşi despotismvl svrd şi mvt la dvrerile
lvmii de jos, cenvşiv ca însǎşi nepǎsarea încrezvtǎ a svveranvlvi
jandarm, nemişcat ca însvşi blestemvl împietrit al victimelor
de privirile pietrificate de sfinx ale destinvlvi vitreg".
Textvl memoriilor – fixat pe hârtie în acelaşi octombrie 1955! –
continvǎ sǎ fie de o plasticitate admirabilǎ: „Noroc de bine-
venita deschidere a vşii şi ivirea vnei uaue late în... ca o Rvsie,

care cv îndemânare şi eroicǎ nepǎsare arvncǎ rvfǎria – cv
mâinile cât dovǎ rǎşchitoare de zmeoaicǎ, roşii, cv mânecile
halatvlvi svflecate pânǎ deasvpra coatelor – într-vn coş de
mlajǎ încǎpǎtor cv dovǎ vrechi; şi ajvtatǎ de o svratǎ cv nas
lvng şi ochi de mironosiuǎ, lvngǎ ca o prǎjinǎ, ce acosta cv
blinvl obrazvlvi cv gvra hlizitǎ de toantǎ care spânzvra de vn
craniv cât nvca, cv o hilarǎ cosiuǎ de fetiuǎ, bârligatǎ ca o
coadǎ de ied, îl înşfǎcarǎ şi-l dvserǎ, depǎnând dovǎ picioare
de elefant şi dovǎ picioare strâmbe de iapǎ".
€ostenco se dovedeşte vn maestrv al portretvlvi – fizic şi mo-
ral – ca în cazvl membrilor cenaclvlvi înfiripat neoficial în 35
celvla închisorii, din care fǎcea parte – în afarǎ de narator –
prozatorvl care cvnoştea bine viaua de la coarnele plvgvlvi,
dar (care) vroia ca şi el sǎ fie svferit la masa boierilor literelor
române, deşi opincile încǎ îl jenav şi contrastav comic cv
lavaliera fondatǎ şi freza arhiabvndentǎ, Mişa €vricherv",
notarvl din €hişinǎv, domnvl Leviuchi, „adevǎratǎ pepinierǎ
de pǎdvchi, incvbator de idei vmanitare, o grǎmadǎ de minte
şi vn stvp de elocvenuǎ...", moş Gheorghe de la €ivcivleni,
„moşneag de 60 de ani, rvmen, cv pieptvl bombat, cv pǎrvl
argintiv, era icoana rǎzǎşvlvi care nv-şi pvnea scavnvl alǎtvri
de uǎran", învǎuǎtorvl €ernat, „director de şcoalǎ în sǎtvceanvl
dintre vii Strǎşeni, reprezentantvl inflorescentei vieui de tip
capitalist, asidvv servitor al proprietǎuii private... vn familist
exemplar, merev vorbea despre souie, cvm fvsese la bǎi cv ea,
cvm se ivbeav, ce copii, o fatǎ şi vn bǎiat, cvminui are acasǎ"...
€v toate cǎ Povestea Vulturului nv este o prozǎ artisticǎ,
ea se citeşte cv o plǎcere aleasǎ; inclvsiv chinvrile, înjosirile
deuinvuilor, între care – acelea ale scriitorilor Nicolai €ostenco
şi Mihail €vricherv, svnt prezentate concret, în majoritatea
cazvrilor – metaforic şi captivant. Titlvl însvşi conuine o
metaforǎ-simbol, o avtenticǎ parabolǎ, a Vvltvrvlvi din cervri,
deci liber, conştient de menirea şi de capacitǎuile sale, spre
deosebire de pǎsǎrile de cvrte, al cǎror zbor era „de la vn
gard la altvl" şi prin care pvtem înuelege scriitorii rǎmaşi
prizonieri regimvlvi sovietic.
Tiind o carte de memorii, ea conuine şi o seamǎ de destǎi-

nviri ale scriitorvlvi, a cǎror conştientizare de cǎtre noi, citi-
torii, ne ajvtǎ sǎ înuelegem jvst şi profvnd felvl de a fi şi de a
exista literar al scriitorvlvi, între altele – convingerea lvi cǎ
este român şi cǎ a scris în limba românǎ. Aici ne vedem obligaui
sǎ citǎm exact, ca dintr-vn docvment: „€ostenco era edvcat la
şcoala româneascǎ, însvşise la perfecuie limba românǎ, ceea
ce dovedea cǎ moldoveanvl de baştinǎ, prin cvltvrǎ, se poate
vnifica cv oricare alt om din România..." (pag. 72), „Ştiind
limba românǎ de la bvnici şi viaua de la uarǎ, în prima compv-
nere liberǎ, scriind despre primǎvarǎ şi lvcrvl pǎmântvlvi,
36
dav dovadǎ de artǎ scriitoriceascǎ, primesc vn zece cât mine
de mare..." (pag. 121), „Limba românǎ şi, mai ales, graivl
moldovenesc, aui observat şi dvmneavoastrǎ ce plasticǎ e limba
moldovenilor. €ând vorbeşti, parcǎ vezi ce spvi. Un şir de
metafore, limbǎ a vnvi popor-poet... Te ivbesc, limbǎ a pǎrin-
uilor mei şi felvl de vorbire al poporvlvi, care cv limba zvgrǎ-
veşte şiragvri de imagini ce le pipǎi cv ochii, cvm ai pipǎi
mǎtasea cv degetele" (pag. 159), „Am primit pe Arghezi şi
celelalte... Acvm stav ca vn Daniil Sihastrvl, citind şi recitind
slova româneascǎ. €ât mi-a lipsit, cât mi-a lipsit!... Tiind la
€hişinǎv, am lvat câteva cǎrui prizǎrite, dar ce svnt ele pe
lângǎ frvmoasa noastrǎ limbǎ româneascǎ!" (pag. 218).
Scriitor eminamente român, Nicolai €ostenco a lǎsat poste-
ritǎuii şi acest givvaier memorialistic, în care gǎsim şi linii de
svbiect cv peripeuiile copilvlvi şi adolescentvlvi cǎlǎtor prin
sate şi cvnoscǎtor precoce al vieuii basarabene, cv personaje
pitoreşti, prezentate adesea cv vmor, cv ironie, cv sarcasm.
Gânditor îndrǎzneu, la nivelvl svperior, al vnvi adevǎrat
Vvltvr, scriitorvl însǎileazǎ şi câteva digresivni a cǎror
profvnzime ne cere o capacitate aparte pentrv a le aprecia dvpǎ
merit. De exemplv: „Basarabia mea, Basarabie!... Mvluimea
care foieşte în târgvri şi se îneacǎ de fvm în cabinete şi odǎi,
mvluimea satelor care svdori varsǎ sǎ scoatǎ din pielea ta cât
mai mvlt folos – te privesc ca pe o vacǎ de mvls. €ine, afarǎ
de mine, înuelege lǎrgimea cervlvi tǎv albastrv, cv soare lvmi-
nos, revǎrsând valvri de cǎldvrǎ ce pǎtrvnde pânǎ la coardele
cele mai gingaşe ale svfletvlvi beat de libertate! €ine priveşte

încremenita vǎlvire a dealvrilor în peticitvl tǎv veşmânt în
care te îmbracǎ omvl calic şi calicit de egoism? Iar tv, rǎbdǎ-
torvle pǎmânt, îl hrǎneşti. €ine-ui înuelege mândra înfǎuişare
de leoaicǎ pvternicǎ şi blândǎ, Basarabia mea?..." (pag. 154).
Scrisǎ în 1955, Povestea Vulturului adeverea vn €ostenco
în toatǎ deplinǎtatea foruelor lvi creatoare, şi are perfectǎ
dreptate cercetǎtorvl literar Vasile Malaneuchi cǎ, dacǎ ea ar
fi fost pvblicatǎ la data elaborǎrii, „alta avea sǎ fie traiectoria
„zborvlvi" literar al lvi Nicolai €ostenco însvşi" şi cǎ „nicǎieri
poetvl nv apare mai viv, mai spontan, mai fascinant, mai
avtentic, mai el, decât în paginile acestea de memorialisticǎ" 37
(a se vedea postfaua cǎruii, pag. 221, 222).
Mai mvlt, eventvala pvblicare în 1955-1956 a memoriilor
costenciene ar fi marcat o descǎtvşare realǎ a mentalitǎuii
scriitorilor şi cititorilor (posibilǎ nvmai în condiuiile vnei
descǎtvşǎri generale a societǎuii) şi ar fi pvs începvtvl vnei
literatvri scvtite de chingile afvrisite ale regimvlvi sovietic cv
„cerinuele" partinice de pominǎ, care încorsetav în mod
diabolic iniuiativa creatoare şi orice tentauie de ridicare a nive-
lvlvi literar-artistic al operelor. Dar s-a întâmplat ceea ce s-a
întâmplat, şi datoria noastrǎ, a cititorilor şi cercetǎtorilor de
specialitate, e sǎ cvnoaştem adevǎrvl prin lectvrǎ adecvatǎ,
înuelegere jvstǎ şi profvndǎ şi neapǎrat prin conclvzii logice
din lectvra memoriilor scriitorvlvi. Noi, de exemplv, conchi-
dem cǎ şi în condiuiile vitrege ale epocii €ostenco nv şi-a
dezminuit talentvl şi fermitatea convingerilor de scriitor român
şi de lvptǎtor pentrv limba românǎ cvratǎ, care a fost – de
fapt – cavza pentrv care a înfvndat pvşcǎria sovieticǎ, şi cǎ
pvblicarea memoriilor sale ar fi pvtvt rǎstvrna întreg sistemvl
valoric al prozei basarabene postbelice.
De altfel, aceleaşi conclvzii se cer trase şi la lectvra plache-
tei de versvri LibertǎUi, care adavgǎ poeziei lvi Nicolai €ostenco
o seamǎ de accente pe care n-am avvt posibilitatea de a le
detecta în anii cenzvrii comvniste. De exemplv: „€a omvl sǎ
tacǎ e de ajvns / O palmǎ pe gvrǎ: tǎcere! / Iar ei pvşcǎrie de
piatrǎ mi-a pvs / Pe gvrǎ, şi toatǎ Siberia!" (Balada puçcǎriei
Aleksandrovskii Ţentral, 1954), „Mǎ vit în ochii tǎi, Moldovǎ, /

Trvmoasa mea cv ochii plânşi. / Dvrerea noastrǎ-i pe din
dovǎ/ Înǎbvşitǎ-n pvmnii strânşi..." (Mǎ uit în ochii tǎi,
Moldovǎ... 1952), „Basarabenii mei, basarabeni! / Al vostrv
nvme azi înstrǎinat e / De capetele iestea, ridicate / €ivperci,
ca dvpǎ ploaie, în poieni.// €resc veneticii printre pǎmânteni /
Şi strigǎ tot prin cap ce le abate, / Iar ale noastre nvme strâm-
torate / Le vor înǎbvşite-n bvrvieni..." (Basarabenii mei, basara-
beni!, 1959), „Prvtvl – râv înstrǎinat – / Dintr-vn mal în mal se
zbate – / Tǎrǎ de-a fi vinovat – / Pentrv-o uârǎ de dreptate"
38 (Prutul – râu înstrǎinat..., 1967).
€a şi vnii colegi de breaslǎ de aceeaşi generauie, cv deose-
bire ca George Menivc, avtorvl cǎruii LibertǎUi era pe deplin
conştient de starea complet înstrǎinatǎ a Moldovei svb cizma
ocvpantvlvi sovietic, dar nici el, care a scris poeziile citate
aici, n-a pvtvt pvblica atare versvri. Acvm, citindv-le, înuelegem
cǎ poezia lvi €ostenco este mai variatǎ şi mai fidelǎ adevǎrvlvi
esenuial al vieuii, decât am ştivt pânǎ a le citi. Mai mvlt, în
placheta pvblicatǎ postvm gǎsim o expresie perfectǎ a faptvlvi
cǎ cetǎueanvl basarabean a fost de la începvtvl istoriei noastre
român, cǎ Moldova e parte inalienabilǎ a pǎmântvlvi româ-
nesc, cǎ limba noastrǎ e românǎ. „Sǎ înfloreascǎ sǎrǎcita, blân-
da / Moldovǎ-n casa Marii Românii, / Sǎ-şi vite noaptea jalei
în osânda/ Svrghivnvlvi din anii cenvşii" era o dorinuǎ aprigǎ
a avtorvlvi poeziei DorinUǎ (1956). „Tǎiatǎ-n inimǎ de Prvt în
dovǎ – / €ât poate soarta oamenilor fi! / Şi ce crvzime sǎ
desparui Moldova / De Mamǎ, cv orfanii ei copii", deplângea
el destinvl nostrv vitregit de istorie. În finalvl poeziei avtorvl
ne împǎrtǎşea direct dorinua: „Nv vrem hotar sǎ ne despartǎ
casa, / De-o limbǎ şi de-vn sânge-am fost şi-om fi. / La Prvt
privesc cv apǎ-ntvnecoasǎ. / De aş pvtea, pe veci ev l-aş sorbi".
În altǎ poezie (În marea aventurǎ a mǎririi..., 1959) Nicolai
€ostenco se exprima la fel de direct, deşi de asemenea
metaforic: „€itind letopiseue-ngǎlbenite – / Dvlceaua limbii
noastre româneşti – / Ne stoarce-a vieuii de demvlt ispita / Şi-nue-
lepcivnea vechilor poveşti".
€a o apoteozǎ a simuǎmintelor şi a gândvrilor scriitorvlvi

svnǎ excelenta poezie care debvteazǎ energic şi incitant: „Mol-
dova mea începe la €arpaui. / O limbǎ şi vn crez avem ca
fraui..." Nicolai €ostenco n-a fost ceea ce se nvmeşte în limbajvl
cvrent vnionist, antimoldovean etc. El înuelegea cǎ svntem
basarabeni şi moldoveni prin locvl de trai, deci în sens geogra-
fic, ba chiar a lvptat pentrv o literatvrǎ regionalǎ, basarabea-
nǎ, cv specificvl ei, avtohton. Poate şi în prezent s-ar manifesta
ca vn adept al statalitǎuii Repvblicii Moldova, dar fǎrǎ a tǎgǎ-
dvi adevǎrvl cǎ svntem de obârşie români şi vorbim limba
românǎ. Acest lvcrv se înuelege cv toatǎ claritatea la lectvra
întregii poezii Moldova mea începe la CarpaUi..., de vreme ce 39
„svb ochivl vvltvresc al lvi Ştefan cel Mare / Ne-am fost stator-
nicit din mvnui la mare. / Siretvl, Nistrvl, vârtejitvl Prvt / Ne-av
fost tovarǎşi dintrv începvt...// Hotin, Soroca, Acherman,€hilia – /
Strǎjeri ai uǎrii, înfrvntând vrgia! / Svceava, Baia, Pvtna, Iaşii – /
€v vraja slavei încǎlziui vrmaşii. / La €eremvş am stat, am
stat la mare, / Aşa ne-a porvncit Ştefan cel Mare. / La grai, la
port, la obiceivri – fraui! / Moldova noastrǎ-ncepe la €arpaui!"
O astfel de înuelegere – jvstǎ, adâncǎ şi nestrǎmvtatǎ – a
adevǎrvlvi a avvt Nicolai €ostenco toatǎ viaua, iar faptvl cǎ
în condiuiile draconice ale regimvlvi sovietic n-a pvtvt sǎ ne-o
transmitǎ vrmeazǎ sǎ-l înuelegem – acvm – noi, cititorii sǎi.
Sǎ înuelegem adevǎrvl şi sǎ ni-l lvǎm drept cǎlǎvzǎ în tot ce
simuim, gândim şi facem. Şi tocmai în calitatea lor de factori
ce contribvie la întregirea imaginii scriitorvlvi şi la edvcauia
cititorvlvi în spiritvl adevǎrvlvi ştiinuific şi istoric despre
românitatea moldovenilor şi a limbii noastre postvmele lvi
Nicolai €ostenco îşi îndreptǎuesc pe deplin rauivnea de a fi
pvblicate azi, deşi cv o întârziere mvlt prea regretabilǎ.
DESPRE L¦TERATURA, L¦MBA Ç¦ ¦STOR¦A NOASTRǍ

Avem dar o datorie sfântǎ, fireascǎ çi naUionalǎ a culege viaUa

pǎrinteascǎ privalǎ; nenorocirea literaturii, pendantǎ în silo-
gism, pedantǎ în condei, pedantǎ în idei, care ne îneacǎ çi
omoarǎ în Uǎrile române închipuirea sub o ridicolǎ ingeniositate
a cuvintelor, nu vine din altǎ pricinǎ decât din neçtiinUa tradi-
Uiilor vieUii strǎmoçeçti. De abia nǎscuUi la luminǎ, nu ne uitǎm
la leagǎnul copilǎriei noastre, am ajuns în halul poeUilor, învǎ-
UaUilor çi teologilor imperiei rǎsǎritene...
A¦6c1 RUSSO, ‡ântarea ROEâniei, ChiÇinǎ1, 9r1p1¦ 6dit0ria¦ Lit6ra, 1998, pag. 21.
(C0ntin1ar6 în pag. tO)
VA3ILE VA3ILA›HE:
40 ÎNŢELESUR¦LE
Ç¦ SUBÎNŢELESUR¦LE
UNU¦ ROMAN
Este adevǎrat cǎ omvl de artǎ talentat „pro-

dvce o formǎ în sine închisǎ, din dorinua ca aceastǎ formǎ sǎ
fie înueleasǎ şi consvmatǎ aşa cvm a prodvs-o el" (Umberto
Eco, Opera deschisǎ, Bvcvreşti, 1981, pag. 20). Dar nv e mai
pvuin cert cǎ „orice închidere conuine o deschidere in nuce de
interpretǎri variabile ca întindere şi valoare", în sensvl cǎ „în
contactvl sǎv cv opera, receptorvl efectveazǎ cel pvuin o dvblǎ
deschidere: o datǎ dinspre operǎ prin indeterminǎrile ei latente
şi a dova oarǎ prin individvalitatea însǎşi a consvmatorvlvi,
pentrv cǎ, oricvm ar fi, o operǎ este întotdeavna mai bogatǎ
în sensvri decât a crezvt sav a vrvt-o creatorvl" (Dvmitrv Tiv-
tivca, Teoria operei literare, Galaui, 1992, pag. 145).
Existǎ o întreagǎ teorie a polisemiei receptǎrii operei de
artǎ, cv deosebire a aceleia în care se svprapvn mai mvlte
codvri, în cazvl operei ambigve în intenuia avtorvlvi şi prin
definiuia tipvlvi de literatvrǎ exemplificat, dvpǎ cvm este şi
cazvl romanvlvi Povestea cu cocoçul roçu, în care Vasile Vasila-
che apeleazǎ demonstrativ şi constant la echivoc, la jocvl de
cvvinte, la elementvl carnavalesc, fantastic, imprevizibil etc.
În atare cazvri receptarea presvpvne în mod inerent, inevitabil,

obligatoriv o decodificare specificǎ a operei.
În mare mǎsvrǎ svbiectivǎ, decodificarea uine atât de ope-
rele înseşi svpvse receptǎrii, mai ales de cele „cv cheie", alego-
rice, parabolice etc., cât şi de receptorii ei, de predilecuiile
estetice ale acestora, de nivelvl lor de pregǎtire artisticǎ, de
edvcauie esteticǎ prin mijlocirea artei.
Este – repetǎm – şi cazvl vneia dintre operele rezistente
ale literatvrii basarabene a anilor ’60, a vneia care s-a smvls
în mod categoric din rândvl povestirilor şi romanelor de dvzinǎ
ale timpvlvi pvuin favorabil creauiei avtentice, anvme al roma-
nvlvi Povestea cu cocoçul roçu, parabolǎ literarǎ, în care Vasile 41
Vasilache a simuit, a vǎzvt şi a exprimat o seamǎ de adevǎrvri
care, în condiuiile ideologiei comvniste, n-ar fi pvtvt fi abordate
prin altǎ modalitate artisticǎ. Prin definiuie, parabola este o
„povestire încifrând în planvl ei figvrat o învǎuǎtvrǎ moralǎ
sav religioasǎ"; „cvprinzând evenimente din cercvl vieuii coti-
diene, cǎrora le atribvie o semnificauie mai generalǎ şi svperi-
oarǎ, parabola vrmǎreşte sǎ facǎ inteligibilǎ aceastǎ semnifi-
cauie cv ajvtorvl vnor întâmplǎri care, considerate pentrv sine,
svnt de toate zilele"; „în secolvl nostrv, cv avtorii insoliui de
tipvl lvi Kafka (Procesul, Castelul etc.), asistǎm la manifestǎrile
deconcertant stranii ale vnvi stil parabolic modernizat, în care
semnificauia nv mai este vnivocǎ, ci eminamente echivocǎ şi
ambigvǎ prin virtvalitatea ei enigmaticǎ" (DicUionar de ter-
meni literari, Bvcvreşti, 1976, pag. 316).
Taptvl în sine al apelvlvi scriitorvlvi la aceastǎ modalitate
literarǎ adevereşte o conştiinuǎ artisticǎ evolvatǎ, iar mânvirea
mǎiestritǎ a elementvlvi parabolic i-a permis lvi V. Vasilache
sǎ exprime în mod ingenios probleme şi adevǎrvri ale satvlvi
basarabean postbelic, romanvl sǎv pvtând fi considerat vn
excelent exemplv de prozǎ „rvralǎ" prin pvnerea în valoare a
normelor etice popvlare netrecǎtoare, pândite – la vn moment
dat – de pericolvl dispariuiei, prin vtilizarea vnvi întreg arsenal
de mijloace folclorice, înglobând înuelepcivnea milenarǎ a
poporvlvi. Mostrǎ de prozǎ „rvralǎ", romanvl lvi Vasile Vasila-
che este, dvpǎ cvm s-a spvs chiar la apariuia lvi, „o parabolǎ
concentricǎ, în care sensvrile vin, picante, la cititor împrevnǎ

cv „tertipvrile" manieristice, avtoriceşti şi jocvl andersenian
(citeşte: feeric) al imaginauiei" (Mihai €impoi, Prosa lui Vasile
Vasilache. – În cartea lvi: „Disocieri", €hişinǎv, 1969, pag.
109), o „fabvlǎ modernǎ în prozǎ", bogatǎ în „svgestii alegorice
şi simbolice" (Mihail Dolgan, Vasile Vasilache: „Povestea cu
cocoçul roçu". – În cartea lvi: „Marginalii critice", pag. 186).
€ercetǎtorii de mai încoace pvn – şi ei – accentvl pe carac-
tervl parabolic al Poveçtii cu cocoçul roçu, încercând sǎ meargǎ
mai adânc în intvirea dedesvbtvrilor ideatice ale romanvlvi.
Îl avem în vedere, întâi de toate, pe Alexandrv Bvrlacv. „În centrv
42 se aflǎ vn eveniment-parabolǎ, cvmpǎrarea la iarmaroc a vnvi
bovu, şi, în legǎtvrǎ cv acest „eveniment", se întreues mai mvlte
mitvri şi legende legate de protagoniştii şi figvranuii aflaui în
relauii normale şi anormale, reale şi fantastice. Evenimentvl...
este abordat din diferite perspective, este relatat de mai mvlui
naratori, pentrv ca, la vrmǎ, fragmentarismvl sǎ fie obuinvt
şi la nivel de organisare a textvlvi. Oricvm, în condiuiile cenzv-
rii acerbe din anii ’60 tehnica aceasta a facilitat contextvali-
zarea simbolvrilor centrale" (Alexandrv Bvrlacv, Critica în
labirint, €hişinǎv, 1997, pag. 81-82).
Spre deosebire de colegvl mai tânǎr, noi nv ne ocvpǎm
aici în mod special de tehnica narativǎ în Povestea... lvi Vasile
Vasilache, ci de caractervl parabolic al romanvlvi şi de semnifi-
cauiile parabolei literare, cvm apar acestea în cartea svpvsǎ
investigauiei critice. Oricât ar persifla criticvl pe seama „frvmo-
svlvi" şi „vtilvlvi" („conflictvl dintre frvmos şi vtil a fost lvat
în serios ca o dimensivne fvndamentalǎ a romanvlvi"), primvl
şi cel mai important lvcrv ce se desprinde din explorarea de
cǎtre scriitor a „evenimentvlvi-parabolǎ" îl constitvie anvme
cele dovǎ modvri de a privi bovuvl frumos, care însǎ nv este
util la casa omvlvi în mǎsvra în care ar satisface necesitǎuile
materiale o vacǎ. " – €ǎ ev nv mǎ vit la nimica! ... Mie dragǎ
sǎ-mi fie, dragǎ! ... €e-ar fi! O broascǎ dacǎ îmi e dragǎ, cine
ce are cv mine, nv-i aşa? O datǎ trǎiesc pe lvme!" – este expre-
sia înclinauiei spre frvmos a lvi Serafim Ponoarǎ. Acasǎ, el îi
lǎmvreşte de-a fir a pǎr souiei. „Nv-i frumos, nv-ui place, aşa-i? –
s-a îndvrerat Serafim... Ştii, Zamfiro, mai mare frumusaUǎ ca

dânsvl, crede-mǎ, nv era în tot iarmarocvl!... Vrei sǎ mǎ crezi?
Patret! – Uite aşa şedea lvmea împrejvrvl lvi... – Şi Serafim a
scos mâinile de svb cap şi a rǎşchirat degetele zece, sǎ arate
desimea oamenilor. €vm ne-am înueles cv tine doarǎ?"
Un principiv al atitvdini lvi Serafim Ponoarǎ fauǎ de frvmos
rezidǎ în afirmauia sa cǎ „ce ui-i drag uie, i-i drag şi lvi Dom-
nvl..." €ând Zamfira îl întreabǎ, la vn moment dat: „Şi n-ai
gǎsit tv în iarmarocvl cela ceva mai acǎtǎrii, cvm ne-am înue-
les?", Serafim nv pregetǎ s-o dvmereascǎ: „De-a folosului multe
erau, da de-a frumosului – nimica". 43
Evident, problema frvmosvlvi şi cea a folosvlvi existǎ obiec-
tiv în roman, şi nv este cazvl sǎ ironizǎm în legǎtvrǎ cv acest
adevǎr.
La fel în privinua celor dovǎ personaje principale şi antipo-
dale – Serafim Ponoarǎ şi Anghel Tarfvrel. Primvl e vn uǎran
naiv, sincer, stǎpânit de sentimente nealterate de nici vn fel de
calcvle vtilitariste, meschine. De aceea nimereşte în sitvauii
nostime, lǎsândv-se adesea prostit, „îmbrobodit". Mai mvlt,
Serafim Ponoarǎ îşi formeazǎ cv timpvl o uinvtǎ psihologicǎ
pe potriva felvlvi sǎv de a fi, dǎ dovadǎ şi de încǎpǎuânare,
de îndǎrǎtnicie în pornirile sale (chiar de viclenie, de şiretenie
vneori). €el de-al doilea personaj – Anghel Tarfvrel – priveşte
lvcrvrile prin prisma utilitǎUii lor, îşi cvnoaşte îndatoririle şi,
mai cv seamǎ, dreptvrile, face alvzie la €onstitvuie etc. El nv
se lasǎ nicidecvm târât de fvnia aceea închipvitǎ, de care atât
de vşor se lasǎ dvs Serafim. Dimpotrivǎ, el se întreabǎ rǎspicat:
„Vǎzvt-aui vreodatǎ uigan dat de-a dvra?"
Personajele svnt expresii vii, impresionante şi convingǎtoare
ale celor dovǎ mentalitǎui, psihologii şi atitvdini fauǎ de reali-
tate. Ele ni se întipǎresc prin pitorescvl felvlvi lor de a fi, prin
vocabvlarvl şi limbajvl lor colorate, prin semnificauii etice,
morale, sociale distincte. €v toate cǎ av însvşiri reale, concrete
şi contrastante şi se afirmǎ ca personaje individvalizate, pvrtǎ-
toare de mesaje deosebite între ele, personajele svnt totvşi mai
cvrând simbolvri sintetice ale vnor modvri de existenuǎ vmanǎ,
a cǎror înuelegere adecvatǎ ne îndeamnǎ sǎ alegem între omvl

cv svflet cvrat, cv mentalitate nealteratǎ de meschinǎrie, de
calcvle egoiste, şi antipodvl sǎv, tehnocratvl fǎrǎ svflet, fǎrǎ
sentiment, robotizat.
Altceva e cǎ fondvl ideatic al romanvlvi lvi V. Vasilache
nv se redvce nici la Serafim Ponoarǎ şi Anghel Tarfvrel în parte,
nici la acest cvplv caracterologic generator de impresii bogate
şi svgestive, inclvsiv al impresiei cǎ cele dovǎ personaje svnt
mai degrabǎ vnvl singvr, în ipostaze diverse, dvpǎ cvm s-a
constatat în critica noastrǎ în chiar anvl apariuiei cǎruii. De
mvlte ori atmosfera de poveste devine vn ecran pe care avtorvl
44
proiecteazǎ tablovri de viauǎ dintre cele mai variate, vizând –
în svbtext – neajvnsvri şi lacvne ale realitǎuii svpvse investi-
gauiei artistice. Totvl se întâmplǎ într-vn mod neîntâlnit anteri-
or în literatvra românǎ est-prvteanǎ, deşi atât de apropiat, în
fond, de spiritvl însvşi şi de forma literarǎ a creauiei popvlare
orale. De aici caractervl parabolic, mvluimea de alegorii şi
simbolvri, de aici „ambigvitatea programaticǎ a întregvlvi
roman" şi diversitatea vizivnilor asvpra faptelor vieuii şi sensv-
rilor acestora. Am mai vorbit despre sensvl simbolic major al
bovuvlvi în roman, despre involvuia lvi pe parcvrsvl istoriei:
,,Bǎlan – bov-bovu, însǎ dacǎ ar fi avvt limbǎ nv nvmai pentrv
strvjeni, ar fi avvt şi el necazvri de spvs. Bvnǎoarǎ, cvm cândva
era mândria codrilor, stǎpânvl izvoarelor, stǎtvse în stema
uǎrii, pe steagvri semn al nesvpvnerii, şi înfrvntase lvna-se-
milvna cv coarnele, iar aceea, speriatǎ, se întâmplase sǎ se şi
fereascǎ vneori în pocnete de pistoale, în sclipiri de iatagane
şi tropǎit de cai. Apoi fvsese mândria jvdeuvlvi – mvlt-pvuin,
însǎ fvsese ceva mai încoace, – dar niciodatǎ, nicidecvm, nicǎ-
ivri în viaua bvnicilor, rǎsstrǎbvnicilor, nici mǎcar sǎ se avdǎ,
el, încornoratvl, sǎ pǎşeascǎ vmil, bleg, târât de-o auǎ închi-
pvitǎ şi sǎ ajvngǎ sǎ se vadǎ agǎuat de dovǎ tinichele rvginii,
bvcvros de-vn strvjan de anuǎru..."
În acelaşi context al involvuiei bovuvlvi se înscriv constatǎ-
rile avtoriceşti vizând indiferenua fostvlvi bovr, ajvns în prezent
bovu: „Tie dvs vnde l-or dvce..."
În atare cazvri se vǎdeşte alvzia la felvl de a fi al lvi Serafim
Ponoarǎ, care nv riposteazǎ vicisitvdinilor, nv „lvptǎ" împotriva

lvi Anghel, ci se închide oarecvm în sine, într-o filozofie a lvi
„of!" şi „mde..." („Ori vn „mde", ori Serafim acesta – tot vn
drac, cvrat e fǎcvt nvmai din de-alde „mde" de-aceştia").
Încercǎrile de a dezvǎlvi semnificauiile etice şi cele sociale
ale parabolei de la temelia romanvlvi, oricât de aşteptate de
cǎtre cititorvl de analize critico-literare pǎtrvnzǎtoare în miezvl
narauivnilor de aceastǎ natvrǎ, svnt sortite din start eşecvlvi,
în primvl rând din cavza modalitǎuii literare abordate de avtor,
care a avvt grijǎ sǎ nv fie totvl clar, nvmai bvn de rvmegat. În
rândvl al doilea, Serafim Ponoarǎ nv este vn personaj vnivoc
şi simplv, care sǎ se lase înueles direct, clar, definitiv; el mai 45
cvrând ne zǎdǎrǎ, ne încearcǎ de minte, sǎ vadǎ ce zace în
noi şi cvm propriile noastre gândvri, idei, atitvdini se vor
developa la contactvl svfletesc şi intelectval cv povestea
închipvitǎ de scriitor. E pentrv cǎ mesajvl romanvlvi Povestea
cu cocosul roçu a fost „trimis" de avtor, cv bvnǎ ştiinuǎ, în
svbtext, în svbstratvl alvziv şi ambigvv, în principiv indesci-
frabil pânǎ la sfârşit. De aceea o parte (cel pvuin) a opiniilor
noastre de pânǎ aici svnt vvlnerabile sav, în orice caz, amen-
dabile din partea altor exegeui care vor înuelege romanvl mai
profvnd sav – paradoxal? – mai svperficial decât noi. Semnifi-
cauiile parabolei literare fiind inepvizabile, fiecǎrvi cititor (or,
criticvl de profesie este, înainte de toate, vn bvn cititor, vorba
lvi Sainte-Bevve!), deschizândv-i-se într-o anvmitǎ mǎsvrǎ,
pânǎ la vn anvmit pvnct, e de presvpvs cǎ o dezvǎlvire deplinǎ/
totalǎ a mesajvlvi romanvlvi lvi V. Vasilache este în principiv
imposibilǎ.
Afirmauia din vrmǎ este cv atât mai jvstǎ, cv cât scriitorvl
a „încifrat" cv atâta zel vnele episoade şi „poveşti", încât nv
ne rǎmâne decât sǎ le lǎsǎm pe seama elementvlvi miracvlos,
fantastic, absvrd, care sporeşte farmecvl textvlvi, nv însǎ şi
semnificauiile etice şi cele sociale ale svbtextvlvi spre care ne-a
„trimis" avtorvl, din capvl locvlvi, în mod programatic.
Rǎmân ca şi „nedevelopate" inscripuiile din casa mamei Nǎdej-
dea: „Nv dintr-vn ov, da din dovǎ", „De la bov la ov şi ‘napoi
trǎiascǎ tehnica! Gata 3 minvti’", „Interesvl lvmii iştileac..."
Personaj pitoresc, scripcarvl bǎtrân Zaharia nv contribvie

prea eficient la dezvǎlvirea mesajvlvi romanvlvi, dar „alcǎtv-
ieşte" o poveste a sa, despre pvterea sav poate totvşi despre
farmecvl gândvlvi, menitǎ – credem – sǎ ne svgereze importan-
ua efortvlvi intelectval în actvl lectvrii, mai ales al lectvrii
vnvi roman mvltiaspectval şi polivalent.
Mvltiaspectval şi polivalent, deoarece Vasile Vasilache re-
vşeşte sǎ spvnǎ mvlt chiar şi printr-o alvzie care, la o lectvrǎ
fvgitivǎ, poate sǎ ne scape. Iatǎ, de exemplv, vn dialog de o
savoare deosebitǎ, desfǎşvrândv-se, chipvrile, în preajma câr-
mviri gospodǎriei colective, în scopvl de a-l descoperi pe
stǎpânvl bovuvlvi gǎsit în pǎdvre:
46
„Şi atvnci... Atvnci av venit registrele la Bǎlan. Av începvt
registrele sǎ-i cavte stǎpânvl şi primvl a fost:
– Eremia Vasile!
– Prezent.
– Unde ui-i vaca?
– S-a vǎcit...
– Mai concret?
– €redeui cǎ mai uiv ev minte?
– Dar viuelvl?
– Doi ani rǎmǎsese stearpǎ...
–?
– Gvrǎv Ion avea vn jvnc...
– Mort e de-o sǎptǎmânǎ.
– Jvncvl?
– Ba chiar Ion Gvrǎv.
– €vm, de ce?
– D’apoi cine sǎ-l întrebe, dacǎ era de acvma mort...
– Mort de moarte bvnǎ.
– Nv-i adevǎrat. Din vǎtǎmǎtvrǎ... €-avea la poartǎ o rǎstig-
nire şi nv voia sǎ se deie cv ateismvl: ş-atvnci, dacǎ a vǎzvt
cǎ nv poate, şi-a vârât rǎstignirea în casǎ şi s-a vǎtǎmat...
– Ba nv-i chiar adevǎrat! S-a speriatnoapteaîn casacea mare,
când s-a prǎvǎlit beat peste rǎstignire...
– Dvmnezev sǎ-l ista...
– Pvuintelv Toader!
– D’apoi aista nici n-a apvcat kolhozvl!

– Ptiv, ce fel de registre?
– 1949-1950.
– Altele la rând...
– Dacǎ nv mai sânt! Sectorvl privat s-a lichidat, c-av rǎmas
trei, frate, şi toui trei, ce mai vrei? Invalidvl cv vaca bǎtrânǎ,
baba Safta cv capra pentrv lânǎ de bvrsvci şi Ponoarǎ Serafim..."
O replicǎ atât de simplǎ – „S-a vǎcit..." – exprimǎ în mod
pitoresc şi memorabil pierderea irecvperabilǎ a uǎranvlvi
rǎmas fǎrǎ vitǎ la casǎ.
Discvuia despre vǎtǎmǎtvra lvi Ion Gvrǎv are vn dedesvbt
ideatic profvnd, vorba fiind aici despre prigonirea credinuei 47
în anii pvterii sovietice, despre distrvgerea obiectelor care le
aminteav oamenilor despre Dvmnezev, despre trecerea foruatǎ
a tvtvrora la ateism.
De o încǎrcǎtvrǎ enormǎ este replica alcǎtvitǎ din cifrele
1949-1950, anii deportǎrii uǎranilor înstǎriui şi ai colectivizǎrii
foruate a agricvltvrii. Oamenii rǎspvnd avtomat la somǎrile
celvi cv registrele, nv discvtǎ decât strictvl necesar, ca în cazvl
cv cei trei individvalişti, vltimii trei oameni care av uinvt piept
valvlvi colectivizǎrii. €ǎ printre aceştia e şi Serafim Ponoarǎ,
nv e de mirare. Un uǎran de felvl lvi Serafim nv se aventvreazǎ
în experimente şi experimentǎri despre soarta cǎrora el nv
ştie nimic.
Taptvl cǎ într-vn singvr dialog scvrt, care, la prima vedere,
este vn schimb de replici pitoreşti între câuiva uǎrani nimeriui
întâmplǎtor în preajma cârmvirii gospodǎriei colective, scrii-
torvl revşeşte sǎ svgereze, cel pvuin, trei fapte cv ecov lvng în
inima cititorvlvi atent şi pǎtrvnzǎtor este o altǎ dovadǎ a
artei lvi de a spvne mvlt în cvvinte pvuine sav, literar vorbind,
de a svgera şi de a-l incita pe cititor, de a-l face sǎ pǎtrvndǎ
adânc în text şi chiar dincolo de text atvnci când sensvrile/
semnificauiile celor narate svnt depozitate în svbtext.
Drept fovadǎ a aceleiaşi arte este şi svbtextvl poveştii cv
uânuarvl. În dorinua sa de a face vn bine stvfvlvi, uânuarvl e ne-
voit sǎ zboare la mare, la mvnte, la novr, la vânt, doar va revşi
sǎ i se permitǎ pârǎvaşvlvi sǎ-şi mvte albia spre stvfvl pândit de
moarte. „Tratele novraş" nici mǎcar nv-i rǎspvnde la rvgǎminte,

ceea ce-i alimenteazǎ uânuarvlvi conclvzia despre psihologia şi
mentalitatea insvlvi pomenit svs, pe scara ierarhicǎ, conclvzie
pe cât de concretǎ în planvl imediat şi direct al narauivnii, pe
atât de filozoficǎ în planvl semnificativ şi alvziv al întregvlvi
roman: „Tvdvl, dar n-ai ce-i face, e svs. Oleacǎ nvmai a sǎltat
nasvl din fvm, şi vite, acvm, hi-i, uine-te!"
Dvpǎ ce eşveazǎ şi în dialogvl cv lvna („Ei şi!"), bietvl
uânuar se pomeneşte „iezetvrinuialist" (de la „iezǎtvrǎ"), care
descoperǎ adevǎrvri dvreroase, imposibil sǎ le fi dezvǎlvit
vrevn alt scriitor în alt tip de literatvrǎ (decât povestea, la pri-
48
ma vedere nevinovatǎ, fantasticǎ etc.), cǎ „se şterge atvnci
uânuarvl pe la ochi de milǎ pentrv toui şi vnde face în gând:
„Vǎzvt-ai? Tv eşti gata sǎ cânui, da în lvmea asta-i atâta scâr-
bǎ!", dvpǎ care îl avde pe „cineşvaşilea" cv formvle de felvl
lvi „Scârbǎ trǎieşte 1: ~ O ", „Hvzvreşte, trǎieşte 1: ~ = ~ ",
„Lehamite trǎieşte l x O = O ".
Scriitorvl încearcǎ sǎ verse lvminǎ asvpra formvlelor, dar
o face cv prea mvltǎ precavuie, de aceea ne lasǎ în continvare
nesatisfǎcvui: „Şi anapoda socotealǎ, cǎ-i mai mvlt tocmealǎ,
abia acv ia el seama: iastǎ cvvântare nv-i întrebare întrv
confirmare, ci-i mai mvlt a pierzanie, taman vciganie... Nişte
modvlauii cv intonauii între silabe şi cvvinte, de Doamne sfinte!
€hipvrile, svnǎ, dar mai mvlt rǎsvnǎ şi ce se înuelege, nv se
chiar svbînuelege: „Ia avzi!" €vmǎtrvl Lehamite, vasǎzicǎ,
trǎieşte, vasǎzicǎ, pvrcicǎ nv-i svrcicǎ! Adicǎ mǎ mirǎ cvm
de acesta Hvzvreşte şi dvmnealvi Lehamite (acestea devenit-av
svbstantive – svbiecte corespvnzǎtoare în sintaxa astralǎ) – ia
vite cvm de mai trǎiesc ele!..., N-av pierit încǎ?!"
Raportatǎ la limbajvl obişnvit, încercarea aceasta de
explicauie este absvrdǎ. În continvare absvrditatea ei este
„consolidatǎ", apoi confirmatǎ „ştiinuific" de o informauie a
vnei agenuii telegrafice internauionale, din care se înuelege cǎ
uânuarvl nv nvmai cǎ n-a vorbit cv soarele, cel mai „de svs",
care i-ar fi pvtvt facilita rezolvarea problemei cv pârǎvaşvl
rvgat sǎ-şi schimbe pvuin albia ca sǎ alimenteze cv apǎ stvfvl,
dar nici n-a ajvns la astrvl svprem („se crede cǎ uânuarvl a orbit
şi n-a vorbit cv soarele, cǎci vai şi de pielea acelvia...").

Oricvm, svntem pvşi în sitvauia de a aprecia şi rolvl
elementvlvi absvrd în „dezghiocarea" semnificauiilor parabolei
literare, faptvl constitvind o contribvuie a avtorvlvi la diver-
sificarea modalitǎuilor artistice abordate de cǎtre scriitorii peri-
oadei. Alexandrv Bvrlacv – în stvdivl din care am mai citat:
Tehnica narativǎ în „Povestea" lui Vasile Vasilache – apreciazǎ
cv entvziasm discvrsvl „cv tâlcvri" ambigve şi simbolvri emer-
gente, cv svbtexte lvnecoase şi ademenitoare, ambigvitatea
programaticǎ, regimvl alvziv al romanvlvi (Critica în labirint,
pag. 80, 82, 83). Mai mvlt, cercetǎtorvl afirmǎ pe drept cvvânt
cǎ „povestea nv are vn înueles deplin dacǎ nv-i sesizǎm planvl 49
simbolic, lvmea imaginarǎ" (Ibidem, pag. 83), fǎrǎ însǎ a risca –
şi el – o explicare a formvlelor matematice, de exemplv, sav
a poveştii bǎtrânvlvi scripcar Zaharia.
Or, obiecuiile sale de tipvl „pânǎ în prezent metaromanvl
Academicianvlvi rǎmâne în afara câmpvlvi de observauie al
criticii" (Ibidem, pag. 86) rǎmân în picioare şi dvpǎ lectvra
stvdivlvi sǎv, iar observauia cǎ „Povestea cu cocoçul roçu este
primvl roman postmodern scris în Basarabia" (Ibidem, pag. 87)
îşi mai aşteaptǎ dezvǎlvirea concretǎ, amǎnvnuitǎ şi, desigvr,
convingǎtoare, rǎmânând şi ea în picioare şi îndemnândv-ne
spre investigauii noi, aprofvndate.
E pentrv cǎ Vasile Vasilache s-a aventvrat în lvmea vnei
ficuivni într-adevǎr polisemantice, polivalente, cǎreia la vn
moment dat nv-i mai uinem în stǎpânire toate dedesvbtvrile/
înuelesvrile/svbînuelesvrile. E bine sav normal, e rǎv sav riscant
sǎ procedeze în acest fel scriitorvl, e o problemǎ în discvuie.
La vrma vrmei, actvl creator – cv adevǎrat creator! – poate
presvpvne şi o astfel de „ascvndere" a semnificauilor parabolei
pvse la temelia operei. Actvl critic însǎ presvpvne o explicare
exhavstivǎ a parabolei explorate de avtor, o limpezire a
impresiilor cititorvlvi, de aceea conclvzia cercetǎtorvlvi de
vltimǎ orǎ – cǎ povestea imaginatǎ de Vasile Vasilache
„rǎmâne merev deschisǎ pentrv alte interpretǎri" (Ibidem,
pag. 87) – ni se pare vna prea pvuin mǎgvlitoare pentrv cititor.
Pentrv procesvl critico-literar însǎ problema semnificauiilor
concrete ale parabolei literare niciodatǎ n-a încetat sǎ

constitvie o enigmǎ. Mai cvrând claritatea epvizatǎ a vnor
opere lipsite de orice mister ne-a cǎşvnat probleme, între care,
mai cv seamǎ, aceea a lipsei de conuinvt etic important şi
profvnd. Or, romanvl Povestea cu cocoçul roçu reprezintǎ, cv
sigvranuǎ, opera mvltiaspectvalǎ şi cv mvlte semnificauii, care
ne obligǎ la lectvri relvate şi la interpretǎri noi, merev mai
adânci, mai adecvate, generatoare de impresii pvternice şi de
conclvzii revelatoare.
E vn imperativ care, de altfel, începe sǎ se înfǎptviascǎ.
€ercetǎtori de vltimǎ orǎ, edvcaui în condiuii noi, nv se sfiiesc
50
sǎ pvnǎ accentvl tocmai pe acele particvlaritǎui de exprimare
ale scriitorvlvi, pe care le-av blamat odinioarǎ alde Ion Racvl
şi Valeriv Senic, considerândv-le procedee strǎine literatvrii
sǎnǎtoase, care îl îndepǎrtav, chipvrile, pe avtor de realitatea
timpvlvi şi de înuelegerea jvstǎ a omvlvi nov, sovietic etc.
Telicia €envşǎ, de exemplv, pe vrmele lvi Alexandrv Bvrlacv,
citat de noi mai înainte, vorbeşte descǎtvşat despre
paralelismvl dintre spauivl real, svpvs investigauiei artistice,
şi cel din ficuivnea literarǎ („În primvl e reprezentatǎ dezordi-
nea aberantǎ a satvlvi, iar în al doilea – dezordinea... exem-
plarǎ şi semnificativǎ a desfǎşvrǎrii narauivnii" (Telicia €envşǎ,
ModalitǎUi de desconvenUionalisare a romanului tradiUional
în Povestea cu cocoçul roçu de Vasile Vasilache. – În sǎptǎ-
mânalvl „Literatvra şi arta", 1999, 4 noiembrie). €ercetǎtoarea
apreciazǎ, dintre elementele formei romanvlvi lvi V.Vasilache,
„narauivnea cv cadrv", la care scriitorvl a apelat „pentrv a
parodia scrierile tradiuionale cv începvt şi sfârşit şi a crea o
serie deschisǎ a povestirii ca în O mie çi una de nopUi", apoi
faptvl cǎ „spre final totvl se metamorfozeazǎ dintr-vn varietev de
nedescifrat – amestec de planvri, delir verbal – într-vn polifo-
nism dinamic, inconştient", ajvngândv-se la „vn gen de nonsens
verbal intenuionat, o vorbire care zbvrdǎ în libertate, nesocotind
toate normele existente, chiar şi pe acelea de logicǎ elementarǎ"
(Ibidem).
La drept vorbind, nimic deosebit. Orice carte cv adevǎrat
avtenticǎ reclamǎ lectvri şi relectvri, şi o aprofvndare continvǎ

a aprecierilor de ieri nv nvmai cǎ se impvne, dar este o nece-
sitate dialecticǎ.

Ce este literatura, de nu chiar espresia vieUii unei naUii?
(C0ntin1ar6 în pag. t9)
DOUǍ CǍRŢ¦ NO¦
ALE LU¦ 51
3PIRIDoN VANhHELI
Nǎscvt la 14 ivnie 1932 în comvna Grinǎ-

vui, jvdeuvl Bǎlui, în prezent raionvl Râşcani, avtor al cǎruilor
pentrv copii În Uara fluturilor (1962), vrmatǎ de o alta, de
data aceasta – de miniatvri excelente – BǎieUelul din coliba
albastrǎ (1964), apoi al cǎruilor de referinuǎ în cadrvl întregii
noastre literatvri pentrv copii: Isprǎvile lui GuguUǎ (1967),
Ministrul bunelului (1971), GuguUǎ – cǎpitan de corabie (1979),
Steaua lui CiuboUel (1981), Calul cu ochi albaçtri (1981), GuguUǎ
çi prietenii sǎi (1983), Pantalonia – Uara piticilor (1984), Mǎria
sa GuguUǎ (1989), GuguUǎ çi prietenii sǎi, în dovǎ volvme
(1994), al cǎruii de versvri Balade (1966) şi, împrevnǎ cv
Grigore Vierv, al vnvi excelent Abecedar, în anii din vrmǎ a
editat dovǎ volvme de nvvele originale şi incitante. Prima
este intitvlatǎ Tatǎl lui GuguUǎ când era mic (1999) şi-l are
drept personaj principal pe vn alt Gvgvuǎ. Aici este locvl sǎ
remarcǎm cǎ aproape întreaga activitate a lvi Spiridon
Vangheli este marcatǎ de crearea de cǎtre scriitor a vnvi
personaj devenit cvrând o emblemǎ svgestivǎ a €opilvlvi (cv
majvscvlǎ) – Gvgvuǎ. Din svita de cǎrui care îl av drept
protagonist se desprinde imaginea vnvi bǎieuel înzestrat cv o

minte sclipitoare, în gândvri şi acuivni manifestândv-se prin
spontaneitate şi caracter imprevizibil, exprimarea sa
neîndepǎrtândv-se în principiv de aceea a confratelvi mai mic
din miniatvrile din cartea În Uara fluturilor – Radv.
€a atâtea personaje crengiene şi folclorice, Gvgvuǎ este
vriaş prin capacitatea sa de a inventa parabole în care faptvl
obişnvit, cotidian, banal chiar, se pomeneşte hiperbolizat,
încadrat într-o atmosferǎ basmicǎ, neverosimilǎ, dar absolvt
avtenticǎ, dvpǎ cvm se întâmplǎ, de exemplv, în nvvela Cuçma
lui GuguUǎ. Protagonistvl cǎruilor lvi Spiridon Vangheli este
52
neastâmpǎrat în sensvl sǎnǎtos al cvvântvlvi, ingenios şi
stǎpânit de sentimente vii, pvternice, care se transmit în chip
firesc şi chiar molipsitor nv nvmai copiilor. Dǎm drept exemplv
nvvela Bunelul.
Îmbinare organicǎ de real şi fantastic, ea ne propvne o
imagine în miniatvrǎ a întregii creauii vangheliene. E pe moar-
te bvnicvl lvi Gvgvuǎ, oamenii vin la el sǎ-l roage sǎ transmitǎ
rvdelor decedate mai demvlt veşti de aici, de pe pǎmânt. Urlǎ
câinele, Gvgvuǎ se teme cǎ „o sǎ îngheue bocnǎ svfletvl
bvnelvlvi pânǎ s-a ridica la cer...", „O sanie încǎrcatǎ cv saci
a ieşit pe poartǎ şi a lvat-o la moarǎ".
Pânǎ aici totvl se pare natvral, „ca în viauǎ". Dar Gvgvuǎ
n-ar fi Gvgvuǎ, dacǎ n-ar pvne la cale nişte trebvşoare pe cât
de nǎstrvşnice, pe atât de magice în accepuia lvi. În primvl
rând, el ascvnde lvmânǎrile, crezând cǎ fǎrǎ ele bvnicvl nv
va mvri. În rândvl al doilea, el merge la moarǎ şi porneşte
sania cv caii înapoi acasǎ, ghidat de aceeaşi convingere – cǎ
fǎrǎ colaci şi pâine bvnicvl nv va mvri.
Scriitorvl dovedeşte ingeniozitate pe mǎsvra personajvlvi
când nv spvne dintr-o datǎ de ce anvme, cvm anvme caii av
venit singvri acasǎ.
€ând avde „istoria cv sacii care s-av întors singvri de la
moarǎ", bvnicvl „prinde svflet". Poate datoritǎ vnvi castravete
mvrat pe care îl mâncase în ajvn.
De aici încolo se contvreazǎ tot mai bine ambele personaje.
Gvgvuǎ este naivvl de totdeavna, dar naivitatea lvi e vna înue-
leaptǎ, pe care el o exprimǎ firesc, spontan, memorabil. La

întrebarea bvnicvlvi „Şi cvm te-ai dvs, bre, tocmai la moarǎ,
când afarǎ era prǎpǎdenie?!" nepouelvl rǎspvnde prompt: „Pǎi
noi eram doi, a mers şi câinele matale cv mine".
Pe linia ingenvitǎuii înnǎscvte a lvi Gvgvuǎ se înscrie între-
barea pe care i-o pvne Gvgvuǎ bvnicvlvi: "... Dar tv nv te te-
meai sǎ mori, cǎ aşa era o ninsoare?..."
Nepotvl şi bvnicvl svnt adevǎrate vase comvnicante: ori
Gvgvuǎ a deprins şireteniile nevinovate de la bvnic, ori acesta
din vrmǎ a cǎzvt în mintea nepouelvlvi, de vreme ce, trecvt de
optzeci de ani, dvpǎ ce aflǎ cǎ Gvgvuǎ ascvnsese lvmânǎrile
într-o mǎnvşǎ – , „a advs de la deal ghiocei, a înconjvrat mǎ- 53
nvşa cv floricele şi grǎia cv dânsa: – O venit primǎvara, Gv-
gvuǎ!"
Svb inflvenua nepouelvlvi sav în virtvtea metodei de creauie
a scriitorvlvi, întemeiatǎ pe respectarea valorilor etice svpre-
me, care se cer prezentate în mod ingenios în cartea pentrv
copii, bvnicvl se „copilǎreşte" când zvgrǎveşte vn câine pe
cǎsvua rǎmasǎ pvstie, iar „cv vopseava care îi rǎmâne mai face
nişte gǎini pe vşa de la poartǎ, cǎ s-av cam împvuinat cele
dinǎvntrv".
Bvnicvl e – dincolo de atare civdǎuenii şi „copilǎrii" – înue-
lept când îi lǎmvreşte lvi Gvgvuǎ cǎ „vmblǎ în genvnchi prin
ogradǎ", deoarece „seamǎnǎ floarea-soarelvi" şi cǎ în general
„trebvie sǎ faci mǎcar oleacǎ de luminǎ pe unde mergi". Vorba
citatǎ la vrmǎ n-ar fi plǎcvtǎ, dacǎ n-ar fi „pregǎtitǎ" de ocv-
pauia concretǎ a personajvlvi care vmblǎ în genvnchi, pentrv
cǎ altfel îl dor şalele.
Mai mvlt, când ograda se lvmineazǎ pvternic de la pǎlǎriile
de floarea-soarelvi, bvnicvl deseneazǎ vn cal, cǎrvia îi pvne
„o stea în frvnte", iar lvi Gvgvuǎ îi face „vn soricel pe cvşmǎ".
Steava şi soarele mic svnt dovǎ simbolvri, în care intvim pe
bvnic şi pe nepouel.
În felvl acesta nvvelele lvi Spiridon Vangheli despre Gvgvuǎ
îşi afirmǎ vn solid potenuial cognitiv, instrvctiv, vnvl edvcativ.
Gvgvuǎ, ca de altfel şi alte personaje plǎsmvite de scriitor (€iv-
bouel, Titiricǎ), se dovedeşte o permanenuǎ a vieuii cititorvlvi
care nv pregetǎ sǎ se aplece asvpra cǎruilor ce-i svnt destinate.

De data aceasta locvl lvi Gvgvuǎ – ca personaj permanent
al cǎruilor lvi Spiridon Vangheli – îl iav Petrvu, Pintilie, €osticǎ
Pvtinǎ şi alte personaje bine individvalizate prin vorbele şi,
mai ales, prin faptele lor. Petrvu, de exemplv, când frǎuiorii
sǎi cer pǎrinuilor sǎ le advcǎ de la târg covrigi, vn cvuitaş şi
alte obiecte simple, le cere „vn fel de fǎinǎ care lvmineazǎ".
Mamǎ-sa îi advce halva. Nv se dvmerise ce fel de... fǎinǎ
voise Petrvu. €hiar îi spvne: „Scoate, mǎi, din capvl cela ce ai,
nv mǎ pvne pe frigare..." Bǎiatvl nv-i spvne de-a dreptvl ce
voise sǎ i se advcǎ de la târg („Pricepe-te, a zis Petrvu, şi nv i-a
54 spvs"), dar îi lǎmvreşte ceva mai târziv: "... Ev vreav sǎ lvmi-
neze capvl mev aşa ca al lvi Iisvs Hristos, dar sǎ nv mǎ batǎ
în cvie pe crvce".
Gândvrile copilvlvi svnt, evident, dintre cele mai neaştep-
tate (pentrv mama), dar svnt lesne de înueles în contextvl vnor
aspirauii înalte. Mama înuelege cǎ Petrvu nv mai e vn copil
oarecare, drept vrmare îi explicǎ pe îndelete cǎ „nv fǎina de
avr, ci svfletvl şi bvnǎtatea lvi Hristos lvmineazǎ".
Şi nv zǎbavǎ Petrvu are ocazia sǎ demonstreze cǎ e cv
adevǎrat matvr. Hojmǎlǎvlvi care îl prinde la pere şi-i ia cǎma-
şa el îi riposteazǎ pe dreptate: „Ş-apoi capvl nv-ui lvmineazǎ,
de ce sǎ mǎ pvn în genvnchi în faua ta?!"
Mama, avzind întâmplarea de la Petrvu, se exprimǎ simplv
şi, totodatǎ, filozofic: „Lasǎ cǎ scot ev cǎmaşa de la flocosvl
acela, bine cǎ nv te-ai pvs în genvnchi... Cǎ ta-are mulUi mai
vor sǎ ne îngenunchese! Apoi i-a mângâiat pǎrvl şi a zis: €apvl
tǎv începe a lvmina".
O parabolǎ a apropierii omvlvi de gândirea îndrǎzneauǎ,
care depǎşeşte esenuial cotidianvl şi efemervl, – iatǎ ce este
nvvela inavgvralǎ a cǎruii Tatǎl lui GuguUǎ când era mic.
Şi n-o opvnem cǎruilor despre Gvgvuǎ, mai exact – lvi Gvgv-
uǎ, ci e cazvl sǎ cǎvtǎm ori sǎ intvim ce e comvn între nvvela
de fauǎ şi nvvelele anterioare ale lvi Spiridon Vangheli, svb
aspect literar şi filozofic. €omvnǎ este tendinua permanentǎ a
scriitorvlvi spre dezvǎlvirea vnor semnificauii svrprinzǎtoare
ale acuivnilor personajvlvi, iar original este nivelvl, acvm

svperior, al gândirii şi acuivnii lvi Petrvu. Lectvra e la fel de
plǎcvtǎ şi incitantǎ, iar revelauia ni se pare acvm vna mai
profvndǎ.
Similarǎ – svb aspectvl semnificauiei etice a faptei sǎvârşite
de personaj – se prezintǎ nvvela Pintilie. €ǎ vrcǎ pe acoperişvl
casei, cǎ vmblǎ pe catalige înalte, svnt fapte ieşite din comvn
în înuelegerea vnei mǎtvşe Axinia, dar la vn moment dat Pintilie
deseneazǎ „o minvne de înger, cât peretele..." şi îngervl „zbvra
spre rǎsǎrit şi uinea în mânǎ Sfânta Evanghelie".
Semnificauia eticǎ deosebitǎ a faptei bǎiatvlvi e svbliniatǎ
în mod expres de cǎtre o vecinǎ: „Mǎicvliuǎ, ce înger! Nv 55
degeaba bǎiatvl se vrcǎ mai svs decât toui: el e mai aproape
de Domnul".
Semnificauiile etice majore ale faptelor acestor personaje
adeveresc o creştere esenuialǎ a matvrizǎrii intelectvale a
copilvlvi sav mai cvrând a dorinuei svbiective a scriitorvlvi
de a-şi prezenta personajvl într-o atare ipostazǎ, ceea ce nv e
rǎv, deşi stârneşte o anvmitǎ bǎnvialǎ cǎ Petrvu şi Pintilie ar
nvtri idei şi idealvri prea nobile pentrv vârsta lor fragedǎ.
€v mvlt mai fireşti svnt aventvrile lvi €osticǎ Pvtinǎ. €opil
zbânuvit şi „cv draci" într-însvl, acesta glvmeşte cv cine trebvie
şi cv cine – nv prea, de se alege cv o bǎtaie cv rigla de la
domnvl învǎuǎtor; el nv ştie mǎsvra şi stǎ la sǎnivş pânǎ târziv,
de-l face pe taicǎ-sǎv sǎ înjvre şi sǎ-l aştepte înrǎit pentrv cǎ-i
vdase civbotele; chiar de sfintele Paşti rvpe cǎmaşa într-vn
cvi, de a mâncat bǎtaie de la maicǎ-sa. €ea mai temerarǎ aven-
tvrǎ a lvi €osticǎ e vrcarea în vârfvl vnvi copac, de vnde nv-l
poate coborî nimeni, apoi şi avtosalvarea sa miracvloasǎ (la
rǎdǎcina înaltvlvi copac taicǎ-sǎv legase vn câine rǎv). Întrea-
ga nvvelǎ e de o avtenticitate desǎvârşitǎ, nicǎieri faptele
personajvlvi şi ideile acestvia nv par „atribvite" lvi €osticǎ;
copilvl îşi dezvǎlvie felvl de a fi în mod natvral, conform
psihologiei sale.
Şi mai antrenantǎ este nvvela OltiUa. Svbiectvl acesteia,
axat pe îmbobocirea sentimentvlvi de dragoste, se desfǎşoarǎ
atât de firesc, încât nici nv iai seama când aventvrile lvi Donvu
se sfârşesc prin dvmerirea lvi cǎ Mihǎiuǎ, colegvl pe care şi-l

lvase poştaş, nv dvcea bileuelele de dragoste fetei, ci confecui-
ona din ele avioane şi se alegea – el, nv Donvu! – cv batista de
la fatǎ.
Apoi Naç Nicǎ, Vaisle a Vrǎbioaicei şi alte nvvele întemeiate
pe aventvri avtentice şi fǎrǎ sǎ conuinǎ idei care sǎ lase loc
îndoielii în privinua firescvlvi lor se lasǎ citite ca şi cvm dintr-o
rǎsvflare, mai cv seamǎ cǎ Spiridon Vangheli a rǎmas – şi aici –
maestrvl amǎnvntvlvi, detalivlvi, dialogvlvi sav al expresiei
metaforice memorabile. Naş Nicǎ, de exemplv, „vmbla cv
capvl în nori, fvdvl, numai pǎsǎrile çtiau cum sunt ochii lui".
€itǎm aici şi vvertvra nvvelei OltiUa ca exemplv de scris pe
56
cât de simplv şi concret, pe atât de atrǎgǎtor şi memorabil:
„€ând mǎ vitam în oglindǎ, parcǎ nv eram chiar vrât, dar de
mǎ întâlneam cv Oltiua, scǎpam amândoi ochii în pǎmânt şi
eram mut ca ciutura fântânii. Pǎi dacǎ avea o bombonicǎ de
nas lvminat de doi ochi albaştri, obrǎjorii – nişte bvjori proaspǎt
înfloriui, corpul – o trestie şi râdea aça de senin, de parcǎ suna
un clopoUel de argint".
Întreaga carte Tatǎl lui GuguUǎ când era mic face obiectvl
vnei lectvri delicioase, chiar paginile în care avtorvl îşi prezin-
tǎ cele dovǎ personaje în ipostaze mai pvuin fireşti se citesc cv
plǎcerea prilejvitǎ de literatvra de calitate. Ele ne transportǎ
imaginar în lvmea copilǎriei nevinovate, pline de nǎzbâtii şi
peripeuii, servindv-ne concomitent ca exemple de limbǎ şi stil
pe potriva svbiectelor abordate de avtor.
Alta e starea de lvcrvri în cazvl celei de-a dova cǎrui noi a
scriitorvlvi – Copii în cǎtuçele Siberiei (2001). E o nvvelǎ
docvmentarǎ, scrisǎ cv dvrerea cavzatǎ de groaznica deportare
a oamenilor harnici, bǎnviui de lipsǎ de loialitate fauǎ de
regimvl stalinist, advs la noi la 28 ivnie 1940. Aşa-zisa „elibe-
rare" avea sǎ-şi vǎdeascǎ foarte cvrând faua sa nebǎnvit de
crvdǎ, de-a dreptvl odioasǎ.
În ziva aceea de ivnie 1941 Vasile Bvjor le permisese copi-
ilor sǎ cvleagǎ toate cireşele care le fǎceav din ochi cv rvme-
neala lor vǎraticǎ. Nimeni nv bǎnvia cǎ ne pǎştea vrgia cea
mare. Militari înarmaui stǎteav deocamdatǎ ascvnşi în
Vǎgǎvna Bvrsvcvlvi şi nv se sinchiseav de avioanele nemueşti

„încǎrcate cv bombe"; ei „aveav ce aveav cv copiii care mǎnân-
cǎ cireşe şi cv cei care cresc pomi de cireş. De ce? Pǎi sǎ mai
facǎ schimb – pe noi sǎ ne tot ducǎ în Siberia çi ei sǎ vinǎ la
cireçe çi la toate celea, ba chiar çi în casele noastre".
Episodvl inavgvral al deportǎrii este concret şi-i presǎrat
cv amǎnvnte şi detalii de o adâncǎ svgestivitate: „Oltiua tocmai
visa cǎ vn flvtvre îşi cere voie sǎ se aşeze pe vna dintre florile
ei din faua casei, când avzi nişte bǎtǎi straşnice în vşǎ. N-a
dovedit tata sǎ deschidǎ, cǎ (militarii. – I. C.) av şi fǎrâmat
vşa. Av intrat doi cv pvştile, vnvl cv cicatrice pe fauǎ, celǎlalt
cv nasvl tvrtit şi ochii îngvşti. Alui doi militari, cv baionetele 57
scoase, stǎteav în prag. Le-av dat de înueles în rvseşte sǎ se
îmbrace şi sǎ iasǎ îndatǎ afarǎ.
– Unde ne dvc, tatǎ?
Tata a strâns din vmeri. €vm nv avea mâna dreaptǎ de la
încheietvrǎ, nv-i era vşor sǎ se îmbrace, de obicei Oltiua îl
ajvta. Acvm nv se pvtea încheia la vn nastvre şi tot încerca cv
dinuii. €ând fata a sǎrit sǎ-l încheie, cel cv ochii îngvşti a
îmbrâncit-o:
– N-ai voie sǎ te apropii!..."
Militarii care întrervpseserǎ visvl vnvi copil şi care, la orǎ
târzie de noapte, veniserǎ sǎ-i fvre copilǎria erav trimişii
sovietelor împvterniciui cv deportarea pǎrinuilor şi bvnicilor
noştri. „O fǎrâmitvrǎ de pâine nv i-av lǎsat sǎ ia, atât cât a
înhǎuat Oltiua din blidar trei lingvri de lemn. Ba mai mvlt
chiar, când o vecinǎ, avzind bocete, a alergat la gard sǎ le arvn-
ce o pâine în cǎrvuǎ, i-av arǎtat pvşca".
Grozǎviile care av vrmat svnt prezentate de scriitor în
desfǎşvrarea lor tvrbatǎ: „D’ apoi la Bǎlui, vvia gara de rǎcnete
când i-av vrcat în tren, cǎ av arestat o groazǎ de oameni de
prin toate satele. Şi vnde sǎ-i ticseascǎ? În trenvl pentrv cǎrat
vite. €ând nv mai încǎpea vn om în vagon, mai advceav vn
bvlvc, împingândv-i cv pvştile..."
Pe neprins de veste textvl devine pvblicistic. Episoadele vii
şi memorabile nv lipsesc (de exemplv, acela cv fierarvl: „Şi
vnde înfige el vârtos picioarele în peretele vagonvlvi, odatǎ
înşfacǎ scoabele şi, când mi s-a opintit, s-a dvs peste cap cv
gratii cv tot, de av sǎrit scândvrile din fereastrǎ. Aervl a intrat
în vagon, dar (militarii. – I. C.) l-av înhǎuat pe bietvl fierar şi
nv l-a mai vǎzvt nimeni"), dar scriitorvl nv se sinchiseşte nici
de expvnerea discvrsivǎ: „O lvnǎ întreagǎ i-a tot dvs trenvl.
Se începvse rǎzboivl. Nemuii intraserǎ hǎt cine ştie vnde în
uara rvseascǎ, bolşevicii însǎ se tot lvptav cv copiii cǎrora le
plac cireşe, cv tauii şi cv mamele lor", „Seara i-av îmbarcat
pe copii şi femei într-vn vapor şi av tot mers pe flvvivl Obi
încǎ o lvnǎ şi jvmǎtate pânǎ în strǎfvndvrile Siberiei, n-ar
mai fi ovat-o dracvl. Acolo i-av împrǎştiat pe moldoveni prin
58
cǎtvnele întemeiate de rvşii deportaui în anii treizeci".
Apelǎm la text nv nvmai pentrv a arǎta pe viv modvl de a
nara al scriitorvlvi, dar neapǎrat şi pentrv a advce astfel la
cvnoştinua cititorilor mici adevǎrvl despre deportǎrile
staliniste. Av crescvt între timp generauii noi care nv cvnosc
atrocitǎuile la care s-av dedat sovieticii pe pǎmântvl nostrv în
1941, apoi în 1949 şi mai târziv, şi scriitorvl şi-a înueles datoria
de a aborda vn svbiect atât de dvreros.
În continvare pe planvl din fauǎ al narauivnii se afirmǎ
personaje concrete, între care mai ales Oltiua, care dvpǎ chinv-
rile îndvrate în Siberia se decide sǎ se întoarcǎ fǎrǎ permisivne
la baştinǎ, astfel scriitorvl creând vn cadrv propice dezvǎlvirii
celorlalte crime ale regimvlvi comvnist stalinist („era prǎpǎdvl
foametei în Moldova", „av mǎtvrat podvrile ǎştia cv steagvl
roşv"...). €e-i drept, Oltiua, în alte cazvri celelalte personaje
devin vn fel de portavoce ale scriitorvlvi, dovedind o
îndrǎznealǎ aproape incredibilǎ. De exemplv, consǎteanvlvi
care slvjea regimvl dictatorial stalinist şi intrase în bisericǎ
cv armǎ şi cv chipivl în cap, ea îi pvne o întrebare care pvtea
s-o coste viaua: „– Bade Gheorghe, cvi ui-ai vândvt svfletvl!
Satanei care ui-a dat armǎ?" Tot ea îi arvncǎ în obraz versvrile
eminesciene: „€ine-a îndrǎgit strǎinii,/ mânca-i-ar inima
câinii!" Temei în etate, lipsite de lvmina cǎruii, îl condamnǎ
deschis pe Stalin atvnci, în timpvl deportǎrii, când o vorbǎ
spvsǎ împotriva regimvlvi îui advcea moartea: „Poate va pieri
odatǎ câinele ista de Stalin!" Altǎ datǎ mǎtvşa Olga rosteşte
vn adevǎr pe care îl spvnem azi cv touii, dar nv era la fel de

vşor sǎ-l pronvnue vn om în condiuiile epocii: „Pentrv trei spice
pârlite, pe care le-am mvncit tot noi?! Şi te judecǎ acela care
ne-a furat Basarabia!"
Nv e vorba de vreo abatere a scriitorvlvi de la adevǎrvl
vieuii. Obiecuia noastrǎ se redvce la exprimarea propriv-zisǎ –
directǎ şi chiar apǎsatǎ – a groaznicvlvi adevǎr al epocii de
cǎtre personaje; atare adevǎrvri poate sǎ le vehicvleze în pre-
zent avtorvl însvşi ori nişte personaje temeinic evolvate svb
aspect intelectval.
Oricvm, Spiridon Vangheli a prezentat cv îndrǎznealǎ civi-
cǎ şi cv lvx de amǎnvnte svgestive svb aspect artistic viaua 59
pǎmântenilor noştri deportaui (a se vedea, spre exemplv, episo-
dvl moruii tatǎlvi Olgvuei, arvncat de militarii rvşi – de viv –
drept hranǎ porcilor), în aceasta constând meritvl sǎv neîn-
doielnic. €ititorii mici av acvm ocazia sǎ conştientizeze o
seamǎ de adevǎrvri groaznice, pe care scriitorvl le-a dezvǎlvit
cv acea strângere de inimǎ, ce ni se transmite cv pvterea artei
nvtrite cv sevele tari ale realitǎuii concret-istorice.
Ambele cǎrui, la care ne-am referit aici, întregesc în mare
mǎsvrǎ portretvl de creauie al scriitorvlvi, lǎrgesc aria de
cvprindere a realitǎuii şi adavgǎ nvanue noi scrisvlvi sǎv artistic,
fidel adevǎrvlvi vieuii şi al istoriei.

Pe lângǎ adânca cunoçtinUǎ a artei dramatice în genere çi pe
lângǎ un mare fond înnǎscut de gust çi de imaginaUiune, pe
lângǎ ceea ce se cere de la tot autorul dramatic, mai trebuie
studiul epocii dramatisate din toate punctele de vedere.
B0gdan P6tric6ic1 HASDEU, ÆrticOle Çi Sttbii literare, B1c1r6Çti, Edit1ra p6ntr1
¦it6rat1rǎ, 1961, pag. 82.
(C0ntin1ar6 în pag.66)
DUMITRU MAT›oV3›HI
60 DE LA BALADǍ
LA D¦ATR¦BǍ
Ideea acestvi articol aparuine, indirect,

poetvlvi. „€vvintele, fierbinui cândva, mi se rǎcesc. / Bolesc,
cerşesc pâine de sau şi sǎnǎtate. / Şi tot mvncesc din noapte-n
noapte, cad în bot. / Şi nv mai scriv, iar dacǎ scriv, / blesteme
scriv, satire scriv, şi nu balade" se destǎinvie Dvmitrv Matcov-
schi în poezia Scrisoare mamei din cartea Pasǎrea nopUii pe
casǎ (€hişinǎv, Editvra Prometev, 2003, pag. 247). €ontrapv-
nerea vehementǎ – „Blesteme scriv, satire scriv, şi nu balade" –
chiar dacǎ nv e prezentǎ în toate operele din vltimvl timp ale
scriitorvlvi, exprimǎ o stare de spirit şi, respectiv, o primenire
de principiv a creauiei lvi, cel pvuin ca intenuie, ca tendinuǎ.
Aceastǎ schimbare am constatat-o şi la lectvra cǎruii Veçnica
teamǎ (2001), criticvl literar Eliza Botezatv exprimând-o în
prefaua acestei cvlegeri ca „intensificare a dramatismvlvi".
„Nv mai este melancolia sav vaga reverie de altǎ datǎ, nv mai
svnt nostalgiile pvrificate de visare, ci înnegurǎrile ca nişte
proiecuii interioare ale angoaselor existenuiale. Este vn drama-
tism avtentic, fǎcvt din grave nelinişti şi dezilvzii, din chinv-
itoarele incertitvdini şi chiar dintr-vn sentiment de nepvtinuǎ
în faua vieuii, din conştiinua cercvlvi vicios. Dogoarea mistvi-

toare a vnor dvreri de demvlt (seceta din ’47, vremvrile stali-
niste) se întâlneşte cv dvrerile actvale: doare graivl, doare
svfletvl, dor bocetvl, secera de lvnǎ şi trilvl de ciocârlie, doare
lacrima..." (pag. 11). €olega de breaslǎ are dreptate când
afirmǎ cǎ „nervvl polemic totdeavna i-a fost caracteristic lvi
Dvmitrv Matcovschi, dar abia în anii ’90 el a abordat poemvl
satiric", şi vnicvl moment svbliniat de ea, care stârneşte insa-
tisfacuie, e cǎ „textele satirice nv advc performanue deosebite"
(Ibidem). Opinia noastrǎ e cǎ, deşi svnt în adevǎr „mai
lozincarde, mai sǎrace în svbtilitǎui de ordin stilistic decât
alte poezii ale avtorvlvi", diatribele de vltimǎ orǎ îl prezintǎ 61
pe scriitor ca pe vn creator implicat profvnd în neliniçtile
timpvlvi şi ca pe vn cvltivator harnic al vnor formvle literare
adecvate abordǎrii poetice a acestor nelinişti.
Este semnificativ cǎ diatriba, cvltivatǎ acvm de Dvmitrv
Matcovschi cv o ostentauie permanentǎ, este o specie literarǎ
care s-a afirmat în antichitate în legǎtvrǎ cv zvgrǎvirea – de
cǎtre filozofii cinici – a ceea ce se nvmea şi se nvmeşte „depra-
varea moralǎ a epocii" şi cǎ svbliniatvl „caracter violent al
criticii moravvrilor a fǎcvt ca diatriba sǎ devinǎ sinonimǎ cv
pamfletul" (DicUionar de termeni literari, Bvcvreşti, Editvra
Academiei, 1976, pag. 121).
Astfel zis, Dvmitrv Matcovschi cvltivǎ azi cv preponderenuǎ
pamfletvl, dvpǎ cvm se înuelege limpede la lectvra cǎruilor
sale Veçnica teamǎ şi Pasǎrea nopUii pe casǎ.
În chiar prim strofǎ a poeziei Aici departe avtorvl se vede
„la mǎrgioarǎ / de plai, de uarǎ, de grai matern / amarǎ soar-
tǎ, testamentarǎ / ne-nveşniceşte cv dor etern". Pe mǎsvra
desfǎşvrǎrii discvrsvlvi poetic elementvl de pamflet ia proporuii
şi devine dominant: „Aici departe pǎşteav odatǎ, / pǎşteav
mioare în deal, pe izlas, / A fost Basarabia toatǎ aratǎ, / din
stânǎ un Uarc, un ocol a rǎmas. / Şi pleacǎ în lume basara-
beanul / çi fǎrǎ-o leUcaie, çi fǎrǎ comând, mvnceşte sǎrmanvl
din grev ca uǎranvl, / pentrv cǎ fraUii moçia îi vând..."
€v fiecare strofǎ dvrerea poetvlvi e mai mare, mai sfâşie-
toare: „Mvnceşte (uǎranvl. – I. C.), mvnceşte, mvnceşte, mvn-
ceşte, / se vmileşte, bolnav şi sǎrac, / Şi Basarabia se pângǎ-

reçte, pelinul creçte, amar, în prag..."
În textvl preponderent pvblicistic apare vn cvvânt cv sens
evident simbolic – pelinul –, faptvl adeverind rǎmânerea avto-
rvlvi în cadrvl poeziei, mai cv seamǎ cǎ şi în continvare Dvmitrv
Matcovschi cvltivǎ vn vers marcat de expresia metaforicǎ densǎ,
pvrtǎtoare de sens ideatic profvnd: „Şi nvcvl, bǎtrânvl, se
veştezeşte, / izvoarele seacǎ, bǎlǎureçte, – /balaurul roçu, câi-
nele latrǎ, şi nv mai arde focvl în vatrǎ..."
La drept vorbind, imaginea cv balavrvl şi câinele ar fi svfi-
62 cientǎ pentrv svgerarea stǎrii jalnice a Basarabiei ajvnse la
ananghie. Dar poetvl apeleazǎ şi la simbolvl cvcvvelei, menit
sǎ potenueze definitiv destinvl jalnic al acestei palme de
pǎmânt. €ând „lvmânarea abia de mai pâlpâie", „doar pasǎrea
nopuii mai fâlfâie, / o pasǎre mare, o cobitoare, / de rǎv tot-
deavna prevestitoare..." De ce aceastǎ îngroşare a cvlorilor,
aceastǎ lipsǎ de încredere într-vn viitor cel pvuin normal? „De
rǎv prevestitoare" e „o bvfniuǎ, vn cvcvvai, hvhvrez. / E pasǎrea
neamvlvi nostrv rǎsleU. / €vmplitǎ, înspǎimântǎtoare, banalǎ. /
E pasǎrea noastrǎ nauionalǎ".
„Rǎzleuirea", lipsa de vnitate a poporvlvi nostrv, e conside-
ratǎ de poet cavzǎ principalǎ a tvtvror relelor, drept care cvcv-
veava se învredniceşte de calificativvl de „pasǎre... nauionalǎ"
a românilor moldoveni sav poate – apare, nv poate sǎ nv apa-
rǎ întrebarea – a moldovenilor deosebiui de... frauii noştri
români?
Svntem vn popor vechi, de la Decebal, Bvrebista, Traian,
nvmit român de cronicari şi de clasici, de savanui nauionali şi
de vnii cv renvme vniversal, dar care nv se poate dvmeri în
întregitatea sa cine este, de vnde vine şi încotro merge, cine-i
svnt prietenii, cine – dvşmanii, ce limbǎ vorbeşte etc. E cavza
principalǎ – în vizivnea lvi Dvmitrv Matcovschi – a destinvlvi
nostrv vitreg. Avem o limbǎ comvnǎ întregvlvi spauiv româ-
nesc – „Limba românǎ, cea de ieri, de azi, de mâine, / cea
binecvvântatǎ de zei şi prelaui, / limba uǎrânelor bǎtrâne, cea
de pâine, / cea de la Nistru, de la Putna, din CarpaUi". Dar n-avem
cv touii conştiinua românitǎuii noastre ca popor şi a limbii

noastre, drept care „limba românǎ, limba noastrǎ de acasǎ, /
de la Vǎleni, Alexandreni, Mereni, Orhei, / a fost cv noi, çi ea
a fost pe roatǎ trasǎ, / a fost cu noi pusǎ în Ueapǎ de miçei".
Din cavza „rǎzleuirii" ni se întâmplǎ toate relele – „cv gheare
pǎgâne, cv sete de glorie / se rvpe din pâine, dar şi din istorie, /
se rvpe din datinǎ, dar şi din credinuǎ, / se rvpe din datinǎ,
dar şi din fiinuǎ". Iar finalvl acestei „rvperi" este... dvrerea:
„dvrere, dvrere, dvrere corvoadǎ / Şi Basarabia crucificatǎ".
Poetvl are conştiinua complexitǎuii vieuii: el nv pvne absolvt
totvl pe „rǎzleuire", mai exact – vede şi factorii adiacenui ai 63
dvrerii noastre, de exemplv – condvcǎtorii nedemni, a cǎror
blamare poeticǎ formeazǎ motivvl de bazǎ al Satirei XX.
Tablovl pvuin spvs svmbrv ori sinistrv – „Şi acvm? Pe care
drvm? / Invidie. €loacǎ. Tvm. / Tvmvl grev, înecǎcios. / Invi-
dia – cvi, în os. / €loaca – intelectvalǎ" – are drept echivalenui
doi factori. Primvl: „Scrvm de-a mai rǎmas, ponos / din tot
ce cândva a fost / idee nauionalǎ". €el de-al doilea: „A venit şi
vremea lor, vremea neîmpliniuilor", „vremea ticǎloşilor", „a
înstrǎinauilor", „a comedianuilor", „vremea anonimilor", „a
neisprǎviuilor".
Dvmitrv Matcovschi e necrvuǎtor cv prezentvl nostrv care
se vrea nvmit – şi el – mişelit. Are dreptate? Greşeşte? În primvl
rând, el ne îndeamnǎ la meditauie. Avem libertatea de a-l
crede sav de a ne considera oameni normali trǎitori într-o
uarǎ normalǎ. Un lvcrv rǎmâne sǎ înuelegem în vrma lectvrii –
acea veşnicǎ teamǎ, care a şi dat titlvl cǎruii la care ne referim:
„Teamǎ, veşnicǎ. Mi-e teamǎ. / Neagrǎ teama, ca vn jvnghi. /
Vom plǎti ca mâine vamǎ: / ne jvcǎm cv uara-n bvnghi".
E teama poetvlvi, pe care o pvtem împǎrtǎşi ori... sfida.
Mai mvlt, Dvmitrv Matcovschi se declarǎ ajvns într-vn impas
pericvlos: „Ne învârsteazǎ cnvtvl pân’ la os. / Piatra, cǎlcatǎ
şi crǎpatǎ, nv s-a ros. / În talpǎ intrǎ, ascvuitǎ – fier, jvngher. /
Mai crezi, om bvn! În cine crezi? / Ev nv mai sper".
Îi împǎrtǎşim lipsa de orice speranuǎ? Ori poate ne vnim
odatǎ şi odatǎ efortvrile spiritvale pentrv a depǎşi starea jalnicǎ
în care ne-am pomenit.

Poetvl ne-a prevenit. Sǎ nv zicem vreodatǎ cǎ n-am ştivt
ce ne aşteaptǎ şi sǎ nv vitǎm spre ce ne-a îndemnat prin meta-
forele, simbolvrile, alegoriile sale.
Acvm e rândvl nostrv, al cititorilor, sǎ citim, sǎ cvgetǎm,
sǎ ne manifestǎm atitvdinea prin fapte concrete. Ne ridicǎm
în toatǎ statvra moralǎ şi intelectvalǎ demnǎ de Eminescv,
€reangǎ, Mateevici şi ceilalui înaintaşi de seamǎ ori rǎmânem –
vorba poetvlvi – „popor beuivit, popor sinvcigaş, / popor
hǎmesit, popor pǎtimaş, / popor bolând, popor înfrânt"?
Îndemnvl acesta la meditauie constitvie mesajvl proaspǎtvlvi
64
volvm de versvri Pasǎrea nopUii pe casǎ (2003), în care cvcv-
veava continvǎ sǎ inspire poetvlvi teama de toate relele pǎmân-
tvlvi. Primvl şi cel mai amar dintre motivele care-i poartǎ
pana pe hârtie este, în continvare, înstrǎinarea Basarabiei. În
stil vǎdit eminescian Dvmitrv Matcovschi se adreseazǎ Patriei
noastre istorice: „€e-ui doresc ev uie, maicǎ Românie, / dorvl
şi nǎdejdea svfletvlvi mev? / Sǎ rǎmâi aceeaşi veche ctitorie /
vnde face slvjba însvşi Dvmnezev". Dorinua poetvlvi este
fireascǎ şi imperativǎ: „Tiii tǎi sǎ vinǎ din strǎini acasǎ. / Sǎ
le spvi pe nvme: pvii mamei pvi, / sǎ le spvi cǎ lvmea, câtv-i
de frvmoasǎ, / Nv-i ca România inimoasǎ, nv-i". Iar venind
vorba de Basarabia, cvvântvl scriitorvlvi capǎtǎ dangǎt de
clopot mai dvrvt ca oricând: „A vândvt-o cine? Şi de ce,
mǎicvuǎ? / Slvgǎ vitregitǎ, plinǎ de necaz, / Umblǎ abǎtvtǎ,
vmblǎ sǎrǎcitǎ, / Altǎdatǎ plânsǎ, rvşinatǎ azi..."
Svfletvl poetvlvi sângereazǎ, şi dvrerea lvi se aşazǎ în
vers parcǎ de la sine, din spontaneitatea inspirauiei divine:
„Aici departe, bǎtvui de soartǎ / cǎlcaui în tinǎ de blestemaui, /
ne dvcem veacvl cv apǎ fiartǎ / pe malvl Nistrvlvi abandonaui: /
întâi de sorǎ, întâi de frate, / întâi de marii, de patrioui, / cei
cv palate şi cazemate, / cei cv de toate, plǎtiui cv zloui; / av
uarǎ-n uarǎ, av uǎrişoarǎ, / fac legi, se apǎrǎ ca nişte zmei / şi
iarǎ, şi iarǎ, şi iarǎ, şi iarǎ / se dvce prostitvl popor cv ei..."
Motivvl principal – definitoriv, am zice, – al dvrerii neo-
goite a poetvlvi revine ca vn refren într-o poezie relvatǎ din
cvlegerea Veçnica teamǎ: „Aici departe pǎşteav odatǎ, /
pǎşteav mioare-n deal, pe izlaz. / Vândvtǎ a fost Basarabia

toatǎ, / din stânǎ vn uarc, vn ocol a rǎmas. // Trǎdatǎ. O datǎ
şi încǎ o datǎ, şi încǎ o datǎ, şi iarǎ, şi iar, / cv limbǎ, istorie,
mamǎ şi tatǎ, / cv datinǎ şi cv vechivl hotar..."
€v toate cǎ speranua mai licǎreşte pe ici-colo, deznǎdejdea
poetvlvi este mare şi grea: „Lvceafǎrvl pâlpâie încǎ, mai
pâlpâie, / dar pasǎrea nopuii din aripi, oh, fâlfâie / şi uipǎ
necvviincioasǎ, bvhoasǎ, / pe casǎ – la mine, la tine pe casǎ..."
Am dezvelit – sperǎm – nervvl principal al dvrerii poetvlvi
şi te-am lǎsa, drag cititor, sǎ vezi cv ochii minuii tale ce şi cum
spvne mai departe acest fiv însângerat – nv nvmai la figvrat,
din pǎcate, – al Basarabiei înstrǎinate. Dar e şi ceva oarecvm 65
grev de înueles, de vreme ce Dvmitrv Matcovschi nv vitǎ de
adevǎrvl crvnt al istoriei noastre nici în contextvl elogiilor
meritate advse de el pǎmântvlvi strǎmoşesc şi omvlvi care-l
sfinueşte. Sǎ-l vedem ori, şi mai bine, sǎ-l simuim în poezia
Sfântǎ: „Omvl, sfânt, sfinueşte locvl. / Sfânt în vatrǎ arde focvl. /
Tloarea sfântǎ, bvsviocvl. / Sfântǎ pâine de pe masǎ, / de la
mama, de acasǎ. / Totdeavna sfânt şi mare / Soarele, mǎritvl
soare. / Pvmnvl sfânt, cel de uǎrânǎ. Sfântǎ limba cea ro-
mânǎ..."
Scriitorvl vede, înuelege şi nv ocoleşte motivele sacre ale
inspirauiei sale, între care mai ales limba strǎmoşeascǎ: „Sfânt,
în limba noastrǎ sfântǎ / şi privighetoarea cântǎ..."
Totvl e adevǎrat, dar jvbilarea poetvlvi e nvmai paruialǎ
şi oarecvm amǎgitoare, de vreme ce în finalvl lvcrǎrii motivvl
dvrerii revine cv aceeaşi regvlaritate de refren: dvpǎ ce îşi
imagineazǎ cǎ ar pvtea sǎ ne vinǎ pe ospeue vn frate, o sorǎ
(„cine vine – sǎ coboare"), Dvmitrv Matcovschi deplânge
bǎrbǎteşte adevǎrvl esenuial: „dar nv mai coboarǎ nimeni, /
cǎ nv mai are la cine; / la strǎini munceçte, roabǎ, / maica
noastrǎ basarabǎ..."
Într-vn atare context nv e de mirare cǎ poetvl ne propvne
o variantǎ novǎ a excelentei sale opere Basarabia, fǎrǎ sǎ
schimbe însǎ finalvl dvreros: „Trecvtǎ prin foc şi prin sabie,
fvratǎ, trǎdatǎ merev, / eşti floare de dor, Basarabie, / eşti
lacrima neamului meu".
O menuivne aparte se cere fǎcvtǎ pe marginea poeziei

Scrisoare mamei. Dispariuia fizicǎ a mamei scriitorvlvi şi
poemvl scris de colegvl de breaslǎ Gheorghe Vodǎ pe vrmele
proaspete ale întâmplǎrii i-av prilejvit poetvlvi vn post-
scriptvm în care, printre altele, el îşi defineşte cartea Pasǎrea
nopUii pe casǎ „recviem pentrv Basarabia românǎ", definiuie
svsuinvtǎ integral de mvlte versvri îndvrerate ca: „nǎpǎstvit şi
rǎtǎcit în vreme, / omvl de om, ci nv de lvp se teme. / Ratatǎ
viaua noastrǎ, blestematǎ! / Şi Basarabia din nov, / din nov,
din nov trǎdatǎ..."
De fapt, nici poezia Antiposi nv poate fi lǎsatǎ fǎrǎ atenuie
66
dacǎ dorim sǎ înuelegem jvst şi profvnd mesajvl creauiei din
vltimvl timp a scriitorvlvi. Debvtvl acestei opere este energic
şi extrem de dvreros: „Nv-i voievodvl. S-a cvrmat, svccesoralǎ, /
şi viaua lvi. €a mvlte alte vieui. / Şi-a rǎmas Moldova cea
voievodalǎ, / basarabeanǎ a rǎmas, de împǎruealǎ, / sǎ fie iar
şi iar, şi iar şi iarǎ / trǎdatǎ, scoasǎ la mesat cv ploconealǎ..."
Izvoditǎ din dvrere neogoitǎ, creauia din vltimii ani a lvi
Dvmitrv Matcovschi vǎdeşte vn cvgetǎtor lvcid la aceastǎ orǎ
sinistrǎ a istoriei noastre, dvpǎ cvm simuim – acesta e cvvân-
tvl! – şi în poeziile ProstiUii, HoU în reservaUie (variantǎ novǎ),
Muntele cel sfânt, Recviem pentru Basarabia românǎ, Satele
basarabene ş. a. €e-i drept, operele care marcheazǎ creauia
literarǎ cv tematicǎ socialǎ a poetvlvi se cer nv nvmai consem-
nate, dar parcvrse în toatǎ dvrerea pvsǎ de avtor la temelia
lor, şi nv nvmai de vn cronicar atent la valorile spiritvale
remarcabile, ci de toatǎ societatea în nvmele cǎreia vn fiv al
ei, lvminat şi demn, se strǎdvieşte permanent s-o deştepte prin
verbvl sǎv inspirat.

Dupǎ anesarea în 1812 a pǎrUii dintre Prut çi Nistru a Moldovei
istorice (a aça-numitei Basarabii) de cǎtre imperiul rus, aici,
din motive lesne de înUeles, a fost utilisatǎ pentru vorbirea
localnicilor denumirea improprie, neterminologicǎ de limba

moldoveneascǎ. În 1818, prin „Regulamentul organisǎrii
administrative a Basarabiei", limba „moldoveneascǎ" este
declaratǎ chiar limbǎ oficialǎ pǎstratǎ pânǎ în 1828, când
drept limbǎ oficialǎ este recunoscutǎ din nou doar limba rusǎ,
limba localnicilor fiind ulterior scoasǎ cu totul din usul oficial.
Si¦wi1 BEREJAN, Varietatea EOlbOveneaScà a vOrbirii Orale rOEâneÇti Çi liEba
literarà ScriSà¸ – În c1¦6g6ra c0¦6ctiwǎ „Limba r0mânǎ 6st6 patria m6a. St1dii.
C0m1nicǎri. D0c1m6nt6“, 1996, pag. 111.
(C0ntin1ar6 în pag.82)
B¦O9RAr¦¦
›REAŢIE
DE
II
68
VA3ILE LEVIŢ›HI
69
Poetvl, pvblicistvl şi tradvcǎtorvl Vasile

Leviuchi a vǎzvt lvmina zilei la 15 noiembrie 1921 în comvna
€arapciv (pe Siret, adǎvga neapǎrat scriitorvl) din nordvl
Bvcovinei. A absolvit Universitatea Pedagogicǎ de Stat „Alecv
Rvsso" din Bǎlui (1959).
A lvcrat profesor de limba şi literatvra românǎ în învǎuǎ-
mântvl secvndar, apoi în cel svperior, la Universitatea de Stat
din €ernǎvui. Un timp a fost redactor-şef al ziarvlvi „Zorile
Bvcovinei", promovând o limbǎ românǎ cvratǎ, corectǎ, opv-
nândv-se – în limitele posibile în condiuiile afvrisite ale regi-
mvlvi comvnist de ocvpauie – îndoctrinǎrii bolşevice a citito-
rilor şi oferind cv generozitate spauiv scriitorilor tineri locali.
A începvt sǎ tipǎreascǎ versvri, prozǎ scvrtǎ şi articole pvbli-
cistice încǎ în anii ’50, parcvrgând toate etapele obişnvite pentrv
evolvuia şi afirmarea vnvi scriitor nǎscvt şi crescvt în provincie,
ba încǎ în vna înstrǎinatǎ cvmplit şi vcrainizatǎ acerb.
Versvl simplv, învecinat cv simplismvl, tradiuionalist, conui-
nând însǎ şi sclipiri de poezie avtenticǎ, metafore pitoreşti,
evocǎri ale personalitǎuilor ilvstre ale neamvlvi, ne întâmpinǎ
la lectvra cǎruilor sale Versuri (1959) şi Grâu çi cântec (1962);

în placheta La isvoarele Siretului (1966) am simuit apropierea
scriitorvlvi de înuelegerea rostvlvi estetic al fenomenvlvi
mvncii (Plutaçii) çi în genere a esenuei estetice a creauiei literare,
întemeiatǎ pe metaforǎ, svgestie şi revelauie; av vrmat dovǎ
cǎruvlii inegale (Mǎrturisiri în drum, 1966, şi Preludiul primǎ-
verii, 1969), pentrv ca abia în Inima iarǎçi... (1972) poetvl
sǎ-şi examineze rigvros propria conştiinuǎ, pǎtrvnzând în zone
de obicei tǎinvite ale fiinuei vmane şi plǎsmvind dvreroase
dialogvri cv sine însvşi de tipvl poeziei Împlinire, expresie
generalizatǎ şi generalizatoare a omvlvi conştient de menirea
70 sa pe pǎmânt şi în societate. Inima iarǎçi... a pvs începvtvl
creauiei de matvritate a scriitorvlvi, materializatǎ vlterior cv
vn svcces constant în cǎruile Întârsiere de-o viaUǎ (1982), Se
destrǎma o noapte albǎ (1985), Adaos la cartea de vise (1Q8Q),
Cerul încǎ nesfǎrâmat (1996) şi Punte spre un mal inesistent
(1QQ7).
Vasile Leviuchi a abordat şi nvvela de tip miniatvral – O,
sfântǎ naivitate! (1975) şi Centrul covrigului (1982) –, esevl
pvblicistic (rvbrici personale şi permanente în pvblicauiile
„Literatvra şi arta" şi „€ontrafort"). În anvl 2001 a fost pvbli-
catǎ, postvm, o carte reprezentativǎ de pvblicisticǎ – Multe
trec pe dinainte... (Editvra Avgvsta, Timişoara). El a fost de
asemenea vn tradvcǎtor inspirat, din limbile rvsǎ şi
vcraineanǎ.
S-a stins din viauǎ la 21 octombrie 1997, la €hişinǎv.
Încǎ în placheta de versvri La isvoarele Siretului Vasile

Leviuchi jindvia vn cântec asemǎnǎtor celvi mvrmvrat de râvl
din preajma şi din inima sa: „Bǎtrânii şezând la odihnǎ pe
mal/ Sǎ-şi plece vrechea la fiece val,/ Tlǎcǎii avdǎ-l când vin
la scǎldat:/ E cântec de-al nostru, / Se cere cântat!" (aici şi în
continvare svblinierile din citate ne aparuin. – I. C.). Poetvl ne
obliga, încǎ de pe atvnci, sǎ-l citim cv atenuia cvvenitǎ, deoare-
ce mai clar nv se pvtea exprima în contextvl vcrainizǎrii sav,
dvpǎ cvm obişnvia el sǎ zicǎ mai târziv, al „ivǎnirii" noastre.
Dar vn atare cântec întârzia, drept care poetvl se întreba pvblic,

frǎmântat de cǎvtǎri: „Unde eşti, cvvânt nespvs,/ Sǎ pot spvne
ce-am de spvs?"
În aceeaşi ordine de idei nvmim dovǎ poezii care certificǎ
modelele artistice pentrv care Vasile Leviuchi manifesta
predilecuie de la bvn începvtvl activitǎuii de creauie: Cuvânt
pentru Luceafǎr şi Nu çtiu alUii cum sunt... Apoi – şi o seamǎ
de alte realizǎri poetice, care pvteav face onoare celor mai
talentaui poeui ai timpvlvi: Odǎ lui Harap Alb, Rǎspântie,
Vǎdane, Zâna apelor, Brasii şi – neapǎrat – Şi inima...
Momentvl afirmǎrii neîndoielnice a poetvlvi a fost marcat
de coborârea lvi în minele de zǎcǎminte poetice din adâncvrile 71
propriei sale simuiri/cvgetǎri. „Am visat cǎ eram fântânǎ şi
m-am vscat.../ Izvoarele mǎ ocoleav pe aproape şi fvgeav în
adânc..." citim în vna dintre cele mai inspirate opere din cartea
Inima iarǎçi... şi rǎmânem svrprinşi de perseverenua scriitorvlvi
în a-şi scrvta svfletvl şi a-şi face vn necrvuǎtor examen de
conştiinuǎ. €v toate cǎ finalvl poeziei (Împlinire) este prea
direct şi excesiv de optimist („Advn în strǎfvndvri atâtea pvteri/
din mii de şvviue de apǎ cvratǎ,/ încât n-am sǎ rǎmân pǎrǎsit/
şi n-am sǎ mǎ svrp niciodatǎ"), cartea a însemnat o cotitvrǎ a
avtorvlvi spre poezia interiorizatǎ, axatǎ pe metafore şi
simbolvri generatoare de svgestii lirice neaşteptat de bogate.
Dezbaterile interioare constitvie nvclevl de rezistenuǎ al
poeziilor de introspecuie şi o garanuie esteticǎ a inflvenuei asvpra
cititorvlvi capabil – şi el – de scrvtarea profvndǎ a svfletvlvi
bântvit de stǎri eterogene. Personajvl liric realizeazǎ cǎ în
proprivl sǎv interior s-av întâlnit doi oameni („Omvl rǎv/
Eram ev"), drept care se întreabǎ alarmat şi dornic de a se
salva de o atare dvplicitate sfâşietoare („Mi-a fost milǎ. L-am
vrât./ €ât ai sǎ mǎ chinvi? €ât?"). Altǎ datǎ conştiinua
dedvblǎrii, exprimatǎ la fel de necrvuǎtor („Doi am fost într-
vn ev,/ Unvl bvn şi altvi rǎv"), îl determinǎ sǎ se rosteascǎ
rǎspicat în favoarea celvi bvn şi sǎ realizeze o poezie de
rezonanuǎ eticǎ svrprinzǎtoare. Nv altcineva, din afarǎ, nv
colectivvl, ca în preceptele ideologiei comvniste, în vltimǎ
instanuǎ nv societatea este edvcatorvl de nǎdejde al omvlvi.
€hiar având, bineînueles, şi acestea o anvmitǎ importanuǎ în

schimbarea spre bine a omvlvi, jvdecǎtorvl svprem al
individvlvi vmane este el însvşi, idee svgeratǎ – nv declaratǎ! –
de avtor în Sonet (pentru cel ce-çi vinde roaba).
Evolvuia lvi Vasile Leviuchi a avvt drept ternei anvme şi mai
cv seamǎ cǎvtarea asidvǎ de cǎtre poet a cvvântvlvi artistic
original şi personal, scrvtarea interiorvlvi ros de eminescienele
„dorvri vii şi patimi mvlte" şi opuivnea eticǎ jvstǎ, în consens
cv normele noastre avtohtone milenare. Taptvl se lasǎ remarcat
în toate cǎruile de dvpǎ Inima iarǎçi..., prezentate selectiv –
de cǎtre poetvl însvşi – în volvmvl de totalizare Punte spre un
72 mal inesistent.
Acesta se deschide cv vn compartiment Din ciorne mai vechi,
cvprinzând poezii de o cvtezanuǎ aparte, de aceea nepvblica-
bile în anii totalitarismvlvi ideologic comvnist. Svnt nişte
parabole cv cheie şi cv tâlc, în dovǎ dintre acestea cititorvl
pǎtrvnzǎtor în adâncvl imaginii descoperǎ sensvri referitoare
la starea de lvcrvri din întreaga fostǎ Univne Sovieticǎ cv
mvlttrâmbiuata în epocǎ „egalitate în dreptvri" a tvtvror nauio-
nalitǎuilor şi, respectiv, a limbilor. latǎ-le: „E har poetic, ziceui?
Asta mǎ priveşte./ Poftiui şi voi. Mai are balta peşte.../ Vrei –
mergi la râv. Sǎ vezi la o adicǎ, pe veci svrori, o çtiucǎ çi-o
plǎticǎ,/ În perspectiva-nnoitoarei prisme,/ În raiul apei fǎrǎ-
antagonisme! Al stelei rubinii, al slavei şi-al luminii,/ În lvpta
pentrv pace chiar şi cv rechinii..." şi „Înmiresmauii tei bvcovi-
neni, la drvmvri, mor,/ Noi n-avzim nici plânsvl cvvenit în
vrma lor,/ Nici recviemvl... €ad, pier smvlşi din rǎdǎcinǎ./
De vântv-nstrǎinǎrii... uara adânc svspinǎ./ €oroane vriaşe
şi-n albǎ sfântǎ pace/ Se trec în amintire grea de-o vreme-
ncoace/ Romanticii, îmbǎtrâniui în cer cv negvri, dvşii.../ €v
roçul lor trvfaşi pitici ne-av nǎpǎdit, scoruçii". A se lva bine
seama la svblinierile operate de noi, care formeazǎ vn svbtext
poetic vigvros, aproape fiecare vers conuinând adevǎrvri impo-
sibil de a fi fost rostite în condiuiile de odinioarǎ. Avtor de
epigrame dominate de inteligenuǎ ironicǎ, Vasile Leviuchi a
scris – vedem în aceastǎ vltimǎ carte a sa – şi poezie disidentǎ,
ca vrmǎtorvl catren a cǎrvi ironie se dovedeşte mvlt prea
amarǎ şi dvreroasǎ: „Înstrvnǎ-ui dibla, bvcvrǎ-te, barde,/ Sǎ

tremvre şi ale inimilor coarde/ În dobitoaca turmǎ atât de
cvmsecade/ Pe largvl drvm gândind: sǎ-avem ce roade!/ O,
slavǎ celvi care ştie s-o-ndrvmeze/ €v teorii şi-n veci nemuri-
toare tese!"
Mai directe, dar tot atât de cvtezǎtoare şi ironice – şi tot
atât de nepvblicabile în epocǎ! – svnt versvrile catrenvlvi „Mai
la vest de paradis/ Parcǎ e mai mvltǎ floare./ Mai departe de
lucoare/ €ervl pare mai deschis".
Spirit jvstiuiar, Vasile Leviuchi asemvia cele 14 versvri tradi-
uionale ale sonetvlvi cv o „pvşcǎrie" cv „paisprezece gratii", 73
cititorvlvi rǎmânândv-i sǎ intviascǎ despre ce fel de „pvşcǎrie"
îi vorbea, printre rândvri, avtorvl.
Ironic, sarcastic, totdeavna fin în expresie, Vasile Leviuchi
a introdvs în volvmvl sǎv de totalizare câteva poezii din pla-
cheta Inima iarǎçi... (Mǎceçul, Se desfac mugurii etc.) şi aproape
toatǎ recolta liricǎ cvprinsǎ în cǎruile de dvpǎ 1972. Marcatǎ
pvternic de tradiuionalism, poezia lvi nv este cv totvl strǎinǎ
de modernitate, de versvl descǎtvşat ca formvlǎ artisticǎ.
Predominǎ totvşi simuirea, imaginauia şi capacitatea plastici-
zatoare ale scriitorvlvi format şi edvcat în medivl bvcovineano-
basarabean al timpvlvi, ale scriitorvlvi preocvpat, la vn
moment dat, de motivvl „chindiei", apoi şi de acela al toamnei,
determinândv-ne sǎ trǎim adânc „resemnata trecere a boabelor
vii rǎmase/ Verzi-crvde în iarna prea timpvrie", când „peste
visele toamnei tinere încǎ" vine nǎvalnic „albvl potop" al iernii,
care încheie nv nvmai ciclvl vegetal.
Poeziile reprodvse în volvmvl de totalizare din cartea
Întârsiere de-o viaUǎ svnt, în mare parte, parabole cv tâlc filozo-
fic. Pentru când iroseçti, Pentru când ne amintim de prieteni,
Pentru când nu credem în basme şi alte piese lirice remarcabile
certificǎ vn har aparte al scriitorvlvi conştient de alcǎtvirea
pestriuǎ a svfletvlvi omenesc, a vieuii şi – altfel cvm? – a
societǎuii, fie aceasta chiar arhisovieticǎ şi arhitotalitaristǎ.
€omvnicarea lvi cv cititorvl se face oarecvm în svrdinǎ, fǎrǎ
slogane şi conclvzii afişate ostentativ şi apoetic. Întomnarea
omvlvi, despǎruirea lvi de tot ce a constitvit odatǎ bogǎuia şi

farmecvl vieuii şi alte motive poetice svnt interpretate – acesta
e cvvântvl! – de Vasile Leviuchi prin prisma vnvi sentimental
dvblat în permanenuǎ de vn intelectval lvcid şi – repetǎm –
necrvuǎtor cv sine. Simuirea profvndǎ şi dvrerea sfâşietoare
din Încǎ o toamnǎ – „Pasǎre, pasǎre,/ ştiv cǎ ui-i svfletvl grev/
când mǎ deprind a te pierde,/ e prea-nsingvrat codrvl mev/ şi
prea pvuin verde" – fac opera aceasta o perlǎ a liricii intime,
vn joc de amǎnvnte şi detalii poetice, al cǎrvi sens este conşti-
entizarea adevǎrvlvi etern despre om şi despre viauǎ. Presim-
uirile şi nostalgia, neavtorizate de regimvl timpvlvi, svnt
74 cvltivate în întreaga carte Întârsiere de-o viaUǎ, fie cǎ e vorba
de veşnica Veghe ("...şi-mi spǎl ochii în azvr. Ah, de n-ar avea/
Strǎlvcirea zilei sâmbvr negru-n ea!"), de crvda Secetǎ („cel din
vrmǎ strop de cer/ A fvgit din bezna lor (a fântânilor. – I. C.).../
Urma fostvlvi izvor/ Unde-o mai gǎseşti în cer?") sav de atât
de dvrerosvl monolog Ce-i cu tine, pǎdure? („Vai, ce mvlte
frvnze-av cǎzvt,/ Toşnitor şi bogat, şi trist aşternvt!/ €e-i cv
tine, pǎdvre? €vm ai sǎ iernezi?/ Nv ui-a fi dor sǎ m-avzi, sǎ
mǎ vezi?").
Apoi Se destrǎma o noapte albǎ ni-l prezintǎ pe Vasile
Leviuchi în ipostaza de cititor talentat al fenomenelor natvrii,
îndǎrǎtvl cǎrora se înuelege vşor, la decodificarea adecvatǎ a
metaforelor şi simbolvrilor, felvl de a fi şi zbvcivmvl de o
viauǎ ale omvlvi. Marea zbǎtândv-se cvmplit („Mvnui de fvrtvnǎ
şi nori o svgrvmǎ...") şi adormind dimineaua „visândv-şi seni-
nvl" îi prilejvieşte scriitorvlvi o descoperire a vrmelor dvre-
roase ale frǎmântǎrilor pe fvndalvl liniştii matinale: „E pace-n
strǎfvndvri. Uşoarele vnde/ Mângâie vrmele nopuii,/ Spalǎ
nisipvl, dar nv poate ascvnde/ €earcǎne-golvri, vmbre şi
cvte..."). Poetvl nv-şi îngǎdvie o paralelǎ directǎ între fenome-
nvl natvral prezentat şi firea vmanǎ în veşnic frǎmânt, şi tocmai
acest fapt constitvie vn aspect concret al artei sale de a nv
servi cititorvlvi o „idee" rvmegatǎ, ci de a-i oferi posibilitatea
intvirii adevǎrvlvi vman în faptele natvrii sav, ceea ce e totvna,
prin mijlocirea prezentǎrii metaforice a acestora.
Altǎ datǎ Vasile Leviuchi se referǎ nemijlocit la viaua omvlvi,
dar şi în atare poezii scriitorvl gǎseşte imagini svrprinzǎtor

de proaspete ca aceea în care personajvl liric, frvstrat şi nostal-
gic, se simte „vn condamnat/ la aşteptare silnicǎ pe viauǎ". În
La cules de stele vnvl dintre aştri îi poartǎ „visvl ne-mplinit",
dar spre dimineauǎ dispare ca toate celelalte. „€are mai
rǎmâne/ Bvnǎ de cvles?" se întreabǎ personajvl liric, gata sǎ
porneascǎ „prin cer", dar şi atvnci îl paşte neşansa: „La cvles
de stele!/ Bvne-ar fi de strâns!/ Ochii vrc spre ele – / Dvpǎ
vna-am plâns".
Atare cvgetǎri exprimate metaforic alcǎtviesc, împrevnǎ,
o panoramǎ a vieuii svfleteşti şi intelectvale, vnica ce-l preocvpǎ 75
acvm pe scriitor, ba chiar vnica ce meritǎ sǎ fie lvatǎ în dezba-
tere de omvl de artǎ avtentic. Dorvl de împlinire – în dragoste
şi în genere în viauǎ – şi neîmplinirea omvlvi, vǎzvte în vnita-
tea lor permanentǎ, constitvie vn motiv frecvent în întreaga
creauie liricǎ a scriitorvlvi. Dezamǎgirea nv ne întâmpinǎ prea
des, însǎ atvnci când apare e cvmplitǎ, ca în Implacabilul
verdict. Râvnitor de slavǎ, personajvl liric se vede, la capǎt de
drvm, prǎdat de însvşi visvl sǎv, rǎmas nerealizat. Intvim în
astfel de imagini destinvl vitreg al omvlvi onest, pornit pe
cale dreaptǎ, însǎ nevoit sǎ se abatǎ din calea aleasǎ, în condi-
uiile draconice ale vnei existenue precare.
€a într-o adevǎratǎ carte de totalizare, compartimentvl
Din periodice. Încercǎri mai noi din ultimii ani çi din marea
ilusie confirmǎ întrv totvl virtvuile vnvi maestrv iscvsit al
metaforei, simbolvlvi şi parabolei. Vasile Leviuchi, de o lvcidi-
tate deplinǎ „în pragvl trecerii", face incvrsivni îndrǎzneue în
istoria meleagvlvi bvcovinean, marcatǎ de nenvmǎrate
nǎpaste, dintre care mai ales îl preocvpǎ deportǎrile staliniste,
deznauionalizarea românilor bvcovineni şi distrvgerea
criminalǎ a natvrii; el cvltivǎ cv o sete nepotolitǎ sonetvl,
obuinând perfecuivnea în domeniv. Poetvl continvǎ sondajvl
svfletesc necrvuǎtor, ca în chiar prima poezie din compartiment,
Spaime: „Te întvneci, fântâna mea vie,/ nvmai poveştile vin
sǎ te uinǎ/ sǎ dǎinvi în licǎr cvrat,/ aştept sǎ te-astvpe/ şi sǎ
te uinǎ ascvnsǎ pǎmântvl..."
€a vn excesiv de serios avtoexamen de conştiinuǎ svnǎ

întreaga poezie Parabole. Nv-l absolvim pe poet de cele câteva
ode închinate lvi Lenin, dar Vasile Leviuchi era pe deplin îndrep-
tǎuit sǎ nv-şi reproşeze cv atâta dvrere incidentala colaborare
cv „veninoasa ispitǎ a mincivnii": „Şi mi-a zis sǎ le cânt celor
mari osanale,/ Sǎ lavd prostia, sǎ imit papagalii./ €e vşor
mi-este cvgetvl, cel ca plvmbvl de grev,/ Şi nici cǎ-mi pasǎ
cǎ nv mai svnt ev!" E, desigvr, portretvl generalizat al omvlvi
de artǎ care a pactizat cv Pvterea, în davna adevǎrvlvi şi a
omvlvi. Arta de satiric şi de sarcastic este lesne recognoscibilǎ
în strofa de încheiere: „€ine-i omvl acesta de carne sǎtvl şi
76
solid?/ E prost el sǎ-şi pvnǎ conştiinua la zid?/ Ochii, vmilii
aceştia, ai mei svnt?... Ei şi?/ Obrajii – prea rvmeni sǎ mai
poatǎ roşi".
Bvcovina înstrǎinatǎ, €arpauii oftând, Valea €osminvlvi
pe cale de distrvgere „indvstrialǎ" svnt alte repere tematice
care n-av lipsit din svfletvl poetvlvi nici în vltimele lvi opere,
cvtreierate de dvrere pentrv destinvl vitreg al valorilor sociale,
natvrale şi morale româneşti în anii totalitarismvlvi: „€odrii
Bvcovinei – / grele amintiri,/ parcǎ din mai ieri/ vin dvreri şi
groazǎ,/ peste pacea-adâncǎ/ a necvprinsei firi/ se avd şi astǎzi/
brazii cvm ofteazǎ...", „lartǎ-ne, Vale-a €osminvlvi,/ pentrv
veacvl acesta prǎdalnic!/ Zvmzǎie nv albine, ci lanuvl cv dinui –
ferǎstraie ca-n iarna dezmǎuvlvi,/ se vâneazǎ şi-n toivl verii,/
cad stejarii şi cǎprioarele,/ nomadǎ çi lacomǎ pravilǎ datǎ sǎ
ne despoaie,/ veacvl ateu nv avde uipǎtvl lvng al dvrerii...",
„Şi-apoi de vnde atâtea lvmânǎri/ la câui Ioni avvrǎm noi
prin sate,/ zvârliui de mvlt svb greii bvlgǎri reci,/ şi vnde-i groa-
pa lor, deasvpra-i sǎ te apleci?"
Nv este nvmai vn bocet deznǎdǎjdvit pentrv satele întregi
deportate în „Siberii de gheauǎ", poetvl nv poate admite
dispariuia definitivǎ a tot ce constitvie comorile sociale şi natv-
rale ale Ţǎrii Tagilor, imagini proaspete şi svgestive ne alimen-
teazǎ speranua dǎinvirii lor: dvpǎ ce „şi-av întins vrgia/
vremvri nemiloase,/ pvstiiri strǎine", iatǎ cǎ „ies alui brǎdvui,/
vrcǎ verde tânǎr/ pe versante rase,/ cresc sǎ prindǎ locvl
marilor cǎzvui".
Acestea şi alte exemple concrete confirmǎ vigoarea simuirii,

credinuei şi a artei propriv-zis literare a scriitorvlvi, ca nişte
opere bvne, dar totvşi obişnvite în contextvl creauiei lvi. Evi-
denuiem însǎ trei poezii deosebit de conclvdente pentrv simui-
rea, gândirea şi arta scriitorvlvi. Postmioriticǎ este o poezie
descinzând neapǎrat şi din Doina eminescianǎ, nv nvmai din
nǎpastele advse de sovietici pe capvl bvcovinenilor: „Atârnat
în cârje, vechi picior de plai,/ Pvmn strǎin închide gvra cea
de rai./ Ştearsǎ-i vrma stânelor,/ zestrea nv se vede,/ Strvnga
ne-av corvpt-o creatvri bipede,/ Psevdociobanii, a cǎror meni-
re-i/ Mvlsvl „uǎrişoarei" – tvrmǎ-n istovire,/ Din dvlǎi rǎmân
doar javre, cad în bot,/ Oile-s stârpite cv pǎstori cv tot,/ Doina- 77
prigonita ni s-a stins din flviere,/ Ochii, plânşii noştri, pe
strǎin l-înfvrie..."
Drept consecinuǎ a vnei atare stǎri de lvcrvri, apare vrmǎ-
toarea Rugǎ a poetvlvi, fixatǎ cv iscvsinuǎ în tiparele vnvi
sonet admirabil: „Pǎrinte, adv-mi neamvl mai acasǎ,/ Advnǎ-
mi-l între fruntarii drepte,/ €ǎ prea av smvls (strǎinii. – I. C.)
din viua lvi aleasǎ.// Spre vetre rǎtǎciuii sǎ se-ndrepte,/
Despovǎraui de aşteptǎri cv anii.../ Şi fǎ sǎ ne-nueleagǎ çi
duçmanii".
În sfârşit, poetvl consimte cv acel „biet cǎlin amar, frate
cv pelinvl", din Descântec de credinUǎ, lesne asociindv-se în
memoria noastrǎ cv mǎceşvl din poezia omonimǎ, metaforǎ
svgestivǎ şi frvmos desfǎşvratǎ a talentvlvi marginalizat, nelvat
în seamǎ în toatǎ strǎlvcirea lvi. „Tv în iarna aprigǎ zdrenuvit
te uii,/ Slab cǎlin cv ramvl firav ca vn pai,/ Roada sângerie –
doar pe ea o ai./ Trǎdǎtoare frvnze te-av lǎsat golit/ Şi nvmai
cǎlina nv te-a pǎrǎsit,/ Nv se vrea desprinsǎ, nv ştie sǎ pice/
Şi înfrvntǎ crivǎuvl cel cv mii de bice..." Nv e, nici aici, nvmai
bocet şi deznǎdejde, de vreme ce „doar cv ea (cǎlina. – I. C.)
întâmpini viscol, ger, zǎlişte,/ Doar cv ea, amara, dǎinvi în
restrişte".
În contexte concrete – natvrale şi sociale – dǎinvie, conti-
nvǎ sǎ dǎinvie şi mǎceşvl, acvm şi cǎlinvl, şi – fǎrǎ îndoialǎ –
poetvl. Acela care a cvltivat şi proza scvrtǎ, sorǎ cv pvblicistica
literarǎ atât prin teme, cât şi prin tehnicile abordate de avtor.
€artea Centrul covrigului (Editvra Hyperion, 1992), de exem-

plv, este o cvlegere de proze scvrte, altfel zis – de instantanee,
fiecare având tema sav motivvl sǎv, fǎrǎ sǎ se constitvie, lvate
împrevnǎ, într-o carte vnitarǎ svb aspect tematic. În chiar
primvl instantanev – Costea lui Toader al HoUului – svntem
invitaui sǎ meditǎm asvpra evolvuiei înuelesvlvi şi modvlvi de
apreciere a nouivnii (şi faptei) de... fvrt. Încǎ bvnicvl lvi €ostea
fvrase o cǎpiuǎ de fân într-o iarnǎ şi fvsese gǎsit dvpǎ dâra ce
o lǎsase pe zǎpadǎ. Şi satvl nv-l crvuǎ nici pe nepot: €ostea e
al lvi Toader, dar oamenii nv vitǎ sǎ-i aminteascǎ, mǎcar în
78
poreclǎ, cǎ Toader e al... Houvlvi.
Aşa e în sat, vnde om cv om se ştie, se îngrǎdeşte, se împacǎ,
dar totodatǎ nv-şi iartǎ pǎcatele cv vna, cv dovǎ.
Dar în alte sfere? În ministere sav la întreprinderi „vnii
dregǎtori, când fac coucǎrii mari, se zice cǎ av dat dovadǎ de
lipsǎ de modestie, svnt mvstraui cv strǎşnicie şi li se scrie
cvmplitǎ dojanǎ la catastif..." Nv e rǎv parcǎ. Dar scriitorvl
ştie cǎ „scrisvl acela se şterge mvlt mai repede decât porecla
pvrtatǎ neam de neam de cǎtre amǎrâuii vrmaşi ai nepricepv-
tvlvi care a lǎsat dâra de fân pe zǎpada cvratǎ..." Şi mai ştie
cǎ „prin evolvuie s-a mai perfecuionat şi capacitatea de a nv
lǎsa dâre din vrmǎ".
Memoria colectivǎ şi trainicǎ a satvlvi, expresie pregnantǎ
a etosvlvi popvlar sǎnǎtos, şi lipsa oricǎrei memorii în cazvl
atâtor houi incomparabil mai mari, din sferele în care ne
limitǎm – de nenvmǎrate ori – la o simplǎ, de aproape nimeni
ştivtǎ, mvstrare pe o foaie de hârtie, svnt evocate de scriitor
svccint, totodatǎ svgestiv şi memorabil.
În Poveste cu fǎcǎturǎ sav în CoincidenUǎ faptele, întâmplǎ-
rile şi chiar personajele prezentate svnt mai consistente, acestea
apar într-o interacuivne ce formeazǎ svbiecte de schiue cv svb-
strat moralizator mai concret: problema eticǎ e abordatǎ aici
mai pe larg, mai stǎrvitor, scopvl principal al avtorvlvi fiind
dezvǎlvirea vie (epicǎ) a vnor tipvri de oameni gǎvnoşi svb
aspect etic.
Pledoarie pentru dicUionarul esplicativ, Trǎsnea çi problema
limbii, Literele lui Eminescu şi alte instantanee av drept temǎ

diverse aspecte ale limbii, ale atitvdinii noastre fauǎ de graivl
strǎmoşesc, şi caractervl eterogen al tematicii cǎruii ni se pare
dervtant mai cv seamǎ din cavza instantaneelor axate pe
problemele limbii.
Dar pânǎ a ne argvmenta aceastǎ conclvzie, ne vedem
obligaui sǎ evidenuiem şi varietatea modalitǎuilor propriv-zis
literare îmbrǎuişate de avtor. Instantanevl inavgvral Costea
lui Toader al HoUului e o tabletǎ beneficiind de pe vrma tehnicii
însǎilǎrii şi svgestiei. Aici Vasile Leviuchi este mai mvlt poet
decât prozator. „Jvdecat" ca avtor de proze, scriitorvl ar pvtea
sǎ se aleagǎ cv aprecieri modeste detot. Un alt instantanev, 79
N-avem idoli?, este poezie la modvl direct, textvl pvtând fi
vşor aşezat în strofǎ. „Peste-o lvme înşelatǎ/ de aşteptǎri şi tot
sǎrmanǎ,/ peste gloate fǎcând coadǎ/ la fǎgǎdvieli-pomanǎ..."
€hiar şi rima apare, nv nvmai vn ritm bine respectat de cǎtre
avtor. Un alt exemplv frvmos în aceeaşi ordine de idei: Balcoane
cu flori.
Nv svnt lipsite de rost şi de farmec instantaneele cv teme
etice, preponderent sav în întregime lirice sav, ca în cazvl
Poveçtii cu fǎcǎturǎ, satirice şi sarcastice. Pvuin spvs cǎ şi ele
av dreptvl la existenuǎ, cv excepuia celor atât de „svbuiri" – şi
ca motiv, şi ca tratare, şi ca mesaj (tip: Rostul, Poetul etc.) –
care pvteav sǎ lipseascǎ vşor şi din ziar, nv nvmai din carte.
Oricvm, apariuia editorialǎ la care ne referim ar fi câştigat
enorm dacǎ avtorvl ar fi închipvit-o nvmai din tablete
referitoare la problemele limbii. Vasile Leviuchi e şi-n acestea
liric, pe alocvri ironic şi sarcastic, de cele mai mvlte ori însǎ
e grav, adoptǎ o expvnere de factvrǎ epicǎ (obiectivǎ) a vnor
sitvauii concrete, a vnor stǎri de fapt, a vnvi climat cvltvral,
fauǎ de care ia atitvdinea cvvenitǎ. Pledoarie pentru dicUionarul
esplicativ, de exemplv, se aseamǎnǎ în vnele privinue cv vn
articol de ziar. Importanua problemei, svblinierea apǎsatǎ a
rolvlvi conştiinuei lingvistice a fiecǎrvi concetǎuean de-al
nostrv, mai exact – a lipsei vnei atare conştiinue la majoritatea
consângenilor noştri, prezenua atitvdinii combative a avtorvlvi
(fauǎ de necesitatea vnvi dicuionar explicativ ca cel editat în
1977 şi 1985 şi, concomitent, fauǎ de acei pvrtǎtori ai limbii

noastre, care n-av procvrat nici mǎcar exemplarele vǎdit pvuine
ale volvmvlvi al doilea) ne determinǎ sǎ afirmǎm cǎ acesta e
instantanevl cel mai consistent, mai vtil, mai înalt apreciabil
dintre toate câte am pomenit pânǎ aici. Amǎrât cǎ lvmea nv
se grǎbeşte sǎ cvmpere dicuionarvl explicativ (de care, în mod
obiectiv, cv touii avem nevoie, dar o parte a conauionalilor
noştri nv simt necesitatea de a-l procvra şi folosi zilnic), cǎ
acesta de vn deceniv şi ceva stǎ nevândvt pe poliuele librǎriilor,
scriitorvl intervine direct şi tǎios: „€ând îl avd pe câte vn
mecanizator instrvindv-l pe altvl mai tânǎr: „Najmeşte pe
80
tormoz, bovle!", îmi zic treacǎ-meargǎ, tot a rǎmas vn element
avtohton... Mai rǎv e când stav de vorbǎ cv vn pretins intelec-
tval şi observ cât îi este de precar bagajvl de cvvinte; atvnci
mǎ gândesc cv amǎrǎcivne la preuiosvl şi atât de accesibilvl
dicuionar explicativ, la exemplarele nevândvte şi mǎ întreb:
de vnde atâta nepǎsare fauǎ de ceea ce ar trebvi sǎ ne fie
scvmp ca lvmina ochilor?"
În Trǎsnea çi problema limbii Vasile Leviuchi e ironic, ba
chiar sarcastic, închipvindv-l pe celebrvl personaj crengian în
rolvl de... filolog, doctor în ştiinue, svsuinǎtor al ideii cǎ limba
noastrǎ s-a dezvoltat şi continvǎ sǎ se dezvolte bine („Lexic,
terminologie, modernizarea frazei... av şi pǎtrvns în toate
sferele şi domeniile..."). Avtorvlvi atât i-a trebvit: afirmauia
psevdosavantvlvi e combǎtvtǎ necrvuǎtor, dialogvl imaginar
antrenândv-ne într-o dispvtǎ în mǎsvrǎ sǎ ne acvtizeze conşti-
inua necesitǎuii stringente a folosirii limbii materne în toate
sferele activitǎuii noastre, conştiinua necesitǎuii de a cvrǎui graivl
strǎmoşesc de tot ce e strǎin şi vrât. Altfel zis, conştiinua necesi-
tǎuii de a evita odatǎ vocabvlarvl bǎtrânicǎi din tableta La
sadic. Ei da, o grǎdiniuǎ de copii dintr-vn sat românesc, satvl
de baştinǎ al scriitorvlvi, poartǎ denvmirea „Gnezdâşko" şi
lvmea s-a deprins sǎ-i zicǎ grǎdiniuei „sadic", fǎrǎ sǎ bǎnviascǎ
(cel pvuin) ce înseamnǎ cvvântvl cv pricina în îmbinǎrile
româneşti de tipvl suflet sadic, imbold sadic, instinct sadic,
om sadic (= care chinvieşte sav tortvreazǎ pe cineva din plǎce-
rea bolnǎvicioasǎ de a-l vedea svferind).
Am spvs deja cǎ nici instantaneele axate pe teme sav motive

din domenivl vorbirii şi scrisvlvi nostrv nv svnt concepvte şi
realizate în vna şi aceeaşi cheie. Întâlnim şi printre acestea
tablete foarte scvrte, ca Demnitatea felului de a vorbi sav Mâncǎ-
torii de silabe, începvtvri de discvuie savantǎ, ca Sinonime...
sav Les-legis – lege-legitate, articole cv temǎ concretǎ, ca cel
intitvlat RepresentanUi, foiletoane ca Slovo predostavleaetsea...
ori Servicii proaste etc. Dar aceastǎ diversitate a modalitǎuilor
de realizare a instantaneelor nv le face strǎine vnvl de altvl:
impresia definitivǎ e cǎ anvme instantaneele despre limba
noastrǎ polvatǎ şi despre noi, pvrtǎtorii ei, adesea neglijenui,
dominǎ peste toate celelalte, constitvind miezvl cǎruii. Ele se 81
citesc vşor, cv plǎcere şi cv folos, ne predispvn la meditauie
asvpra stǎrii cv totvl nesatisfǎcǎtoare a graivlvi matern, ne
formeazǎ ori, mai exact, ne întǎreşte convingerea de a lvpta
pe toate cǎile pentrv îmbvnǎtǎuirea sitvauiei precare a limbii
strǎmoşeşti.
În toate lvcrǎrile cv aceastǎ tematicǎ Vasile Leviuchi se
dovedeşte inspirat şi combativ, scvrtimea instantanevlvi nefiind
o piedicǎ în calea exprimǎrii vnor adevǎrvri esenuiale
referitoare la viaua spiritvalǎ a poporvlvi nostrv. €oncise, vioaie,
cv finale imprevizibile, şocante în sensvl bvn al cvvântvlvi,
ele adeveresc o avtenticǎ artǎ a instantanevlvi. Tocmai de
aceea insinvam adineavri cǎ schiuele cv teme şi motive etice
rǎmân pe planvl al doilea, arǎtând oarecvm palid în compa-
rauie cv cele axate pe probleme referitoare la limbǎ. Altfel
zis, în comparauie cv cele care novǎ personal ne-av plǎcvt
mai mvlt, ci nv prin calitǎuile fiecǎrvia în parte, despre care
n-am spvs şi nici nv spvnem cǎ toate ar fi eşvate sav n-ar
merita o apreciere pe potriva importanuei svbiectelor abordate
de avtor, cvrǎueniei lingvistice, frvmvseuii stilistice şi altor
calitǎui grauie cǎrora majoritatea instantaneelor lvi Vasile
Leviuchi se lasǎ lesne recitite.
Nv ne simuim în mǎsvrǎ sǎ analizǎm şi tradvcerile fǎcvte
de scriitor de-a lvngvl deceniilor. Un lvcrv e cert: cvnoscǎtor
bvn al limbilor rvsǎ şi vcraineanǎ, Vasile Leviuchi şi-a adǎvgat
la activ şi o seamǎ de tradvceri din aceste limbi, versivni
româneşti apreciate în epocǎ şi care întregesc vn destin literar.
B¦BL¦O9RAr¦E SELECT¦YǍ
Ion €ioganu, Vasile LeviUchi: „La isvoarele Siretului". – În

cartea lvi: „Articole şi cronici literare", €hişinǎv, Editvra
Lvmina, 1969; V. LeviUchi: „Inima iarǎçi..." – În sǎptǎ-
mânalvl „€vltvra", 1972, 29 ivlie; Coborâtor în minele
sufletului. – În cartea: Vasile Leviuchi, „Întârziere de-o
vaiuǎ", €hişinǎv, Editvra Literatvra artisticǎ, 1982;
Imagine çi semnificaUie în poesia lui Vasile LeviUchi; Arta
instantaneului (la Vasile LeviUchi). – În cartea lvi: „Dincolo
82
de literǎ", Timişoara, Editvra Avgvsta, 2002;
Nigolae Bileţghi, Vasile LeviUchi. – În cartea colectivǎ:
„Profilvri literare", €hişinǎv, Editvra Lvmina, 1972; Poesie
în „straie noi cu model carpatin". – În cartea lvi: „€onsemnǎri
critice", €hişinǎv, Editvra €artea moldoveneascǎ, 1976;
Ştefan Hoçtiug, Poesia românǎ postbelicǎ din nordul Buco-
vinei: generaUii çi paradigme. – În almanahvl „Glasvl Bvco-
vinei", €ernǎvui-Bvcvreşti, 1994, nr. 3;
Dumitru Apetri, Vasile LeviUchi; Vasile LeviUchi, traducǎ-
tor de poesie; Vasile LeviUchi, preUuitor literar. – În cartea
lvi: „Bvcovina. €vltvrǎ, personalitǎui, destine", Timişoara,
Editvra Avgvsta, 2000;
Mihai €impoi, O istorie deschisǎ a literaturii române din
Basarabia. Ediuia a III-a, revǎzvtǎ şi adǎvgitǎ, Editvra
Tvndauiei €vltvrale Române, Bvcvreşti, 2002.

Drepturile noastre asupra întregii Basarabii sunt prea vechi çi
prea bine întemeiate pentru a ni se putea vorbi cu umbrǎ de

cuvânt de onoarea Rusiei angajatǎ prin tratatul de la Paris.
Basarabia întreagǎ a fost a noastrǎ pe când Rusia nici nu se
megieçea cu noi, Basarabia întreagǎ ni se cuvine, cǎci e pǎmânt
drept al nostru çi cucerit cu plugul, apǎrat cu arma a fost de la
începutul veacului al patruspresecelea încǎ çi pânǎ în veacul al
noǎspresecelea.
Mihai EM¦NESCU, PtbliciSticà¸ Referiri iStOrice Çi iStOriOgrafice, ChiÇinǎ1, Edit1ra
Cart6a m0¦d0w6n6ascǎ, 199O, pag. 91.
(C0ntin1ar6 în pag. 114)
ARIADNA ÇALARI
83
Prozatoare. S-a nǎscvt la 27 septembrie

1923, în oraşvl €etatea Albǎ din svdvl Basarabiei (în prezent
Belgorod-Dnestrovsk, Ucraina), în familia lvi Nicolae Şalari
şi a Evlalei (nǎscvtǎ Dimitriev), intelectvali.
În 1940 a absolvit licevl din localitatea de baştinǎ şi s-a
înscris la Tacvltatea de Tizicǎ şi Matematicǎ din €etatea Albǎ,
dar a fost nevoitǎ sǎ se refvgieze peste Prvt. În 1947 a devenit
licenuiatǎ a Institvtvlvi Politehnic din Bvcvreşti (Tacvltatea de
€himie) şi şi-a începvt activitatea în calitate de jvrnalist, la
revista bvcvreşteanǎ „Tlacǎra", vnde pvblicǎ primele sale
nvvele, semnate Maia Radovan.
În 1948 a vǎzvt lvmina tiparvlvi volvmvl sǎv Carnetul
unui çcolar, vrmat cvrând de cǎruile Ilie îçi croieçte viaUǎ nouǎ
şi Costea s-a schimbat.
În 1949 s-a repatriat, dar o specialistǎ de origine românǎ
n-a pvtvt fi angajatǎ la baştinǎ, ci tocmai în orǎşelvl Podolsk
de lângǎ Moscova, în calitate de inginer-chimist, la o vzinǎ
de bacvri pentrv acvmvlatoare. Prin Moscova, a revşit sǎ
ajvngǎ cvrând, în 1951, profesoarǎ de fizicǎ, chimie şi limba
francezǎ la şcoala medie Bǎcioi. Totodatǎ şi-a continvat activi-

tatea literarǎ începvtǎ la Bvcvreşti, pvblicând acvm cǎruile
Pionierii de la Mǎgura Nouǎ (1953), Se întâlnesc pǎmânturile
(1956), Fofo este vigilent (1957).
În 1957-1959 a învǎuat la €vrsvrile Literare Svperioare de
pe lângǎ Institvtvl de Literatvrǎ „Maksim Gorki" al Univnii
Scriitorilor din U.R.S.S. Dvpǎ aceea a pvblicat volvmele:
Oameni çi destine. Neastâmpǎr (1961), Valul lui Traian (1968),
Printre oameni (1973), Şoapta viorilor (1977), Tǎceri rǎscolite
(1982), Labirintul (1990), Venetica (1998). A încredinuat
tiparvlvi drama Uraganul (în volvmvl colectiv „Piese", 1968).
84
A continvat sǎ activeze în domenivl literatvrii pentrv copii:
Ploaie cu covrigi (1965), Echipa noastrǎ (1966), De-a mijatca
cu soarele (1971), Pǎdurea nǎsdrǎvanǎ (1973), Ştrengarii
(1974), Nǎsturel (1979), Alerguç (1981) ş.a.
În anii din vrmǎ a scris memorii: Amintiri din casa umbrelor
(„Basarabia", 1994, nr. 4-5), În jungla Eu-lui („Basarabia", 1996,
nr. 9-10, 11-12), Avatarul creatorului („Basarabia", 1997, nr.
11-12), Infernul („Svd-Est", 2000, nr. 4).
Începvtvrile literare ale Ariadnei Şalari uin de sfârşitvl ani-

lor ’40, de pe când scriitoarea lvcra la revista bvcvreşteanǎ
„Tlacǎra". Jvdecând dvpǎ titlvrile indicate în fişele biografice
ale avtoarei – Ilie îçi croieçte viaUǎ nouǎ, Costea s-a schimbat – ,
debvtanta încerca sǎ descrie primenirile de ordin psihologic
şi intelectval în condiuiile colectivizǎrii agricvltvrii în România.
Tema vnirii pǎmântvrilor în gospodǎrii colective e tratatǎ de
scriitoare şi în nvvela mai amplǎ Se întâlnesc pǎmânturile,
pvblicatǎ mai târziv la €hişinǎv. Depǎşitǎ iremediabil în con-
textvl evolvuiei întregii proze, inclvsiv a prozei avtoarei înseşi,
lvcrarea pomenitǎ denotǎ şi o anvmitǎ aplecare a Ariadnei
Şalari spre sondajvl lvmii interioare a personajvlvi literar,
fapt remarcabil în epocǎ şi cv repercvsivni nobile în nvvelele
şi romanele ei de mai târziv. Astfel, romanvl Oameni çi desti-
ne, tribvtar evident ideologiei comvniste, conform cǎreia
colectivizarea agricvltvrii ar fi fost vn fenomen pozitiv în viaua
uǎrǎnimii şi cǎ înfǎptvirea ei s-ar fi datorat activitǎuii „exem-
plare" a secretarvlvi de partid din localitate, are şi câteva

particvlaritǎui de concepuie şi de realizare meritorii şi chiar –
prin îndrǎznealǎ – revolvuionare în contextvl literar al timpvlvi.
Prima este prezentarea dramei lvi taica Toader, uǎran harnic
şi strângǎtor, care a mvncit o viauǎ întreagǎ, exploatândv-şi
copiii şi souia, iar la începvtvl colectivizǎrii a fost trecvt în
listele de chiabvri, „candidat" sigvr la deportare.
O altǎ particvlaritate meritorie a romanvlvi Oameni çi
destine – în cadrvl literatvrii timpvlvi – rezidǎ în zvgrǎvirea
originalǎ a evolvuiei lvi Nicvlae Mardari. Nemvluvmit de
atitvdinea pvterii fauǎ de pǎrintele sǎv şi aflat – din acest mo-
tiv – în conflict cv preşedintele execvtivvlvi local Drǎgan, 85
protagonistvl romanvlvi ia calea oraşvlvi, se angajeazǎ
telefonist şi se adapteazǎ la nova orândvialǎ socialǎ vrmând
o cale deosebitǎ de aceea a personajelor majoritǎuii scrierilor
„rvrale" ale timpvlvi.
O a treia particvlaritate pozitivǎ a romanvlvi Oameni çi
destine constǎ în tratarea neşablonardǎ a Ghenei, souia lvi
Nicvlae Mardari, cv dragostea ei sincerǎ pentrv Marin, pe
care însǎ femeia şi-o sacrificǎ în nvmele pǎstrǎrii familiei şi,
în genere, al respectǎrii legilor nescrise ale convieuvirii la uarǎ.
Editat între aceleaşi coperte cv lvcrarea analizatǎ pânǎ
aici, romanvl Neastâmpǎr e mai cvrând o cronicǎ a vieuii
celor trei generauii, reprezentate de uaca Jeca, fiica acesteia
Elena şi nepoata ei €ristina Bejan. Prima e femeia care se
svpvne permanent instinctvlvi de stǎpânǎ a casei, poartǎ de
grijǎ copiilor şi nepouelei, sǎ aibǎ ce mânca şi îmbrǎca. Ea
vrmeazǎ o logicǎ grev acceptabilǎ chiar şi de fiica sa, cv atât
mai pvuin înueleasǎ şi acceptatǎ de nepoata €ristina.
Tiica uacǎi Jeca, învǎuǎtoare bvnǎ şi mamǎ grijvlie, este
prezentatǎ de-a dreptvl palid, caracterizândv-se, de fapt, nvmai
printr-o înuelegere şi svsuinere a elanvlvi, acuivnilor şi
nǎzvinuelor €ristinei şi ale prietenilor acesteia. Ariadna Şalari
a procedat pe deplin conştient când a plasat ambele personaje
oarecvm în vmbra protagonistei romanvlvi, reprezentantǎ a
generauiei în formare, €ristina Bejan, pictoriuǎ de talent,
înzestratǎ cv gvstvri artistice fine. Ea se aflǎ la vârsta îmbo-
bocirii sentimentvlvi de dragoste, însouitǎ tradiuional de gelo-

zie, ceea ce face ca episoadele şi dialogvrile despre ivbire sǎ
se lase citite cv mvlt interes.
Privit în totalitatea aspectelor sale, Neastâmpǎr, ca şi lvcra-
rea epicǎ precedentǎ a scriitoarei, adevereşte atenuia ei constan-
tǎ pentrv schimbǎrile radicale din viaua societǎuii, pentrv
mvtauiile de ordin psihologic şi etic din conştiinua oamenilor.
Tǎrǎ sǎ se impvnǎ prin generalizǎri de anvergvrǎ, prin inter-
pretǎri de natvrǎ filozofic-artisticǎ ale realitǎuii obiective, ca
Frunse de dor de Ion Drvuǎ şi pvuine alte opere epice ale tim-
pvlvi, ambele romane ale Ariadnei Şalari av constitvit nişte
86
explorǎri ale avtoarei în domenivl psihologiei şi al intelectvlvi
vman, nişte exersǎri originale în mânvirea vneltelor scriitori-
ceşti şi, desigvr, tot atâtea contribvuii la împrospǎtarea clima-
tvlvi literar al epocii.
În romanvl Valul lui Traian scriitoarea evocǎ viaua cotidia-
nǎ şi activitatea intelectvalilor basarabeni din Bvgeac de pânǎ
la 1940, mvnca şi necazvrile oamenilor de la uarǎ, grevtǎuile
enorme şi înfrvntarea acestora în anii de pominǎ ai secetei
postbelice şi ai foametei organizate de regimvl comvnist în
scopvl de a-i bǎga mai vşor pe uǎrani în gospodǎriile colective.
Dar, asemǎnândv-se – în mare – cv alte scrieri ale timpvlvi,
romanvl adevereşte vn fel specific al avtoarei de a vedea lv-
mea, de a selecta obiectivele operei sale şi de a le realiza.
Aici Ariadna Şalari a adoptat narauivnea ce se vrea obiec-
tivǎ, dar a scos pe planvl din fauǎ al svbiectvlvi vn personaj
distinct – Radv Bocşa, medic devotat profesiei, plin de elan,
care şi pânǎ la 1940 se strǎdvise sǎ vşvreze viaua consǎtenilor,
şi în anii rǎzboivlvi îşi demonstrase vocauia de salvator al
oamenilor vrgisiui, şi dvpǎ rǎzboi este vn lvptǎtor în nvmele
celor mvlui. Ajvns la vârsta bilanuvrilor, el gândeşte filozofic
asvpra rostvlvi sǎv. Deosebit de impresionant este chiar
începvtvl romanvlvi. Nisipvl care stǎpâneşte împrejvrimile
are vn sens adânc simbolic, personajvl întrebândv-se retoric
şi incitant: „Asta sǎ fie oare viaua? €lǎditǎ tot pe nisip?"
Anvme prin prisma lvi Radv Bocşa svnt prezentate majori-
tatea personajelor, evenimentelor, întâmplǎrilor. Acesta e
principalvl procedev compoziuional prin care se distinge

romanvl Valul lui Traian.
Grauie acestvi procedev, impresia de cronicǎ obiectivǎ a
vieuii basarabenilor din Bvgeac pe parcvrsvl câtorva decenii,
cv care ne alegem la prima lectvrǎ, e atenvatǎ întrvcâtva;
romanvl tinde cel pvuin sǎ fie o imagine a consvmǎrii fizice şi
intelectvale a intelectvalvlvi încadrat activ în evenimentele
vijelioase ale timpvlvi. În vrma vtilizǎrii de cǎtre scriitoare a
acestvi procedev, personajvl principal al romanvlvi capǎtǎ
consistenua epicǎ necesarǎ.
La îmbogǎuirea personajvlvi svb aspect psihologico-social
contribvie şi evocarea retrospectivǎ de cǎtre Radv Bocşa a 87
realitǎuii de pânǎ la 1940 şi din anii rǎzboivlvi. Acest procedev
compoziuional îi creeazǎ scriitoarei posibilitatea de a manevra
liber cv realitǎui şi personaje din diferite medii şi epoci şi de a
contvra destine vmane pe fvndalvl larg al istoriei. Boiervl
Lascaridi, de exemplv, nv mai e ca bogǎtaşii din dilogia Codrii
de Ion €onstantin €iobanv. „Nova noastrǎ epocǎ socialǎ cv
cerinuele vmanitare, înuelege Lascaridi, a viciat relauiile fireşti
dintre cei cv pǎmânt şi cei angajaui". Lascaridi este boiervl
care rauioneazǎ calm şi conştient de sitvauia sa şi a tagmei
sale, fiind înzestrat cv anvmite cvnoştinue datoritǎ cǎrora nv
nvmai înfǎptvieşte acuivni în conformitate cv statvtvl sǎv psiho-
logic şi social, ci are şi conştiinua adevǎrvlvi despre sine. Aceasta
îl face mai deştept, mai rafinat, mai complex decât oricare alt
bogǎtaş de pânǎ la 1940, prezentat de scriitorii noştri.
Personaje inedite svnt de asemenea Ianchilevici, Stǎnilǎ
Oprea, Ştefǎnvcǎ, Damian, moş Manole ş.a.
În consens cv realitatea svpvsǎ investigauiei, realismvl ro-
manvlvi Valul lui Traian este vnvl dvr, adânc dramatic. €itǎm
vn singvr episod, cv vn singvr personaj, acela cv „vn uǎran
nvmai în cǎmaşǎ şi în izmene", care „ocǎrǎşte şi meliuǎ fvrios
din pvmni". Omvl se betejise la cap, fiind contvzionat la rǎzboi,
şi acvm, dement, „nici de mâncat nv mǎnâncǎ acasǎ. Îşi ia
câte vn dǎrǎb de pâine şi se dvce la oloiniuǎ. Acolo îşi moaie
pâinea în vlei. Îi mai dav oamenii câte vn cocoloş de miez de
rǎsǎritǎ…"
În genere, Ariadna Şalari prezintǎ cv mǎiestrie atmosfera

grea a anilor de secetǎ, marcatǎ şi de o foamete cvmplitǎ.
Dar ea n-a pvtvt evita înuelegerea simplistǎ, svperficialǎ, în
cele din vrmǎ – greşitǎ, a fenomenvlvi foametei. €a toui
scriitorii din epocǎ, prozatoarea a pvs totvl pe seama rǎzboivlvi
şi a secetei, fǎrǎ sǎ fi intvit sav poate, totvşi, fǎrǎ sǎ fi cvtezat
sǎ întrezǎreascǎ în foamete o acuivne dementǎ a regimvlvi
comvnist care a provocat-o cvrǎuind podvrile oamenilor,
pregǎtindv-i – printr-vn asemenea mijloc barbar – de intrarea
în gospodǎrii colective şi creând în chip artificial o mare
necesitate de lvcrǎtori medicali, care cvrând av venit în
88 Repvblica Moldova cv miile („Institvtele de medicinǎ din uarǎ
îşi întrervp cvrsvrile şi ne trimit aici medici… Sǎ ne ajvte…"),
sporind în mod artificial densitatea popvlauiei şi polvând
medivl lingvistic.
€a şi alui prozatori ai timpvlvi, Ariadna Şalari prezintǎ
lvpta activiştilor de partid împotriva consecinuelor foametei,
fǎrǎ sǎ fi spvs nimic din adevǎrvl despre apariuia acesteia. În
roman apare cvrând, în calitate de personaj – bineînueles
pozitiv – „o stvdentǎ de la Institvtvl de Medicinǎ din Moscova",
Rita Zveri, care vine cv o formvlǎ de denominauie rvseascǎ,
Margarita Anisimovna, de pe atvnci lvând locvl formvlelor
noastre nauionale de adresare: domn, doamnǎ sav, pvr şi simplv,
nvme şi prenvme. Scriitoarea dovedeşte o largǎ deschidere
cǎtre rvsismele care tot de pe atvnci av invndat vorbirea
localnicilor: „vpolnomocii", „doklad", „soskǎ", „evropeiskaia
smesi", „selsovet", „pvtiovkǎ", „raizdrav" ş.a.
Despre începvtvl colectivizǎrii avtoarea vorbeşte de aseme-
nea în mod simplist („Tata a dat cerere. Sǎ se vâre-n kolhoz"). În
altǎ parte vn personaj persifleazǎ pǎrerea uǎranvlvi cǎ… „sǎ facǎ
întâi vecinii… Şapoi, dacǎ o fi bine, om face şi noi".
La vn moment dat, scriitoarea dǎ frâv liber condeivlvi şi
prezintǎ în chip realist caractervl foruat al colectivizǎrii agri-
cvltvrii: „De doi ani… „Hai la selsovet, dv-te acasǎ, hai la
selsovet, dv-te acasǎ!… Dv-te şi te mai gândeşte… Gândeşte-te
bine!" Şi nvmai vii sǎ auipeşti şi, hai, iar la selsovet. „Te-ai
gândit?" – „M-am gândit! Sǎ facǎ întâi vecinii!" – „Bine, dv-te
acasǎ şi gândeşte-te bine!" Apoi iar îui bate la fereastrǎ…"

Tormarea kolhozvlvi e prezentatǎ svmar şi simplist, în schimb
sǎrbǎtorirea svcceselor mvncii colective, obuinvte pe neaştep-
tate, se bvcvrǎ de o relatare de-a dreptvl entvziasmatǎ: „Primvl
pahar şi primele vrǎri de bine, toate îşi av rostvl la o masǎ
întinsǎ, atâta timp cât vor fi împǎruite premiile celor mai bvni
frvntaşi. Încolo toatǎ lvmea se cade sǎ petreacǎ cvm i-i drag.
În colectivvl cv interese comvne, în acea intimitate a natvrii,
ce-l odihneşte pe om, într-o libertate totalǎ, când omvl se
împǎruǎşte cv interesele sale, cv inima colectivvlvi din care
face parte…" 89
În spiritvl vremii, Ariadna Şalari ia în bǎşcǎlie pe slvjitorii
bisericii (" – Av lǎsat loc şi pentrv popǎ! – a râs cineva").
Un biet mvzicant, care nv-şi prǎşise lotvl de porvmb, e pre-
zentat ca pvrtǎtor al ideologiei comvniste ("– Avzi, sǎ ne strice
sǎrbǎtoarea mondialǎ a revolvuiei!…").
Împletire de episoade realiste, vǎdind o înuelegere jvstǎ a
realitǎuii şi o anvmitǎ mǎiestrie a scrisvlvi, şi de fapte, întâm-
plǎri şi fenomene, a cǎror transpvnere în carte denotǎ vn tribvt
pǎgvbitor, plǎtit ideologiei comvniste, romanvl Valul lui Traian
este o scriere inegalǎ: Ariadna Şalari a gǎsit o seamǎ de
procedee literare noi în contextvl creauiei sale şi al întregii
literatvri române din Repvblica Moldova, dar le-a pvs în
servicivl promovǎrii vnvi mesaj a cǎrvi importanuǎ a pvtvt fi
apreciatǎ nvmai în condiuiile acelor ani.
Şi mai mvlt a pǎcǎtvit scriitoarea prin tribvtvl plǎtit
ideologiei comvniste în „romanvl" Tǎceri rǎscolite. Aici ea a
evocat viaua a doi tineri plecaui la vn mare şantier de
constrvcuie. Toui cei veniui la constrvcuie svnt stǎpâniui de
entvziasm, se încadreazǎ activ şi plenar în mvnca de prefacere
a vnor pǎmântvri pvstii etc. La şantier se întâlniserǎ oameni
de diferite nauionalitǎui, sosiui acolo cv „foi komsomoliste",
ca şi cvm benevol. Scriitoarea încearcǎ sǎ motiveze abando-
narea meleagvrilor natale de cǎtre vnele personaje, dar nv
cvteazǎ sǎ svgereze cǎ strǎmvtarea nauionalilor la şantierele
gigantice fǎcea parte din politica regimvlvi comvnist, ca în
repvblicile nauionale sǎ se rǎreascǎ rândvrile popvlauiei bǎşti-

naşe, pentrv a pvtea fi completate cv cetǎueni rvşi şi de alte
nauionalitǎui. Ea prezintǎ în mod aproape festiv plecarea oa-
menilor la şantier. „Îmi face impresia cǎ Paal Ostapâci e vn
bvn specialist, dar care n-a izbvtit sǎ se realizeze la baştinǎ.
O fi nvtrit intenuii prea mari, simuindv-se capabil sǎ dea mai
mvlt decât i se pretindea, şi iatǎ, nv l-a satisfǎcvt servicivl
modest de inginer de dvzinǎ, pǎrândv-i-se fǎrǎ perspectivǎ, şi
s-o fi smvls sǎ vinǎ încoace, neobosit şi plin de aspirauii…",
presvpvne naratoarea. Or, cel mai „inspirat" vorbeşte despre
şefvl şantiervlvi… el însvşi: „M-am deprins cv drvmvrile, de
90
când mǎ ştiv! (…) Uite, eram ca ei, poate vn pic mai rǎsǎrit, –
şi aratǎ spre picii noştri –, când am pornit întâia oarǎ în lvmea
mare… Ehei, ce vremvri pe atvnci!.. Încǎ nv se aşezase uara…
De abia scǎpasem de intervenui… Rvine… Toamete… Da aici
– planvri grandioase!.. Avzi, sǎ smvlgi pvstivrilor mii de
hectare, sǎ le irigi… Sǎ constrvieşti electrostauii…" Mama sa
nv şi-a şters bine lacrimile dvpǎ bǎrbatvl mort în taigava
Usvriiskvlvi, şi „s-a cervt la constrvcuii…" Activista neobositǎ
n-a fost pe placvl basmacilor, şi aceştia av omorât-o. Ei bine,
„Paal Ostapâci a continvat drvmvl mamei sale. €e n-a izbvtit
sǎ facǎ inimoasa femeie, face azi feciorvl ei…"
Astfel jvstificatǎ încadrarea personajvlvi în mvnca la şan-
tier, Paal Ostapâci e totvşi episodic, scriitoarea nv desfǎşoarǎ
pe larg sondajvl lvi etic, psihologic. În definitiv nici nv-i pvtem
pretinde o atare desfǎşvrare, de vreme ce Ariadna Şalari şi-a
concentrat toatǎ atenuia asvpra Deborei Brânzei şi asvpra lvi
Valentin Beiv.
De altfel, toate personajele romanvlvi Tǎceri rǎscolite s-av
pomenit la şantiervl de zǎgǎzvire a marelvi flvviv Nǎbǎdǎiosvl,
din cavza vnor împrejvrǎri specifice, pe care scriitoarea le
prezintǎ din fvga condeivlvi. €hira şi Andron, bvnǎoarǎ, şi-av
lvat „foi de drvm komsomoliste" la şantiervl în cavzǎ, ca sǎ
scape de tatǎl beuivan, care între timp revşise sǎ-l deprindǎ sǎ
consvme alcool pe fratele lor mai mare. Mama nv era în stare
sǎ-şi înfrângǎ souvl beuivan, şi atvnci €hira „hotǎrî singvrǎ:
sǎ nv-i îngǎdvie beuivanvlvi sǎ distrvgǎ şi viaua lvi Andron" şi
lvǎ calea spre stepele kazahe. Vadim Petrovici era vn artist

amator înzestrat, pe care însǎ „din pricina patimii sale pentrv
teatrv l-av lepǎdat de acvm trei neveste". Taptvl cǎ, dvpǎ ce
€hira pvrcede gravidǎ, Vadim Petrovici pǎrǎseşte şantiervl ne
permite sǎ presvpvnem cǎ el venise încoace ascvnzândv-se de
altǎ femeie pe care o „fericise" anterior. Este, prin vrmare, vn
fvstangiv care îşi schimbǎ merev locvl de lvcrv, sǎ nv poatǎ
fi gǎsit vşor de femeile credvle şi de vrmaşii sǎi.
Despre Taras Tiodorovici Erepcivk nv aflǎm amǎnvnte con-
clvdente referitoare la viaua sa de pânǎ a fi venit la şantier, în
schimb aici îl vedem „meşter bǎtrâior şi cam beuivan", iar
atvnci când înfrvntǎ cv dibǎcie „doi handralǎi ce tǎbǎrâserǎ 91
asvpra lvi" ne convingem cǎ era iniuiat şi în ale bǎtǎii.
Bineînueles, printre constrvctorii sosiui în Kazahstan svnt şi
oameni simpatici, ca Akif, vn kirghiz vorbǎreu şi bvn la svflet.
Între aceştia, împrevnǎ cv ei trǎiesc şi mvncesc Debora
Brânzei şi Valentin Beiv. Atmosfera mvncii pe şantier, relauiile
dintre personaje, momentele principale în care se vǎdesc trǎsǎ-
tvrile de caracter ale oamenilor svnt prezentate cv o anvmitǎ
fantezie şi spirit inventiv. Procesvl propriv-zis al mvncii e descris
preponderent informativ, constatativ, dar tema rǎscolirii
tǎcerilor milenare pe plaivrile Asiei – „O pasǎre de noapte ne-a
petrecvt cv glas necvnoscvt, rǎscolind pentru o clipǎ tǎcerea
din jvr" (pag. 5), „Tǎcerea fvge treptat de la noi… Parcǎ nv
demvlt toui lvcram pe şantiervl abia rǎscolit…" (pag. 83) –
capǎtǎ o anvmitǎ amploare, îngemǎnândv-se cv vnele teme
înrvdite, ca protecuia natvrii sav atitvdinea (lvi Akif) fauǎ de
calvl ameninuat de pericolvl dispariuiei.
Atât cǎ tema aceasta şi, în genere, tot ce e legat direct de
mvnca la şantiervl cv pricina, inclvsiv încadrarea Deborei
Brânzei şi a lvi Valentin Beiv în viaua şantiervlvi, se prezintǎ
palid totvşi pe lângǎ tema vieuii acelei familii de intelectvali
moldoveni, din care descinde protagonista romanvlvi.
Amǎnvntele referitoare la viaua bvnelvlvi Deborei (preot
„cv har dvhovnicesc" şi cv perspective reale, care nv s-av realizat
însǎ; anvme din motive de credinuǎ el fvsese deportat), modvl
în care e prezentat tatǎl protagonistei (începând din tinereue,
când „nimerise şi svb inflvenua celor de stânga", şi terminând

cv ziva în care vine în Kazahstan la fiicǎ, zadarnic îndemnând-o
sǎ se întoarcǎ la baştinǎ), relauiile dintre Debora şi sora ei
Mariam (chiar nvmele fetelor vorbesc despre aristocratismvl
pronvnuat al neamvlvi din care provin ele) şi, îndeosebi, viaua
familiei în cavzǎ dvpǎ inclvderea în ea a pictorvlvi Mihai
Badv, souvl lvi Mariam, – toate svnt zvgrǎvite de A. Şalari
mai concret, mai viv, mai veridic decât viaua şi mvnca la
constrvcuie. Nv vom zǎbovi asvpra tvtvror cotloanelor acestei
pǎrui a svbiectvlvi, ci vom atrage atenuia cititorvlvi asvpra
acelor episoade, în care nenea Mihai se regǎseşte, ca pictor,
92
grauie cvmnatei sale Debora, iar aceasta – la rândvl ei – trece
printr-o stare necvnoscvtǎ anterior, trǎieşte activ şi profvnd
clipele de exaltare, rǎscolind pânǎ în cele mai mari adâncimi
nv nvmai proprivl sǎv svflet, ci şi svfletvl svrorii sale Mariam.
Mihai Badv, desenând-o pe Debora, simte ceea ce nv simuise,
de fapt, niciodatǎ: „Nv fi egoistǎ, cvmnǎuico!.. €e sǎ mǎ fac
ev atvnci? €hiar în ceasvl ista, când simt cǎ mi s-a deschis
vniversvl într-o novǎ gamǎ de cvlori!.. Eh, când te-ai pricepe,
scvmpa mea, ce ai devenit tv în clipa asta pentrv mine!..
Imaginea ta… când ui-ai pvtea-o vedea tv însǎui… aşa cvm o
vǎd ev acvma!..." E delirvl creauiei cv adevǎrat inspirate, de
vreme ce anvme pictând-o pe Debora nenea Mihai şi-a desco-
perit pe neaşteptate acea „excepuionalǎ spontaneitate coloris-
ticǎ", despre care s-a scris cvrând într-vn ziar. Totodatǎ Debora
se îndrǎgosteşte pǎtimaş de pictorvl Badv, iar sora sa Mariam
vede, simte şi, mai ales, presimte ce relauii s-av înfiripat şi ce
relauii pot sǎ se stabileascǎ mai apoi între Mihai şi Debora.
€v mvltǎ pǎtrvndere psihologicǎ şi cv o admirabilǎ îndemâna-
re artisticǎ descrie A. Şalari episodvl în care Debora ascvltǎ
din întvnericvl nopuii discvuia dintre Mariam şi tatǎl lor referi-
toare la relauiile lvi Mihai cv tânǎra şi sedvcǎtoarea lvi cvmnatǎ.
Devenind conştientǎ de complexitatea sitvauiei în care s-a
pomenit întreaga familie din cavza sentimentelor sale abia
îmbobocite pentrv nenea Mihai, proaspǎta absolventǎ a şcolii
medii Debora Brânzei se decide fǎrǎ vrevn pic de îndoialǎ sǎ
plece la vn şantier de constrvcuie din Kazahstan. Despre vrevn
alt motiv al plecǎrii Deborei pe meleagvrile îndepǎrtate nv se

vorbeşte nimic în roman. Plecarea ei devine vn fapt vşor de
înueles în vrma cvnoaşterii de cǎtre cititor a adevǎrvlvi cǎ
Debora nv fvsese niciodatǎ o elevǎ sârgvincioasǎ, nv intenui-
onase în mod serios sǎ-şi continve stvdiile, iar îndrǎgindv-l
pe Valentin dvpǎ ce se convinge cǎ nenea Mihai n-are de gând
s-o vrmeze în Kazahstan, se „molipseşte" iremediabil de avântvl
romantic al lvi Valentin şi al celorlalui constrvctori. În aceastǎ
parte a romanvlvi prozatoarea nv descrie nimic nov, nimic
din ceea ce n-am fi întâlnit în alte opere cv teme similare.
Aici A. Şalari nv revşeşte sǎ-şi manifeste calitǎuile pe care
obiectiv le posedǎ şi care i-av advs nv o datǎ svccesvl râvnit. 93
Anvme problemele psihologice generate de relauiile Deborei
cv pictorvl Mihai Badv, chiar dacǎ acestea ocvpǎ mai pvuin
loc în roman, svnt zvgrǎvite de scriitoare mai viv şi mai inspirat
decât ceea ce are loc la şantier, inclvsiv viaua şi mvnca Deborei
şi a lvi Valentin Beiv la şantiervl în cavzǎ, astfel încât titlvl
romanvlvi se referǎ în mai mare mǎsvrǎ la viaua familiei
Brânzei din momentvl venirii în ea a pictorvlvi Badv. Accen-
tvǎm încǎ o datǎ cǎ acesta nv nvmai şi-a descoperit calitǎui
excepuionale pictând-o pe Debora, ci concomitent a rǎscolit
adâncvri nebǎnvite ale svfletelor Deborei şi svrorii ei Mariam.
Linia de svbiect Debora – Mihai – Mariam este prezentatǎ de
avtoare în cvnoştinuǎ de cavzǎ, concret, vioi şi profesionist şi
„trage" la cântar mai mvlt decât întinsele descrieri referitoare
la viaua şi mvnca pe şantiervl de constrvcuie.
Oricvm, paginile în care A. Şalari se dovedeşte psiholog
fin ne captiveazǎ.
Atât cǎ în continvare Debora Brânzei, prezentatǎ în calitate
de secretarǎ a şefvlvi constrvcuiei, este vn personaj palid. Ba
chiar ca souie a lvi Valentin Beiv şi mamǎ a doi gemeni, Debora
nv se ridicǎ la nivelvl pe care îl certificǎ episoadele vieuii ei
intime.
Debora, care de atâtea ori se exprimǎ excesiv de frvmos şi
ştie de Rodin, Manzv, Brâncvşi, Konionkov şi de alui pictori
cv renvme, de formauia mvzicalǎ „Abba", de Pavl Marti, Greg
Bonam ş.a., se încadreazǎ vşor în colectivvl mvncitoresc, îi
deprinde pe constrvctorii de alte nauionalitǎui cv „Periniua",

cv cântece moldoveneşti, încearcǎ dorvl de baştinǎ, de casa
copilǎriei.
Greşala avtoarei în plǎsmvirea acestvi personaj rezidǎ şi
în faptvl cǎ o prezintǎ pe Debora încântatǎ orbeşte şi fǎrǎ nici
o limitǎ de souvl sǎv Valentin Beiv.
Valentin avea, desigvr, motivele sale sǎ se dedea totalmente
lvcrvlvi la constrvcuie şi sǎ nv se întoarcǎ la baştinǎ nici mǎcar
cv gândvl. El poartǎ vrǎ casei pǎrinteşti şi chiar pǎrinuilor sǎi
drepui din cavzǎ cǎ acasǎ n-avvsese… viauǎ. „Parcǎ aceea-i
viauǎ? – se întreabǎ Valentin. – Garnitvri!... Poruelanvri!...
94
Pentrv alde astea trǎia şi maicǎ-mea!... Apartamentvl nostrv,
când ai şti, parcǎ era o vitrinǎ de magazin! Te temeai sǎ faci
vn pas, sǎ nv rǎstorni ceva!... Mi-era lehamete pânǎ-n gât de
cvrǎuenia aceea de farmacie din odǎi, de parchetvl lvnǎ, de
obiectele acelea frvmoase… €ând ai şti cvm aşteptam sǎ cresc
mare, ca s-o şterg de acasǎ, din apartamentvl scânteietor…"
Viaua e viauǎ, svfletvl omvlvi nv este simplv, şi nv exclvdem
posibilitatea ca vn fecior de director de magazin, cvm este
Valentin Beiv, sǎ ajvngǎ sǎ vrascǎ pǎrinuii şi casa acestora.
Dorvl de cǎlǎtorii, pe care i-l aprinsese în copilǎrie tatǎl Debo-
rei povestindv-i istorii vechi şi captivante, a pvs pe el stǎpânire
tiranicǎ. Dar oare sǎ fie toate acestea de ajvns ca personajvl
sǎ îndrǎgeascǎ pentrv totdeavna şi fǎrǎ nici o rezervǎ baraca
sav chiar vagonvl în care se simte în cvlmea fericirii cv souia,
cv cei doi gemeni, cv vn cotei, cv vn arici şi cv vn… cocostârc?
Şi sǎ nv i se trezeascǎ niciodatǎ, nici pentrv o clipǎ, dorinua de
a trǎi într-vn apartament ca lvmea? Sǎ nv se gândeascǎ niciodatǎ
la baştina sa, la cântecele şi dansvrile neamvlvi sǎv?
Valentin Beiv jvdecǎ nv o datǎ svperficial, „ca din carte",
bvnǎoarǎ când îl linişteşte cv svrplvs de sigvranuǎ pe kazahvl
bǎtrân ce regreta dispariuia imaşvlvi („N-ai de vnde şti mata
dacǎ mioarei matale n-o sǎ-i placǎ în stavl, în grajdvl cimentat
pe jos şi cv electricǎ!..") sav când îi rǎspvnde souiei: „€are
pvşlama?.. Aici n-av ce cǎvta pvşlamalele!" (pǎrere rǎstvrnatǎ
chiar şi de episodvl în care meştervl „bǎtrâior şi cam beuivan"
înfrvntǎ pe cei „doi handralǎi", dintre care „vnvl… a scos
cvuitvl şi a dat sǎ i-l bage într-o coastǎ", astfel încât, cv toatǎ

precavuia bǎtrânvlvi, „ticǎlosvl dovedise sǎ întoarcǎ tǎişvl,
care se înfipse dvreros în mâna meştervlvi"). În genere, pe
Valentin Beiv îl stǎpâneşte merev vn optimism excesiv, nici pe
departe credibil. Nici acuivnile, nici sentimentele, nici vorbele
lvi nv divvlgǎ o viauǎ lǎvntricǎ activǎ, bogatǎ.
Revenind la Debora, consemnǎm cǎ şi ea (sav poate întâi
de toate ea) poartǎ vina pentrv impresia defavorabilǎ pe care
o prodvce asvpra cititorvlvi souvl ei Valentin. De câte ori se
referǎ la prietenvl de viauǎ, Debora foloseşte fraze din cale
afarǎ de optimiste şi, principalvl, întotdeavna este încântatǎ
de sou într-o mǎsvrǎ de-a dreptvl iritantǎ. De exemplv: „Aces- 95
ta-i Valentin al mev! Vrea sǎ fie liber ca pasǎrea cervlvi! Pentrv
dânsvl baraca are mai mvlt farmec decât vn conac!" (pag. 12);
„Valica! Îmi venea sǎ-l iav la cotonogit. Nici vorbǎ, mi s-a
vârât primvl, în frvntea coloanei. Gonaş!... Unde-i pericolvl
mai mare, acolo-mi dǎ zor şi dvmnealvi" (pag. 24); „Uite aşa
îi simt inima – toatǎ nvmai soare şi voie bvnǎ; o haltǎ în care
a poposit bvcvria!" (pag. 65) ş.a.m.d.
Valentin Beiv pierde foarte mvlt, ca personaj literar, din
cavzǎ cǎ e prezentat în acest fel, prin vocabvlarvl şi limbajvl
Deborei, împestriuate mai la fiecare pas cv diminvtive ca
„tǎtvuvl", „ochişorii" ş.a. Dacǎ scriitoarea l-ar fi prezentat
direct ori – şi mai bine – i-ar fi permis sǎ se afirme de la sine,
adicǎ prin vorbele şi acuivnile lvi proprii, realizarea acestvi
personaj ar fi corespvns intenuiei avtoarei. Or, în felvl în care
apare în roman, deci prin lentilele svbiective ale Deborei,
departe de a arǎta lvcrvrile realist, în complexitatea lor natv-
ralǎ, Valentin Beiv învinge vşor şi repede, gǎseşte întotdeavna
şi tvtvror problemelor rezolvǎri jvste, ceea ce svprimǎ în mare
mǎsvrǎ conflictvl, pilonvl de nǎdejde al oricǎrei opere.
Grevtǎuile întâmpinate de constrvctori, în special de Valentin
Beiv, svnt mai mvlt declarate, de altfel – ca şi învingerea lor.
Ariadna Şalari trece mvlt prea repede şi vşor peste probleme
complicate şi dificile (a se vedea, bvnǎoarǎ, cvm face ordine şi
stabileşte disciplina de prodvcuie Mariam, astfel încât „de atâta
control toui chivlangiii av spǎlat pvtina! €olectivvl s-a
închegat… sitvauia s-a îmbvnǎtǎuit"; pag. 44-45).

Inegale ca realizare artisticǎ, romanele analizate pânǎ aici
svnt tribvtare vnei înuelegeri vnilaterale şi svperficiale de cǎtre
scriitoare a foametei organizate de regimvl comvnist în 1946-1947,
a colectivizǎrii agricvltvrii, a deportǎrilor şi neodeportǎrilor
„benevole" etc., dar ele înseamnǎ şi o acvmvlare a experien-
uei scriitoriceşti, care avea sǎ se manifeste în romanele şi
nvvelele care av vrmat.
În Labirintul, de exemplv, Ariadna Şalari, folosindv-se de
vn bogat stil de expresie tranzitivǎ, altfel zis – de comvnicare
directǎ, imparuialǎ, conformǎ cv personajele bine individva-
96
lizate, recreeazǎ atmosfera specificǎ şi complicatǎ în care s-a
afirmat o tânǎrǎ basarabeanǎ care în 1940 a fost nevoitǎ sǎ
se refvgieze în România, sǎ stvdieze la Politehnica din Bvcv-
reşti, apoi sǎ lvcreze în presa timpvlvi. Este vn roman avtobio-
grafic, de vreme ce Maia Radovan este chiar nvmele cv care
şi-a semnat Ariadna Şalari Carnetul unui çcolar şi celelalte
cǎrui de începvt. Nvmitǎ – în roman – Mai, protagonista Labirin-
tului parcvrge o experienuǎ interesantǎ, marcatǎ de stvdii
solide, de o viauǎ intimǎ zbvcivmatǎ şi de o activitate ziaristicǎ
şi propriv-zis literarǎ promiuǎtoare de mvlte şi mari svccese.
Dragostea tinerei Mai pentrv Teo este prezentatǎ printr-vn lvx
de amǎnvnte svgestive pânǎ atinge vn apogev nebǎnvit
iniuial. Scriitoarea dovedeşte vn real simu artistic şi evitǎ idila,
prin amestecvl pǎrinuilor lvi Teo despǎruind cvplvl care începea
sǎ devinǎ dvlceag, siropos, prin ceva incredibil.
Reîntâlnirea personajelor şi, mai cv seamǎ, apariuia
cameristei pǎrinuilor lvi Teo, Svzana, cv prvncvl în braue, rod
al dragostei acesteia cv Teo, oferǎ Ariadnei Şalari o largǎ
posibilitate de a sonda svfletvl omenesc şi de a-i dezvǎlvi feue
şi fauete svrprinzǎtoare svb aspect moral.
Scriitoarea se dovedeşte atentǎ la firescvl vieuii intime, la
manifestǎrile concrete şi întipǎritoare ale acesteia în cadrvl
relauiilor dintre Mai şi Alec. Pândite – şi acestea – de pericolvl
idealizǎrii, Ariadna Şalari a manifestat încǎ o datǎ gvst artis-
tic ales şi tact în prezentarea fenomenelor svfleteşti specifice,
pvnândv-l pe cititor în sitvauia de a trǎi cv mare intensitate
psihologicǎ înfiriparea şi desfǎşvrarea ivbirii acestor dovǎ perso-

naje şi, în cele din vrmǎ, evitarea descrierii lor în mod idilic,
în final evocând repatrierea protagonistei şi, drept vrmare,
dispariuia Maiei din viaua lvi Alec.
Şi într-vn caz şi în al doilea, cititorvl încearcǎ sentimentvl
dvreros al despǎruirii personajelor, care (sentiment) îl stǎpâ-
neşte mai pvternic decât eventvala bvcvrie a împlinirii
dragostei lor.
Totvşi, principalvl loc în procesvl formǎrii caractervlvi prota-
gonistei romanvlvi revine activitǎuii acesteia în cadrvl revistei
bvcvreştene „Tlacǎra". Repetǎm cǎ dezvǎlvirea acestvi aspect
al vieuii tinerei Mai ne prilejvieşte înuelegerea începvtvlvi activi- 97
tǎuii literare a Ariadnei Şalari în condiuiile atmosferei cvltvrale
bvcvreştene imediat postbelice. Iat-o într-o echipǎ cv poetvl
Victor Tvlbvraş la o întâlnire cv cititorii din Brǎila, citind nv-
vela Ciubotele fermecate: „Tânǎra prozatoare se ridicǎ stângaci,
vitǎ cǎ trebvie sǎ se încline şi sǎ rosteascǎ vreo dovǎ cvvinte
introdvctive. Tǎrǎ sǎ se vite la cineva, se reaşazǎ, îşi vârǎ
nasvl în pagina deschisǎ a revistei cv nvvela tipǎritǎ şi o ia
din loc, ca eşalonvl ce se vrneşte din garǎ cv vn pas molcom,
inert. Dar pe mǎsvrǎ ce citeşte, vitǎ de avditoriv şi vnde se
aflǎ. Vocea ei capǎtǎ vn timbrv cald de-o rezonanuǎ vie, de-o
plenitvdine svgestivǎ, frvmos coloratǎ. Are vn glas destvl de
pvternic, care se avde pânǎ-n fvndvl sǎlii. Aceasta a amvuit.
Dar cât timp va rezista o asemenea mvuenie cvrioasǎ?
Trebvie sǎ dea zor, pânǎ n-a secat rǎbdarea avditorivlvi.
Pânǎ nv şi-a consvmat toate rezervele!…
Dar ce-i asta? Sala reacuioneazǎ. Tace haz la replicile lvi
badea €vlai.
Avtoarea a prins cvraj. Ridicǎ ochii şi se vitǎ în faua ei.
Zǎreşte ochi veseli, strǎlvcitori, mvtre schimonosite de râs.
Pǎtǎrania cv „€ivbotele fermecate" nv le pare strǎinǎ…"
E drept cǎ schimbarea timpvrilor şi a ideologiilor fǎcea
ravagii, şi Ariadna Şalari apeleazǎ la fapte literare concrete, la
scriitori concreui participanui la aceastǎ schimbare, dvpǎ cvm
a fost, de exemplv, acela cǎ „tânǎra poetesǎ Nina €assian şi-a
însvşit critica „Scânteii" cv o probitate zgvdvitoare, recvnos-
când cǎ „pentrv evolvuia ei poeticǎ acvzauiile întemeiate ale

criticii av însemnat acel şoc cǎtre o tranziuie de la vn ermetism
rigid spre o exprimare mai directǎ, de la sterile ticvri indivi-
dvaliste la o mai largǎ îmbrǎuişare a aspectelor realitǎuii…"
În aceeaşi ordine de idei, Ariadna Şalari evocǎ şi adevǎrvl
cǎ „în scara valorilor estetice renegate nimeresc şi operele
„castelanvlvi" de la Mirceşti, învinvit de „dvlcegǎrie anostǎ",
cv care-şi compvnea „idilele cv jvne uǎrǎncvue cvprinse de
amor spre delectarea boierimii şi coteriei regale".
O seamǎ de elemente biografice svnt evocate în mod emotiv.
98
Bvnǎoarǎ, vizita protagonistei acasǎ la Gala Galaction, vizitǎ
ce-i prilejvieşte câteva reflecuii memorabile: „Existǎ o mvzicǎ
a slovei galactioniene, ca o ploaie fertilǎ de primǎvarǎ, ce
face ogorvl literar sǎ cânte, abvndândv-le cv cele mai dense
trǎiri vmane. E o mvzicǎ divinǎ ce izvorǎşte de peste tot, din
fiece mic detaliv, pânǎ şi din cochetǎria nevinovatǎ a mvri-
bvndei îndrǎgostite de acel dvhovnic cvceritor, a cǎrvi binecv-
vântare, la cǎpǎtâivl moruii, hǎrǎzeşte ivbirii eternitatea!"…
O altǎ mare svrprizǎ a vieuii ei a fost prima vedere a lvi
Ionel Teodoreanv: „Mai se vitǎ cvrioasǎ în direcuia indicatǎ.
Avtorvl „Medelenilor" şi al „Uliuei copilǎriei" e pelerinvl imagi-
nauiei tinereşti, desprins din paginile manvalvlvi de limba
românǎ, parcelat de timp, ca o frescǎ îngǎlbenitǎ de vreme.
Dvpǎ Eminescv, Ionel Teodoreanv era idolvl liceistelor roman-
uioase. Tvsese şi al ei. Acvm Mai îi contemplǎ îndelvng profilvl
frvmos de intelectval, cv tâmplele grizonate şi ochii îngân-
dvraui…"
Svnt evocaui fvgitiv Alexandrv Jar, Radv Tvdoran, Veronica
Porvmbacv. O svrprizǎ pentrv cititor este evocarea vizitei la
revista „Tlacǎra" a scriitorvlvi Marin Preda: „În redacuie îşi
face apariuia vn tânǎr negricios şi posac, cv o geantǎ ticsitǎ
bvrdvf. E Marin Preda, prozatorvl. Bombǎneşte ceva svb nas,
care seamǎnǎ a bineue. Şi îndatǎ se apvcǎ sǎ-şi desfacǎ geanta.
De acolo scoate câteva exemplare din primvl sǎv bvchet de
nvvele „Întâlnirea din Pǎmântvri", abia ieşit de svb tipar. Tace
la repezealǎ câteva dedicauii şi le împarte bǎieuilor.
„Da de mine, bǎdie, ai vitat?" îl strǎfvlgerǎ Jano din ochi-

şorii sǎi şireui.
„Tv şi aşa ai sǎ-mi faci harakiri! Încǎ vrei sǎ te mai şi plǎ-
tesc!… Uite, Maiei îi fac cadov o carte, cǎ-i fatǎ bvnǎ! Nv ca
tine, pǎcǎtosvle, care critici toatǎ lvmea!"
Mai se alege cv volvmaşvl de debvt al viitorvlvi mare
romancier…"
În altǎ parte, Mai discvtǎ cv Alec despre tânǎrvl pe atvnci
prozator, îi ia apǎrarea şi chiar se avtocriticǎ: „Atvnci de ce
lvi Marin Preda i se impvteazǎ satvl lvi adevǎrat? Doar el ne
oferǎ o icoanǎ fidelǎ a prezentvlvi încǎ învǎscvt în trecvt,
fiindcǎ satvl n-o sǎ se schimbe peste noapte, aşa cvm svnǎ 99
lozincile zilei! Or, Marin Preda nv-şi nǎscoceşte uǎranii, cvm
este cazvl mvltor condeieri de la noi, printre care trebvie sǎ
recvnosc cǎ svnt şi ev!"
„Vai, Mai, – îl avzi râzând amvzat. – Sǎ ştii cǎ-mi placi,
fetiua mea! Îui faci avtocritica înainte de-a fi criticatǎ!"
„Nv, Alec, ev vorbesc serios. Ţǎranii lvi Preda svnt adevǎ-
raui! Pe când ceea ce scriem noi e vn fel de operetǎ cv bvtade
de lozinci! Iatǎ de ce-l invidiez pe tacitvrnvl Marin Preda!"
Spiritvl de observauie şi reflecuiile Ariadnei Şalari cvprind
şi viaua socialǎ, între altele – a oraşvlvi ei de baştinǎ în
groaznicvl an 1940 şi în anii rǎzboivlvi: „Idealvri! – se încrvntǎ
svbit stvdenta. – O, dacǎ aui fi vǎzvt, vnchivle Mircea, ce se
fǎcea în orǎşelvl nostrv în zilele acelea când frontvl trecvse
peste noi! – S-a aprins vorbind. Ştie cǎ el e pǎstor şi de aceea
şi-a deschis svfletvl. – Pe vliue erav vânaui de-a valma oamenii.
€a fiarele de pradǎ! €a sǎlbǎticivnile din pǎdvre! Şi mânaui
în lagǎr. Temei, copii, bǎtrâni! Tete tinere, colege de-ale mele
de licev, av fost înghiuite ca într-vn hǎv fǎrǎ fvnd, nvmai
pentrv cǎ erav evreice ori apvcaserǎ sǎ intre în komsomol!
Nv le-am mai vǎzvt întorcândv-se niciodatǎ…"
Împletire ingenioasǎ de fişe biografice avtentice, de fapte
concrete ale momentvlvi istoric evocat şi de descrieri ingenioase
ale vnor tablovri imaginate ale medivlvi cvltvral şi social
larg, romanvl Labirintul se lasǎ parcvrs cv o cvriozitate intelec-
tvalǎ merev auâuatǎ prin episoade impresionante şi prin
investigarea vnei perioade de timp cv totvl specifice şi insvfici-

ent cvnoscvte din istoria neamvlvi nostrv.
În 1998 Ariadna Şalari a dat vn nov roman, Venetica, înue-
les fǎrǎ vreo ezitare ca o continvare, în plan cronologic, a Labirin-
tului. Romanvl precedent încheindv-se cv aflarea protagonistei
lvi în lagǎrvl de repatriere şi cv pornirea ei spre baştinǎ,
Venetica e o narauivne captivantǎ despre întoarcerea Maiei la
€etatea Albǎ, vnde între timp totvl se schimbase, inclvsiv
denvmirile strǎzilor. Oamenii, printre care şi mama naratoarei,
trǎiav într-o fricǎ permanentǎ, în fiece moment pvtând fi depor-
taui pentrv te miri ce. Bǎtrâna mamǎ intvieşte cǎ, mai cv
100
seamǎ având în casǎ o repatriatǎ din România, dǎ de bǎnvit
noii pvteri. Acelaşi lvcrv a determinat-o pe naratoare sǎ ia
calea Moscovei, vnde locvia acvm fratele ei, cǎsǎtorit – dvpǎ
rǎzboi – cv o belarvscǎ. Oricvm, la vzina de bacvri pentrv
acvmvlatoare din Podolsk naratoarea este angajatǎ, intrǎ în
relauii cv tinere de diferite nauionalitǎui, învauǎ la vniversitatea
de marxism-leninism şi parcǎ totvl e bine.
Îi zice, la vn moment dat, şi fratele sǎv cǎ n-are de ce se
plânge. Are serviciv, locvieşte la cǎmin, câştigǎ bine.
Aşa este, dar scriitoarea ştie sǎ sondeze în adânc şi sǎ
dezvǎlvie semnificauiile cvvântvlvi „parcǎ", pomenit adineavri.
Prin dovǎ amǎnvnte pline de sens neaşteptat de profvnd,
Ariadna Şalari dezvǎlvie pe viv adevǎrata stare de lvcrvri din
viaua naratoarei, a vzinei şi, prin svgestie, a uǎrii sovietelor.
Taptvl cǎ tânǎra basarabeancǎ primeşte, în acelaşi cǎmin, o
camerǎ separatǎ devine obiectvl vnei invidii aproape totale
din partea colegelor de lvcrv. Al doilea moment: la vniversitatea
seralǎ de marxism-leninism profesorvl cvrmǎ cv fermitate
încercarea tinerei de a pvne la îndoialǎ vn precept al cvrsvlvi
scvrt de istorie a partidvlvi comvnist. Atât, dar ecovrile ambelor
fapte svnt de natvrǎ sǎ spvnǎ mvlt, sǎ svgereze o atmosferǎ
svfocantǎ, irespirabilǎ, mai ales pentrv o tânǎrǎ venitǎ din
medivl intelectval bvcvreştean.
Ariadna Şalari adoptǎ o scriitvrǎ tradiuionalistǎ, prin nimic
epatantǎ, în atenuia sa fiind faptele sǎvârşite ori nvmai trǎite –
ceea ce e însǎ şi mai important în artǎ, mai valoros şi mai
ponderabil – de naratoare: relauiile ei cv profesorvl Ivan

Maksimovici şi discvuiile cv fratele ei. De fapt, primvl lvcrv
pe care ar trebvi sǎ-l evidenuiem este totvşi acela cǎ naratoarea
romanvlvi devine strǎinǎ la mama acasǎ, în oraşvl ei de
baştinǎ, €etatea Albǎ. Prin amǎnvnte şi detalii de mare pvtere
de evocare a adevǎrvlvi monstrvos despre invazia sovietelor,
dvpǎ rǎzboi, cv vra lor pentrv potenuialii vrǎjmaşi, „dvşmani
ai poporvlvi", nvmai bvni de dvs în Siberia, şi cv grija exage-
ratǎ pentrv colonişti, pe care fvncuionarii noii pvteri îi cazav
în casele oamenilor nevinovaui. €a sǎ nv fie bǎnviui şi, Doamne
fereşte, trimişi la vrşii albi, bǎştinaşii întâmpinav coloniştii,
adicǎ veneticii, cv toatǎ bvnǎvoinua de care erav capabili. €e
101
deveniserǎ localnicii în optica noii pvteri, se înuelege vşor şi
din decizia naratoarei romanvlvi de a evada din propria ei
casǎ şi a pleca în capitala imperivlvi sovietic. Este svrprins,
cv mijloace simple, adevǎrvl nemilos al rǎstvrnǎrii de valori,
prodvse de invazia sovieticilor în anii rǎzboivlvi şi dvpǎ rǎzboi
pe meleagvrile noastre, cvrând înstrǎinate definitiv, prin
„dǎrvirea" lor Ucrainei.
De mare şi profvnd adevǎr svnt pline discvuiile naratoarei
cv fratele sǎv, trecvt prin rǎzboi, tortvrat de organele bestiale
ale pvterii. Om de o bvnǎtate aleasǎ, „cvminuit" de pvterea
pentrv care el însvşi lvptase pe front, fratele tinde s-o fereascǎ
de perspectiva vnei eventvale ciocniri cv aceastǎ pvtere pvuin
spvs dvşmǎnoasǎ.
În strânsǎ legǎtvrǎ cv discvuiile din casa fratelvi svnt, în
parte, relauiile naratoarei romanvlvi cv profesorvl Ivan Maksi-
movici. În prezentarea acestor relauii Ariadna Şalari a dovedit
mvlt tact psihologic şi o certǎ intviuie a scrisvlvi eliptic, în
care nv se spvne totvl, ci se svgereazǎ mvlt. €e sǎ fi însemnat,
în definitiv, alvzia profesorvlvi la o ceaşcǎ de ceai fierbinte,
consvmatǎ într-o cǎmǎrvuǎ liniştitǎ? €eea ce a înueles naratoa-
rea sav poate, totvşi, nv chiar aceea? Înclinǎm s-o înuelegem
pe naratoare, care „citeşte" în alvzia lvi o întreagǎ svitǎ de
fapte ori gestvri care pentrv tânǎra inginer-chimist repatriatǎ
din România av o importanuǎ deosebitǎ, „svnândv-i" în vrechi
şi în inimǎ cv totvl altfel decât vnvi om oarecare. Şi anvme
pe potriva vnei atare sitvauii, complicate şi delicate, este scrisvl

avtoarei; ea a spvs totvl sav cel pvuin mvlt, fǎrǎ sǎ fi spvs
ceva direct, pe şleav, ca din topor. Paginile respective ale roma-
nvlvi svnt rǎscolitoare.
În genere, Ariadna Şalari a tins, pe tot parcvrsvl cǎruii, spre
o svbtilitate a exprimǎrii, inflvenuând asvpra cititorvlvi nv
atât prin envnuvri abstracte şi conclvzii directe, cât, dvpǎ cvm
am încercat sǎ arǎtǎm, prin episoade concrete în mǎsvrǎ sǎ
svgereze realitǎui şi adevǎrvri, îndemnândv-l pe cititorvl de
gvst şi de talent sǎ se dvmereascǎ el însvşi ce a însemnat
pentrv o româncǎ nevinovatǎ, paşnicǎ şi talentatǎ, fostǎ licenui-
102
atǎ a Institvtvlvi Politehnic din Bvcvreşti, scriitoare cv cǎrui
editate în capitala României, întoarcerea în patria „eliberatǎ"
de tot ce fvsese odinioarǎ al nostrv şi colonizatǎ, tot atvnci,
cv strǎini, pvsǎ în chingile vnor acuivni ca deportǎrile bǎştina-
şilor în locvri îndepǎrtate şi „rebotezarea" de peste noapte a
strǎzilor – ba chiar a oraşelor, de vreme ce însǎşi €etatea
Albǎ a devenit Belgorod-Dnestrovsk, – şi – principalvl – cv
îngenvncherea draconicǎ a popvlauiei bǎştinaşe.
O creştere simuitoare a ponderii elementvlvi intelectval şi,
mai larg, filozofic al cǎruii Venetica obuine Ariadna Şalari
prin fragmentele de jvrnal intim şi din somitǎui ca Shakespeare,
Tichte, Albert €amvs, plasate în frvntea „capitolelor" roma-
nvlvi. Svnt gândvri şi constatǎri în consens cv realitǎuile din
timpvl elaborǎrii romanvlvi (1988-1992), prin vrmare –
nelegate în nici vn fel cv/de svbiectvl abordat de prozatoare,
rostvl lor pvtând fi intvit însǎ prin raportarea la faptele
zvgrǎvite pe parcvrs, care parcǎ nv prevesteav rvinarea impe-
rivlvi prin rvginirea cataligelor pe care se uinea acesta.
Scriitvrǎ evident svperioarǎ celei din majoritatea operelor
anterioare ale prozatoarei, romanvl Venetica se lasǎ parcvrs
ca vn sondaj într-o realitate concret-istoricǎ, a anilor 1950-
1951, pe care mvlui dintre conauionalii noştri n-av înueles-o,
din pǎcate, nici pânǎ acvm în tot tragismvl ei, realitate pe
care mai avem, prin vrmare, a o pǎtrvnde în adânc şi conşti-
entiza ca pe vn segment dvreros de complicat al labirintvlvi
istoriei noastre, inclvsiv prin mijlocirea şi cv ajvtorvl vnor
opere literare ca cea prezentatǎ în rândvrile de fauǎ.

Ariadna Şalari este şi o nvvelistǎ interesantǎ, opere ca cele
intitvlate Printre oameni, Şoapta viorilor, Ursitoarele ş.a. evi-
denuiindv-se prin personaje memorabile şi prin tehnici literare
originale. Exemplvl cel mai conclvdent de nvvelǎ psihologicǎ,
totodatǎ – cv largi deschideri cǎtre realitatea socialǎ a timpvlvi
concret al desfǎşvrǎrii svbiectvlvi, este nvvela Pe dâmbul unde
nu se pune vie. Aici scriitoarea se dovedeşte atentǎ la nvanua
psihologicǎ a comportǎrii personajelor şi pǎtrvnzǎtoare în
tainiuele adânci ale svfletvlvi şi mentalitǎuii acestora, realizând
o analizǎ minvuioasǎ şi veridicǎ a lvmii lǎvntrice a vnvi
agronom bǎştinaş, nimerit într-o sitvauie specificǎ împrevnǎ
103
cv vn ostaş neamu în timpvl celvi de-al doilea rǎzboi mondial.
Nemuii trǎseserǎ în el, l-av rǎnit, dar tânǎrvl, încǎ vigvros,
profitǎ de haosvl generat de vn bombardament pvternic şi
evadeazǎ din zona moruii. Împrevnǎ cv el, evadeazǎ şi vn
ostaş neamu, acela care, uintind în el, dǎdvse greş şi, deci, nv-l
omorâse. Doi dvşmani de moarte, în înuelesvl ideologiei de
odinioarǎ, se pomenesc în relauii strânse, faptvl servindv-i
scriitoarei drept prilej pentrv vn sondaj svfletesc şi intelectval
de mare pvtere de inflvenuǎ asvpra cititorvlvi. Neamuvl e rǎnit
şi el, e sleit de pvteri, dar nv se dezlipeşte de agronomvl local-
nic, pe care cv pvuin timp în vrmǎ intenuionase sǎ-l omoare.
Localnicvl avvsese în câteva rândvri gândvl sǎ se rǎzbvne pe
ostaşvl neamu. Dar la începvt nv-i ajvngeav pvteri s-o facǎ,
dvpǎ aceea i se fǎcvse jale de tânǎrvl neamu, ba chiar se
pomeni îngrijindv-l. Deşi înuelege cǎ are de a face cv vn dvş-
man, cv vn cotropitor, agronomvl procedeazǎ în spiritvl mora-
lei creştine. Scriitoarea apeleazǎ la vn moment simbolic, prin
care prezintǎ clar înuelegerea profvndǎ de cǎtre personaj a
sitvauiei complicate în care a nimerit şi a datoriei sale. În
pǎdvre „lemnvl pe alocvri mai fvmega. Pǎsǎrile speriate nv-şi
conteniserǎ larma. €iripeav asvrzitor, cvm se întâmplǎ atvnci
când ia foc pǎdvrea.
Dar larma mai fvsese stârnitǎ şi din altǎ pricinǎ. Un dihore
fvsese prins într-o capcanǎ… cv vn cintezoi în bot… Afvrisitvl
de dihore, aşa prins în capcanǎ, continva sǎ-şi nimiceascǎ
jertfa. €ând cei doi s-av apropiat, botvl hrǎpǎreuvlvi mai avea
fvlgi pe el, iar zbvrǎtoarele uipav ascvuit…
Omvl îl doborî cv vn ciot pe dihore. Şi atvnci brvsc larma
pǎsǎrilor se astâmpǎrǎ, iar cervl vânǎt de deasvpra pǎrv cǎ
se însenineazǎ.
Bǎştinaşvl mǎtǎhǎi din cap: „Pǎsǎrvici, ai zice, fǎrǎ minte,
dar cer şi ele rǎzbvnare!"
Episodvl îi vorbeşte ceva esenuial şi neamuvlvi: „Lângǎ
dânsvl (lângǎ agronomvl bǎştinaş. – I.C.) pvivl de neamu privea
holbat. Pe vrmǎ svrâse strâmb şi vinovat parcǎ".
Episoadele de aceastǎ natvrǎ îi cer cititorvlvi o gândire
104
asociativǎ activǎ. Ura fauǎ de ostaşvl neamu, care invadase
pǎmântvl nostrv, este vn element principal esenuial al psiho-
logiei şi conştiinuei bǎştinaşvlvi. Acest adevǎr îi este clar şi
neamuvlvi tânǎr. Aici este oportvnǎ citarea încǎ a vnvi episod
de mare valoare simbolicǎ: când neamuvl speriat a strigat din
cavzǎ cǎ „o bestie de gvzgan i s-a vârât pe nesimuite în sân şi
l-a mvşcat" şi bǎştinaşvl a rostit cvvinte „adresate" fiarei „Na-
fvra lor de afvrisiui!", „bǎieuandrvl s-a trezit, a cǎscat ochi
mari, aivriui".
S-ar pǎrea cǎ nv e nimic mai simplv decât sǎ-l laşi pe dvşma-
nvl neamu sǎ-l mǎnânce gvzganii. Dar vn atare final ar fi
desfiinuat din temelii nvvela. Şi scriitoarea a ales calea apro-
fvndǎrii în continvare a analizei psihologico-intelectvale a
personajvlvi. €ând îşi revine, iar pǎtlagina îi astâmpǎrǎ dvre-
rile, agronomvl se svrprinde cvgetând asvpra vieuii sale de
mai departe: „Trebvie sǎ fie atent, perspicace, sǎ nv pice în
vreo capcanǎ… Ar fi cvlmea… dvpǎ ce a scǎpat… El nv-i
mort… Şi soarele va rǎsǎri pentrv dânsvl. €hiar aşa mvtilat,
cv o singvrǎ mânǎ". Acvm el, agronomvl, prinsese pvteri şi-i
advce apǎ neamuvlvi tânǎr, iar acela stǎ merev cv ochii la
vşǎ: se va mai întoarce bǎştinaşvl sav îl va lǎsa în seama
gvzganilor? „Dvpǎ ce am sǎ plec, el tot aşa o sǎ rǎmânǎ cv
privirile uintvite pe vşa mvtǎ, ce nv se va mai deschide pentrv
el niciodatǎ!"
Acest gest al bǎştinaşvlvi ar fi fost în spiritvl eticii antiv-
mane, şi scriitoarea îndreaptǎ gândvrile bǎştinaşvlvi pe o cale
neaşteptatǎ: „Aceastǎ închipvire nv pvtv s-o svporte. Brvsc îl

strǎfvlgerǎ: „Dacǎ-l las aici, înseamnǎ cǎ ei av revşit sǎ facǎ
din mine ce-av vrvt…" Drept care îl scoate pe neamu din coliba
întvnecoasǎ sǎ-l lase la o margine de drvm. Dar se întâmplǎ
ceva neprevǎzvt: îşi fac apariuia doi ostaşi nemui, care încep
sǎ strige la bǎştinaş: „Ei, tv… vrvt sǎ fvgi la partizan… şi
fvrat vnvl al nostrv… Şvain!… Ucis trebvie!…"
Tânǎrvl neamu, rǎnit de moarte, nv se amestecǎ în vorbǎ.
Dar scriitoarea nv se mvluvmeşte cv vn atare final. €ând agro-
nomvl bǎtvt de cei doi nemui îşi reveni, el avzi cvm pvivl de
neamu îi lva apǎrarea lvi, bǎştinaşvlvi. Dvpǎ care neamuvl
tânǎr lvǎ pistoletvl de la vnvl dintre cei doi conauionali şi
105
trase în ei, de data aceasta fǎrǎ greş. Avvsese loc limpezirea
conştiinuei neamuvlvi tânǎr, care timp de câteva ore se aflase
împrevnǎ cv agronomvl bǎştinaş şi lvase o lecuie de vmanism
conştient, sincer şi profvnd.
Nvvela Pe dâmbul unde nu se pune vie nv e axatǎ pe vn
conflict pvr exterior, dintre dovǎ etici diametral opvse, atât
de tentant în epocǎ, ci pe o colizie interioarǎ, pe lvpta dintre
sentimente şi idei diferite în psihologia şi mentalitatea
protagonistvlvi ei, agronomvl bǎştinaş. Efectvl estetic al nvve-
lei este deosebit de pvternic. €ititorvl este pvs în sitvauia de a
cvgeta activ, poate în contradictoriv, ceea ce nv micşoreazǎ,
ci – dimpotrivǎ – mǎreşte meritele nvvelei.
€ǎ nv toate prozele scvrte şi medii ale prozatoarei svnt
concepvte şi realizate la fel de original, este adevǎrat. Dar în
nenvmǎrate nvvele gǎsim, ca şi în romanele Oameni çi destine,
Neastâmpǎr şi Valul lui Traian, elemente preuioase de tehnicǎ
literarǎ, care av contribvit la matvrizarea scrisvlvi avtoarei,
vǎditǎ, dvpǎ cvm am arǎtat, în nvvela analizatǎ şi în romanele
Labirintul şi Venetica.
Totvşi, biografia de creauie a scriitoarei nv e completǎ pânǎ
nv pvnem în lvminǎ şi activitatea ei în domeniile dramatvr-
giei, literatvrii pentrv copii şi eseisticii.
€hiar dacǎ n-a perseverat în domenivl dramatvrgiei,
Ariadna Şalari a dovedit vnele capacitǎui de creator de opere
destinate scenei. Oricât de modeste, acestea meritǎ o atenuie,
fie şi întârziatǎ, ca prezenta.

E adevǎrat cǎ dvpǎ începvtvl incitant, cv sǎritvl din tren
al vnvi bǎieuandrv, Petricǎ, în plinǎ vitezǎ a maşinii, textvl
dramei Uraganul e dominat de conversauii preponderent consta-
tative ale câtorva stvdenui şi doctoranzi, cǎrora li se adavgǎ
cvrând Victor Lvpaşcv, decanvl facvltǎuii la care stvdiazǎ acei
tineri, şi moş Haralamb, pescar vechi şi pǎtimaş. Însǎ nici
dvpǎ intrarea în „acuivne" a acestor dovǎ personaje textvl nv
devine mai dramatic. Acuivnea presvpvsǎ de opera destinatǎ
montǎrii scenice este aici mai cvrând naratǎ, dialogvrile
tinerilor stvdioşi, apoi şi ale vârstnicilor Lvpaşcv şi Haralamb
106
svnt oarecvm informative, nv denotǎ izbvcniri adânci ale vnor
pasivni. Pvuinele şi slabele note dramatice din conversauiile
dintre Tinel şi tatǎl ei Victor Lvpaşcv, apoi din cele svsuinvte
de aceeaşi stvdentǎ şi doctorandvl Sandv Mantea întârzie sǎ
adevereascǎ o tensivne a acuivnii, demnǎ de o lvcrare
dramatvrgicǎ. Probabil, aceastǎ „întârziere" a dramatismvlvi
operei a determinat lipsa de atenuie a criticii profesioniste
fauǎ de drama Uraganul.
Or, „întârzierea" pe care o constatǎm pânǎ aproape de
sfârşitvl lvcrǎrii ni se pare vn procedev literar nelipsit de o
anvmitǎ ingeniozitate: Ariadna Şalari a contat pe vn final
imprevizibil, drept care a imaginat o sitvauie la începvt absolvt
obişnvitǎ, fǎrǎ nici o alvzie la drama care avea sǎ se afirme
abia în final. €a sǎ nv piardǎ definitiv cititorvl (şi, eventval,
spectatorvl), pe la mijlocvl dramei sale avtoarea prezintǎ vn
dialog înfiripat firesc între Tinel şi Victor Lvpaşcv şi care
conuine, în formǎ embrionarǎ, drama care mai „întârzia":
„TINEL. Papá, de ce n-ai advs-o şi pe mama? Doar e
ziva mea.
VI€TOR LUPAŞ€ U. Nv ştiv nici ev cvm s-a întâmplat.
Sigvr c-ar fi fost bine sǎ vinǎ şi dânsa.
TINEL (înviorându-se). Spvne-mi, papá, tv ai ivbit-o pe
mama?
VI€TOR LUPAŞ€ U. Dacǎ n-o ivbeam…
T I N E L . Atvnci se poate sǎ ivbeşti pe cineva şi dvpǎ aceea
sǎ nv mai ivbeşti?
VI€TOR LUPAŞ€ U. De vnde ai mai scos-o şi pe asta?

TINEL. Ştii singvr de vnde! Şi n-ai merita sǎ fii ivbit nici
de mine. Nvmai cǎ ev…"
Nv e vorba, dvpǎ cvm ni s-ar pǎrea în aceastǎ etapǎ a lectv-
rii, de vn conflict între adolescenta Tinel şi tatǎl ei. Rostvl
pasajvlvi citat e sǎ ne trezeascǎ interesvl pentrv lectvrǎ, sǎ ne
uinǎ încordaui, în aşteptarea conflictvlvi inerent operei
dramatice. Şi pe când stvdenuii-ihtiologi, tinerii savanui care
îi instrviesc, bǎtrânvl pescar şi tatǎl-decan îşi cavtǎ de trebvrile
lor în laboratorvl ştiinuific şi în casa de pe malvl mǎrii, radiovl
anvnuǎ pe neaşteptate vn vragan de care se întâmplǎ adesea
107
la mare. Stvdentele Tinel şi Marcela şi bǎiatvl care sǎrise din
trenvl în vitezǎ, Petricǎ, rǎmaşi de serviciv la bvcǎtǎrie, la
avzvl anvnuvlvi se vmplv de nelinişte pentrv tinerii aflaui în
largvl mǎrii. În timp ce Marcela pǎrea sǎ ezite, Tinel şi Petricǎ
pornesc în ajvtorvl şi salvarea celor pândiui de pericolvl de
care ei, fǎrǎ aparat de radio, nv aveav de vnde şti.
Inimoşi, cvrajoşi, altrvişti Tinel şi Petricǎ. Drept cǎ ieşirea
lor în mare îl nelinişteşte cvmplit pe tatǎl-decan Lvpaşcv. Ba
nv nvmai pe el, ci şi pe Elena, mama lvi Petricǎ; dintr-o telegra-
mǎ expediatǎ de Sandv Mantea ea aflase cǎ fivl – care pǎrǎsise
casa pǎrinteascǎ în intenuia de a nv fi o povarǎ pentrv mama
care-l creştea de vna singvrǎ şi nv-şi pvtea crea familie din
cavza lvi – se oploşise la tinerii stvdioşi. Victor Lvpaşcv şi
Elena se întâlnesc pe malvl mǎrii, rǎmân stvpefiaui de întâlnirea
neaşteptatǎ, îşi spvn în mod telegrafic replici mocnind de
dvrere, acoperite tot atvnci de apariuia „pe fondvl albastrv al
mǎrii" a lvntrilor cv Tinel, Petricǎ şi ceilalui tineri. Elena,
marcatǎ pvternic de întâlnirea cv Victor Lvpaşcv, tatǎl lvi
Petricǎ, aleargǎ la mare „cv mâinile întinse", în întâmpinarea
fivlvi. Victor Lvpaşcv, zgvdvit şi el de întâlnirea cv Elena, cv
care zǎmislise vn copil, dar nv gǎsise o zi pentrv a-i vizita –
pe femeia credvlǎ din tinereue şi pe proprivl lvi copil – din
cavzǎ cǎ fiica sa, Tinel, descoperise întâmplǎtor scrisoarea
Elenei şi el se temea, chipvrile, de consecinuele faptei sale, îi
aşteaptǎ acvm pe ambii sǎi copii.
Tinalvl dramei Uraganul poate fi înueles ca o adevǎratǎ

lovitvrǎ de teatrv, pe cât de revşitǎ, pe atât de blamabilǎ ca
procedev de creauie. Bǎnvim cǎ anvme aceastǎ ambigvitate a
rostvlvi finalvlvi i-a pvs în gardǎ pe criticii de specialitate şi
pe artiştii de teatrv, nv fǎrǎ vn anvmit temei. În ce ne priveşte,
înclinǎm sǎ credem cǎ începvtvl svrprinzǎtor, arta replicii
concise, dialogvrile sprintene, îndemânarea scriitoarei de a
„amâna" dezvǎlvirea propriv-zisǎ a conflictvlvi, crearea
câtorva episoade incitante şi alte particvlaritǎui ale dramei
nv meritǎ vitarea cititorvlvi şi a criticilor de profesie. Deşi nv
prezintǎ o ciocnire avtenticǎ între personaje şi nv dezvǎlvie în
108
chip amǎnvnuit drama intimǎ a lvi Victor Lvpaşcv, sfârşitvl
lvcrǎrii sale (la replica tatǎlvi-decan moş Haralamb filozofeazǎ
înuelept cǎ „aşa-i când ai copii. Îi creşti pentrv valvrile vieuii…
iar dvpǎ aceea stai şi-i aştepui de pe valvri sǎ se întoarcǎ…",
dvpǎ care Victor Lvpaşcv recvnoaşte sobrv cǎ „mai trist e,
moşvle, când îui trebvie vn vragan… ca sǎ-ui cvnoşti propriii
tǎi copii!…") încoroneazǎ o cercetare nelipsitǎ de interes a
svfletvlvi omenesc.
În literatvra pentrv copii scriitoarea activeazǎ chiar de la
începvtvl carierei sale literare. €e-i drept, şi în aceastǎ ramvrǎ
a literatvrii ea a plǎtit tribvt ideologiei comvniste a timpvlvi,
popvlândv-şi cǎruile cv pionieri, komsomolişti, instrvctori etc.
şi satvrândv-le cv idei în vogǎ la cea epocǎ a istoriei noastre.
Dar nv e lipsit de interes şi de importanuǎ vniversvl schiuelor
şi nvvelelor marcate de vn vigvros fond general-vman Poçtaçul,
NǎiUǎ, Fofo este vigilent, Mǎsoarǎ-mǎ, bunele, eu am un
kilometru, Povestea copǎcelului, Pǎdurea nǎsdrǎvanǎ, Nǎstu-
rel, Alerguç etc. Avtoarea nareazǎ cv o intviuie jvstǎ a psiho-
logiei copilvlvi, imagineazǎ sitvauii şi svbiecte în care bǎieueii
şi fetiuele se manifestǎ liber, adoptǎ fauǎ de personaje o atitvdine
plinǎ de vmor şi ironie şi – principalvl – evitǎ în majoritatea
cazvrilor finalele moralizatoare, didacticiste şi plictisitoare.
Plinǎ de haz este, de exemplv, nvvela Fofo este vigilent, în
care vn „flǎcǎv de opt ani" manifestǎ activism şi perseverenuǎ
în opera de identificare a vnvi bǎrbat îmbrǎcat în hainǎ de
ofiuer neamu, cv svasticǎ la mânecǎ. Lvi Tofo i se pare cǎ este
în adevǎr ofiuer neamu şi se strǎdvieşte sǎ-l demaşte. El şi

prietenii sǎi acuioneazǎ în consecinuǎ, scriitoarea povesteşte
peripeuiile lor pe vn ton echilibrat, pe alocvri şiret, parcǎ ar fi
şi ea de pǎrerea cǎ bǎrbatvl e vn ofiuer neamu care trebvie
demscat. Abia în final ea dezvǎlvie în mod firesc, fǎrǎ grandi-
locvenua vǎtǎmǎtoare a gvstvlvi artistic veritabil, cǎ bǎrbatvl
în cavzǎ e vn actor la teatrvl local.
Ariadna Şalari dovedeşte o svbtilǎ artǎ a istorisirii capti-
vante pe potriva înuelegerii lvcrvrilor de cǎtre cei mici, apeleazǎ
cv svcces la poetica de origine folcloricǎ (în La fântâna smei-
lor, de exemplv), practicǎ adesea poanta plinǎ de haz şi de
voie bvnǎ.
109
Într-vn şir de schiue, miniatvri şi nvvele scriitoarea închi-
pvie adevǎrate parabole, în care acuivnile şi gestvrile pǎsǎrilor
şi animalelor semnificǎ idei şi atitvdini specifice omvlvi,
inclvsiv copilvlvi (GaiUa, Gigantul de hârtie etc.).
Scriitoarea îi îmbie pe copii – prin istorisiri captivante, de
natvrǎ basmicǎ – sǎ cvnoascǎ lvcrvri interesante şi vtile pentrv
ei din domenivl natvrii (Povestea grâului, De-a mijatca cu soa-
rele, Ploaia, MâUiçorii etc.).
Ea nv ezitǎ sǎ vorbeascǎ – şi în operele destinate celor
mici – despre diverse aspecte complicate, dramatice şi tragice,
ale realitǎuii, ca în Alerguç sav Nǎsturel.
Este drept cǎ „pe lângǎ povestirile scrise cv panǎ inspiratǎ
se întâlnesc în proza scriitoarei personaje şi episoade de prisos,
o anvmitǎ senzauie de static; nv toate paginile ating o pregnanuǎ
artisticǎ realǎ. O anvmitǎ ariditate, vscǎcivne a tonvlvi, pe
care o întâlnim pe ici-colo, distoneazǎ cv tonvl general al
povestirilor, sincer şi afectvos" (Eliza Botezatv, Ariadna Şalari. –
În cartea ei: „Literatvra moldoveneascǎ pentrv copii", €hişinǎv,
Editvra Lvmina, 1984, pag. 175). Taptvl acesta, oricât de
regretabil, nv ne îndreptǎueşte sǎ ignorǎm ori sǎ minimalizǎm
contribvuia scriitoarei la dezvoltarea prozei destinate cititorvlvi
în cvrs de formare. Dvpǎ cvm conchide aceeaşi cercetǎtoare,
„proza Ariadnei Şalari alcǎtvieşte vn capitol de indiscvtabilǎ
importanuǎ în literatvra noastrǎ pentrv copii" (Ibidem).
Un aspect deloc neglijabil al creauiei scriitoarei îl constitvie
eseistica pe teme literare. €hiar în primvl esev din şirvl celor

consacrate procesvlvi de creauie şi atmosferei prielnice
acestvia, Amintiri din casa umbrelor, Ariadna Şalari evocǎ
nv nvmai firea, modvl de a se manifesta literar şi biografia
de creauie a lvi Alexandrv €osmescv, ci reconstitvie şi o pano-
ramǎ în miniatvrǎ a vieuii literare imediat postbelice. Împleti-
rea fireascǎ a faptelor propriei sale activitǎui literare cv o
seamǎ de episoade concrete din viaua şi creauia lvi Alexandrv
€osmescv, Ion Drvuǎ, Petrv Zadniprv şi a altor confraui de
breaslǎ imprimǎ reflecuiilor scriitoarei vn aer benefic de sinceri-
tate, credibilitate şi de avtenticitate a trǎirii, care te predispvne
110
sǎ participi, imaginar, la vn splendid spectacol de idei şi
atitvdini caracteristice momentvlvi literar evocat. Avândv-l
în centrvl atenuiei pe distinsvl om de cvltvrǎ Alexandrv
€osmescv, esevl în cavzǎ îşi lǎrgeşte treptat aria de cvprindere
a faptelor literare şi, totodatǎ, îşi adânceşte mesajvl promovat
de avtoare, aceasta ajvngând sǎ rǎscoleascǎ pânǎ şi acele
aspecte ale realitǎuii timpvlvi, despre care oamenii se fereav
sǎ vorbeascǎ în glas. De exemplv, faptvl cǎ Alexandrv €os-
mescv se nǎscvse la Piteşti şi cǎ „nv ştiv ce fatǎ morgana îl
ademenise pe meleagvl basarabean". Nici €osmescv nv co-
menta acest fapt, nici Şalari nv cvteazǎ sǎ-l dezvǎlvie. Unica
remarcǎ a sa e vrmǎtoarea: „Îl înuelegeam prea bine, pentrv
cǎ ev însǎmi, într-o sitvauie analoagǎ, mǎ feream sǎ advc
vorba de anii stvdenuiei mele de la Bvcvreşti, de experienua
pvblicitarǎ de la revistele „Orizont" şi „Tlacǎra", de primele
cǎrui editate în România, adicǎ de vremea acelvi începvt
lvminos, fǎgǎdvitor, pe care mǎ grǎbisem sǎ-l îngrop în svbte-
ranele inimii, ca pe ceva clandestin, de care nv era voie sǎ-ui
aminteşti în pvblic".
Românii get-beget de odinioarǎ deveniserǎ peste noapte
moldoveni în atmosfera de deznauionalizare dominatǎ de
svspicivni şi restricuii: „Un neînueles tabv plana în aervl pe
care îl respiram şi ne avertiza, într-o formǎ tacitǎ, cǎ în viaua
fiecǎrvia existǎ ceva vnde nv trebvie sǎ scormoneşti, fiecare
destin având dreptvl la tǎcerea sa".
Într-vn atare context politico-social şi cvltvral, viaua celor
opt familii de scriitori din casa de pe şoseava €ostivjenilor de

odinioarǎ adeverea o realitate spiritvalǎ care de asemenea
era vn fel de tabv la vremea respectivǎ. De-ar fi cvnoscvt-o
secvritatea sovieticǎ rvseascǎ, ar fi zǎtrit-o cv strǎşnicia bine
ştivtǎ. Or, tot ce se întâmpla în acea oazǎ de libertate a cvgetǎrii
şi expresiei confirma cǎ „elita spiritvalǎ româneascǎ încǎ nv
se epvizase din acel prezent istoric, în noile teritorii acaparate.
În salonaşvl-svfragerie din casa cv opt apartamente din
şoseava €ostivjenilor „prozatorvl €osmescv… a iniuiat o strvc-
tvrǎ spiritvalǎ încǎ pvr româneascǎ", vna care avea sǎ aibǎ
„o rezonanuǎ covârşitoare în dezvoltarea vlterioarǎ a cvltvrii
basarabene". Discvuiile iniuiate de €osmescv şi svsuinvte de
111
acesta cv talent oratoric distinct, „pentrv vremea aceea
constitviav o îndrǎznealǎ neobişnvitǎ", „o permanentǎ svrprizǎ
din care ervpea avtohtonvl, într-o formǎ aparent inofensivǎ,
dar veşnic deschisǎ gândvlvi pǎtrvnzǎtor care, odatǎ impvl-
sionat, gǎsea în continvare pârtivue încifrate, ce te scoteav la
lvminişvri neîngǎdvite investigǎrii".
Eseista nv vitǎ cǎ în centrvl operei sale se aflǎ Alexandrv
€osmescv, acela care „avea o dexteritate prodigioasǎ de a
stârni gândvl interlocvtorilor sǎi; or, rauivnea, odatǎ impvlsi-
onatǎ, nv se mai oprea, intelectvl zǎdǎrât prindea a discerne
şi a formvla repere de altǎ ordine, incapabile sǎ contacteze
cv dogmatismvl oficial, şi atvnci mintea se oprea locvlvi,
împotmolitǎ parcǎ, fǎcândv-te sǎ cazi în dvbiv".
Acest „dvbiv", înuelegem din context, constitvia o perfor-
manuǎ, de vreme ce o afirmare directǎ a ostilitǎuii fauǎ de
regimvl social-politic şi fauǎ de expresia lvi pe plan artistic –
faimosvl realism socialist – ar fi fost o demenuǎ în condiuiile
de atvnci.
€eva mai târziv, pe la 1954, scriitorii moldoveni jvbilav
cǎ „i se dǎdvse la cap lvi €anna", care fvsese prins cv plagiat
(din €onstatin Sedâh), şi la €ongresvl breslei „reprezentanuii
basarabeni ieşiserǎ majoritari şi ocvpaserǎ aproape toate
locvrile de la condvcerea Univnii, înlǎtvrândv-i pe inveterauii
adepui ai lvi €anna, care încercav sǎ-şi impvnǎ şi aici, în
Basarabia, dialectvl lor stâlcit de cele dovǎ decenii de sovie-
tizare în stânga Nistrvlvi".

Ariadna Şalari pvne degetvl pe rǎni adânci ale cvltvrii
noastre şi, cv toate cǎ nv vorbeşte despre acestea pe larg, ne
rǎvǎşeşte svfletvl prin adevǎrvrile comvnicate. Protagonistvl
esevlvi, Alexandrv €osmescv, exprimase adevǎrvl timpvlvi
printr-o propoziuie memorabilǎ: „Da, astǎzi €reangǎ l-a învins
pe €anna…", şi tot el, €osmescv, printre primii a intvit drama
fatalǎ a românilor moldoveni de peste Nistrv, ajvnşi sǎ se
rvsifice lamentabil, cv exprimarea lor deocheatǎ, a cǎrei vnicǎ
rauivne consta în faptvl cǎ se deosebea de cea româneascǎ şi
adeverea o apropiere sinvcigaşǎ de cea rvseascǎ („Ion tv, leagǎ
112
vaca ista la zabor!").
În acest loc al esevlvi scriitoarea dǎ frâv liber observauiei
de ordin social-politic larg şi dvreros: „Ne aştepta şi pe noi
acelaşi destin: svgrvmarea cvltvrii basarabene şi a intelectvlvi
moldav pe toate cǎile. Or, cea mai prodigioasǎ metodǎ în
aceastǎ direcuie era nvmirea în toate postvrile-cheie, politice
şi administrative, a rvşilor şi a reprezentanuilor din stânga
Nistrvlvi, care… nv pvteav îndrvga dovǎ vorbe în limba mamei
care-i nǎscvse". Astfel încât, vrmeazǎ Ariadna Şalari, „dvpǎ
vn singvr deceniv de gvvernare sovieticǎ, pvteai sǎ avzi şi la
noi ceva în genvl: „Leagǎ vaca ista la zabor". Mai mvlt, scriitoa-
rea rosteşte adevǎrvl întreg, fǎcândv-ne conştienui de drama
cv tendinuǎ de trecere în tragedie: „Undeva svs, deja se decisese
destinvl cvltvrii basarabene care trebvia sǎ disparǎ, sǎ fie
înghiuitǎ, sǎ-şi piradǎ specificitatea şi caractervl nauional roma-
nic, adicǎ sǎ se contopeascǎ în şvvoivl rvsificator. În aceasta
consta asimilarea sovieticǎ, ce dǎdvse rezvltate bvne şi în
Bielarvs, şi în Ucraina, şi în restvl imperivlvi, vnde bieuii scrii-
tori se plângeav cǎ nv mai av pentrv cine scrie. Tiindcǎ nimeni
dintre bǎştinaşi nv-i mai înuelege…"
Avtoarea esevlvi nv nvmai cǎ nv vitǎ de protagonistvl operei
sale, ci îl scoate în prim-plan, constatând cǎ „Alexandrv
€osmescv, cv intviuia sa neobişnvitǎ, a înueles foarte degrabǎ
cǎ se conspirǎ împotriva uǎrişoarei sale. Adicǎ împotriva
entitǎuii acestvi mic spauiv nauional, vnde poporvl se mai afla,
din pvnct de vedere cvltvral, la vn stadiv elevat, posedând o
limbǎ bogatǎ, frvmoasǎ, mioriticǎ, limbǎ în care av scris

€reangǎ şi Eminescv…" Originalitatea afirmauiei Ariadnei
Şalari rezidǎ nv nvmai în constatarea faptvlvi cǎ "asta ne
aştepta şi pe noi: sǎrmana noastrǎ limbǎ va vrma aceeaşi
cale de dezgolire a conuinvtvlvi neaoş-bǎştinaş, desfigvrândv-
se şi degenerând svb presivnea şvvoaielor deznauionalizatoare",
dar şi în relevarea capacitǎuii lvi Alexandrv €osmescv de a fi
intvit acest lvcrv „prin analogie cv meleagvl transnistrean".
Ea se exprimǎ limpede şi, totodatǎ, oarecvm incredibil de
elogios, chiar dacǎ nv avem nici o dovadǎ cǎ n-ar spvne ade-
vǎrvl cǎ „nvmai acest tânǎr literat (Alexandrv €osmescv. – I.C.)
nv era atât de orbit ca sǎ nv asocieze destinvl basarabenilor 113
cv al celor de peste Nistrv, tot moldoveni, tot bǎştinaşi de-ai
noştri, care av lvptat şi ei cândva pentrv limbǎ, pentrv grafie
latinǎ, … pentrv pvritatea lor nauionalǎ".
Svnt şi alte momente interesante, demne de a fi reuinvte
din esevl Amintiri din casa umbrelor. Ne lvǎm îndrǎzneala de
a nv le transcrie aici. Şi pe aceea de a nv glosa pe seama altor
trei esevri la temǎ ale Ariadnei Şalari – În jungla Eu-lui,
Avatarul creatorului şi Infernul, adevǎrate proze de ficuivne,
fantastice, dominate de spirit coborâtor în profvnzimile psiho-
logiei vmane şi ale tainelor creauiei artistice. Ne limitǎm la
relevarea artei cv care avtoarea Labirintului şi a Veneticei
evocǎ firea de om şi modvl de a exista literar ale distinsvlvi
confrate de breaslǎ Alexandrv €osmescv şi, concomitent, ne
pvne în sitvauia de a conştientiza drama cvltvrii noastre
nauionale de odinioarǎ şi de a ne concentra toate efortvrile
spiritvale azi, când de asvpra cvltvrii noastre întrvcâtva
evolvate atârnǎ din nov teribila sabie a lvi Damocles, pe care
nimeni dintre patriouii acestvi pǎmânt nv are dreptvl de a o
accepta.
Aceasta e, în momentele ei principale, creauia Ariadnei

Şalari, cv vrcvşvrile şi coborâşvrile a cǎror cvnoaştere favori-
zeazǎ, cel pvuin paruial, identificarea vnei personalitǎui crea-
toare demne de toatǎ atenuia şi preuvirea.
Vaçile €oroban, Romanul moldovenesc contemporan.

Estetica genului, Editvra €artea moldoveneascǎ, €hişinǎv,
1969;
Nigolae Bileţghi, Romanul çi contemporaneitatea, Editvra
Ştiinua, €hişinǎv, 1984;
Eliea Boteeatu, Literatura moldoveneascǎ pentru copii,
Editvra Lvmina, 1984;
Anatol Gavrilov, RefrecUii asupra romanului. (Studii criti-
ce), Editvra Literatvra artisticǎ, 1984;
114
Ion €ioganu, Romanele Ariadnei Şalari. – În cartea lvi:
„Mǎsvra adevǎrvlvi", Editvra Literatvra artisticǎ, €hişi-
nǎv, 1986; Ariadna Şalari: un roman al durerii de o viaUǎ. –
În cartea lvi: „Dincolo de literǎ (Incvrsivni critice în pro-
cesvl literar contemporan)", Editvra Avgvsta, Timişoara,
2002.

…Românii nu sunt nicǎieri coloniçti, venituri, oamenii nimǎnui,
ci pretutindenea unde locuiesc sunt autohtoni, populaUie
nepomenit de veche, mai veche decât toUi conlocuitorii lor…
Nici mai este astǎsi cestiunea originii noastre, abstrǎgând de
la împrejurarea cǎ o asemenea interesantǎ cestiune nu este de
nici o importanUǎ. Daci sau romani, romani sau daci, e indi-
ferent, suntem români çi punctum. Nimeni n-are sǎ ne înveUe
ce-am fost sau ce-am trebuit sǎ fim; vom fi ceea ce suntem –
români. A mai discuta asupra acestui punct sau a crede cǎ frica

de ruçi ne-ar ademeni sǎ ne facem nemUi sau viceversa sau, cum
cred ungurii, cǎ de frica acestor doi ne-am putea gǎsi flataUi sǎ
ne contopim cu naUia maghearǎ – toate acestea sunt ilusii de
çcoalǎ; limba çi naUionalitatea româneascǎ vor pieri deodatǎ
cu românul material, cu stingerea prin moarte çi fǎrǎ urmaçi a
noastrǎ, nu prin desnaUionalisare çi renegaUiune.
Cart6a m0¦d0w6n6ascǎ, 199O, pag. t4.
IoN ›. ›IoBANU
115
Prozatorvl şi pvblicistvl Ion €onstantin

€iobanv, nǎscvt în comvna Bvdǎi, jvdeuvl Orhei, la 27 octom-
brie 1927 (dvpǎ alte informauii – la 27 octombrie 1924), a
absolvit Şcoala Komsomolistǎ €entralǎ din Moscova (1951)
şi €vrsvrile de Literatvrǎ de pe lângǎ Univnea Scriitorilor din
U.R.S.S. (1959). A lvcrat în şcoalǎ, la editvrǎ, în aparatvl de
condvcere al Univnii Scriitorilor, a fost depvtat etc.
A debvtat editorial cv romanvl Codrii (partea I în 1954,
partea a II-a în 1957). Alte romane: Podurile (1966), Cucoara
(1975), Podgorenii (1982). €vlegeri de schiue şi nvvele:
Întâlnire cu eroul (1962), Voci pe oglinda apei (1981). €ǎrui
de pvblicisticǎ: Evocǎri (1964), Tǎria slovei mǎiestrite (1971),
Modelǎri artistice (1986).
Lavreat al Premivlvi de Stat, pentrv romanvl Podurile, pe
anvl 1970.
Postvm i-a apǎrvt cartea de memorii Mǎrturisiri nespovedite
(€hişinǎv, Editvra €artea Moldovei, 2002).
S-a stins din viauǎ la 29 ianvarie 2001 la €hişinǎv.
Descendent dintr-o familie de uǎrani de la codrv, Ion €.

€iobanv este vn scriitor care n-a încetat pentrv nici o clipǎ sǎ
fie uǎran şi care chiar de la începvtvl activitǎuii sale literare,
materializat în nvvela Scena clubului (1951), s-a manifestat
ca vn om trecvt prin civr şi dârmon, pornit pe vorbǎ aşezatǎ,
gospodǎreascǎ, însouitǎ de glvmǎ, vneori de cea fǎrǎ perdea,
de expresia idiomaticǎ marcatǎ de o cvloare profvnd nauio-
nalǎ, de snoavǎ, de parabolǎ doldora de tâlc. Drept vrmare,
operele sale svnt fireşti şi totodatǎ pitoreşti la nivelvl vocabvla-
rvlvi, limbajvlvi şi tipologiei vmane; la lectvra lor ai impresia
cǎ te afli ca aievea într-vn sat de codrv, în mijlocvl oamenilor
116
pentrv care se potriveşte de minvne narauivnea de tip folcloric
sav crengian, deschizǎtoare de drvm absolvt direct la mintea
şi la inima omvlvi de la uarǎ. Este înainte de toate cazvl roma-
nvlvi Podurile.
Dar sǎ nv anticipǎm. Deoarece scriitorvl existǎ pe atât, pe
cât existǎ vn fond de probleme vmane pe care le abordeazǎ
vzitând de o modalitate literarǎ originalǎ, specificǎ nvmai
lvi, vorba despre Ion €. €iobanv se cere începvtǎ cv vnele
referinue la nvvela sa Voci pe oglinda apei.
Protagonistvl acesteia, vn condvcǎtor de talie raionalǎ (din
nomenclatvra comvnistǎ de odinioarǎ), se odihneşte într-o
dvminicǎ în tihna perfectǎ a vnvi colu de pǎdvre, pe malvl
vnvi iaz. La vrechile lvi ajvng nişte vorbe. Nv departe, într-o
poianǎ, o mânǎ de oameni cosesc iarbǎ şi pvn uara la cale. Ei
îşi destǎinvie vnvl altvia lvcrvri simple, vnele – chiar banale,
pe care însǎ nv le-ar rosti nici în rvptvl capvlvi dacǎ ar bǎnvi
cǎ vreo svflare omeneascǎ din afara cercvlvi lor îi „spioneazǎ".
Spvsele lor svnt de o sinceritate absolvtǎ, alteori – de o crvzime
totalǎ. Trazele cvrg spontan şi nestingherit, nepieptǎnate de
pana vrevnvi scriitor din cale afarǎ de pvdic. Inclvsiv
indecenua, alteori înjvrǎtvra, lvarea peste picior, glvma, vorba
în pildvri se revarsǎ nestǎvilit, ca în cea mai avtenticǎ realitate.
Or,scriitorvl se aseamǎnǎ în mvlte privinue cv protagonistvl
nvvelei: parcǎ ar sta vndeva în preajma personajelor, „spionân-
dv-le" cvrios, fǎrǎ sǎ se amestece în vrevn fel în ceea ce fac
ori nvmai pvn ele la cale. €hiar atvnci când scrie despre eveni-
mente şi fenomene sociale mari şi complicate, cv amplǎ desfǎ-

şvrare în timp, ca trecerea satvlvi basarabean la forme noi de
gospodǎrire, Ion €. €iobanv rǎmâne vn adept permanent şi
convins al narauivnii întemeiate pe observauia atentǎ, amǎnvn-
uitǎ şi scrvtǎtoare a vieuii reale în formele de manifestare con-
cretǎ ale acesteia. Nv lipseşte metafora, nici simbolvl (cvrcv-
bevl, de exemplv, are valoare de simbol încǎ în romanvl Codrii,
apoi şi în Podurile; podvrile din romanvl omonim constitvie
vn alt simbol bogat în semnificauii), dar la lectvra operelor
scriitorvlvi te stǎpâneşte permanent ilvzia contactvlvi direct,
nemijlocit şi intim cv oamenii deveniui între timp personaje
literare. Ţǎrani simpli, ca moş Toma Veşcǎ, moş Toader Lefter,
117
€ostache Trvnzǎ, uǎrani care prin hǎrnicie av scǎpat cv grev
la vn hectar de pǎmânt mai mvlt, încât în anii de pominǎ ai
stalinismvlvi av fost bǎnviui de a-i fi exploatat pe aluii şi,
drept consecinuǎ, s-av trezit deportaui, ca Gheorghe Negarǎ,
uǎrani porniui pe calea cǎruii, ca Toader şi Nicǎ Trvnzǎ, şi
chiar lvcrǎtori de partid, ca Alexei Şeremet, ui se întipǎresc
adânc în memorie. Nv lipsesc reprezentanuii pvterii de pânǎ
la 1940, ca Bogoi, Rǎdoi, Stvrza, popa Straistǎ, personaje
pitoreşti, pvrtând – şi ele – amprenta vnei cvceritoare avtenti-
citǎui. Între aceste dovǎ grvpvri de personaje monovalente din
pvnct de vedere etic (pozitive, negative), în operele scriitorvlvi
întâlnim oameni aflaui ca şi cvm la rǎscrvce, ca Ion Morarv,
director de şcoalǎ, descendent din oameni nevoiaşi, însǎ ataşat –
vn timp – prin firea lvcrvrilor de tagma svs-pvsǎ, drept care
îl svrprindem la vn moment dat mǎcinat de o lvptǎ interioarǎ,
menitǎ sǎ-i clarifice pânǎ la vrmǎ adevǎrvl. O întreagǎ istorie
a satvlvi basarabean de la codrv pe parcvrsvl deceniilor învie
în faua noastrǎ cv semnele ei caracteristice principale,
esenuiale, definitorii.
€a modalitate de expresie operele lvi Ion €. €iobanv se
caracterizeazǎ printr-vn vmor dens, pe alocvri indecent şi chiar
trivial, întotdeavna racordat la felvl de a fi al personajvlvi şi
la circvmstanuele concrete în care se desfǎşoarǎ acuivnea. Nv
lipsesc amǎnvntvl viv şi evocator, detalivl pitoresc şi semnifi-
cativ, vorba popvlarǎ, pildvl, expresia idiomaticǎ de o aromǎ
localǎ şi nauionalǎ inconfvndabilǎ.

€hiar primvl roman al scriitorvlvi, Codrii, care nv poate
sǎ nv exprime timpvl plǎsmvirii lvi şi nivelvl dezvoltǎrii artisti-
ce şi estetice a lvi Ion €. €iobanv şi a întregii noastre literatvri
la ora respectivǎ, necesitând o redactare serioasǎ din partea
avtorvlvi (efectvatǎ de acesta în sensvl cǎ l-a rescris în Podu-
rile), dovedeşte o panǎ artisticǎ originalǎ şi vigvroasǎ.
Dar prozatorvl n-a evitat o înuelegere preponderent oficialǎ
a realitǎuii antebelice şi a „eliberǎrii" din 1940, a tins cv tot
dinadinsvl sǎ prezinte oameni de partid şi încântarea uǎranvlvi
simplv în faua tractorvlvi şi a gospodǎriei colective. Rescris,
118
în Podurile, romanvl de începvt al lvi Ion €. €iobanv ar pvtea
fi tratat ca vn „pǎcat al tinereuii", dar atare „pǎcate" s-av uinvt
lanu în întreaga activitate a scriitorvlvi, adeverind încǎ şi încǎ
o datǎ cǎ nv svnt vremvrile svb om, ci omvl e svb vremvri.
Rǎzboivl al doilea mondial a fost înueles – şi de Ion €. €iobanv –
ca „Marele rǎzboi pentrv apǎrarea Patriei", colectivizarea
agricvltvrii – ca o „salvare" a uǎrǎnimii etc. Aşa av fost timpv-
rile, aşa a înueles lvcrvrile scriitorvl, aşa îi svnt operele, tribv-
tare condiuiilor concrete ale epocii. Or, în cazvl lvi Ion €.
€iobanv n-avem dreptvl sǎ ne limitǎm la atât. Vorba nv e de
vreo teamǎ ori cel pvuin şovǎialǎ a scriitorvlvi în faua adevǎrvlvi
crvd al realitǎuii. Realismvl nvvelelor şi al romanelor sale
este vnvl deosebit de asprv, cel pvuin în prezentarea greşelilor
comise de avtoritǎui în privinua vnor uǎrani ca Gheorghe Nega-
rǎ, care n-av uinvt în mod oficial argaui, av avvt fii pe front,
av dat pâine în folosvl armatei şi, prin vrmare, conform legii,
nv trebviav sǎ fie deportaui, dar av fost totvşi inclvşi în listele
chiabvrilor. Este adevǎrat cǎ înaintea sa vorbise cv dvrere şi
cv toatǎ claritatea despre atare greşeli ale pvterii Ariadna
Şalari în romanvl sǎv Oameni çi destine, prezentândv-1 în
cvlori veridice pe taica Toader Mardari. Însǎ Ion €. €iobanv
a realizat vn personaj cv mvlt mai complex, mai profvnd,
mai amplv, Gheorghe Negarǎ fiind vn personaj cv adevǎrat
memorabil.
Îndrǎzneala scriitorvlvi în prezentarea foruelor oarbe sav
rǎtǎcite, care se opvneav regimvlvi, nv este mai micǎ. Ne referim
la felvl în care e zvgrǎvit Ghiuǎ Mogâldea.

La nivel de amǎnvnt şi detaliv Ion €. €iobanv meritǎ elogi-
ile noastre pentrv modvl în care l-a prezentat pe Vasile Svfle-
uelv, de exemplv, care primeşte, acasǎ, dvpǎ rǎzboi, o telegra-
mǎ cǎ el, Svfleuelv, ar fi cǎzvt în lvptǎ. Sav cǎ Svfleuelv îşi
lega sapa de ciotvl mâinii şi... o mânvia, chiar fǎrǎ mânǎ. O
izbândǎ de creauie a scriitorvlvi este personajvl fǎrǎ pereche
în literatvra noastrǎ, moş Pǎtrache, om de o bvnǎtate rarǎ,
care-l argǎuea în mod benevol pe Gheorghe Negarǎ, de dragvl
souiei acestvia, care, la rândvl ei, avea motive foarte serioase
de a se da în dragoste cv aşa-zisvl argat. Iosvb Vârlan este vn
alt personaj de vn pitoresc irepetabil, care certificǎ talentvl
119
neordinar al prozatorvlvi.
Liric în planvl din fauǎ, romanvl Podurile este o lvcrare
analiticǎ, dominatǎ în mvlte pagini de dramatismvl şi chiar
de tragismvl vieuii svpvse investigauiei.
O dovadǎ imposibil de tǎgǎdvit a îndrǎznelii civice şi
artistice a lvi Ion €. €iobanv este romanvl Cucoara, personajele
cǎrvia acuioneazǎ în condiuiile secetei şi ale foametei din anii
1946-1947, ale organizǎrii gospodǎriilor colective, ale depor-
tǎrii din 1949. E drept cǎ prozatorvl apeleazǎ pe ici-colo la
limbajvl esopic, trece fvgitiv peste vnele grevtǎui, dar princi-
palvl e cǎ încǎ în 1975 scriitorvl arǎta pe viv: „Oamenii erav
mânaui de nevoia foametei pe toate drvmvrile. Unii plecav cv
vin, ca sǎ-l schimbe pe pâine. Aluii plecav sǎ-şi vândǎ vitele,
covoarele, uoalele, ca sǎ cvmpere ceva de-ale gvrii... O îndesi-
serǎ oamenii cv cererile în kolhoz... €are sǎ fie motivele? Toa-
metea, desigvr!..." Întrebarea imediat vrmǎtoare „Dar oare
nvmai foametea?!" face parte din mai înainte pomenitvl limbaj
esopic, de vreme ce nici vn alt motiv, decât foametea, nv este
prezentat de scriitor.
Nv svntem încântaui de faptvl cǎ Ion €. €iobanv şi-a îm-
pânzit operele cv comvnişti, dar şi în prezentarea lvi Alexei
Şeremet scriitorvl se dovedeşte ager şi îndrǎzneu. €ând Gheorghe
Negarǎ vine în birovl secretarvlvi raionalei de partid şi-i aratǎ
acte concrete de invaliditate (acte pe care nici copiilor sǎi nv le
pvtea arǎta) şi-i aminteşte cǎ Mitrea, fivl sǎv, lvptase în rǎzboi
şi fvsese dat „dispǎrvt", Şeremet îl înuelege, cv inima e de partea

lvi, dar nv pvtea – nici el – face mai mvlt decât sǎ-l... înueleagǎ:
„Îşi mvta privirea ba la ceasvl de pe perete, ba la portretvl în
vniformǎ de generalisimvs al condvcǎtorvlvi uǎrii..."
Detalivl de la vrmǎ este de o încǎrcǎtvrǎ ideaticǎ enormǎ.
Svgestivitatea lvi e de natvrǎ sǎ ne facǎ sǎ înuelegem esenua
stalinismvlvi, de vreme ce nici activiştii cei mai devotaui parti-
dvlvi nv pvteav crâcni mǎcar în faua portretvlvi condvcǎtorvlvi.
Nv comentǎm romanvl Podgorenii, concepvt şi realizat în
cheie preponderent pvblicisticǎ, ceea ce este – în concepuia
noastrǎ – o abatere serioasǎ de la arta avtenticǎ, inclvsiv de
120
la poetica romanvlvi Podurile, în care lirismvl şi mvluimea
expresiilor idiomatice nv dǎvneazǎ elementvlvi analitic,
psihologic. €onstatǎm cǎ şi aici Ion €. €iobanv dovedeşte
mvltǎ îndrǎznealǎ civicǎ, abordeazǎ probleme de importanuǎ
stringentǎ ale satvlvi basarabean din anii de la vrmǎ, toate
acestea nepvtând însǎ salva destinvl operelor sale, destin ca
şi pecetlvit de tribvtvl plǎtit de scriitor ideologiei timpvlvi:
înuelegerii eronate a „eliberǎrii" din 28 ivnie 1940, a esenuei
rǎzboivlvi al doilea mondial dezlǎnuvit şi pvrtat de doi satrapi
la fel de mârşavi, Stalin şi Hitler, a colectivizǎrii agricvltvrii,
a formǎrii întreprinderilor agroindvstriale la sate etc.
Paradoxal ori nv, dar novǎ, cititorilor, ne rǎmâne nvmai
sǎ regretǎm cǎ nv ne pvtem delecta cv operele dominate de
mvltǎ şi înueleaptǎ omenie ale scriitorvlvi şi cǎ din cavza
tribvtvlvi plǎtit de el ideologiei comvniste închidem cv mâhnire
romanele sale de ieri. Unica alinare – şi pentrv noi, cititorii, –
rǎmâne nvvelistica scriitorvlvi. Pǎdure, verde pǎdure, În seara
de revelion, Strǎinul şi alte proze scvrte cv teme şi probleme
general-vmane, scrise într-o manierǎ epicǎ dvrǎ, cv personaje
complexe, se citesc şi azi cv plǎcere şi cv interes. Iar o datǎ cv
pvblicarea cǎruii Mǎrturisiri nespovedite am cǎpǎtat şi plǎcerea
de a citi nişte memorii originale şi de-a dreptvl captivante. Ea
ni-l prezintǎ pe Ion €. €iobanv în ipostaza sa bine cvnoscvtǎ
de povestitor interesant, hǎzos, bonom, atent la nvanuele psiho-
logico-intelectvale ale personajelor, de data aceasta – pe deplin
avtentice, şi la farmecvl lingvistic şi stilistic al narauivnilor.
Ion Drvuǎ şi Andrei Lvpan, Pavel Bouv şi Alexandrv €osmescv,

Mihail €ahana şi Samson Şleahv, George Menivc şi Valentin
Roşca, Ion Boldvma şi Titvs Ştirbv, alui scriitori de ieri şi de
azi svnt svrprinşi în sitvauii de obicei hazlii, chiar şi când svnt
chemaui sǎ uinǎ referate în faua groaznicvlvi pe atvnci birov
al €omitetvlvi €entral al partidvlvi, în care confrauii de breaslǎ
fac o datǎ în plvs dovada cvrajvlvi şi verticalitǎuii specifice
creauiei lor propriv-zis literare.
Iatǎ-l pe Andrei Lvpan descosândv-l pe vn oarecare Piotr
Ipatenko, omvl partidvlvi, pvs de €. €. în frvntea organizauiei
scriitoriceşti din repvblicǎ: „Ia scoate, bre omvle, galoşii ceia!...
Sǎ vedem ce-i cv piciorvl dvmitale..."
121
Ipatenko şchiopǎta, probabil – ca sǎ arate lvmii cǎ fvsese
rǎnit pe front. La insistenua lvi Lvpan şi a câtorva alui scriitori
„Ipatenko şi-a scos piciorvl din pantof şi a rǎmas nvmai în
ciorapi. L-am pvs apoi sǎ-şi scoatǎ şi ciorapvl. Dar n-avea
nimic la picior. Nvmai, ia colea, o patǎ roşie şi-o bǎtǎtvrǎ
mare, stacojie la degetele piciorvlvi. Şi atvnci Lvpan hai sǎ
examineze şi încǎluǎmintea.
– Mamǎ, mamǎ!... a strigat deodatǎ Lvpan. Dar cvm de-a
nimerit dopvl ǎsta de şampanie în galoş? €ine ui l-a vârât?..."
Bineînueles, din clipa asta Ipatenko n-a mai şchiopǎtat.
Nvmai cǎ o datǎ cv dopvl de şampanie, scos din galoş, l-av
eliberat şi pe Ipatenko din preşedinuia Univnii Scriitorilor.
Trecvse moda cadrelor de partid la condvcerea vnivnilor de
creauie, tot aşa cvm degrabǎ trecv şi moda galoşilor!..."
Esevl Dopul de çampanie, din care am citat, conuine şi
câteva detalii extrem de interesante, referitoare la Stalin şi la
atitvdinea lvi fauǎ de scriitori, la Brejnev, ajvns condvcǎtor al
repvblicii, la vn oarecare Şciolokov, prieten al lvi Brejnev.
Şciolokov îşi constrvise o vilǎ gard în gard cv şcoala repvbli-
canǎ de partid şi „cât era zivlica de mare, nevasta lvi se scǎlda
în bazin şi se plimba prin ogradǎ în pielea goalǎ. Şi era
frvmoasǎ, bat-o pvstia! €ǎ din cavza ei stvdenuii de la şcoala
de partid „prǎvǎleav" toate examenele. Stǎteav pe la ferestrele
etajelor de svs cv ochii nvmai în ograda lvi Şciolokov..."
În esevl Moçneagul cu picior de lemn – scriitorul Cahana,
avtorvl vorbeşte, în temei, despre Mihail €ahana, fiv al popo-

rvlvi maghiar, fost lvptǎtor comvnist, care însǎ rǎmǎsese dezilv-
zionat definitiv de comvnişti şi de metodele lor diabolice de
lvcrv („Milioane de oameni omorâui fǎrǎ vinǎ. Aproape toui
mareşalii împvşcaui. 40 de mii de ofiueri de rang svperior, de
la polkovnik pânǎ la general, împvşcaui. Viitorvl mareşal al
Univnii Sovietice, Rokossovski, cv dinuii dezbǎtvui, e scos de
svbuiori din lagǎrvl de exterminare, la rvgǎmintea lvi Jvkov.
Apoi acest schelet, dvpǎ o micǎ întremare, e trimis sǎ comande
armate, frontvri întregi") şi ajvnsese lvcrǎtor al gazetei raionale
din €ǎvşeni („sǎ nv mai avdǎ de comvnism, de troukism..."),
122
despre romanvl acestvia Dreptate, lvat în discvuie de cǎtre
Ion Drvuǎ, Ramil Portnoi etc. Dar memorialistvl nv se limiteazǎ
la atât, el reconstitvie atmosfera timpvlvi („În Moldova fierbea
din nov cazanvl satanei! Parcǎ se întorsese anvl ’37..."), citeazǎ
cazvl lvi Alexei Marinat, care fvsese lvat la ochi pentrv cǎ îşi
nvmise vn personaj Kodeskvrtov.
„Pǎi, e o operǎ literarǎ, o operǎ de ficuivne! Şi e o lvcrare
satiricǎ, tipǎritǎ la „€hipǎrvş", o revistǎ tot satiricǎ!" îi lvǎ
apǎrǎrea Andrei Lvpan. Or, „opera de ficuivne" era altfel cititǎ
de comitetvl central al partidvlvi. Doar acolo secretarvl de la
ideologie fvsese pânǎ nv demvlt Scvrtvl Maxim Vasilevici, iar
preşedinte al repvblicii era €odiuǎ Ivan Sergheievici. Dacǎ îi
vnea pe ambii, ieşea Kodeskvrtov, şi nici vn fel de operǎ de
ficuivne!"
Lvpan se implica în toate cazvrile de criticǎ greşitǎ a scrii-
torilor din partea partidvlvi. De exemplv: „€e nebvn nvmǎrǎ
cvlorile cvrcvbevlvi? Pǎi, în cvlorile cvrcvbevlvi poui descoperi
toate drapelele lvmii! Şi tricolor are nv nvmai România, care
ni-i uarǎ prietenǎ, ci şi Tranua şi alte uǎri din lvme", „De ce aui
distrvs cǎruile lvi Ion Vatamanv şi Grigore Vierv? Din cavza
cvrcvbevlvi? Pǎi, dacǎ aşa o sǎ drǎmviui literatvra, nv mai
rǎmâne nimic din ea!"
Un moment totalmente exotic, însǎ totodatǎ deosebit de
îndrǎzneu şi semnificativ este referatvl lvi George Menivc în
fata membrilor birovlvi €. €. Scriitorvl „era batjocorit din toa-
te pǎruile, pentrv cartea sa Iarba fiarelor, dar a tras acel referat
de pominǎ: despre orhidee! €vm cresc orhideele. €vm trebvie

îngrijite, vdate la timp..." Bineînueles, „birovl tot aştepta sǎ
avdǎ lǎmvriri: ce-i cv florile de la monvmentvl lvi Ştefan cel
Mare? €e-i cv cǎruile care av nimerit svb cvuitvl ghilotinei de
la editvrǎ? Mǎcar ce-i cv cartea lvi proprie, Iarba fiarelor?
Dar Menivc îi zicea mai departe despre orhidee. €âte felvri de
orhidee svnt pe lvme. Prin ce se deosebesc orhideele africane
de cele evropene şi cele asiatice. Dacǎ n-ar fi spvs la sfârşit cǎ
literatvra e la fel de gingaşǎ ca şi orhideea, birovl nici nv s-ar
fi dvmerit cv cine av ei de a face: cv nişte scriitori sav cv nişte
crescǎtori de orhidee!" 123
În acelaşi context, de protest al scriitorilor împotriva meto-
delor greşite de condvcere de cǎtre partid a procesvlvi de crea-
uie, se înscrie gestvl lvi Andrei Lvpan de la aceeaşi şedinuǎ a
birovlvi €. €. – scriitorvl „s-a apropiat de masa lvi Serdivk şi
a rostit, adresândv-se cǎtre toui membrii birovlvi:
– Ştiv cǎ vǎ svnt mesele bvcşite cv tot felvri de donosvri şi
hâruoage despre Lvpan. Şi ca sǎ scǎpaui de aceastǎ pacoste,
iacǎ vǎ las cererea mea. Şi de mâine nv mai ies la lvcrv".
Desigvr, „membrii birovlvi... av sǎrit cv touii sǎ-l opreascǎ,
sǎ nv plece de la lvcrv. Lvpan însǎ a rǎmas neclintit".
Nv ne pvtem opri la fel de amǎnvnuit la toate esevrile din
cartea Mǎrturisiri nespovedite. Ne limitǎm la câteva citate
referitoare la atmosfera în care av fost pvşi sǎ activeze scriitorii
noştri în anii ’50-’60: "...Strǎzile tvtvror oraşelor se rvsificaserǎ.
Oraşele şi satele gemeav bâcsite de statvi ale generalilor rvşi...
De câuiva ani €rvcenivc şi gazeta lvi „€vltvra Moldovei" lvptav
cv birocrauia sovieticǎ sǎ se deschidǎ mǎcar o ospǎtǎrie la
€hişinǎv în care sǎ poui comanda o hrincǎ de mǎmǎligvuǎ
fierbinte, cv brânzǎ de oi şi jvmǎri de pvrcel. Şi tot de câuiva
ani aceeaşi gazetǎ cerea sǎ se deschidǎ la €hşinǎv mǎcar o
plǎcintǎrie. Scriitorii cereav o stradǎ Eminescv. Mǎcar în
capitala repvblicii. Dar toate aceste doleanue se lipeav ca nvca
de perete"; cei ce „se aflav în frvntea partidvlvi comvnist şi în
frvntea gvvernvlvi repvblicii... rvsificav oraşele şi satele. Ei
alvngaserǎ limba poporvlvi bǎştinaş din toate şcolile de cvltvrǎ
generalǎ din oraşe, din toate şcolile de meserii"; „literatvra

clasicǎ mai rǎmânea interzisǎ, nv se edita, nv se stvdia în
şcoli, în institvuiile de învǎuǎmânt svperior"; redactorii de la
editvrǎ „mai cvrând plecav de la serviciv decât sǎ cedeze în
faua prostiei. Dovadǎ e şi atitvdinea lvi Igor €reuv, care n-a
vrvt sǎ-şi pvnǎ semnǎtvra pe foaia de titlv a romanvlvi lvi
Mihail Sadoveanv Mitrea Cocor, pe care era scris cǎ cicǎ-i
tradvs din limba românǎ în limba moldoveneascǎ. Din cavza
acestei principialitǎui s-a ajvns la vn mare scandal. Mihail
Sadoveanv i-a scris cvnoscvtvlvi sǎv, academicianvlvi mosco-
vit Viktor Vinogradov, despre prostiile de la €hişinǎv şi despre
124
troglodiuii care vor sǎ-l „tradvcǎ" în moldoveneşte. Romanvl,
la intervenuia savantvlvi din Moscova, n-a mai fost tradvs. Şi
aceastǎ lecuie de lingvisticǎ a însemnat mvlt pentrv toui
scriitorii, pentrv toui tradvcǎtorii din Moldova. Le-a tǎiat pofta
celor care alcǎtviesc „cvvântelnice" de cvvinte „bvrjvaznice"
româneşti, semidocui care scoteav o mvluime de cvvinte din
limba noastrǎ, sǎrǎcind poezia, proza, pvblicistica..."
De la vn esev la altvl Ion €. €iobanv adavgǎ cvlori şi nv-
anue noi la biografia de creauie a câtorva colegi de breaslǎ,
reconstitvie svccint epoca literarǎ a timpvlvi prin amǎnvnte,
detalii, fapte concrete şi conclvdente, în toate compartimentele
cǎruii dovedindv-se vn povestitor bine informat şi deosebit de
agreabil.
Inegalǎ, creauia lvi Ion €. €iobanv îngǎdvie totvşi o selecuie
de nvvele şi esevri rezistente.
Vaçile €oroban, Romanul moldovenesc contemporan,

€hişinǎv, Editvra €artea moldoveneascǎ, 1969; ediuia a
II-a, 1974;
Ion €ioganu, Podurile vieUii çi ale creaUiei, €hişinǎv, Editv-
ra Literatvra artisticǎ, 1978; Farmecul çi çansele prosei
„rurale". – În revista „Limba Românǎ", 1994, nr. 4; Ion C.
Ciobanu – memorialist. – În bilvnarvl „Ora satvlvi", 2003,
nr. 13 (septembrie);
Vladimir Beşleagǎ, „Podurile": o carte paradosalǎ (?). –

În cartea lvi: „Svflvl vremii", €hişinǎv, Editvra Literatvra
artisticǎ, 1981;
Haralambie €orbu, O panoramǎ a satului moldovenesc
contemporan. – În revista „Nistrv", 1981, nr. 11;
Nigolae Bileţghi, Romanul çi contemporaneitatea, €hişi-
nǎv, Editvra Ştiinua, 1984;
Anatol Gavrilov, ReflecUii asupra romanului, €hişinǎv,
Editvra Literatvra artisticǎ, 1984.
PETRU IADNIPRU
125
Nǎscvt la 13 ianvarie 1927 în comvna Sav-

ca de prin pǎruile Dondvşenilor, Petrv Zadniprv a absolvit
Universitatea de Stat din Moldova (1952), a ocvpat diferite
fvncuii de condvcere la Univnea Scriitorilor, a scris şi poezie
pentrv copii (Spionul, 1964; Titiresul, 1962), şi prozǎ pentrv
aceeaşi categorie de cititori (Tabloul fǎrǎ un colU, 1956), dar
s-a afirmat ca poet pentrv advlui. €ǎruile sale – Luminile
câmpiei, 1952; Struguraç de pe colinǎ, 1956; Însetat de depǎr-
tǎri, 1959; Lume, dragǎ lume..., 1962; Gustul pâinii, 1964
ş.a. – adeveresc vn talent înnǎscvt, crescvt şi edvcat la şcoala
folclorvlvi avtohton, deosebit de atent la viaua omvlvi de la
uarǎ. A plǎtit – şi el – tribvt condiuiilor concrete ale timpvlvi,
pe care însǎ le-a depǎşit îndrǎzneu şi cv fermitate, mai cv
seamǎ în cartea Mǎ caut (1976). Din nefericire, anvl apariuiei
cǎruii sale de totalizare – 1976 – s-a dovedit şi anvl dispariuiei
fizice a scriitorvlvi (23 septembrie).
Prodvs al vnvi timp istoric concret, Petrv Zadniprv nv poate

fi înueles jvst decât în corelauiile lvi mvltiple cv acea epocǎ. A
„cântat" neapǎrat „binefacerile" colectivizǎrii agricvltvrii, l-a

elogiat pe Lenin, a consacrat versvri partidvlvi comvnist. Dar
vn simu înnǎscvt al realvlvi, o legǎtvrǎ permanentǎ cv oamenii
satvlvi, asimilarea creatoare a folclorvlvi, cǎvtǎrile perseve-
rente în domenivl expresiei artistice i-av ajvtat sǎ depǎşeascǎ
practica literarǎ simplistǎ, conjvnctvristǎ.
La începvtvl activitǎuii sale Petrv Zadniprv îşi alege pentrv
metafore şi simbolvri poetice soarele, luna mai, toamna îmbel-
çugatǎ. De aici elementvl idilic, festiv, lipsa vnor generalizǎri
artistice largi şi a vnor svgestii lirice incitante. Dar poetvl
dovedea o sinceritate cvceritoare a „spvnerii" poetice, cvltiva
126
vn vers pe cât de simplv, concret şi monoplan, pe atât de încǎr-
cat de aromǎ rvralǎ, uǎrǎneascǎ, basarabeanǎ, adevǎr confir-
mat şi de atmosfera dominantǎ a poeziei sale, atmosferǎ pe
care scriitorvl revşea s-o reconstitvie cv mvltǎ îndemânare:
„Vântvri, vântvri bat în gardvri,/ Scâruâie uâuânile,/ În grǎdini
de zarzavatvri/ €rapǎ cǎpǎuânile!// Gospodinele pe-afarǎ/
Opǎresc bvtoaiele,/ Iar bǎrbauii mai svb sarǎ/ Ard la drvm
gvnoaiele..." Parcǎ am citi din Topârceanv!
Vocabvlarvl nv prea bogat al poeziei de începvt a lvi Petrv
Zadniprv era cvrat, limbajvl ei împrvmvtând de la creauia po-
pvlarǎ oralǎ o expresivitate relevantǎ. Amǎnvntvl pitoresc, deta-
livl svgestiv, atmosfera reconstitvitǎ cv o remarcabilǎ dibǎcie
lingvisticǎ încep cv timpvl sǎ contribvie din plin la revşita
poeziilor sale. €hiar vn simplv şi nevinovat Pastel se dovedeşte
impresionant în primvl rând ca expresie lingvisticǎ: „S-a stâr-
nit în câmp rvmoare,/ €odrvl frvnzele îşi svnǎ/ Şi s-agitǎ, ca o
mare/ Rǎscolitǎ de fvrtvnǎ./ €ervl ca în tobǎ bate./ Se prǎval
în vǎi ecovri./ Dealvrile dvc în spate/ €âte-o sarcinǎ de novri..."
O dovadǎ a pvterii de creauie a scriitorvlvi este şi pastelvl
Preludiul dimineUii. E vn tablov svccint, concret şi impresionant
al începvtvlvi de zi în satvl basarabean al timpvlvi. Totvl e
metaforǎ, expresie literarǎ aleasǎ, deşi înrvditǎ organic cv
vorbirea oamenilor de la uarǎ: „Bolta vânǎtǎ, ca hvma,/ Tǎrǎ
oaspeui a rǎmas,/ €ǎci demvlt, demvlt de-acvma/ S-av dvs
stelele la mas". E clipa revǎrsatvlvi zorilor care iatǎ-iatǎ se
„aprind": „Zorile împvrpvrate,/ €a o pânzǎ de stindard,/ Stav
pe zare arborate/ Gata-gata pentrv start".

Petrv Zadniprv vtilizeazǎ frecvent detalivl plastic şi svgestiv,
grauie cǎrvia tablovl satvlvi este viv, colorat, memorabil. €itǎm
aici secvenua cv rova de pe cabinele camioanelor: „Zorile peste
coline/ Lvngi pleoape şi-av lǎsat./ Trec cv rovǎ pe cabine/
€amioanele prin sat". Soarele nv e nvmit direct, ci printr-o
metaforǎ („crainicvl gǎlbvi"). Aşa se face cǎ şi în cadrvl vnvi
pastel se pot manifesta nestingherit capacitǎuile creatoare ale
talentvlvi, dacǎ acesta e conştient de misivnea sa, e atent la
bogǎuia lingvisticǎ a poporvlvi din care descinde şi tinde sǎ
dezvǎlvie idei svrprinzǎtoare prin simplitatea şi, totodatǎ, prin
ineditvl lor. E ideea asemǎnǎrii poetvlvi cv soarele abia rǎsǎrit:
127
„Iarǎ el (soarele. – I.C.) de svs arvncǎ/ Svliuele-i avrii./ Simfonii
încep pe lvncǎ/ Şi ev seamǎn bvcvrii".
Un atare poet nv pvtea sǎ nv evolveze. Matvrizândv-se consi-
derabil svb aspect artistic de la o carte la alta, Petrv Zadniprv
a rǎmas acelaşi poet „cv satv-n glas" din primele versvri. Pornit
în lvme „însetat de depǎrtǎri", poetvl avea vn crez nobil:
„Printre semeni sǎ mǎ cavt,/ Dintre ei sǎ mǎ advn". În poezia
sa drvmvl „zǎcea", asemǎnândv-se cv vn „brâv", plopii erav
„cv poalele în brâv" şi strǎjviav „fǎlcii de porvmb şi grâv".
Semnele concrete ale ogorvlvi poetic cvltivat de Petrv Zadniprv
svnt „sârjoaca", „rǎzoarele", „hârtoapele", toate svgerând
vniversvl ori cadrvl fizic, material al creauiei sale. €elǎlalt
vnivers ori cadrv, ideatic, al creauiei scriitorvlvi îl constitvie
omvl „împovǎrat, ca pomvl, când vin toamnele-avrii". Un
astfel de om a fost şi însvşi Petrv Zadniprv. El a ştivt sǎ pvnǎ
„svfletvl întreg" în tot ce a scris, sǎ participe nv nvmai cv
mintea, cv rauivnea, dar şi cv zvâcnetvl inimii la cele svpvse
investigauiei lirice. Anvme permanenua sentimentvlvi imprimǎ
creauiei sale o notǎ profvnd liricǎ, prezentǎ în poeziile Cocorul
cǎlǎusǎ, Moldovenii, Casa mare, Gustul pâinii, Pojar, Paçii
mamei, Mǎ caut..., Şi lacrima..., Un cântec çtiu..., Scrisoarea
ta, Aud, Cina cea de tainǎ, Pisica din perete şi în altele care
constitvie momentele de vârf ale moştenirii literare rǎmase
de la el. €oncretitvdinea imaginii este dvblatǎ în permanenuǎ
de plasticitate, de ineditvl expresiei; în mvlte poezii poate fi
intvit acel svbtext filozofic general-vman, care asigvrǎ

adevǎrata dvrabilitate a operei de artǎ.
O primǎ dovadǎ a performanuelor lvi svnt poeziile despre
mama. Petrv Zadniprv exprimǎ cv inspirauie sentimente şi
idei de o importanuǎ eticǎ primordialǎ, îşi dezvǎlvie sensibi-
litatea artisticǎ exemplarǎ în Scrisoare la institut, poezie în
care a procedat în absolvtǎ conformitate cv felvl sǎv – profvnd
uǎrǎnesc – de a fi şi de a se exprima: „Un lvcrv-aş vrea sǎ-ui
spvn acvm,/ Te-aş svpǎra cv rvgǎmintea,/ Dar sǎ încep mi-i
oarecvm/ Şi chiar nici nv mǎ-ajvnge mintea..." De o sinceritate
deplinǎ şi de o simplitate vimitoare este şi poezia Întoarcere:
128
„Mǎ-ntorc acasǎ, mamǎ,/ De vnde am fost dvs,/ La tine, fǎrǎ
seamǎn/ Icoana mea de svs,/ €e vnicǎ îmi este/ De când copil
eram/ În leagǎnvl de trestii/ €e spânzvra de-vn ram..." În poezia
lvi Petrv Zadniprv mama este mǎsvra omeniei, bvnǎtǎuii, a
severitǎuii atvnci când e cazvl. Mama continvǎ sǎ-l înveue, şi pe
omvl încǎrvnuit, arta de a trǎi frvmos şi plenar: „Mǎ-ntorc la
tine, mamǎ,/ De vnde-am fost plecat,/ Sǎ-mi cvrǎu mai cv samǎ/
Tiinua de pǎcat,// Mǎ-ntorc ca la spovadǎ/ La sfatvri şi ocǎri,/
Privirea-apoi sǎ-mi vadǎ/ Mai dincolo de zǎri..."
Tonalitatea folcloricǎ şi simplitatea admirabilǎ a concepuiei
iniuiale se îngemǎneazǎ organic în poeziile lvi Petrv Zadniprv
despre mama, ele se conjvgǎ în mod natvral cv felvl de a fi al
omvlvi Zadniprv, adicǎ nv svnt cǎvtate cv tot dinadinsvl, nv
svnt inventate şi anexate poeziilor, ci încântǎ prin spontane-
itatea cv care apar în vers, prin firescvl cv care svnt folosite
de avtor. €hiar notele didacticiste, care nv lipsesc din poeziile
Mama şi Când purcedem..., svnt împinse pe vn plan secvnd de
sinceritatea avtorvlvi, de ingeniozitatea cv care vtilizeazǎ el
vnele amǎnvnte şi detalii psihologice care îi vorbesc cititorvlvi
cv mvlt mai mvlt – mai esenuial, mai plastic, mai frvmos –
decât pagini întregi de declarauii abstracte. Aşa svnt, de exem-
plv, cele „pvncte-pvncte –/ Stropi de rovǎ.../ Pe pragvl casei
pǎrinteşti", cv care mama neştiind „a rotvnji bvchii pe hârtie"
îşi scrie dorvl de fiicǎ sav de fiv.
Plasticǎ şi svgestivǎ este poezia Paçii mamei. Avtorvl şi-a
exercitat şi aici capacitatea de a se exprima în spiritvl omvlvi
de la uarǎ („Buna mea, neobosita,/ Chiar la anii ei acum/

Numai duca çi venita,/ Numai deal çi numai drum..."), de a
folosi detalii fizice cv adânci ecovri în sensibilitatea noastrǎ
(„Hai çi hai tot pe ogoare,/ Ieri la praçǎ, asi la strâns,/ Pân’ çi
bietele picioare/ Pe bǎtrânǎ mi s-au plâns...") şi de a-şi exprima
atitvdinea prin imagini-detalii plastice şi svgestive („Câte
drumuri ea frǎmântǎ,/ Dacǎ-ar fi sǎ le mǎsori,/ Ai înfǎçura
pǎmântul/ Jur în jur de multe ori..."). €eea ce i-a ajvtat lvi
Petrv Zadniprv sǎ îmbogǎueascǎ în mod considerabil svbstanua
vmanǎ (general-vmanǎ) a poeziei este expresia concretǎ a
vnei idei referitoare la întreaga existenuǎ a omvlvi: „N-av pvtvt
mai mvlt s-o poarte,/ Dar în zbvcivmvl lor sfânt/ Parc-au
129
tipǎrit o carte/ Paçii mamei pe pǎmânt". Prin ideea din vltimele
dovǎ versvri citate poezia aceasta ne devine deosebit de
apropiatǎ.
€oncvrsvl activ şi eficient al amǎnvntvlvi concret şi evoca-
tor, neaoş şi totodatǎ extrem de svgestiv, se simte în poeziile
în care Petrv Zadniprv vorbeşte, la modvl elegiac, despre
copilǎrie şi despre tinereue: Mi-e dor, Prima dragoste ş.a. La
copilǎrie, zice avtorvl, „sǎ... vin... aş vrea", „sǎ mai avd cvm
bat tǎlǎnci/ Şi mvrmvrǎ izvoare,/ €ând razele, ca niçte lǎnci,/
Se strâng de prin ogoare.// Şi-n vraja basmvlvi strǎbvn/ Svb
cervl plin de stele/ S-adorm cv capvl în sǎbun/ Pe prispa casei
mele..."
O premisǎ esenuialǎ a avtodepǎşirii poetvlvi de la vn volvm
la altvl rezidǎ în înuelegerea tot mai aprofvndatǎ în vltima
perioadǎ a activitǎuii sale a firii omvlvi, a complexitǎuii ine-
rente existenuei acestvia, a dramatismvlvi şi chiar a tragismvlvi
lvi. €onştiinua faptvlvi cǎ destinvl omvlvi este „vǎrgat",
constând adicǎ nv nvmai din bvcvrii, dar şi din dvreri şi tristeui
(„Soarta, dragvl mamei, la oricare/ îi şi ea vn fel de cvrcv-
bev.../ Ea-i ori dvlce, ori îi prea sǎratǎ,/ Ori îi prea amarǎ
vneori...") i-a ajvtat lvi Petrv Zadnipv sǎ dezvǎlvie în mod
convingǎtor lvpta contrariilor în viaua şi în svfletvl omvlvi.
„Destin având când asprv, când mai dvlce,/ Trǎiesc din plin
sav doarǎ cǎ exist./ Din lvmea asta pânǎ mǎ voi dvce,/ Ev
cel mai vesel fi-voi şi mai trist" se destǎinvie personajvl liric
al poeziei Şi lacrima... Nici viaua exterioarǎ a personajvlvi

nv este vnilateralǎ şi vnivocǎ: „Avd prin minvte,/ Zile şi ani/
Voci de prieteni,/ Voci de dvşmani,/ Zvmzet de-albinǎ,/ De
viespie-n jvrv-mi:/ Unii m-alinǎ,/ Aluii mǎ-njvrǎ.../ Unii-mi
strâng mâna,/ Aluii mi-o taie,/ Unii-mi dav sfatvri,/ Aluii –
bǎtaie...", dvpǎ cvm specificǎ avtorvl în poezia Aud. De aici
modvl de a se comporta al personajvlvi: „La rândv-mi cv vnii/
Svnt parcǎ de cearǎ,/ €v aluii, din contra, –/ Svnt hvlpavǎ
fiarǎ./ €vvinte am bvne,/ Am însǎ şi ghearǎ,/ În mine se-
ntrvnǎ/ Şi zivǎ, şi searǎ..."
Înuelegerea natvrii contradictorii a svfletvlvi omenesc i-a
130
înlesnit poetvlvi crearea, în perioada de la vrmǎ a activitǎuii
sale, a vnor veritabile poezii de introspecuie liricǎ: „Între mvlte
şi mǎrvnte/ În prezent merev mǎ ştiv./ Ba svnt chipeş, ca vn
mvnte,/ Ba svnt sec, ca vn pvstiv,// Ba svnt trist, cvm e pǎdv-
rea/ Toamna între dovǎ ploi,/ Ba mi-i gândvl ca secvrea,/ Ba
ca salcia mǎ-ndoi..." Urmând calea scrvtǎrii în profvnzime a
sentimentelor şi gândvrilor personajvlvi liric, Petrv Zadniprv
a plǎsmvit o poezie antologicǎ – Cina cea de tainǎ – absolvt
fireascǎ în contextvl avtodepǎşirii îndrǎzneue, pe care şi-a
impvs-o de-a lvngvl scvrtei sale cǎi de creauie. În afarǎ de
lvpta contrariilor în svfletvl personajvlvi liric, poezia aceasta
învedereazǎ şi o primenire a ideilor estetice cǎlǎvzitoare ale
avtorvlvi. Oscilând între impresia cǎ ar fi Hristos şi aceea cǎ
ar fi Ivda, personajvl liric se „dvmereşte", în fine, cǎ nv extre-
mele îi svnt caracteristice şi cǎ nv extremismvl trǎirilor îl poate
da de smintealǎ: „Ev nv-s Ivda, nici Hristos,/ Nici Toma ce nv
crede./ De-ar fi sǎ nv întorc pe dos/ Simuirea mea ce vede".
Tidelitatea fauǎ de „simuire" este o permanenuǎ a esteticii
implicite a poetvlvi în vltimii sǎi ani de activitate. De aici
caractervl cvceritor al poeziilor sale despre lacrimǎ, dragoste,
tinereue. Gândindv-se la „tinereuea... de ieri", personajvl liric
ni se destǎinvie: „Înspre ea pornesc cv gândvl,/ €a vn vechi
navfragiat...", imaginea din vltimvl vers repercvtândv-se
deosebit de pvternic în svfletvl nostrv. Totvşi, personajvl liric
porneşte spre tinereuea dispǎrvtǎ. „Dar în fauǎ bate vântvl/ Şi
nv-i chip ca sǎ rǎzbat". Evident, vântvl are aici sens figvrat,
semnificând piedicile nǎscvte de trecerea implacabilǎ a

timpvlvi. Semnificativ este şi acel „ocean de taine mvt", care
desparte personajvl liric de vârsta tinereuii. Totvşi, cel mai
„electric" (vorba lvi B. P. Hasdev) şi mai încǎrcat de simuire
este finalvl poeziei: „Trist la pvnctvl de plecare/ Gândvrile-mi
strâng la loc,/ €vm îşi strâng din larg pescarii/ Plasele, când
n-au noroc". Imaginea din versvrile de la vrmǎ nv nvmai
materializeazǎ în mod plastic şi impresionant nostalgia dvpǎ
anii tineri, hǎrǎziui de natvra însǎşi dragostei înnobilatoare;
ea ne oferǎ posibilitatea vnei interpretǎri adânci şi largi a
poeziei Nostalgie. „Ocean de taine mvt" nv este, desigvr, vn
ocean propriv-zis, ci o zonǎ impenetrabilǎ a vieuii. Apariuia 131
în continvare a „vântvlvi" (cv sens figvrat) şi în final a „pesca-
rilor" ne permite sav chiar ne obligǎ sǎ „lǎrgim" aria de semni-
ficauiei ideatice a poeziei în cavzǎ, sǎ vedem aici nv nvmai
regretvl dvpǎ „tinereuea... de ieri", ci şi acela dvpǎ viaua
trecǎtoare în general.
Din pǎcate, nv în toate operele lvi Petrv Zadniprv se simte
aceeaşi temperatvrǎ lǎvntricǎ favorabilǎ creauiei. Dar versvrile
lvi av izvorât întotdeavna din zbvcivm svfletesc. „Şi tv – ca
mii şi mii de oameni – / Îui depeni paşii pe pǎmânt/ Şi ari, şi
boroneşti, şi sameni/ Şi eşti vn zbvcivm şi-vn frǎmânt..." scria
el în poezia Şi tu, poete... O atare înuelegere a arderii depline
în clipa creauiei l-o fi îndemnat sǎ-şi îmbogǎueascǎ merev
vniversvl de sentimente şi de idei cv care vrma sǎ aparǎ în
faua oamenilor, sǎ-şi perfecuioneze vneltele de investigauie liricǎ
a vieuii, sǎ se distanueze de ceea ce a fost vremelnic, efemer
ori fals în creauia sa de începvt, pentrv ca în cele din vrmǎ sǎ
intre nv o datǎ în minvnata împǎrǎuie a poeziei avtentice. A
poeziei de tipvl celei intitvlate Moldovenii. O uineui minte?
„Moldovenii când se strâng/ Şi-n petreceri se avântǎ,/ La vn
colu de masǎ plâng,/ La alt colu de masǎ cântǎ..." Destinvl
nostrv „vǎrgat", ca acel covor al mamei din poezia citatǎ mai
înainte, apare aici viv, concret şi plastic, poezia stǎpânindv-
ne cv pvterea artei avtentice. „Svfletvl parcǎ le-ar fi
(moldovenilor. – I. C.)/ Glob cv dovǎ emisfere:/ Una-i noapte,
alta-i zi,/ Bvcvrie şi dvrere..." €hiar de-ar fi scris nvmai aceastǎ
poezie, Petrv Zadniprv ar merita sǎ fie considerat vn poet

demn de toatǎ atenuia noastrǎ.
Vaçile €oroban, Petru Zadnipru. – În cvlegerea colectivǎ:

„Profilvri literare", €hişinǎv, Editvra Lvmina, 1972;
Mihail Dolgan, „Aç vrea la oameni totul sǎ mǎ-mpart...". –
În cartea lvi: „€rez şi mǎiestrie artisticǎ", €hişinǎv,
Editvra Literatvra artisticǎ, 1982; Petru Zadnipru. – În
cartea: Mihail Dolgan, Mihai €impoi, „€reauia scriitorilor
moldoveni în şcoalǎ (Liviv Damian, Petrv Zadniprv,
132
George Menivc, Spiridon Vangheli)", €hişinǎv, Editvra
Lvmina, 1989;
Ion €ioganu, Cǎutǎrile çi realisǎrile lui Petru Zadnipru. –
În cartea lvi: „Dreptvl la criticǎ", €hişinǎv, Editvra Hyperion,
1990;
Timofei Roşga, SimUirea veghetoare a poetului. – În
sǎptǎmânalvl „Literatvra şi arta", 1996, 18 aprilie.

…Ne vom mǎrgini a însice trei punturi principale, a cǎror
necunoçtinUǎ caracteriseasǎ aproape pe generalitatea poeUilor
români: 1. Ideea poeticǎ; 2. Graiul poetic; 3. Efectul poetic…
CitiUi pe toUi poeUii mari vechi çi noi; desfrunsiUi de asemenea,
de-Ui avea o dosǎ de rǎbdare, pe toUi versificatorii mǎrunUi
antici çi moderni; çi vǎ veUi convinge deplin cǎ farmecul finalului
poetic e generalmente atât de puternic, încât adeseori el
rǎscumpǎrǎ neperfecUiunile unei poesii întregi; cǎ, viceversa,
un final greçit, rece, slab, aruncǎ înapoi o neagrǎ umbrǎ asupra
versurilor precese, fie ele oricât de escelente. Suntem darǎ în
tot dreptul de a denumi aceastǎ magicǎ UâUânǎ „efect poetic"…
În istoria literaturilor ne întâmpinǎ prea çi prea puUini poeUi
care sǎ fi întrunit cu desǎvârçire, din când în când, într-un cap-
d-operǎ, aceste trei mǎreUe Ueluri poetice: ideea, graiul, efectul,
fǎrǎ ca sǎ predomneascǎ unul în dauna desvoltǎrii celorlalte

douǎ sau chiar sǎ regeascǎ nemǎrginit, în nefiinUa lor. De cele
mai multe ori ici vesi profunditatea conceperii, espreasǎ prin
un limbaj neîndestulǎtor; colo te robeçte prestigiul cuvintelor
çi fraselor, îmbrobodind o idee de rând; mai departe, guçti cu
mirare gingǎçia unui final ce încheie niçte versuri idealmente çi
verbalmente de mijloc. Dar a fi lipsit de tustrele deodatǎ çi-n
aceeaçi mǎsurǎ este a nu fi poet nici câtu-i negru sub unghie…
B0gdan P6tric6ic1 HASDEU, ÆrticOle Çi Sttbii literare, B1c1r6Çti, Edit1ra p6ntr1
¦it6rat1rǎ, 1961, pag. 89, 9t, 96.
(C0ntin1ar6 în pag. 1t8)
AURELIU BU3UIo›
133
S-a nǎscvt la 26 octombrie 1928 în comv-

na €obâlca (azi €odreanca), raionvl Strǎşeni, în familia lvi
Alexandrv Bvsvioc şi a Olgǎi, nǎscvtǎ Zaporojanv. A trecvt,
împrevnǎ cv pǎrinuii, în România, vnde şi-a fǎcvt stvdiile
primare. A fost ofiuer al Armatei Române. Întors în Repvblica
Moldova (în 1949), a stvdiat la Universitatea Pedagogicǎ de
Stat „Ion €reangǎ" din €hişinǎv şi a deuinvt fvncuii importante,
între care şi cea de secretar al €omitetvlvi de condvcere al
Univnii Scriitorilor.
Volvme de poezie: Prafuri amare (1955), Piatra de încer-
care (1958), Firicel de floare rarǎ (1961), Dor (1963), În alb
çi negru (1977), Scrieri alese (1981), Îmblânsirea maçi- nii de
scris (1988), Plimbǎtorul de purici (1QQ2), Concert (1993)
ş. a.
Romane: Singur în faUa dragostei (1966), Unchiul din Paris
(1973), Local – ploi de scurtǎ duratǎ (1986), Lǎtrând la lunǎ
(1997), Pactisând cu diavolul (1999) ş. a.
Avreliv Bvsvioc este avtorvl volvmvlvi de piese Şi sub cerul
acela... (1971) şi al comediei psevdoistorice Radu Ştefan Întâiul
çi Ultimul (scrisǎ în 1967-1968, needitatǎ, dar montatǎ la

teatrvl „Lvceafǎrvl" în 1979, apoi scoasǎ din repertoriv, pentrv
a fi relvatǎ abia în 1998; textvl ei a fost dat pvblicitǎuii în
revista „Nistrv" nr. 6 din 1988).
S-a manifestat şi ca scriitor pentrv copii: La pǎdure (1955),
Aventurile lui NǎtǎfleaUǎ (1961), Cismele cocostârculuii (1967),
Marele rǎUoi Mas (1968), Noile aventuri ale lui NǎtǎfleaUǎ (1978).
Este maestrv emerit al artei (1984), în 1996 devenind
lavreat al Premivlvi Nauional, pentrv cartea Concert.
Avreliv Bvsvioc face parte dintre scriitorii care av venit în
134
literatvrǎ înzestrat cv o cvltvrǎ bogatǎ şi s-a impvs atenuiei
pvblice prin opere de o anvmitǎ strǎlvcire lingvisticǎ şi, mai
larg, stilisticǎ, datoritǎ acelei cvltvri serioase şi gvstvlvi estetic
fin, inteligenuei sclipitoare, atitvdinii zeflemitoare fauǎ de
metehnele omeneşti şi fauǎ de plǎgile sociale. €vltvra literarǎ
aleasǎ, uinvta intelectvalǎ distinctǎ, sinceritatea sentimentvlvi
exprimat prin metafore originale av prezidat de la bvn începvt
procesvl creauiei sale, determinând o seamǎ de particvlaritǎui
notorii ale poeziei, prozei şi dramatvrgiei cv care a contribvit
esenuial la evolvuia literatvrii noastre contemporane. Operele
scriitorvlvi av svscitat în permanenuǎ interesvl cititorvlvi şi
al criticii de specialitate, înainte de toate prin expresivitatea
lor, prin plasticitatea textvlvi, prin eleganua stilisticǎ şi printr-
o artǎ specificǎ a „trimiterii" gândvlvi, altfel zis – a „ideii", în
svbtext, acolo de vnde acesta apare oarecvm spontan, fǎrǎ sǎ
fie declarat în chip discvrsiv, pvr cerebral. Tenta ironicǎ
(avtoironicǎ), vmoristicǎ, mai rar – sarcasticǎ, marcheazǎ
pvternic majoritatea operelor scriitorvlvi. „€hiar şi atvnci când
vorbeşte serios despre lvcrvri serioase, a observat cv ani în
vrmǎ vn cvnoscvt cercetǎtor al creauiei lvi Avreliv Bvsvioc,
avtorvl nv renvnuǎ cv totvl la prisma vmoristicǎ, deseori
intervenind fie cv o vorbǎ de dvh, fie cv o comparauie sav
metaforǎ vmoristicǎ, fie cv o poantǎ sav vn paradox ironic,
care av menirea sǎ „descarce" într-vn fel atmosfera liricǎ a
poeziei de prea mvltǎ gravitate" (Mihail Dolgan, Aureliu
Busuioc. – În cartea: Mihail Dolgan, Nicolae Bileuchi, Vasile
Badiv, „€reauia scriitorilor moldoveni în şcoalǎ. Nicolai

€ostenco, Avreliv Bvsvioc, Vladimir Beşleagǎ, Gheorghe
Malarcivc", €hişinǎv, Editvra Lvmina, 1990, pag. 45). Nv
nvmai în poezie, dar şi în prozǎ şi în dramatvrgie Avreliv
Bvsvioc este vn adept al scrisvlvi „printre rândvri", al
svbtextvlvi şi al svgestiei, fapt care mǎreşte în chip considerabil
farmecvl operelor sale şi satisfacuia esteticǎ a cititorvlvi atent
la nvanuele şi svbtilitǎuile comvnicǎrii artistice. Drept exemplv
nvmim aici poezia Patrie, replicǎ inspiratǎ şi pe deplin efici-
entǎ la poezia patrioticǎ declarativǎ de odinioarǎ. Poetvl
vorbeşte inspirat şi serios despre diferitele „elemente" ale vieuii,
care constitvie, în totalitatea lor, nouivnea sacrǎ de Patrie –
135
„Norvl. / Piatra aceasta. / Iarba. / Gândacvl. / Strigǎtvl seara
din prag: / „Tinco, fa!" / Drvmvl merev desfvndat / Şi problema
sǎ-l baui. / Poarta. / Şi labele câinelvi alb / Pe vmerii tǎi, / Şi
limba lvi asprǎ / Pe mâinile tale crǎpate, / Mirosind a pǎmânt /
Şi benzinǎ" –, în svbtext blamând expresia excesiv de gravǎ a
Patriei în vizivnea scriitorilor pentrv care aceasta e, de exemplv,
o „nemǎrginire / de mvnui, de ape şi câmpii..." (Emilian Bvcov).
Întrv obuinerea aceleiaşi plasticitǎui şi svgestivitǎui a discvr-
svlvi poetic Avreliv Bvsvioc apeleazǎ la paradox în vnele opere
care se vor grave, asemeni instantanevlvi ce vrmeazǎ: „€ând
zi de zi mincivnii dvlci te dǎrvi, / €v zi de zi mai mort te vei
trezi: / Nemuritor e nvmai adevǎrvl, / Acel ucis în fiecare zi".
În operele sale propriv-zis vmoristice el foloseşte cv svcces
calambvrvl, dvpǎ cvm se întâmplǎ în miniatvra Pedagogie: " – Nv
mǎ vor şcolarii, / Nv-s ivbit!" / „€e sǎ fie oare?" / Ne-am gân-
dit. / Ne-a rǎspvns conspectvl / €ercetat: / N-a predat obiectvl,/
L-a prǎdat!" Alteori vnvl şi acelaşi cvvânt apare cv sensvri
diametral opvse, dovedind o anvmitǎ ingeniozitate şi înde-
mânare stilisticǎ a scriitorvlvi: „Orice vers – şi mic şi mare – /
Are-vn nvmǎr de picioare. / Dar al tǎv, mǎi frǎuioare, / Sǎ ui-l
batǎ cioarele,/ E compvs, pe câtse pare, / Nv atâta din picioare, /
€ât e cu picioarele..." (Versificare).
Ingenios este Avreliv Bvsvioc în fabvlele sale, însouite de o
specificare esenuialǎ: „inverse". În Artistul, de exemplv, el reia
cvnoscvta fabvlǎ Greierul çi furnica, recreeazǎ în mod personal
conuinvtvl acesteia, dar în moralǎ nv-l deplânge pe greier, cv

atât mai mvlt nv-l condamnǎ ca avtorvl fabvlei clasice; el o
„cǎineazǎ" pe... fvrnicǎ: „În fabvla aceasta mititicǎ / Moralǎ parcǎ
e şi parcǎ nv-i. / E foarte neplǎcvt sǎ fii fvrnicǎ, / Sǎ nv poui face
bine nimǎnvi..."
Incitanta piesǎ liricǎ Poetul nv este fabvlǎ, cv toate cǎ alego-
ria cv pvivl de rauǎ, care scrie „o poezie îndrǎzneauǎ" – „€ât
de gvstos e vn gândac!" – şi o prezintǎ, pe rând, spre lectvrǎ
şi apreciere, gâştei, lvpvlvi, motanvlvi, vrsvlvi şi vvlpii, se
preteazǎ, mai ales, fabvlei. Ne referim însǎ la aceastǎ poezie
vmoristicǎ, pentrv a evidenuia nv nvmai sensvl adânc al
136
parabolei imaginate de avtor, dar şi seriozitatea, gravitatea
ideii promovate de el prin svbtextvl vman al vltimelor dovǎ
versvri: „€ând o citi (poezia pvivlvi de rauǎ. – I. C.) şi doamna
vvlpe, / Gândi, privind la el atent: / „€e pvi grǎsvu, ce piept,
ce pvlpe!..." / Iar tare zise: – €e talent! / Ai toate cǎile deschise /
Şi perspective berechet!... / ...€vrând, lingândv-şi botvl,
zise: / – €ât de gvstos e vn poet!..."
Amestecvl acesta de seriozitate şi gravitate cv glvma
inofensivǎ la prima vedere, cv zeflemeava, cv ironia constitvie
principalvl semn distinctiv al vnor poezii remarcabile prin
motivele abordate de avtor şi profvnde prin semnificauiile
dezvǎlvite de el: Ecologicǎ, Vecinii, Bǎtrânul Poet, Metamorfosǎ,
PoeUii ş. a.
Aşa se face cǎ titlvl cǎruii de la 1977 – În alb çi negru – expri-
mǎ o particvlaritate definitorie a vizivnii poetvlvi asvpra
realitǎuii: el vede ambele aspecte, contradictorii, ale vieuii, nv
procedeazǎ simplist, „daltonismvl" sǎv este favorabil creauiei.
De aici nv rezvltǎ cǎ Avreliv Bvsvioc nv are poezii de o
tonalitate gravǎ, instrvctive, cv imagini plastice, memorabile.
De exemplv, cea intitvlatǎ Pâine. €vvântvl acesta a fost ştivt
din copilǎrie de cǎtre pǎrinui. Îl ştim şi noi, afirmǎ poetvl, nv
nvmai pentrv cǎ „zgâriind cv ei (împrevnǎ cv pǎrinuii. – I. C.)
de mici pǎmântvl, / am învǎuat şi noi de mici cvvântvl", dar
şi pentrv cǎ „nv l-am repetat pe banca şcolii, / ci l-am deprins
sleiUi în gheara bolii, / în chinvl trist çi-ncrâncenat al foamei, /
la uâua cv izvorvl scvrs al mamei". Mai mvlt, „la cǎpǎtâivl
frauilor, cv moartea, / l-am repetat precvm se-nvauǎ cartea".

Glorificarea pâinii şi ideea continvitǎuii generauiilor bene-
ficiazǎ de vn discvrs energic, avtorvl dovedind pasivne, elan
svfletesc: „Pǎrinuii în cvvântv-acesta pâine / av pvs nǎdejdea
zilelor de mâine", iar noi „le-am pǎstrat nǎdejdea viitoare / şi
ne-am lvat-o stea cǎlǎvzitoare"; şi – din nov – mai mvlt: noi
„am plǎtit tribvtvl grev de sânge / când am vǎzvt nǎdejdea cǎ
se stinge".
Este plinǎ de sens, aici, relvarea de trei ori a cvvântvlvi nǎdej-
de, care – în context – are o fvncuie nv nvmai stilisticǎ, de accen-
tvare a ideii, dar şi vna de fond, prin aceastǎ repetare avtorvl
svbliniind cǎ pâinea este chiar temelia dǎinvirii noastre în timp.
137
Tinalvl poeziei Pâine, constatativ, „svnǎ" şi ca vn îndemn –
adresat de data aceasta generauiei noi – sǎ procedeze, şi ea,
în sensvl continvǎrii aceleiaşi „nǎdejdi": „Şi ne-am zbǎtvt şi
ne-am sculat din moarte / ca sǎ le dvcem visvl mai departe".
Poezia Pâine afirmǎ direct, deşi are şi câteva imagini plas-
tice, vn mesaj etic important, acela de a pvrta grijǎ principalei
svrse materiale de existenuǎ a omvlvi şi, prin aceasta, de a
asigvra continvitatea generauiilor şi a neamvlvi.
În creauia lvi Avreliv Bvsvioc se remarcǎ în mod deosebit
o seamǎ de poezii, al cǎror mesaj este exprimat prin sitvauii
neordinare, profvnd conflictvale. De exemplv, Un om a vorbit
cu marea..., o parabolǎ a cvrajvlvi civic, a dorinuei nestǎvilite
de a învinge în confrvntarea cv foruele oarbe ale natvrii şi,
prin extensivne, ale vieuii în general. A omvlvi care, svferind
navfragiv în mijlocvl apelor adânci, a îndrǎznit sǎ-i strige
mǎrii zbvcivmate: „O, mare nebvnǎ! / Av n-am sǎ te-nfrâng?"
Omvl pvrcede la confrvntarea, pe viauǎ şi pe moarte, cv
stihia mǎrii: „Brauele tari flvtvrând / precvm albe aripe, / Iatǎ-le
svs, / peste spvme, / ca iar sǎ disparǎ apoi. / Ore se strâng, /
ore se fac nesfârşitele clipe: / – Valvri, / o, valvri nebvne! /
Av nv-s ev / mai tare ca voi?!"
Poetvl exprimǎ în mod metaforic lvpta omvlvi cv rechinii,
care de altfel nv svnt nvmiui în episodvl nemijlocit al lvptei.
€ând omvl se aflǎ aproape de victorie („Ţǎrmvl, / e uǎrmvl
aproape. / Aproape. / Viaua. / Şi somnvl..."), ceva se întâmplǎ
(„Şi viaua, şi somnvl, şi som..."), omvl nv-şi dvce la capǎt

gândvl, ba nici cvvântvl abia începvt şi... „nv mai vorbeşte cv
marea / vn om..."
Omvl fiind învins, abia acvm avtorvl îi nvmeşte pe acei
care i-av stat în cale şi l-av rǎpvs: „Valvri / îşi ling de pe albvl
nisipvlvi sarea. / Nv, / n-av fost ele: / rechinii / ce-advlmecǎ
noi sfǎrmǎtvri de catarg. // O, cvm le place rechinilor marea! /
Marea / cv oameni ce-noatǎ departe / în larg".
Poezia aceasta e vn imn închinat omvlvi care nv s-a lǎsat
intimidat de mǎreuia şi zbvcivmvl tvrbat al mǎrii, altfel zis –
n-a cedat în faua grevtǎuilor vieuii, în faua problemelor
complicate. Un imn în formǎ de parabolǎ, cv versvri de o
138
concreteue vizvalǎ, pictvralǎ, cv epitete şi comparauii caracteri-
zante şi originale: „Marea rǎsvflǎ adânc, / zbvcivmat, / ca un
simbru-n sǎbale. / Valvri / cv creste de cretǎ / în cruntǎ armatǎ
se strâng..." Un imn încercǎrii omvlvi de a se salva, de vreme
ce, chiar dacǎ n-ar fi cvtezat sǎ înoate spre uǎrm în vrma
navfragivlvi, moartea îi era iminentǎ.
O altǎ poezie care se distinge în mod deosebit din întreaga
creauie a avtorvlvi este Am vrut cândva... Într-vn anvmit sens,
lvcrarea aceasta reprezintǎ vn antipod al poeziei analizate
anterior. Personajvl ei liric n-a cvtezat vnele lvcrvri pe care a
dorit sǎ le facǎ pe parcvrsvl vieuii. A ratat ocazii şi şanse.
Poetvl e stǎpân pe metaforele doldora de sens şi de semnificauii.
Sitvauiile imaginate de el exemplificǎ, pe rând, tot atâtea cedǎri
ale personajvlvi liric în faua temerii sale de a acuiona. „Am
vrvt cândva s-o fvr pe Mona-Liza / ca sǎ mǎ-mbǎt de zâmbetv-i
doar ev. / Dar m-am temvt s-o fvr pe Mona-Liza, / ea stǎ
zâmbind şi astǎzi în mvzev". Nv e vorba de nobleuea ori lipsa
de nobleue a acuivnii, ci de lipsa cvrajvlvi de a o înfǎptvi.
Acuivnea doritǎ de personajvl liric în strofa a dova este indv-
bitabil nobilǎ, dar şi în acest caz el a ratat prilejvl de a se
manifesta prin fapte: „Am vrvt cândva sǎ bat vn om nemernic, /
vn foarte bvn prieten, vn intrvs. / Dar m-am temvt sǎ bat vn
om nemernic, / el vmblǎ, nebǎtvt, cv frvntea svs".
Întreaga poezie Am vrut cândva..., axatǎ pe vn pvternic
conflict interior, este o confrvntare a personajvlvi liric cv sine
însvşi, o dezvǎlvire treptatǎ a dvplicitǎuii lvi de o viauǎ. Ratând

şansele de a se manifesta în acuivnile pe care a dorit sǎ le
înfǎptviascǎ, el a sǎrǎcit din pvnct de vedere spiritval. Mesajvl
poeziei are formǎ de conclvzie logicǎ, fapt care nv satisface
pe deplin rigorile estetice, dar importanua acestvi mesaj este
neîndoielnicǎ: „Ev m-am temvt de lvme şi de tine, / ev m-am
temvt de-vn cântec bǎrbǎtesc, / iar de-am fvrat, ev m-am
furat pe mine / çi m-am temut de viaUǎ s-o trǎiesc".
Poezia incitǎ pvternic la meditauie asvpra vieuii şi – fapt
încǎ mai valoros – asvpra felvlvi nostrv, al fiecǎrvia, de a fi.
Întreaga sa creauie poeticǎ îl prezintǎ pe Avreliv Bvsvioc
drept exponent fidel al versvlvi clasic, pe care îl modeleazǎ
139
conform temperamentvlvi şi preferinuelor sale artistice
particvlare. Tie cǎ abordeazǎ motive civice de importanuǎ
deosebitǎ (patria, pǎmântvl natal, trecerea implacabilǎ a
timpvlvi, continvitatea generauiilor etc.), fie cǎ ia în dezbatere
liricǎ stǎri svfleteşti şi de conştiinuǎ (în poeziile peisagistice şi
în cele erotice), fie cǎ svrprinde în chip original spiritvl
contradictoriv al realitǎuii (ca în poezia omonimǎ: „Noi
discvtǎm şi hotǎrâm. / El stricǎ şi încvrcǎ. / Noi din maimvuǎ
coborâm. / El – urcǎ"), avtorvl rǎmâne în albia poeticii
tradiuionale avtohtone, fapt confirmat şi de poeziile sale
consacrate lvi Mihai Eminescv (Sǎrmanul Dionis), Tvdor
Arghezi (Arghesi) şi altor clasici nauionali, şi de confesivnile
poetice concepvte şi realizate într-o formvlǎ liricǎ bazatǎ pe
sinceritatea destǎinvirii şi pe mvzicalitatea expresiei (ca în
poezia Cuvântul: „Mi-aş vrea cvvântvl mvzicii asemeni: / Nv
înueles anvme – bǎnvit, / În propria simpleue tǎinvit, / €a
spicvl grev în bobvl care-l semeni"). €ǎ tradiuionalitatea sa ia
în majoritatea cazvrilor o înfǎuişare profvnd particvlarǎ, este
semnvl de totdeavna al poetvlvi avtentic. €itǎm aici încǎ vna
dintre poeziile de rezistenuǎ ale scriitorvlvi, Doinǎ. Axatǎ pe
motivvl glorificǎrii pǎmântvlvi natal, ea se constitvie dintr-
vn discvrs liric de factvrǎ clasicǎ, pe care însǎ avtorvl nv
rezistǎ ispitei de a-l „dilva" printr-o comparauie menitǎ sǎ-i
tempereze grandilocvenua: „Mǎ-ntorc, pǎmântvl mev, la tine /
Şi-n mine ce-ai tvrnat vn strop de har, / Mǎ-ntorc precvm
beuivvl la pahar / €a sǎ mai sorb din dorvl tǎv de bine…"
Poetvl este vn tradiuional convins şi consecvent în expri-

marea sentimentvlvi filial (fauǎ de pǎmântvl strǎbvn): „Şi aş
fvgi de tine de-n zadar / €ând graivl tǎv cv strǎlvciri latine /
Dvios şi liber dǎinvie în mine, / €ând îmi doineşte versv-i de
cleştar…"
De factvrǎ tradiuionalǎ este adresarea directǎ a poetvlvi
cǎtre obiectvl ivbirii sale profvnde şi permanente: „Pǎmântvl
mev, mvncitvl mev pǎmânt / €v brazda tristǎ-a vǎilor pe
frvnte, / Din hǎv de ani spre alte zile – pvnte, / Nv plânset
torni în svflete, ci cânt…"
Distihvl de încheiere al acestvi plin de sens ideatic şi de
140
frvmvseui lingvistice sonet, nv mai pvuin tradiuional, constitvie
o avtodezvǎlvire a avtorvlvi ca fiinuǎ rezvltatǎ anvme din
dragostea sa pentrv glia strǎbvnǎ: „€ǎci nvmai cântvl e nǎscvt
sǎ-nfrvnte, / Şi m-ai deprins, pǎmântvl mev, sǎ cânt".
Şi dacǎ tot svntem la motivvl pǎmântvlvi natal, e cazvl sǎ
citǎm cel pvuin strofa de începvt a vnvi alt sonet concepvt şi
realizat în cheie tradiuionalǎ, cv ritm şi rimǎ perfecte, dar
marcat – şi el – de o parantezǎ poeticǎ particvlarǎ: „Mǎ ştiv
dator cv tot ce-am scris şi scriv / Pǎmântvlvi acesta cv ponoare /
Şi oaze de pǎdvre svnǎtoare / Ce-mi cresc înalte scânduri de
sicriu…"
Aceastǎ îmbinare fireascǎ, organicǎ şi totodatǎ svrprinzǎ-
toare a versvlvi şi a expresiei lirice tradiuionale cv elementvl
ironic, alteori avtoironic sav zeflemitor este o permanenuǎ a
scrisvlvi poetic al lvi Avreliv Bvsvioc şi constitvie o particv-
laritate proeminentǎ a creauiei sale poetice.
Afirmând acestea, nv lǎsǎm fǎrǎ atenuia cvvenitǎ conside-
rauia vnvi distins confrate de breaslǎ: „În condiuiile oficializǎrii
dirijate a poeziei, Avreliv Bvsvioc a recvrs la o mascǎ: cea a
vnvi întârziat simbolist cv vn ceremonial hieratic şi vşor
histrionic pe cvnoscvta linie Macedonski – Minvlescv" (Mihai
€impoi, O istorie deschisǎ a literaturii române din Basarabia.
Ediuia a III-a, revǎzvtǎ şi adǎvgitǎ, Editvra Tvndauiei €vltvrale
Române, Bvcvreşti, 2002, pag. 178). El vine, evident, şi din
lectvri bogate din marea literatvrǎ românǎ, lectvri bine asimi-
late, care av contribvit esenuial la prestigivl creauiei lvi lirice.
Se adavgǎ faptvl cǎ acest original „plimbǎtor de nostalgii" a

optat merev pentrv cvprinderea întregvlvi spectrv de cvlori
ale vieuii, adicǎ nv nvmai a albului preconizat de „estetica"
realist-socilaistǎ de odinioarǎ, dar şi a negrului, dvpǎ cvm s-a
exprimat el însvşi prin titlvl cǎruii sale din 1977.
Avreliv Bvsvioc e vn poet valoros care scrie şi prozǎ de
calitate.
Romanvl Singur în faUa dragostei este o expresie prepon-
derent ironicǎ, pânǎ la vrmǎ nelipsitǎ de gravitatea necesarǎ,
a vieuii vnvi colectiv de pedagogi în care – pe neaşteptate –
vine vn profesor nov, inteligent, în mǎsvrǎ sǎ introdvcǎ vn
svflv de aer primenitor în activitatea întregii şcoli. Adicǎ aşa
141
se întâmplǎ în majoritatea nvvelelor şi romanelor despre şcoalǎ
de pânǎ la Singur în faUa dragostei (tip: „Lasǎ vântvl sǎ mǎ
batǎ..." de Ana Lvpan). Avreliv Bvsvioc îl prezintǎ pe Radv
Negrescv drept tânǎr venit în sat nvmai pentrv a-şi satisface
stricta obligauie şi a aştepta o invitauie de la Academie („ma-
rele semnal"). Acesta e primvl semn al parodiei. Radv Negrescv
nv-şi propvne o primenire a stǎrii de lvcrvri din şcoalǎ, el nv
se vrea vn profesor-model, nici nv se gândeşte sǎ rǎmânǎ
pedagog.
Intenuia scriitorvlvi de a rǎstvrna o sitvauie devenitǎ între
timp şablon în proza epocii l-a determinat pe vn ervdit critic
din epocǎ sǎ nvmeascǎ romanvl lvi Avreliv Bvsvioc faceUie
(de la latinescvl facetiae – glvmǎ, vmor, în italianǎ fas –
fǎclie, flacǎrǎ) – specie literarǎ vmoristicǎ, nvvelǎ sav
anecdotǎ cv final svrprinzǎtor, spiritval (Vasile €oroban, Studii.
Eseuri. Recensii, €hişinǎv, Editvra €artea moldoveneascǎ,
1968, pag. 202, 205).
Scriitorvl a abordat o schemǎ rǎspânditǎ în proza anilor
’50 pentrv a o discredita din interior. Romanvl sǎv constitvie
o replicǎ la atare scheme. Avreliv Bvsvioc ia în zeflemea
seriozitatea şi sigvranua de sine a personajelor, de fapt – şi a
avtorilor, şi dezvmflǎ acele mostre de naivitǎui, propvnândv-ne
o istorie marcatǎ de haz şi de spirit. Elementvl parodic, pome-
nit mai înainte, se vǎdeşte în polemica, neafişatǎ ostentativ,
cv descriptivismvl lor şi cv lipsa de adevǎr.
Radv Negrescv vine la o şcoalǎ sǎteascǎ fǎrǎ intenuii mari

şi ilvzii naive. De fapt, el evadase dintr-o lvme în care nv se
simuea bine (relauiile sale cv Lida etc.). În aşteptarea invitauiei
de la Academie, Radv Negrescv este vn om ca toui oamenii;
nimic din mvltvl şi incredibilvl entvziasm al personajelor ce
reprezentav pedagogi conştiincioşi peste mǎsvrǎ, cvminui ca
nişte îngeri. Este – şi el – bogat svfleteşte, dezvoltat din pvnct
de vedere intelectval, posedǎ – în afarǎ de aceasta – o realǎ
capacitate de a se avtoironiza. Dar scriitorvl nv se grǎbeşte
sǎ prezinte o primenire categoricǎ şi radicalǎ a personajvlvi.
În romanvl sǎv conteazǎ mai mvlt sentimentele şi gândvrile
142
personajelor, adicǎ resortvrile intime, pvternice, capabile sǎ
genereze o atare primenire.
Pânǎ la vrmǎ, primenirea se întâmplǎ. Şi directorvl Spânv
este demitizat, şi profesorvl Maier îşi depǎşeşte ineruia, şi
Viorica Vrabie se anvnuǎ lvptǎtor principial pentrv o atmosferǎ
sǎnǎtoasǎ în colectiv. Taptvl cǎ schema, împotriva cǎreia Avre-
liv Bvsvioc îşi propvsese sǎ lvpte, rǎmâne în picioare ar pvtea
fi considerat vn alt element al faceuiei.
Drept care apare fireasca întrebare: prin ce darǎ este nov
romanvl Singur în faUa dragostei?
Nv nvmai printr-vn vocabvlar şi printr-vn limbaj atât de
îngrijite şi de... româneşti. Rar confrate de breaslǎ, la noi,
care sǎ mânviascǎ cv atâta dezinvoltvrǎ ironia, vmorvl,
sarcasmvl. Replica imediatǎ, altfel zis – spontanǎ, fireascǎ,
cv atât mai impresionantǎ, comentarivl vmoristic svccint şi
hǎzos, provenit din învǎlvirea banalitǎuilor în haine alese, în
expresii neaşteptat de bogate în seve de gândire profvndǎ,
care desfiinueazǎ banalitǎuile prin pvnerea lor mǎiestritǎ în
faua vnor aprecieri înalte şi serioase, conclvzia eticǎ ce trǎdeazǎ
lipsa de vigoare sav chiar de sens a afirmauiei care altfel ar fi
pvtvt trece drept adevǎr şi alte instrvmente de lvcrv ale
„veselvlvi" Avreliv Bvsvioc îşi dovedesc eficienua. „L-am întâl-
nit, recvnosc, într-vn restavrant" este chiar fraza de debvt a
romanvlvi. Încercaui s-o citiui fǎrǎ specificarea „recvnosc" şi o
sǎ vǎ convingeui pe datǎ cât ar pierde propoziuia inavgvralǎ
sav – ceea ce e acelaşi lvcrv – cât ne poate spvne vn singvr
cvvânt, folosit cv talent. Grauie acestvi cvvânt – „recvnosc" –

vedem ca aievea zâmbetvl abia afişat al vnvi vizitator frecvent
al institvuiei care odinioarǎ era confvndatǎ, de majoritatea
oamenilor sovietici, cv ceva pvuin spvs blamabil. Svcvlenua
frazei creşte pe seama avtopersiflǎrii ce-o conuine ea, de vreme
ce şi avtorvl romanvlvi este vn mvşteriv al restavrantvlvi.
Radv Negrescv – în dialogvri, Viorica Vrabie – în jvrnalvl
sǎv, chiar vnele personaje periferice, ca Otilia („te rog sǎ-mi
zici Otilia Octavianovna", „bǎrbauii svnt nişte ticǎloşi, nv
meritǎ sǎ le dai ceea ce ai mai scvmp, îi ştiv ev!"), se întipǎresc
adânc în memorie. Uneori, ca în cazvl lvi Spânv, o singvrǎ
remarcǎ trǎdeazǎ svperficialitatea şi chiar obtvzitatea. Încǎ
143
în anii ’60 scriitorvl lva în zeflemea modalitatea de adresare
adoptatǎ la noi oficial dvpǎ modelvl rvsesc, absolvt strǎinǎ
limbii noastre. La observauia Vioricǎi Vrabie cǎ „Viorica
Mircevna" svnǎ civdat, Spânv rǎspvnde „cv mvltǎ profvnzime":
„€ivdat, necivdat, n-ai ce-i face! €ǎ nv mata l-ai botezat pe
tata!" Banalitatea rǎspvnsvlvi rezidǎ în faptvl cǎ Spânv nici
nv admite gândvl cǎ e vorba despre inoportvnitatea principialǎ
a patronimicvlvi în limba noastrǎ; el crede cǎ Viorica se
referise la nvmele tatǎlvi sǎv. Dar cvlmea banalitǎuii abia
vrmeazǎ, de vreme ce Spânv adavgǎ la remarca anterior citatǎ:
„Popa l-a botezat pe tata matale!"
Scris în întregime cv o artǎ admirabilǎ a cvvântvlvi, roma-
nvl Singur în faUa dragostei îşi poate atinge – într-o mǎsvrǎ
mai mare decât operele „serioase" cv aceeaşi temǎ – obiectivele
instrvctive privind profesorvl şi demnitatea lvi, nevoia de
personalitate a acestvia, necesitatea vnvi climat psihologico-
social propice desfǎşvrǎrii normale a procesvlvi de învǎuǎmânt.
Acest lvcrv e posibil datoritǎ inversǎrii totale a schemei din
„operele" persiflate de scriitor ca într-o faceuie avtenticǎ: Radv
Negrescv nv schimbǎ starea de lvcrvri din şcoala de la Recea
Veche, iar dacǎ o schimbǎ, revşeşte s-o facǎ doar paruial, în
orice caz nv „radical", ca într-vn psevdoroman al lvi Gheorghe
Madan, protagonist al cǎrvia este directorvl Stejǎrescv; mai
cvrând scvrta aflare în colectivvl şcolii l-a schimbat pe el, pe
Radv Negrescv, convingândv-l sǎ nv pozeze, ci sǎ acuioneze,
sǎ nv reflecteze despre dragoste, ci sǎ ivbeascǎ, sǎ nv-şi facǎ

ilvzii cǎ este cineva, ci sǎ fie.
Plin de aceeaşi ironie debordantǎ, de persiflare permanentǎ
a adevǎrvrilor rǎsvflate şi a psevdoadevǎrvrilor este romanvl
Unchiul din Paris. Alexandrv (alteori Alecv) Stanca a fost
lvptǎtor în Spania şi a locvit vn timp în Tranua, iar spre bǎtrâneue
s-a întors la baştinǎ. Taptvl însvşi cǎ vn om care a vǎzvt marea
bogǎuie a lvmii se aratǎ încântat de fermele (complexele)
noastre de porcine conuine vn vmor pvternic. Scriitorvl nv
pvtea lva în zeflemea atare complexe zootehnice, considerate
odinioarǎ la noi – chiar de noi! – realizǎri epocale; el îl pvne
144
pe Alexandrv Stanca sǎ se minvneze, stvdentvlvi Richi oferin-
dv-i posibilitatea de a dezvmfla închipvirile lipsite de temei
ale bǎtrânvlvi. Avreliv Bvsvioc demitizeazǎ realitǎuile şi
realizǎrile glorificate nesǎbvit odinioarǎ, şi o face într-vn mod
ingenios şi agreabil.
Pe parcvrsvl romanvlvi se întreues trei svbstratvri ale fondv-
lvi ideologico-tematic: eroic, ironic şi satiric. €e-i drept, primvl,
cel eroic, este şvbred de tot, de vreme ce „vnchivl" Alexandrv
Stanca fie cǎ nv doreşte sǎ se destǎinvie sincer, amǎnvnuit şi
convingǎtor, fie cǎ nv are ce adǎvga la cele dovǎ „povestiri"
prea pvuin conclvdente, omniprezent rǎmânând Richi (diminv-
tiv de la Andrei sav totvşi de la Avreliv?), vn ironist incorigibil.
Am pvtea spvne cǎ Alexandrv Stanca rǎmâne mai cvrând vn
pretext pentrv a spvne câte ceva adevǎrat despre realizǎrile
„epocale" de odinioarǎ şi despre foştii revolvuionari de tipvl
lvi €ivtac, devenit vn chiabvr contemporan, comerciant de
(cv) porci, care nici nv-l recvnoaşte pe Stanca (nv-l invitǎ cel
pvuin pe-o clipǎ în ogradǎ), sav al lvi Ion Roman, contabil
care de mvlt nv mai pvne vrevn preu pe ideile revolvuionare şi
care este – de fapt – cel mai necrvuǎtor apreciator al realitǎuii
sovietice de odinioarǎ. „– Se tem oamenii vnii de aluii, Alecvle,
şi se vrǎsc. Nv pot împǎrui lvmea! Iaca, ai fost tv în Spania, ai
lvptat pentrv nişte strǎini; în Tranua zici c-ai lvptat, ei şi? €e,
s-a schimbat ceva? Stai, ascvltǎ-mǎ! Te-a mvluvmit cineva?
Ţi-a pvs cineva monvment? €v ce-ai ajvns tv la bǎtrâneue?
Nici casǎ, nici uarǎ, nici copii, nici vn coluişor vnde sǎ-ui pvi
capvl... Stai!... Şi toate nvmai pentrv cǎ oamenii svnt rǎi,

egoişti! (...)
Unchivl e gata sǎ sarǎ de pe scavn, apoi se calmeazǎ...
– De vnde-ai scos, Ioane, filozofia asta? Într-adevǎr, parcǎ
te ştiam mai altfel!
€ontabilvl pvfneşte:
– De vnde, de vnde... Din viauǎ, de vnde! €e-am vǎzvt ev
în viaua asta? Nvmai rǎv, din toate pǎruile şi de la toui..."
La încǎ o încercare a lvi Alexandrv Stanca de a-l convinge
cǎ în societatea sovieticǎ svnt realizǎri remarcabile, Ion Roman
îi dǎ replica definitivǎ: „Tv sǎ nv-mi spvi mie aşa lvcrvri,
avzi! Sǎ nv-mi vorbeşti aşa ceva! N-ai dreptvl! Tv n-ai vrcat
145
un deal de patruseci de ani cu crucea în spate! N-ai vrcat!"
Dacǎ Avreliv Bvsvioc ar fi revşit sǎ spvnǎ nvmai acest
adevǎr despre pvterea sovieticǎ în 1973, romanvl sǎv Unchiul
din Paris ar fi totvna îndrǎzneu şi apreciabil. Or, el este plin
de atare adevǎrvri, spvse în mod alvziv, de cele mai mvlte ori
ascvnse îndǎrǎtvl glvmelor interminabile ale stvdentvlvi Richi.
Am pvtea spvne cǎ jvmǎtate din svccesvl romanvlvi este
asigvrat de Richi. Ba de ce n-am zice: de avtor, care s-a travestit
în acest narator deosebit de volvbil, inventiv, svbtil şi – am
mai remarcat – agreabil...
Avreliv Bvsvioc s-a dovedit vn prozator interesant şi în
romanvl Pactisând cu diavolul (1999), axat pe tema destinvlvi
basarabeanvlvi la mijlocvl secolvlvi dovǎzeci, abordatǎ şi de
Ariadna Şalari în Labirintul şi Venetica, ambele cv centre de
triere a repatriauilor, cv drvmvl spre Basarabia parcvrs de
personaje în trenvri pentrv vite, cv altǎ lvme aici… Bvne svnt
romanele distinsei prozatoare, îndrǎzneu mai cv seamǎ primvl,
scris şi chiar pvblicat pe când pvuini dintre colegii de breaslǎ
erav dispvşi sǎ facǎ la fel. Dar tema aceasta, de altfel ca
oricare alta, are atâtea aspecte, feue şi fauete câte personalitǎui
scriitoriceşti se apvcǎ s-o abordeze în mod artistic. Mai mvlt,
adevǎrata vigoare a vnvi scriitor se lasǎ apreciatǎ nv nvmai
atvnci când prozatorvl, de exemplv, descoperǎ o temǎ a sa,
ca şi cvm ineditǎ, ci, mai ales, atvnci când el dezvǎlvie ineditvl
esenuial şi definitoriv al vnor teme, probleme, sitvauii cvnoscvte
cititorvlvi. Or, în afarǎ de cadrvl general – întoarcerea prota-

gonistvlvi romanvlvi din România şi implicarea lvi în realita-
tea Basarabiei imediat postbelice „însorite, eliberate şi înflorite" –
totvl în novl roman al lvi Avreliv Bvsvioc poartǎ amprenta
felvlvi de a vedea lvmea, de a o înuelege şi interpreta artistic
al vnvi alt repatriat de odinioarǎ şi al vnvi alt maestrv al
cvvântvlvi. Spre deosebire de prozatoarea pomenitǎ, el nv
recvrge la stilvl preponderent pvblicistic şi la narauivnea epicǎ
obiectivǎ cv desfǎşvrǎri largi, ci adoptǎ o scriitvrǎ întemeiatǎ
pe fixarea laconicǎ a amǎnvntvlvi, detalivlvi, gestvlvi, replicii
personajelor. În chiar prima paginǎ îl vedem – viv şi întipǎritor –
146
în faua ochilor minuii noastre pe acel „soldat mǎrvnt, cv ochi
oblici, într-o pvfoaicǎ pǎtatǎ de vlei", care – dvpǎ ce privi
câteva clipe în semiîntvnericvl vagonvlvi ce trecvse proaspǎt
înfiinuatvl hotar – „scǎpǎ printre dinui nişte svnete ce pvteav fi
înuelese ca «sfobodnâi…»"
Repatriauii se vǎzvrǎ, prin vrmare, „liberi", şi scriitorvl se
pomeni obligat sǎ prezinte în toatǎ gama de cvlori aşa-zisa
libertate a bieuilor cetǎueni. Unvl dintre aceştia, Vasilii
Vasilievici („aşa insistase sǎ fie nvmit") „se trântise în faua
noii deschizǎtvri spre lvme şi striga cât îl pvteav uine bojocii:
«Bine te-am gǎsit de-a doilea oarǎ, Patrie!»"
Apoi vǎdvva bǎtrânǎ a vnvi preot, cântǎreaua de operetǎ
din Kiev, mǎritatǎ în timpvl rǎzboivlvi cv vn colonel român şi
vorbind o românǎ aproape perfectǎ („Ah, ce viauǎ am avvt!
La Sibiv, în centrv… €ând se întorcea seara de la cazarmǎ,
mǎ gǎsea întotdeavna goalǎ svb masa din bvcǎtǎrie sav din
salon şi se repezea ca vn nebvn la mine, nici nv-şi scotea
vestonvl…"), şi el, stvdentvl de la agronomie, cv pǎrinui
ridicaui de rvşi de acolo încǎ, din România, Mihai Olteanv,
pornit încoace în cǎvtarea alor sǎi, de la care nv primea nici
o veste. Protagonistvl romanvlvi fierbe mai mvlt în sine, ca
vnvl ca şi dezmoştenit în plin mijlocvl veacvlvi dovǎzeci.
Tamilia Olteanv se evacvase peste Prvt de groaza bolşevi-
cilor şi de teama Siberiei. Tatǎl şi ceilalui ai sǎi intviserǎ jvst
ce-i aştepta şi trecvserǎ în România, sperând sǎ fie protejaui.
Avreliv Bvsvioc nv scrie amǎnvnuit, şi nici nv era cazvl s-o
facǎ, de vreme ce nv şi-a propvs vn atare scop, cǎ nici în Ţarǎ

basarabenii n-av fost crvuaui şi protejati. Pǎreav sǎ evite Siberia
rvseascǎ, dar n-av evitat vmilirile din partea organelor
româneşti, inspirate de aceeaşi Rvsie. Pe Alexei Olteanv regimvl
moscovit l-a gǎbjit într-vn sǎtvc de la hotarvl cv Ivgoslavia.
Acvm Mihai se strǎdvia „sǎ se gândeascǎ la familie cât mai
rar, cei doi ani de despǎruire ori, mai bine zis, de necvnoscvt
nv estompeazǎ cât de cât icoana celor dragi, dar de fiecare
datǎ când şi-i amintea, mai ales pe Anişoara, mezina cea
rǎsfǎuatǎ, simuea vn nod în gât. Iar imaginauia începea sǎ-i
constrviascǎ cele mai oribile scene…" Pânǎ aflǎ de la maiorvl
rvs Rosomahov cǎ ai sǎi „trǎiav".
147
De aici încolo Mihai Olteanv trǎieşte nv nvmai în sine,
dar şi în afara svfletvlvi sǎv chinvit, în lvmea obiectivǎ din
jvr. €hiar advcerile sale aminte av capacitatea de a recrea
atmosfera timpvlvi şi locvlvi, de a ne pvne în contact cv o
realitate diabolicǎ. Ghearele regimvlvi de la Kremlin ajvngeav
fǎrǎ nici o grevtate şi în România – „în varǎ se operaserǎ
arestǎri masive printre stvdenuii clvjeni, facvltatea era aproape
distrvsǎ, epvrarea indezirabililor din rândvl cadrelor didactice
lvase amploare, erav catedre la care locvl somitǎuilor îl
ocvpaserǎ laboranui sav anonimi daui cv novl regim… Desfi-
inuarea catedrei de geneticǎ şi pvnerea în disponibilitate a
vnor profesori cvnoscvui şi apreciaui îi dǎdeav de gândit…"
O datǎ coborât din tren în gara „marelvi oraş de destinauie"
(înuelegem cǎ e vorba de €hişinǎv), Mihai Olteanv se prezintǎ
ca o imagine obiectivatǎ a scriitorvlvi însvşi, îndatorat – prin
viaua sa şi a concetǎuenilor sǎi trecvui prin calvarvl deportǎrilor
staliniste – sǎ spvnǎ adevǎrvl crvnt despre timpvrile trǎite,
adevǎr care – conform lvi Avreliv Bvsvioc – „lipseşte cv desǎvâr-
şire în paginile pline de limonadǎ ale celor chemaui sǎ fie
cronicari ai timpvrilor şi lvcrǎrilor noastre".
Trecem peste afirmauia citatǎ la vrmǎ, ca sǎ spvnem cǎ
avtorvl se achitǎ de sarcina asvmatǎ cv talentvl cvnoscvt şi
recvnoscvt încǎ din Singur în faUa dragostei şi Unchiul din
Paris. €hişinǎvl este evocat de prozator prin amǎnvnte şi detalii
veridice şi pitoreşti, inclvsiv la nivel verbal, prin Comitetul
împlinitor orǎçenesc, Ministerul treburilor lǎuntrice, „locote-

nentvl Gropa (m-a corectat rǎspicat când am încercat odatǎ
sǎ-i pronvnu nvmele corect!)" etc. Şi mai important este,
bineînueles, pitorescvl personajelor. Exagerat de severvl Gropa,
de exemplv, se dovedeşte cvrând vn fost coleg de licev al lvi
Mihai Olteanv, destitvit dintr-vn motiv atât de rǎspândit în
epocǎ – „vn binevoitor trimisese la minister o scrisoare
anonimǎ cv o fotografie de-a lvi în vniformǎ de strǎjer. De prin
clasa a treia sav a patra de licev. Lvcrvrile n-av ajvns pânǎ la
pvşcǎrie, dar din partid şi din minister fvsese eliminat…"
Impresionant este locotenentvl svperior Krasnovski, angajat al
secvritǎuii, nelipsit de o anvmitǎ agerime a minuii, de înuelegere
148
a oamenilor, a psihologiei acestora. Anvme el revşeşte sǎ-l
manipvleze pe Olteanv pânǎ se simte liber în a-i propvne acestvia
sǎ semneze vn act de colaborare cv secvritatea, altfel zis –
pactvl cv diavolvl, scos de avtor şi în titlvl cǎruii.
Nv ne-am face pânǎ la capǎt datoria dacǎ n-am remarca
aici vn alt personaj pitoresc, nelipsit de calitǎui omeneşti,
fvncuionar ajvns redactor-şef al vnvi ziar important ca vnvl
originar de peste Nistrv – Necvlai Mouoca, poet ratat, dar
pvblicat masiv, vn fel de Petrea Darienco.
În fond, romanciervl dezvǎlvie destinvl complicat al lvi
Mihai Olteanv, cv încercarea lvi pvuin spvs nerevşitǎ de a se
deplasa la Kvrgan, vnde se aflav maicǎ-sa şi cele trei svrioare,
cv angajarea lvi neaşteptatǎ la ziarvl „Patria sovieticǎ" (în
vrma intvirii jvste a virtvuilor tânǎrvlvi repatriat de cǎtre acel
redactor-şef pomenit anterior, Necvlai Mouoca), cv frecvente
dialogvri între Olteanv şi fvncuionarii secvritǎuii care nv-şi
lvav ochii de pe el, apoi cv omorârea lvi de cǎtre secvritate
din motive obscvre. Tragedia din final este cv atât mai mare
şi mai regretabilǎ, cv cât Mihai Olteanv se dovedeşte vn spirit
ales, vn intelectval de marcǎ, vnvl care, în condiuii normale,
ar fi atins performanue. Este vn personaj principial nov, anvme
prin calitǎuile intelectvale şi prin modalitǎuile propriv-zis
literare la care apeleazǎ scriitorvl în procesvl dezvǎlvirii
acestora. €itim cv plǎcere şi totodatǎ cv dvrere scrisorile mamei
şi ale svrorilor sale, texte pline de rvsisme ce adeveresc
deznauionalizarea lor, iar mai presvs de toate – impregnate
cv adevǎrvl adevǎrat despre viaua celor ce av înfvndat Siberia

fǎrǎ sǎ aibǎ vreo vinǎ. Ne simuim la vn moment dat privitori
ai câtorva „filme", ca procedee originale de rememorare de
cǎtre scriitor a realitǎuii obiective. Stilvl avtorvlvi inclvde şi
de data aceasta ironia şi avtoironia, lvarea peste picior, glvma,
şi toate fǎrǎ sǎ vinǎ în contradicuie cv tema destinvlvi dvreros
de complicat al basarabeanvlvi la mijlocvl secolvlvi dovǎzeci.
Un procedev de creauie, principalvl, este citarea caietelor
rǎmase, chipvrile, de la Mihai Olteanv, cǎrvia secvritatea îi
înscenase o strangvlare neaşteptatǎ şi, desigvr, nemotivatǎ.
În colaborarea intimǎ dintre personaje şi dezinvoltvra cv
care este scris întregvl roman Pactisând cu diavolul, în pitores-
149
cvl, veridicitatea şi avtenticitatea personajelor, monologvrilor,
„filmelor" rezidǎ farmecvl acestei cǎrui a lvi Avreliv Bvsvioc,
marcate de tragismvl existenuei basarabeanvlvi la acel mijloc
de veac dovǎzeci, pe care mai avem a-l cvnoaşte, înuelege,
conştientiza, nv nvmai pentrv memoria pǎrinuilor şi bvnicilor
noştri, dar şi pentrv a ne dvmeri noi înşine pânǎ la capǎt
asvpra vnor lvcrvri esenuiale despre regimvl comvnist, care
le cam „scapǎ" vneori conauionalilor noştri. De aceea credem
cǎ, pe linia inavgvratǎ de Singur în faUa dragostei şi de Unchiul
din Paris, este rândvl romanvlvi Pactisând cu diavolul sǎ prodv-
cǎ o înnoire de principiv în proza româneascǎ din Repvblica
Moldova, prin importanua svbiectvlvi şi avtenticitatea
personajelor, prin stilvl lvi de cele mai mvlte ori sclipitor.
Mai pvuin activ în domenivl dramatvrgiei, Avreliv Bvsvioc
a dovedit reale capacitǎui de creauie şi în arta destinatǎ montǎrii
scenice. €hiar prima dramǎ inclvsǎ în cartea Şi sub cerul
acela… dovedeşte o artǎ admirabilǎ a individvalizǎrii perso-
najelor prin limbajvl lor pitoresc, de o nvanuǎ inconfvndabilǎ
în contextvl literar al epocii. Dǎm drept exemplv dialogvl
celor doi agenui la sigvranuǎ, care se încaierǎ în plinǎ noapte,
fǎrǎ sǎ se fi recvnoscvt din prima clipǎ:
„PRIMUL AGENT . Uite-l! Stai, cǎ trag!
AL DOILEA AGENT . €ine sǎ stea, bǎ?
PRIMUL AGENT (înfierbântat). €ine ui-i bǎ, bǎ? Aha!…
(Zgomot de încǎierare.) Sǎ-i zici bǎ lvi €ivcǎ, bǎ?! Ha!…
AL DOILEA AGENT . €e fa…? (O loviturǎ çi sgomotul unui

corp cǎsând.)
P R I M U L A G E N T (trece sub felinar). Sǎ mǎ fraiereşti tv
pe mine?! Sǎ mǎ dvci de nas?… Dar mi-ai picat… Şi mai
vorbim noi… Ia sǎ-ui vǎd mvtra… (Îl trage de picioare la
luminǎ. Celǎlalt e cu faUa în jos. Îl întoarce pe spate.
Stupefiat…). Nae? Sǎ fiv al naibii cǎ-i Nae!… Bǎ, da, o
fǎcvi!… Sǎ mori de râs… De-o afla don Tvdor, îmi
nefericeşte cariera… Ia s-o întindem englezeşte… (Se
întoarce sǎ plece, celǎlalt îi pune o piedicǎ. Încǎierare).
Stai, bǎ, nebvnvle… Nae, ev îs, bǎ… €ivcǎ, bǎ!…
150
AL DOILEA AGENT (cǎlare pe primul). Şi acv… Ei, ia te
vitǎ ce mai svrprizǎ!… Şi tv eşti de ǎia, mǎ €ivcǎ?!
PRIMUL AGENT . €are de ǎia, nenorocitvle! Ai bǎvt
gaz?… Dǎ-te…
AL DOILEA AGENT (se lasǎ pe çesute alǎturi). De ce daşi,
mǎ, în mine? Eşti chior?…
PRIMUL AGENT . Da tv de ce daşi?
AL DOILEA AGENT . Eram în legitimǎ… Şi ai vn pvmn,
mǎ… De-ai avea şi vn cap la el".
Tragmentvl lasǎ o vşoarǎ impresie a vnei scene ieftine,
dar svbliniem – repetǎm – îndemânarea scriitorvlvi de a-şi indi-
vidvaliza personajele prin limbaj. Aceeaşi capacitate literarǎ
se vǎdeşte în dialogvrile profesorvlvi Bazil cv souia sa Adi (cv
permanenua adresǎrii „pvişor"), în replicile acesteia din vrmǎ
adresate Ivliei, fatǎ în casa profesorvlvi („Toanta, ia te vitǎ, a
pvs pişcotvrile şi tartinele cv scrvmbie pe acelaşi platov!…
Secǎtvra… Pvişor!", „Toarte bine, fetiua mea. Ai grijǎ. Şi acvm
vezi de cvrcan; dacǎ-l arzi, îui rvp gâtvl!" etc.).
Din pǎcate, revolvuionarii (Dorina, Seneca) vorbesc prepon-
derent ca din carte sav de la tribvnǎ („Svntem revolvuionari,
Dorino. Pvtem fi şi sentimentali, dar sǎ nv vitǎm nici o clipǎ
cǎ lvptǎm. Sav crezi cǎ mie mi-i mai vşor?…", „Retragere? Nv,
prvdenuǎ. Zilele astea vine omvl de la €entrv. Ar fi bine sǎ
aflǎm vnde-i explozibilvl. Pânǎ atvnci – nici o mişcare!" etc.).
În fond însǎ, cv excepuia vnor amǎnvnte strecvrate cv
economie şi cv o jvstǎ înuelegere a lvcrvrilor (tip: „Nvmai

noi, basarabenii, nv inspirǎm încredere…"), drama Şi sub cerul
acela… se prezintǎ ca o svitǎ de scene cv lvptǎtori comvnişti,
ilegalişti, cv vn trǎdǎtor şi cv vn final evocând moartea
„copiilor cǎzvui în marea bǎtǎlie pentrv dreptate şi fericire…"
şi, totodatǎ, ridicol de optimist privind cavza comvnistǎ în
Basarabia (€olea: „…Noi ştim cǎ va veni dreptatea şi pe
meleagvrile noastre! Va fi vn cer senin! (Strigǎ ca sǎ acopere
bǎtǎile). Şi sub cerul acela… €hiar dacǎ nv ne e dat novǎ sǎ
trǎim… Svb cervl acela vor trǎi oameni liberi şi mândri!…").
Marcatǎ de ideologia comvnistǎ a timpvlvi în care a fost
scrisǎ, drama Şi sub cerul acela…se lasǎ înueleasǎ ca o probǎ,
151
nelipsitǎ în întregime de calitǎui în primvl rând lingvistice,
prin care Avreliv Bvsvioc s-a manifestat ca dramatvrg.
Probǎ vrmatǎ de o „istorioarǎ dramaticǎ în trei anotim-
pvri" – Plecarea fiului risipitor (vn alt titlv al acestei drame:
Toate trei anotimpurile). Spre deosebire de drama Şi sub cerul
acela…, tribvtarǎ ideologiei comvniste, aceasta e axatǎ pe o
temǎ general-vmanǎ – relauiile dintre pǎrinui şi copii, în vogǎ
odinioarǎ, dar svscitatoare de interes şi de importanuǎ şi în
prezent. Avtorvl condvce cv îndemânarea cvnoscvtǎ dialogvl,
replicile personajelor denotǎ aceeaşi artǎ a individvalizǎrii
lor prin cvvânt, cel pvuin dovǎ personaje – Pavel Roşcovan şi
fivl sǎv Toma – se manifestǎ ca pvrtǎtori ai vnor idei şi atitvdini
ferme şi capabile sǎ caracterizeze dovǎ modvri, diametral
opvse, de a înuelege viaua şi de a o… trǎi.
Pavel Roşcovan este vn cetǎuean incvlt, care ajvnge – para-
doxal? – şef al secuiei orǎşeneşti de cvltvrǎ. Incvlt nv nvmai
în sensvl cǎ – la concret – nv se intereseazǎ de piesa pe care i-o
propvne spre lectvrǎ dramatvrgvl amator Neagv, nv are în
genere dragoste pentrv carte, dar şi în sensvl cǎ la serviciv
practicǎ metoda bǎtǎii cv pvmnvl în masǎ, e grosolan cv
svbalternii etc. E logic şi natvral faptvl cǎ pânǎ la vrmǎ e
destitvit. Dar acuivnea „istorioarei dramatice" se desfǎşoarǎ
şi pe vn al doilea plan – esenuial – acela al vieuii în familie.
„Ai mei îmi vrmeazǎ cvvântvl orbeşte. Ştiv cǎ nv-i pot sfǎtvi
de rǎv. Încredere absolvtǎ. Reciprocǎ. Şi hǎuvrile! O,
hǎuvrile!…" – spvne, la vn moment dat, capvl familiei, nebǎ-

nvind cǎ printr-vn atare avtoritarism el strivea individvalitatea,
spiritvl de iniuiativǎ şi alte însvşiri natvrale ale souiei şi ale
copiilor sǎi. Svrd şi mvt fauǎ de aspectvl spiritval al existenuei
vmane, Pavel Roşcovan e vn rob al lvcrvrilor materiale („Dac-am
pvtea mǎsvra omvl cv dvlapvrile şi covoarele pe care le
agoniseşte!…" zice vn alt personaj, Eşanv, despre ginerele sǎv),
care cvrând avea sǎ avdǎ replica dvreroasǎ a fivlvi Toma:
„…Ne-ai lvat voinua, cvrajvl, personalitatea… Întotdeavna ai
hotǎrât tv pentrv noi: ce sǎ pvrtǎm, ce sǎ citim, ce sǎ devenim.
De ce, tatǎ? De ce n-ai avvt nici vn pic de încredere în noi? Tv
152
ştiai înaintea Norei ce va fi ea şi cine va fi alesvl ei… Pe noi
nv ne-ai întrebat dacǎ aşa aratǎ şi visele noastre…"
€onflictvl dramei se dezvǎlvie plenar spre sfârşitvl ei, când
pavel Roşcovan, destitvit din fvncuie şi pomenit în faua aban-
donǎrii de cǎtre Toma a institvtvlvi politehnic, în care tatǎl
sǎv îl „bǎgase" în pofida preferinuelor fivlvi şi prin mijloace
pvuin spvs necinstite, şi a mǎritişvlvi Norei cv omvl drag,
neagreat de pǎrinuii ei, blagosloveşte plecarea din casa pǎrin-
teascǎ a „fivlvi risipitor". E vn conflict interior, acvmvlat cv o
perseverenuǎ implacabilǎ şi dezvǎlvit cv dramatismvl inerent
sitvauiei create, într-o formǎ acvtǎ, specificǎ operei destinate
montǎrii scenice.
Nv svnt lipsite de svbstanuǎ eticǎ Toma, Eşanv, Neagv, îşi
îndreptǎuesc pe deplin rolvrile Lavinia (souia lvi Pavel Roşco-
van) şi Rodica (ivbita lvi Toma), mai pvuin Elena şi Liza.
Oricvm, „istorioara dramaticǎ" se dovedeeşte vn exerciuiv
dramatvrgic benefic în creauia scriitorvlvi şi se lasǎ cititǎ cv
o anvmitǎ cvriozitate intelectvalǎ şi în prezent.
Totvşi, opera dramaticǎ meritorie a lvi Avreliv Bvsvioc
este comedia psevdoistoricǎ în trei acte Radu Ştefan Întâiul çi
Ultimul.
Aceastǎ operǎ are şi vn anvmit svbstrat istoric avtentic –
„istoria Ţǎrii Moldovei pe la sfârşitvl secolvlvi al şaisprezece-
lea. Rǎzboaie – câte dovǎ-trei pe an… iar domnii tot veneav
şi veneav, bvlvc, vnvl peste altvl, cv touii cvprinşi de vna şi
aceeaşi mare grijǎ: de grija poporvlvi, sǎ nv rǎmânǎ adicǎ
norodvl fǎrǎ condvcǎtor sav sǎ lâncezeascǎ de prea mvltǎ

inactivitate… Şi cǎdea prostimea pe câmpvrile de bǎtaie cv
plǎcere şi chiote de bvcvrie, lvcrv care l-a fǎcvt pe dvmnealvi
Ion Necvlce, cronicarvl, sǎ exclame plin de admirauie: „Oh!
Oh! Oh! Sǎracǎ uarǎ a Moldovei, ce nǎrocire de stǎpâni c-aceş-
tia ai avvt!"
Ironia cv care vorbeşte avtorvl în aceastǎ adresare a sa cǎtre
cititor despre grija domnitorilor pentrv viaua poporvlvi capǎtǎ
în textvl propriv-zis al comediei amploarea cvvenitǎ vnei opere
de o anvmitǎ întindere, constitvind o particvlaritate a ei.
Avreliv Bvsvioc face dovada vnei intviuii fine a realitǎuii
istorice, pe care n-a avvt ocazia s-o cvnoascǎ din docvmente
153
de arhivǎ sav din letopiseuvl lvi Miron €ostin („Reconstitvi
cele trei zile de domnie ale lvi Ştefan Radv-vornicvl întocmai
cvm le-am ghicit în spatele zgârcitelor rândvri din letopiseu").
Aceastǎ „ghicire", care nv poate pretinde, evident, sǎ fie consi-
deratǎ adevǎr istoric avtentic, este rodvl fanteziei scriitorvlvi,
pe care o apreciem în mǎsvra în care exprimǎ în mod imaginar
şi credibil acel adevǎr. Este a dova particvlaritate a comediei
scriitorvlvi.
Svnt bine individvalizate, mai ales prin limbaj, majoritatea
personajelor comediei, înainte de toate protagonistvl ei Radv
Ştefan. Încǎ în primele pagini, în dialogvrile sale cv Piuigoi,
cv cǎpitanvl Sǎmǎchişǎ şi cv uiganca tânǎrǎ Safta, Radv Ştefan
se dovedeşte vn personaj viv, atent la oameni, pe care îi tra-
teazǎ conform faptelor şi vorbelor lor, vigilent în condiuiile
taberei din codrii Orheivlvi (în câteva rândvri îl observǎ fvgitiv
pe Omvl cv mascǎ).
€omismvl personajvlvi rezidǎ în faptvl cǎ toatǎ „marea
lvi grijǎ de viaua poporvlvi" se redvce la nvmirea în fvncuii a
vnor demnitari, între care şi a vnora cv experienuǎ de jecmǎ-
nitori, ca Vvlpe. Dvpǎ ce le spvne oamenilor sǎi cǎ „n-ar fi
rǎv, ba chiar ar fi bine sǎ intrǎm în cetatea de scavn cv vn
cabinet gata format!" şi boierii cad de acord, ba chiar îl în-
deamnǎ „Mai repede…", începe spectacolvl nvmirii acestora
în fvncuii. E vn spectacol pitoresc, marcat de nvmeroase tente
de caricatvrǎ la adresa vnor obiceivri ale contemporaneitǎuii
noastre. Şi dacǎ l-am pomenit ceva mai înainte pe Vvlpe, citǎm

episodvl cv acest personaj:
„RADU . Şi, în sfârşit, ne-a mai rǎmas vacant postvl de
mare vistiernic.
VULPE . Aici îs, Mǎria ta!
R A D U . Volvntar, Vvlpe?
V U L P E . Îmi place sǎ sap la grev, Mǎria ta.
RADU . Pe câui domni i-ai fvrat pânǎ azi?
VULPE . Mǎria ta ai sǎ fii al şaptelea.
Boierii râd.
RADU . Dar vezi, ceva mai moderat. S-a fǎcvt?
V U L P E . S-a fǎcvt. Dacǎ-i place Mǎriei tale sǎ avdǎ
154
asemenea vorbe… (Încet, lui Radu). Dar sǎ ştii: jvma-jvma!
R A D U . Şi asta ce mai înseamnǎ?
VULPE . €e sǎ însemne? Jvmǎtate mie, jvmǎtate…
RADU . Ei ba, moşvlicǎ! Niente! Şaizeci de procente mie,
restvl… şi nici vn sfanu mai mvlt! Nv vezi ce cvrte am?
€âte gvri?…
VULPE . Atvnci zic şi ev ca Mǎria ta! €ǎ de nvmǎrat tot ev
am sǎ…"
€ând uiganvl €iolpan €iocârlie dǎ lvi Radv nişte pvngi cv
galbeni, fvrate de la Vvlpe, acesta îi cere proaspǎtvlvi domnitor
„sǎ fie bǎtvt şi spânzvrat" şi se mirǎ ipocrit el, primvl tâlhar
al uǎrii: „Unde s-a mai vǎzvt sǎ se fvre în Ţara Moldovei!…"
Radv, profitorvl de pe vrma fvrtvlvi sǎvârşit de uigan, îi ia
acestvia apǎrarea: „Ei nv, boiervle! Asta nv! N-o sǎ ne risipim
cadrele în halvl ǎsta! Omvl şi-a jertfit onoarea şi bvnvl nvme
pentrv domnvl sǎv când l-a aflat la mare strâmtoare
financiarǎ, iar dvmneata eşti gata sǎ-l spânzvri în loc sǎ-i
preuvieşti gestvl nobil şi dezinteresat!" La replica lvi Vvlpe
„Dar e vorba de banii mei, nv ai statvlvi!" Radv nv se pierde
cv firea: „€v atât mai bine. Preuviesc şi gestvl tǎv. Ia-i, te rog,
şi-i trece la contvl mev cvrent…", iar pe uigan îl nvmeşte şef
al manvtanuei, adicǎ mare şǎtrar.
Pânǎ la vrmǎ Radv Ştefan este o expresie generalizatoare
a domnvlvi ales de boieri, care – la rândvl sǎv – îi nvmeşte
pe aceştia în fvncuii de stat şi împrevnǎ cv ei poartǎ o mare
grijǎ poporvlvi care, în realitate, nici cv spatele nv ştie cine-i

svnt condvcǎtorii, cine i-a ales şi cv cine îi poartǎ de grijǎ, de
trǎieşte în mizerie, îndvrǎ foame etc. În planvl din fauǎ el se
manifestǎ ca reprezentant al domnitorvlvi din secolvl al
şaisprezecelea, la care se referǎ avtorvl în adresarea cǎtre
cititor, din care am citat anterior, şi constitvie o a treia parti-
cvlaritate a comediei lvi Avreliv Bvsvioc.
Dar în planvl oarecvm ascvns, al alvziei, el este o caricatvrǎ
a condvcǎtorilor de odinioarǎ ai Univnii Sovietice şi ai repvbli-
cilor vnionale aleşi la congrese de partid şi la sesivni ale So-
vietelor Svpreme, care – la rândvl lor – alegeav cadre de condv-
cere dintre acei care îi votaserǎ pe ei. E o alta – a patra – parti-
155
cvlaritate a comediei bvsviociene.
Nv minimalizǎm nici câtvşi de pvuin caractervl pitoresc şi
importanua în cadrvl svbiectvlvi comediei a celorlalte perso-
naje, dar majoritatea lor svnt mai cvrând nişte catalizatori ai
acuivnii şi ai dezvǎlvirii firii şi caractervlvi protagonistvlvi
comediei. €v mvlt mai important ni se pare svbstratvl alvziv
al întregii piese, adicǎ nv nvmai al personajvlvi ei principal.
Replici ca „Unde s-a mai vǎzvt sǎ se fvre în Ţara Moldovei!"
sav „şi-i trece la contvl mev cvrent", svnt nişte alvzii strǎvezii
la realitǎui ale vieuii noastre contemporane, ca şi o altǎ replicǎ
a lvi Radv, mvlt prea obişnvitǎ odinioarǎ: „€ine-i contra?
€ine s-a abuinvt? În vnanimitate", ca şi o întreagǎ tiradǎ a
novlvi domnitor la avzvl apostrofǎrii din partea lvi Rǎzvan
cǎ „legea opreşte asemenea lvcrvri": „Serios? Pǎi schimbǎm
legea! Pafnvtie, ia scrie Ucazvl cv nvmǎrvl vnv: „Domnii av
în voia lor sǎ se cǎsǎtoreascǎ cvm li-i voia". Pvne pvnct şi iscǎ-
litvra mea. Ei? Reforme! Reforme şi iar reforme! Domnia mea
va fi o domnie a reformelor. Jos cv tradiuionalismvl anchilo-
zat… €ând n-o sǎ ne aranjeze legea asta, scriem alta! N-avem
cernealǎ?"
Nv stârneşte nici o îndoialǎ cǎ avtorvl face alvzie la o
stare de lvcrvri din contemporaneitate când îl prezintǎ pe al
treilea logofǎt lǎmvrindv-i uigancei Safta, devenitǎ doamnǎ a
lvi Radv Ştefan: „Iarǎ aceastǎ bvchie av literǎ, Mǎria ta, se
cheamǎ pre nvmele sǎv, care nvme i l-av dat acestei bvchii
cvvioşii pǎrinui €hiril şi Metodiv Jv-ve-ta. Jvvete! … care în

limba moldoveneascǎ însemanǎ ca nici într-o altǎ limbǎ pe
pǎmânt trei svnete de-odatǎ: je, av ji, av je…" (la care prima
doamnǎ a uǎrii observǎ cv privire la litera respectivǎ a alfabe-
tvlvi chirilic: „Parcǎ-i vn pǎdvche!").
La fel vrmǎtoarea replicǎ a lvi Radv Ştefan: „Stop, stop,
Pafnvtie, ce-i cv tine? Ai bǎvt gaz? De vnde limba asta arhaico-
ciobǎneascǎ? Nici în târg la Ţâbvlǎvca nv se vorbeşte aşa!
Ori crezi c-am sǎ deschid special pentrv tine vn institvt de
folclor? Ori Academie?"
La fel o altǎ replicǎ, spvsǎ de domnitor Saftei: „Vezi nvmai,
156
sǎ-mi fii elevǎ silitoare. O sǎ avem oaspeui din strǎinǎtate,
inturiçti" (svbliniat în text: I. C.).
Totalmente sarcastic svnǎ referinua la popor în replica lvi
Radv Ştefan, spvsǎ boierilor advnaui în divan: „Voi m-aui ales,
ev v-am ales, poporvl ne-a ales…"
Rezonanue pvternice av în contemporaneitate discvuia despre
prostimea care flǎmânzeşte „şi acvm", adicǎ nv nvmai pe
vremea lvi Aron-vodǎ, la care Radv Ştefan, în loc sǎ propvnǎ
ceva concret întrv asigvrarea poporvlvi cv hranǎ, se mirǎ
demonstrativ: „Parcǎ mai svnt neamvri pe lvmea asta, dar nv
mǎnâncǎ nici vnvl cât îndoapǎ moldovenii!"
Dintre mvlte alte exemple care adeveresc vigvrosvl svbstrat
alvziv al comediei Radu Ştefan Întâiul çi Ultimul mai citǎm o
replicǎ a logofǎtvlvi Pafnvtie: „Declar divanvl domnesc închis.
Aşadar, la mvncǎ, boieri… Vsio" (în rvseşte: „E totvl".
Svblinierea ne aparuine. – I.C.). E o altǎ – a cincea? – particv-
laritate a comediei, care a contribvit svbstanuial la svccesvl
spectacolvlvi montat în 1979 şi care i-a pvs în gardǎ pe cerberii
ideologiei comvniste din epocǎ, de l-av scos din repertoriv.
Particvlaritǎuile dezvǎlvite aici şi altele care o caracterizeazǎ
asigvrǎ comediei vn fond ideatic viv şi interesant şi în prezent,
lectvra textvlvi prodvce o adevǎratǎ desfǎtare esteticǎ, adeve-
rind arta de dramatvrg original a avtorvlvi lvi.
Avreliv Bvsvioc s-a manifestat plenar şi în domenivl litera-
tvrii pentrv copii. €ǎruile sale destinate celor mici, caracteri-
zabile prin limbǎ frvmoasǎ, prin spirit vmoristic şi ironic,
prin tendinua de a-i edvca fǎrǎ a le uine lecuii plictisitoare de

moralǎ anostǎ, constitvie o parte esenuialǎ a bibliotecii pvse
de scriitorii noştri la îndemâna cititorvlvi fraged. Ultima carte,
în ordinea apariuiei, Noile aventuri ale lui NǎtǎfleaUǎ, are în
calitate de protagonist vn personaj nǎzbâtios, a cǎrvi logicǎ
specificǎ îl face lesne distingibil din cohorta de confraui din
cǎruile scriitorilor noştri. Mama îl trimite la magazin sǎ cvm-
pere vlei. Dar Nǎtǎfleauǎ se întoarce acasǎ cv întârziere şi
fǎrǎ vlei. La întrebarea dacǎ a advs vlei, el îi rǎspvnde mamei
cǎ n-a cvmpǎrat, deoarece „s-a terminat apa…"
€e are a face aici apa? se poate mira vn cititor al acestor rândvri.
Are, conform logicii personale, nelipsite de vn anvmit
157
temei, a lvi Nǎtǎfleauǎ. Dacǎ vânzǎtorvl i-a spvs cǎ vleivl e
bvn ca mierea, personajvl a dat preferinuǎ acesteia: „Dacǎ
vleivl e bvn ca mierea, de ce sǎ nv iav miere?" Or, mierea e
bvnǎ ca zahǎrvl, şi Nǎtǎfleauǎ decide sǎ cvmpere zahǎr. Apoi
aflǎ cǎ zahǎrvl e bvn ca pâinea, aceasta e bvnǎ ca laptele, acesta
e bvn ca apa, şi personajvl merge sǎ cvmpere apǎ gazoasǎ,
care însǎ deja se terminase. Întreaga nvveletǎ NǎtǎfleaUǎ face
cumpǎrǎturi e întemeiatǎ pe spiritvl inventiv al copilvlvi, pe
gândirea iscoditoare a acestvia, pe dorinua copilvlvi de a se
manifesta prin ceva al sǎv, care sǎ-i dea satisfacuia de fiinuǎ
independentǎ. €ǎ în strǎdvinua sa de a-şi atinge vn atare scop
face greşealǎ dvpǎ greşealǎ şi nv îndeplineşte misivnea pe
care i-o încredinuase mama, se înuelege cv toatǎ claritatea
abia la încheierea nvveletei; lvcrvl acesta îl conştientizeazǎ şi
Nǎtǎfleauǎ însvşi, dar mai acvt îl simte cititorvl care, vrmǎrind
faptele personajvlvi, îşi râde de acesta şi, totodatǎ, trage
învǎuǎminte din cele citite.
Valoarea moralizatoare a nvveletei se afirmǎ în mod oare-
cvm indirect, fǎrǎ sǎ fie declaratǎ de avtor sav de vrevn perso-
naj. E procedevl cel mai eficient în plan edvcativ, etic şi în cel
artistic.
În majoritatea nvvelelor şi poeziilor sale pentrv copii Avreliv
Bvsvioc este vn vmorist fin, vn ironist mvşcǎtor şi vn mânvitor
bvn al poantei, altfel zis – al sitvauiei sav afirmauiei finale,
menite sǎ rǎstoarne în mod svrprinzǎtor aşteptǎrile persona-
jvlvi sav, mai ales, ale cititorvlvi.

În celelalte cǎrui pentrv copii, scriitorvl apeleazǎ cv svcces
la forma de basm, de parabolǎ, de alegorie, ca în cvlegerea
de basme Cismele cocostârcului, în care pǎsǎrile şi animalele
svnt pvse în sitvauia de a exprima sentimente, gândvri şi atitv-
dini specifice omvlvi.
Glvmeu, vmorist şi ironic, Avreliv Bvsvioc scrie interesant
şi captivant şi pentrv copii, cǎruile destinate celor mici
constitvind astfel o altǎ fauetǎ importantǎ a creauiei sale variate
şi originale.
158
Vaçile €oroban, Realism dublat de faceUii metafisice. – În
cartea lvi: „Stvdii. Esevri. Recenzii", €hişinǎv, Editvra
€artea moldoveneascǎ, 1968; Romanul moldovenesc
contemporan, €hişinǎv, Editvra €artea moldoveneascǎ,
1969 (ediuia a II-a, 1974);
Mihai €impoi, VocaUia epicǎ a poetului. – În cartea lvi:
„Disocieri", €hişinǎv, Editvra €artea moldoveneascǎ,
1969; O istorie deschisǎ a literaturii române din Basarabia.
Ediuia a III-a, revǎzvtǎ şi adǎvgitǎ, Bvcvreşti, Editvra
Tvndauiei €vltvrale Române, 2002;
Mihail Dolgan, Aureliu Busuioc: „Singur în faUa dragostei. –
În cartea lvi: „Marginalii critice", €hişinǎv, Editvra Lite-
ratvra artisticǎ, 1973; Aureliu Busuioc. – În cartea: Mihail
Dolgan, Nicolae Bileuchi, Vasile Badiv, „€reauia scriitorilor
moldoveni în şcoalǎ. Nicolai €ostenco, Avreliv Bvsvioc,
Vladimir Beşleagǎ, Gheorghe Malarcivc", €hişinǎv,
Editvra Lvmina, 1990;
Ion €ioganu, Eroicul çi espresia lui. – În cartea lvi: „Dialog
continvv", €hişinǎv, Editvra Literatvra artisticǎ, 1977;
Poesia çi prosa lui Aureliu Busuioc. – În cartea lvi: „Litera-
tvra românǎ. Stvdii şi materiale pentrv învǎuǎmântvl
prevniversitar", €hişinǎv, Editvra Prometev, 2003;
Nigolae Bileţghi, Romanul çi contemporaneitatea, €hişi-
nǎv, Editvra Ştiinua, 1984;
Eliea Boteeatu, Aureliu Busuioc. – În cartea ei: „Literatv-
ra moldoveneascǎ pentrv copii", €hişinǎv, Editvra Lvmina,
1984;
Anatol Gavrilov, „Singur în faUa dragostei" la o nouǎ

lecturǎ. – În cartea lvi: „Reflecuii asvpra romanvlvi",
€hişinǎv, Editvra Literatvra artisticǎ, 1984.

...Literatura este pâinea silnicǎ a unui neam.
A¦6c1 RUSSO, ‡ântarea ROEâniei, ChiÇinǎ1, 9r1p1¦ Edit0ria¦ Lit6ra, 1998, pag. 1O1.
PAVEL BoŢU
159
S-a nǎscvt la 14 ivlie 1933 în satvl €ea-

maşir din svdvl Basarabiei, actvalmente Prioziornoe în Ucraina.
A absolvit Universitatea Pedagogicǎ de Stat „Ion €reangǎ"
din €hişinǎv (1956).
A lvcrat la redacuia ziarvlvi „Moldova socialistǎ" (azi
„Moldova svveranǎ"). A fost preşedinte (prim-secretar) al
€omitetvlvi de condvcere al Univnii Scriitorilor din Moldova
(1965–1987).
Debvtvl în presǎ: 1955. Debvt editorial: 1959, cv placheta
de versvri Baçtina. Alte cǎrui de poezie: CredinUǎ (1963),
Continente (1966), Panoplie (1968), Zodiac (1971), Casǎ în
Bugeac (1973), Ruguri (1975), Ornic (1978) ş.a. Prozǎ: Ciugur-
mugur (1961), Rǎboj (1965), Rubiconul (1984). Pvblicisticǎ:
Cercurile trunchiului (1979).
S-a sinvcis la 17 febrvarie 1987, din motive neidentificate.
De la chiar prima sa plachetǎ de versvri – Baçtina (1959) –

Pavel Bouv s-a afirmat ca vn elegiac sincer şi original prin evo-
carea sitvauiilor dramatice şi chiar tragice din trecvtvl Bvgea-
cvlvi sǎv natal şi prin vocabvlarvl marcat de arhaisme şi

localisme ce imprimǎ versvrilor sale vn anvmit farmec. El se
referǎ la €etatea Albǎ, la lacvl Ialpvg, la €eamişirvl din care
descinde, la Dvnǎre şi la alte semne specifice svdvlvi Basara-
biei. Remarcǎm, în mod deosebit, versvl final al poeziei Dunǎ-
rea çerpuie latǎ…: evl liric al acesteia doreşte sǎ se asemene
cv valvl mǎreuvlvi flvviv („valvl tǎv jindvie marea").
Marea Neagrǎ, care a fost pe timpvri şi a noastrǎ, era
jindvitǎ de poetvl care, bineînueles, în condiuiile draconice ale
ideologiei comvniste, n-a pvtvt spvne decât atât, în mod pvr
emblematic, doar ca îndemn la meditauie. Elegiacvl, dacǎ nv
160
e secondat de meditauie, se prezintǎ prea pvuin conclvdent.
Nevoia de meditauie este imperioasǎ. Or, caractervl meditativ
al poeziei scriitorvlvi a fost abordat în critica literarǎ, dar în
condiuiile totalmente neprielnice rostirii adevǎrvlvi întreg şi
marcate pvternic de cerinuele partinice, de hotǎrârile „istorice"
ale congreselor şi de nv mai pvuin „istoricele" docvmente de
partid, pe care de altfel Pavel Bouv le-a acceptat şi le-a „tradvs
în viauǎ", ca şi majoritatea celorlalui colegi de breaslǎ ai epocii.
Astfel, încǎ în 1963, în placheta de versvri CredinUǎ poetvl
inclvdea o lvcrare intitvlatǎ Lenin, în care fondatorvl partidvlvi
care s-a dovedit vlterior de cea mai rea faimǎ era nvmit „cel
mai mǎreu, / cel mai om". La întrebarea „slova care / va fi în
mǎsvrǎ cv el?" avtorvl rǎspvndea cv vnica fermitate posibilǎ
în epocǎ: „€vvintele-s toate de-o seamǎ de mici / Şi toatele n-o
sǎ-l cvprindǎ; / Acestea vin simple – Vladimir Ilici – / Dârzenie-n
inimi s-aprindǎ". Lvcrarea avea vn final de o anvmitǎ origina-
litate între miile de elogii mai mvlt sav mai pvuin literare,
advse idolvlvi comvnist.
În aceeaşi carte poetvl îşi imagina Bvgeacvl „o minvne –/
Stanişte de neamvri mvlte" şi spera „rodvl înfrǎuirii noastre /
Zvonvl mvncii sǎ-l descânte".
Pavel Bouv preamǎrea cvvântvl Tovarǎş („Noi îl pvrtǎm ca
pe-vn steag şi acvm/ Ni-i cea mai aleasǎ la faptǎ mǎsvrǎ") şi
pe ostaşii revolvuiei din 1917 („tǎiaui de vifor/ Şi bǎtvui de
ploi – / La leagǎnvl venirii lvmii noi"), asigvrândv-i cv aceeaşi
vnicǎ fermitate posibilǎ în epocǎ: „Strǎdaniilor voastre-aveui
rǎsplatǎ:/ Octombrie–a dat rod în lvmea toatǎ".

Timpvl nov, de dvpǎ revolvuia rvsǎ din 1917, era nvmit
Zodiacul roç, care e şi titlvl vnei alte lvcrǎri.
În cartea Continente din 1966 avtorvl repeta o sitvauie ima-
ginatǎ iniuial, pare-se, de Petrea €rvcenivc sav poate de vn alt
avtor: „Între timp, peste vn an am aflat: / Venise / Lenin / La
noi în sat…" Bineînueles: „Atvnci i-am ieşit / cv mic, cv mare, /
Iar printre noi, / advlmecând, jandarii, / Sǎ aibǎ mai lesne /
de vrmǎ a-i da…" Însǎ n-aveav sǎ revşeascǎ rǎii şi proştii de
jandarmi sǎ-l gǎseascǎ pe Lenin: poetvl recvnoaşte şi se mân-
dreşte cv aceeaşi fermitate proverbialǎ: „Dar vrma-i rǎmase /
În inima mea…"
161
Poetvl se gândea sǎ nv fie prea pvuin elogierea lvi Lenin,
drept care sfârşeşte lvcrarea pe vn ton adeveritor pe de-a-ntre-
gvl ideologiei timpvlvi: „Ev ştiv: / De pe-atvnci a fost/ ca sǎ-mi
fie/ Întâlnirea dintâi cv Rvsia".
În ciclvl Popas la rǎscruci avtorvl îşi imagineazǎ o altǎ
sitvauie ce fǎcea de serviciv (şi deserviciv) în epocǎ: uǎranvl
Ion se întâlneşte nitam-nisam cv „nvmai doi – / Pǎmântvl şi
Lenin". Urmeazǎ o svitǎ întreagǎ de elogii celvi care fǎrǎ
Lenin n-ar mai vǎzvt vreodatǎ pǎmânt şi recolte. Mai mvlt,
Lenin e prezentat svperior vnvi oarecare Rodin: „Lenin –
poeticǎ fire de scvlptor, / Nerǎzbvnatǎ de-ajvns de Rodinii /
Timpvrilor, modelând piatra mvtǎ".
În cartea Zodiac din 1971 cvvântvl poetvlvi îşi cǎvta „stea-
va-n el/ şi-n rǎsǎrit", sania care-l trecvse pe Lenin în Tinlanda
fiind prezentatǎ şi ea, în poezia Incendiu, „incendiind, cvm
trece, / din goanǎ rǎsǎritvl / pe uǎrmvl depǎrtat".
În cartea Casǎ în Bugeac din 1973 avtorvl închinǎ poezia
Anchetǎ „memoriei comvniştilor cǎzvui în celvlele penitencia-
relor", în Mesteceni, cântǎrile dalbe… se simte obligat sǎ
pomeneascǎ „cântecvl tǎcvt al Rvsiei". €hiar poemvl titvlar
este, în parte, vn tribvt €ireşarvlvi (cv majvscvlǎ!), lvna ivnie
inavgvrând „dalbe zile", dvpǎ care €asa întâmpinǎ „înalte zori
de zi", „Dinastii de popoare/ Înfrǎuite pe veci – / Stanişte
primitoare, / Pe când vântvri bat, reci", iar chemarea mezinvlvi
arcaşvlvi „în tânǎrvl ev se rǎspvnde / Svb roşii coluare de stea".
€hiar şi în prozǎ, mai exact în lvcrarea Ciugur-mugur, vn

flǎcǎvan, locuiitor de preşedinte de kolhoz, îi lǎmvreşte cioba-
nvlvi Ioachim €ernega: „Pvterea Sovieticǎ e însvşi norodvl, e
fiecare mvncitor şi uǎran în parte. Şi grija ei cea mai mare o
dǎrvie celor ce se trvdesc…"
€a sǎ cvrmǎm şirvl exemplelor de aceastǎ natvrǎ, zicem
într-o frazǎ cǎ şi în pvblicistica sa Pavel Bouv a elogiat Patria
Sovieticǎ, „sentimentvl familiei vnice", Octombrie (cv majvs-
cvlǎ), „marea familie a popoarelor sovietice", „roadele bogate
ale leninismvlvi" etc.
Desigvr, Pavel Bouv n-a fost nici pe departe cel mai zelos
162
promotor al ideologiei comvniste în creauia sa, dar n-am fi
înşirat exemple de pânǎ aici, dacǎ scriitorvl ar fi rǎmas la
nivelvl cǎruilor sale de pânǎ la 1978. Or, în acest an Pavel
Bouv a dat mǎsvra adevǎratǎ a talentvlvi sǎv, prin cartea de
versvri Ornic. De la aceastǎ cvlegere începe adevǎratvl Bouv.
€alea lvi spre matvritatea atinsǎ aici meritǎ sǎ fie vrmǎritǎ
prin depistarea celor mai revşite poezii scrise pe parcvrsvl
întregii activitǎui. Şi ne propvnem sǎ lvǎm în dezbatere critico-
literarǎ o latvrǎ concretǎ a meditauiilor poetice ale scriitorvlvi,
dvpǎ opinia noastrǎ – cea mai caracteristicǎ anvme lvi Pavel
Bouv şi care îl individvalizeazǎ, îl particvlarizeazǎ cv svcces
în contextvl literar al timpvlvi. Vorba e cǎ vna dintre cele
mai accentvate şi mai esenuiale trǎsǎtvri psihologico-inte-
lectvale ale evlvi liric al poeziei lvi Pavel Bouv rezidǎ în conşti-
inua acvtǎ a necesitǎuii d a medita asvpra demnitǎuii vmane
şi, respectiv, în predispoziuia constantǎ a acestvia de a şi-o apǎra
cv dârzenie. „Demnitate – a omvlvi pavǎzǎ / Şi sfidare molimei
ce-l paşte / €hiar şi dvpǎ ce trece-n pierzare, / Şi înainte de-a
fi a se naşte", scria poetvl în cartea sa Legǎmânt (1981).
De altfel, în aceeaşi carte el afirma (sav confirma): „Iar ev
preacvcernic mǎ plec / În faua copacvlvi domn, / În faua gorv-
nvlvi demn…" €ǎ demnitatea, nv o datǎ confvndândv-se cv
tendinua personajvlvi liric de a domina sav de a apǎrea în
ipostaza individvlvi infailibil, o dominantǎ primordialǎ a
felvlvi de a fi al evlvi liric al poeziei lvi Bouv, s-a pvtvt constata
şi la lectvra vnor lvcrǎri mai vechi, ca cea din placheta de
versvri Continente (1966): „Mǎ vreav gorvn pe pisc, în zare, /

€v anii mei / În crengi vvind, / Venind pe drvmvri secvlare, – /
În mine vârstele-advnând. // Vǎ voi vesti / De la hotare / Ev,
primvl, / Tot veghind pe pisc… // Ev, primvl, voi ieşi / Stoi-
ceşte / €v ei în poartǎ sǎ mǎ pvn…"
Dar exempvl cel mai conclvdent svb acest aspect îl consti-
tvie totvşi poezia Corǎbier în furtunǎ din cartea Panoplie
(1968): „Primejdie crvntǎ de-o fi sǎ te pascǎ, / Pentrv a-i privi
în ochi şi a cvnoaşte-o / Nici mare, nici micǎ – aşa cvm se are /
Dvrerilor lvmii, din care se naşte, / Rǎmâi în picioare. //
Rǎmâi în picioare, în mijlocvl veacvlvi, / Pe-a anilor prorǎ
sfidare fvrtvnii / În lvptǎ, în lvptǎ sǎ-ui afli-alinare, / În poarǎ
163
cv aspre-ncercǎri de-a te pvne – / Rǎmâi în picioare!"
Se vede, şi din strofele citate, cǎ „rǎmânerea în picioare" –
ca tendinuǎ primordialǎ şi constantǎ a evlvi liric – nv este
atât vn dat al soruii cât o stare psihologico-intelectvalǎ pentrv
care acesta are a lvpta, în nvmele cǎreia el are a învinge nv o
singvrǎ grevtate, piedicǎ, intemperie, „primejdie crvntǎ".
Iminenua lvptei este neîndoielnicǎ. A lvptei întrv afirmare şi
întrv apǎrarea poziuiei cvcerite, altfel zis – a demnitǎuii vmane.
E ceea ce a exprimat poetvl în câteva opere mvltdiscvtate şi
rǎscomentate din cartea Ornic. În poezia Cain, de exemplv,
avtorvl afirmǎ direct: „€ain ar fi pvtvt sǎ nv fie deloc, /
€erescvl edem s-ar fi-ntins într-atât, / €ǎ Abel, lovit de acel
nenoroc, / N-avea cvm sǎ moarǎ decât… de vrât".
€ain şi Abel svnt, la modvl metaforic inerent artei, în spe-
cial poeziei, antinomiile strict necesare. Nimic din ceea ce e
bvn, frvmos, pozitiv nv se poate realiza şi, mai cv seamǎ, nv
se poate afirma plenar decât prin învingerea a ceea ce e rǎv,
vrât, negativ. E lvpta dintotdeavna dintre bine şi rǎv, conflictvl
vniversal al vieuii şi, respectiv, al artei. Pavel Bouv gǎseşte aces-
tei lvpte o expresie personalǎ, conformǎ cv sitvauia concretǎ
în care nimereşte evl liric, cv temperamentvl şi firea acestvia.
Sensibil, poate chiar hipersensibil la tot ce contravine propriei
sale înuelegeri a lvcrvrilor, evl liric al poeziei lvi Pavel Bouv
vede mai orişivnde pericole şi atentate la tendinua sa, remarcatǎ
anterior, de a „rǎmânea în picioare". „O fi-n hǎuiş sǎ mǎ aştepte /
Un trvnchi ce pvtrezeşte-acvma. / O fi prin careva din trepte/

Pizmaşvl ca sǎ-mi cvrme drvmvl. / O fi vn plvmb ce-abia se
catǎ/ În minerevl de desvbt / Pe lama rece de lopatǎ. / O fi
hainvl ochi de lvp…" – toate svnt „capcanele" (vorba lvi Mihai
€impoi, prefauatorvl volvmvlvi de Scrieri alese al scriitorvlvi)
care îl „pasc" pe evl liric al poeziei. Şi acesta le acceptǎ, mai
bine zis n-are chip sǎ nv accepte lvpta împotriva lor, lvpta
întrv propria sa afirmare, apǎrare şi dǎinvire. Ba vneori le
„rǎspvnde" cv vn cinism sfidǎtor: „Dar le voi face festa – bvnǎ, /
€ǎci, vrmǎrindv-mǎ pe rând, / Doar vna m-o zǎpsi, / Doar
vna – / Şi-aceea când sǎ fiv pǎmânt…" Evl liric nv are de gând
164
sǎ cedeze, el parcǎ nici n-ar admite posibilitatea cedǎrii,
abdicǎrii la lvptǎ. El are conştiinua adevǎrvlvi cǎ în anvmite
contexte lvpta acceptatǎ de el poate sǎ advcǎ lavri celvi rǎv,
celvi fǎrǎ dreptate şi chiar fǎrǎ scrvpvle, ca în cazvl la care se
referǎ în poezia Îngerii rǎului, remarcabilǎ mai ales prin strofa
de încheiere: „Trivmfǎ şi-ai rǎvlvi îngeri / Din zodia lor în
declin:/ €v mâna stropitǎ de sânge / Danteşii celebri devin…"
Da, şi danteşii devin eroi nv o datǎ. Pǎcat, desigvr, şi evl
liric al poeziei lvi Pavel Bouv e conştient de posibilele rezvltate
ale lvptei, rezvltate neaşteptate de el, nici mǎcar bǎnvite. €eea
ce nv-l împiedicǎ sǎ accepte lvpta, sǎ „arvnce mǎnvşa"
adversarvlvi în aşteptarea încleştǎrii. Termitatea cv care intrǎ
în lvptǎ, favorizat de poziuiile cvcerite şi de demnitatea
jindvitǎ, se întâmplǎ sǎ-l doboare pe rival în vnele sitvauii
încǎ înainte de începerea lvptei, dvpǎ cvm se întâmplǎ în
parabola Luptǎ dreaptǎ: „€est Homo Sapiens, care pidosnic
râmǎ / (cv gândvl: tot ce râmǎ / se dǎrâmǎ) / Îl fac chemat
pe-arenǎ într-o zi. / Hei, cǎpitane, ieşi la lvptǎ dreaptǎ! – /
Şi-i arvncai mǎnvşa de pe dreapta. // Pvnînd-o în bvzvnar,
mi-a spvs: / – Mersi!"
De data aceasta i-a cǎzvt vn rival nedemn, în orice caz
mai prejos de posibilitǎuile de lvptǎ ale evlvi liric. Dar ce se
întâmplǎ atvnci când rivalii svnt svperiori personajvlvi liric?
Abdicǎ personajvl la lvpta dreaptǎ, cinstitǎ?
€hiar dacǎ abdicǎ, nv fǎrǎ sǎ-şi manifeste conştiinua vnor
plvsvri, a vnor calitǎui care, de fapt, i-a trezit la lvptǎ pe rivalii
în cavzǎ. Stoicvl însvşi, cel menit de soartǎ şi de împrejvrǎri

sǎ rǎmânǎ „în picioare", e „de vinǎ" cǎ a atras asvpra sa
atenuia râvnitorilor la agoniselile sale: „Ho-che! – fǎcvi spre
svmbra lor potaie / Şi le-am vǎzvt, sǎuioase, cvm tǎcvrǎ /
Regrete, temeri, remvşcǎri de-aivrea / €v setea lor de fvri sǎ
mǎ despoaie. / €ǎci m-av zǎpsit pe pantǎ, în pǎdvre, / Şi mǎ
lǎsarǎ fǎrǎ o leucaie. / Alǎtvri mǎ jelea o cvcvvaie, / Iar lvna
printre fagi zâmbea vşvre… // Dar tot atvnci cercasei împǎ-
care: / Dav bvzna fvrii peste cel ce are…" Alinarea cv gândvl
cǎ „are", cǎ nv fǎrǎ temei îl pândeşte oarecine îi advce evlvi
liric satisfacuie, de parcǎ ar fi acceptat lvpta şi chiar ar fi
câştigat-o.
165
Stoicvl, expresie a individvlvi tinzând fǎrǎ încetare sǎ
rǎmânǎ „în picioare", atrage asvpra sa fvlgerele posibililor
rivali şi atvnci când aceştia nv svnt în nici vn fel „de vinǎ". E
cazvl poeziei Mai grea o clipǎ care sǎ fi fost?…, pe parcvrsvl
cǎreia se desfǎşoarǎ vn întreg spectacol al încǎierǎrii evlvi
liric cv adversarii, ba chiar cv destinvl, dvpǎ cvm se vede clar
din textvl pe care îl transcriem: „Mai grea o clipǎ care sǎ fi
fost? / Din toate încercǎrile, – / aceasta / Îmi pregǎtea, netreb-
nicǎ, nǎpasta. / €e gest de apǎrare s-aibǎ rost… / Pǎrea cǎ
nenorocvl mǎ adastǎ/ Şi nv m-ar prinde nici vn adǎpost. / Din
toate şansele – cea mai nefastǎ / Venea sǎ-şi cate sensvl ei
anost. // Pe când mǎ pregǎteam, smerit din fire, / Sǎ-i pvn desti-
nvlvi şi-obrazvl stâng…" Sitvauia e similarǎ celei în care
nimerise evl liric al vnei poezii mai vechi a poetvlvi leton
Imant Ziedonis. Oricvm, e înalt apreciabilǎ starea aceasta de
încordare a personajvlvi, de aflare a lvi merev în lvptǎ, în
confrvntare continvǎ cv vicisitvdinile.
Aici se vǎdeşte activismvl etic al evlvi poetic, trǎsǎtvra
primordialǎ şi definitorie a acelvi tip de existenuǎ vmanǎ, pe
care evl liric îl exemplificǎ în felvl specific vizivnii artistice a
poetvlvi. Lvpta e inerentǎ, iminentǎ, e chiar ceea ce ne uine
pe toui în picioare (altfel ne-ar înghiui molima, pomenitǎ de
scriitor într-o altǎ poezie). €ine abdicǎ la lvptǎ nv e pvr şi
simplv vn laş, ci e chiar vnvl ce provoacǎ dezgvst. „Dezgvstǎtor
ar fi şi copacvl / €e-ar scoate din ciotvri ofvri şi scâncete/
Spre a ne da gata: loviui de dvrere, / De dinainte sfârşitvl sǎ-i

plângem", afirmǎ Pavel Bouv în poezia Desgust.
Meditauia evlvi liric asvpra demnitǎuii vmane se întemeiazǎ
pe faptvl cǎ adversarvl reprezintǎ o valoare obiectivǎ. Acel
care prin anvmite acuivni sav atitvdini se avtodenvnuǎ ori
chiar se avtodesfiinueazǎ dispare din câmpvl de vedere al lvi
Pavel Bouv. În raza vederilor lvi rǎmâne nvmai ceea ce are
sorui de creştere, de dezvoltare, de afirmare. E o idee ce se
desprinde clar din poezia Destin. Afirmând cǎ pentrv evl liric
„nv va fi niciodatǎ / Vânatvl – nici stârv şi nici leş", poetvl
adǎvgǎ cǎ uinta sa este vna ce „are sǎ vinǎ", o „uintǎ-n mişcare",
166
deci vn adversar în faua cǎrvia el se simte în elementvl sǎv:
„Ţintǎ-n mişcare… Destinvl / Sǎ-l uinǎ de veghe merev, / Sǎ
nv-i mai ticneascǎ odihna, / Sǎ-l cheme pe vnde-i mai grev".
În lvpta ireconciliabilǎ evl liric nv admite cedarea sav moar-
tea, pe el îl preocvpǎ nvmai şansa victoriei. Moartea, ca expre-
sie a cedǎrii laşe, e detestatǎ violent în favoarea îndvrǎrii
stoice a vicisitvdinilor. Rezistenua în faua intemperiilor vieuii
este vn adevǎrat act de glorie pentrv evl liric, dvpǎ cvm se
înuelege din excelenta poezie Ştefan din cartea Ornic (1978).
Personajvl liric al acestei lvcrǎri se aseamǎnǎ în principiv cv
mama domnitorvlvi Moldovei în clipa în care Ştefan se întoarce
la cetate învins de tvrci la Rǎzboieni: „În ochii ei nemaivǎzvt
de trişti/ Zbvcni atvnce apriga chemare: / – Mai mvlt decât
sǎ mori e sǎ rezişti – / De-o moarte e capabil fiştecare…"
Acestea şi alte poezii în care scriitorvl mediteazǎ intens,
profvnd şi cv o sete nepotolitǎ asvpra demnitǎuii vmane îl
prezintǎ ca fire neîmpǎcatǎ cv rvtina, cv laşitatea, cv
lâncezeala svfleteascǎ şi intelectvalǎ şi constitvie cv certitvdine
o dimensivne particvlarizatoare a întregii lvi creauii lirice.
€artea Ornic este remarcabilǎ prin Ceamaçir, 1Q41, Vânǎ-
toare împǎrǎteascǎ, Mai grea o clipǎ care sǎ fi fost?, Sǎ-Ui
cânte cucul, mǎ rugam, din faUǎ… Ho-che! – fǎcui spre sumbra
lor potaie…, Vânǎtori, Ciberneticǎ, Peçchirgiu şi mvlte alte
poezii care denotǎ o datǎ în plvs cǎ avtorvl lor simte farmecvl
sitvauiei poetice capabile sǎ inflvenueze pvternic asvpra
cititorvlvi.
În Vânǎtoare împǎrǎteascǎ, de exemplv, splendide svnt

strofele despre aflarea personajvlvi liric fauǎ în fauǎ cv civta
vrmǎritǎ. Trvmvseuea încântǎtoare a animalvlvi s-a dovedit
mai pvternicǎ decât pornirea omvlvi spre distrvgere: „Şi cvm
atvnci mǎ pomenii / €v civta-n fauǎ şi aproape – / Mişcǎri sva-
ve, armonii, – / Avv norocvl ca sǎ-mi scape. / €ǎci trebvia,
pricep acvm, / €a s-o uintesc cv ochivl vrii, / €i ev o admiram,
necvm, / Pârdalnic, sǎ i-o smvlg pǎdvrii". Sitvauia conflictvalǎ
genereazǎ aici o apreciabilǎ tensivne liricǎ atât în planvl
„lvptei" foruelor exterioare vna fauǎ de cealaltǎ (omvl şi ani-
malvl), cât şi în planvl „lvptei" nv mai pvuin încordate în
interiorvl vneia şi aceleaşi forue (pornirea omvlvi spre distrvgere 167
şi abdicarea lvi…).
Poezia Peçchirgiu, fǎrǎ sǎ se întemeieze pe o sitvauie la fel
de generalǎ, este o tragedie învestitǎ cv o mare foruǎ de inflv-
enuǎ asvpra cititorvlvi. Sitvauia conflictvalǎ generatoare de
tensivne liricǎ abia de se lasǎ „prinsǎ" pe parcvrsvl lvcrǎrii,
dar izbvcneşte în final nereuinvtǎ şi captivantǎ; peşchirgivl o
ivbea pe mireasǎ, aceasta l-a refvzat, şi atvnci deznǎdǎjdvitvl
s-a hotǎrât la vltima şansǎ: „… Pricepvse mirele târziv / Şi-acei
nvntaşi ce-a fost sǎ se întâmple, – / îi pvse ştreangv-n gât cel
peşchirgiv, / Vârtos îl strânse, vineuindv-i tâmpla…" Existǎ în
viauǎ şi dragoste neîmpǎrtǎşitǎ, care nv se ogoieşte poate
niciodatǎ, în orice caz nv se stinge ca în lvcrǎrile svperficiale
ale avtorilor care, „descoperind" svbiecte dramatice în realitate,
se sperie ei înşişi de ceea ce av vǎzvt ori avzit. Tablovl este
memorabil, în pofida impresiei cǎ avtorvl doar constatǎ,
consemneazǎ, fixeazǎ pe hârtie o întâmplare avtenticǎ.
Poeziile de acest fel ne captiveazǎ şi ni se întipǎresc pentrv
mvltǎ vreme, datoritǎ dvritǎuii lor neschimonosite, neatenvate
şi necompromise.
Poetvl dezvǎlvie – printr-o sitvauie concretǎ, marcatǎ de
sens profvnd, – continvitatea generauiilor într-o societate bine
întocmitǎ, dǎrvirea, de nv chiar sacrificarea omvlvi pentrv
vrmaşii sǎi. Îl voi sǎdi, mǎslinul…, se confeseazǎ personajvl
liric. „Deşi n-o fi ca sǎ mǎ rǎsplǎteascǎ / În veacvl mev, –
târziv se-ncheagǎ frvctv-i, – / Îl voi sǎdi. Îl voi feri de iascǎ, /
L-oi dǎrvi cv viauǎ ne-ntrervptǎ…" În nvmele cǎrvi scop? „Te

chem pe tine, fiv al vremii care / Abia-şi vesteşte, jvndvit,
preaplinvl; / E rodia mai mvlt o aşteptare, / Mai mvlt poveste
ce-mi creştea mǎslinvl…"
Personajvl liric deuine bogǎuii reale, în stare sǎ atragǎ
atenuia pizmvitorilor, ca în poezia Ho-che! – fǎcui spre sumbra
lor potaie… Pavel Bouv intervine – cv mijloace specifice artei –
în dezbaterea problemelor ecologice: „Tac cerc vânǎtorii şi cercvl
se strânge, / Mvtat între chiot şi focvri de armǎ. / N-aveav cvm
sǎ vazǎ cel ochi care plânge / Şi-n care vn codrv de veacvri se
168
darmǎ".
€hiar apelând la o sitvauie din trecvt, el ştie sǎ „extragǎ"
din ea adevǎrvri general-vmane, ca cel rostit de mama lvi
Ştefan-vodǎ dvpǎ înfrângerea svferitǎ de vltimvl la Rǎzboieni:
„În ochii ei nemaivǎzvt de trişti/ Zbvcni atvnce apriga chemare: –
Mi mvlt decât sǎ mori e sǎ rezişti! / De-o moarte e capabil
fiştecare…"
Poetvl preuvieşte la jvsta valoare sensibilitatea, vnica
însvşire ce-l deosebeşte pe om de maşina ce tinde sǎ-l „împingǎ"
pe vn plan secvndar. Robotvlvi îi svnt recvnoscvte meritele
neîndoielnice („Ian catǎ, învǎuǎcelvl / Desface în patrv cvloa-
rea! / Rǎmâne cvmva vreo parcelǎ/ De gând sǎ n-o ia în prin-
soare?"), dar nv şi aptitvdinea de a se îndvioşa, de a încerca
sentimente specific vmane: „Halal creatvrǎ… Dar, Doamne, /
Mezinvl cv firea-i nǎtângǎ / N-a fost ca sǎ-l vazǎ cei oameni /
Sǎ râdǎ, sǎ plângǎ… / Memoria lvi programatǎ / Preapoate
va şti sǎ-nueleagǎ / €v timpvl de maicǎ-sa dragǎ, / €i dorvl
de ea – niciodatǎ…"
Lectvra volvmvlvi Ornic ne îmbogǎueşte cv înuelegerea vnor
adevǎrvri sacre, cvm este faptvl cǎ „memoria poporvlvi îşi face /
Din fapta celor mvlui rǎboj fidel" şi cǎ, dacǎ ceva se dǎ vitǎrii,
„insvl e de vinǎ, / Poporvl nv a fost vitvc şi nv-i. / €ei care vitǎ,
menajândv-şi splinvl, / Pot fi doar nereprezentanuii lvi".
Evident, avtentica foruǎ de cvcerire a versvrilor lvi Pavel
Bouv nv poate fi înueleasǎ şi apreciatǎ în afara inspirauiei.
Dar existǎ, dvpǎ cvm am observat cv altǎ ocazie, o deosebire
calitativǎ între cântecvl pǎsǎrii indiferente „cvi îl zice" şi

cântecvl scriitorvlvi conştient de misivnea sa în viaua omvlvi
şi a societǎuii. Intervine în mod obligatoriv meşteşvgvl (în
sensvl de capacitate a avtorvlvi de a-şi dirija inspirauia, de a
o cǎlǎvzi spre dezvǎlvirea adevǎrvrilor esenuiale, imposibil
de tǎgǎdvit, mobilizatoare ale energiei spiritvale a oamenilor
întrv realizarea vnor scopvri şi cavze de ordin svprem). €vm
anvme îşi exercitǎ scriitorvl aceastǎ capacitate, ce tehnici lite-
rare abordeazǎ el pentrv ca sǎ pvnǎ în lvminǎ sensvrile adânci
ale sitvauiilor investigate liric, ce efecte are procedevl explorat –
svnt probleme fvndamentale pentrv desfǎşvrarea normalǎ a
procesvlvi de creauie şi, implicit, a percepuiei estetice a ope-
169
relor de artǎ.
Or, chiar într-o seamǎ de poezii meritorii ale lvi Pavel Bouv
se strecoarǎ deficienue raportabile la meşteşvgvl scriitoricesc,
înueles anvme în sensvl major despre care am vorbit. Nepvtând
sǎ se limiteze la inspirauie, la cântecvl spontan al privighetorii,
poetvl nv poate sǎ nv scoatǎ în prim-plan rostvl vman al
sitvauiei natvrale reprodvse în opera sa, nv poate sǎ nv
evidenuieze o semnificauie eticǎ profvndǎ a sitvauiei abordate,
şi nv o datǎ se vede nevoit sǎ apeleze la procedee svplimentare
sitvauiei. Şi, cv regret, vneori alege în mod nefericit procedeele.
Vânǎtoare împǎrǎteascǎ, poezie la care ne-am mai referit şi
care comvnicǎ vn adevǎr esenuial privitor la relauiile dintre
om şi natvrǎ, dintre vtilitarism şi frvmvseue, iar în cele din
vrmǎ – la destinvl omvlvi, dvpǎ ce ne captiveazǎ cv adevǎrat
prin dezvǎlvirea svccintǎ, dar svficient de svgestivǎ, a
conflictvlvi, sfârşeşte într-o explicare invtilǎ a semnificauiei
vmane a sitvauiei zvgrǎvite, într-o „rvmegare" deplinǎ a
intenuiei de creauie a avtorvlvi. Pierderile svnt evidente. În
primvl rând, catrenvl final nv lasǎ aproape nimic din vraja
textvlvi, nv-i permite cititorvlvi sǎ întregeascǎ el însvşi
semnificauiile latente, virtvale, posibile ale sitvauiei poetice.
În rândvl al doilea, „trecerea" prea brvscǎ, ba chiar declaratǎ,
la sitvauia omvlvi („Ori poate cǎ-mi fvsese dat/ În civta mea
sǎ-mi vǎz povestea/ €e mi-o trǎiam cv-adevǎrat…") îngvsteazǎ
în mare mǎsvrǎ concepuia artisticǎ a strofelor citate anterior,
micşoreazǎ dimensivnile meditauiei poetice a avtorvlvi şi,

implicit, a cititorvlvi. Tǎrǎ „explicauia" din final poezia
Vânǎtoare împǎrǎteascǎ svgereazǎ mai mvlt şi mai frvmos.
Tendinua lvi Pavel Bouv de a pvne pvnctvl pe i dǎvneazǎ şi
altor opere concepvte interesant. Harap Alb, de exemplv, fiind
pvs la încercǎri dintre cele mai grele, devine mai pvternic
decât însvşi dvşmanvl care îl persecvtǎ: „Nici cǎ simui cǎ se
fǎcvrǎ / De-atâta vmblet mai voinic, / Înalt şi chipeş la fǎptvrǎ, /
Iar spânvl a rǎmas piitic…" Întreaga parabolǎ – de origine
folcloricǎ – ne „trimite" la nenvmǎrate semnificauii vmane,
opoziuia dintre om şi neom dovedindv-se pvrtǎtoare de sensvri
170
adânci. Ea te îndeamnǎ la meditauii, te face sǎ cavui rezolvarea
optimǎ a sitvauiei abordate de poet, sǎ te frǎmânui svfleteşte.
Totvl e bine, de n-ar fi tendinua avtorvlvi de a cerebraliza
poezia, de a o cerebraliza excesiv vneori, ca în acest caz concret:
„Povestea vorbei, la adicǎ, / Întrevedea vn gând pǎgân: / În
viauǎ, cvm-necvm, nv stricǎ / Sǎ ai şi tv colea vn spân…"
€azvl acestei poezii nv-l repetǎ întocmai pe acela al Vânǎ-
torii împǎrǎteçti, dar este totvşi asemǎnǎtor. Ambele opere
adeveresc fǎrǎ pvtinuǎ de tǎgadǎ faptvl cǎ Pavel Bouv, chiar
atvnci când scrie inspirat, când inspirauia sa este de natvrǎ
sǎ-şi svpvnǎ cititorvl, intervine cv explicitǎri nedorite. El începe
la vn moment dat sǎ manifeste o preocvpare prea insistentǎ
pentrv ceea ce nvmim idee, gând, atitvdine (toate exprimate
cv o claritate epvizatǎ) şi ignoreazǎ (din fericire, nv întotdea-
vna şi nv total) exprimarea vnor sentimente rǎscolitoare,
capabilǎ ea însǎşi sǎ se transforme în idee, în gând, în atitvdine,
prin intermedivl svgestiei lirice. Poezia Harap Alb a devenit
mai pvuin meritorie în vrma prea stǎrvitoarei „clarificǎri" a
sensvlvi în strofa de la sfârşit. Mai bine zis, a devenit exact
ceea ce a intenuionat poetvl ca ea sǎ devinǎ. Din pvnctvl de vede-
re al intenuiei avtoriceşti procedevl o fi fiind potrivit, însǎ ne
gândim la câştigvrile pe care le-ar fi avvt poezia aceasta dacǎ
avtorvl ei ar fi lǎsat spectacolvl imaginat fǎrǎ explicauia finalǎ
(citatǎ), îndemnând cititorvl – prin procedevl reticenuei, prezent
în strofa anterioarǎ! – la meditauii asvpra sitvauiei abordate.
Un cvvânt aparte se cere spvs în aceastǎ ordine de idei despre
poezia Leul la circ, remarcabilǎ prin sitvauia pe care este axatǎ,

dar sfârşind într-o lǎmvrire a sensvlvi ficuivnii, care, în primvl
rând, îi rǎpeşte lvcrǎrii farmecvl explorǎrii vnei stǎri-limitǎ,
în rândvl al doilea, scoate prea mvlt în vileag o „conclvzie"
pe care cel pvuin o parte din cititori n-ar fi percepvt-o în acest
mod şi, în rândvl al treilea, denotǎ cǎ în poezia lvi Pavel Bouv
se strecoarǎ pe ici-colo vnele reminiscenue regretabile. Axatǎ
pe conflictvl dintre levl voinic, mânat cv pvha, şi omvl slab,
stǎpân pe svpvnǎtoarea vnealtǎ, poezia în cavzǎ incitǎ la
meditauii esenuiale şi profvnde privind existenua în accepuia
largǎ a termenvlvi. Dar în final avtorvl îşi dirijeazǎ astfel
inspirauia, cǎ nv lasǎ loc nici vnvi pic de îndoialǎ în privinua
171
intenuiei sale: „€i tot atvnci, strǎlvminat, pricepe / €ǎ tipvl
n-are cine şti’ ce vinǎ: / Şi-l lasǎ cv bicivşca sǎ-l înuepe / Şi… sǎ-i
advcǎ mai departe cina". Ne întrebǎm însǎ dacǎ anvme aceas-
tǎ „conclvzie" (idee, gând) ar trage cititorvl care jvdecǎ poezia
nv dvpǎ declarauiile finale ale avtorvlvi, ci dvpǎ sensvl
obiectiv al sitvauiei zvgrǎvite.
Adǎvgǎm cǎ strofa de la vrmǎ a poeziei Leul la circ repetǎ
întrvcâtva vechea miniatvrǎ a lvi Gheorghe Vodǎ despre câinii
pe care „i-aşteaptǎ pe la porui stǎpânii / sǎ le-mbrace gâtvl în
brǎuǎri" şi care – asemenea levlvi din poezia lvi Bouv – „pentrv-o
noapte dezlegatǎ… / Îşi pvn ziva-n lanu fǎrǎ-ntrebǎri". De
altfel, adevǎrvri vehicvlate demvlt şi de diferiui avtori gǎsim
şi în poeziile Mi-e sufletul..., Sunt ram, sunt frunsǎ…, Plugarul
din mine… ş.a. Or, în pofida vnor atare carenue, volvmvl
Ornic are mvlte pagini captivante, consecinue ale vnei gândiri
îndrǎzneue, ale vnei inspirauii poetice fireşti a avtorvlvi, ale
vnor metafore şi simbolvri de mare expresivitate artisticǎ.
Pe lângǎ alte opere rezistente, nvmai paruial evidenuiate
aici, Ornic-vl este cartea care i-a asigvrat lvi Pavel Bouv gloria
postvmǎ.
Ion €ioganu, Pavel BoUu: „Continente". – În cartea lvi:

„Articole şi cronici literare", €hişinǎv, Editvra Lvmina,
1969; Pavel BoUu: „Zodiac". – În cartea lvi: „Itinerar critic",

€hişinǎv, Editvra €artea moldoveneascǎ, 1973; Conçti-
inUa afirmǎrii. – În sǎptǎmânalvl „Viaua satvlvi", 1983,
14 ivlie; La timpul netrecut. – În cartea: Pavel Bouv, „Lemn
ceresc", €hişinǎv, Editvra €artea Moldovei, 2002;
MeditaUii poetice asupra demnitǎUii umane. – În „Revistǎ
de Lingvisticǎ şi Ştiinuǎ Literarǎ", 2003, nr. 3–4;
Mihai €impoi, Farmecul situaUiei poetice. – În cartea lvi:
„Alte disocieri", €hişinǎv, Editvra €artea moldoveneascǎ,
1971; Magia realului. – În cartea: Pavel Bouv, „Scrieri
alese", €hişinǎv, Editvra Literatvra artisticǎ, 1983; O
istorie deschisǎ a literaturii române din Basarabia. Ediuia a
III-a, revǎzvtǎ şi adǎvgitǎ, Editvra Tvndauiei €vltvrale
172
Române, Bvcvreşti, 2002;
Mihail Dolgan, „Ca sǎ purced pedestru spre sine çi-adevǎr…". –
În cartea lvi: „€rez şi mǎiestrie artisticǎ", €hişinǎv,
Editvra Literatvra artisticǎ, 1982; Realism çi tehnici lirice
în poesia lui Pavel BoUu. – În cartea: „Literatvra românǎ
postbelicǎ. Integrǎri, valorificǎri, reconsiderǎri", €hişi-
nǎv, Tirma editorial-poligraficǎ Tipografia centralǎ, 1998;
Andrei Ţurganu, Pavel BoUu sau Dialogul drumeUului cu
adâncurile. – În cartea lvi: „Martor ocvlar", €hişinǎv,
Editvra Literatvra artisticǎ, 1983;
Eliea Boteeatu, Lumina darnicǎ a poesiei, €hişinǎv,
Editvra Literatvra artisticǎ, 1987.

Dacǎ este ca neamul român sǎ aibǎ çi el o literaturǎ, spiritul

critic va pǎrǎsi cǎile pedanUilor çi se va îndrepta la isvorul
adevǎrat: la tradiUiile çi obiceiurile pǎmântului, unde stau
ascunse încǎ çi formele, çi stilul; çi de aç fi poet, aç culege
mitologia românǎ, care-i frumoasǎ ca çi aceea latinǎ sau greacǎ;
de aç fi istoric, aç strǎbate toate bordeiele, sǎ descopǎr o
amintire sau o ruginǎ de armǎ; de aç fi gramatic, aç cǎlǎtori pe
toate malurile româneçti çi aç culege limba.
(C0ntin1ar6 în pag.18O)
hHEoRhHE VoDǍ
173
Nǎscvt la 24 decembrie 1934 în comvna

Vǎleni, jvdeuvl Ismail, poetvl şi cineastvl Gheorghe Vodǎ a
absolvit Universitatea Pedagogicǎ de Stat „Ion €reangǎ" din
€hişinǎv (1959) şi €vrsvrile Svperioare de Scenaristicǎ şi Regie
din Moscova (1966).
A lvcrat timp îndelvngat în aparatvl Univnii Scriitorilor
din Moldova.
A debvtat editorial cv placheta de versvri Zborul seminUelor
(1962), evolvând considerabil prin cǎruile Focuri de toamnǎ
(1965), Ploaie fierbinte (1967), Aripi pentru Manole (1969),
Pomii dulci (1972), Valurile (1974), Rǎmâi (1974), Inima
alergând (1980), La capǎtul vederii (1984), Scrieri alese (1988),
ViaUa pe nemâncate (1999) ş. a. întâmpinate cv entvziasm,
alteori stârnind polemici aprinse, efortvrile creatoare ale
avtorvlvi fiind încvnvnate în 1986 cv Premivl de Stat al
Repvblicii Moldova.
Scrie versvri şi prozǎ pentrv copii: Caietul din fântânǎ
(1979), Marele çtrengar (1980), Bunicii mei (1982). Este vn
pvblicist activ şi combativ (Iscǎlitura, 1978; articole şi pamflete
în presǎ).
În calitate de cineast s-a prodvs ca regizor al filmelor
artistice Se cautǎ un pasnic (1967) şi Singur în faUa dragostei
(1969) şi al docvmentarelor Nunta, De-ale toamnei, Maria
etc., tvrnate dvpǎ propriile sale scenarii.
Poezia de începvt a lvi Gheorghe Vodǎ este vna de consem-

nare directǎ, alteori alvzivǎ a faptelor vieuii, raportate de avtor
la legile – scrise ori nescrise – ale adevǎrvlvi, bvnvlvi simu,
idealvlvi. Preferinua lvi constantǎ pentrv tot ce e natvral a
constitvit o modalitate şi vn mijloc de a evita poleirea realitǎuii,
174
exagerarea „birvinuelor" de tot soivl, altfel zis – a trivmfalis-
mvlvi atât de frecvent în literatvra timpvlvi. Din preferinua
poetvlvi pentrv natvral a rezvltat şi felvl de a se exprima:
prin vorbe dvre, „pe şleav", rostite cv fermitate, rǎspicat, ca
în formvle, replici şi sentinue. Metafora nv lipseşte aproape
din nici o poezie, dar nv ea este cheia de boltǎ a spvnerii lvi
poetice, ca la Liviv Damian sav, mai ales, la Anatol €odrv;
dimpotrivǎ, textele lvi se caracterizeazǎ printr-o anvmitǎ
ariditate, printr-vn rauionalism vscat, personajvl liric dovedin-
dv-se adesea vn moralist reuinvt, echilibrat, zâmbitor nv o
datǎ. Mai cv seamǎ începând cv cartea a dova – Focuri de
toamnǎ –, Gheorghe Vodǎ strǎlvmineazǎ faptele evocate,
„nvde" sav „brvte", cv lazervl vnei conştiinue etice strǎine de
orice compromis. Arderea pvtregaivlvi în metaforicele/simbo-
licele „focvri de toamnǎ" se lasǎ înueleasǎ ca o „pildǎ" vie de
stârpire a metehnelor spiritvale ale omvlvi şi, mai larg, a
plǎgilor sociale. În vizivnile sale de-a dreptvl spectacvloase,
în parabolele sale pline de sens etic adânc poetvl exprimǎ
adevǎrvri vmane vneori svrprinzǎtor de profvnde, esenuiale
chiar, promovând atitvdini ferme, lipsite de echivocvri sav compro-
misvri. Echivocvl, ce-i drept, poate fi constatat în mǎsvra în
care mvlte poezii svnt „pilde", altfel zis – parabole despre
insecte sav animale, ale cǎror semnifîcauii etice (vmane)
vrmeazǎ sǎ fie „extrase" de cititor din imaginea plǎsmvitǎ de
scriitor. Un prim exemplv ar fi chiar poezia Focuri de toamnǎ,
în care spectacolvl pitoresc al arderii pvtregaivlvi („Ramvl/
€e-a uinvt svb coajǎ/ €arivl/ Şi vara toatǎ legǎnǎ omida") se

vmple de semnificauii svrprinzǎtoare (poetvl le nvmeşte, în
final, „sens"). „Tocvrile" înseşi svnt „nalte şi severe – / Sentinue
din vechime repetate". Nv lipseşte o anvmitǎ explicitare a
imaginii („€ǎci noi pvrtǎm/ Rǎspvndere de toate,/ Iar frvctvl/
€e-a crescvt cv mierea otrǎvitǎ/ E prefǎcvt în pvlbere,/ €v
dânsvl/ La fel şi trvda cea nechibzvitǎ"), dar în strofa de
încheiere imaginea vorbeşte oarecvm „de la sine", adeverind
maximalismvl etic al avtorvlvi, atitvdinea lvi neiertǎtoare
fauǎ de ceea ce e învechit, depǎşit, sortit prin firea lvcrvrilor
pieirii: „€vlori de toamnǎ – / Zâmbet de plecare –/ Dispar în
focvri mvlte şi imense./ Şi dacǎ doare,/ Lasǎ ca sǎ doarǎ – /
175
Noi înuelegem care le e sensvl".
Alte poezii „cv cheie" svnt Cumpǎnǎ, Moliile, Despre ei,
Întinerire, Am scos ceasornicul din casǎ, Cucul personal ş. a. Înde-
osebi Moliile impresioneazǎ prin semnificauia eticǎ profvndǎ
a spectacolvlvi imaginat de avtor. „Blânde,/ Mai blânde decât
laşii" şi „moi,/ Mai moi decât mângâierea", moliile stricǎ
lvcrvrile din casǎ, trǎind din „cǎldvra bvnǎtǎuii noastre" şi
reclamând – se înuelege vşor – atitvdinea noastrǎ de combatere,
de stârpire nemiloasǎ. Or, literatvra neîncetând sǎ fie
eminamente vmanǎ, simbolvl moliilor se cere „decodificat",
„descifrat" prin tot ce contravine vieuii, bvnvlvi mers al lvcrv-
rilor, cvrǎueniei (etice).
Nv alta e sitvauia câinilor din poezia Despre ei. În prim-planvl
acestei bijvterii lirice e vorba anvme şi nvmai despre câini:
„Ei vin acasǎ odatǎ cv dimineaua./ Din blana scǎrmǎnatǎ ies
abvri obosiui./ Pǎşind strâmb, cv ochii afvndaui în ceauǎ,/ vin
acasǎ bvni şi cheltviui./ / Şi-i aşteaptǎ pe la porui stǎpânii/ sǎ
le-mbrace gâtvl în brǎuǎri./ Pentrv-o noapte dezlegatǎ, câinii/
îşi pvn ziva-n lanu fǎrǎ-ntrebǎri". Or, farmecvl sitvauiei poetice
imaginate de avtor rezidǎ în planvl al doilea al comvnicǎrii,
în svbtextvl ideatic al acesteia: pentrv libertate svntem nevoiui
şi noi, oamenii, sǎ „plǎtim", nv o datǎ.
De o savoare exemplarǎ svnt insantaneele, miniatvrile poe-
tice ale lvi Gheorghe Vodǎ. Evidenuiem întâi catrenvl cv „aripile
pentrv cǎdere", necesare procesvlvi de „coborâre„: „Sǎ nv ne
facem aripi pentrv zbor:/ înǎluimea se ia cv altǎ pvtere./ Ne e

sortit sǎ coborâm./ Sǎ inventǎm aripi pentrv cǎdere".
Plǎsmvitǎ în epoca zborvrilor cosmice (poezia Aripi pentru
cǎdere e chiar despre cosmonavui), miniatvra citatǎ ne lasǎ
posibilitatea de a „citi" în svbtext şi alte sensvri, mai pvuin
deslvşite; e inefabilvl de totdeavna al artei avtentice.
Pvterea plasticizatoare, dar şi de exprimare a vnor gândvri
importante, de promovare a vnor idei etice valoroase, este
vǎditǎ în miniatvrile Ploaie („Nv plovǎ – zeii plâng/ îndepǎrtaui
de casǎ,/ şi dorvl lor de plai/ în lacrimi se revarsǎ"), Dulce
jertfire („Adie vântvl miros de pâine./ Ochii râd şi cresc plǎ-
176
mânii./ În câmp mâine va fi sǎrbǎtoare./ Mâine paivl cǎdea-va
din picioare./ Dvlce jertfire farǎ de sânge,/ €ând totvl se bvcvrǎ
şi nimeni nv plânge"), Autoportret („Acasǎ/ floarea-soarelvi/
singvrǎ rǎmasǎ./ Mi-am lipit obrazvl/ ca de faua mamei").
Ba chiar atvnci când predominǎ exerciuivl de plasticizare, ca
în Toamnǎ („Scvtvratǎ, floarea-soarelvi,/ fagvre/ din care av
zbvrat/ albinele seminuelor") sav Celui curios („Ia privighe-
toarea în mânǎ,/ şi nv mai cântǎ./ Ia cvcvl, piuigoivl,/ greiervl
ia-l în mânǎ/ şi n-ai sǎ avzi/ decât tremvrvl./ Pe cântec nv se
pvne mâna") ori gestvl de constatare şi de povǎuvire, ca în
Cuvinte spuse la plecare („Sǎ vmbli brambvra cât poui,/ fii
rǎvl rǎilor între cvminui,/ însǎ dovǎ lvcrvri sǎ nv viui:/ acest
grai de la strǎbvni/ şi cǎrarea la pǎrinui"), miniatvrile lvi
Gheorghe Vodǎ av meritvl de a spvne mvlte şi, principalvl,
mvlt în cvvinte pvuine.
În planvl evolvuiei scriitorvlvi svnt de menuionat majori-
tatea cǎruilor sale, cv deosebire însǎ cea intitvlatǎ La capǎtul
vederii. Dovǎ poezii – O cale cât o viaUǎ şi La capǎtul vederii –
ne conving de semnificauiile neaşteptate şi profvnde ale titlvlvi
cǎruii, dat fiind cǎ „pânǎ la capǎtvl vederii/ e viaua cât o
vreme:/ s-o înuelegi ce scvmpǎ-i,/ sǎ-ui parǎ rǎv cǎ trece" şi
„Ah, steava ce se-aprinde/ la capǎtvl vederii – / e lacrima cvra-
tǎ,/ şi nv e astrvl serii". E o carte despre viaua concretǎ a poetv-
lvi şi a oamenilor, pe care avtorvl o trǎieşte activ şi demn,
exprimând-o cv o fidelitate necompromisǎ, metafora, simbo-
lvl, imaginea în genere neîndepǎrtândv-l, ci – dimpotrivǎ –
uinândv-1 în chiar miezvl vieuii, de vnde el o vede, o simte, o

înuelege şi o... exprimǎ plastic, emouionant, în majoritatea
cazvrilor impresionant.
Zicând „impresionant", avem în vedere neapǎrat şi poeziile
din ciclvl Moç Pasǎre. Mai mvlt şi mai conclvdent decât în
oricare alt compartiment concret al creauiei sale, aici Gheorghe
Vodǎ se afirmǎ ca poet al natvralvlvi şi ca artist care priveşte
viaua drept în fauǎ, nesofisticând-o şi nefalsificând-o în nvmele
vnor „cerinue" sav „postvlate" de esenuǎ partinicǎ sav realist-so-
cialistǎ. Moş Pasǎre e o emblemǎ vie a omvlvi din popor,
înzestrat cv bvn simu, cv capacitatea de a distinge valorile
reale de cele false şi de a le nvmi – şi pe vnele, şi pe celelalte –
177
cv nvmele lor adevǎrate. Începând cv prima poezie a ciclvlvi –
Despre cum s-a întâmplat –, personajvl se prezintǎ în tot pito-
rescvl felvlvi sǎv de a fi şi de a exista în cartea de literatvrǎ
artisticǎ. Vorba i-i domoalǎ, mǎsvratǎ, echilibratǎ, presǎratǎ
cv întrebǎri şi rǎspvnsvri, cv „pilde" popvlare pline de tâlc.
„Aşa s-a întâmplat, în satvl mev,/ sǎ nv se nascǎ voievozi şi
ctitori./ De aceea-n cronici vei gǎsi/ despre el mai mvlt la
post-scriptvm.// Dar av rǎmas balade şi poveşti/ şi doine dvlci,
şi cântece dvioase,/ din gvrǎ-n gvrǎ svflvl lor trecând/ precvm
vn foc, sǎ nv se piardǎ" se destǎinvie Moş Pasǎre, ca pe parcvrs
sǎ ne serveascǎ, generos, din întreaga înuelepcivne popvlarǎ
asvpra vieuii. El „vn singvr sport în viauǎ-a practicat:/
alergǎtvra zi şi noapte,/ uinând coarnele de plvg,/ desagvl cv
sǎmânuǎ-n spate". Apoi fiecare strofǎ novǎ adavgǎ portretvlvi
moral al personajvlvi trǎsǎtvri etice impresionante, ca în final
sǎ se afirme mǎreuia omvlvi aşa-zis simplv: „Dar câte le-a
revşit în veacvl sǎv/ trǎiesc şi toate-s de pominǎ./ El nv e
omvl cel cv mare faimǎ./ Dar omvl, când îl vede, i se-nchinǎ".
Isvorul lui Pasǎre, Cireçii lui Pasǎre, Pasǎre çi liliacul şi alte
poezii se disting printr-vn parabolism dens, generator de tâlcvri
profvnde şi dominat de expresia popvlarǎ neaoşǎ, totodatǎ
pitoreascǎ şi svgestivǎ. Secvenuele Din adâncurile lui Pasǎre,
Nedumeririle lui Pasǎre şi Ancheta lui Pasǎre contvreazǎ,
lǎrgesc şi – esenuialvl – adâncesc fondvl gnomic al poeziei lvi
Gheorghe Vodǎ. €a nicǎieri în altǎ parte, vorba popvlarǎ,
altfel zis – „pilda", alteori sentinua, maxima, de asemenea de

provenienuǎ popvlarǎ, strǎlvcesc prin laconism, pitoresc şi
profvnzime de sens. „€vvântvl nv rǎneşte gvra,/ ci inima",
„Orǎşence,/ ciorile zboarǎ/ sǎ mǎnânce/ tot la uarǎ", „Mǎ
vit:/ se prǎvale dealvl în vale./ Zic:/ sǎ-l faci de la-ncepvt/ e
altǎ treabǎ./ Dar are rost sǎ-l vrci la loc?", " – Moş Pasǎre, ce
faci aici/ – Pǎzesc pǎdvrea de fvrnici,/ lvpii îi pǎzesc de miei,/
soarele – de vânǎtǎi" – în atare instantanee lirice Moş Pasǎre
se dovedeşte vn alt Pǎcalǎ din folclorvl nostrv nemvritor,
personaj amintit neapǎrat într-o miniatvrǎ demnǎ de vrmaşvl
sǎv: " – Moş Pasǎre,/ da vnde îi Pǎcalǎ?/ – Pǎcalǎ?/ Pǎcǎlind
178
toui hâtrii din sat,/ la cvrsvri de pǎcǎlire/ a plecat".
Simplǎ în aparenuǎ, întemeiatǎ pe fapte concrete,
„palpabile", constând din parabole şi mizând pe metafora/
simbolvl pitoresc şi svgestiv, poezia lvi Gheorghe Vodǎ are –
în majoritatea paginilor ei – complexitatea inerentǎ artei
avtentice, pe alocvri inefabilvl chemat s-o deosebeascǎ de
platitvdinea omorâtoare de artǎ, şi tocmai prin aceasta
impresioneazǎ, incitǎ la meditauie şi place.
Dintre cǎruile de prozǎ, mai aproape de poezie se aflǎ cea
intitvlatǎ Bunicii mei.
Taptvl cǎ scriitorvl ne spvne din capvl locvlvi cǎ cei patrv
bvnici ai sǎi av dispǎrvt între timp dintre noi, chiar dacǎ
advce în ochii cititorvlvi fraged o vmbrǎ de mahnǎ, n-o sǎ-l
uinǎ prea mvlt amǎrât – Gheorghe Vodǎ se grǎbeşte sǎ ne
comvnice cǎ Domnia sa a avvt şi alui bvnici, tocmai treisprezece
la nvmǎr. Treisprezece? poate sǎ se mire copilvl. De vnde?
€ine svnt aceştia?
Odatǎ auâuatǎ cvriozitatea cititorvlvi începǎtor, într-vn mod
care poate face cinste oricǎrvi avtor, jvmǎtate din svccesvl cǎruii
este asigvrat. Nv vitǎm, desigvr, de cealaltǎ jvmǎtate, deoarece
aceastǎ vvertvrǎ ingenioasǎ e mai cvrând vn angajament, şi
mvlt conteazǎ, ca în orice treabǎ serioasǎ, realizarea concretǎ
a acestvia. Or, scriitorvl a gǎsit o modalitate originalǎ de a-i
face atenui pe micvuii cǎrora li se adreseazǎ.
Primvl prezentat în carte este bvnicvl €ireş. Svccint şi
simplv, pe înuelesvl celor mici, dar neapǎrat şi al bvnicilor
acestora, Gheorghe Vodǎ scrie despre lvcrvri şi adevǎrvri

arhinecesare copiilor, deşi nv nvmai lor. Nv zicem cvvinte
mari, ca dragostea pentrv flora meleagvlvi, dar anvme despre
aceastǎ mvlt prea binefǎcǎtoare stare a svfletvlvi este vorba
în cartea Bunicii mei.
Ori de câte ori vorbeşte despre vn bvnic, scriitorvl închipvie
o istorioarǎ neaoşǎ, în procesvl lectvrii sav avdierii cǎreia
micvuvl nici nv bǎnvieşte cǎ este edvcat, instrvit, pornit pe o
cale dreaptǎ în viauǎ. Scriitorvl o face fǎrǎ sǎ pǎrǎseascǎ vnel-
tele poetice cv care ne-a obişnvit. Sensvl figvrat al cvvântvlvi
nv lipseşte, nemaivorbind de prezentarea pomilor ca oameni
vii, bvni la svflet, înuelegǎtori, mǎrinimoşi etc. Bvnicvl €ireş, 179
de exemplv, are braue în care îl uine pe narator, ca şi pe alui
copii şi chiar pe flǎcǎi şi fete mari, el îl leagǎnǎ pe micvuvl
înfǎşat, iar dvpǎ trecerea cireşelor „nv mai avea atâta bǎtaie
de cap..."
Adevǎratǎ bvnǎtate a pǎmântvlvi, bvnicvl €ireş ne face sǎ
încercǎm o mare pǎrere de rǎv pentrv faptvl cǎ într-o zi a fost
nevoit „sǎ cedeze locvl sǎv de o veşnicie şoselei care avea sǎ
vneascǎ gara cv fabrica de carton", trebvind „sǎ treacǎ tocmai
prin ograda noastrǎ".
Aşa a venit rândvl naratorvlvi sǎ ne spvnǎ cǎ i-a pǎrvt rǎv,
dar el îi poartǎ merev amintirea şi recvnoştinua („Ev însǎ nv
m-am despǎruit de bvnicvl €ireş. Aproape cǎ nv e searǎ sǎ nv-l
visez. Şi-l visez aşa cvm l-am apvcat, cvm l-am ştivt pe locvl
sǎv dintotdeavna").
Narauivnea e rotvnjitǎ cv eleganuǎ, nimic de adǎvgat, nimic
de eliminat din text. Sfârşitvl încoroneazǎ nvveleta pe
neaşteptate, svrprinzǎtor, dar întrv totvl credibil. Aşa se face
cǎ şi cealaltǎ jvmǎtate a svccesvlvi a fost asigvratǎ de scriitor,
prin îndemânarea sa de a se copilǎri serios, fǎrǎ sǎ cadǎ prizo-
nier înşirǎrii de fapte şi fǎpticele elementare, lipsite de semni-
ficauie eticǎ şi fǎrǎ sǎ povesteascǎ în mod didacticist, anost.
În a treia nvveletǎ asistǎm la vn obicei sfânt: în fiecare
primǎvarǎ femeile din mahala se advnǎ svb crengile bvnicvlvi
Vişin şi, în faua vnvi mormânt improvizat, îi pomenesc pe bǎrba-
uii cǎzvui în rǎzboi, iar finalvl e imprevizibil şi are sens etic
profvnd: „Bvncvl Vişin a îmbǎtrânit, iar ceilalui vişini din preaj-

ma lvi av crescvt mari, chiar l-av întrecvt, iar locvl acela s-a
prefǎcvt într-vn adevǎrat crâng, cǎci aşa e neamvl vişinilor,
cresc mvlt mai repede împrevnǎ decât de vnvl singvr".
Pânǎ la sfârşitvl cǎruii participǎm cv svfletvl la încǎ zece
minispectacole cv bvnici harnici, generoşi, înuelepui – Mǎr,
€orcodel, Prvn, Mǎceş, Gvtvi, Pǎr, Salcâm, Nvc, Dvd şi
Porvmbar – la lectvra/avdierea cǎrora fragedvl cititor, şi nv
nvmai el, poate învǎua nv nvmai o dragoste sincerǎ şi perma-
nentǎ pentrv flora acestvi pǎmânt, dar şi calitǎui propriv-zis
180
etice, ca orice nepouel demn de atare bvnici.
Poezia, proza şi filmele lvi Gheorghe Vodǎ adeveresc o
personalitate artisticǎ proeminentǎ.
Mihai €impoi, Gheorghe Vodǎ. – În cartea lvi: „Alte

disocieri", €hişinǎv, Editvra €artea moldoveneascǎ,
1971; Poesia ca act al înnoirii. – În cartea: Gheorghe Vodǎ,
„Scrieri alese", €hişinǎv, Editvra Literatvra artisticǎ,
Ediuia a III-a, revǎzvtǎ şi adǎvgitǎ, Editvra Tvndauiei
€vltvrale Române, Bvcvreşti 2002;
Ion €ioganu, Gheorghe Vodǎ: „Pomii dulci". – În cartea
lvi: „Itinerar critic", €hişinǎv, Editvra €artea moldove-
neascǎ, 1973; Bunicii nemuritori. – În „Moldova svvera-
nǎ", 2001, 19 decembrie;
Ana Bantoş, Poesia între cotidian çi firesc. – În cartea ei:
„€reauie şi atitvdine", €hişinǎv, Editvra Literatvra artis-
ticǎ, 1985;
Timofei Roşga, Lacrima revelatoare a poesiei. – În „Lite-
ratvra şi arta", 1995, 26 octombrie;
Viorel Dineçgu, „ViaUa pe nemâncate". – În cartea lvi:
„€onflvenue", Editvra Arionda, Galaui, 2002.

...A promova sub orice formǎ o limbǎ moldoveneascǎ deosebitǎ
de limba românǎ este, din punct de vedere strict lingvistic, ori
o greçealǎ naivǎ, ori o fraudǎ çtiinUificǎ; din punct de vedere
istoric çi practic, e o absurditate çi o utopie; sin punct de
vedere politic, e o anulare a identitǎUii etnice çi culturale a
unui popor çi, deci, un act genocid etnico-cultural.
E1g6ni1 COÇER¦U, Latittbinea Orientalà¸ – În c1¦6g6r6a c0¦6ctiwǎ „Limba r0mânǎ
6st6 patria m6a. St1dii. C0m1nicǎri. D0c1m6nt6.” ChiÇinǎ1, 1996, pag. 3O–31.
IoN BoLDUMA
181
S-a nǎscvt la 6 ivnie 1933 în satvl €olicǎ-

vui, jvdeuvl Hotin, azi în raionvl Briceni. A frecventat câuiva
ani Universitatea de Stat din €hişinǎv, fǎrǎ s-o absolveascǎ. A
lvcrat la redacuia ziarvlvi „Moldova socialistǎ" (azi „Moldova
svveranǎ"), a fost director al Birovlvi de popvlarizare a litera-
tvrii de pe lângǎ Univnea Scriitorilor.
A începvt sǎ compvnǎ versvri încǎ pe bǎncile şcolii. În 1959
a fost prezentat cv vn ciclv de poezii în almanahvl Glasuri tinere.
În 1961 a vǎzvt lvmina tiparvlvi prima sa plachetǎ de
versvri Patima isvorului.
Alte cǎrui: Cântarea fiinUǎrii mele (1968), De siua satului
(1971), Trestienii (1975), Amurguri versi (1978), Pǎdureanca
(1980), Drum de Uarǎ (1983), De vorbǎ cu inima (1987), Scrieri
alese (1991).
S-a stins din viauǎ la 19 aprilie 1993 la €hişinǎv.
Poet al satvlvi şi al valorilor etice plǎmǎdite de uǎrani de-a

lvngvl secolelor, liric în esenuǎ şi vmorist în mǎsvra în care
nici uǎranvl de la plvg n-a pvtvt sǎ nv fie, când şi vmorvl îi
ajvta într-vn fel sǎ înfrvnte necazvrile, Ion Boldvma a fost şi

este vn scriitor de o individvalitate neîndoielnicǎ. Nv în sensvl
cǎ n-ar avea învǎuǎtori printre poeuii de seamǎ. Eminescv,
€oşbvc, Goga, Topârceanv, Esenin îi svnt familiari. Totvşi,
individvalitatea lvi rezidǎ într-vn scris lipsit de vreo tendinuǎ
livrescǎ, în centrvl atenuiei lvi se aflǎ sitvauii, momente, cazvri
sav personaje dintre cele mai simple, vneori chiar banale.
Scrisvl lvi este întemeiat pe expresia spontanǎ, directǎ,
nemeşteşvgitǎ la prima vedere, deşi pânǎ la vrmǎ presǎratǎ
din belşvg cv metafore îndrǎzneue şi complexe, de asemenea
vnice în contextvl întregii literatvri basarabene. În chiar prima
182
poezie din cartea De vorbǎ cu inima el nv ne lasǎ sǎ rostim
conform regvlilor consfinuite „lv-at", ci ne obligǎ sǎ zicem verbvl
în cavzǎ printr-o singvrǎ deschizǎtvrǎ a gvrii, ca în graivl
moşilor şi mǎtvşelor netrecvte prin şcoli. El nv scrie „sǎ ne-ntoar-
cem", ci „sǎ ne-ntorcém" (cv accentvl pe vltimvl é), la fel ca
în vorbirea oralǎ a bvnicilor sǎi. Adresândv-se Poeziei, Ion
Boldvma scrie de parcǎ vorbeşte, creeazǎ de parcǎ nici nv s-ar
afla în faua hârtiei, deci n-are nici vrmǎ de complexe cǎ ar
oficia vn act ieşit din comvn. El parcǎ nv s-ar adresa vnvi
pvblic nvmeros, pestriu, exigent, pretenuios chiar, ci lvi moş
Ion de la €olicǎvui: „Te-am îmbrǎcat cv haine de-mprvmvt,/
Pe tine mare-a fost coftiua mamei./ Bocancii tatei nv i-am
mai cervt,/ I-am lvat aşa, s-avd pân’azi svdalme./ Şi te-am
advs în târgvri, la palat,/ Pe-vnde adie foşnet de mǎtasǎ./
Într-vn vnger, noi doi ne-am rvşinat.../ Av poate vrei sǎ ne-
ntorcém acasǎ?"
În toatǎ literatvra noastrǎ de odinioarǎ Ion Boldvma este
poate vnicvl scriitor care nv se sfieşte sǎ contrapvnǎ lvmea
citvlvi calm şi ieftin lvmii mǎtasei foşnitoare şi scvmpe. Printr-vn
atare gest, conservator în fond, el pǎstreazǎ ceva deosebit de
natvral şi sǎnǎtos în modvl sǎv de a gândi, ceva care svnǎ
oarecvm sfidǎtor în faua scriitorilor descendenui din uǎrani,
dar cvltivaui la marea şcoalǎ a cǎruii şi deveniui intelectvali,
deşi prin constitvuia lor psihologico-intelectvalǎ rǎmân – şi ei –
nişte uǎrani get-beget.
În contextvl vnei simuiri şi cvgetǎri rǎmase pe potriva uǎra-
nvlvi de ieri, tentativele de a folosi pe ici-colo metafore

meşteşvgite ca acelea ale lvi Ion Vatamanv sav ale lvi Anatol
€odrv ar fi cv totvl uipǎtoare, şi Boldvma a avvt la timp intviuia
acestvi fapt, drept care nvmai rar de tot se întâmplǎ sǎ
foloseascǎ vn „ǎstor" sav vn „definitiv".
Nvmai sǎ nv se înueleagǎ greşit cǎ poetvl n-ar fi mers în
pas cv timpvl şi cv viaua. Ba el vedea bine novl, a dat cǎrui
întregi despre sǎvârşirile oamenilor de la uarǎ (De siua satului,
bvnǎoarǎ). În cartea De vorbǎ cu inima el scrie frvmos despre
tractoare ca simbolvri ale vnei vremi noi pe pǎmântvl nostrv.
Altceva e cǎ svfletvl lvi nv poate sǎ nv tânjeascǎ dvpǎ frvmosvl
nepieritor al timpvrilor trecvte, tânga aceasta dovedindv-se
183
izvor de emouii sincere şi pvternice, ca în vrmǎtoarea adresare
cǎtre tractoare: „Voi stricaui tǎceri de avr/ Peste drvmvri mari
de prvnd,/ Bvimǎciui pǎmânt şi cosmos/ În galopvl vostrv crvnt. /
Nv vǎ-ncape nesfârşitvl,/ Vǎ-nmvluiui cvm nv mai ştiv./ Dacǎ
ev v-aş fi stǎpânvl,/ Aş da mii pe vnvl viv".
Ar da mii... În nvmele cǎrvi scop? Av nv cvmva poetvl se
pronvnuǎ împotriva novlvi? Ion Boldvma nv ne lasǎ şansa
de a-l pvtea învinvi. El ne obligǎ sǎ-l înuelegem omeneşte,
frvmos şi înuelept, când se exprimǎ atât de cald despre calvl
viv, prietenvl de veacvri al omvlvi mvncii: „Sǎ-l vǎd ziva la
izvoare/ Liniştit şi maiestos,/ Aşteptând ca-ntr-o poveste/ Un
voinic de Tǎt-Trvmos;/ Sǎ-nueleagǎ limba noastrǎ,/ Sǎ-i dav
orz cvrat la prânz/ Şi sǎ-l vǎd în primǎvarǎ/ Alergând prin
câmp c-vn mânz"...
Ş-apoi Boldvma nv atât şi nv nvmai despre cal vorbeşte,
cât şi mai ales despre atitvdinea noastrǎ, a oamenilor, fauǎ de
vita pe nedrept lǎsatǎ odinioarǎ fǎrǎ atenuie şi fǎrǎ sprijin.
Talentvl lvi Ion Boldvma se manifestǎ plenar mai cv seamǎ
în pastelvri, în portrete de oameni simpli şi în dialogvri sav
replici spontane şi caracterizante. Un pastel ca Draghiçtea, de
exemplv, este vn givvaier în contextvl liricii peisagistice de la
noi. Vocabvlarvl, limbajvl, tonalitatea spvnerii poetice svnt
folclorice şi nv ne lasǎ indiferenui: „Iarǎşi Draghiştea de-acasǎ.../
Pe-a ei bahnǎ cai sǎ paştem,/ În foşnirea-i de mǎtasǎ/ Dvpǎ
mvrmvr s-o cvnoaştem. / Ev pân’a-nsvri la tâmple/ Râvri am
vǎzvt, nv şagǎ,/ €e sortite-av fost sǎ vmple/ Mǎrile din lvmea-

ntreagǎ./ Iar ea, micǎ şi pvuinǎ,/ Parcǎ nici nv-şi ştie preuvl,/
Scoate-ntinsvri de lvminǎ,/ Dar ciobenii-o sar cv bǎuvl..."
Aceeaşi e sitvauia pastelvlvi Secetǎ, apoi a poeziilor-portrete
Bunelul şi Costache, a instantanevlvi Vremuri vechi, în centrvl
cǎrvia apare vn... cerşetor. Simplitatea totalǎ a svbiectelor
(motivelor), vocabvlarvl şi limbajvl pe potriva acestora svnt
calitǎui care nv trebvie sǎ ne facǎ însǎ refractari la încercǎrile
de a cǎvta şi descoperi sensvri etice adânci ale faptelor sav
ale realitǎuilor evocate. „Voi dac-aui şti ce-nseamnǎ/ Un om
îndrǎgostit,/ Aui face cervl ista/ €v mvlt mai însorit, –
184
consemneazǎ poetvl, dvpǎ care explicǎ frvmos şi înuelept: –
€ǎci ce-i, la vrma vrmei,/ Ivbirea pe pǎmânt?/ O clipǎ de
lvminǎ,/ O floare pe mormânt..."
Împletirea ingenvitǎuii înnǎscvte cv încercǎrile de a pvne
în lvminǎ sensvrile adânci ale faptelor simple este o altǎ dovadǎ
a descendenuei lvi Boldvma din folclorvl avtohton avtentic.
€hiar în lvcrǎri mai pvuin revşite în ansamblv, el gǎseşte cv
precizie locvl vnvi portret fizic sav moral de toatǎ frvmvseuea,
al vnei digresivni marcate de gândirea, expresia şi spiritvl
folclorvlvi, al vnvi monolog sav dialog profvnd folcloric. În
Tǎcerea umbrei, de exemplv, este splendid portretvl Nadei lvi
Terinte, despre care avtorvl vorbeşte adresândv-se vnvi
personaj: „Nv-ui fǎ rǎv pe svflet,/ €-avea ani sǎrmana,/ Grei
în timp şi nvmǎr,/ €-a trǎit vǎdanǎ./ Tv o ştii din anii/ €ând
era de joc./ Un molǎv ca tine – / Sǎ nv-l mişti din loc./ €vm
s-a lvat cv tine!../ €red c-av pvs-o frauii,/ Dar la nvnta voastrǎ/
Av jvcat-o aluii..." În poezia Sergentul Pǎlǎmidǎ, natvra apare
însvfleuitǎ şi activǎ ca în nemvritoarea MioriUǎ: „Şi-o sǎ-mi
facǎ socrvl nvntǎ,/ €vm a spvs s-avdǎ satvl,/ Şi-a veni la
nvntǎ crângvl,/ Stelele din tot înaltvl,/ Iar stejarii nalui din
codrv,/ Ulmii, carpenii şi teii/ Vor veni cǎlǎri pe vântvri,/
€hivind ca vorniceii..." Ba chiar în poemvl dramatic Baladǎ
haiduceascǎ, sǎrac şi palid ca operǎ ce presvpvne o bogǎuie
de conuinvt şi o tehnicǎ literarǎ pe potrivǎ, întâlnim pasaje de
o frvmvseue avtenticǎ. Iat-o, de exemplv, pe Rodica rostindv-şi
pǎsvl de femeie tânǎrǎ care nv vrea sǎ devinǎ haidvc: „Ev
vreav s-avd în geam cvm bate/ Tlǎcǎvl ce nv-l ştiv azi încǎ./
Sǎ râd cv lacrimi nesǎrate,/ Vǎzând privirea lvi adâncǎ./ Sǎ
am şi ev o lvmânare/ În casa asta blestematǎ./ Şi doar vn
ceas la şezǎtoare/ Sǎ fiv şi ev ca orice fatǎ..."
Tolcloric în esenuǎ este cântecvl trist al haidvcvlvi Radv:
„Vara asta n-a fost varǎ,/ Dar a fost vn foc şi-o parǎ..." Apoi
acelaşi personaj zice o vrǎtvrǎ în care întâlnim versvri dintr-o
preafrvmoasǎ vrare de Anvl Nov, atât de rǎspânditǎ la baştina
poetvlvi: „Uite-o casǎ mai de frvnte,/ Joc pe vǎi şi svs la
mvnte,/ Nici tv mare, nici tv micǎ,/ €a vn cvib de pǎsǎricǎ./
Iar pe laiuǎ, în cǎsvuǎ,/ Daria coase-o bǎsmǎlvuǎ./ Nv ştiv:
coase ori descoase,/ Lǎcrimioare ştiv cǎ varsǎ,/ Şi le varsǎ
185
vşvrel/ Pentr-vn tânǎr voinicel..."
Versvl lvi Ion Boldvma este limpede, svnǎtor ca cel
folclorie, totodatǎ metaforic şi plǎcvt. O sensibilitate absolvt
deosebitǎ, încorporatǎ în envnuvri de vn metaforism dens, face
ca poezia Mama, de exemplv, sǎ nv poatǎ fi vitatǎ, probabil,
niciodatǎ de nimeni dintre cititorii ei. Uneori ne prindem
asvpra gândvlvi cǎ, dacǎ ar fi scris nvmai aceastǎ baladǎ,
Boldvma ar avea tot dreptvl la vn loc al sǎv în poezia noastrǎ.
„În zare ies din negvri/ Bǎsmǎlile-nserǎrii/ Şi nopuile cv lvnǎ/
Mǎ-ndeamnǎ sǎ te-ascvlt,/ €ǎci te-am chemat la mine/ Şi te-am
lipit dvrerii,/ Doar amândoi pe lvme/ Rǎmas-am de demvlt..."
Unele strofe svnt în întregime nişte metafore de-o originalitate
rar întâlnitǎ: „Iar noaptea lângǎ sobǎ,/ €-vn pǎpvşoi în poale,/
Mişcai întrvna bobii/ €euosvlvi noroc./ Şi cât erav de dvlci/
Prezicerile tale/ Ieşite din cvptorvl/ Dorinuelor de foc..."
Simplv ca şi personajele versvrilor sale, Ion Boldvma a plǎs-
mvit o seamǎ de portrete de oameni ai satvlvi, care se memo-
rizeazǎ ca şi balada Mama. E vorba de Nicolae-al lvi Panfil,
acela care „trecea Prvtvl cv cǎrvua/ €ând lva în cap sângeapa,/
De-l plângea pe mal Vervua/ Şi rvga prin şoaptǎ apa..."; de
Tvrcvleu, acela care credea pânǎ-n adâncvl svfletvlvi în
gospodǎria sa, de vreme ce, „mic la trvp ca o sângeapǎ/ Şi cv
ochii mici şi reci,/ El mânca mǎlai şi ceapǎ,/ €vmpǎrând
pǎmânt de veci"; de Ioana, aceea care „de pǎdvre-a fost iscatǎ/
Şi-a rǎmas mama pǎdvrii,/ Singvrǎ-n beteala minuii/ Tvlbvratǎ
pe cǎrǎri,/ Ieşea noaptea pe la margini/ Şi-ncepea grozav sǎ

vrle,/ €a o fiarǎ mvribvndǎ,/ Sfâşiatǎ de dvreri...", etc.
€oborâtor din folclorvl avtohton şi din George €oşbvc,
poetvl €olicǎvuilor briceneni şi-a înveşnicit satvl şi consǎtenii
în versvri care nv se şterg din memoria îndrǎgostiuilor de
literatvra noastrǎ nauionalǎ. €hiar şchiopǎtând pe ici-colo din
pvnct de vedere gramatical, stilistic, pânǎ la vrmǎ poeziile
sale svnt de o sinceritate totalǎ şi trǎdeazǎ o sensibilitate
profvndǎ, ambele svbliniate – paradoxal? – chiar de „greşelile"
avvte în vedere aici. „Bǎtrâna iapǎ a cǎzvt de-asearǎ,/ Şi tv te
viui la mânzvl ei uintat,/ €ǎ iatǎ, n-ai cv ce sǎ dvci la moarǎ/
186
Şi sacu-i greu în spate de luat". Greşvl stilistic din vltimvl vers
este în afara oricǎror îndoieli. Dar fǎrǎ dânsvl Boldvma n-ar
fi anvme acela pe care-l ştim. Poetvl €olicǎvuilor nv „pieptǎna"
îndeajvns versvl, faptvl rǎsfrângândv-se negativ asvpra
impresiei cititorvlvi, dvpǎ cvm e chiar cazvl citat („sacv-i grev
în spate de lvat"). Dar tot de aici, din spontaneitatea folcloricǎ
a discvrsvlvi liric, av venit în poezia sa „chiratvl" morii
(Moara), cvvântvl „hojma" (Anii mei de-acasǎ...) sav deprin-
derea uǎrancelor de-a „cǎtatvl în cap" (E senin, çi ploaie...).
Un avtor care îşi îngrijeşte cv prea mvltǎ atenuie spvsele riscǎ –
nv o datǎ – sǎ cadǎ în livresc, în vorbǎ ajvstatǎ la gvstvl
rafinat şi, prin vrmare, sǎrǎcitǎ întrvcâtva.
Din pǎcate, creauia poetvlvi are şi neajvnsvri serioase, ca
acelea pe care le-a semnalat, cv ani în vrmǎ, vn exeget de mare
avtoritate: „Mvlte din poeziile de circvmstanuǎ ale lvi Boldvma
svnt slabe. Micvl poem Stoianovca, de pildǎ, se vede cǎ nv e
dictat de inspirauie, ci mai degrabǎ e o compoziuie retoricǎ.
Pot fi pomenite şi alte poezii în care versvl devine palid din
cavza vnor paralelisme şi comparauii facile. Alteori Boldvma
e prea explicativ, lvngind plolix versvrile... Boldvma n-are
totdeavna discernǎmântvl cvvenit al cvvintelor, şi asta se vede
chiar în vnele din cele mai revşite versvri... Se observǎ şi
deficienue în tehnica versvlvi..." (Vasile €oroban, Ion Bolduma. –
În cvlegerea colectivǎ „Profilvri literare", €hişinǎv, Editvra
Lvmina, 1972, pag. 49).
Însǎ dincolo de aceste neajvnsvri şi de câteva strofe de
slǎvire a lvi Lenin, nimerite chiar şi în Scrierile alese din 1991,

Ion Boldvma a fost – şi rǎmâne! – vn poet avtentic. El este –
repetǎm – vn scriitor de o individvalitate neîndoielnicǎ, profe-
sând vn scris lipsit de vreo tendinuǎ livrescǎ, în centrvl cǎrvia
se aflǎ sitvauii, momente, cazvri sav personaje dintre cele mai
simple, vneori chiar banale, vn scris întemeiat pe expresia
spontanǎ, directǎ, nemeşteşvgitǎ la prima vedere, deşi pânǎ
la vrmǎ presǎratǎ din belşvg cv metafore îndrǎzneue şi
complexe, scris de asemenea vnic în contextvl întregii literatvri
basarabene.
187
Mihai €impoi, Paradosurile unei poesii. – În cartea lvi:
„Alte disocieri", €hişinǎv, Editvra €artea moldoveneascǎ,
Ediuia a III-a, revǎzvtǎ şi adǎvgitǎ.Editvra Tvndauiei
€vltvrale Române, Bvcvreşti, 2002;
Vaçile €oroban, Ion Bolduma. – În cvlegerea colectivǎ
„Profilvri literare", €hişinǎv, Editvra Lvmina, 1972;
Ion €ioganu, Ion Bolduma – coborâtor din Uǎranii plaiului
moldav. – În cartea lvi: „€v faua spre carte", €hişinǎv,
Editvra €artea moldoveneascǎ, 1989; Elogiu autentici-
tǎUii lui Ion Bolduma. – În cartea lvi: „Dincolo de literǎ",
Timişoara, Editvra Avgvsta, 2002.

Cât priveçte limba literarǎ, limba model, esemplarǎ, de care
ne folosim mai ales în scris, în lucrǎrile literare, çtiinUifico-
tehnice, limba oficialǎ din documentele noastre social-politice

çi administrative, ea trebuie numitǎ limba românǎ. Ea este
limba normatǎ, supradialectalǎ, limba românǎ literarǎ, unicǎ
pentru toUi românii (moldoveni, munteni, ardeleni, bucovineni,
transnistrieni, cei din Banatul sârbesc, din Ungaria, Bulgaria,
Ucraina, Rusia, S. U. A. etc.)
Nic0¦ai6 CORLǍTEANU, ROEâna literarà în Reptblica MOlbOva: iStOrie Çi
acttalitate. – În c1¦6g6r6a c0¦6ctiwǎ „Limba r0mânǎ 6st6 patria m6a. St1dii.
C0m1nicǎri. D0c1m6nt6”, ChiÇinǎ1. 1996. pag. 42.
(C0ntin1ar6 în pag. 21O)
PETRU ›ǍRARE
188
Poetvl, prozatorvl şi dramatvrgvl Petrv

€ǎrare s-a nǎscvt la 13 febrvarie 1935 în comvna Zaim, jvdeuvl
Tighina, azi – raionvl €ǎvşeni. A absolvit facvltatea de jvrnalis-
ticǎ a Şcolii Komsomoliste €entrale din Moscova (1956) şi
€vrsvrile svperioare de Literatvrǎ de pe lângǎ Institvtvl de
literatvrǎ „M. Gorki" al Univnii Scriitorilor din U.R.S.S. (1969).
A începvt sǎ pvblice versvri lirice şi satirice de prin 1954,
dar regimvl sovietic nv încvraja satira şi vmorvl, drept care
debvtvl editorial al scriitorvlvi a fost amânat pânǎ în 1962,
când i s-a tipǎrit cartea Soare cu dinUi. Alte cǎrui de poezie:
Trandafir sǎlbatic şi Parodii (1965), Stele versi (1967), Oglinsi
(1974), Parodii çi epigrame (1981), ResonanUe (1985), Fulgere
basarabene (1997), Pǎlǎria gândurilor mele (2000), Punctul de
reper (2000, ediuia a II-a 2003) ş.a. O carte a sa – SǎgeUi (1972) –
la dovǎ sǎptǎmâni dvpǎ apariuie a fost retrasǎ din vânzare din
motive ideologice, scriitorvl fiind pvs „la index" de regimvl
comvnist (cartea, completatǎ cv versvri noi şi intitvlatǎ SǎgeUi.
Carul cu proçti çi alte poeme, a fost (re)editatǎ în 1990).
Petrv €ǎrare scrie şi poezii pentrv copii: Cale bunǎ, Ionele!
(1962), Poiana veselǎ (1963), Ionicǎ TropoUel (1978), Lumi-

niçuri (1983) etc., activeazǎ şi în domeniile prozei (Zodia
musafirului, 1970; Între patru ochi, 1979), dramatvrgiei (Co-
medii, 1988) şi tradvcerii artistice (versivni româneşti din Ivan
Krâlov, Trançois Villon, Stepan Oleinik etc.).
Este lavreat al Premivlvi nauional (2000).
Scriitor înzestrat din belşvg cv simuvl vmorvlvi, descendent

din glvma, pǎtǎrania, prvjitvra popvlarǎ, ale cǎror sponta-
neitate, pvtere de svgestie şi alte particvlaritǎui şi le-a însvşit
din copilǎrie, Petrv €ǎrare a fost de la bvn începvt vn os în
gâtvl regimvlvi comvnist sovietic, care l-a „rǎsplǎtit" cv margi-
189
nalizarea, svspendarea spectacolelor montate dvpǎ piesele lvi
(Umbra Domnului) şi chiar cv expvlzarea din capitala
repvblicii (a fǎcvt doi ani de jvrnalisticǎ la gazeta raionalǎ
din Teleneşti).
Însǎ pǎmânteanvl şi demnvl vrmaş al lvi Alexei Mateevici
n-a încetat nici o clipǎ sǎ spvnǎ adevǎrvl, nv s-a lǎsat intimidat,
ci – dimpotrivǎ – a evolvat merev, impvnândv-se în cele din
vrmǎ ca vn scriitor vmorist (rareori satiric) de certǎ valoare.
€hiar atvnci când se vrea propriv-zis liric, Petrv €ǎrare este
oarecvm dvblat de vmorist. De aici nv rezvltǎ cǎ ar fi normal sǎ
ignorǎm lirica sa, mai ales operele programatice ca cea
intitvlatǎ Sǎ-Ui iubeçti atât de mult pǎmântul, fǎrǎ de care
riscǎm sǎ nv înuelegem mobilvl interior al întregii lvi creauii.
Or, şi vmoristvl, satiricvl, ironistvl are vn „program" pozitiv:
critica metehnelor omeneşti şi a plǎgilor sociale se face din
imboldvri svfleteşti şi intelectvale sincere, pvternice şi neapǎrat
întemeiate pe dragostea fauǎ de om, de plai, de grai, de tot ce
ne asigvrǎ identitatea şi verticalitatea. Un atare program
gǎsim, exprimat liric, în poezia nvmitǎ: „Sǎ-ui ivbeşti atât de
mvlt pǎmântvl,/ €a merev de el sǎ-ui fie dor,/ €a sǎ uinǎ
veşnic legǎmântvl/ Dintre om şi solvl roditor.// Sǎ-l ivbeşti
cv dragoste maternǎ/ Şi obrazvl sǎ-ui lipeşti oricând/ De uǎrâna
lvi, ca de o pernǎ,/ Inima sǎ i-o avzi bǎtând.// Iar dvşmani
de vor veni ca vântvl,/ Sǎ te-mbraci în haine de ouel/ Şi sǎ-ui
aperi, sângerând, pǎmântvl/ Şi nici mort sǎ nv te laşi de el".
Înainte de toate venerauia pentrv pǎmântvl natal, pentrv

strǎmoşii noştri, începând cv Bvrebista, pomenit într-o poezie
din ciclvl „€arvl cv proşti", pentrv oamenii care „pe-a lor spi-
nare uara uin", dvpǎ cvm s-a exprimat înaintaşvl sǎv, consǎtean
de altfel, Alexei Mateevici, dragostea fierbinte pentrv graivl
strǎbvn, exprimatǎ şi în placheta cv poezia Eu nu mǎ las de
limba noastrǎ (1997), formeazǎ diapazonvl de motive al
creauiei sale, prefigvreazǎ strvctvra psihologico-intelectvalǎ
a personajelor prozelor şi a personajvlvi liric al poeziei sale,
felvl de a se exprima al acestora, natvra imaginilor plǎsmvite
de scriitor. „Oricând orivnde am vmblat,/ Am rǎdǎcini la noi
în sat" le spvne el uǎranilor moldoveni în poezia omonimǎ.
190
Sav iatǎ-l pe bǎtrânvl care încheie vmoristic pastelvl Vine-o
ploaie: „Ia cvvântvl moş Oniuǎ:/ – A fost cald, fereascǎ sfântul!/
Şi-o sǎ-i ardǎ o ploiuǎ,/ De-o sǎ sfârâie pǎmântul". Într-o altǎ
poezie întâlnim, ironizate, personaje folclorice: „Ţi-aş zice
€osânzeana,/ Dar nv-s vn mincinos./ Sǎ nv-ui încrvnui sprân-
ceana:/ Nici ev nv-s Tǎt-Trvmos".
Totvşi, Petrv €ǎrare este vn satiric şi vn vmorist de calitate,
dvpǎ cvm îl vedem în cartea SǎgeUi. În ciclvl „De dincolo de
noi", svb pretextvl cǎ ar fi vorba de „jvngla deasǎ a capitalvlvi",
dvpǎ cvm se specificǎ în moto, avtorvl a abordat probleme
stringente ale socialismvlvi „înalt dezvoltat", „înfloritor" etc.
Alvzia ca procedev de creauie era prea strǎvezie ca sǎ indvcǎ
în eroare cerberii ideologiei comvniste. €âteva exemple din
poezii concrete: Oaspete nepoftit („Noi avem vn hou în casǎ,/
Noi cv houvl stǎm la masǎ,/ Ne-a ieşit mai ieri în cale/ €v
idei şi cv pistoale/ Şi-acvm sǎ ne ia se-ndvrǎ/ Şi bvcata de la
gvrǎ./ Şi-ncǎ altǎ novtate:/ Eşti dator sǎ-i spvi şi frate..."),
Spovada unui învins din pieile-roçii („O, zevl mev, când m-ai
fǎcvt,/ €e alvat ai pvs în mine,/ Doar la strǎini de-mi cavt
scvt,/ Svpvs fiind, sǎ mǎ simt bine?/ De ce mi-i frate vn strǎin?/
Av nv e semn cǎ neamvl piere?"), Înstrǎinare („În stânga
vecini,/ În dreapta vecini,/ Deasvpra vecini,/ Desvbt vecini – /
Şi toui svnt strǎini,/ Veniui de departe./ Strǎini în fauǎ,/ Strǎini
în spate,/ Şi nvmai frauii departe..."). €vrajvl scriitorvlvi
mergea pânǎ la îndemnvl direct, adresat bǎştinaşilor acestvi
pǎmânt, de a nv pactiza cv politica de oprimare spiritvalǎ,

exercitatǎ de regimvl sovietic comvnist: „Mai marii voştri fac
ce vor,/ Iar voi, işti mici, o plebe sclavǎ,/ Oricât de neagrǎ
fapta lor,/ O ridicaui orbiş în slavǎ./ €ând voi trǎiui merev
plecaui,/ Oftarea voastrǎ e deşartǎ./ €ât frvntea n-o s-o
ridicaui,/ Nv meritaui o altǎ soartǎ" (Plebeilor).
Bineînueles, Petrv €ǎrare criticase şi pânǎ la 1972 socie-
tatea socialistǎ, dar îl „salvav" glvma, scrisvl zâmbǎreu, alvzia.
De exemplv, vine vn corespondent şi nv gǎseşte nici vn svbiect
negativ pentrv presǎ: „Oameni rǎi, sǎ tragi cv tvnvl,/ Nv gǎ-
sesc. Oricât ascvlt,/ Mi se spvne: – A fost vnvl,/ Dar l-am „lichi-
dat" demvlt.// – Dar vn şef fǎrǎ de carte/ Şi la teatrv nv prea
191
dvs?/ – Poate svnt în altǎ parte,/ Pe la noi de-aceştia nv-s./ –
Dar vrevn om beuiv din fire?/ – Este vnvl. Restvl, toui,/ Svntem
beui de fericire. / – Dar vrevn hou?/ – N-avem nici houi..."
Adevǎrat rai, s-ar pǎrea. Un rai de râs, deşi mai cvrând
totvşi de... plâns.
În modvl acesta Petrv €ǎrare ne ajvta, încǎ de prin anii
’60 –’70, sǎ conştientizǎm adevǎrvri esenuiale despre viaua
noastrǎ, adevǎrvri dezvǎlvite de el cv mvltǎ artǎ vmoristicǎ,
descreuindv-ne frvnuile şi stârnindv-ne hazvl. Încǎ de pe atvnci
operele vmoristice, paruial satirice, parodiile, epigramele,
epitafvrile, fabvlele scriitorvlvi constitviav o contribvuie certǎ
la dezvoltarea poeziei noastre. Ironia mvşcǎtoare, alvzia des-
fiinuǎtoare, poanta svrprinzǎtoare svnt instrvmentele pvse în
fvncuie de Petrv €ǎrare în poezia Codru civilisat, de exemplv,
svbintitvlatǎ Sfatul unui „specialist": „Tai copacii cei mai
zdraveni,/ Pvi în loc stâlpi de beton/ Şi în loc de glas de pǎsǎri – /
La doi paşi – vn megafon". „Specialistvl" e vn tehnocrat sadea,
care, de fapt, vrǎşte, nv ocroteşte natvra: „€apre, vrşi şi lvpi –
grǎmadǎ/ Îi împvşti, precvm îui spvi,/ Şi îi torni din ghips pe
vrmǎ,/ €a sǎ steie vnde-i pvi". „Modernizarea" codrvlvi, preco-
nizatǎ de „specialistvl" în cavzǎ, echivaleazǎ cv distrvgerea
necvgetatǎ, barbarǎ în fond, a natvrii bogate a plaivlvi nostrv.
Nici vrmǎ din dragostea omvlvi acestvi plai pentrv natvrǎ şi
pentrv vietǎuile ce o popvleazǎ. Şi nv este de mirare cǎ în
final scriitorvl zâmbeşte amar, lǎsândv-ne libertatea de a
reacuiona adecvat la propvnerile „specialistvlvi": „€v poianǎ

asfaltatǎ,/ Pǎdvrar în tanc blindat/ Şi civperci de peno-
plastic.../ Stop! €ǎ ne-am civilizat..."
În genere în cǎruile sale de versvri Petrv €ǎrare îşi manifestǎ
plenar o seamǎ de particvlaritǎui originale, inconfvndabile
ale vigvrosvlvi talent cv care l-a înzestrat natvra şi pe care el
şi l-a alimentat în permanenuǎ prin asimilarea satirei şi vmo-
rvlvi românesc de calitate şi a operelor nemvritoare ale vnor
satirici şi vmorişti strǎini ca Ivan Krâlov sav Trançois Villon,
din care a tradvs inspirat. Prestigivl scriitorvlvi este svsuinvt
şi de faptvl cǎ ochivl sǎv ager „prinde" sitvauii hazlii, pe care
192
le transpvne în pagini mvstind de vmor şi ironie, mai rar – de
sarcasm. O modalitate acceptabilǎ de analizǎ concretǎ şi,
implicit, de evidenuiere a particvlaritǎuilor creauiei sale lirice
este, credem, prezentarea, oricât de svccintǎ, a câtorva cǎrui
editate pe parcvrsvl anilor.
Alcǎtvitǎ din poezii inedite şi din reeditǎri, cartea Vatra
(1980), de exemplv, ni-l înfǎuişeazǎ în dovǎ ipostaze, la prima
vedere diferite: de liric propriv-zis şi de vmorist. €iclvl Ritmuri,
dominat de sentimentvl de dragoste pentrv plaivl natal şi
oamenii lvi, ne cvcereşte din prima clipǎ printr-vn scris sincer,
confesiv, simplv. „Mǎ crezi cvmva cǎ svnt departe?/ Sav poate
cǎ te-aş fi vitat mǎ crezi?/ Ev svnt aici – deschide astǎ carte/
Şi printre file chipvl ai sǎ-mi vezi" – în acest fel îşi exprimǎ
Petrv €ǎrare comvnivnea svfleteascǎ cv vatra pǎrinteascǎ în
poezia inavgvralǎ a cǎruii. „€a pe vn cânt în lvme-ui dvc
cvvântvl,/ Zâmbind în voie şi arzând de dor./ De mvlt m-ar
vrea în hrvba sǎ pǎmântvl,/ Dar cât eşti tv, nici ev nv am sǎ
mor", îşi încheie poetvl destǎinvirea plinǎ de recvnoştinuǎ
pentrv baştina scvmpǎ, ca şi de conştiinua adevǎrvlvi cǎ omvl
trǎieşte în sensvl deplin al cvvântvlvi pe atât, pe cât are
sentimentvl meleagvlvi natal. Or, ideile depistate de noi din
poezia inavgvralǎ a cǎruii îşi aflǎ o lǎrgire, o completare şi o
aprofvndare în celelalte piese lirice ale ciclvlvi Ritmuri. „Înspre
zǎri de soare pline/ E croitǎ calea ta;/ Şi cântǎm şi noi cv
tine/ €ând începi tv a cânta", i se adreseazǎ Petrv €ǎrare Moldo-
vei, în poezia cv acelaşi titlv, exprimând o datǎ în plvs vnita-
tea indisolvbilǎ dintre personajvl liric al cǎruii şi pǎmântvl

natal. Simplitatea frazei şi sinceritatea spvnerii artistice ne
fac sǎ întrezǎrim pe ici, pe colo o anvmitǎ apropiere între
lirica lvi Petrv €ǎrare şi aceea a marelvi sǎv pǎmântean care
a fost şi rǎmâne Alexei Mateevici. „Doina dvlce când o cânt,/
Mǎ pǎtrvnd de dvhv-i sfânt,/ €ând zic doina, îmi dav seama/
€ine svnt şi cvm mǎ cheamǎ,/ €ine-av fost ai mei strǎbvni/
€ând din vremi stai sǎ-i advni…" – e o altǎ expresie concretǎ,
simplǎ şi cvceritoare a modalitǎuii literare preconizate de avtor.
Tatǎl, mama, uǎranvl constitvie motivele-pivot ale ciclvlvi,
interpretate de poet prin prisma omvlvi îndrǎgostit cv trvp şi
svflet de plaivl sǎv şi de oamenii, în mijlocvl cǎrora s-a nǎscvt
193
şi trǎieşte.
Dvpǎ cvm se vede şi din versvrile citate, metafora nv lip-
seşte, dar nicǎieri ea nv predominǎ asvpra sensvlvi comv-
nicǎrii; mai cvrând ea se „svpvne" sensvlvi poeziei, ca element
oarecvm incidental. Nv este sitvauia cea mai fericitǎ, de vreme
ce metafora ar trebvi sǎ exprime prin ea însǎçi sensvl operei
de artǎ, adicǎ între metaforǎ şi sens este necesar sǎ existe
relauii intime, dialectice, organice. Oricvm, versvrile lirice ale
lvi Petrv €ǎrare conuin o energie care se degajǎ pvternic din
„spvnerea" inimoasǎ, nemeşteşvgitǎ, accentvl cǎzând anvme
pe sensvl comvnicǎrii, şi nv pe frvmvseuile cǎvtate de avtor
cv tot dinadinsvl ale expresiei literare. Ţǎranilor moldoveni,
bvnǎoarǎ, Petrv €ǎrare li se adreseazǎ prin cvvinte simple,
cât se poate de neaoşe: „Oricând pe-orivnde am vmblat,/ Am
rǎdǎcini la noi în sat,/ În straie vechi, în straie noi,/ Ev seamǎn
orişicând cv voi…" De aici impresia cǎ poetvl improvizeazǎ,
noteazǎ fǎrǎ nici vn efort de creauie sentimente şi gândvri:
„Orivnde-aş fi, pe orice plai, / Din pâinea voastrǎ hrincǎ-mi
tai…" Inclvsiv finalvl poeziei sav poate mai cv seamǎ acesta
ne confirmǎ spvsa: „Şi-n slvjba mea cea de poet/ Tot vorba
voastrǎ o repet".
€iclvrile Arlechini şi Parodii ale cǎruii Vatra conuin versvri
satirice şi vmoristice. Un ascvuit spirit de observauie, dvblat
de ingeniozitatea „spvnerii" poetice, formeazǎ şi aici trǎsǎtvra
deosebitoare a talentvlvi vmoristic al avtorvlvi. Rǎmas fǎrǎ
geamantan la garǎ, personajvl liric mediteazǎ cv vn aer grav

asvpra faptvlvi cǎ încercase de câteva ori sǎ „vite" hârleuvl,
dar vecinvl i-l advsese acasǎ, drept care acvm doreşte sǎ afle
rǎspvns vnei probleme serioase: sǎ se dvcǎ la garǎ cv hârleuvl
ori poate nimeni n-o sǎ se încvmete sǎ i-l fvre?
Dar poeziile vmoristice ale lvi Petrv €ǎrare nv pot fi trans-
pvse în prozǎ fǎrǎ sǎ nv li se piardǎ farmecvl adevǎrat. €iti-
torvl ar rǎmâne lipsit de posibilitatea de a „prinde" jocvl abil
şi antrenant al sensvrilor cvvintelor şi expresiilor, al tonvrilor
şi semitonvrilor rostirii poetice; versvrile vmoristice ale
cvnoscvtvlvi poet av o vrajǎ aparte, vnicǎ în întreaga noastrǎ
194
literatvrǎ, vrajǎ pe care o poui savvra nvmai la lectvra nemijlo-
citǎ a textelor. Scoaterea „petelor" de pe realitatea înconjvrǎ-
toare este efectvatǎ de Petrv €ǎrare cv vn zâmbet nevinovat,
pitit în coluvl gvrii, parcǎ anvme sǎ tǎinviascǎ mvşcǎtvra ce
vrmeazǎ sǎ smvlgǎ din corpvl cv pricina bvcata bolnavǎ,
destinatǎ extirpǎrii.
Principala particvlaritate a cǎruii Vatra rezidǎ în faptvl cǎ
versvrile lirice din ciclvl Ritmuri nv coexistǎ pvr şi simplv cv
cele vmoristice din ciclvrile Arlechini şi Parodii, ci în poeziile
din primvl compartiment se observǎ cv vşvrinuǎ pomenita mai
înainte „invazie"a elementvlvi vmoristic, ironic, satiric.
Partea cea mai preuioasǎ a volvmvlvi Vatra o constitvie
totvşi parodiile. Petrv €ǎrare alege foarte nimerit aspectele
parodiabile ale creauiei confrauilor de breaslǎ, dvce pânǎ la
capǎt ideile abia însǎilate ale avtorilor citiui, idei care în mod
obiectiv se preteazǎ ridicvlizǎrii. În felvl acesta el obuine
expresii dense şi captivante ale vnor probleme de mǎiestrie a
scriitorilor, vǎzvte ironic, zeflemitor, nvmai rareori sarcastic.
€a vn alt George Topârceanv, scriitorvl basarabean a câşti-
gat simpatia cititorvlvi, mai ales prin parodiile şi epigramele
sale. Parodia („o imitauie satiricǎ a vnei opere serioase,
îndeobşte cvnoscvtǎ pvblicvlvi, ale cǎrei svbiect şi procedee
de expresie svnt transpvse la modvl bvrlesc..., o mimare a
originalvlvi, cv intenuia expresǎ de a-i svblinia comic trǎsǎ-
tvrile caracteristice. Astfel privitǎ, parodia ar echivala cv vn
act critic". A se vedea: DicUionar de termeni literari, Editvra
Academiei Române, Bvcvreşti, 1976, pag. 322) îşi propvne o

discreditare din interior a operei svpvse ridicvlizǎrii. „Din inte-
rior" va sǎ însemne cǎ parodistvl se foloseşte liber şi ingenios
de mijloacele, imaginile şi chiar de tonalitatea operei investi-
gate satirico-vmoristic.
€artea Parodii (1965) a constitvit o plǎcere pentrv toui cei
capabili sǎ râdǎ negâdiliui, dar înuelegând ce este ridicol în
operele lvate în cǎrvuǎ de cvnoscvtvl satiric şi vmorist. În
operele şi – altfel cvm? – în avtorii acestora, de vreme ce vn
vmorist talentat vizeazǎ neapǎrat şi vnele particvlaritǎui esen-
uiale ale manierei artistice, ale vizivnii scriitorvlvi svpvs
ridicvlizǎrii, ale felvlvi lvi de a fi şi de a se manifesta în
195
creauia lvi. Aceeaşi, în fond, este cartea intitvlatǎ Parodii çi
epigrame (1976), în care Petrv €ǎrare şi-a manifestat din plin
virtvuile de observator fin şi de interpret îndrǎzneu, adânc am
zice, al faptelor literare asvpra cǎrora şi-a oprit atenuia.
Volvmvl Parodii çi epigrame din 1981 cvprinde şi vnele opere
noi, care poate nv svnt cele mai revşite, dar care întregesc în
mvlte privinue profilvl vnvi critic literar pǎtrvnzǎtor în esenua
faptelor de artǎ, deghizat însǎ în artistvl propriv-zis, care este…
parodistvl.
Reîntâlnirea cv Petrv €ǎrare cel din toate cǎruile sale de
parodii şi epigrame ne-a servit drept prilej pentrv a reciti o
seamǎ de opere ale scriitorilor noştri prin prisma svgeratǎ de
parodistvl şi epigramistvl nvmǎrvl vnv al literatvrii române
din stânga Prvtvlvi, de a ne confrvnta încǎ o datǎ impresiile,
aprecierile şi gvstvrile cv interpretǎrile – anvme acesta e
cvvântvl potrivit în asemenea cazvri! – date de el faptelor
artistice, de a ne perfecuiona – noi înşine! – svb aspect artistic
şi estetic. Petrv €ǎrare vizeazǎ, nv o datǎ, stilvri literare (de
fapt, neliterare sav nv prea literare), atmosfera în care înflo-
reşte vizivnea idilicǎ asvpra realitǎuii obiective şi care serveşte
drept svrsǎ lipsei de conflict în operele vnor condeieri, ceea
ce înseamnǎ cǎ lectvra cǎruilor de parodii şi epigrame ale lvi
Petrv €ǎrare e în mǎsvrǎ sǎ ne formeze şi sǎ ne edvce o conşti-
inuǎ esteticǎ, sǎ ne fereascǎ de complacerea comodǎ în tiparele
literare cv care ne-am obişnvit într-atât, încât ni se pare vneori
cǎ anvme acestea svnt formvlele literare hǎrǎzite literauilor

noştri şi imposibil de înnoit şi chiar de… arvncat.
Exemple care sǎ jvstifice pe deplin constatǎrile noastre svnt
foarte mvlte. O sǎ dǎm în continvare câteva.
„Beteagǎ vrsitǎ, cernit zodiac, / Vântoaice bviestre treceav
prin Bvgeac…/ Se-ndoaie al cervlvi grev coviltir. / Nici chitǎ-n
stomah, nici para la chimir…" svnt vresvri atât de nimerit
elaborate, încât dacǎ parodistvl n-ar fi indicat „adresa" lvcrǎrii
sale, cititorvl devotat literatvrii noastre ar identifica-o neapǎrat
şi fǎrǎ nici o grevtate. Petrv €ǎrare „reface" cv o vşvrinuǎ
vimitoare vocabvlarvl arhaic al poeziei lvi Pavel Bouv şi ne
196
introdvce în stihia lingvisticǎ a avtorvlvi Ornic-vlvi. Drept cǎ
el nv rǎmâne în ipostaza de constatator al vocabvlarvlvi
parodiat, ci dvce pânǎ la limita necesarǎ tendinua confratelvi
de condei, în scopvl de a-i deschide acestvia, dar neapǎrat şi
novǎ, cititorilor lvi, ochii asvpra vnvi pericol potenuial. €eea
ce vnvi critic propriv-zis i-ar fi fost lvat în nvme de rǎv, chipv-
rile: poezia analizatǎ nv conuine atare neajvnsvri, parodistvlvi
nv nvmai cǎ i se iartǎ; acestvia i se recvnoaşte vnanim şi
„oficial" dreptvl la fantezie, deoarece el nv este nvmai critic,
ci şi artist propriv-zis, grauie cǎrvi fapt are „permisivnea" sǎ
concentreze în patrv versvri (citate aici) cvvinte pe care
scriitorvl svpvs parodierii le presǎrase în poezii diferite, scrise
la intervale considerabile. Parodistvl prezintǎ pericolvl poten-
uial drept vnvl real şi se aseamǎnǎ, în acest sens, cv vn oracol.
Afirmauia de la vrmǎ se verificǎ la lectvra strofei de înche-
iere a aceleiaşi parodii: „Azi vechile spinişti din stepele moarte/
Dav roade vârtoase, cvm scrie la carte,/ Azi zori de cârmâz
se aprind pe ogor/ Şi morile toate av prins la motor". Petrv
€ǎrare a intvit în creauia confratelvi de breaslǎ o contrapvnere
directǎ, simplistǎ în fond, a trecvtvlvi cv prezentvl, o rezolvare
facilǎ, svperficialǎ, în orice caz neconvingǎtoare, a sitvauiei
poetice abordate de el din proprie iniuiativǎ şi… prezentatǎ
ca ceva ce nv meritǎ o interpretare profvndǎ, ca ceva ce are a
se rezolva oarecvm de la sine. Parodistvl ne-a prezentat propria
sa intviuie ca pe o realitate obiectivǎ a poeziei lvi Pavel Bouv,
de la epoca Baçtinei acestvia. Dacǎ ar fi procedat în felvl acesta
vn critic, greşeala i-ar fi fost nv nvmai observatǎ momentan,

dar şi i-ar fi fost pvsǎ în cârcǎ, dvpǎ cvm se face în orice aba-
tere a criticvlvi de la textvl svpvs analizei. Parodistvlvi acelaşi
procedev i se înscrie la calitǎui: în primvl rând, prin deficienua
întrezǎritǎ la confratele de condei el şi-a definitivat propria
sa operǎ, i-a gǎsit acesteia vn final conform nv nvmai cv
opera-imbold, ci şi cv o necesitate internǎ, dacǎ se poate spvne
aşa, a parodiei ca operǎ independentǎ totvşi de opera-imbold.
Nvmai în felvl acesta parodia poate ajvnge, dacǎ ajvnge,
„originalǎ", ca la George Topârceanv şi la alui maeştri ai ge-
nvlvi. În rândvl al doilea, faptvl cǎ poezia parodiatvlvi n-a
evolvat spre o vizivne atât de simplistǎ asvpra realitǎuii obiec- 197
tive devine, într-vn fel, vn merit şi al parodiei, al parodistvlvi
care l-a avertizat – nv-i aşa? – pe avtor, l-a îndemnat în chip
indirect, cv zâmbet chiar, sǎ pvrceadǎ de vrgenuǎ pe alte cǎi
decât cea „reconstitvitǎ" atât de… binevoitor.
Se vede, şi din exemplvl dat şi comentat la vrmǎ, avantajvl
indiscvtabil al parodistvlvi (fauǎ de criticvl literar propriv-zis).
Petrv €ǎrare, alteori Avreliv Bvsvioc sav Efim Tarlapan, parcǎ
nici nv vorbesc de rǎv despre confrauii de condei, ci le „elogiazǎ"
ticvrile verbale, imaginile devenite şabloane, extravaganuele şi
pozele ridicole, fǎrǎ sǎ dea de înueles cǎ le considerǎ ca atare.
Scriitorii se vǎd reconstitviui cv o anvmitǎ fidelitate, pvşi ca şi
cvm în faua oglinzii din care îi privesc… ei înşişi. „Trvnzǎ verde,
frvnzǎ latǎ,/ Noi cvlegem pǎpvşoi./ Trvnza noastrǎ e vscatǎ,/
€ǎci cvlesvl e în toi" – cvm sǎ se svpere condeiervl parodiat în
acest fel, chiar dacǎ îi este scos în vileag simplismvl îngrozitor?
Este svficient sǎ se vite în cǎruvliile sale, ca sǎ se convingǎ cǎ
parodistvl nv poartǎ nici o vinǎ.
De fapt, acelaşi lvcrv ar trebvi sǎ se întâmple în cazvl
operei de criticǎ literarǎ. Dar stvdivl sav recenzia conuine în
chip inerent comentarii, interpretǎri, conclvzii, drept care
criticatvl se „leagǎ" anvme de acestea. Nv de textvl sǎv, citat
adesea mai mvlt decât ar fi nevoie, anvme pentrv a fi convin-
gǎtor şi a-l dezarma pe confratele greşit! Orice depǎşire a
textvlvi-imbold, orice intviuie a vnei ipostaze posibile a scrisvlvi
sǎv cel svpvs analizei critice o înuelege ca pe vn neadevǎr, ca
pe o schimonosire, denatvrare, „trǎdare" a acelvi text. Nv-i

vorbǎ, criticii oferǎ nvmeroase prilejvri pentrv atare aprecieri
ale mvncii lor, cv deosebire acei care gǎsesc în operele analizate
ceea ce cavtǎ ei înşişi, nv ceea ce av pvs în ele avtorii
respectivi. Totvşi parodiştii – în cazvl de fauǎ Petrv €ǎrare –
svnt şi nişte salvatori ai criticilor, în mǎsvra în care îi îndeamnǎ
pe critici sǎ reconstitvie vniversvl intim, strvctvra vnicǎ,
artmosfera dominantǎ a operelor analizate, prin citarea
exemplelor cât mai conclvdente pentrv ideea promovatǎ.
Salvatori ai criticilor, dar şi ai criticii ca domeniv aparte al
198
vnei literatvri serioase.
Toate acestea fiind spvse, este nevoie sǎ avem şi conştiinua
deosebirilor principiale dintre parodie şi opera criticǎ. Gestvl
sav poza în care se complace omvl trece, nv o datǎ, în opera
literarǎ plǎsmvitǎ de acesta. Dar cvm s-o „svrprindǎ" criticvl,
în nvmele cǎrvi scop, al cǎrei idei? Petrv €ǎrare i-a prins însǎ
atât de bine pe Ion Boldvma şi pe Emilian Bvcov, de exemplv,
cǎ nici nv ne întrebǎm de ce a fǎcvt-o, ci doar ne lǎsǎm prizo-
nieri – benevoli! – plǎcerii cv care recvnoaştem prototipvrile
parodiilor şi apreciem arta parodistvlvi, dvpǎ cvm s-ar întâm-
pla, credem, dacǎ am privi pelicvla cv aceşti confraui de
breaslǎ, filmatǎ de vn ochi ager, înarmat cv o „camerǎ ascvn-
sǎ". E din cavzǎ cǎ, spre deosebire de articolvl de analizǎ
criticǎ ori de recenzia operativǎ, parodia este consideratǎ şi
operǎ independentǎ, vneori – în cazvrile cele mai fericite – chiar
„originalǎ". Trecem peste adevǎrvl cǎ în atare cazvri este
oarecvm nedreptǎuitǎ opera critico-literarǎ axatǎ pe gând, pe
atitvdine, care poate trǎi – şi ea – independent de opera-imbold,
adicǎ prin ea însǎşi, şi constatǎm cǎ Petrv €ǎrare are şi parodii
într-adevǎr „originale", capabile sǎ trǎiascǎ mai mvlt, mai cinstit
şi mai activ decât lvcrǎrile slabe sav cele extravagante prin
vnele imagini, sitvauii, poante etc., care i le-av alimentat, ori
sǎ dǎinvie zâmbind a bvnǎtate şi confraternitate alǎtvri de
operele rezistente ale confrauilor de condei, cǎrora totvna
parodistvl le-a arǎtat într-vn fel lvngvl nasvlvi. Aici ne vedem
obligaui sǎ nvmim parodiile Cântec de leagǎn pentru mama şi
Cântec de lǎutar, ambele prilejvite de poezii ale lvi Grigore

Vierv. Preafrvmoasele opere-imboldvri nv svnt în nici vn fel
discreditate de Petrv €ǎrare, ci acesta intvieşte cv fineue o
posibilitate de înuelegere a operelor vieriene mai pvuin con-
formǎ cv intenuia avtorvlvi şi exploateazǎ anvme aceastǎ
posibilitate, intvitǎ, o exploateazǎ cv o îndemânare de invidiat.
La fel se întâmplǎ în cazvrile parodiilor Elisabet (dvpǎ Liviv
Damian) ori Sǎ fie-al naibii cel care nu bea! (dvpǎ Nicolai
€ostenco), vltima circvlând intens în mod oral, cv mvlt mai
intens decât opera-imbold, deloc proastǎ de altfel.
Arta de parodist a lvi Petrv €ǎrare se vǎdeşte în chip convin-
gǎtor şi în Cǎciula çi paharul (dvpǎ Petrv Zadniprv) şi CǎnǎUuia 199
gǎsduirii (dvpǎ Andrei Lvpan). €a în mvlte alte parodii, dar
aici cv o vervǎ deosebit de sclipitoare, Petrv €ǎrare „prinde"
şi exprimǎ în felvl sǎv spiritvl operelor zeflemisite, reconstitvie
adevǎrvl despre acestea, apelând la poanta caracterizantǎ şi
lesne memorabilǎ. „€ând vǎd vn pahar de vin,/ Scot cǎcivla
şi mǎ-nchin./ Nv mǎ-nchin cǎ-aşa se cere,/ Dar cǎ-n el av
strâns vierii/ Razele fierbinui de soare,/ Sfânta brauelor sv-
doare..." a scris Petrv Zadniprv în vna din cele mai inspirate
poezii, pe care o încheie rostind vn cvvânt bvn despre Moldova
natalǎ şi oamenii ei: „€ând vǎd vn pahar de vin,/ Scot cǎcivla
şi mǎ-nchin./ Nv mǎ-nchin cǎ mi-i a bea,/ Dar cǎ-n el Moldova
mea/ Şi-a pvs dragostea şi visvl..." Petrv €ǎrare a intvit partea
comicǎ a discvrsvlvi poetic şi a „refǎcvt" poezia într-vn mod
zeflemitor, exagerând, îngroşând cvlorile, arborând seriozi-
tatea pe soclvl vnde se aflǎ – s-ar pǎrea – Zadniprv în persoanǎ:
„€ând vǎd vn pahar cv vin,/ Scot cǎcivla şi mǎ-nchin;/ €ând
vǎd nvmai vn pahar,/ Mǎ închin mai mvlt fvgar,// Dar plec
jos smerita frvnte/ €ând vǎd dovǎ şi mai mvlte/ Şi pân’ la
pǎmânt mǎ plec/ €ând vǎd vn bvtoi întreg..."
Zeflemeava pornitǎ, parodistvl exagereazǎ conştient gestvl,
sacrv în intenuie, al poetvlvi, pânǎ îi dezvǎlvie aspectvl comic:
„€ând vǎd vn pahar cv vin,/ Scot cǎcivla şi mǎ-nchin./ Nv-1
închin cǎ-aşa se cere,/ €i sǎ nv-l iav n-am pvtere..." De ce
oare poetvl n-are pvtere sǎ nv ia paharvl? „€ǎci mǎ-ndeamnǎ
toui aşa:/ – Ori îl iei, ori nv-l lǎsa!"
€a în pvuine alte parodii, Petrv €ǎrare a gǎsit aici vn final

vmoristico-sarcastic potrivit cv intenuia sa de a arǎta comicvl
ce s-a strecvrat în poezia serioasǎ a confratelvi de breaslǎ:
„Iar Moldova-i uarǎ mare:/ Tot bvtoaie şi pahare!/ Deci, cât
vmblv pânǎ sarǎ/ Ţin cǎcivla svbuioarǎ..." şi mai ales: „Şi,
cât vmblv, îmi dav seama/ €ǎ Moldova e o cramǎ./ Ţine-i,
Doamne, veşnic harvl!/ Jos cǎcivla, svs paharvl!"
Atare parodii ale lvi Petrv €ǎrare constitvie cv sigvranuǎ
obiectvl vnei plǎceri estetice şi, concomitent, al înuelegerii
adecvate a poeziei, avtorvl asvmândv-şi, paruial, şi sarcina
200
criticvlvi literar, cvltivator al gvstvlvi artistic evolvat.
€v acelaşi svcces cvltivǎ scriitorvl epigrama, „formǎ a
poeziei lirice, de obicei de dimensivnile vnvi catren, care sati-
rizeazǎ trǎsǎtvrile negative ale vnei persoane, ale vnei cate-
gorii sociale sav profesionale mai largi ori ale fiinuei vmane în
general, încheindv-se mai totdeavna printr-o poantǎ" (a se vedea
citatvl mai înainte DicUionar de termeni literari, pag. 145-146).
Laconismvl nv este o piedicǎ în calea relevǎrii de cǎtre avtor
a vnor adevǎrvri profvnde despre denvnuǎtorvl de ieri (agent
al secvritǎuii), travestit acvm în... poet: „Ieri scriai denvnuvri,/
Astǎzi – poezii./ Astea svnt mai slabe:/ Am rǎmas toui vii..."
(Unui cameleon), despre medicvl care nv-şi onoreazǎ
obligauivnea: „€azvl mev fvsese grav,/ Azi vǎ mvluvmesc
frvmos./ Am venit semibolnav/ Şi plec semisǎnǎtos" (Doctorul
meu). Zâmbetvl cavstic al scriitorvlvi stǎ pitit în însǎşi formvla
sprintenǎ şi jvcǎvşǎ a vnvi adevǎr trist în fond, pe care
epigramistvl îl exprimǎ ingenios: „În faua anilor ce vin/ Nici-
când n-am sǎ ui-o iert/ €ǎ mi-ai întins paharvl plin/ €v svfletvl
deşert" (RomanUǎ).
Sǎ nv se înueleagǎ de aici cǎ parodiile şi epigramele lvi
Petrv €ǎrare n-av minvsvri, nv svferǎ de imperfecuivni regre-
tabile. Uneori parodistvl prezintǎ vnilateral şi pânǎ la vrmǎ
eronat operele-imboldvri; el ia din acestea nvmai vn aspect,
şi acela periferic, în mǎsvrǎ sǎ-i poatǎ alimenta tendinua spre
zâmbet ori chiar spre hohot pe seama confratelvi de breaslǎ,
dvpǎ cvm svnt cazvrile parodiilor O poveste cu un bou (dvpǎ
Vasile Vasilache) sav – dintre parodiile de mai încoace – Magul

çi toiagul (dvpǎ Leonida Lari). Din conuinvtvl grav, foarte
important al poeziei E magul… a Leonidei Lari, din ideea
extrem de preuioasǎ a acestei opere Petrv €ǎrare pare sǎ nv se
fi înfrvptat defel. În caz contrar de ce ar fi evidenuiat nvmai
jocvl de cvlori semnificante şi alte trǎsǎtvri mai pvuin esenuiale
ale avtoarei cǎruii de zile mari care a fost şi rǎmâne Marele
Vânt? Ne pvtem imagina cât de mvlt l-am blama – şi pe drept
cvvânt! – pe vn critic literar dacǎ şi-ar permite o lectvrǎ atât
de svperficialǎ a cǎruii în cavzǎ…
Sǎ nv se înueleagǎ, de asemenea, cǎ strǎlvcesc la fel de
sclipitor şi epigramele avtorvlvi. Petrv €ǎrare este şi vn epigra-
201
mist de foruǎ, mai ales în ciclvrile Unor autori anonimi şi Mici
eroi de prin pǎrUi de pe la noi, dar fauǎ de parodii catrenele
consacrate scriitorilor (poate cv excepuia celvi referitor la Vasile
€oroban) nv svnt nici prea ingenioase, nici pline de haz. Epi-
grama cere şi observauie finǎ, pe care avtorvl e obligat s-o
materializeze în doar câteva versvri, şi atitvdine eticǎ lipsitǎ
de echivoc, pe care el vrmeazǎ s-o exprime evitând platitvdinea
şi fraza comvnǎ, obişnvitǎ, vzatǎ, şi – desigvr! – o formǎ pro-
priv-zis literarǎ captivantǎ. Spre marele nostrv regret, €ǎrare-
epigramistvl cedeazǎ de mvlte ori lvi €ǎrare-parodistvl.
Totvşi, cǎruile de parodii şi epigrame pvrtând semnǎtvra
lvi Petrv €ǎrare constitvie o fericitǎ şi plǎcvtǎ ocazie de a ne
destinde şi, concomitent, de a ne edvca gvstvrile estetice.
Petrv €ǎrare activeazǎ cv svcces şi în domenivl dificil,
prin specificvl sǎv, al literatvrii destinate celor mici. Piesa
Drum deschis a fost montatǎ pe scena teatrvlvi de pǎpvşi
„Licvrici", bǎieueii şi fetiuele noastre cvnosc poemele lvi despre
Ionicǎ Tropouel (a se vedea cǎruile Ionicǎ TropoUel şi VacanUa
lui TropoUel), binevenitǎ este şi cartea UrsicuUe, în care scriitorvl
recvrge cv svcces la procedee vmoristice, ironice, satirice. În
poezia Doctorul çi MihǎiUǎ, de exemplv, avtorvl mânvieşte cv
dibǎcie dialogvl şi respectǎ firescvl sitvauiei imaginate şi acela
al personajelor plǎsmvite. Tǎrǎ vreo intervenuie retoricǎ Petrv
€ǎrare izbvteşte sǎ dezvǎlvie felvl de a fi al copilvlvi: pvuin
fricos, pvuin precavt, dar pânǎ la vrmǎ spiritval, chiar inge-
nios. „Mihǎiuǎ, de ce fvgi?" îl întreabǎ doctorvl. „Dar mata de

ce mǎ-mpvngi?" îi rǎspvnde bǎieuelvl printr-o altǎ întrebare.
„Vreav sǎ scot boala din tine", îi explicǎ serios doctorvl.
Mihǎiuǎ, cǎrvia frica îi dispǎrvse între timp, nv se pierde cv
firea; „Da, dar mǎ înuepi pe mine" constatǎ de data aceasta
el, sigvr şi demn. Dvpǎ care doctorvl se simte nevoit sǎ-i
vorbeascǎ de la egal la egal: „Da, dar nvmai deocamdatǎ, /
Pânǎ iese boala toatǎ,/ €ǎ pe vrmǎ, vei vedea, / O înuep
nvmai pe ea". €e zice acvm copilvl? Depinde, fǎrǎ îndoialǎ,
de temperamentvl şi de caractervl personajvlvi. Dar şi de
mǎsvra în care scriitorvl revşeşte sǎ gǎseascǎ acele cvvinte,
202
care „exprimǎ adevǎrvl". Or, dvpǎ cvm s-a pvtvt dedvce şi
din citatele anterioare, Mihǎiuǎ nv (mai) este vn papǎ-lapte.
El are spirit de observauie, e îndrǎzneu, cvvintele îi svnt tǎioase.
Mai mvlt, în vorbirea lvi se strecoarǎ o atitvdine fauǎ de cele
ce se întâmplǎ. Şi nv este de mirare cǎ vorbele rostite de el în
final svnt anvme ale vnvi temperament (caracter): „Dar sǎ ei
vn ac mai mare,/ €ǎ acesta nv prea doare".
Ultima afirmauie a personajvlvi are rostvl vnei poante vmo-
ristice, ea încvnvneazǎ cv vn zâmbet sincer şi cvceritor întreaga
poezie şi – drept consecinuǎ – aceasta se memorizeazǎ, place.
În genere mai toate lvcrǎrile inclvse în cartea UrsicuUe se
întipǎresc vşor în minte. Povestea bǎieuelvlvi pe nvme Arvinte
(„Mama i-a pvs ceas la mânǎ/ Şi l-a prevenit pe fiv/ €a de la
scǎldat sǎ vinǎ/ Pe la cinci, nv mai târziv./ Însǎ a venit
Arvinte/ Tot târziv, ca înainte") este, ca şi dialogvl dintre
Mihǎiuǎ şi doctor (din poezia analizatǎ anterior), plinǎ de
seninǎtate svfleteascǎ şi de înuelegere prieteneascǎ între
personaje, în pofida „divergenuelor" fireşti. Arvinte „s-a scǎldat
şi a prins peşte,/ Iar pe maica o priveşte/ Drept în ochi, zicând
şiret:/ – €easvl ista se grǎbeşte,/ Poate cǎ îl dvci la meşter,/
€a sǎ meargǎ mai încet…" €opilvl nv este vn rǎvfǎcǎtor, el
pvr şi simplv se ia cv joaca (fapt scvzabil), şi mamei nv-i
rǎmâne decât sǎ se minvneze de ingeniozitatea fivlvi.
Iar novǎ, cititorilor, nv ne rǎmâne – credem – decât sǎ
apreciem înalt acele poezii, în care Petrv €ǎrare izbvteşte sǎ
evidenuieze – prin imagini proaspete, prin dialogvri vii, prin
poante hazlii – trǎsǎtvri psihologice şi modalitǎui de existenuǎ

şi de exprimare ale copiilor, care sǎ ne placǎ sincer şi sǎ ne
edvce, chiar şi celor matvri, sensibilitatea, simuvl vmorvlvi,
spiritvl de observauie şi cel de îngǎdvinuǎ fauǎ de vnele defecte
scvzabile ale copilvlvi.
Din pǎcate, Petrv €ǎrare nv este întotdeavna convingǎtor
şi proaspǎt în poeziile destinate copiilor. Uneori el pvne accentvl
pe explicauia directǎ, pe afirmauia frontalǎ (platǎ) a persona-
jvlvi. Valoarea edvcativ-esteticǎ a vmorvlvi se dovedeşte în
felvl acesta diminvatǎ, anihilatǎ chiar, din cavza lipsei de
încredere a scriitorvlvi în posibilitǎuile svgestive ale imaginii,
în capacitǎuile interpretative ale destinatarvlvi operelor sale.
203
El devine mentor, opera sa face edvcauie „goalǎ", retoricǎ, pe
pvuin spvs neconvingǎtoare. În poezia (de fapt, psevdopoezia)
Mama Ui-a luat creioane el dǎ sfatvri care, oricât de bvne, nv
mǎresc, ci – dimpotrivǎ – micşoreazǎ considerabil valoarea
edvcativ-esteticǎ a sitvauiilor imaginate. „Mama ui-a lvat
creioane,/ Tǎ pisici şi pvrcelvşi,/ Şi maşini, şi avioane…"
începe scriitorvl pe vn ton care presvpvne sinceritatea şi
blajinǎtatea. Prea bine, dar el sfârşeşte printr-o povauǎ svi-
generis, afirmândv-se ca avtor didacticist: „Dar avzi ce-ui spvn,
Ioane, – / În caiete,/ Nv pe vşi". Într-o altǎ poezie, Mofturosul,
dvpǎ ce condvce inspirat dialogvl bvnicǎi cv nepouelvl, ba
chiar dvpǎ ce dialogvl captivant ne cǎlǎvzeşte sigvr spre o
idee eticǎ importantǎ, Petrv €ǎrare sǎvârşeşte greşeala de a
consemna în mod retoric şi plat aceastǎ idee, de a-i da citito-
rvlvi mvrǎ în gvrǎ: „Ţine minte, nv-i frvmos/ €ând e omvl
moftvros". Ideea ar trebvi sǎ rezvlte din imagine, din dialog,
ci nv sǎ ia forma poveuei, de care de altfel şi copiii svnt sǎtvi
chiar din faşǎ. În altǎ poezie – sǎ mai zicem o datǎ psevdo-
poezie? – scriitorvl declarǎ la fel de neprofesionist: „Dragi
copii, vn mic apel:/ Sǎ nv fiui ca Tvdorel!" În atare cazvri
Petrv €ǎrare pare sǎ vite cǎ şi literatvra pentrv copii, ba noi
am zice cǎ în primvl rând literatvra pentrv cei mici, are meni-
rea nv atât de a constata, cât de a svgera; nv atât de a povǎuvi,
cât de a-l cǎlǎvzi pe cititor spre o idee eticǎ importantǎ prin
mijloace concrete impresionante (sitvauii, conflicte), nv prin
formvle abstracte; prin ceva nov, proaspǎt, ci nv prin sfatvri

directe, plictisitoare, aflate la îndemâna oricvi.
Reproşǎm scriitorvlvi şi mvlt prea desele adresǎri cǎtre
animale. A treia parte din poeziile la care ne-am referit svnt
despre Grivei, motan, veveriuǎ, iepvre, vrs, tǎvraş, pvrcelvş,
cǎprioarǎ etc.
De dragvl ritmvlvi Petrv €ǎrare foloseşte incorect expresia
„cv touii", prefǎcând-o în „cv toui" („…av mvrit cv toui de fricǎ",
„Sǎ cântǎm cv toui vn cânt"). Se întâlnesc şi alte cazvri de
exprimare defectvoasǎ, fapt deosebit de regretabil în operele
destinate copiilor, adicǎ cititorilor care av cea mai mare nevoie
204
de vn vocabvlar cvrat şi de vn limbaj corect, expresiv.
Obiecuiile de la vrmǎ ni se par cv atât mai îndreptǎuite în
cazvl lvi Petrv €ǎrare, cv cât scriitorvl este capabil de perfor-
manue şi în domenivl literatvrii pentrv copii. Mai ales avtorii
talentaui trebvie sǎ evite deficitvl de mǎiestrie, care a devenit
la noi vn fel de normǎ în cǎruile pentrv copii. Se scrie, nv o
datǎ, despre fapte banale, avtorii declarând „idei" lipsite de
importanuǎ, permiuândv-şi licenue… nepermise (cv deosebire
în literatvra destinatǎ cititorvlvi în proces de constitvire). Or,
Petrv €ǎrare este vn avtor care poate da opere excelente copi-
ilor, opere care sǎ se citeascǎ vşor, sǎ se memorizeze temeinic
şi sǎ edvce eficient, prin plǎcere aleasǎ.
O menuivne aparte meritǎ strǎdaniile scriitorvlvi în dome-
nivl dramatvrgiei. €artea Comedii (1988) cvprinde patrv opere
destinate scenei – Portretul, Strǎinul, Umbra Domnului şi
Logodna cu bucluc – ale cǎror personaje Mototol, Omvl cv
mascǎ, Şeptichin,Vǎlǎtvc, Dârda, Pǎsǎrescv, Tliş-Bostan,
Tocaprins, €ârlig, Şpigvleu etc. se prezintǎ ca nişte expresii
generalizatoare ale celor mai diverse vniversvvmvri vmane
contemporane. Avtorvl mânvieşte de minvne arta replicii
spontane şi caracterizante, stârnind hazvl cititorvlvi/specta-
torvlvi, creeazǎ o atmosferǎ de mare încordare psihologico-
intelectvalǎ, finalvl fiecǎrei lvcrǎri constitvind o poantǎ dol-
dora de semnificauii etice.
Dvmnezev şi Pǎrfǎnvc Ivanovici din Umbra Domnului, de
exemplv, svnt prezentaui – în paralel – ca doi svs-pvşi, avtorvl
vrmârind scopvl de a satiriza anvmite metehne omeneşti şi

plǎgi sociale. €ând Îngeriua întreabǎ: „Doamne, mai avem
oameni, îi primeşti?", Dvmnezev îi rǎspvnde ca vn birocrat al
epocii: „Da ce, azi avem priiom?" (avdienuǎ). €ând Sfântvl
Petrv îl „informeazǎ" cǎ doresc sǎ fie primiui în avdienuǎ „svflete
care aşteaptǎ încǎ de sâmbǎtǎ", Dvmnezev îi zice fǎrǎ sǎ stea
pe gândvri: „Spvne-le cǎ nv-s, lipsesc, m-av chemat la raion…"
Minodorei Dvmnezev îi adavgǎ sǎ trǎiascǎ „vreo cinci ani",
drept care „îi dǎ o hârtie" şi o îndreaptǎ: „Dv-te la raiispolkom".
Acestea şi alte episoade concrete, realizate de scriitor în
spiritvl ateismvlvi feroce al epocii, dovedesc arta avtorvlvi 205
satiric şi sarcastic.
€omedia Strǎinul are la temelie o întâmplare de-a dreptvl
nostimǎ: intenuia vnor şefi locali şi raionali de a organiza
înmormântǎrile pe nov, în stil optimist. Ea se remarcǎ prin
replici svrprinzǎtoare şi pe folosirea abvndentǎ a elementelor
de şarjǎ şi grotesc, se citeşte cv plǎcere şi se preteazǎ obiectiv
montǎrii scenice.
Logodna cu bucluc e, în temei, o farsǎ. Avtorvl apeleazǎ la
svbstitviri de persoane, la confvzii de sitvauii, de nvme şi rolvri,
dintre personaje evidenuiindv-se Omvl cv mascǎ, Orbvl, Omvl
pierdvt şi altele care constitvie nişte alvzii serioase la
consecinuele nefaste ale alcoolizǎrii oamenilor, între care şi a
tinerilor ajvnşi sǎ se foloseascǎ de… paharometrv. Arta dialo-
gvlvi e cv atât mai apreciabilǎ, cv cât Petrv €ǎrare scrie şi
despre tineri, despre probleme ale acestora, a cǎror rezolvare
depinde în vltimǎ instanuǎ tot de advlui şi de metehnele lor.
Dar sǎ-i vrmǎrim pe viv într-o frântvrǎ de text. Stvdenta Viorica
vine la colegvl sǎv Goriuǎ şi se simte niuel înjositǎ. €ând bǎiatvl
o îmbrǎuişeazǎ şi vrea s-o asigvre cǎ alǎtvri de el o sǎ-i fie
bine, Viorica îl „ischiteşte" de ce crede cǎ ea o sǎ se cǎsǎto-
reascǎ anvme cv el:
„ G O R I Ţ Ǎ . Dar cv cine altvl?… Nv împrevnǎ cv mine pierzi
serile cv plimbatvl, iar ev – paralele pe filmele în dovǎ
serii?… (Suspect.) Nv cvmva iar îui face cvrte şofervl cela,
cvm îi zice? Todericǎ Bovtǎrcat?

V I O R I € A . Nv Bovtǎrcat, ci Bovbǎlan.
G O R I Ţ Ǎ . Tǎrcat sav Bǎlan, bovl tot bov rǎmâne. €vloarea
nv dǎ minte. Iar s-a lvat dvpǎ tine?
V I O R I € A . Vǎlev, Doamne, ce jargon! Avzi, cicǎ, «s-a lvat».
€e, e dobitoc, sǎ se ia dvpǎ mine? Nv «s-a lvat», ci îmi
face cvrte, de altfel – destvl de manierat şi în modvl cel
mai insistent.
GORIŢǍ . Manierat? €ine? Şofervl?
V I O R I € A . Nv. Nvmai nv el.
GORIŢǍ . Atvnci cine? €ine-i novl tip, cǎ-l fǎrâm de-a
206
mǎrvnuelvl şi-l dav prin rǎzǎtoare?!
VIORI€A . Un stvdent de la noi.
GORIŢǍ . Tot scamator, adicǎ, pardon, artist ca şi tine?
VIORI€A . Da, nvmai cǎ-i în alt an.
GORIŢǍ . Vǎ jvcaui cv dragostea, ca mâua cv şoricelvl.
V I O R I € A . Ne jvcǎm?
GORIŢǍ . D’apoi nv i-ai spvs aistvi nov pretendent cǎ eşti
«ocvpatǎ» de mine?
V I O R I € A . I-am spvs.
G O R I Ţ Ǎ . Şi el?
V I O R I € A . Îmi auine calea, cvm zici tv…
GORIŢǍ . A intrat în rol, cvm zici tv.
VIORI€A . Ba are intenuii destvl de serioase.
G O R I Ţ Ǎ . Şi aistvia cvm îi spvne?
VIORI€A . Maximilian.
GORIŢǍ . Sǎ-ui stâlceşti limba, nv alta… Iar nvmele de
familie?
VIORI€A . De familie – Bovnegrv.
GORIŢǍ . Bovnegrv? Alt bov! Şi tv ce-i spvi?"
Sitvauii ca aceasta, care stârnesc hazvl, replici similare care

dovedesc harvl avtorvlvi de a imagina oameni vii, exprimân-
dv-se firesc, în fvncuie de vârsta, profesiile şi interesele lor,
episoade imprevizibile, ca cea imediat vrmǎtoare – întâlnirea
a dovǎ personaje (Viorica şi Goriuǎ) cv Maximilian Bovnegrv
îmbrǎcat în vniformǎ de poliuist – fac lectvra comediei
antrenantǎ şi captivantǎ. Textvl se caracterizeazǎ prin vmor

spontan, femeile în etate care intrǎ cvrând în acuivne adǎv-
gândv-i cvlori proaspete, arome verbale specifice satvlvi
contemporan. Un personaj foarte important svb acest aspect
este Smaranda, o mǎtvşǎ a lvi Goriuǎ. La întrebarea nepotvlvi
ce mai face tatǎ-sǎv, ea anvnuǎ tema principalǎ a comediei –
„sǎ-ui dea prin cap asemenea trǎsnaie – avzi, frate, sǎ cavui
vn loc în uara asta mare vnde lvmea nv s-ar îndeletnici cv
bǎvtvri spirtoase! Şi pe orivnde a fost, sǎrmǎnelvl de el, peste
tot a dat de moldoveni şi alte neamvri… întovǎrǎşiui cv
paharvl… S-a şvpvrit bietvl de tatǎ-tǎv de a ieşit din orǎşel şi
a dormit în câmp, altfel pânǎ în zivǎ aveav sǎ-l înece în
207
bǎvtvrǎ".
Problema alcoolizǎrii satvlvi moldovenesc este prezentatǎ
de avtor pe fvndalvl vnor acuivni întreprinse de avtoritǎui dvpǎ
1 ivnie 1985, deci de pe timpvl decretvlvi prezidenuial (în
fosta U.R.S.S.) de combatere a alcoolismvlvi. În acuivne intrǎ
Omvl pierdvt („Doamne, când ai mai vǎzvt paharvl ista gol
în faua mea? Grele zile am mai ajvns! Pe de alde aiştia ca
mine, clienui înfrǎuiui cv paharvl, vcazvl ista ne-a dat gata.
Avzi, cicǎ sǎ lvptǎm contra beuiei?!"), Omvl din pod (conştiinua
Omvlvi pierdvt), Stana („€ǎ aşa-i obiceivl la noi: cvm a intrat
omvl în casǎ, trebvie sǎ-i pvi paharvl pe masǎ"), Omvl fǎrǎ
nvme („Mie dvpǎ fiecare pahar mi se limpezesc minuile…
nvmai cǎ vneori mi se limpezesc atât de tare, încât vit totvl…"),
Orbvl („Ev cvnosc… cvloarea vinvlvi dvpǎ aromǎ…"), Omvl
cv mascǎ („Souia mi-a înaintat vltimatvm: sǎ nv mai beav.
Dar ev, vorba cântecvlvi: «Tot am zis cǎ n-oi mai bea,/ Dacǎ
nv mǎ pot uinea…»"), badea €epvşor („Astǎzi beav «la cep»"),
de se înfiripǎ vn adevǎrat carnaval al vnor oameni alcoolizaui.
Tinalvl acestei logodne „ca într-o poveste cv vârcolaci…",
dvpǎ cvm o nvmeşte Viorica, este oarecvm ieftin fauǎ de textvl
întregii comedii (cv apariuia copiilor vrǎtori de Anvl Nov),
dar impresia de ansamblv e favorabilǎ. Petrv €ǎrare a prezentat
cv haz şi inspirauie vn tablov carnavalesc al satvlvi cotropit
de alcool şi alcoolizaui, în care pânǎ la vrmǎ rǎmân neîntinaui
nvmai dovǎ perechi de îndrǎgostiui (Viorica şi Goriuǎ, Virginia
şi €osticǎ) şi Omvl din pod.

Dar cea mai revşitǎ comedie din carte este Portretul. Perso-
najele acesteia svnt de-a dreptvl terorizate de portretvl vnvi
Necvnoscvt, apǎrvt ca din senin pe peretele fabricii de covoare,
care dvpǎ mai mvlui ani de stagnare în prodvcuie svpraîm-
plineşte planvl „cv jvmǎtate de covor". €e-i drept, pe aceastǎ
jvmǎtate de covor se vede nvmai Balavrvl; Tǎt-Trvmos,
conform compoziuiei covorvlvi, e pe cealaltǎ jvmǎtate. Dar
atmosfera se schimbǎ dintr-o datǎ, când directorvl Mototol
observǎ portretvl Necvnoscvtvlvi. Toui frvntaşii fabricii svnt
lesne identificaui, iar vn portret rǎmâne al vnvi anonim, ceea
208
ce stârneşte nedvmerire, ba chiar svspicivne, devine „povarǎ"
pentrv condvcerea fabricii. €ondvcǎtorvl cercvlvi de dansatori
propvne sǎ-l dea jos de pe perete, dar… el poate fi al vnei
persoane importante svs-pvse şi atvnci, vorba acelviaşi director
Mototol: „Persoana aceasta, necvnoscvtǎ deocamdatǎ, a avvt,
fǎrǎ doar şi poate, niscaiva merite deosebite. (Pune o vasǎ cu
flori sub portretul Necunoscutului.) Altfel nv ajvngea sǎ atârne
pe pereuii noştri! A atârnat omvl în pace şi onor şi acvm na-ui-o
bvnǎ, vine tovarǎşvl Zbanciv, vn om fǎrǎ nici vn merit, face
o datǎ zbanc! şi îl scoate în doi timpi şi trei mişcǎri". Drept
vrmare dialogvl referitor la portret capǎtǎ accente foarte grave:
„ A U R E L . Octavian Gheorghevici, ziceui cǎ a avvt merite! Bine,
admitem cǎ a avvt cândva, dar dacǎ acvm nv le mai are?
M O T O T O L . €vm aşa: nv le mai are?
MAGDALENA . Încǎ şi alta…
A U R E L . Adicǎ, zic, dacǎ dvmnealvi (aratǎ la portretul
Necunoscutului) este deja scos de pe vnde fvsese cândva
nvmit…
MOTOTOL (contrariat). Zici, în sensvl cǎ dacǎ este scos
deja? (Ia înapoi vasa cu flori…) Mare încvrcǎtvrǎ şi asta!
Dar de era sǎ fie scos, am fi fost anvnuaui…"
Acesta e registrvl stilistic al întregii comedii. Întâmplarea
cv portretvl Necvnoscvtvlvi, reacuiile spontane fauǎ de persoa-
na pictatǎ developeazǎ caracterele personajelor, înainte de
toate – ale directorvlvi Mototol şi ale locuiitorvlvi acestvia
Magdalena. Umorvl de sitvauie şi cel verbal svnt de-a dreptvl

cvceritoare. Dramatvrgvl manifestǎ o adevǎratǎ artǎ a remar-
cilor, ca în cazvl cv pvnerea şi, în cvrând, retragerea vazei cv
flori la portretvl Necvnoscvtvlvi. Petrv €ǎrare nv se dezminte
nici în privinua replicilor spontane, caracterizante, deosebit
de incitante. Este svficient ca Veronica, fata care condvce corvl
fabricii, sǎ afirme cǎ pictorvl €lǎtinici „vrea sǎ-mi facǎ vn
simplv portret", ca directorvl Mototol sǎ sarǎ fript: „€e avd?
Portret? Încǎ vn portret? La ora actvalǎ noi nv avem nevoie
de portrete noi!" Apoi, la scvrt interval de timp: „Pânǎ n-o sǎ
precizǎm cine este înfǎuişat aici (aratǎ la portretul Necunoscu-
tului), pictorvl nostrv nv va face nici o mişcare cv pensvla
209
dvmnealvi!" La replica lvi €lǎtinici cǎ avtorvl portretvlvi este
„vn avtor profvnd raional" directorvl Mototol îşi exprimǎ vna
din grijile sale permanente: „Dacǎ vine pe la noi Pǎrfǎnvc
Ivanovici sav tovarǎşvl Dorobanu, cǎ îl aşteptǎm, sav vrevn
strǎin sav o delegauie întreagǎ, pe vnde scoatem cǎmaşa? €e
o sǎ le rǎspvndem când av sǎ ne întrebe de ce uinem pe pereui
persoane, s-ar pvtea spvne, fǎrǎ nvme şi paşaport?"
€omedia Portretul adavgǎ artei dramatvrgice a lvi Petrv
€ǎrare nvanue noi, elemente de bvfonerie bine încadrate în
text, venirea în colectivvl fabricii a reprezentantvlvi indvstriei
vşoare locale, a inspectorvlvi de la minister Şeptichin şi a
expertvlvi în arte plastice Safta Aronovna dând naştere câtorva
rǎstvrnǎri de sitvauie zgomotoase şi relevante svb aspectvl
profilǎrii personajelor dn pvnct de vedere etic. €v adevǎrat
radicalǎ este însǎ rǎstvrnarea de sitvauie prilejvitǎ de apariuia
în colectiv a pictoriuei Adelaida Pripon, care îl pictase pe…
însvşi directorvl Mototol la propvnerea ministervlvi de ramvrǎ.
„Bine, pe voi vǎ mai înueleg, le spvne Mototol celorlalui, v-aui
temvt de acest Necvnoscvt, adicǎ de persoana mea, pentrv cǎ
svnteui svbalternii mei, asta-i la mintea cocoşvlvi. Dar ev, ev
sǎ ajvng sǎ mǎ tem de mine însvmi, de vmbra mea, asta n-am
sǎ mi-o iert niciodatǎ!" pare sǎ generalizeze semnificauiile
comediei directorvl fabricii. Apoi – şi mai rǎspicat: „Ei, şi
dacǎ acest Necvnoscvt n-aş fi fost ev, ci o cv totvl altǎ persoanǎ,
parcǎ trebvia sǎ cǎdeui cv touii în sperieui?…"
Nv trebvia, dar prin mijlocirea comediei sale Petrv €ǎrare

a dezvǎlvit încǎ vn aspect esenuial al epocii la care s-a referit
şi o seamǎ de psihologii şi mentalitǎui formate (şi deformate)
de acea epocǎ, nvmitǎ oarecvm jvcǎvş „a stagnǎrii", iar în
domenivl artei – a „realismvlvi frvmos", altfel zis – socialist,
conform cǎrvia omvl chel şi mvstǎcios (ca Mototol) trebvia
prezentat ca având vn pǎr bogat şi lipsit de mvstǎui, adicǎ
„înfrvmvseuat".
€a şi poezia şi proza sa liricǎ, vmoristicǎ, ironicǎ, satiricǎ,
pe alocvri sarcasticǎ, dramatvrgia lvi Petrv €ǎrare dezvǎlvie
pe viv, impresionant şi memorabil, metehne svfleteşti şi intelec-
tvale şi plǎgi sociale, a cǎror conştientizare s-ar pvtea sǎ ne
210
mai pvrifice întrvcâtva. Ea constitvie o dovadǎ în plvs a vastei
disponibilitǎui creatoare a scriitorvlvi şi întregeşte în mod firesc
şi svbstanuial portretvl lvi de creauie.
Ion €ioganu, Petru Cǎrare: „Stele versi". – În cartea lvi:

„Articole şi cronici literare", €hişinǎv, Editvra Lvmina,
1969; Reîntâlnire cu Petru Cǎrare. – În „Literatvra şi arta",
1981, 9 ivlie; Realitatea çi perspectivele parodiei. – În cartea
lvi: „Mǎsvra adevǎrvlvi", €hişinǎv, Editvra Literatvra
artisticǎ, 1986; Parodistul nostru numǎrul unu. – În cartea:
Petrv €ǎrare, „Pǎlǎria gândvrilor mele", €hişinǎv, Editvra
Sǎgeata, 2000;
Minai €impoi, CondiUia poesiei satirice. – În cartea lvi:
„Disocieri", €hişinǎv, Editvra €artea moldoveneascǎ,
Ediuia a III-a, Bvcvreşti, Editvra Tvndauiei €vltvrale Ro-
mâne, 2002;
Anatol Moraru, Poesia ca formǎ de resistenUǎ la teroarea
istoriei. – În cartea: „Literatvra românǎ postbelicǎ. (Inte-
grǎri, valorificǎri, reconsiderǎri)", €hişinǎv, Tirma edito-
rial-poligraficǎ Tipografia centralǎ, 1998;
Timofei Roşga, VocaUie umoristicǎ çi curaj civic în poesia
lui Petru Cǎrare. – În cartea: „Literatvra românǎ postbe-
licǎ. (Integrǎri, valorificǎri, reconsiderǎri)", €hişinǎv,
Tirma editorial-poligraficǎ Tipografia centralǎ, 1998.

Valahii çi ardelenii au acelaçi grai cu moldovenii; dar rostirea lor
este ceva mai asprǎ, precum: givr, pe care valahul îl rosteçte jvr...
Dimitri6 CANTEM¦R, DeScrierea MOlbOvei, ChiÇinǎ1, 9r1p1¦ 6dit0ria¦ Lit6ra,
1997, pag. 227.
3ERAFIM 3AKA
211
Prozatorvl şi pvblicistvl Serafim Saka s-a

nǎscvt la 16 martie 1935 în comvna Vancicǎvui (Bvcovina). A
absolvit Universitatea Pedagogicǎ de Stat „Ion €reangǎ" din
€hişinǎv (1959) şi €vrsvrile Svperioare de Regie şi Scenaristicǎ
din Moscova (1967).
A lvcrat vn timp în presa periodicǎ, impvnândv-se atenuiei
pvblice prin articole cvrajoase de o vervǎ neîntâlnitǎ la colegii
de breaslǎ.
S-a prodvs în cinematografie, prin scenarii pentrv scvrtmetra-
jele Fântâna şi Piatrǎ-piatrǎ.
Şi-a încercat pvterile în poezie şi în dramatvrgie, realizân-
dv-se însǎ plenar în pvblicisticǎ (Aici çi acum, 1976; Pentru
tine bat..., 1988; Basarabia în Gulag, 1995) şi în prozǎ (Era
târsâu, 1968; Vǎmile, 1972, €hişinǎv; 1990, Bvcvreşti), Linia
de plutire (1987, €hişinǎv; 1993, Bvcvreşti).
A activat în domenivl tradvcerii artistice, oferind cititorvlvi
versivni româneşti inspirate ale vnor opere dramatvrgice din
Aleksei Ostrovski, Maksim Gorki, Vasilii Şvkşin, Aleksandr
Vampilov, Viktor Rozov etc.
Este lavreat al Premivlvi de Stat al Repvblicii Moldova

(1990).
€a pvblicist, Serafim Saka a fǎcvt epocǎ în literatvra

românǎ din Repvblica Moldova prin cartea sa de intervivri
Aici çi acum. Ingeniozitatea cv care-şi „descosea" interlocvtorii,
complexitatea problemelor pvse în discvuie, arta de a constrvi
dialogvl pânǎ a-l încheia cv o expresie incitantǎ a mesajvlvi
vrmǎrit şi promovat, fǎrǎ ca interesvl cititorvlvi sǎ scadǎ pe
parcvrs, i-av fost recvnoscvte de la bvn începvt. Ba nv nvmai
recvnoscvte, dar şi lvate „în considerauie", de vreme ce pânǎ
212
şi din corectvra manvscrisvlvi av fost scoase momente şi episoa-
de care ar fi pvtvt tvlbvra liniştea fvncuionarilor. În maniera
sa profvnd individvalǎ, cv întrebǎri-fvlger pline de înuelesvri,
alteori – de svbînuelesvri, cv paranteze neaşteptate/nebǎnvite,
menite sǎ-l auâue pe interlocvtor, sǎ-l predispvnǎ ori chiar sǎ-l
oblige la destǎinviri esenuiale, apoi sǎ-l facǎ şi pe cititor sǎ cv-
gete intens, avtorvl spvnea pe nvme vnor lvcrvri prea pvuin
mediatizate în epocǎ. Drept cǎ o fǎcea prin mijlocirea vnor
personalitǎui ale timpvlvi.
Nv este cazvl sǎ discvtǎm, aici, despre „personajele" dialo-
gvrilor lvi, deoarece Serafim Saka şi le alegea dvpǎ vnicvl
criteriv valabil: sǎ genereze idei îndrǎzneue ori sǎ le accepte
pe ale pvblicistvlvi şi sǎ aibǎ, prin vrmare, îndrǎzneala de a
le rosti, argvmenta, apǎra, promova. „În literatvrǎ nv existǎ
popoare mari şi popoare mici", rǎspvndea Ion €. €iobanv la
o întrebare „svbversivǎ" a pvblicistvlvi, şi faptvl însvşi cǎ popo-
rvl nostrv apǎrea egalat oarecvm cv popoarele civilizate şi
libere era vn semn concret al încercǎrii de a ieşi din cadrvl arhi-
ideologizat al indicauiilor „de svs".
Acelaşi lvcrv în privinua specificvlvi creauiei literare. Avto-
rvl întreabǎ direct: „€e loc ocvpǎ vra, dragostea şi alte senti-
mente tari în creauia dvmneavoastrǎ?", la care Ion €. €iobanv
rǎspvnde instrvindv-ne estetic: „– În literatvrǎ şi artǎ se porneşte
din cv totvl altǎ parte. Nici de la vrǎ şi nici de la dragoste, ci de
la anvmite rǎni, chiar personale. €vm porneşte scoica rǎnitǎ
sǎ facǎ perle, tot aşa porneşte şi vn artist sǎ creeze, în tǎcere,
singvr arzând. Japonezii – întrvcât am ajvns la perle – av

descoperit secretvl rǎnirii scoicii, sporind pe cale artificialǎ
nvmǎrvl scoicilor prodvcǎtoare de perle.
– Dar av ajvns la inflauie, care a coborât preuvl perlelor.
– €onclvzia: sǎ nv simvlǎm rǎnile, fiindcǎ şi o dragoste
neîmpǎrtǎşitǎ poate genera o carte mare".
Astǎzi o afirmauie ca cea din rǎspvnsvl lvi Ion €. €iobanv
pare vn loc absolvt comvn. Dar în contextvl timpvlvi ar fi svfi-
cient, credem, sǎ ne amintim cât de mvlt s-a discvtat despre
despǎruirea dintre Gheorghe şi Rvsanda, personaje din poves-
tirea Frunse de dor, sav dintre Pǎvǎlache şi Vasilvua din drama
Casa mare de Ion Drvuǎ, ca sǎ înuelegem cǎ dispvtanuii aveav 213
motive serioase pentrv a pvne în atenuia pvblicvlvi cititor afir-
mauii ca aceea cǎ „şi o dragoste neîmpǎrtǎşitǎ poate genera o
carte mare".
Un alt intervievat, Vladimir Beşleagǎ, nv fǎcea, la prima ve-
dere, decât sǎ se destǎinvie cvm a lvcrat la romanvl sǎv Zbor
frânt, dar sǎ nv vitǎm cǎ apelvl scriitorvlvi la soliloc era, la
1966, vn lvcrv principial nov în literatvra de la est de Prvt şi
explicauiile romanciervlvi se dovedeav extrem de instrvctive.
La întrebarea pvblicistvlvi „€e te-a fǎcvt sǎ crezi cǎ erai gata
sǎ scrii frvmosvl roman Zbor frânt?" Vladimir Beşleagǎ uine o
adevǎratǎ prelegere valabilǎ şi azi, cv atât mai mvlt în aprilie
1972, când a fost definitivat dialogvl: „N-am ştivt şi nv m-am
gândit niciodatǎ sǎ-l scriv. €v atât mai mvlt nv pot şti dacǎ
într-adevǎr este, cvm zici, frvmos. A fost o idee schiuatǎ într-o
povestire de vreo câteva pagini, pe care am pierdvt-o. Odatǎ
însǎ, fiind într-vn moment de mare dvrere svfleteascǎ, am
începvt sǎ scriv ca sǎ scap de ea. Ieşea sav nv ieşea, asta nv
avea nici o importanuǎ. Era vn moment de descǎrcare a
svfletvlvi. €am acesta a fost contextvl psihologic interior. De
mvlte ori nv importǎ svbiectvl pe care ui-l alegi, ci propria ta
stare svfleteascǎ interioarǎ, în care te afli în momentvl
scrisvlvi. €ineva spvnea cǎ vn artist trebvie sǎ-şi doreascǎ
toate nenorocirile care pot exista în viaua sa. E o idee crvdǎ, dar
ce sǎ-i faci, asta e. Uneori nenorocirile îl ocolesc pe om, şi
atvnci te pomeneşti cǎ le cavtǎ. €reauia merge mânǎ în mânǎ,
aş zice, se sincronizeazǎ cv dvrerea. Într-o atmosferǎ de calm,

linişte sav, cvm spvneav grecii, ataraxie, nv se naşte nimic de
seamǎ, valoros..."
Mai transcriem câteva afirmauii deosebit de importante ale
scriitorilor intervievaui de Serafim Saka, pentrv a face palpa-
bilǎ ideea cǎ Aici çi acum a fost o carte îndrǎzneauǎ şi princi-
pial înnoitoare în contextvl timpvlvi, în parte constitvind şi
azi o lectvrǎ vtilǎ şi plǎcvtǎ: „Svnt recvnoscǎtor clipelor de
drasticǎ încleştare, de incertitvdine, tocmai pentrv cǎ ele mi-av
dat preuvl adevǎrat al cvvântvlvi limpede, spvs la timp", „Bǎnv-
ielile dav câmp imaginauiei. Svnt vn fel de opere deschise.
214
Adicǎ conuin o dozǎ de aşteptare, de neprevǎzvt, de neordo-
nat... – într-vn cvvânt, svrpriza sav cel pvuin aşteptarea ei.
Iatǎ de ce lvmea vmblǎ la fotbal. Mecivl, deşi se desfǎşoarǎ
dvpǎ anvmite regvli, conuine o dozǎ de neprevǎzvt. Acest nepre-
vǎzvt n-ar strica deloc şi cǎruilor" (Liviv Damian), „Majoritatea
tainelor literare uin de inconştient", „Una din bolile mele mai
vechi este laconismvl. O frazǎ în plvs mǎ poate trezi noaptea
s-o şterg" şi „€hipvl artistic este cifrarea vnvi gând sav a mai
mvltor gândvri într-o cvloare şi o dimensivne sav în mai mvlte
cvlori şi dimensivni" (Ion Drvuǎ), „A evada dintr-vn mediv, a
te ridica deasvpra lvi, chiar neînueles pentrv moment, este o
condiuie a scriitorvlvi de azi" (Avreliv Bvsvioc), „Timpvl intern
se exprimǎ prin bvcvriile, dramele, visele, limitele,
contradicuiile ascvnse în adâncvl fiinuei noastre. De mvlte ori
noi nv ştim cum şi ce sǎ extragem din noi ori, mai degrabǎ,
nv avem cvrajvl sǎ scoatem ceva. De aceea rǎtǎcim veşnic
printre clasici. Or, noi ar trebvi sǎ fim nv atât inflvenuaui de
formvla artisticǎ a clasicilor, cât integraui în angrenajvl
svfletesc al acestora" (Grigore Vierv).
Aici çi acum nv este nvmai despre literatvrǎ şi literaui. Sera-
fim Saka a revşit sǎ pvnǎ în circvlauie o seamǎ de idei şi
atitvdini ale câtorva pedagogi, medici, jvrişti, ecologişti, ca
vrmǎtoarele: „Sǎtilii veacvlvi nostrv – diverse indvstrii,
întreprinderi mari şi mici, procese de chimizare a agricvltvrii... –
ar trebvi sǎ întoarcǎ din nov în proprivl lor circvit tehnic, pentrv
depolvare, pvrificare şi reîntrebvinuare, apele vzate" şi „Micile
întreprinderi, vnitǎuile indvstriale şi tehnice, scǎpate sav nelvate

în vedere, polveazǎ în mod barbar apele şi medivl... Peştele
de la Glodeni miroase a petrol! Se întreabǎ: de vnde se ia petrol
la Glodeni?" (Valeriv Ropot).
Serafim Saka apeleazǎ, fireşte, la „desfacerea firvlvi în
patrv", care constitvie metoda vnanim cvnoscvtǎ şi recvnos-
cvtǎ a avtorvlvi de intervivri de oricând şi de orivnde. De
fiecare datǎ însǎ el adavgǎ acestei metode şi ceva personal,
caracteristic nvmai evlvi sǎv. Şi în modvl de a începe dialogv-
rile, şi în felvl de a „întreuine" flacǎra inspirauiei celor care i
se destǎinvie, şi în felvl de a încheia discvuiile el şi-a însvşit o
anvmitǎ artǎ care face ca intervivl sǎ depǎşeascǎ în chip sigvr
215
condiuia vnvi act pvr cognitiv, informativ, instrvctiv.
Dialogvrile sale se apropie de opera propriv-zis artisticǎ,
grauie plǎcerii care ne însoueşte în procesvl lectvrii. Plǎcerea
vine, înainte de toate, dintr-o spontaneitate cvceritoare, de
parcǎ nici cel care întreabǎ, nici cel ce rǎspvnde nv şi-ar fi revǎ-
zvt textele dvpǎ stenografiere sav dvpǎ înregistrarea pe banda
magneticǎ.
Mai e şi elementvl svrprizei, dictat de abilitatea cv care avto-
rvl îi „auâuǎ" pe interlocvtori sav de improvizauia-fvlger pe
care o face el drept rǎspvns la o apostrofare a intervievatvlvi
sav la o tentativǎ a acestvia de a cvrma dialogvl.
În fine, Serafim Saka este psiholog şi în intervivri, ştiind
pe cine cvm sǎ-l „porneascǎ" ori sǎ-l „pvnǎ la pvnct" fǎrǎ sǎ
dea greş.
O evolvuie considerabilǎ a pvblicistvlvi a atestat cartea
Pentru tine bat... În condiuiile restrvctvrǎrii şi transparenuei
gorbacioviste Serafim Saka îşi dezvǎlvia ca niciodatǎ pânǎ
atvnci calitǎuile de artist şi cetǎuean în articole ca Tragic
aerostat (a cǎrvi incisivitate s-a dovedit atât de pvternicǎ,
încât a speriat pânǎ şi pe redactorii de bvnǎ credinuǎ de la
editvrǎ, care l-av lǎsat dincolo de copertele cǎruii), MecenaUi
çi imitatori şi „Luceafǎrul" la 25 de ani. €v toate cǎ în fosta
U. R. S. S. era deja declaratǎ descǎtvşarea conştiinuei omvlvi,
vn articol ca MecenaUi çi imitatori nv pvtea sǎ aparǎ liber în
R.S.S.M. şi avtorvl l-a pvblicat mai întâi în sǎptǎmânalvl
cvrajos şi liberal „Literatvrnaia gazeta" din Moscova, de vnde

a fost prelvat de „Literatvra şi arta".
Ascvuimea vǎzvlvi interior, agerimea scrvtǎrii problemelor
cvltvrii şi în genere ale vieuii noastre din anii „stagnǎrii" brejne-
viste se conjvgǎ perfect – în articolvl acesta – cv o vervǎ stilisticǎ
fǎrǎ egal la noi. Verbvl lvi Serafim Saka este tǎios, problemele
abordate de el apar în toatǎ acvitatea lor, stilvl expvnerii
mǎreşte considerabil plǎcerea lectvrii. Într-o epocǎ de hvzvr
şi lâncezealǎ, când anomaliile vieuii erav decretate tabv, am
avvt parte şi de o îndrvmare greşitǎ a procesvlvi literar, şefii
respectivi manifestând o vigilenuǎ vcigǎtoare a tot ce era viv,
216
sǎnǎtos şi cv perspectivǎ. În loc sǎ încvrajeze cvnoaşterea apro-
fvndatǎ a realitǎuii şi diversificarea iminentǎ a modalitǎuilor
literare, ei svsuineav „o artǎ mvlt mai svbtilǎ, arta de a manipv-
la viaua, mǎsvrândv-le pe toate cv proprivl lor arşin de-o
şchioapǎ", drept care literatvra nv pvtea nicidecvm depǎşi
„vn nivel literar direct proporuional cv orizontvrile închise şi
competenua profesionalǎ a celor care av condvs-o..."
€onvingerea pvblicistvlvi era cǎ, „atenvând conflictele,
îmblânzind problemele şi pvdrând realitatea, nv fǎceam decât
ne avtopvlverizam, ajvtând în felvl acesta mincivnii sǎ
îngenvncheze adevǎrvl".
De vinǎ a fost atmosfera infectǎ a epocii de stagnare, care
s-a manifestat în cvltivarea de la tribvnǎ şi de la capǎtvl nevǎ-
zvt al firvlvi de telefon a vnor opinii vnilaterale asvpra realitǎ-
uii şi, în consecinuǎ, asvpra artei: „Pornind de la premisa cǎ
prosperam vertiginos în toate domeniile de activitate, literatvra
şi alte arte erav nevoite sǎ cânte voios şi sǎ danseze vârtos,
chit cǎ în realitate rǎgvşiserǎm de-a binelea şi şontorogeam
de amândovǎ picioarele".
În aceastǎ manierǎ şi cv aceastǎ vervǎ e scrisǎ întreaga
carte Pentru tine bat...
Acvm sǎ zǎbovim, fvgitiv, asvpra celei de-a treia cǎrui de
pvblicisticǎ a lvi Serafim Saka, Basarabia în Gulag, carte de
cea mai stringentǎ actvalitate în condiuiile în care o mare parte
a conauionalilor noştri încǎ n-av conştientizat barbaria şi geno-
cidvl pe care ni le-av aplicat rvşii şi în genere sovieticii, prin
politica de teroare pe teritoriile noastre, prin deportǎrile masive

şi omorvrile în masǎ, operate în 1937–1938 în fosta Repvblicǎ
Avtonomǎ (Transnistria) şi dvpǎ 1940, în raioanele din dreapta
Nistrvlvi.
Odinioarǎ toatǎ lvmea ştia de lagǎrele naziste Bvchenwald,
Dachav ş. a., dar nici pânǎ în prezent nv toui cvnosc adevǎrvl
despre lagǎrele K. G. B.-vlvi comvnist Minlag (Inta), Recilag
(Vorkvta), Morlag (Kolâma) etc. Ştiind totvl despre civma
brvnǎ, noi nv ştiam nimic despre civma... roşie. De aceea scri-
itorvl ne informeazǎ, pe scvrt: „Nv este corect şi nici creştineşte
sǎ compari ororile comise de dovǎ regimvri criminale, dar dacǎ
totvşi am face-o, cele pe care le-av comis bolşevicii contra pro-
217
privlvi lor popor şi contra popoarelor cotropite sav anexate
le-ar întrece pe departe pe cele comise de nazişti, fiind fǎrǎ
îndoialǎ cele mai odioase crime din întreaga istorie a omenirii".
Basarabia în Gulag înseamnǎ dezvǎlvirea concretǎ, pe bazǎ
de exemple vii, a adevǎrvlvi despre Rvsia şi rvşi în relauiile
lor cv noi, românii de pe ambele malvri ale Nistrvlvi. În acest
sens cartea lvi Serafim Saka este vna de cǎpǎtâi pentrv orişicine
dintre noi. Destǎinvirile celor care av pǎtimit (Dvmitrv €rihan,
Dvmitrv Osipov, Vadim Pirogan, Alexandrv Usativc, Gheorghe
Spǎtarv, Vasile Ţepordei ş. a.) constitvie, lvate laolaltǎ, o lecuie
în urma cǎreia chiar cel mai slab elev poate înuelege esenua
rolvlvi nefast al Rvsiei şi al rvşilor în destinvl nostrv oropsit.
Serafim Saka a avvt inspirata idee de a discvta şi despre relauiile
noastre cv Rvsia şi rvşii de azi, mai exact – despre conflictvl
armat de la Nistrv din 1992, pvs la cale în Kremlin, despre
posibilitǎuile şi cǎile Unirii noastre cv Patria istoricǎ România,
despre necesitatea conştientizǎrii de cǎtre fiecare dintre noi a
adevǎrvlvi ştiinuific şi istoric (a se vedea dialogvrile svsuinvte
cv Dvmitrv Jantoveanv şi Anatol Plvgarv; din vltimvl citǎm
câteva afirmauii conclvdente: „Rvsia nici nv poate înuelege cǎ
nv are ce cǎvta în mvnuii Pamirvlvi, în Karabah, Abhazia şi
Transnistria", „Toui acei ce s-av nǎscvt şi av trǎit aici de la
1812 încoace (cv excepuia perioadei 1918 – 1940) av ştivt despre
români nvmai atât şi nvmai aceea ce a gǎsit de cvviinuǎ maşina
rvseascǎ de stat sǎ le spvnǎ", „Ne-am fi pvtvt revni cv Ţara,
dacǎ basarabeanvl, moldoveanvl ar înuelege cǎ nvmai şi nvmai

cv România pvtem fi cineva pe aceastǎ planetǎ. Sǎ fii atât de
singvr într-vn ocean slav şi sǎ nv înuelegi acest lvcrv este mai
mvlt decât o eroare istoricǎ", „Noi svntem încǎ rǎtǎciui, ameuiui
de otrava, de mǎtrǎgvna asta slavǎ...").
Basarabia în Gulag este expresia densǎ şi conclvdentǎ a vnor
adevǎrvri social-politice pe care mai avem a le conştientiza.
Pecetea vnicitǎuii şi inconfvndabilvlvi marcheazǎ şi
activitatea lvi Serafim Saka – nvvelistvl şi romanciervl. Dacǎ
în pvblicisticǎ el a introdvs îndrǎzneala vnor întrebǎri prea pvuin
obişnvite în contextvl timpvlvi, iar prin mijlocirea interlocv-
218
torilor bine selectaui şi abil „descvsvui" – şi cvtezanua vnor rǎs-
pvnsvri pe potriva întrebǎrilor, în nvvelele de începvt proza-
torvl a încercat o scriitvrǎ singvlarǎ în contextvl literar est-prv-
tean, O lecUie de omenie sav La masa tǎcerii cvcerindv-ne mai
cvrând prin setea avtorvlvi lor de înnoire a stilvlvi, a limba-
jvlvi. €v timpvl Serafim Saka a trecvt la roman, dar încǎ o
nvvelǎ a sa trebvie pomenitǎ aici, de vreme ce nici Vasile €oro-
ban, criticvl ervdit şi de mare avtoritate în epocǎ, n-a fost în
mǎsvrǎ sǎ-i aprecieze novtatea, modernitatea. Nvmind-o „po-
vestire în stil modern", criticvl obiecta cǎ în ea „comportarea
grotescǎ (avtorvl nv poate evita exagerarea!) a eroilor ne
îndepǎrteazǎ considerabil de pvlsvl vieuii". Totvşi, avtorvl stv-
divlvi Romanul moldovenesc contemporan n-a pvtvt sǎ nv
încline spre ceea ce advcea proaspǎt scriitorvl prin nvvela sa
Întoarcerea noastrǎ de o clipǎ: „Experienua lvi Saka e interesan-
tǎ, însǎ nvmai ca experienuǎ" (pag. 279). (Anticipând, pvtem
spvne aici cǎ nvvela în cavzǎ a constitvit, vlterior, pvnctvl de
plecare pentrv romanvl Linia de plutire.)
Modernitatea anvnuatǎ în nvvelistica scriitorvlvi s-a fǎcvt
simuitǎ cvrând în romanele sale. Vǎmile, de exemplv, a stârnit
critici aspre, avtorvl revǎzândv-l serios de câteva ori. În
varianta Editvrii Ulise din 1990 svnt indicaui anii 1971-1979;
1986. Ar fi instrvctivǎ o analizǎ comparativǎ a ediuiilor roma-
nvlvi. Aici ne referim la ediuia 1990, svbliniind de la bvn înce-
pvt cǎ avtorvl se dovedeşte vn spirit totalmente refractar practi-
cilor învechite, scriitvrii mimetice, calapoadelor „literare". El
gândeşte pe nov, asimilândv-şi temeinic experienue artistice

în adevǎr moderne. În planvl din fauǎ e vn personaj original,
arhitectvl Delaoancea, neînueles/neacceptat de condvcerea
institvuiei în care a lvcrat cv dǎrvire, cv îndrǎznealǎ şi, în
fine, cv rezvltate notorii. Într-o clipǎ de fierbinuealǎ, cavzatǎ
de pvnerea la conservare a proiectvlvi sǎv inovator, Delaoan-
cea îşi prezintǎ demisia: „Vǎ rog sǎ ne izbǎviui pe Noi de Voi"
(e chiar cererea pe care a scris-o ziaristvl Saka, nevoit – şi el –
sǎ plece, pe timpvri, de la serviciv, din cavza vnor şefi obtvzi).
€aptiv al apartamentvlvi sǎv, Delaoancea trǎieşte o crizǎ
acvtǎ, dialogheazǎ intens cv souia sa, Irina, cv vecinvl sǎv,
Gologan, şi – mai ales – cv... sine. Dialogvrile şi monologvrile
219
svnt de o vervǎ rar întâlnitǎ, vǎdind firea complexǎ a protago-
nistvlvi romanvlvi, pǎtrvnderea lvi la rǎdǎcina relelor ce
dominav activitatea arhitecuilor. „Tot vmblând încolo şi încoace
prin cât uinea holvl-salon, din când în când îşi arvnca ochii
prin voalvl transparent de la fereastrǎ, prin care se vedeav în
acea dimineauǎ nemaipomenit de clar cele trei etaje şi maca-
rava, brauvl înalt al cǎreia încremenise de dovǎ lvni peste vn
începvt de nov etaj. Al treilea din cele dovǎzeci şi opt proiec-
tate. O speranuǎ în care îşi înmormânta vn trecvt arhitectvral
şi peste care credea sǎ-şi înalue alte visǎri. Arhitectvrale, dar
şi omeneşti, dacǎ Irina a atins cota de svs a discordiei, pvnând
vmǎrvl acolo vnde era tocmai cazvl sǎ se facǎ zid de netrecvt.
Pentrv cǎ ceea ce propvnea Delaoancea era la acea fazǎ vn
copil nov-nǎscvt care avea nevoie de condiuii de creştere:
dragoste, mângâiere, iar în cazvl lor – şi vn pic de cvraj şi o
absolvtǎ neteamǎ c-ai pvtea pierde ceva. Într-vn cvvânt,
cvtezanuǎ, şi nv coavtorat! €onvingeri, şi nv dvbii, îndoieli şi
dvblvri care sǎ trezeascǎ spiritele necǎvtǎtoare de noi posibi-
litǎui de înǎluare într-o zonǎ declaratǎ seismicǎ, ca, pânǎ la
vrmǎ, sǎ porneascǎ demolarea în masǎ a centrvlvi. €ǎ doar
n-ai sǎ te întinzi la nesfârşit cv cele cinci-novǎ etaje..."
Era proiectvl care-i lvase „mvlui ani de mvncǎ şi cǎvtǎri"
şi care fvsese calificat de €onsilivl svperior al arhitecuilor ca o
novǎ variantǎ a vechii Utopii...
Sitvauia era agravatǎ de faptvl cǎ pentrv conservarea proiec-
tvlvi se pronvnuase, în cele din vrmǎ, şi Irina. De aici tensivnea
extrem de înaltǎ a textvlvi, tensivne care se transmite molipsi-

tor cititorvlvi, mai ales cǎ întreg textvl e presǎrat cv fraze de
vn colorit inconfvndabil. De exemplv: „În loc sǎ se spvnǎ sincer,
deschis şi cv toatǎ principialitatea, – de care dǎm tot mai rar
şi mai rar dovadǎ, – cǎ nv avem o experienuǎ anvme, cǎ nv
ne bântvie prea mari dorvri de înǎluare, cǎ avem o tehnologie
înapoiatǎ, voi teoretizaui seismele...", „Orice dovadǎ, advsǎ
colectiv contra vnvi individ în lipsa acestvia, s-a dovedit, de
cele mai mvlte ori, scornire, mincivnǎ şi dezmǎu moral...",
„€âtǎ grijǎ, tovarǎşi, pentrv cei care av vitat cǎ mai av – pe
lângǎ strictele dvmnealor preocvpǎri şi griji personale – şi
grija vieuii la cârma cǎreia av fost pvşi!", „Dacǎ ne gândim
220
nvmai la azi – şi deprinşi cvm svntem sǎ tǎrǎgǎnǎm şi sǎ
tragem mâua de coadǎ –, mai întotdeavna şi în toate vom
ajvnge a dova zi. Pomenindv-ne în felvl acesta toatǎ vremea
ieri. Azi trǎim ieri-vl nostrv arhitectvral, mâine vom trǎi azi-
vl şi abia poimâine va fi azi pentrv noi".
Am transcris aceste exemple pentrv a evidenuia şi natvra
gândvrilor/ideilor/atitvdinilor lvi Delaoancea, şi stilistica
romanvlvi, verva scriitorvlvi, pvterea de sedvcuie a frazei aces-
tvia, cv condiuia – desigvr – cǎ cititorvl a înueles regimvl stilistic
al operei, s-a aclimatizat la el şi e în mǎsvrǎ sǎ-l savvreze.
Dar toate acestea constitvie planvl prim, de svprafauǎ, al
Vǎmilor. În adâncimile sale romanvl vizeazǎ întreaga concepuie
de gândire şi de existenuǎ a epocii de stagnare, conuinvtvl lvi
ideatic fiind vnvl de cea mai mare gravitate eticǎ şi socialǎ.
Se adavgǎ dezinvoltvra scrisvlvi însvşi, plǎcerea cv care
Serafim Saka descoperǎ la tot pasvl expresia pitoreascǎ, ade-
sea paradoxalǎ, pvne în lvcrv amǎnvnte şi detalii de o aprecia-
bilǎ pvtere svgestivǎ, ca statveta lvi Nefertiti şi ceasvl oprit la
ora şase, echivalent al opririi vieuii însǎşi în tot timpvl reflecui-
ilor, dialogvrilor şi monologvrilor lvi Delaoancea, decor care
se schimbǎ brvsc şi radical în finalvl romanvlvi, imprevizibil,
pitoresc şi foarte svgestiv: Delaoancea „apvcǎ vrâuenia de €ap –
aceastǎ novǎ reîntrvpare a faraoanei – şi, ridicând-o svs, cât
pvtv de svs, îi fǎcv vânt de podea. O detvnǎtvrǎ pvternicǎ,
vna ca de svpersonic la depǎşirea vitezei rivale, vmplv spauivl
din jvr. €apvl rǎmase însǎ întreg, de parcǎ ar fi devenit între
timp de bronz.
Încremenitǎ pânǎ atvnci la ora cea mai de jos – şase –,
pendvla îşi relvǎ tic-tacvrile şi, o datǎ cv ele, timpvl începv
sǎ se mişte şi el în casa arhitectvlvi..."
Spiritvl inovator, iscoditor am zice, modelarea inspiratǎ
şi originalǎ a frazei, privirea scrvtǎtoare în psihologia şi men-
talitatea oamenilor din preajmǎ av conlvcrat eficient şi la
elaborarea romanvlvi Linia de plutire. Mai pvuin dramatic în
sensvl sondǎrii interiorvlvi de cǎtre personajvl principal, acest
roman cvprinde, în schimb, o lvme relativ variatǎ de personaje,
majoritatea din lvmea artei. Liantvl romanvlvi este €ostin,
fost cronicar teatral şi stvdent, nevoit sǎ pǎrǎseascǎ €hişinǎvl
221
pentrv mvlt timp (ceea ce în epoca stalinist-brejnevistǎ nv era
o raritate). Acvm €ostin se întoarce şi-şi gǎseşte foştii cvnos-
cvui într-o degradare generalǎ, pe care însǎ ei, foştii cvnoscvui,
nici n-o conştientizeazǎ. A fost nevoie sǎ revinǎ la baştinǎ vn
€ostin care sǎ-i vadǎ şi sǎ-i înueleagǎ în esenua lor mocirloasǎ,
vǎdvvitǎ de ideal ori mǎcar de tendinua spre acesta. La vorbele
lvi Alexandrv, poate cel mai cvrat la svflet dintre foştii
cvnoscvui, cǎ „prostia asta omeneascǎ se uine de noi ca molvsca
de fvndvl corǎbiei şi ne trage, pânǎ la vrmǎ, la fvnd", €ostin
reflecteazǎ lvcid şi înuelept: „În fiecare din noi existǎ o linie
de plvtire care ne aratǎ cât poate svporta – şi bvne, şi rele – o
viauǎ de om, dar şi viaua în general..."
Toate personajele romanvlvi – Jelea, Leon €avalvl, zis şi
Solo, €oca, Alec, Jorj etc. – apar raportate, într-vn fel sav altvl,
la aceastǎ linie de plvtire, în fvncuie de care cititorvl le intvieşte
nivelvl de moralitate şi demnitate. Linia de plutire este, aşadar,
o metaforǎ care semnificǎ ineruia şi lipsa de elan întrv depǎ-
şirea acesteia, personajele romanvlvi complǎcândv-se într-o
existenuǎ precarǎ, amintind prin ceva literatvra modernistǎ
cv vieui eşvate, degradate, pierdvte din cavza vnei ambianue
care nv stimvleazǎ afirmarea, ascensivnea, perfecuivnea mora-
lǎ a omvlvi, în particvlar a omvlvi de artǎ.
Serafim Saka a avvt – şi în cazvl acestei opere – intviuia
vnor adevǎrvri nv doar paruiale (pe care le-av înueles mvlui
încǎ în epoca stagnǎrii), ci a adevǎrvlvi general, gǎvnos, chiar
pvtred. Apoi a avvt priceperea de a-l dezvǎlvi cv mijloacele
sale, prin dialogvri de mare pvtere caracterizantǎ, prin

observauii fine, concentrate în formvle memorabile, ca aceea
dintr-o replicǎ a lvi Jelea: „Sǎ fii €ezar şi sǎ te temi de propria
ta moarte, ca cel mai nenorocit şoricel prins în cvrsǎ, – asta
se cere acvm de la mine... Iar ev am învǎuat sǎ fiv ori vna, ori
alta. Ori şoricel, ori împǎrat... Este peste pvterile mele sǎ
trǎiesc pe scenǎ – şi cât mai natvral posibil – ceea ce n-am
avvt de vnde vedea nici mǎcar în vis! Sǎ fi fost vreodatǎ la
Roma, sǎ fi vrcat, mǎcar pânǎ la jvmǎtate, pe vreo piramidǎ...
Aşa însǎ ce mǎ fac ev cv psihologia mea brigadiereascǎ..?",
prin metafore ca cea din titlv şi prin simbolvri ca acela al
becvrilor aprinse – în noapte – de Alec „sǎ se vadǎ pânǎ hǎt
222
departe în cele patrv zǎri..."
Linia de plutire este, aşadar, „ radiografia provincialismvlvi
ca mentalitate şi fenomen antisocial: închistare, incvltvrǎ,
dvblatǎ de agresivitate, grvjǎ de trebvrile altvia, aplavze
menite sǎ evidenuieze neapǎrat vn «mare maestrv»", iar avto-
rvl – vn „spirit neconformist şi incomod, prezenuǎ intelectvalǎ
deosebitǎ în contextvl cvltvral basarabean".(Mihai €impoi,
O istorie deschisǎ a literaturii române din Basarabia. Ediuia a
III-a, revǎzvtǎ şi adǎvgitǎ, Editvra Tvndauiei €vltvrale Române,
2002, pag. 189).
Ion €ioganu, VirtuUile colocviului. – În sǎptǎmânalvl

„€vltvra", 1976, 27 noiembrie; Din frǎmântul necunten
al vremilor, €hişinǎv, Editvra Literatvra artisticǎ, 1988;
Spunerea adevǎrului necesar. – În cartea: Serafim Saka,
„Pentrv tine bat...", €hişinǎv, Editvra Literatvra artisticǎ,
1988; Carte de cǎpǎtâi. – În „Ţara", 1995, 29 avgvst;
Mihai €impoi, PostfaUǎ. – În cartea: Serafim Saka, „Linia
de plvtire", €hişinǎv, Editvra Literatvra artisticǎ, 1987;
O istorie deschisǎ a literaturii române din Basarabia. Ediuia
a III-a, revǎzvtǎ şi adǎvgitǎ, Editvra Tvndauiei €vltvrale
Române, 2002;
Dan Mǎnugǎ, Un romancier çi trei personaje. – În „Lvcea-
fǎrvl", 1991, nr. 32;
Ioan Adam, Dincolo de oceanul Prut. – În „Vocea Româ-

niei", 1994, 27 aprilie. (Reprodvs în „Literatvra şi arta",
1994, 18 avgvst);
Laurenţiu Uligi, Un prosator basarabean. – În „România
liberǎ", 1994, 3 avgvst;
Nigolae Negru, ÎnUelegerea suferinUei. – În „Basarabia",
1996, nr. 5-6;
Argadie Sugeveanu, Cavalerul lui Altceva. – În cartea
lvi: „Înfrvntarea lvi Heraclit", €hişinǎv, Grvpvl editorial
Litera, 1998.
ANAToL ›oDRU
223
Poetvl şi cineastvl Anatol €odrv s-a nǎscvt

la 1 mai 1936 în satvl Malovata Novǎ (Transnistria). A absolvit
Universitatea de Stat din Moldova (1963) şi €vrsvrile Svperioare
de Scenaristicǎ şi Regie din Moscova (1971). A lvcrat în presa
literarǎ şi la Editvra €artea moldoveneascǎ, iar din 1993 este
preşedinte al Univnii €ineaştilor din Moldova.
A debvtat editorial cv placheta de versvri NopUi albastre
(1962). Alte cǎrui de poezie: Îndǎrǎtnicia pietrei (1967), Feciori
(1971), Portret în piatrǎ (1978), Piatra de citire (1980), Mitul
personal (1986), Bolta cuvântului (1997), Întâmplarea mirǎrii
(1998), Ruperea din nefiinUǎ (1999), Piatra de citire (2000; o
altǎ ediuie 2003)...
În cinematografie s-a afirmat prin filmele docvmentare
Trânta, Alesandru Plǎmǎdealǎ, Arhitectul Şciusev, Dimitrie
Cantemir, Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Ion Creangǎ, Sunt
acusaUi martorii (Marele premiv la Testivalvl internauional de
filme, €ehoslovacia, 1990). (Pentrv filmele-portrete în 1981
Anatol €odrv a fost distins cv Premivl tineretvlvi. În 1990
devine lavreat al Premivlvi de Stat al Repvblicii Moldova.)
Activeazǎ şi în domenivl tradvcerii artistice.
Nvmitǎ pe deplin întemeiat „vn ferment al înnoirii poetice

şi poietice" (Mihai €impoi), poezia lvi Anatol €odrv s-a impvs
atenuiei pvblicvlvi şi criticii de specialitate de la chiar placheta
de debvt NopUi albastre (1962) printr-o efervescenuǎ deosebitǎ
a scrisvlvi, avtorvl dovedind o imaginauie bogatǎ şi o capaci-
tate rar întâlnitǎ de a mânvi cvvântvl şi de a-i desfereca energiile
lǎvntrice, latente. O poezie timpvrie, din care citǎm: „Hai,
tatǎ, sǎ vorbim despre arat,/ €ǎ-a primǎvarǎ iar se-agitǎ plo-
pii,/ Iscoditori, de parcǎ-s nişte dropii/ €v vn picior pe brazdǎ
224
ridicat", nv va sǎ însemne nvmai cvltivarea vnor imagini plasti-
cizante insolite (plopii ca nişte dropii...), ci şi vn angajament
al avtorvlvi sǎ pvnǎ cvvântvl sǎ „are" adânc şi drept, cvm o
face plvgvl tatǎlvi sǎv: „Te-oi înuelege, dintr-o cǎtǎtvrǎ,/ €ǎ-i
mvlt de lvcrv şi-i departe-n capǎt,/ Şi voi mvnci merev, privind
la dreapta,/ sǎ-mi fie ca la tine arǎtvra".
€onvingerea lvi Anatol €odrv cǎ verbvl arǎ s-a pǎstrat şi
mai încoace, când poetvl îşi descoperise simbolvl pe care avea
sǎ-l exploateze cv perseverenua salahorvlvi fanatic: piatra. Dar
acvm poetvl se identificǎ – metaforic şi ingenios – cv pietrarvl:
„Ev cv dalta, de când sânt,/ Am descǎlecat cvvânt,/ €a sǎ-i
fac de jvrǎmânt/ Istvi grai care mi-i dat./ Sǎ nv-l nǎrvi în
pǎcat,/ Sǎ-l înalu şi sǎ-l îmbvn/ €v ce-i mare la om bvn,/
Despviat de rǎv şi ceartǎ – / Dvlcele cvvânt de piatrǎ,/ €a sǎ-l
rândviesc în cǎrui,/ €vm e lespedea-n cetǎui..." (Piatrǎ cu frun-
tea mǎnoasǎ...).
€vltvl cvvântvlvi şi al metaforei constitvie primvl semn al
creauiei lvi Anatol €odrv. Tǎrǎ sǎ minimalizǎm strǎdvinuele
şi chiar realizǎrile nici vnvi alt poet de la noi, ne vedem obligaui
sǎ observǎm cǎ Anatol €odrv este cvvânt ca nimeni altvl dintre
confrauii de breaslǎ contemporani. Vine el din Tvdor Arghezi
sav din Nichita Stǎnescv sav poate din ambii clasici români,
Anatol €odrv vine şi de la baştina sa cv vn grai pitoresc: „La
bine şi la rǎv – gvra ni-i price:/ Gvrǎ de rai, gvrǎ de lvp, gvrǎ
de şarpe,/ Gvrǎ de tvn şi gvra lvmii, zicem..." Gvra, dar şi
cvvântvl, av menirea de a comvnica adevǎrvl adevǎrat: „O,
noi vorbim, o, noi gândim! €vvântvl arǎ!/ Gvra e tvrnvl vorbei

noastre sfinte – / Sǎ nv minuim vorbind, nǎscând cvvinte!"
Extravagant la prima vedere, împǎtimit al modelǎrii origi-
nale a cvvântvlvi şi a frazei („Nv confvnda ierbi cv bǎrbi,/
Nici lvpi cv miei./ Dacǎ mişcǎ idei,/ svbstantivvl e verb"),
Anatol €odrv nv „face" metafore; gândirea sa e metaforicǎ prin
obârşie, prin definiuie, în esenuǎ. Elementvl de bazǎ al creauiei
sale nv este metafora „în sine", ci ideea şi simuirea, fapt
destǎinvit de scriitor în poezia Deci, verb mai întâi: „Metafore
nv-s,/ Ideile sânt./ Mai svs de cvvânt/ Simuire am pvs".
Motivvl poetic al pietrei, dominant în creauia lvi Anatol
€odrv, se învredniceşte de o explorare/exploatare în mǎsvrǎ
225
sǎ învedereze în mare mǎsvrǎ felvl de a exista literar al scri-
itorvlvi. Piatra este, pentrv el, totvl: vatrǎ strǎmoşeascǎ, ivbire
pentrv aceasta, nemvrirea celvi ce-şi ivbeşte vatra: „...Şi-apoi,
vatrǎ, n-am sǎ mor/ Nici de flori şi nici de piatrǎ,/ Şi-apoi
dor de-al tvtvror,/ €-am sǎ fiv cât piatra-n vatrǎ,/ Şi-apoi
piatrǎ cǎ traiesc,/ Şi-apoi piatrǎ cǎ mai sânt,/ Şi-apoi piatrǎ
cǎ ivbesc/ Piatra asta de pǎmânt.// Piatra frvnuii mi-i fier-
binte,/ De piatrǎ sǎ nv mǎ vindec..." Într-o altǎ poezie, din
acelaşi ciclv „Piatra omvlvi", scriitorvl destǎinvie alte semni-
ficauii ale motivvlvi dominant al creauiei sale: „€vgetatǎ, piatra
este modvl concret al materiei primare/ În pvnctvl ei maxim
de a se vmaniza./ Imprimândv-i fizionomia sentimentelor
noastre,/ Piatra devine vnghi de vedere,/ €oncept/ Şi atitvdine
şi poate fi cititǎ cv inima/ la toate tim – /pv – / ri – / le..."
O poezie de glorificare a strǎmoşilor noştri se întemeiazǎ
anvme şi mai cv seamǎ pe imagini în care predominǎ „piatra":
„Piatrǎ mvltǎ pe strǎmoşii/ Svb amvrgvrile roşii,/ €ând se
piatrǎ în sfinuit/ Anii care i-av pietrit,/ €ǎrvnuiui, şi-n preajma
lor – / Piatra pǎtimirilor/ Pvrtatǎ pe creştet svs – / Piatra cea
fǎrǎ apvs..."
Nimic extravagant aici; e frǎmântarea originalǎ a cvvin-
telor şi frazelor, pânǎ se ajvnge la verbvl „a (se) pietri" pentrv
anii care „av fost trǎiui" şi „se apropie de asfinuit" ori chiar –
de ce nv? – de „sfinuit".
Explorarea ingenioasǎ a motivlvi poetic al pietrei îi permite
lvi Anatol €odrv sǎ-şi descopere intviuii nebǎnvite ale lvcrv-

rilor, sǎ ne pvnǎ în faua vnei întregi avalanşe de metafore inso-
lite, generatoare de svgestii lirice svrprinzǎtoare. Taptvl cǎ
nv revşim sǎ tradvcem în limbaj nouional, cvrent, obişnvit o
poezie ca Pe sub rǎsǎrit de lunǎ... nv trebvie tratat ca vn minvs
ori vn cvsvr al ei; mai cvrând abia în atare poezii Anatol
€odrv îşi realizeazǎ intenuia de a dezvǎlvi sensvri şi semnificauii
altfel nebǎnvite ale metaforei/simbolvlvi de care şi-a legat
destinvl creauiei. €itim „Pe svb rǎsǎrit de lvnǎ/ Piatra fiica şi-o
cvnvnǎ/ €v-vn fecior Ion-a-Pietrei/ Din cvprinsvrile pietrei;/
Lângǎ ctitorii ovale/ Din adâncvl dvmisale.../ Şi-a pvs piatrǎ-n
226
cingǎtoare – / Nvmai piatrǎ de odoare,/ La brǎuǎri –/ Piatrǎ
de fier,/ La vreche – / Piatrǎ veche,/ Iar la bvze – / Piatra frvn-
zei,/ La grvmaz – / Piatrǎ de-olmaz,/ Şi la frvnte – / Piatrǎ scvm-
pǎ,/ Iar în plete – / Piatra pietrei..." şi rǎmânem impresionaui
de mvluimea nvanuelor de sens pe care le bǎnvim în „pietrele"
din care şi-a „clǎdit" poetvl opera, nvanue intradvctibile în
limbaj direct, prozaic, obişnvit, dar atât de neaoşe, folclorice
am zice, ca şi tonalitatea spvnerii poetice.
La fel procedeazǎ scriitorvl în poeziile M-am legat cu dor
de piatrǎ, Cântec în piatrǎ ç. a.
Întrvcâtva mai aproape de literatvra cv care ne-am
obişnvit, poezia Pietrarii debvteazǎ cv imagini insolite, proprii
stilvlvi avtorvlvi („Din stranǎ cervl îşi rǎstoarnǎ/ Talazvl
orgilor de-argint/ Şi lvna rvpe noaptea-n coarne/ Şi noaptea
cade la pǎmânt"), continvǎ cv versvri dominate de cvltvl
pietrei („Şi peste tot tot zǎri de piatrǎ – / De svs, de jos, de
peste tot. / €obori şi vrci. Şi-n altǎ piatrǎ / Din piatra pietrei
piatrǎ scot/ Pietrarii: ce imens adânc, / Ei parcǎ-n albvl pietrei
ning..."), pentrv ca abia în final sǎ citim vn portret viv al
pietrarilor care „s-av cioplit în stâncǎ,/ €v alte stânci s-av
contopit,/ Şi cântǎ piatra din adâncvri/ Spre cer cv glas de
om trvdit" şi sǎ conştientizǎm rostvl etic al mvncii lor: „€e
cântec alb! €vrat ca firea/ Pietrarilor ce l-av vrcat/ Departe,
şi-n nemǎrginire/ În blocvri l-av cristalizat".
Imaginea simbolicǎ a pietrei îşi lǎrgeşte considerabil aria
de semnificauii, pânǎ dǎm de expresia ei atotcvprinzǎtoare:
Tot pǎmântul e o piatrǎ suferindǎ de dor. Este poezia în care

piatra semnificǎ ceva deosebit de fragil, gingaş, imposibil de
atins cv vneltele brvtale obişnvite: „La vn masacrv de piatrǎ
nicicând nv se va ajvnge./ Tot pǎmântvl e o piatrǎ svferindǎ
de dor./ Nvmai coarnele melcvlvi dacǎ vor pvtea-o strǎpvnge,/
Nvmai lacrima de pe rova vnvi izvor.// Nvmai sǎgetarea
pǎsǎrii din nemǎrginirea lǎvntricǎ-a ovlvi,/ Nvmai dinuii de
lapte ai prvncvlvi care se zǎmisleşte în sânge..."
Abordarea motivvlvi poetic al pietrei, îndemânarea şi iscv-
sinua poetvlvi de a svgera de fiecare datǎ altceva, rǎmas la
stadivl inefabilvlvi artistic, echivaleazǎ cv vn act de mǎiestrie
literarǎ.
227
Dar vniversvl poeziei lvi Anatol €odrv nv se redvce la explo-
rarea motivvlvi pietrei. În cǎruile de mai încoace şi în ciclvrile
de versvri tipǎrite în chiar vltimvl timp poetvl îşi dezvǎlvie
fauete inedite ale harvlvi de a imagina spectacole verbale
neaşteptate nici chiar în cadrvl poeziei sale atât de îndrǎzneue.
Un exemplv conclvdent este poezia Ce iarbǎ! Aici metafora
ierbii, asociauiile pe care ni le prilejvieşte aceasta, semnifi-
cauiile spre care ne îmbie avtorvl nv cedeazǎ nici câtvşi de
pvuin metaforei pietrei şi svgestiilor generate de ea. €itim „€e
iarbǎ înaltǎ! Sǎ n-o mai tǎiaui!/ S-o trecem cv lvntrea, cǎ-ajvn-
gem la mare./ €e iarbǎ înaltǎ! Av fost îngropaui/ Strǎbvnii
noştri cv bǎrbile-afarǎ.../ Pe cvlmi,/ La cetate,/ Ţepoase-n
ambiuia lor, svverane,/ €resc ierbile, bǎrbile daco-romane!"
şi ni se pare cǎ şi fǎrǎ svblinierea amǎnvntelor şi detaliilor
referitoare la mare, la strǎbvni, la daco-romani cititorvl talentat
intvieşte semnificauii principial originale şi importante.
Un alt exemplv, poate şi mai conclvdent, este poezia Drob
de Uarǎ. O transcriem în întregime pentrv a nv ştirbi prin nimic
mesajvl de o actvalitate stringentǎ, de care trebvie sǎ fim
acvm mai conştienui decât oricând: „Norii-n Ardeal svnt bocet
şi-ndvrare,/ Şi-s oasele tocate-n svferinui,/ Şi-s ocnele ce strigǎ
din pǎrinui,/ €are cv lacrimi înmvluit-av sarea/ €ea care nv
se vinde pe arginui,/ €ea care e mai scvmpǎ decât pare/ €ǎ-ar
fi cǎ este sarea-n altǎ uarǎ,/ Maicǎ a noastrǎ – din gheuari
fierbinui,/ €are din noi s-av rvpt şi-av fǎcvt marea/ €v valvl
şi adâncvl rǎzvrǎtit./ Ardealvl ne e plânsvl infinit,/ În solniue

sǎ-l aibǎ fiecare/ Român, care de sare e albit./ Sǎ-şi poarte-n
oase drobvl lvi de uarǎ".
€omentariile pe marginea vnor atare poezii nv svnt, desi-
gvr, de prisos, dar poeziile de aceastǎ natvrǎ cer de la noi,
întâi de toate şi mai cv seamǎ, o lectvrǎ în tǎcere a textvlvi şi o
trǎire cv dvrere a mesajvlvi. Poetvl îşi acordǎ metafora cv
imperativele de cǎpetenie ale neamvlvi nostrv şi ne rǎscoleşte
adâncvrile svfletvlvi, plǎsmvind imagini de o netǎgǎdvitǎ
originalitate şi pvrtǎtoare de semnificauii a cǎror percepuie
adecvatǎ, pvnândv-ne la încercare talentvl de cititori, ne
228
rǎsplǎteşte cv o aleasǎ desfǎtare esteticǎ.
Anatol €odrv a advs şi continvǎ sǎ advcǎ o contribvuie
considerabilǎ la procesvl de intelectvalizare a liricii, de
depǎşire fermǎ a versificauiei facile şi simpliste, prin cvltivarea
perseverentǎ, programaticǎ am zice, a vnvi metaforism dens
şi original, poetvl încadrândv-se organic, alǎtvri de Liviv
Damian, Victor Televcǎ şi Ion Vatamanv, în orientarea nvmitǎ
în critica de specialitate „metaforico-modernǎ" (Mihail Dolgan,
Anatol Codru: de la metafora obsedantǎ la mitul personal. –
În cartea: „Literatvra romanǎ postbelicǎ. (Integrǎri, valori-
ficǎri, reconsiderǎri)", €hişinǎv, Tirma editorial-poligraficǎ
Tipografia centralǎ, 1998, pag. 449).
Ramil Portnoi, „NopUi albastre". – În cartea lvi: „Articole

critice", €hişinǎv, Editvra €artea moldoveneascǎ, 1966;
Mihai €impoi, Lupta cu materia. – În cartea lvi: „Alte
disocieri", €hişinǎv, Editvra €artea moldoveneascǎ,
Ediuia a III-a, revǎzvtǎ şi adǎvgitǎ, Editvra Tvndauiei
€vltvrale Române, Bvcvreşti, 2002;
Ion €ioganu, Dincolo de stihia metaforicǎ. – În „Literatvra
şi arta", 1981, 5 martie; Povara çi dulceaUa metaforei. – În
„Moldova svveranǎ", 1992, 27 mai; Într-un codru de
metafore. – În „Literatvra şi arta", 1996, 2 mai;
Mihail Dolgan, Metaforǎ çi mesaj civic. – În cartea: Anatol
€odrv, „Mitvl personal", €hişinǎv, Editvra Literatvra

artisticǎ, 1986; Dreptul la metaforǎ sau „çansa de-a te
omeni". – În „Literatvra şi arta", 1996, 2 mai; Anatol
Codru: de la metafora obsedantǎ la mitul personal. – În
cartea: „Literatvra romanǎ postbelicǎ. (Integrǎri, valori-
ficǎri, reconsiderǎri)", €hişinǎv, Tirma editorial-poligra-
ficǎ Tipografia centralǎ, 1998;
Theodor €odreanu, Anatol Codru – poesia pietrei. – În
cartea lvi: „Basarabia sav drama sfâşierii", Editvra
Scorpion, Galaui, 2003.
IoN VATAMANU
229
A venit la €hişinǎv din Ţara Tagilor şi a

plecat la Domnvl împovǎrat de dvreri şi poezie (1 mai 1937,
comvna €osticeni, jvdeuvl Hotin, – 9 avgvst 1993, €hişinǎv).
Poet şi eseist deopotrivǎ de talentat în ambele domenii. €himist
de profesie, dvpǎ absolvirea Universitǎuii de Stat din Moldova
(1960) a lvcrat şef de laborator la institvtvl de profil din cadrvl
Academiei de Ştiinue. În 1990 a fost ales depvtat în Parlamentvl
Repvblicii Moldova, vnde a fost preşedinte al €omisiei pentrv
cvltvrǎ şi cvlte.
€ǎrui de poezie: Primii fulgi (1962), Monologuri (1964),
Liniçtea cuvintelor (1971), Ora pǎsǎrii (1974), De siua frunsei
(1977), Iubire de tine (1981), Mǎslinul oglindit (1983),
DimineaUa mǎrului (1986), Nimic nu-i sero (1987), Atât de
mult al pǎmântului (1990) ş. a.
Dovǎ cǎrui rezistente de esevri: ViaUa cuvântului (1980) şi
A vedea cu inima (1984).
S-a manifestat ca lvptǎtor fervent pentrv eliberarea nauio-
nalǎ a românilor din Repvblica Moldova şi Bvcovina, în 1987
şi mai încoace scriind vnele poezii preponderent retorice, de
o largǎ avdienuǎ: Ce vor scriitorii?, Unire, moldoveni!, Celor

ce pun graiul la vot, Un popor de felul nostru, Matern la Buco-
vina etc.
€artea sa De pe douǎ margini de rǎsboi a fost opritǎ de cen-
zvra comvnistǎ, ca sǎ vadǎ lvmina tiparvlvi peste vn an, în
1983, cv titlvl Mǎslinul oglindit, „sprijinitǎ" de o prefauǎ sem-
natǎ de Pavel Bouv, pe atvnci preşedinte al Univnii Scriitorilor
şi om de încredere al regimvlvi comvnist.
Postvm i-av apǎrvt cǎruile Secunde cu munUi (Bvcvreşti,
1998), Sǎ mǎ chemaUi sǎ vǎ cânt (Timişoara, 2000), Altǎ iubire
nu este (în dovǎ volvme; Bvcvreşti, 2001), Nimic nu-i sero
230
(€hişinǎv, Grvpvl editorial Litera, 2001).
Ion Vatamanv a fost vn reformator îndrǎzneu al poeziei

româneşti din stânga Prvtvlvi, riscând în 1962 sǎ dea o carte
de versvri libere, albe, deosebite de cele cvltivate la noi în
epocǎ. Apoi a tradvs din Walt Whitman, din Imant Ziedonis,
asimilând creator vn vers cv care nv prea eram obişnviui.
Apoi şi-a ales drept metaforǎ şi simbol frvnza, explorând acest
motiv într-o carte întreagǎ – De siua frunsei – şi pvnândv-ne
din nov la încercare gvstvrile şi priceperile. Dvpǎ care se
întorcea în Ţara Tagilor, de vnde ne advcea mvlte şi svrprin-
zǎtoare secvnde cv mvnui. Pânǎ ne-am obişnvit cv el şi l-am
simuit atât de mvlt al pǎmântvlvi (e titlvl volvmvlvi sǎv din
1990) şi atât de mvlt al nostrv.
În epocǎ Ion Vatamanv se confvndǎ cv o seamǎ de poezii
care îl exprimav pe de-a-ntregvl, ca nişte sinonime. Mai pome-
nim lvǎrile sale de atitvdine din anii de avânt al mişcǎrii de
eliberare nauionalǎ a românilor est-prvteni, materializate în
Ce vor scriitorii?, Unire, moldoveni! şi în alte opere.
Acesta a fost Ion Vatamanv: direct, militant, tǎios, polemic,
neînfricat. Începvtvl formǎrii sale fvsese pvs încǎ în 1944,
când – copil de abia 7 ani – a vǎzvt cvm se bate vn stâlp de
hotar între frauii de pe dovǎ malvri de Prvt. Mai târziv poezia
Stâlpul din poartǎ avea sǎ-i creeze probleme la editvrǎ, de
fapt – la cenzvra comvnistǎ, care nv voia sǎ se nvmeascǎ aşa.
Dar lvaui volvmvl Iubire de tine şi pǎtrvndeui-i sensvrile. „Locvl
pe care stav – râde./ Gardvl are sârmǎ şi poartǎ./ Încearcǎ

stâlpvl şi-l gâdilǎ,/ Nvmai el n-a râs niciodatǎ..." Nici stânca
din preajmǎ nv râsese, ne spvne poetvl într-o strofǎ: „Nv-i
locvl de vinǎ cǎ râde,/ Astfel şi-aminteşte de plâns./ Încearcǎ
şi stânca şi-o gâdilǎ,/ €ǎ de mvlt n-a mai râs".
A râs sav nv pânǎ la vrmǎ stânca, nv se ştie. Poate n-a
ştivt nici poetvl. El a ştivt însǎ altceva, vn adevǎr exprimat în
strofa de încheiere a poeziei: „Paragina-n lanvri adâncǎ/ Râde
şi ea retezatǎ,/ Nvmai stâlpvl acesta încǎ,/ Nvmai el n-a râs
niciodatǎ". €are râs? €e fel de râs? Şi cât de clar pvtea sǎ se
exprime poetvl în 1981 despre fǎrǎdelegile „eliberatorilor"? 231
De fapt, în aceeaşi carte – Iubire de tine – veui gǎsi poezia
Simplu. „€a floarea-soarelvi simplv,/ Tii ochivl ce vede,/ €ǎci
o uarǎ mai verde/ Şi-o orǎ mai verde/ Tv n-ai". Acesta ni-i plaivl.
„€e de-a verde, ce de-a verde, ce de-a verde pe la noi!" scrisese
mai înainte Grigore Vierv.
Dar continvaui lectvra poeziei Simplu. „Reazemvl tǎv de uǎ-
rânǎ –/ €a dimineaua pe plai,/ €ǎci o mai scvmpǎ lvminǎ,/
A dova lvminǎ,/ Tv n-ai".
Un alt meleag natal n-avem. Acesta e al nostrv. „Aici ev am
sǎ-mi scvtvr spicvl" îl încredinuase, la întoarcere din Extremvl
Orient, Nicolai €ostenco. „€a grâvl în spice, simplv,/ Tii rodvl
întreg, dǎrvirea,/ €ǎci tv n-ai altǎ ivbire,/ Dar care altǎ ivbire/
Sǎ ai?" îl completa, inspirat, Ion Vatamanv.
Pǎmântvl acesta e vnica noastrǎ ivbire.
Nici azi nv-av conştientizat-o toui conauionalii noştri.
Ion Vatamanv pvnea poezia Simplu în frvntea volvmvlvi
sǎv din 1981, pe când se obişnvia sǎ fie glorificatǎ mai mvlt
patria sovieticǎ nemǎrginitǎ decât aşa-nvmita patrie micǎ.
Dragostea pentrv plaivl natal a fost vnvl dintre motivele perma-
nente ale creauiei lvi. Ar fi svficient sǎ nvmim aici poezia
Când spunem asi Moldova noastrǎ (din placheta Ora pǎsǎrii):
„€ând spvnem azi Moldova noastrǎ,/ Al nostrv e pǎmântvl.../
L-am scos din soare şi din ploaie,/ L-am pvs pe aşternvtvri
moi,/ Şi moale aşternvt ne este..."
Pânǎ aici totvl se pare simplv, dar Ion Vatamanv îşi propvne
dezvǎlvirea ideii de permanenuǎ a Moldovei sav, mai exact, a

sentimentvlvi Moldova, acesta fiind prezent în toate şi în tot:
„Şi vântvl tot al nostrv este.../ Sǎ-nmormântezi vn vânt,/ €ine-a
încercat?/ Doar noi am încercat.../ Al nostrv este vântvl..."
Tot ce se atinge de Moldova este al nostrv: „A noastrǎ e şi
ploaia,/ €ǎci, încercaui de sete,/ O aşteptǎm merev./ A noastrǎ
e şi ploaia", „Dar tot a noastrǎ-i lvna./ €ine-a vǎzvt-o mai
clar ca noi?/ €a o abvritǎ pâine,/ Ştiind cǎ toui mǎnânc’ din
ea,/ Ştiam – şi novǎ ne rǎmâne –,/ A noastrǎ e şi lvna..."
Întreaga poezie este o înlǎnuvire de idei fanteziste, gratvite
232
în planvl din fauǎ, dar pvrtǎtoare de sens, adeveritoare gândvlvi
şi atitvdinii avtorvlvi fauǎ de politica regimvlvi comvnist de
a ne face „popor sovietic" cv o patrie „de necvprins", cv o
limbǎ de împrvmvt etc. Verbvl lvi Ion Vatamanv este şi aici
energic, impetvos, avtorvl parcǎ s-ar teme cǎ cineva i-ar pvtea
închide gvra şi n-o sǎ poatǎ spvne tot ce-l doare de pe la 1812
încoace. În realizarea ideii se slvjeşte de anafore şi epifore, în
vnele strofe relvând – cv mare efect stilistic – versvrile iniuiale,
în altele relvând versvl de începvt al poeziei. De exemplv: „Şi
pasǎrea-i a noastrǎ./ €-am învǎuat-o cvm sǎ zboare,/ Sǎ-ntin-
dǎ-aripa peste mare,/ Sǎ cânte-n simplv ciripit/ De nov-nǎs-
cvt,/ De nov-mvrit.../ A noastrǎ e şi pasǎrea..."
Poetvl promova ideea nauionalǎ într-o formǎ oarecvm biza-
rǎ, apela – altfel zis – la vn „limbaj esopic", oferea cititorvlvi
doar vnele închipviri, la prima vedere incredibile, care însǎ
vrmav sǎ fie nv nvmai crezvte, dar şi trǎite profvnd şi
conştientizate temeinic de cǎtre destinatarvl lor: „Şi dorvl e al
nostrv.../ În graivl nostrv-acest cvvânt/ €v rvmenealǎ de pǎ-
mânt/ Şi fǎrǎ sǎ-l şopteşti/ Vorbeşte.../ Şi dorvl e al nostrv..."
O poezie profvnd vatamanianǎ este cea intitvlatǎ Ideal.
De altfel, e vna dintre cele mai cvnoscvte, chiar cântatǎ în
manierǎ folc: „Tv – o frvnzǎ,/ Ev – o frvnzǎ./ Dovǎ frvnze/
Împrevnǎ,/ €ând s-advnǎ,/ Ştii ce fac?/ Un copac.// Ţie ui-i
drag,/ Mie mi-i drag..."
Avtorvl mizeazǎ în exclvsivitate pe sensvl figvrat al
cvvintelor-cheie, se poate spvne cǎ nv nvmai frvnza este vn
simbol (ca în cartea De siua frunsei), dar şi copacvl şi

bvlgǎrvl, de vreme ce şi aceştia semnificǎ mvlt „când s-advnǎ/
Împrevnǎ", iar bvlgǎrvl apare chiar însvfleuit („Tv – vn bvlgǎr,/
Ev – vn bvlgǎr...").
Ion Vatamanv recvrge la gradauia artisticǎ, la compoziuia
inelarǎ, la interogauia retoricǎ, la care însǎ dǎ rǎspvns, parcǎ
intvind rǎspvnsvl interlocvtorvlvi imaginar pe care astfel îl
implicǎ şi mai temeinic în dialog.
Explorator îndrǎzneu şi original al valorilor noastre eterne,
Ion Vatamanv n-a pvtvt sǎ nv scrie despre limba strǎmoşeascǎ,
în maniera baladescǎ atât de familiarǎ lvi, dvpǎ cvm ne convin-
gem la lectvra poeziei Grai matern (din cartea Atât de mult al
233
pǎmântului): „Dvlce-i mierea, cǎ-i cvleasǎ/ De albine mvnci-
toare,/ Dar mai dvlce-i graivl nostrv/ Printre graivri şi po-
poare..."
Revenirea scrisvlvi nostrv la alfabetvl latin, specific limbii
române încǎ din faşǎ, de pe vremea Imperivlvi Roman, din
care descindem, a fost consemnatǎ de Ion Vatamanv poetic şi
memorabil: „€ǎ-i al nostrv de departe/ Pânǎ azi, pe acelaşi
plai,/ Sǎ-l vorbim cv-o novǎ carte,/ Scrisǎ tot cv-acelaşi grai".
Poetvl are conştiinua adevǎrvlvi cǎ limba înseamnǎ, de
fapt, poporvl. €ǎ dacǎ dispare limba, dispare şi poporvl care
a vorbit-o: „Dacǎ-n lacrimi noi l-am tace,/ Ar lipsi în lvmea
mare/ €el mai scvmp cvvânt de pace/ Şi-vn popor printre
popoare".
Totvşi, în epocǎ Ion Vatamanv a fost cvnoscvt ca avtor al
vnei alte poezii deosebit de inspirate despre limbǎ, poezie cv
„problemǎ", ce nv se redvce la glorificarea graivlvi strǎmoşesc.
Poezia se nvmea Cuvintele limbii moldoveneçti (în cartea
„Limba în care svntem", €hişinǎv, Grvpvl editorial Litera, 1993,
a apǎrvt cv titlvl Cuvintele) şi conuinea, ca şi Grai matern şi
majoritatea poeziilor la temǎ din acea perioadǎ, glorificarea
tezavrvlvi nostrv lingvistic. €vvintele limbii nvmite acvm
corect: române, zicea Ion Vatamanv, svnt „demne şi stǎpâne,/
Şi-s porvncite-aşa de mama,/ Şi sunǎ când le baUi arama,/ Şi-s
toate demne çi stǎpâne".
Am svbliniat versvrile al treilea şi al patrvlea ale primei
strofe nv nvmai pentrv conuinvtvl lor ideatic important, dar şi

pentrv originalitatea comvnicǎrii poetice. €a şi în alte poezii,
scriitorvl dovedeşte o fermitate a „spvnerii" care confirmǎ –
pe viv – sigvranua atitvdinii: „Şi av atât cât are-o limbǎ/ A-şi
spvne dorvl şi destinvl,/ Şi-mbǎrbǎteazǎ ca şi vinvl,/ Şi av
atât cât are-o limbǎ..."
La vn moment dat poetvl se adreseazǎ vnvi interlocvtor
imaginar: tv „cvrǎuǎ" cvvintele şi, drepte, „le spvne azi, le
spvne mâine/ €v inima ce bate-n tine,/ €v zǎri mai noi şi mai
senine,/ Le spvne azi, le spvne mâine..."
Aceastǎ adresare cǎtre interlocvtor i-a trebvit avtorvlvi
234
pentrv diversificarea procedeelor de creauie. În nemijlocitǎ
continvare Ion Vatamanv formvleazǎ şi dovǎ întrebǎri grave,
fauǎ de acelaşi interlocvtor concret: „...€ǎci ev de-acolo, din
vecie,/ €v neodihnǎ-am sǎ te-ntreb:/ – €e face el, frvmosvl
verb?/ €e face el, strǎbvn cvvântvl,/ Şi cvm e viaua şi pǎmântvl?"
Interogauiile svnt retorice. Rǎspvnsvrile nv pot fi date decât
de noi, cititorii, prin acuivnile noastre de pǎstrare şi cvltivare a
limbii strǎmoşeşti. În distihvl de încheiere poetvl reia vn vers din
strofa precedentǎ, pe care îl completeazǎ cv o afirmauie rǎs-
picatǎ, adeverind – şi ea – fermitatea lvi în problema limbii
noastre: „€ǎci ev de-acolo, din vecie,/ Mai am a spvne şi a scrie".
Poezia în discvuie denotǎ metaforismvl de calitate al întregii
creauii vatamaniene (ele „svnǎ când le baui arama", „îmbǎr-
bǎteazǎ ca şi vinvl"), dovedeşte predilecuia avtorvlvi pentrv
anaforǎ şi epiforǎ, exprimǎ o atitvdine militantǎ în problema
limbii.
Militantǎ, deoarece în primvl rând scriitorvl însvşi are ne-
voie de o exprimare corectǎ, frvmoasǎ şi plasticǎ, pentrv a-şi
realiza proiectele de creauie. Or, Ion Vatamanv a avvt o intviuie
sigvrǎ, finǎ şi profvndǎ a limbii, intviuie care i-a ajvtat sǎ cre-
eze opere antologice, cvm svnt mvlte poezii din ciclvl Dimi-
neaUa mǎrului (din volvmvl de totalizare „Nimic nv-i zero",
1987). Pledoaria poeticǎ pentrv începvtvl de zi – „Nv risipi
dimineuile tale,/ cǎ risipitele dimineui/ se prefac în amvrgvri
timpvrii...", „Nv cǎvta moştenire în amvrg,/ ci-n dimineuile
zorite o cântǎ,/ înainte de a rǎsǎri soarele..." – svgereazǎ frǎge-
zimea sentimentelor, setea de înnoire a omvlvi, în particvlar

a poetvlvi, dorinua de a lva lvcrvrile de la capǎt, altfel zis –
pe nov. Mai ales dimineuile nv trebvie sǎ le risipim, ne previne
poetvl, în mod metaforic, adresândv-se vnvi interlocvtor
imaginar („Risipitorvle!"). €a o confirmare a gândvlvi avtorv-
lvi la ceea ce e vn începvt, o frǎgezime, o înnoire (= o diminea-
uǎ) vin adresǎrile din poezia Ţie-Ui sic, svitǎ de constatǎri-
imperative privind imposibilitatea şi inoportvnitatea vmilirii
florii-soarelvi, salciei, prvncvlvi şi miresei. Dvpǎ care vine,
imediat, DimineaUa mǎrului, poezie în care nv nvmai dimineaua
comportǎ sensvri latente, nedezvǎlvite pe deplin, dar şi mǎrvl,
care nv e nvmai frvctvl obişnvit, banal: „€ǎ nv de mâncare,/
235
ci de cvloare,/ de natvrǎ,/ cǎ am a-l pvne într-o vrǎtvrǎ..."
Prin mijlocirea mǎrvlvi ca simbol mvltisemnificativ, Ion Vata-
manv exprimǎ – de fapt, mai cvrând svgereazǎ – o stare svfle-
teascǎ deosebitǎ: „Problema mǎrvlvi mǎ nelinişteşte azi dimi-
neauǎ,/ cǎci dimineaua mǎrvlvi,/ spre deosebire de alte dimineui,/
e roşie,/ iar înǎluimea mǎrvlvi advce sǎrbǎtoare în ochi".
Dimineaua însǎşi, ca începvt de zi şi de trǎire svfleteascǎ,
este obiectvl admirauiei sincere şi totale a poetvlvi, de vreme
ce „existǎ vn nimb al lvminii,/ dimineaua, înainte de rǎsǎritvl
soarelvi,/ când se deşteaptǎ solvl în câmp,/ când se trezeşte
cântecvl în pǎsǎri,/ când vǎd ceea ce nimeni nv vede..."
Începvtvrile toate svnt, pentrv poet, adevǎrate fenomene:
„Tenomenvl dimineuilor cvrate!/ Tenomenvl prvnciei nepǎtate!/
Şi trezirea apelor!/ Şi-mbǎrbǎtarea mvgvrilor!"
În contextvl exaltǎrii poetice a dimineuii şi mǎrvlvi, se
vmple de o semnificauie profvndǎ poezia Valoarea sentimentului
X, cv precizarea polemicǎ din final cǎ „sfatvrile" vrǎbiilor
ciripitoare (= ale celor nechemaui, strǎini de natvra şi de
farmecvl creauiei) nv svnt necesare: „Ev vreav sǎ aflv valoarea
sentimentvlvi X,/ ciripitoarelor!// În ecvauia aceasta stihio-
metria ciripitvlvi/ nv are ce cǎvta..." Gândirea poeticǎ este
vna specificǎ, neordinarǎ, ne dǎ de înueles Ion Vatamanv, şi
refvzǎ concvrsvl celor care, vorba metaforicǎ a sa, „îmi ciri-
peav gândirea..."
Poetvl vrmeazǎ precepte creatoare proprii, se exprimǎ în
modvl original cervt de individvalitatea sa inconfvndabilǎ,

de imperativele depǎşirii poeziei mimetice de odinioarǎ şi a
platitvdinii dezarmante din poezia imediat postbelicǎ. În acest
sens mai cv seamǎ ciclvl DimineaUa mǎrului se anvnuǎ ca o
deschidere a poeziei noastre spre modernitatea avtenticǎ a
creauiei. „Svnt bântvit de focvri vii..." exclamǎ poetvl, ca sǎ
afirme rǎspicat şi polemic: „Nv-mpǎrtǎşesc cv cine-i frigider/
temperatvra minvs".
Poezie a sentimentvlvi fierbinte, creauia lvi Ion Vatamanv
e satvratǎ de elementvl intelectval, ia nv o datǎ formǎ prozaicǎ,
aridǎ, în care o întorsǎtvrǎ a discvrsvlvi sav vn final svrprin-
236
zǎtor coloreazǎ afectiv întreaga comvnicare poeticǎ. E cazvl
poeziei Uneori îmi vine..., pe care o transcriem pentrv vltimele
dovǎ versvri: „Uneori îmi vine sǎ mǎ ascvnd într-o floare/ şi
sǎ stav acolo/ pânǎ nv s-or scvtvra toate vorbele/ de amenin-
uare a vieuii/ cv vn nov rǎzboi...// Uneori îmi vine sǎ mǎ bag
într-o ueavǎ de tvn/ şi sǎ zic celora/ care vrzesc pânzele moruii:/ –
Împvşcaui cv mine în voi/ sǎ vǎd: cv ce o sǎ vǎ apǎraui?!"
€iclvl DimineaUa mǎrului este remarcabil prin poeziile O
carte nu e altceva decât moartea unui copac..., Salcie cu frun-
sele-aplecate, Îndrǎgostit ca mire, ErudiUie popularǎ şi, mai
ales, Ţǎranii.
Instrvctivǎ e deslvşirea vnor particvlaritǎui de gândire şi de
exprimare ale avtorvlvi în poezia Tatǎ bǎtrân çi mamǎ bǎtrânǎ.
Imaginea pǎrinuilor este originalǎ şi memorabilǎ: „Tatǎ bǎtrân/
Şi mamǎ bǎtrânǎ –/ Doi pomi revǎrsaui/ De-o cvleasǎ lvminǎ".
Dar îmbǎtrânirea pǎrinuilor este nvmai vna dintre cavzele
dvrerii scriitorvlvi „c-vn piept zdrvncinat,/ €-o inimǎ slabǎ".
Poetvl e vn svflet zbvcivmat: „Se lvptǎ viaua în mine/ €v
moartea din mine –/ În aceeaşi cântare/ Mi-i rǎv şi mi-i bine".
Nenvmǎrate dvreri îndreptǎuesc pe deplin refrenvl întregii
poezii: „Trvpvl mev preface/ Dvrerea-n frvmvseui..."
O idee a acestei opere se desprinde din strofa penvltimǎ:
„O, lvme, avzi/ €vm mǎ zdrvncinǎ-n piept?/ Dvrerea pe om/
îl face poet". Aşa se face cǎ Tatǎ bǎtrân çi mamǎ bǎtrânǎ este
şi o confesivne de creauie a avtorvlvi.
A avtorvlvi pe care-l preocvpav îndeaproape problemele
etice ale oamenilor, ca în poezia Nu la lume, ci la tine. Debv-

tând cv o interogauie menitǎ sǎ ne facǎ atenui – „€e-ar pvtea
sǎ-ui parǎ grev?" –, poezia e o dezbatere pe teme de moralǎ.
Avtorvl vorbeşte metaforic despre ceea ce „nv-i grev". De exem-
plv, „cǎ nv-i grev sǎ laşi o vrmǎ/ €e te-ntvnecǎ pe vrmǎ".
Tocmai pe fvndalvl – psihologic şi social – creat de dezvǎlvirea
liricǎ a ceea ce „nv-i grev" capǎtǎ pondere afirmarea – rǎspi-
catǎ, dar liricǎ şi ea – a ceea ce „e grev": „Grev e altceva, şi-i
grev/ Mvlt sǎ dǎrvi ce-i al tǎv,/ Şi sǎ ştii cǎ lvmea vine/ Nv
la lvme, ci la tine".
„La tine" presvpvne o adresare a poetvlvi cǎtre cineva ima-
ginar. Torma aceasta – dialogalǎ – a poeziei are menirea de a ne
237
face atenui la spvsele avtorvlvi şi chiar de a ne angaja în per-
cepuia activǎ a mesajvlvi ei etic: sǎ fim deschişi cǎtre oameni.
Tire profvnd poeticǎ, Ion Vatamanv a fost poet şi în proza
din ciclvl „A dova lvminǎ" din cartea Nimic nu-i sero. Un prim
şi conclvdent exemplv: instantanevl Mama. €hiar începvtvl
lvi este o poezie fǎrǎ versvri în accepuia consacratǎ a cvvântv-
lvi, dar cv vn ritm al sǎv, interior, şi cv mvltǎ şi originalǎ
metaforǎ: „Temeia aceasta, care trece prin vmbre, aceastǎ
mamǎ fǎrǎ copii poartǎ-n piept patrv morminte. Patrv clopote
negre bat svb patrv aripi ale dvrerii..."
Întreg discvrsvl avtoricesc este la fel de metaforic, altfel zis –
poetic: „Patrv vântvri îi leagǎnǎ vmbra, patrv flǎcǎri se-naluǎ
din inima acestei femei solitare, care cavtǎ prin cimitirele lv-
mii patrv ani de naştere şi vn singvr an al moruii: cel de-al
doilea rǎzboi mondial..."
Impresionante svnt dialogvrile – imaginare – ale mamei
îndvrerate cv cei trei fii şi cv souvl sǎv, tvspatrv cǎzvui în rǎzboi.
€a şi în poezii, textvl este de o originalitate stilisticǎ sclipi-
toare. Monologvl mamei, trǎit adânc, este o avtenticǎ poezie.
Ba chiar întreaga operǎ Mama este poezie: „Dacǎ-i nevoie sǎ
zacǎ cineva-n pǎmânt, din neamvl nostrv sǎ zacǎ, mǎ ia pe
mine, bǎrbate, mǎ pvne-n pǎmânt sǎ zac trei morui la rând,
pentrv toui ei, feciorii mei..."
€a în orice poezie, avtorvl recvrge la anaforǎ şi la epiforǎ,
repetând, de exemplv, acel „vn singvr an al moruii: cel de-al
doilea rǎzboi mondial..."

„€el de-al doilea rǎzboi mondial!" ne prevenea Ion
Vatamanv încǎ în 1987. Prin imaginea vie a mamei însingv-
rate, prin fiecare cvvânt al instantanevlvi Mama scriitorvl
înfiereazǎ rǎzboivl. Nv „Marele rǎzboi pentrv apǎrarea Patriei",
cvm îl botezase propaganda stalinist-comvnistǎ, ci rǎzboivl
al doilea mondial. Şi în intvirea acestvi adevǎr Ion Vatamanv
s-a dovedit vn mare, vn avtentic poet.
Or, el a fost poet şi în eseistica sa. Prima particvlaritate a
cǎruilor ViaUa cuvântului şi A vedea cu inima, în care scriitorvl
a abordat şi probleme de ecologie, şi aspecte ale ocrotirii
238
monvmentelor de interes istoric, şi tema reabilitǎrii, continv-
ǎrii, perpetvǎrii obiceivrilor nauionale, şi alte asemenea pro-
bleme ale realitǎuii timpvlvi, o constitvie faptvl cǎ avtorvl a
revşit sǎ se uinǎ la nivelvl artei. Aici este necesar sǎ observǎm
cǎ esevl este o specie literarǎ aflatǎ la hotarvl dintre gazetǎrie
şi artǎ şi cǎ scǎpǎtarea vnor eseişti în jvrnalism ieftin, svper-
ficial, anost nv este o raritate. Informauia rǎsvflatǎ, lipsitǎ de
importanuǎ, expvnerea acesteia în mod linear sav alambicat,
printr-vn exces de metafore menit sǎ ascvndǎ pvuinǎtatea
informauiei şi lipsa de valoare a faptelor comvnicate de avtor,
neglijenua stilisticǎ, vneori şi cea pvr gramaticalǎ şi alte semne
de aceastǎ natvrǎ ale pvblicisticii pretins scriitoriceşti av cavzat
moartea vnor aşa-zise esevri, chiar a vnor cǎrui întregi de
texte aşternvte pe hârtie de scriitori fǎrǎ conştiinua clarǎ a
statvtvlvi esevlvi.
Mai e necesar sǎ facem paranteza absolvt obligatorie – cǎ a
plǎtit şi Ion Vatamanv tribvt „cerinuelor" timpvlvi, esevri ca
„Sarea pǎmântvlvi – cvvântvl" sav „În idee, şi nv în pavza
ideii" fiind scrise cv gândvl la lozinca „Proletari din toate uǎrile,
vniui-vǎ!" şi la nouivnea de calitate, la care ne chema – specifica
avtorvl – vn congres, istoric ca toate celelalte, al P.€.U.S.
Însǎ chiar şi în aceste intervenuii pvblicistice scriitorvl
adopta din capvl locvlvi o vizivne largǎ asvpra obiectvlvi în
discvuie, recvrgea la formvle proaspete, incitante. „€vvântvl,
mi se pare, are ceva din lemnvl încǎ brvt, în faua cǎrvia stǎ
lemnarvl şi potriveşte a-i da o formǎ. Adicǎ presvpvne, mai
întâi în imaginauie, cvm sǎ treacǎ cv dalta sav cv rândeava

pe svprafaua acestei materii, pentrv a-i da vn sens, a o pvne în
circvlauie.
€vvântvl, stând cv literele sale arvncate într-vn dicuionar
de limbǎ, se aflǎ încǎ în starea lvi brvtǎ. E bine cǎ-l ştim, cǎci
abia de aici poate porni discvuia asvpra cvvântvlvi, dar nvmai
a-l şti e încǎ pvuin. Lvat aparte, svb toate înuelesvrile sale,
cvvântvl încǎ nv comvnicǎ cv nimeni, chiar nici cv sine însvşi.
€vvântvl are nevoie de vecini, adicǎ de context. €a şi omvl,
comvnicând cv vecinii sǎi, cvvântvl se cvprinde de lǎstarii
gândirii, devine vn organism viv, care se alarmeazǎ sav se
potoleşte, viseazǎ în svnete sav devine abrvpt, ca vn mal
239
priporos, de pe care copiii sar şi se scvfvndǎ cât mai adânc în
valvri.
Mǎiestria poetvlvi constǎ, de fapt, în a gǎsi noi vecinǎtǎui
cvvântvlvi, în a-l deplasa spre locvrile încǎ nepopvlate,
încercândv-l la o novǎ mvncǎ de sensvri, de pǎtrvndere. Aşa
ia naştere o novǎ operǎ literarǎ, avtenticǎ prin îndrǎzneala
artistvlvi de a scoate cvvântvl din obişnvitele expresii, în care
el a lvcrat, şi a-l inclvde în noi sitvauii mvncitoare, în proaspete
învecinǎri, adicǎ ritmvri, svnete, tonalitǎui..."
Am citat din chiar primvl esev din cartea ViaUa cuvântului,
în care scriitorvl avea sǎ dea drept exemplv lozinca „Proletari
din toate uǎrile, vniui-vǎ!", pentrv a face cât mai palpabil
adevǎrvl cǎ Ion Vatamanv a rǎmas scriitor, mai exact – poet,
şi în esevrile sale. Privitǎ svb acest vnghi, eseistica lvi este
vna eminamente artisticǎ.
Totvşi, constatând o atare particvlaritate a eseisticii lvi,
nv-l definim svficient de concret, de vreme ce la fel de inspiraui
se dovedeav şi alui eseişti ai timpvlvi, ca George Menivc, Vitalie
Tvlnic, Victor Televcǎ, Liviv Damian etc.
Aşa ne pomenim în sitvauia de a evidenuia natvra specificǎ
a ideilor, gândvrilor, atitvdinilor exprimate de eseist. Am
constatat mai înainte intervenuiile lvi în dezbaterea – odinioarǎ
foarte aprinsǎ – a problemelor de ecologie, de ocrotire a monv-
mentelor istorice şi de pǎstrare a obiceivrilor strǎmoşeşti. Pri-
vitǎ în mod general, eseistica axatǎ pe aceste motive se înca-
dreazǎ întregii pvblicistici a timpvlvi. Or, e nevoie sǎ facem

deosebirea cvvenitǎ între esevrile pe teme de ecologie, pe de o
parte, şi renvmitvl articol al lvi Ion Drvuǎ Frunsa verde, apa
çi semnele de punctuaUie. (În volvmvl IV al Scrierilor sale avto-
rvl l-a intitvlat Pǎmântul, apa çi virgulele.) Ion Drvuǎ a realizat
vn adevǎrat stvdiv – cv fapte, cifre şi chiar cv adrese concrete – ,
din care motiv articolvl sǎv poate fi considerat o mostrǎ a ge-
nvlvi. El ar pvtea fi comparat cv vn alt articol, la fel de concret
şi de bǎtǎios, – de exemplv, cv Fierea frunsei de tutun de Vasile
Severin – , nv însǎ şi cv vrevn esev de Ion Vatamanv. Uneltele
eseistvlvi propriv-zis se deosebesc în mare mǎsvrǎ de acelea
240
ale pvblicistvlvi de orientare jvrnalisticǎ, gazetǎreascǎ, înte-
meiat pe elementele de cercetare concretǎ a temei, de sondaj
efectvat cv fapte, cifre, nvme etc. Grauie acestvi fapt, aprecierea
esevlvi se cere fǎcvtǎ conform altor criterii decât cele valabile
în cazvl evalvǎrii articolvlvi de problemǎ.
Tormvla eseisticǎ, la care apeleazǎ Ion Vatamanv, se asea-
mǎnǎ întrvcâtva cv cea frecventǎ la George Menivc şi, într-o
mǎsvrǎ, la Liviv Damian cel din Îngânduratele porUi. Avtorvl
cǎruii ViaUa cuvântului îşi alege temele din realitatea imediatǎ,
le dezvǎlvie sensvrile şi semnificauiile profvnde, vneori
nebǎnvite de noi în viaua de toate zilele; aparent el nv ne impli-
cǎ în discvuii ca cele stârnite de excelentvl articol drvuian pome-
nit, importanua gândvrilor, ideilor, atitvdinilor sale constând
în imboldvl spre cvgetare, pe care ni-l dǎ, în pvterea de inflv-
enuǎ asvpra cititorvlvi/ascvltǎtorvlvi, imbold şi pvtere gene-
rate şi de stilvl artistic ori, mai exact, eseistic distinct: „Vor-
beam de cele patrv dealvri din Valea Sǎrata. Natvral cǎ monv-
mentele acestea ale natvrii lipsesc din marile dicuionare geogra-
fice. Prea mici svnt piscvrile lor pentrv a merita vn rând alǎtvri,
sǎ zicem, de vn Everest sav Tian-Şan. Sav ce înseamnǎ lacvl
Sǎrata în comparauie cv Baikalvl ori cv alte lacvri mari ale
lvmii? Nv înseamnǎ nimic din pvnct de vedere geografic. Însǎ
ceea ce n-a revşit sǎ facǎ natvra pe costişele acestor dealvri
din Valea Sǎrata, a fǎcvt omvl. Aceşti plini de viauǎ şi nǎzvinuǎ,
harnici şi bvni locvitori ai satvlvi, care se vitǎ la geografia
baştinei lor ca la o raritate, considerând-o vnicǎ, de nerepetat.
Acestea-s piscvrile noastre. Şi noi svntem datori sǎ scriem cv

nvmele lor, sǎ facem din ele valori, sǎ fim mândri de înǎluimile
şi întinderile lor, sǎ compensǎm lipsa lor în marile dicuionare
ale globvlvi cv permanenta prezenuǎ în cǎruile noastre".
Exprimat svccint, îndrǎzneu, fǎrǎ vreo reticenuǎ, prin fraze
nvtrite de o trǎire poeticǎ lesne perceptibilǎ la lectvrǎ, gândvl
avtorvlvi este vnvl temerar. Tǎrǎ sǎ-şi propvnǎ şi, evident, sǎ
realizeze obiective ca cele vrmǎrite în mod expres de Geo
Bogza, de exemplv, în Cartea Oltului, fǎrǎ sǎ aibǎ intviuia şi,
prin vrmare, forua de creativitate a ilvstrvlvi eseist, Ion Vata-
manv se afirmǎ ca avtor din stirpea bogzianǎ, orice amǎnvnt
şi detaliv fiind explorat svb aspectvl semnificauiilor pe care
241
acestea le av în mod firesc sav pe care avtorvl li le descoperǎ,
convingândv-ne şi pe noi, cititorii/ascvltǎtorii sǎi, de impor-
tanua, valoarea, permanenua vnor atare semnificauii.
€hiar atvnci când se referǎ la oameni concreui, Ion Vata-
manv scrie cv fraze poetice, îndǎrǎtvl cǎrora simuim tendinua
lvi de a dezvǎlvi sensvri, semnificauii: „Sorbit de ierbile cv
spic şi înǎluat pe-o mvchie de stâncǎ, legǎnat de tǎcerea monv-
mentalǎ a natvrii şi rǎcorit de mica geografie a râvlvi Lopǎ-
tinca, am înueles cvm omvl se îndrǎgosteşte de uarǎ, cvm omvl
trebvie zilnic sǎ se îndrǎgosteascǎ de uara lvi.
Acolo, la €orjevui, mai stǎ svfletvl mev îndrǎgostit şi ospǎ-
teazǎ la pâinea şi sarea pǎmântvlvi, se trvdeşte la inima corjev-
uenilor, pentrv cǎ svfletvl cv adevǎrat se trvdeşte nvmai atvnci
când se pǎtrvnde de dragoste".
€itatele acestea din cartea ViaUa cuvântului şi considerauiile
pe marginea lor ne permit, credem, sǎ conchidem cǎ esevrile
lvi Ion Vatamanv – inclvsiv cele care av fost scrise svb impresia
vnor cǎlǎtorii întâmplǎtoare şi de scvrtǎ dvratǎ şi cele tribvtare
vnor „cerinue" ideologice ale timpvlvi – av la temelie teme,
probleme, idei, atitvdini importante, exprimate în mod poetic,
prin amǎnvnte şi detalii de la care avtorvl porneşte în cǎvtarea,
dezvǎlvirea şi exprimarea vnor adevǎrvri mari, perene chiar.
Prin natvra lor, prin modalitǎuile de realizare a intenuiei avto-
riceşti, prin lirismvl dens, alimentat de probleme reale şi impor-
tante şi materializat în participarea activǎ a avtorvlvi la viaua
oamenilor, esevrile lvi Ion Vatamanv îşi pǎstreazǎ şi azi prospe-

uimea vizivnii scriitorvlvi asvpra realitǎuii obiective şi valoarea
interpretǎrilor inerent svbiective, date de el faptelor vieuii.
€onclvzia aceasta e confirmatǎ magistral de cartea A vedea
cu inima, în care lvcrǎrile reeditate – din cartea precedentǎ –
fac corp comvn cv majoritatea esevrilor noi, caracterizabile
prin aceeaşi natvrǎ specificǎ a înuelegerii de cǎtre avtor a
problemei, ideii, atitvdinii fauǎ de viauǎ şi prin strǎdvinua
acestvia, în majoritatea cazvrilor încvnvnatǎ de svcces, de a
se uine la nivelvl artei.
242
Mihai €impoi, Între monolog çi rapsodie. – În cartea lvi:
„Tocvl sacrv", €hişinǎv, Editvra €artea moldoveneascǎ,
1975; Refusul frontierei: Ion Vatamanu. – În cartea: „Litera-
tvra românǎ postbelicǎ. (Integrǎri, valorificǎri, reconside-
rǎri)", €hişinǎv, Tirma editorial-poligraficǎ Tipografia
centralǎ, 1998; O istorie deschisǎ a literaturii române din
Basarabia. Ediuia a III-a, revǎzvtǎ şi adǎvgitǎ, Editvra
Tvndauiei €vltvrale Române, Bvcvreşti, 2002;
Timofei Roşga, CǎrUile lui Ion Vatamanu. – În revista
„Basarabia", 1992, nr. 1 şi 1993, nr. 6;
Ion €ioganu, Neuitarea înaintemergǎtorilor. – În sǎptǎ-
mânalvl „Literatvra şi arta", 1996, 3 octombrie; Deopotri-
vǎ al Basarabiei çi al Bucovinei. – În „Literatvra şi arta",
2002, 2 mai;
Theodor €odreanu, Ion Vatamanu – poet al „pǎmântu-
lui". – În cartea lvi: „Basarabia sav drama sfâşierii",
Editvra Scorpion, Galaui, 2003.

Istoria noastrǎ are destule fapte eroice, frumoasele noastre
Uǎri [Moldova, Ţara Româneascǎ çi Ardealul] sunt destul de
mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoreçti çi de poetice
pentru ca sǎ putem gǎsi çi la noi sujeturi de scris, fǎrǎ sǎ avem
pentru aceasta trebuinUǎ sǎ ne împrumutǎm de la alte naUii.
Mihai¦ KO9ǍLN¦CEANU, Scrieri literare, SOciale Çi iStOrice, ChiÇinǎ1, 9r1p1¦
6dit0ria¦ Lit6ra, 1997, pag. 147.
IoN hHEoRhHIŢǍ
243
S-a nǎscvt la 2 aprilie 1939 în comvna

Larga, jvdeuvl Hotin, azi în raionvl Briceni.
Şi-a fǎcvt stvdiile la Universitatea de Stat din €ernǎvui, pe care
a absolvit-o în 1963. În capitala Ţǎrii Tagilor şi-a începvt activitatea
de creauie, lvcrând la redacuia ziarvlvi regional „Zorile Bvcovinei".
Din 1969 s-a transferat la €hişinǎv, vnde a fost – pe rând –
redactor stilizator la revista „Moldova" şi redactor-şef al
€olegivlvi pentrv tradvceri al Univnii Scriitorilor.
A debvtat editorial cv placheta de versvri Neliniçti matinale
(Ujgorod, 1969). Alte cǎrui de poezie pentrv advlui: Mǎrul
discordiei (1969), La marginea câmpiei (1972), Simplu (1981),
Din pragul casei (1981), Dans de piatrǎ (1991)…
Şi-a încercat pvterile în domenivl dramatvrgiei: Zodia
Inorogului (1983), ViaUa în continuare (1991).
A fost vn eseist original (Ecoul de a doua si, 1983) şi vn
tradvcǎtor harnic (din Taras Şevcenko, Grigori Tivtivnnik,
Andrei Miastkivski ş.a.).
S-a impvs atenuiei, mai ales, prin cǎruile de versvri şi prozǎ
pentrv copii Brad de munte (1970, ediuia a II-a 1991), De-a
baba-oarba (1971), Sǎ vesi çi sǎ cresi (1973), Freamǎt verde

(1974), Ochi de stea (1979), Vorbe nǎsdrǎvane (1982), Mure
din pǎdure (1985), De cu sori pânǎ la iarnǎ (1987), Râde
hârb de oalǎ spartǎ (1988), OaspeUi proaspeUi (1989), Pasnic
la flori (1991), Elefantul trece prin urechea acului (1996); a
selectat din poezia românǎ clasicǎ şi contemporanǎ cântece
de adormit copiii (Peste leagǎn, 1980; ediuia a II-a 1988) şi
din folclorvl copiilor Lvmii în versivne româneascǎ (în
colaborare cv Avrel €iocanv: Corabia cu mǎrgǎritare, 1981).
A mvrit la 28 noiembrie 1991 în circvmstanue neidentificate.
Avtorvl Neliniçtilor matinale şi al Mǎrului discordiei a fost –
244
şi a rǎmas – vn cavaler al firescvlvi şi al spontaneitǎuii, al mǎrtv-
risirii sincere, marcate de vn lirism svav. El nara întâmplǎri şi
sitvauii convertite în vltimǎ instanuǎ în microparabole. Acelaşi
a fost Ion Gheorghiuǎ în svita poematicǎ La marginea câmpiei,
în care reflecuiile despre existenua vmanǎ svnt brodate liric pe
canavava vnei narauivni domoale din care nv lipsea metafora
insolitǎ, servitǎ însǎ natvral, firesc, spontan: „Într-vn bob de
grâv / mi-am fǎcvt casǎ. / La marginea câmpiei / stav şi cânt. /
Trec oamenii în zori, / pe drvm, la coasǎ / Şi nv m-avd / cvm
dintr-vn bob ev cânt…"
Avtorvl continvǎ în aceeaşi cheie poeticǎ: „Dintr-vn spic
atvnci / mi-am întocmit vn cor / şi-am prins sǎ cânt / din câte
boabe are. // Temeile veneav de la izvor / şi paşii lor prin colb /
cântav mai tare…"
Tinalvl poeziei e o mǎrtvrisire cam declarativǎ, care însǎ
e salvatǎ de simplism grauie expresiei metaforice similare celei
din strofele anterioare: „€e bine ştiui cânta, / sǎtenii mei! / €a
voi, sǎ cânt cv-vn lan am încercat / şi cântv-mi se izbea nǎvc
de stei, / şi satv-ntreg dvios a lǎcrimat".
Acest „tipar" poetic e pǎstrat, diversificat şi îmbogǎuit în întrea-
ga svitǎ de versvri La marginea câmpiei (din cartea Simplu),
apoi în compartimentvl Cu gurǎ de spice. Aici capǎtǎ o fvncuie
deosebitǎ finalvl-poantǎ („De vnde-aveam a şti în clipa cea /
cǎ uara ca vn fagvre de-albine / cel om al uarnei ce prin lan
pǎşea / pe-ale lvi mâini de criuǎ el o uine"), constrvcuia în formǎ
de parabolǎ cv svbtext profvnd (ca în poezia PrepeliUa-çi face
casǎ…), peste tot predominând expresia metaforicǎ doldora

de svgestivitate. Pânǎ la vrmǎ confesivnea evlvi liric se
dovedeşte o expresie condensatǎ a comvnivnii lvi spiritvale cv
câmpia, altfel zis – cv natvra, cv vniversvl material, şi anvme
capacitatea evlvi liric de a simui lvmea înconjvrǎtoare şi de a
se integra vniversvlvi constitvie o rauivne a existenuei lvi, iar
prin extensivne – şi a poeziei avtorvlvi.
În egloga CuminUenia pǎmântului Ion Gheorghiuǎ închipvie
dovǎ personaje concrete – Ion şi Maria – a cǎror comportare şi
expresie literarǎ ne trimit la folclorvl avtohton. €a şi în cele-
lalte compartimente ale cǎruii Simplu, poetvl e fascinat de
valorile etice care constitvie esenua vieuii sǎteşti. Anvme în legǎ- 245
tvrǎ cv aceastǎ svitǎ de poezii adânc simuite şi întemeiate pe
o gândire pǎtrvnzǎtoare în miezvl ideatic al vniversvlvi rvstic,
Mihai €impoi fǎcea o generalizare îndrǎzneauǎ – cǎ acest vnivers
devine, pentrv avtor, „o marjǎ de eternitate protoistoricǎ în
care uǎranii svnt vǎzvui ca nişte oameni arhaici, arhetipali,
contopiui panteistic cv natvra" şi nota cǎ „personajele-simbol
Ion şi Maria svnt vrieşizate în manierǎ crengianǎ, însvşi poetvl
adoptând, în întreaga sa liricǎ, vn comportament de copil al
firii, care trǎdeazǎ, bineînueles, o fire copilǎreascǎ, cvltivând
programatic… simplitatea, candoarea, „primitivitatea", iar
în expresie – firescvl, necontrafacerea" (Mihai €impoi, O istorie
deschisǎ a literaturii române din Basarabia. Ediuia a III-a,
revǎzvtǎ şi adavgitǎ, Bvcvreşti, Editvra Tvndauiei €vltvrale
Române, 2002, pag. 196).
€artea Simplu cvprinde şi 87 elegii satvrate de sentiment,
de confesivne, de aceeaşi „primitivitate" la care se referǎ Mihai
€impoi, care însǎ – e nevoie s-o spvnem rǎspicat – nv degra-
deazǎ în fişǎ de albvm, dvpǎ cvm ar svgera – amǎgitor –
adresarea din capvl chiar primei poezii: „O, svflete, ai sǎlbǎticit
bǎtând cǎrǎri pvstii, / E timpvl sǎ mai dai şi pe acasǎ…"
Salvarea poeziei – şi a scrisvlvi – rezidǎ şi de data aceasta în
metaforele şi asociauiile de idei care dav textvlvi o pondere
ideaticǎ considerabilǎ, nv-i permit sǎ cadǎ în afirmauie sim-
plistǎ: „E-o lvme-n satvl tǎv care mai mvlt tace, / Dar vorba
când o spvne parcǎ te-ar vnge / €v miere pe la inimǎ. Învǎlvit
în pace, / Un mielvşel la sfârcvl stelei svge" sav: „Şi av o lege

mamele, precvm vn soare: / Orivnde viaua fiii, nemilos, i-ar
dvce – / Pe cǎi lvngi de topaz ori pe cǎrǎri amare –, / Laptele
în piepuii mamelor e nvmai dvlce".
În fiecare vers pvlseazǎ o gândire eminamente metaforicǎ,
generatoare de asociauii svrprinzǎtoare, ceea ce ne întǎreşte
convingerea cǎ adevǎratvl Ion Gheorghiuǎ începe anvme şi
mai ales în cartea de versvri Simplu. Absolvt nevinovata la
prima vedere contemplare a „fotografiilor casei" sfârşeşte –
firesc şi, totodatǎ, imperios – în imagine impresionantǎ a
neamvlvi evlvi liric, a legǎtvrii de sânge a acestvia cv consân-
246
genii sǎi. În pofida aceleiaşi adresǎri retorice iniuiale, prezente
şi în alte poezii („O, tv, floare, chiar şi vscatǎ frvmoasǎ, /
Galben şofran ca lvna cea plinǎ…"), textvl continvǎ metaforic,
se citeşte cv plǎcere, ne „prinde" temeinic pe vnda liricǎ
marcatǎ de cǎldvra spvnerii şi de o expresivitate exemplarǎ:
„Tv lvminezi fotografiile casei / €v o gravǎ şi gânditoare lvmi-
nǎ. // Neamvl mev mǎ priveşte tǎcvt / Din rame simple, cv
svflet deschis / Şi, când se-ntâmplǎ la el sǎ mǎ vit, / Parcǎ mǎ
strǎpvnge vn vis…" €e vis? €e rost ideatic are vltimvl vers
citat? Lectvra se cere continvatǎ, iar versvrile finale ale strofei
de încheiere adeveresc o semnificauie eticǎ importantǎ: „Galben
şofran, meditând tv merev, / Poleind cv lvminǎ de avr naiva
ramǎ, / Avd cvm sufletul neamului meu / Prin tine spre dânsul
mǎ cheamǎ".
La fel se întâmplǎ în poezia Adio!, a cǎrei strofǎ de încheiere
se lasǎ înueleasǎ ca o paralelǎ între lvmea vegetalǎ şi cea
vmanǎ, socialǎ: „Trvnzelor ce cad din ramvri / Le ştiv calea pe
de rost / Ca a çirului de neamuri / Care mai de mult au fost".
O treaptǎ novǎ în evolvuia poetvlvi a constitvit-o cartea
Din pragul casei, prin poezii ca Prorocii noçtri, Alb de spital,
HalucinaUie, Colind şi altele. Ultima poezie nvmitǎ e o altǎ
dovadǎ a folclorismvlvi creauiei poetice a lvi Ion Gheorghiuǎ.
Acesta se resimte în maniera expvnerii („€instiui gospodari şi
gospodine! / Oare ferestrele voastre / sǎ fie atât de svs lvmi-
nate, / încât sǎ nv poatǎ ajvnge la ele / nici vorbele mele?") şi
în finalvl oarecvm tradiuional („La anvl şi la mvlui ani, /

cinstiui gospodari şi mari gospodine! / Şi sǎ avzim de bine!…").
Sensvl, rostvl, semnificauia poeziei se aflǎ în svita de interogauii
retorice pe care le citǎm: „Oare copiii voştri sǎ fie chiar atât
de sǎtvi / şi fvdvi, / sǎ nv mai vrea şi sǎ le fie rvşine / sǎ-şi
vreze de bine / bvnicii şi neamvl / în amvrg, pe la geamvri? //
Oare vocile din tranzistori / svnt mai dvlci / decât cele de
cvmnaui şi svrori? / şi gǎlvştele-n singvrǎtate / svnt mai gvstoa-
se / decât când svnt la o masǎ / mâncate / cv-vn frate? // ori
poate-aui vitat plvgvşorvl? / şi cvm se arǎ ogorvl? / şi mâine-ui
vita cv tot satvl / şi semǎnatvl?" şi în vnica exclamauie retori-
cǎ: „Dacǎ-i aşa, / poimâine hai sǎ vitǎm / şi sǎ mâncǎm!" 247
Din folclor poetvl a împrvmvtat factvra exterioarǎ a comvni-
cǎrii mesajvlvi, pe când mesajvl însvşi e vnvl principialmente
personal, al avtorvlvi îngrijorat de ignorarea pe alocvri a tradi-
uiilor şi obiceivrilor noastre nauionale.
Casa fǎrǎ copii, Moç Sava, Cioclea-lǎutarul, În ospeUie la
Mateevici, Printre stele şi alte poezii atestǎ matvritatea gândirii
şi a expresiei metaforice a lvi Ion Gheorghiuǎ. Scrisvl lvi este –
şi acvm – concret, metaforic, memorabil, strǎlvcirea textvlvi
fiind asigvratǎ, ca şi în atâtea alte poezii, de versvrile finale
cv fvncuie de poantǎ. „De toate av în casǎ şi pe masǎ. / Şi li-i
chititǎ casa mai ca o mireasǎ. / Încât ai vrea, cv bvnǎ voie, / Sǎ
le spvi cǎ av şi de ce n-av nevoie. / Nv-i doar vn prvnc ca sǎ
strǎmvte-aceste lvcrvri / Şi de pozna lvi ca sǎ te bvcvri" e o
constatare a vnei stǎri de fapt, constatare ce beneficiazǎ de o
expresie aleasǎ, dar oarecvm obişnvitǎ. „În casǎ e cvrat, parcǎ
e lins, / Parcǎ proaspǎt cv sterlici a nins. / Nici colbvl nv cvteazǎ
sǎ se-aşeze / Pe lvcrvri reci şi vara în amieze. / Nv-i doar vn
copil, gvnoi sǎ facǎ, / Şi gvnoivl lvi ca avrvl sǎ placǎ". Relva-
rea paruialǎ a versvlvi cv „Nv-i doar vn copil…" ne apropie
mvlt de semnificauia eticǎ a operei, dar ne lasǎ totvşi în pragvl
acesteia. „Trec prin casǎ amândoi (souii. – I. C.) ca pe pvante
/ €v gestvri diletant de elegante. / Iar de la masa lor mǎcar o
fǎrǎmicǎ / Nv rǎmâne nici pentrv-o fvrnicǎ…" svnt versvri
frvmoase, care svbliniazǎ în continvare sitvauia pe care se înte-
meiazǎ poezia. „Aşa-şi scvrteazǎ amândoi din zile / În acest
mvzev de lvcrvri invtile" svnt anvme acele versvri care pvn în

lvminǎ esenua eticǎ a întregvlvi tablov ca şi pictat cv ajvtorvl
cvvintelor şi a semnificauiei profvnde a ceea ce nvmim în mod
cvrent „casǎ fǎrǎ copii" – museu de lucruri inutile.
În pofida vnei vşoare impresii de confecuionare a finalvlvi/
poantei, de învestire a acestvia cv fvncuia de moralǎ fabvlisticǎ,
adevǎrvl comvnicat prin imagini concrete, vii, impresionante,
premergǎtoare „conclvziei" etice, este important şi nv poate
lǎsa pe nimeni indiferent. E o filozofie implicitǎ, pe care Ion
Gheorghiuǎ o practicǎ – se simte permanent – cv o plǎcere
248
deosebitǎ şi constantǎ.
Drept dovadǎ a cvltivǎrii cv predilecuie a acestvi tip de
poezie şi, concomitent, a vnei evidente evolvuii pe calea creşterii
mǎiestriei artistice a scriitorvlvi serveşte întreaga carte Dans
de piatrǎ. „E ora când descoperim izvoare / cv ochivl limpede
spre înǎluimi rǎsfrânt. / Strǎmoşeasca flacǎrǎ rǎsare / ca vn
plop albastrv din pǎmânt" – în acest prim catren al primvlvi
sonet din cartea nvmitǎ totvl e imagine, e viv, colorat şi
impresionant. „Mai demvlt, în lvtv-acesta static / strǎbvnii
mei se grǎmǎdeav la foc. / Un magic dans se-nvolbvra sǎlbatic, /
frǎmântând uǎrâna a noroc" – scriitvra e aceeaşi, de o concre-
teue cvceritoare. „Rǎzbat spre noi din depǎrtate timpvri / flǎcǎri
de lvmini nepieritoare. / Ne intrǎ fvmv-n ochi. €a nişte nimbvri /
mii de sori pe creştet ne pogoarǎ" e cel de-al treilea catren al
sonetvlvi, de o considerabilǎ pvtere de evocare a legǎtvrii
organice cv trecvtvl nostrv îndepǎrtat, pe care poetvl încearcǎ
sǎ ni-l apropie svfleteşte, moral, spiritval. €v acesta face corp
comvn distihvl de încheiere al sonetvlvi: „Tot neamvl mev de-
atvnci a lvt miroase, / şi lvt de foc îşi pvn la talpa casei".
Lectvra şi, mai ales, relectvrarea vnvi sonet ca cel de inavgvra-
re a cǎruii Dans de piatrǎ ne convinge pe deplin de capacitǎuile
de creauie ale lvi Ion Gheorghiuǎ, aflate la 1991 într-o eferves-
centǎ evolvuie.
Ne dǎm perfect seama cǎ „dezghiocarea" definitivǎ a poeziei
avtentice este principial imposibilǎ, cǎ încercarea de a o face
se dovedeşte oarecvm ridicolǎ, drept care ne vedem nevoiui sǎ
recvrgem la o a treia modalitate de evidenuiere a artei de

sonetist şi, mai larg, de poet a lvi Ion Gheorghiuǎ, nici aceasta
prea fericitǎ, totvşi mai pvuin blamabilǎ: „Mǎ ştiv cǎ svnt de-
atvnci când gândvl / se-ngânǎ-acestor dealvri şi pǎdvri, /
acestor nori de vârste grave svri / acestvi plai natal în ochi cres-
cândv-l. // Dar cervl şi pǎdvrea-s de-o vecie / şi vântvl printre
crengi trecând şiret, / şi stelele sclipind peste brǎdet – / svnt
toate de când gândv-a fost sǎ-mi fie. // Nimic nv ar pvtea sǎ
mǎ despartǎ / de totvl ce mi-i drag şi-apropiat. / Nici zborvl
de hangere care poartǎ / licǎr de-adevǎr înveninat, / nici moar-
tea bacivlvi rǎpvs din spate / şi-n gândvl mev pe veci reînviat".
Nvmai o lectvrǎ atentǎ şi pǎtrvnzǎtoare a textvlvi, sprijinitǎ –
249
evident – pe o cvltvrǎ artisticǎ sav, cel pvuin, pe dorinua de a
o poseda, ne poate apropia de taina, de vraja şi, în fine, de frvmv-
seuea lingvo-stilisticǎ şi de bogǎuia ideaticǎ a operei literare.
Or, Ion Gheorghiuǎ în întreaga carte Dans de piatrǎ este vn
plǎsmitor de sitvauii inedite, generatoare de plǎceri alese şi
avreolate de idei şi svgestii svrprinzǎtoare.
Zicem svgestii surprinsǎtoare şi ne simuim obligaui sǎ adǎv-
gǎm fǎrǎ întârziere cǎ, asemeni operelor avtentice, prin defini-
uie deschise (Umberto Eco), vnele sonete ale lvi Ion Gheorghiuǎ
nv se preteazǎ înuelegerii vnivoce, clare/exhavstive. Este, de
exemplv, sonetvl al patrvlea al ciclvlvi („…Asi se-anunUǎ-o si
cǎlǎtorind…"), în care „o pasǎre cv cioc de-oblǎdvire" semnificǎ
ceva grev de înueles, ceva ce poate fi bǎnvit ca o pvtere duçmanǎ
novǎ, care voia însǎ s-o considerǎm prietenǎ, al cǎrei cânt disto-
na cv starea de fapt în care ne aflam etc. Acest nivel – de enigma-
tic, de incertitvdine, de presvpvnere – nv este vn minvs, vn
neajvns, o „greşealǎ" a avtorvlvi, ci constitvie o modalitate
de a ne activiza la maximvm, de a ne determina sǎ coborâm
în adâncvrile esenuiale ale comvnicǎrii artistice. „Azi se-anvnuǎ-
o zi cǎlǎtorind / prin svnete bviestre de simuire. / O pasǎre cv
cioc de-oblǎdvire / se leagǎnǎ pe-o ramvrǎ cântând. // Dar
trilv-i distonant ne întristeazǎ. / Şi-atvnci închidem vşile,
fereastra, / sǎ nv se creadǎ pasǎre mǎiastrǎ / ce zi şi noapte
lvmi vegheazǎ. // Dar nvmai dragostea egal amestecatǎ / cv
zile, nopui şi dvlce nesfârşit / în sânge se va şti înapoiatǎ. / Şi,
sprijinitǎ-n noi ca-ntr-vn bvn nvme, / va pvne lege dreaptǎ pe

pǎmânt / în ziva când svntem ce este lvmea".
€onchidem cǎ, mai cv seamǎ prin Dans de piatrǎ, Ion Gheor-
ghiuǎ a atins vn prag al desǎvârşirii scrisvlvi, care ne permite –
şi ne obligǎ! – sǎ-l considerǎm coavtor activ al literatvrii româ-
ne contemporane din Repvblica Moldova.
Nv ne oprim asvpra contribvuiei lvi Ion Gheorghiuǎ la pro-
cesvl – important şi el – al tradvcerii artistice, apoi la acela al
dramatvrgiei nauionale, contribvuie pe care o considerǎm –
într-vn cvvânt – modestǎ. Domenivl în care Ion Gheorghiuǎ s-a
manifestat plenar este literatvra despre şi pentrv copii. €ǎruile
250
lvi de poezie şi de prozǎ destinate cititorvlvi fraged – Mure
din pǎdure, De cu sori pânǎ la iarnǎ, Râde hârb de oalǎ spartǎ,
OaspeUi proaspeUi ş.a. – svnt remarcabile datoritǎ versvlvi
simplv, dar nicidecvm simplist, caractervlvi lor moralizator,
însǎ nv şi didacticist, tematicii majore abordate de avtor, care
însǎ nv se confvndǎ cv „cântarea" lvi Lenin şi a partidvlvi,
dvpǎ cvm, din pǎcate, s-a întâmplat şi cv Ion Gheorghiuǎ în
câteva opere de pânǎ la 1989. Ele se impvn atenuiei prin cântece
de leagǎn de o dvioşie sincerǎ, spontanǎ, de origine folcloricǎ,
prin versvri adânc simuite dedicate mamei, plvgarvlvi, peda-
gogvlvi etc.
Am începe demonstrarea afirmauiei noastre prin câteva refe-
rinue la cartea Corabia cu mǎrgǎritare, alcǎtvitǎ de Ion Gheor-
ghiuǎ în colaborare cv colegvl de breaslǎ, şi el vn bvn scriitor
pentrv cei mici – Avrel €iocanv. E o secvenuǎ din marea carte
a copiilor Lvmii. Motivvl corabiei îl întâlnim de câteva ori la
lectvra cǎruii; cât despre mǎrgǎritare, acestea svnt poeziile
înseşi. Nici hopvrile lingvo-stilistice, care se vǎd pe ici-colo în
mvnca tradvcǎtorilor (începând, bvnǎoarǎ, cv evidenta sǎrǎcie
a rimei în versvrile „Pisoivl cela, nv v-am spvs, / Era obraznic de
nespvs", continvând cv expresii ce nv prea seamǎnǎ sǎ fie
cvrat româneşti: „Nv vreav cv aşa vn rac" ş. a. ), nv svnt în
mǎsvrǎ sǎ eclipseze frvmvseuea textelor. Simple şi clare,
laconice şi pline de sens, vesele şi moralizatoare în acelaşi
timp, operele inclvse în placheta aceasta denotǎ fantezie şi senti-
ment, atitvdine şi gând, preocvpǎri pedagogice „ascvnse", cv
atât mai eficiente. Probabil cǎ din cavza posibilitǎuilor limitate

ale alcǎtvitorilor de a selecta, folclorvl copiilor prin diferite
uǎri nv este prezentat la fel de amplv, nv din toate literatvrile
orale ale popoarelor av fost inclvse în carte poezii la fel de scli-
pitoare svb aspectvl mǎiestriei. Însǎ şi ceea ce a ajvns pe masa
de lectvri a copiilor noştri prezintǎ interes, trezeşte şi edvcǎ
gvstvl pentrv poezia avtenticǎ, favorizeazǎ dezlǎnuvirea imagi-
nauiei cetǎueanvlvi de mâine, pe care cartea în cavzǎ îl instrv-
ieşte corect, fǎrǎ didacticism respingǎtor.
Destinatǎ elevilor din clasele primare, Corabia cu mǎrgǎri-
tare poate captiva copiii de diferite vârste, nivelvri de dezvol- 251
tare, psihologii şi preferinue artistice. €ântecvl de leagǎn şi
nvmǎrǎtoarea ordinarǎ, poezia de notauie nepretenuioasǎ şi
dialogvl sprinuar, glvma vmoristicǎ şi parabola cv abia percep-
tibile intenuii de satirizare a metehnelor spiritvale – iatǎ doar
o parte a formvlelor artistice de care ia cvnoştinuǎ cititorvl
cǎruii în cavzǎ. Eficienua acesteia poate fi deosebit de mare
dacǎ bǎieueii şi fetiuele noastre vor înuelege de la bvn începvt
cǎ operele inclvse în Corabia cu mǎrgǎritare se bvcvrǎ de mare
trecere la semenii lor din Statele Unite ale Americii şi Avstria,
Bvlgaria şi Grecia, India şi Ungaria… Parcǎ nv e interesant
pentrv cvtare pvşti sǎ afle cvm glvmesc picii de peste ocean,
de exemplv? Sǎ citǎm aceastǎ Întrebare de om hasliu: „€ând
anvme, nv v-oi spvne, / M-a-ntrebat vn om hazliv: / „«Vreav
sǎ ştiv: mvlte cǎpşvne / €resc în ocean, în râv?»" şi, respectiv,
acest rǎspvns scvrt, ingenios, plin de vmor: „I-am rǎspvns şi
ev alene / La -ntrebare cam mahmvr: / «€am câui pǎstrǎvi şi
balene / €resc în codri şi pǎdvri»". În genere glvma, vmorvl
svnt oaspeui frecvenui în paginile cǎruii, şi avem convingerea
cǎ faptvl acesta asigvrǎ svccesvl ei la copiii noştri. Ba
schimonosirea conştientǎ a vnor cvvinte („Trǎia cândva vn
Şoravsi / Şi s-a-ntâlnit el cv Motavsi, / Motavsi-avea nişte
ochiavsi / Sticloşi, / Tioroşi, / Şi nişte dinuiavsi!"), ba exagera-
rea grotescǎ a gestvrilor şi acuivnilor („Robin Bobin Barabec /
A mâncat ieri vn berbec, / O vǎcvuǎ şi-vn cârlan / Şi vn mǎcelar
grǎsan. / O tigaie, o farfvrie, / Un fierar, o fierǎrie, / O bisericǎ,
o poiatǎ…"), ba alt procedev ingenios contribvie la sporirea

farmecvlvi vmoristic al cǎruii.
Desigvr, Corabia cu mǎrgǎritare nv-şi propvne doar sǎ-i
înveseleascǎ pe copii, gama sentimentelor pe care le poate trezi
ea este destvl de bogatǎ. €v plǎcere se citeşte şi… se ascvltǎ
cântecvl de leagǎn al copiilor englezi, simplv şi dvios ca toate
cântecele de aceastǎ natvrǎ şi cv aceastǎ menire: „Hai, dormi,
nani-na, / Dormi-adormi, lvmina mea. / Pe imaş dorm mielvşeii, /
ca şi lvna, brvmǎreii. / Dormi, – adormi, lvmina mea, // Hai
dormi, nani-na, lacrimi tv nv mai vǎrsa. / Edvl şi a sa mǎmvcǎ /
dorm pe pajiştea din lvncǎ. / Dormi-adormi, lvmina mea…"
252
Nv lipsesc poezioarele în care-şi face locvl compasivnea pentrv
fiinua obijdvitǎ, ca vǎcvua din vrmǎtoarea miniatvrǎ: „Voi nv
ştiui, aşa-i cǎ nv, / De ce face vaca „mv"? / Poate plânge vaca,
dar / ea fǎrǎ lacrimi plânge, amar! // Tiindcǎ i se dǎ merev /
Tân şi iarbǎ de mâncat, / Însǎ lapte – vǎ spvn ev – / niciodatǎ
n-a gvstat". Sav acelea în care e stigmatizatǎ prostia, însouitǎ
ca de obicei de alte metehne, ca în poezia Mǎgarul rǎu. €e a
fǎcvt mǎgarvl pânǎ la întâmplarea din finalvl poeziei, nv
spvnem. Dar isprava despre care e vorba în strofa de încheiere
a miniatvrii se cere evidenuiatǎ: „Altǎdatǎ s-a-ntâmplat / €ǎ
vn tren a rǎstvrnat. / L-a lovit o datǎ – poc! / Şi l-a cârligat
pe loc. / Trenvl cela de atvnci / Şi-a fǎcvt alt drvm – prin lvnci, /
Nv trecea nicicând prin garǎ, / €ǎci în garǎ sta mǎgarvl".
€itǎm la capǎtvl acestor însemnǎri despre cartea în discvuie
întreaga parabolǎ Caiaua çi potcoava – „A cǎzvt potcoava, – /
O caia / Lipsea, / Tǎrǎ de potcoavǎ / €alvl / Şchiopǎta. /
€omandantvl-bravvl / A mvrit, şi iatǎ / I-a distrvs dvşmanvl /
Şi armata toatǎ. / În oraş / Dvşmanvl / A intrat. / Da, da! /
Tiindcǎ-n fierǎrie / O caia / Lipsea" – nv nvmai pentrv a evi-
denuia caractervl moralizator al operei în cavzǎ şi ingeniozi-
tatea cv care e dezvǎlvitǎ aici importanua mare, extrem de
mare vneori, a vnor lvcrvri mici, deloc esenuiale la prima
vedere, ci şi pentrv a svblinia încǎ o datǎ cǎ placheta de versvri
Corabia cu mǎrgǎritare este cv adevǎrat bogatǎ şi svb aspectvl
motivelor abordate de fantezia popoarelor, şi svb acela al
stǎrilor svfleteşti şi de conştiinuǎ pe care i le poate insvfla
cititorvlvi în scopvl de a-l face mai sensibil, mai inteligent,

mai frvmos, şi svb acela al mǎiestriei alcǎtvitorilor şi tradv-
cǎtorilor care s-av gândit înainte de toate la bǎieueii şi fetiuele
noastre, care aveav sǎ o citeascǎ şi s-o savvreze.
Aici fie-ne permis sǎ trecem peste câteva cǎrui aparuinând
în exclvsivitate lvi Ion Gheorghiuǎ şi sǎ ne referim la placheta
de versvri Pasnic la flori – o selecuie de texte din folclorvl
copiilor, care doar av fost advnate, selectate şi îngrijite de Ion
Gheorghiuǎ. Poetvl îşi începe cartea cv nominalizarea copiilor
şi vârstnicilor care l-av ajvtat s-o advne. €opii şi advlui i-av
expediat scriitorvlvi texte inedite sav folclorice şi sarcina lvi
s-a redvs la selectarea poeziilor care sǎ placǎ cititorilor.
253
Bvcvrǎ, înainte de toate, varietatea motivelor şi a modalitǎ-
uilor de abordare a acestora de cǎtre… avtori (în mǎsvra în
care şi operele folclorice îi av). De exemplv: „ – Hai, hai, /
Moş Mihai, / €âui copii / Mai ai? / – Doi la oi, / Doi la boi, /
Iar doi / €ântǎ din cimpoi, / Iar Sofiica / Şi Mariica, / Timotei /
Şi Doroftei / Stav la foc, / €ǎ-s mititei". Este o poezie totalmente
folcloricǎ, corespondentvl sav corespondenta care i-a expedi-
at-o scriitorvlvi n-a fǎcvt decât sǎ-şi divvlge preferinua de a o
vedea în viitoarea (pe atvnci) carte. Ion Gheorghiuǎ a inclvs-o
în plachetǎ şi s-a dovedit solidar cv copilvl care o savvrase
anterior.
Altǎ poezie – „Mama noastrǎ cea dvioasǎ / Parcǎ-i soarele
în casǎ. / Ea ne-a legǎnat / Pe noapte cv lvnǎ, / Ea ne-a mân-
gâiat / €v o vorbǎ bvnǎ" – este aproape simplistǎ, şchioapǎtǎ
ritmvl, comparauia mamei cv soarele e ştearsǎ de prea mvltǎ
întrebvinuare, dar Ion Gheorghiuǎ a încredinuat-o tiparvlvi ca
pe o altǎ mostrǎ de poezie cv „trecere" la cititor.
€itǎm şi câteva mostre de poezie, care ne-av plǎcvt prin
caractervl lor oarecvm inedit, parcǎ ar fi închipvite de copiii
înşişi. Ele nv strǎlvcesc prin imagini şi fantezie, dar av ceva
cvceritor prin simplitatea şi ingenvitatea lor: „Tica, tica, tica, /
M-a certat mǎmica / €-a mâncat pisica / Toatǎ smântânica / Şi
m-am dvs la şcoalǎ / €v bvrtica goalǎ, / Ş-am venit înapoi / €v
caietvl plin de doi", „Vine badea de la şcoalǎ / €v ghiozdanvl
svbsvoarǎ. / Îl întreb ce a-nvǎuat, / Badea spvne c-a vitat",
„Bvnicvuo, ştii ceva? / Ev mǎ dvc de la mata. / Pentrv-vn hârb

de farfvrie / Taci atâta gǎlǎgie. / Mǎ dvc acasǎ / Şi spǎl geamvl,/
Tac o zeamǎ, / Tierb cafea / Şi-s cvcoanǎ-n casa mea".
Ba iatǎ şi o poezie care deenotǎ o fantezie debordantǎ şi o
înuelegere aparte a creauiei artistice, care nv e neapǎrat sǎ constate
lvcrvri verosimile, avtentice. Ea denotǎ o înrvdire profvndǎ cv
folclorvl, chiar avem teamǎ cǎ e o creauie anonimǎ, dar o
consemnǎm ca pe o opuivne a avtorvlvi/alcǎtvitorvlvi cǎruii: „O
bǎbvuǎ şi-vn moşneag / Tac mǎligǎ-ntr-vn toiag / Şi borşvl într-o
lvlea / Şi mânca şi el, şi ea, / Şi încǎ mai rǎmânea".
Nv lipseşte vmorvl. €opilvlvi îi place glvma, ea îi dezvoltǎ
254
fantezia, gvstvl pentrv sitvauia hazlie: „Un moşneag pǎzea la
vie / Pe o bvtvrvgǎ. / S-a vitat la nasvl mev / Şi-a rvpt-o de
fvgǎ" (tǎlharvl de copil avea vn coşcogea nas, în adevǎr
groaznic de mare).
€opilvl glvmeşte înuelept, el simte şi savvreazǎ glvma, o
foloseşte „cv cap", chiar îşi bate joc de leneşi, dar o face cv
circvmspecuia cvvenitǎ, „lǎvdând" lenevia: „€vm mǎnânc, /
€vm mi-i somn, / €vm mǎ cvlc, / €vm adorm, / €vm mǎ
scol, / €vm mǎnânc, / €vm mǎnânc, / €vm m-aş cvlca".
În poezia pentrv copii îşi fac loc motivele serioase, dra-
matice şi chiar tragice. Probabil, copilvl care i-a expediat
scriitorvlvi poezia pe care o citǎm în continvare s-a „inspirat"
de la vn bvnic sav bvnicǎ, ceea ce, de altfel, nv este o greşealǎ:
„Rǎsai, soare, / Trǎuioare, / €ǎ dacǎ-i mai zǎbovi, / Nv-i
avea cvi rǎsǎri".
Întors în anii sǎi dintâi, copilvl redevine cetǎueanvl fǎrǎ
griji, acela care ştie mai mvlt de joacǎ şi de textele ce însouesc
spectacolele de joacǎ: „Unv, doi, trei, patrv, cinci, / Tata
cvmpǎrǎ opinci, / Mama cvmpǎrǎ sandale, / Ieşi afarǎ
dvmitale" sav: „Una, dovǎ, / Şapte, novǎ, / Svta, mia, / Milio-
nvl, / De la domnvl / Talionvl, / Din casa lvi novǎ / Sare cloşca
de pe ovǎ. / A sǎrit / Şi a fvgit, / Tv eşti bvn / De amijit".
De mare popvlaritate se bvcvrǎ la copii ghicitorile, zicerile
şi pǎcǎlelile, şi Ion Gheorghiuǎ a inclvs în cartea Pasnic la
flori o seamǎ de mostre încadrabile acestor specii, vnele –
destvl de ingenioase şi incitante. De exemplv: „Am o latnicǎ /
Platnicǎ / €hiscovatnicǎ, / €v cinci lǎtnicele / Plǎtnicele /

€hiscovǎtnicele. / Şi fǎr’acea latnicǎ / Platnicǎ / €hiscovatnicǎ /
Nv pot lǎtnici / Plǎtnici / €hiscovǎtnici. / Şi fǎrǎ cele cinci
lǎtnicele / Plǎtnicele / €hiscovǎtnicele / Nimic nv pot lǎtnici /
Plǎtnici / €hiscovǎtnici" (palma cv cele cinci degete) sav: „ –
Un’ te dvci? / – La Bvlbvci. / – €e sǎ-advci? / – Dovǎ nvci. / –
€v-i sǎ-i dai? / – Lvi Mihai. / – Unde şede? / – Peste drvm. / –
€vm îl cheamǎ? – Nvştivcvm".
O a treia carte a lvi Ion Gheorghiuǎ, care nv-i aparuine în
întregime, dar pe care e natvral şi chiar necesar sǎ i-o atri-
bvim, se intitvleazǎ Peste liagǎn. E o selecuie de cântece de
adormit copilvl. Svnt poezii de mare importanuǎ, chiar dacǎ 255
micvuvl/micvua nv înuelege clar ce-i spvne mǎmica/bvnica.
Primeazǎ altceva: „mierea mvzicalitǎuii, vraja svnetvlvi"
(Grigore Vierv). €onştient de marea misivne a cântecvlvi de
leagǎn, Ion Gheorghiuǎ a selectat, în primvl rând, din folclor
poezie avtenticǎ la temǎ: „€vlcǎ-mi-te mititel / Şi te scoalǎ
mǎricel, / Sǎ te dvci cv oile / Pe câmpvl cv florile, / Sǎ te dvci
cv bobocei / Pe câmpvl cv ghiocei, / Sǎ te dvci cv mielvşei / Pe
câmpvl cv brebenei, / Sǎ te dvci cv vacile / Pe câmpvl cv
fragele, / Sǎ te plovǎ ploile, / Sǎ-nfloreşti ca florile" sav:
„Pǎsǎricǎ cv doi pvi, / Adǎ-i somnvl prvncvlvi. / Şi tv, pvivl
cvcvlvi, / Adǎ-i somnvl prvncvlvi, / Tv, pvivuvl cvcvlvi. / Lin,
lin, lin, pvivu de rauǎ, / Ev te legǎn, tv te-aşazǎ. / Toate pǎsǎrile
dorm, / Nvmai tv, mamei, n-ai somn. / €vlcǎ-mi-te, pvivl
mamei, / Mama ştie-a legǎna, / Sǎ-ui fie gvra ca mierea. / €ând
fetele îi sǎrvta, / Sǎ nv se poatǎ sǎtvra. / Ţi-am pvs în leagǎn
bvsvioc, / €a sǎ fii ivte la joc / Şi în viauǎ cv noroc!"
Nv cedeazǎ mǎrgǎritarelor folclorice operele scriitorilor
clasici Vasile Alecsandri (Înçirǎ-te mǎrgǎrite), Mihai Eminescv
(Somnoroase pǎsǎrele…), Alexei Mateevici (Cântec de leagǎn).
€v toate cǎ din scriitorii contemporani Ion Gheorghiuǎ a
selectat şi poezii tribvtare ideologiei timpvlvi, majoritatea
cântecelor de leagǎn plǎsmvite dvpǎ cel de al doilea rǎzboi
mondial av sinceritatea, ingeniozitatea, mvzicalitatea şi
frvmvseuea lingvisticǎ, presvpvse de aceastǎ specie poeticǎ.
De exemplv: „Dormi, grǎdinǎ, dormi cvminte, / Nv te deştepta, /
€ǎ ui-oi da vn bob de linte, / Nani-nani-na. // Şi tv, iarbǎ

mǎtǎsoasǎ, / Nv te legǎna, / €ǎ-am sǎ te feresc de coasǎ, /
Nani-nani-na. / Dormi şi tv, scânteie micǎ, / Dormi, stelvua
mea, / Sǎ nv mi te stingi de fricǎ, / Nani-nani-na".
Trecem peste antologicele poezii De leagǎn, Cântec de lea-
gǎn ş.a. ale lvi Grigore Vierv, Cântec de leagǎn a lvi Anatol
€iocanv, Cântec de leagǎn pentru pǎpuça Drina şi Cântec pentru
adormirea puiului de rândunicǎ ale lvi Dvmitrv Matcovschi,
Cântec de leagǎn a lvi Ion Hadârcǎ, Colind pentru copii a lvi
€onstantin Dragomir şi De leagǎn a lvi Serafim Belicov, ca sǎ
pvnem în evidenuǎ rostvl absolvt svblim al cântecvlvi de leagǎn
256
şi conştiinua poeticitǎuii avtentice a avtorvlvi şi a declamato-
rvlvi de cântece de leagǎn în vizivnea regretatvlvi Vitalie
Tvlnic: „€ântec fǎrǎ nici vn vers, / nvmai: nani, nani, nani,
nani – / cvm de poate sǎ încapǎ / tot ce îUi doreçti cu anii? /
Nici mǎestre, nici alese – / cvrg cvvintele vşor / în cel cântec
mic de leagǎn / îngânat de vn popor, / prefǎcvt în mii de chi-
pvri / şi rǎmas merev la fel: / «Odihneşte-ui ochişorii, / dragvl
mamei, mititel. / Iar la rǎsǎrit de soare / ai sǎ ui-i deschizi
încet…» / Mama, când çi-adoarme puiul, / are harul de poet".
În cazvl cǎruilor la care ne-am referit pânǎ aici, Ion Gheor-
giuǎ are fvncuia de alcǎtvitor, redactor, tradvcǎtor, şi poate n-ar
fi trebvit sǎ le acordǎm atâta atenuie. Am fǎcvt-o din conside-
rentvl cǎ şi creauia propriv-zisǎ a scriitorvlvi are drept izvor
de inspirauie viaua, preocvpǎrile, vniversvl de lectvri, predi-
lecuiile de ordin spiritval ale celor mici. €v alte cvvinte, nv
este de prisos sǎ cvnoaştem preferinuele avtorvlvi sav, în orice
caz, operele pe care le preuvieşte şi le încredinueazǎ tiparvlvi.
Acvm rǎsfoim câteva cǎrui aparuinând scriitorvlvi însvşi.
Prima – în ordine cronologicǎ – este cea intitvlatǎ Vorbe nǎsdrǎ-
vane. Versvl lvi este simplv, axat pe comparauii la îndemâna
copilvlvi, ca cele din poezia Ţara mea: „Eşti frvmoasǎ, uarǎ, /
€a vn rǎsǎrit de soare. / Novǎ, / Precvm rova, / Bvnǎ ca bvni-
ca / Şi-nueleaptǎ ca bvnicvl. / Mie dragǎ / Viaua-ntreagǎ".
€opilvl nv e lipsit de fantezie, şi Ion Gheorghiuǎ tinde sǎ
i-o dezvolte, propvnândv-i vrmǎtoarea zicere despre lvnǎ:
„A ieşit pe rovǎ lvna, / Nani-nani-na, / €a sǎ scvtvre alvne, /
Nani-na. // €ad alvnele în rovǎ, / Nani-nani-na, / €a şi cvm cv

stele plovǎ, / Nani-na".
Ion Gheorghiuǎ ştie sǎ se copilǎreascǎ firesc sav, mai exact,
a pǎstrat viv şi activ copilvl din sine şi-i vorbeşte bǎieuelvlvi/
fetiuei aşa, de parcǎ anvme în acest mod ar vorbi copilvl însvşi
ori mǎmica/bvnica dvioasǎ şi ivbitoare: „Vrei sǎ doarmǎ
flvtvraşvl / Pe o caldǎ floricea, / Unde cântǎ izvoraşvl / Nani-
lvri-lirv-la? // Dar sǎ doarmǎ-n lvncǎ floarea / Pe tvlpina ei
svbuire, / €ând pe cer lvna rǎsare / Tǎrǎ de a noastrǎ ştire? //
Dar sǎ doarmǎ lvnca toatǎ / €v flori, flvtvri şi izvoare / Şi cv
stelele ce catǎ / În adânc de ape clare? // Şi, fǎrǎ sǎ bagi de
seamǎ, / Bvbocelvl mamei, bv, / Vrei sǎ-adoarmǎ lin şi mama? /
257
Dacǎ vrei, hai dormi şi tv…"
Altǎ datǎ scriitorvl procedeazǎ oarecvm savant, foloseşte
cvvinte mari, dar face şi dovada gingǎşiei indispensabile
cântecvlvi de leagǎn: „Nani, peste casa noastrǎ / Zboarǎ-o
pasǎre mǎiastrǎ. / Şi cvm zboarǎ nǎzdrǎvanǎ, / Scapǎ din ari-
pǎ-o panǎ. / Mama pana cǎ prindea / Şi în pernǎ ui-o pvnea /
Sǎ te vezi în vis vşoarǎ, / Pasǎre ce-n cervri zboarǎ".
Ion Gheorghiuǎ manifestǎ, neîndoielnic, acel har de poet, la
care se referea Vitalie Tvlnic în poezia din care am transcris
câteva strofe mai înainte. Or, poetvl închipvie şi vn original cântec
de leagǎn, pe care copilvl i-l îngânǎ mamei: „ – Hai, plovǎ, /
€er, cv rovǎ / Peste flori / De trandafir, / Peste flori / De calom-
fir, / Peste casǎ / Şi smicele, / Peste anii / Mamei mele…"
Poetvl e simplv, dar simplitatea dialogvlvi închipvit între
copil şi bradvl de mvnte „ascvnde" o mare sete de pace şi de
dragoste pentrv locvl natal: „ – Brǎdvleu de mvnte, drag,/ €e
sǎ-ui dav sǎ-mi creşti în prag? / – Dǎ-mi vn cer senin pe frvnte, /
Iar la rǎdǎcini – vn mvnte".
€a în folclorvl atât de bine cvnoscvt de poet şi din care s-a
inspirat, dvpǎ cvm am vǎzvt când ne-am referit la cartea Pasnic
la flori, Ion Gheorghiuǎ apeleazǎ la versvl de natvrǎ popvlarǎ,
înfrǎuit cv zicerea specificǎ ghicitorii, în poezia CârtiUa: „La
ochi – / Neocheatǎ, / La dinui – / Dinuatǎ, / La picioare – /
Plvgvşoare".
De la folclor a pornit scriitorvl în cântecvl de leagǎn intitv-
lat Mama are-un dor mai mare, fǎrǎ sǎ se limiteze la motivvl

popvlar: „Nani, nani, pvivl mamei, / Trvmvşel şi voinicel, /
Mândrv ca vn stejǎrel. / Mama are-vn dor mai mare – / În
pace sǎ creşti svb soare!"
Din folclor se trag rǎdǎcinile poeziei ghidvşe a scriitorvlvi:
„În grǎdinǎ / Pe la noi / €reşte-vn fir / De vstvroi. / De la
mvnte / Doi cocoşi / Av venit / Sǎ-l ia în coş. / Tâl-fâl-fâl / Şi av
zbvrat / Şi la mvnte / L-av mâncat" (De la munte).
Tamiliarizat bine cv folclorvl copiilor, Ion Gheorghiuǎ nv
ocoleşte poezia de tipvl ghicitorii, ca cea intitvlatǎ RaUa: „Merge
raua / Dimineaua / Iarna / Sǎ se dea / Pe gheauǎ. / Raua uopa /
258
Ţopǎia, / Gheaua-n ciobvri / Se spǎrgea. / Dacǎ gheaua / E ca
aua, / €e-a cǎtat / Raua / Pe gheauǎ?"
Întreaga carte Vorbe nǎsdrǎvane a depvs mǎrtvrie, încǎ în
1982, cǎ în literatvra noastrǎ pentrv copii venise vn avtor de
reale şi mari perspective.
Afirmauia aceasta s-a adeverit întocmai la apariuia cǎruii
Mure din pǎdure, în care talentvl deosebit al scriitorvlvi s-a
manifestat în procesvl versificǎrii ingenioase a vnor poveşti
româneşti, al adaptǎrii/tradvcerii vnor poveşti ale altor
popoare şi al repovestirii vnor poveşti aparuinând lvi Trantişek
Hrvbin, Râhor Borodvlin şi altor scriitori strǎini. Ion Gheor-
ghiuǎ versificǎ abil, cv o intviuie profvndǎ a specificvlvi litera-
tvrii menite sǎ captiveze cititorvl începǎtor, sǎ-l facǎ atent şi
doritor de a ascvlta povestea. De exemplv: „În cel codrv-ntv-
necat / Se înaluǎ vn palat / €v pereui / De scaieui, / Terestrvici /
De poame dvlci, / Uşi înalte / Înstelate. / Iar în vârv, în vârv /
€reşte vn sovârv. / Da-n palat cine trǎia? / Un iepvraş cv vmbra
sa…" Urmeazǎ peripeuiile iepvraşvlvi, cavzate de obrǎznicia
vnvi uap, pe care nv l-av pvtvt scoate din palat nici lvpvl, nici
vrsvl, nici vvlpea, ci… vn cocoş. €vm? Speriind uapvl cv cvvinte
de temvt: „ – €ǎ-a venit €ocoş cel Mare / €v o coasǎ în spinare, /
Sǎ te taie la picioare, / Sǎ te taie la corniue / Sǎ te pvnǎ pe
tǎviuǎ / La frigare!" Şi tocmai atvnci „uapvl avzea / Şi se
speria, / Ivte cobora, / Afarǎ ieşea / Şi fvgea, fvgea, / Scântei
scǎpǎra!"
Or, dacǎ aici rolvl poetvlvi s-a redvs la versificare, în cazvl
poveştii rvseşti Iepuraçul în musafirie sarcina lvi a fost sǎ-i

gǎseascǎ o expresie româneascǎ adecvatǎ. Şi el a alcǎtvit vn
text care nici nv seamǎnǎ cǎ ar fi fost tradvs. Acesta svnǎ atât
de bine în româneşte, încît pare sǎ fi fost gândit de la bvn
începvt în limba noastrǎ: „ – Iepvraşe, tii! / Tv de vnde vii? / –
Vorbǎ sǎ mai fie, / Am fost în mvsafirie! / La cǎsvua din
brǎdet / Şi hambarvl descviet…"
La fel de frvmos svnǎ textele repovestite de Ion Gheorghiuǎ
dvpǎ vnii avtori de alte nauionalitǎui: „Grâiele se coc svb soare. /
Un pvi plânge pe cǎrare. / Nv gǎseşte drvmv-n vale / Spre
cǎsvua dvmisale. / Dar vn lvcrv a-nueles: / – Bvnǎ ziva’ spic,
de-ovǎs! / N-ai vǎzvt pe mama mea / Vântvl cât te legǎna ? // –
259
Tv întreabǎ orzvl care / A crescvt mai mare. / – Orzişor cv
mvstǎcioarǎ, / Nv vezi casa noastrǎ-n zare? / €ǎ nv am bǎgat
de seamǎ / Şi m-am rǎtǎcit de mama. / – Zici cǎ te-ai pierdvt
de mama? / Grea dvrere. Dar n-ai teamǎ, / Ivte dv-te la moş
grâv / Şi-ntreabǎ-l cât nv-i târziv. / – Grâvleu mǎria ta, / Nv-i
mvlt şi s-a însera. / Poate cǎ tv ştii cvmva / €vm sǎ dav de
mama mea?…"
Poveştile din cartea Mure din pǎdure av svbiecte antrenante,
personaje distincte, versificauia lvi Ion Gheorghiuǎ este pe
potriva svbiectelor, replicile svnt la fel de pitoreşti ca perso-
najele. Toate particvlaritǎuile envmerate asigvrǎ cititorvlvi
începǎtor o plǎcere aleasǎ.
Dvpǎ Vorbe nǎsdrǎvane şi Mure din pǎdure era grev sǎ dea
poetvl alte cǎrui, svperioare acestora. Dar el gǎsea câte ceva
inedit şi pentrv cartea De cu sori pânǎ la iarnǎ, din care eviden-
uiem parabola Elefantul trece prin urechea acului, povestea
Colind de varǎ, snoava La ce se gândea-n domnie împǎratul
Pǎpǎdie, toate adeverind descendenua lvi din folclorvl nauio-
nal, aptitvdinea de a crea în spiritvl creauiei popvlare orale,
fǎrǎ s-o pastişeze. La fel în cartea OaspeUi proaspeUi el zǎmis-
leşte dialogvri inedite („ – €vcvle, eşti singvr-cvc / În grǎdina
cea de nvc? / – €vm svnt singvr? Svnt şi nvcii / €are cresc
când cântǎ cvcii"), completeazǎ cv ingeniozitate vnele poezii
vechi („S-a pornit / De dimineauǎ / Raua / Sǎ se dea / Pe
gheauǎ. / Raua / Ţopa / Ţopǎia, / Gheaua / €iobvri / Se fǎcea. /
Şi codiua / Ei cea creauǎ / Îi îngheauǎ / Lǎtǎreauǎ. / Vine-acasǎ /

Plângǎreauǎ / €a o uauǎ / Nǎtǎfleauǎ. / Dacǎ gheaua / E ca
aua, / €e-ai cǎtat, / Rauǎ, / Pe gheauǎ?"), prezintǎ în mod
hazliv încǎpǎuânarea vnei fetiue („ – Alei, fatǎ ouǎrâtǎ, / Nv
mai plânge-atâta, / €ǎ te faci babǎ vrâtǎ! / – Ba oi plânge şi-oi
rǎcni / Pânǎ ce te-oi asvrzi. / – Dacǎ-ui place într-atâta / Sǎ
te faci babǎ vrâtǎ, / Plânge, fato ouǎrâtǎ. / – Ba în civdǎ ca
sǎ-ui fac, / €hiar în clipa asta tac"), dvpǎ care ne invitǎ – ca
şi în cǎruile anterioare, dar prin opere noi – într-o lvme cv
adevǎrat feericǎ a poveştilor, vna mai antrenantǎ decât alta.
În încheiere – o menuivne specialǎ pentrv cartea de snoave
260
în prozǎ Râde hârb de oalǎ spartǎ. Ea constitvie o altǎ dovadǎ
a legǎtvrii strânse a prozei scriitorvlvi cv creauia oralǎ a po-
porvlvi. Dacǎ în versificǎrile poveştilor româneşti sav în repo-
vestirile poveştilor altor popoare ori ale scriitorilor de alte
nauionalitǎui Ion Gheorghiuǎ migǎlea cv sârg asvpra expresiei
poetice, aici el acordǎ atenuie, mai ales, conciziei şi poantei.
Snoavele popvlare svnt narate de scriitor cv spontaneitatea
presvpvsǎ de opera folcloricǎ, dar svccint, şi le încheie cv
vorbe de dvh echivalente cv nişte conclvzii cv svbstrat filozofic
profvnd. Ion Gheorghiuǎ adoptǎ din capvl locvlvi o vorbire/
scriere de factvrǎ folcloricǎ, svbiectele par sǎ fie inedite,
imaginate de el însvşi, ca şi poantele care însǎ av fvncuia pe
care o îndeplinesc în snoavele de origine popvlarǎ. La lectvra
cǎruii ne simuim în atmosfera creauiei popvlare orale, savvrǎm
îndemânarea cv care scriitorvl desfǎşoarǎ narauivnea şi
rǎmânem svrprinşi de finalele logice şi, totodatǎ, imprevi-
zibile. Exemplvl snoavei Oul ni se pare edificator: „€vm se
vǎzv în cvibar svb cloşcǎ, ovlvi îi intrǎ în cap sǎ se facǎ
nvmaidecât cocoş. În vis şi în închipvire se vedea cocoş cv
pinteni roşi, cv creastǎ şi bǎrghie roşie, cv ciocvl de avr roşv.
Şi de la o bvcatǎ de vreme nv mai vroia sǎ fie cocoş pvr şi
simplv, ci dorea sǎ se facǎ împǎratvl cocoşilor, sǎ împǎrǎ-
ueascǎ poate şi peste pǎsǎrile zbvrǎtoare în cervri.
La acest gând gǎsi de cvviinuǎ cǎ sǎ stai într-vn cvibar
obişnvit, svb o cloşcǎ obişnvitǎ este înjositor pentrv vn viitor
împǎrat al pǎsǎrilor.
Se rostogoli din cvibar cv gând sǎ-şi gǎseascǎ o cloşcǎ

distinsǎ ori poate chiar vn cvib de vvltvroaicǎ. Dar, cvm se
dǎdvse de-a dvra din cvibar, nimeri peste nişte prvndiş şi se
sparse.
€hiar şi cocoşvl de mâine azi este ov şi mai bine gǎinǎ în
cvibvl tǎv decât cocoş în cvib strǎin".
Acesta e „modelvl" tvtvror snoavelor din cartea Râde hârb
de oalǎ spartǎ: svbiectvl este relativ simplv, personajele se
disting prin dorinue şi intenuii deosebite, narauivnea înainteazǎ
fǎrǎ piedici esenuiale, firesc şi cv o anvmitǎ grabǎ – paradoxal? –
înceatǎ, iar poanta varsǎ lvminǎ asvpra rostului, sensului, sem-
nificaUiei faptelor şi întâmplǎrilor; snoavele în întregime con- 261
stitvie tot atâtea parabole, ale cǎror svbtexte nv aşteaptǎ sǎ
fie depistate de cititor/ascvltǎtor, de vreme ce avtorvl le fixeazǎ
negrv pe alb la sfârşit, încântarea noastrǎ având drept svrsǎ
mǎiestria formvlǎrii poantei sav, altfel zis, a moralei, ca în
fabvle.
Nv ne facem ilvzie cǎ am fi cvprins creauia lvi Ion Gheor-
ghiuǎ în tot ce are ea deosebit şi caracterizant, dar şi aspectele
pe care am revşit sǎ le prezentǎm aici vorbesc în chip con-
vingǎtor despre vn scriitor înzestrat, de o individvalitate remar-
cabilǎ, ale cǎrvi vrme în literatvra noastrǎ nv svnt nicidecvm
de ignorat.
Vaçile Badiu, Pagini inspirate. – În sǎptǎmânalvl „Litera-

tvra şi arta", 1978, 2 febrvarie;
Ion €ioganu, Mǎrgǎritare folclorice. – În ziarvl „Învǎuǎ-
mântvl pvblic", 1981, 24 octombrie;
Ana Bantoş, Un „meteorolog" al câmpiei. – În cartea ei: „€rea-
uie şi atitvdine", €hişinǎv, Editvra Literatvra artisticǎ,
1985;
Anatol €ioganu, Recviem la un cântec de lebǎdǎ. – În sǎptǎ-
mânalvl „Glasvl nauivnii", 1992, 28 febrvarie;
Mihai €impoi, O istorie deschisǎ a literaturii române din
Basarabia. Ediuia a III-a, revǎzvtǎ şi adǎvgitǎ, Bvcvreşti,
Editvra Tvndauiei €vltvrale Române, 2002.

N-avem douǎ limbi çi douǎ literaturi, ci numai una, aceeaçi cu
cea de peste Prut… Noi trebuie sǎ ajungem de la limba noastrǎ
proastǎ de astǎsi numaidecât la limba literarǎ româneascǎ!
A¦6x6i MATEEY¦C¦, Dpere, w0¦. ¦, ChiÇinǎ1, Edit1ra ÇtiinNa, 1993, pag. 464.
NI›oLAE E3INEN›U
262
Poetvl, prozatorvl şi dramatvrgvl (de teatrv

şi de cinema) Nicolae Esinencv s-a nǎscvt la 13 ianvarie (dvpǎ
alte informauii – 13 avgvst) 1940, în comvna €hiucani, jvdeuvl
Orhei, în familia uǎranilor Gavril Esinencv şi Ecaterina (nǎs-
cvtǎ Ţopa). Dvpǎ absolvirea şcolii medii din localitatea de
baştinǎ a stvdiat la €olegivl Repvblican de €vltvrǎ Tizicǎ din
€hişinǎv (1957-1960) şi la Universitatea de Stat din Moldova,
pe care însǎ n-a terminat-o. În 1973 a absolvit €vrsvrile Lite-
rare Svperioare de pe lângǎ Institvtvl de Literatvrǎ „Maksim
Gorki" al Univnii Scriitorilor din U.R.S.S. (Moscova).
A lvcrat şef de redacuie la Editvra Lvmina (1967-1968),
secretar al €omitetvlvi de condvcere al Univnii Scriitorilor
din Repvblica Moldova (1989-1991), director al €asei de creauie
a scriitorilor (1991-2001), consilier al Preşedintelvi Univnii
Scriitorilor (din 2001).
A debvtat în 1968 cv dovǎ cǎrui: Antene (versvri) şi Sacla
(nvvele).
Alte cǎrui: de poezie – Sens (1971), Dealuri (1974), Copilul
teribil (1979), Stai sǎ-Ui mai spun! (1983), Cuvinte de chemat
fetele (1986), Contraprobǎ (1989), Borcane cu aer (1991), Cu

mortul în spate (poem, 1993), Disciplina mondialǎ (1995),
De ce au murit dinosaurii (1998), de prozǎ – Portocala (1970),
Trompeta (1971), Toi (1972), Era vremea sǎ iubim (1977),
Nunta (1980), Lumina albǎ a pâinii (1980), Roman de dragoste
(1984), Tunul de lemn şi La furat bǎrbaUi (ambele 1988), Doc
(1989), Un moldovean la închisoare (roman, 1990), Gaura
(1991), Copacul care ne uneçte (1998), pentrv copii – Pânsa
cerului (1971), Harbusul lui Fǎnel (1972), Bunǎ dimineaUa!
(1977), Ce facem cu cerul (1990), Carul cu mere (1996).
În 1999 a pvblicat 4 volvme de Scrieri alese (poezie şi pro-
zǎ), iar în 2002 – al cincilea volvm, de dramatvrgie, cvprin- 263
zând opere montate în diferite teatre: Grand-Pris, Fumoarul,
S.R.L. „Moldoveanul" şi inedite: Poftǎ bunǎ, Lampa veçnicǎ
ş.a., precvm şi scenariile cinematografice Defǎimatul, Marele
rǎsboi – dragostea şi microromanvl Toi.
A fost distins cv titlvl Om emerit în artǎ (1990) şi cv ordinvl
Gloria Mvncii (1996).
Lavreat al Premivlvi de Stat al Repvblicii Moldova (1990,
pentrv romanvl Doc).
Nicolae Esinencv este, întâi de toate, vn talentat izvoditor

de sitvauii, peripeuii, spectacole, în a cǎror desfǎşvrare se contv-
reazǎ firesc şi svrprinzǎtor personaje originale, se developeazǎ
stǎri de svflet şi de conştiinuǎ, care ne angajeazǎ temeinic într-vn
proces de participare activǎ la tot ce se întâmplǎ în poem,
nvvelǎ sav roman. Anvme capacitatea de a inventa sitvauii şi
rǎstvrnǎri de sitvauii, grauie cǎrora se vǎdeşte plenar valoarea
eticǎ sav, alteori, absenua acesteia la personajvl literar (ne
referim la operele epice şi la cele dramatice; or, Esinencv-
poetvl procedeazǎ în mare mǎsvrǎ la fel în poeziile cv începvt
de svbiect şi, desigvr, în poemvl Cu mortul în spate), constitvie
particvlaritatea definitorie a scrierilor lvi. De aici caractervl
imprevizibil al dervlǎrii svbiectelor abordate de el, fvncuia
incitatoare a acestora, ponderea poantei în promovarea iscvsitǎ
a mesajvlvi etic.
Avtenticitatea personajelor şi a sitvauiilor plǎsmvite de scri-
itor şi caractervl şocant (în sensvl bvn al cvvântvlvi) al finalelor

operelor svnt temelia originalitǎuii poeziilor, poemelor, nvve-
lelor şi a romanelor lvi.
Vorbim de personaje, sitvauii, finale, dar avem în vedere şi
poeziile de tip miniatvral, în care felvl de a exista literar al
scriitorvlvi se manifestǎ de asemenea în mod original. Încǎ în
placheta sa de debvt – Antene – Nicolae Esinencv învestea fap-
tele concrete şi obişnvite cv semnificauii etice neaşteptate,
creând în jvrvl lor o atmosferǎ liricǎ rǎpitoare (vorba lvi Bogdan
Petriceicv Hasdev). „Nv vreav nimic", afirmǎ el din capvl
locvlvi în poezia inavgvralǎ a plachetei, „Vreav nvmai ca
264
grevtatea pǎmântvlvi / Repetândv-şi mişcarea / Sǎ-şi gǎseascǎ
veşnic / Un pvnct de sprijin / În Osie. // Şi mai mvlt nimic".
Prin dorinua de a şti cǎ pǎmântvl se uine bine la locvl sǎv şi nv
e încercat de cataclisme rvinǎtoare, scriitorvl se dovedeşte vn
pǎrtaş al ordinii fireşti în lvme, al mersvlvi normal al lvcrvrilor.
„Vreav nvmai ca oamenii / La grev sǎ-şi dea mâna, / Sǎ-şi
zâmbeascǎ… / Şi mai mvlt nimic". Pvuinvl pentrv care pledea-
zǎ poetvl îşi lǎrgeşte merev aria (şi sensvl), mai cv seamǎ cǎ
în continvare svnt nominalizate şi alte fauete ale dorinuei:
„Vreav ploile / Sǎ se întindǎ / Pe covorvl ierbilor / Şi grânelor, /
Jvcândv-se svb clopotvl alb al zilei, / Svb pǎdvrea nopuii… /
Şi mai mvlt nimic", „Vreav întâlniri / Şi despǎruiri, / Mvzicǎ /
Şi flori… / Vreav soare-n spic… / Şi mai mvlt nimic". O
mvzicǎ plǎcvtǎ, dar foarte liniştitǎ, mai degrabǎ în svrdinǎ,
însoueşte întreg textvl poeziei Nu vreau nimic…
€hiar atvnci când comvnicarea poeticǎ se face ca şi cvm
din partea sav în nvmele vnvi personaj obiectiv, ca în poezia
Omul, destǎinvirea acestvia, simplǎ şi calmǎ, adevereşte
aceeaşi patimǎ a avtorvlvi de a trǎi viaua intens, cv rost şi de
a afirma mǎreuia omvlvi, fǎrǎ ca scriitorvl sǎ recvrgǎ la
declarauii abstracte. „Mǎ rotvnjesc în mǎr, / Mǎ arcviesc în
şinǎ / Şi în tvlpini de plopi mǎ-ntind. / Ard înnebvnit în pieptvri
de maşinǎ, / Stav în statvi / Şi-s ciment în zid…" Aşa se
destǎinvie omvl, acela care acceptǎ, în final, sǎ se transforme
în simplv mǎr, spre a pvtea îndvlci cv sevele sale viaua pe
pǎmânt: „€ad ploaie, cât cvprind pǎmântvl, / Şi mǎ ridic
prin orice rǎdǎcinǎ, / €a – iarǎşi rotvnjit în mǎr – / Sǎ cad la vn

copil în mânǎ…"
Remarcabilǎ e, chiar în aceste versvri de începvt, atenuia
lvi Nicolae Esinencv pentrv amǎnvntvl concret, „palpabil",
datoritǎ cǎrvia comvnicarea sa nv e abstractǎ şi rece. Poetvl
proceda la cvmvlvl de amǎnvnte şi la expresia metaforicǎ, în
scopvl exprimǎrii cât mai ingenioase şi mai convingǎtoare a
vnor nǎzvinue şi, în general, a vnvi mesaj.
Placheta Antene îşi revendicǎ importanua în contextvl
întregii creauii poetice a avtorvlvi şi în sensvl cǎ l-a anvnuat
pe Esinencv-miniatvristvl. „A plesnit în / noaptea ceea bobvl – /
Seva a pornit vrcarea-n grâne / Şi de-atvnci ne-advce-n casǎ /
265
Mvltǎ pace, mvltǎ pâine" nv este o descoperire a vnvi lvcrv
ieşit din comvn sav a vnei idei originale, dar poetvl îşi meritǎ
pe deplin nvmele când pvnem textvl alǎtvri de titlvl constatǎrii
plastice citate: RevoluUie.
Miniatvrile din placheta de debvt a lvi Nicolae Esinencv
av inavgvrat o pârtie rodnicǎ în toatǎ poezia scriitorvlvi,
grauie capacitǎuii acestvia de a spvne mvlt în cvvinte pvuine.
„Asearǎ / €ineva / Nv s-a întors de pe mare. / În zori, / Vino-
vate, / La mal av venit valvrile…" – atât i-a fost svficient poetvlvi
pentrv a svgera o tragedie întâmplatǎ în Marea Aral şi senti-
mentvl cvlpabilitǎuii, stihiiei oarbe.
Adevǎrvl cǎ Nicolae Esinencv preconizeazǎ poezia concen-
tratǎ la maximvm, bazatǎ pe svgestia revelatoare şi pe svbtex-
tvl asociativ, a fost confirmat şi de cea de-a dova sa plachetǎ
de versvri – Sens. Dar abia în cartea Dealuri perseverenua cv
care el cvltivǎ poezia de tip aforistic a dat rezvltate deosebit
de îmbvcvrǎtoare.
Desigvr, prima impresie pe care ne-o facem la lectvra poezi-
ilor de acest tip este cǎ scriitorvl constatǎ, pvr şi simplv, vnele
adevǎrvri. Însǎ constatǎrile lvi Esinencv nv svnt o expresie a
faptvlvi cǎ el n-ar pvtea înşira 4-5 strofe în care sǎ spvnǎ ceea
ce a intenuionat sǎ spvnǎ în 3 sav 4 versvri. Poate tocmai
dimpotrivǎ: ceea ce i-ar fi vşor sǎ exprime în câteva strofe el
se strǎdvieşte sǎ comprime în vna singvrǎ, omiuând din poezie
amǎnvnte, detalii, comparauii sav epitete, acelea care nv-i
svnt absolvt necesare pentrv sensvl comvnicǎrii, faptvl în cavzǎ

permiuândv-ne s-o nvmim poesie elipticǎ. Termenvl poate pǎrea
şocant, însǎ el este în mǎsvrǎ sǎ denvmeascǎ anvme operauia
eliminǎrii nemiloase a „prisosvlvi" şi oprirea avtorvlvi la
strictvl necesar, la esenuial. Principalvl e lǎsat în mod conştient
pe seama noastrǎ. Svntem invitaui sǎ îndeplinim operauia
întreprinsǎ de avtor, însǎ în sens invers: ceea ce scriitorvl a
omis din eventvalele 4-5 strofe, vrmeazǎ sǎ „adǎvgǎm" noi la
versvrile rǎmase. Iatǎ câteva constatǎri care ne rǎscolesc
imaginauia, dândv-ne pvternice impvlsvri sǎ ne gândim la
vnele personaje şi sitvauii din folclor şi cerândv-ne sǎ le
266
„întregim", sǎ le „adǎvgǎm" acel „prisos", pe care avtorvl l-a
eliminat în mod conştient. Operauia „întregirii" acestor poezii
decvrge vşor, de îndatǎ ce înuelegem clar în ce cheie av fost
ele create. „Tivl / Tvtvror / Mamelor!" – scrie Nicolae Esinencv.
Intitvlatǎ Fǎt-Frumos, poezia se cere înueleasǎ ca o efigie liricǎ
a celvi mai frvmos, mai isteu, mai voinic personaj folcloric,
cv care orice mamǎ ar dori sǎ i se asemene fivl. „Se ridicǎ /
Sǎ se odihneascǎ, / Se cvlcǎ / Sǎ mvnceascǎ" – este lesne sǎ
ne dǎm seama cǎ anapodismvl exprimat în aceste versvri îl
caracterizeazǎ pe vn alt personaj folcloric. Nicolae Esinencv
nv constrvieşte vn svbiect, nv dezvǎlvie o sitvauie care sǎ ni-l
recomande pe Tândalǎ în complexitatea manifestǎrilor lvi.
El „constatǎ" ceea ce-i este strict esenuial, ne propvne adicǎ o
emblemǎ svgestivǎ a personajvlvi.
Alte „constatǎri" îi permit poetvlvi sǎ evidenuieze semni-
ficauii svrprinzǎtoare ale vnor realitǎui obişnvite, banale chiar,
şi sǎ ne pvnǎ în faua revelauiei. Norii, de exemplv, „pe pǎmânt /
Nv vor sǎ se întoarcǎ. / Pe cer / Nv pot rǎmâne". Poetvl ne face
martori ai condiuiei dramatice a existenuei, svbtextvl sitvauiei
referindv-se şi la condiuia existenuei vmane. €opacii „cresc
deodatǎ / În dovǎ direcuii: / În pǎmânt / Şi spre cer!" Evident,
pomii cresc spre cer nvmai atvnci când îşi înfig rǎdǎcinile
adânc în pǎmânt. Dar cine se opreşte la acest nivel al inter-
pretǎrii poeziei, face dovada sǎrǎciei sale spiritvale. Taptvl
natvral constitvie aici nvmai vn impvls, vn imbold pe care
poetvl îl dǎ fanteziei noastre. Pornind de la „constatarea"
citatǎ, ne gândim la om, în particvlar la omvl de creauie,

care pǎtrvnde – şi el – cv rǎdǎcinile în mod simvltan în adâncv-
rile vieuii din preajmǎ şi – ca o consecinuǎ a acestvi fapt! – în
largvrile de necvprins ale Lvmii. (Se prea poate ca vnele poezii
dintre acelea la care ne referim sǎ aibǎ şi alte înuelesvri, în
afarǎ de cele evidenuiate aici. Nimic mai firesc! Poezia elipticǎ
este prin excelenuǎ vna alcǎtvitǎ din cvvinte pvuine, însǎ având
mvlte sensvri.)
Descoperind vnele semnificauii vmane ale faptelor natvrale,
Nicolae Esinencv dǎ dovadǎ cǎ e vn poet aplecat merev spre
svbtext, spre alvzie. „Mai departe de pǎdvre, pe vn pisc, / Un
plop singvratic, trist…/ Plopvle cv frvnze svre, / €e-ai pǎcǎtvit
267
tv-acolo, / În pǎdvre?" – e o poezie care nv nvmai prin titlv
(Singurǎtate), dar şi prin întreaga sitvauie pvsǎ la temelia ei
vorbeşte despre o existenuǎ însingvratǎ, lipsitǎ de bvcvria
comvnicǎrii nemijlocite şi neîntrervpte cv colectivitatea.
O condiuie – poate principala! – a receptǎrii jvste şi depline
a tipvlvi de poezie de care ne ocvpǎm este înuelegerea clarǎ a
faptvlvi cǎ fiece realitate „constatatǎ" de avtor înseamnǎ mai
mvlt decât pare sǎ însemne ea la prima vedere. „€omvnic din
spaima / De a rǎmâne neconsvmat. / Ei, n-aveui nevoie / Sǎ
vǎ bat vn cvi?!" - e întreaga poezie Dǎruire. „Un cvi" e, aici,
vn fel de a spvne, vn semn al acelvi „ceva" (care poate fi şi vn
lvcrv extrem de mare şi de important), pe care eşti menit sǎ-l
sǎvârşeşti întrv binele oamenilor. Sav: „Grâv. / Şi din grâv
ies fetele. / Şi la marginea grâvlvi – / Tlǎcǎii". Poezia are titlvl
Pârg, iar pârgvl este vn semn material al vârstei coacerii nv
nvmai în sens natvral, dar şi în sens vman: fete, flǎcǎi.
Tobia fauǎ de explicitǎri, dorinua de a comvnica cv cititorvl
în mod direct şi svgestiv, strǎdvinua de a pvne în lvminǎ svb-
textvl asociativ şi semnificauia originalǎ a sitvauiei poetice –
iatǎ câteva trǎsǎtvri ale poeziei eliptice, pe care Nicolae Esinen-
cv o cvltivǎ cv svcces. În orice caz cartea sa Contraprobǎ ne
convinge cǎ anvme acestvi poet îi datorǎm descoperirea sav
poate actvalizarea, la noi şi pentrv noi, a sensvlvi şi rostvlvi
miniatvrii poetice ca formǎ literarǎ concisǎ, lapidarǎ, cv
svbstrat psihologic şi social care se impvne atenuiei nvmai în
cazvl cititorvlvi atent, pǎtrvnzǎtor, capabil sǎ coboare în

tainiuele textvlvi. „Stelele – pe cer, / Lvna – pe deal, / Iarba –
la genvnchi / Şi caii – nicǎieri" – pare o constatare, dvpǎ cvm
ni se pǎreav o parte a miniatvrilor de începvt ale scriitorvlvi.
Dar, ca şi acolo, e prezentǎ revelauia, în cazvl dat – a realitǎuii
triste când avem tot ceea ce a constitvit odinioarǎ peisajvl
pǎmântvlvi nostrv, dar n-avem animalvl pentrv care peisajvl
în cavzǎ avea vn rost, o noimǎ. Sav acest Sfârçit de veac: „A
mai rǎmas aer / Doar pentrv o rǎsvflare. / Stǎm fauǎ-n fauǎ
şi ne temem sǎ respirǎm. / Respirǎ tv!" Nv este nvmai altrvis-
mvl manifestat de avtor sav de personajvl liric – sǎ respire
268
celǎlalt, aproapele sav, mai cvrând, apropiata sa –, dar e şi
revelarea tragediei timpvlvi bântvit de polvarea catastrofalǎ
a întregvlvi glob.
Nicolae Esinencv nv este însǎ poetvl vnei singvre formvle.
Poezia elipticǎ (de tip miniatvral) este concvratǎ – în creauia
sa – de poezia cv svbiect, preponderent satiricǎ, ironicǎ, sar-
casticǎ, în care avtorvl stigmatizeazǎ realitǎui vvlnerabile, cv
deosebire metehne omeneşti. Operele pe care le avem în vedere
se aflǎ – prin fondvl comvnicat şi prin forma comvnicǎrii – la
polvl diametral opvs miniatvrii lirice despre care am vorbit.
Ele svnt nişte spectacole relativ ample, adesea cv personaje
care-şi manifestǎ potenuele spiritvale în sitvauii desfǎşvrate de
avtor cv o dezinvoltvrǎ neaşteptatǎ şi cv o plǎcere merev
crescândǎ; spre deosebire de miniatvri, poeziile de respirauie
lvngǎ şi largǎ din cǎruile Copilul teribil, Cuvinte de chemat
fetele, Contraprobǎ etc. denotǎ disponibilitatea lvi Nicolae
Esinencv pentrv discvrsvl amǎnvnuit şi încǎrcat cv observauii
neaşteptate, acvmvlarea cǎrora formeazǎ în cele din vrmǎ
expresia vnei stǎri de lvcrvri sav/şi a vnvi tip de condvitǎ
vmanǎ, fauǎ de care avtorvl ia atitvdine, satirizând-o ori, pvr
şi simplv, zeflemisind-o. În acest sens volvmvl Copilul teribil
a constitvit vn eveniment în poezia din Repvblica Moldova
prin ineditvl concepuiei şi al realizǎrii, prin specificvl inconfvn-
dabil al faptelor şi tipvrilor vmane evocate, prin caractervl
imprevizibil al spectacolelor imaginate de scriitor. Poezia
titvlarǎ debvteazǎ şocant: „Mi-am pvs capvl svbsvoarǎ / Şi
am ieşit şi ev pe prospect / Sǎ mai vǎd / €e face / Lvmea!" €v

capvl svbsvoarǎ? Dar… parcǎ nv vmblǎm adesea, cv touii,
„cv capv-n novri", dvpǎ cvm se zice în popor? Şi dacǎ se poate
spvne „cv capv-n novri", de ce nv s-ar pvtea spvne şi „cv capvl
svbsvoarǎ"? Sensvl e aproximativ acelaşi. Efortvl creator al
avtorvlvi cvlt nv este nici mai prejos, nici mai important, nici
mai pvuin eficient (din pvnct de vedere teoretic) decât acela al
creatorvlvi anonim (folcloric). Drept cǎ are nevoie, şi el, de
tainvl încrederii din partea cititorvlvi.
O fantezie de-a dreptvl debordantǎ, o cvltivare insistentǎ
a sitvauiilor neaşteptate, paradoxale, incredibile din pvnctvl
269
de vedere al realitǎuii empirice, o atenuie constantǎ fauǎ de
reacuiile şocante din partea personajelor (parcǎ în opvnere cv
miniatvrile de o concentrare maximǎ de tipvl Bob – glob,
Doamnǎ – toamnǎ, LeliUǎ – garofiUǎ, poemele din cartea Copilul
teribil şi din cele de mai târziv ale scriitorvlvi av svbiect, cvprind
sitvauii desfǎşvrate, se întemeiazǎ pe narauivne etc.) constitvie
particvlaritǎuile definitorii ale vnvi alt mod de a exista literar.
Primvl şi cel mai preuios semn al poeziei exemplificate de
cartea Copilul teribil, ca de altfel şi al celei de tip miniatvral,
este novtatea, originalitatea, individvalitatea avtorvlvi, vǎditǎ
în permanenua elementvlvi creator. €ǎci ce vede personajvl
ieşit „pe prospect"? „Doi, trei copii av începvt / Pe loc / Sǎ mǎ
imite… / Portarvl care taman se bǎrbierea în geam, / Tace jap
geamvl – se repede la nevastǎ / Şi strigǎ: nv l-am vǎzvt, nv-l
cvnosc, / Dacǎ vine miliuianvl, ev nv-s acasǎ!"
Am pvtea lesne presvpvne cǎ, dvpǎ cvm se sperie portarvl
de omvl cv capvl svbsvoarǎ, aşa s-av speriat o mare parte de
cititori de tipvrile de poezie abordate de Nicolae Esinencv. €riticii
devotaui teoriei (şi practicii) realismvlvi socialist av ostracizat
poezia înnoitoare a scriitorvlvi, cerândv-i mesaj clar, pozitiv
şi – principalvl – exprimat ca la toatǎ lvmea. Scriitorvl vroia
însǎ – încǎ la 1979 – sǎ ne spvnǎ cât de strǎini eram – cv touii –
fauǎ de ceea ce ieşea din comvn, depǎşea înuelegerea obişnvitǎ
a lvcrvrilor, advcea ceva nov, proaspǎt. Nv nvmai portarvl
din strofa citatǎ, dar toate personajele poeziei rǎmân şocate
la vederea omvlvi cv capvl svbsvoarǎ: „Tii! Îşi repede ochii

pe frvnte nevasta portarvlvi / Şi o ia la fvgǎ înaintea mea, /
De mai mare îui era plǎcerea s-o vrmǎreşti. / În dovǎ, trei
clipe toate vecinele alergav / În frvntea mea, deschizând vşile
mai departe pe la / €elelalte vecine ale lor…"
€hiar dacǎ, în final, vn prieten vechi îi aşazǎ „înapoi între
vmeri capvl", poezia Copilul teribil se prezintǎ ca vn spectacol
cv totvl neaşteptat (în literatvra din Repvblica Moldova de la
1979), dominat de elementvl carnavalesc, atât de specific fol-
clorvlvi românesc, spectacol ce se lasǎ vrmǎrit cv rǎsvflarea
întretǎiatǎ în cazvl în care nv eşti stǎpânit de teamǎ fauǎ de
270
orice încercare de înnoire a scrisvlvi, ci manifeşti dorinua fi-
reascǎ de a savvra o plǎsmvire artisticǎ vie, care prin defini-
uie reclamǎ o sfidare a obişnvitvlvi, nv nvmai a vetvstvlvi.
Istoria imaginatǎ de avtor este plinǎ de haz, iar constatarea
finalǎ a personajvlvi „principal" („Tii, / Dar vite ce face mâua
ceea în geamvl mev – / Sǎ ştii cǎ mi-a mâncat peştii / Din
acvariv!") tinde sǎ atenveze excesvl de caricatvral, sǎ ne
readvcǎ la viaua cotidianǎ, cv întâmplǎrile ei absolvt obişnvite
şi parcǎ lipsite de semnificauie. Definirea rigidǎ a mesajvlvi
operei – de exemplv, teama de neobişnvit – se dovedeşte o
operauie dificilǎ nv nvmai pentrv criticii care av întâmpinat
cv ostilitate poezia lvi Nicolae Esinencv.
Atât prin poezia sa miniatvralǎ, cât şi prin cea cv svbiect,
întemeiatǎ pe o vizivne satiricǎ, vmoristicǎ, sarcasticǎ şi domi-
natǎ de elementvl carnavalesc, Nicolae Esinencv şi-a câştigat
vn loc aparte în literatvra românǎ din Repvblica Moldova,
loc asigvrat neapǎrat şi de poemvl Cu mortul în spate. E
blazonvl conştiinuei noastre de neam şi de Patrie. Personajvl
liric al acestvi vibrant discvrs poetic merge cv fivl sǎv la Prvt
(„la poalele apelor") sǎ-i spvnǎ fǎrǎ înconjvr şi fǎrǎ teama în
care am fost uinvui atâta amar de vreme: „Acolo, peste ape, /
E a dova jvmǎtate / A Patriei tale".
Dar adevǎrvl acesta, astǎzi recvnoscvt vnanim de savanuii
de bvnǎ credinuǎ, nv trebvie doar „spvs", „rostit", „constatat",
şi poetvl îl face simuit, trǎit sincer şi profvnd, pânǎ la dvrere.
Aici intervine acea pvtere de plasticizare a gândvlvi şi, în
genere, a discvrsvlvi avtoricesc, de care Nicolae Esinencv a

dat dovadǎ întotdeavna. Într-adevǎr, ce înseamnǎ o jvmǎtate
de Patrie? Personajvl îi explicǎ (fivlvi): „€ând e însetatǎ /
€ealaltǎ jvmǎtate / De Pǎmânt a Patriei tale, / Jvmǎtatea astlaltǎ
geme şi se zbate. / €ând e înfometatǎ astlaltǎ jvmǎtate, / Geme
şi se zbate / €ealaltǎ jvmǎtate / De pǎmânt / A Patriei tale".
€ategoric şi tǎios, verbvl esinencian se întemeiazǎ pe o
energie liricǎ a cǎrei dezlǎnuvire atinge nivelvl vnvi patetism
zgvdvitor când poetvl afirmǎ cv mijloace simple, aflate – s-ar
pǎrea – la îndemâna oricvi, cǎ pǎruile rǎzleuite („de antihris-
tvl"!) ale vnvia şi acelviaşi organism „pot respira / Doar
împrevnǎ, / Şi nvmai împrevnǎ!", dar şi al vnvi bocet sfâşietor
271
când personajvl plânge şi strigǎ „peste mvnui şi peste ape"
adevǎrvl svfletesc al pvrtǎtorvlvi conştiinuei de neam şi de
Patrie: „O, inima mea despicatǎ în dovǎ. / Un brau e în partea
cealaltǎ / A Patriei mele, / Alt brau e în astlaltǎ jvmǎtate / A
Patriei mele. / Un picior e în partea astlaltǎ / A Patriei mele, /
Alt picior e în partea cealaltǎ / A Patriei mele. / Un ochi e în
partea astlaltǎ, / Alt ochi e în partea cealaltǎ".
Oscilarea între patetism şi bocet se dovedeştecvrând o perma-
nenuǎ a discvrsvlvi avtoricesc. Sentimentele şi ideile svnt
împǎrtǎşite oarecvm teatral, şi faptvl ar irita mvlt dacǎ n-ar
exista de la bvn începvt o pvternicǎ impresie de sinceritate
poeticǎ, impresie devenitǎ cvrând constantǎ, ba chiar merev
mai captivantǎ. De la o strofǎ la alta, de fapt de la o izbvcnire
a dvrerii la alta, Nicolae Esinencv revşeşte sǎ creeze o atmos-
ferǎ poeticǎ integratoare, altfel zis – vn context în care toate
afirmauiile, inclvsiv acelea care în afara contextvlvi ar pǎrea
simple, simpliste, ieftine etc., se vmplv de semnificauie. Pe
neobservate, deci fireşte, îşi face apariuia versvl cv formǎ şi
conuinvt de aforism („Dacǎ n-o sǎ ne vnim, / Toui de dor o sǎ
mvrim"), tendinua avtorvlvi de a repeta afirmauia, de a o
promova cv o sete de nepotolit („Tata sângereazǎ. / Mama –
sângereazǎ. / Ev – sângerez. / €opiii mei – sângereazǎ. /
€opiii tǎi – sângereazǎ. / Sângerǎm"), interogauia desperatǎ
(cǎtre Dvmnezev, dar şi cǎtre consângeni), exclamauia menitǎ
sǎ trezeascǎ din letargie chiar cele mai leneşe spirite, de mvlt
vǎdvvite de conştiinua de neam şi de Patrie.

Pomenit în chiar cea de-a patra strofǎ, „antihristvl" se dove-
deşte prezent pe tot parcvrsvl poemvlvi. La prima sa apariuie
el este lesne identificabil cv rvsvl care în 1812 şi-a „însvşit"
printr-o simplǎ şi odioasǎ trǎsǎtvrǎ de condei o jvmǎtate de
Moldovǎ istoricǎ. Pe parcvrs (în capitolvl al şaptelea, de
exemplv) antihristvl se desface în mai mvlte pǎrui, aidoma
personajelor folclorice cv nenvmǎrate capete veninoase.
Antihriştii, nov apǎrvui, care se strǎdviesc sǎ nv înuelegem
jvst tranzacuia tvrco-rvsǎ de la 1812, „ne rǎstignesc pe crvci, /
Sǎ nv ne vitǎm peste ape. / Ne rǎstignesc pe crvci – / Sǎ nv ne
272
vitǎm peste mvnui. / Ne rǎstignesc pe crvci – / Sǎ nv ne vitǎm
la cer". Relvarea ideii, acvmvlarea de amǎnvnte şi detalii
adâncesc trǎirea avtoriceascǎ a adevǎrvlvi comvnicat: „€vie
în palme. / €vie în tǎlpi. / €vie în frvnte", apoi – în nemijlocitǎ
continvare: „Alaltǎieri al lvi cvtare a fost rǎstignit. / Ieri al
lvi cvtare a fost rǎstignit, / Azi prietenvl mev a fost rǎstignit…"
De aici, de la moartea prietenvlvi, se înfiripǎ svbiectvl
epic al poemvlvi sav – mai exact – se afirmǎ acea axǎ spiri-
tvalǎ, în jvrvl cǎreia se dervleazǎ conuinvtvl propriv-zis al
comvnicǎrii poetice. Anvme ipostaza cǎlǎtorvlvi – „peste aceste
dealvri şi vǎi" – cv mortvl în spate este aceea care face „palpa-
bil" personajvl principal, îl recomandǎ ca figvrǎ esenuialǎ a
poemvlvi. Sitvauia însǎşi în care s-a pomenit acesta – „cv
mortvl în spate" – îl obligǎ sǎ pǎşeascǎ, sǎ vorbeascǎ, sǎ strige,
sǎ cânte şi sǎ plângǎ şi pentrv sine, şi pentrv prietenvl cǎzvt.
O datǎ gǎsitǎ sitvauia-cheie, toate celelalte probleme de
compoziuie se rezolvǎ ca şi cvm de la sine, în consens cv
obligauia personajvlvi de a-şi rǎzbvna prietenvl. În discvrsvl
sǎv energic şi compact personajvl principal al poemvlvi
întreabǎ şi cere rǎspvns, strigǎ şi pvne la stâlpvl infamiei,
îndeamnǎ şi svgereazǎ. El, pvrtǎtorvl ideii şi conştiinuei de
neam şi de Patrie, şi antihriştii corvpǎtori ai acestei conştiinue
se afirmǎ drept forue spiritvale opvse, elemente principale –
de fapt, vnice – ale conflictvlvi.
Poemvl are compoziuie „deschisǎ", în cadrvl cǎreia persona-
jvl liric se manifestǎ nestingherit ca pvrtǎtor al conştiinuei de
neam şi de Patrie, concomitent – ca lvptǎtor aprig împotriva

oricǎror tendinue de omorâre a acestei conştiinue oricând şi în
orice parte a globvlvi. Oricând şi orivnde, însǎ înainte de
toate acvm şi aici. Dezghiocând sensvrile „antihriştilor" şi ale
altor simbolvri şi metafore, sǎ nv vitǎm pentrv nici o clipǎ cǎ
personajvl liric pledeazǎ permanent pentrv cavza nauionalǎ
şi ni se adreseazǎ nv o datǎ novǎ tvtvrora şi fiecǎrvia dintre
noi în parte: „O, voi, bǎrbaui ai acestvi pǎmânt… / O, femei
ale acestvi pǎmânt…", „Ia vn creion şi o hârtie, fivle, / Şi
scrie…", „O, rǎtǎciui-nenorociui / Pe alte meleagvri, / Lvaui-vǎ
de mânǎ / Şi, ca orbii, / Pipǎiui drvmvl / Spre casǎ"!
273
Dovǎ adresǎri se cer evidenuiate în mod imperios. Prima
cvprinde şi o descifrare a simbolvlvi antihristvlvi, de vreme
ce dvşmanvl conştiinuei noastre de neam şi de Patrie nv trǎieşte
vndeva departe de fiecare dintre noi, ci de mvlte ori chiar în
preajma noastrǎ: „Desfǎ-ui pragvl – / Ai sǎ gǎseşti vn antihrist. /
Desfǎ-ui talpa papvcvlvi – / Ai sǎ gǎseşti vn antihrist. / Desfǎ-ui
limba din gvrǎ – / Ai sǎ gǎseşti vn antihrist". E locvl sǎ
evidenuiem prima adresare ce ne priveşte direct: „ Scoateui-l
(pe antihrist. – I.C.) din pat. / Scoateui-l din pernǎ. / Scoateui-l
din gvler. / Scoateui-l din tancvri. / Scoateui-l din tvnvri".
Dar chiar „scoşi" antihriştii de peste tot, cǎrarea spre cea-
laltǎ parte a Patriei nv se vede vşor. Şi poetvl se simte obligat
sǎ ne îndemne: „Nv dormiui. / €ântaui. / Ridicaui crvcea! /
Ridicaui drapelvl nostrv! / Ridicaui speranuele noastre! / Ridicaui
dorvrile noastre! / Nv se poate sǎ nv fie / €ǎrare peste ape. /
€ǎvtaui-o. / S-o cǎvtǎm".
Ansamblvl constatǎrilor, tângvirilor, bocetelor, interogaui-
ilor, exclamauiilor şi îndemnvrilor personajvlvi liric se lasǎ
pânǎ la vrmǎ înueles ca o pledoarie a avtorvlvi pentrv acea
conştiinuǎ de neam şi de Patrie, fǎrǎ de care omvl degradeazǎ
svbstanuial sav, vorba lvi €inghis Aitmatov, devine mankvrt.
Poemvl Cu mortul în spate se remarcǎ, înainte de toate,
prin vigoarea spiritvlvi sǎv patriotic, antimankvrtist.
Similarǎ în mvlte privinue este evolvuia lvi Nicolae Esinencv
pe ogorvl prozei. Prima sa carte de schiue – Sacla – a anvnuat
vn miniatvrist interesant, fapt confirmat mai apoi de volvmele

Portocala, Toi şi de altele. De exemplv:
„ – Mǎ, al €atincǎi, ai asvrzit? Ţi-a venit tatǎ-tv!…
Avzeam. Advsese vnvl vestea din sat.
Se strânserǎ cv touii în jvrvl mev: mame, neveste, copii,
invalizi. Lǎsaserǎ fvrcile, greblele, snopii pe fǎuare şi mǎ
priveav.
– Tatǎ-tv, mǎ! Aleargǎ…
Da, tata … Îl aşteptam de ieri, de alaltǎieri, de sǎptǎmâni,
de lvni, de an, de anuǎru, de pe vremea ploilor, de pe vremea
ninsorilor, de pe vremea florilor, de pe vremea merelor, de pe
274
vremea perelor, pe lvnǎ întreagǎ, pe sfert de lvnǎ, la rǎsǎrit
de soare, la apvs de soare, când se fǎcea grâvl, când nv se
fǎcea grâvl, când veneav scrisori, când nv veneav scrisori…
Îl aşteptam la geam, în prag, la poartǎ, la marginea satvlvi,
la marginea lvmii, la marginea gândvlvi.
– Tatǎ-tv, mǎ!…
Tata…
Avzeam.
Stǎteam în mijlocvl fǎuǎrii şi nv pvteam plânge".
Nv e nvmai o stare de fapt, dar neapǎrat şi vna de svflet:
avtorvl a dat glas stǎrii de inhibiuie totalǎ a copilvlvi care şi-a
aşteptat tatǎl atât de mvlt, încât nici nv-i vine sǎ creadǎ cǎ el
a sosit. Eventvala încercare de a povesti conuinvtvl nvvelei recla-
mǎ necesitatea de a reconstitvi anvme atmosfera creatǎ de
avtor, de a pvne accentvl pe latvra semnificativǎ, pe ceea ce
se cere, pvr şi simplv, intvit la lectvrǎ.
Bineînueles, nv în toate miniatvrile din cǎruile pomenite
Nicolae Esinencv procedeazǎ strict liric. Mai ales în cartea
Toi lirismvl se îmbinǎ armonios cv fapte, întâmplǎri, acuivni
ale personajelor, deci cv elemente epice. Totvşi, încǎrcǎtvra
cea mai mare o poartǎ, şi aici, atmosfera creatǎ de nvvelist,
sensvl pe care vrmeazǎ sǎ-l dedvcem din modvl de a nara al
prozatorvlvi, din specificvl frazei lvi, din tonalitatea acesteia.
Or, ca şi în cazvl poeziei, Nicolae Esinencv-prozatorvl a
evolvat de la miniatvra liricǎ la nvvela cv svbstrat factologic
vigvros. Lirismvl nv lipseşte nici acvm din prozele lvi, însǎ de

data aceasta el e secvndat în chip mǎiestrit de cadrvl epic, de
sitvauia existenuialǎ expvsǎ pe larg, de momentvl dramatic
sav chiar tragic, adeveritor vnei împlântǎri adânci a condeivlvi
în realitatea concret-istoricǎ. Un prim exemplv conclvdent în
aceastǎ privinuǎ îl constitvie nvvela Lumina albǎ a pâinii, o
altǎ dovadǎ a ingeniozitǎuii cv care Nicolae Esinencv revşeşte
sǎ fie social în opere extrem de simple dacǎ le jvdecǎm dvpǎ
svbiectvl abordat şi absolvt nepretenuioase dacǎ le privim din
perspectiva modalitǎuii artistice îmbrǎuişate.
€opiii vnvi sat obişnvit de prin 1947, care avd pentrv întâia
oarǎ de cinema şi tot pentrv întâia oarǎ joacǎ fotbal cv o
275
minge adevǎratǎ, zbvrdǎ toatǎ ziva, ba chiar nici noaptea nv
vor sǎ se despartǎ de balonvl rotvnd. Dvpǎ cvm le explicǎ
Mâuv (vn rǎvfǎcǎtor, fapt care vrma sǎ se vadǎ la timpvl
potrivit), jocvl cv mingea le-ar pvtea deschide calea spre mvlte
mǎri şi uǎri. Nv-i vorbǎ, copiii – în primvl rând naratorvl –
svnt martori, paruial chiar pǎrtaşi, ai sfezilor, frǎmântǎrilor,
aşteptǎrilor oamenilor matvri, dar în prim-planvl svbiectvlvi
apar anvme copiii cv jocvrile şi trǎsnǎile lor. De aici caractervl
neaoş al scriitvrii, totala absenuǎ a pretenuiei scriitorvlvi de a
fi cvprins întreaga complexitate a realitǎuii concret-istorice.
Nicolae Esinencv abordeazǎ drama uǎranvlvi moldovean al
timpvlvi prin prisma naratorvlvi-copil. E o vizivne îngvstǎ
(constatarea aceasta pvtând fi consideratǎ şi drept reproş), dar
neapǎrat sincerǎ (aşa cvm poate fi doar copilvl, inclvsiv copilvl
ce nv poate dispǎrea din svfletvl nici vnvi scriitor avtentic) şi
profvndǎ (în sensvl cǎ drama advltvlvi se repercvteazǎ totvşi
foarte dvreros în svfletvl neprihǎnit al copilvlvi). Îngvstǎ,
deoarece cavza adevǎratǎ a sǎrǎciei nemaipomenite în care
nimereşte uǎranvl harnic în primii ani postbelici îi scapǎ copi-
lvlvi, rǎmânând ca cititorvl însvşi sǎ se dvmereascǎ pânǎ la
capǎt asvpra fenomenvlvi respectiv. Îngvstǎ, deoarece nici
Mâuv, nici Gogv, nici Blvivmis, tvstrei strǎini de frǎmântǎrile
prin care trece satvl în anii 1948-1949, când abia începea co-
lectivizarea în partea dreaptǎ a Nistrvlvi, nv svnt prezentaui
în mod detaliat. Îngvstǎ, deoarece şi Teacǎ, preşedintele, şi Petra-
che, împvternicit cv organizarea kolhozvlvi în sat, svnt perso-

naje dezvǎlvite nvmai pe atât, pe cât le simte şi le înuelege nara-
torvl-copil. Sincerǎ, deoarece nvvela nv svferǎ de acel incre-
dibil svrplvs de „gǎtinuǎ" spiritvalǎ a personajelor de a intra
în kolhoz, de conştiinuǎ a propriilor lor gestvri şi acuivni, care
av dǎvnat atât de mvlt vnor lvcrǎri zise literare cv uǎrani şi
uǎrance analfabete uinând discvrsvri înflǎcǎrate în probleme
strǎine, la acea orǎ cel pvuin, de mentalitatea şi sensibilitatea
lor; Nicolae Esinencv pvne accentvl pe factorvl material, vnicvl
vǎzvt şi înueles de copil, inclvsiv de copilvl din svfletvl scriito-
rvlvi. Profvndǎ, deoarece rvinarea deplinǎ a gospodǎriei indivi-
276
dvale – drept consecinuǎ a vnor cavze concret-istorice ştivte
de oamenii matvri, deşi nebǎnvite de copilvl-narator, – mai e
vǎzvtǎ de acesta şi ca o expresie a propriilor sale acuivni (scoa-
terea sârmei din acoperişvl casei, cv scopvl s-o dea lvi Mâuv
în schimbvl permisivnii de o zi sǎ joace fotbal, dvce în cele
din vrmǎ la catastrofǎ). Profvndǎ, în rândvl al doilea, deoarece
finalvl neaşteptat al nvvelei ne svrprinde cv adevǎrat, chiar
dacǎ nv ne lasǎ pe deplin satisfǎcvui de toate amǎnvntele evo-
cate de avtor. Profvndǎ, în sfârşit, deoarece procesvl trecerii
uǎranvlvi individvalist la modvl de gospodǎrire colectiv apare
ca o acuivne inevitabilǎ, deşi motivatǎ în exclvsivitate prin
rvinarea materialǎ a omvlvi simplv, în mod firesc nefamili-
arizat cv întregvl arsenal de motivǎri psihologice, sociale,
politice ş.a.m.d.
Avtorvl apeleazǎ cv mvlt efect la procedevl retardauiei, adi-
cǎ prezintǎ acuivni ale cǎror sens şi rost rǎmân mvlt timp ca
şi inexistente. Încǎ de pe la începvtvl nvvelei copiii scot sârmǎ
din acoperişvl casei, astfel asemǎnândv-se cv personajele lvi
€ehov care scoteav cviele de la şinele de cale feratǎ. €e sǎ
însemne asta? – te întrebi adesea pe parcvrsvl lectvrii. Şi abia
la sfârşit afli cǎ acoperişvl casei se prǎbvşeşte şi cǎ satvl este
minat de jvr împrejvr de Mâuv, care îl pradǎ pe uǎranvl înstǎrit
Gogv şi fvge cv fiica acestvia Veta.
Pânǎ la vrmǎ Lumina albǎ a pâinii se dovedeşte o parabolǎ
svgestivǎ a vieuii omvlvi de la uarǎ ajvns la sapǎ de lemn din
cavze care n-av depins de el.
La fel de antrenantǎ e lectvra romanvlvi Doc, axat pe

dezvǎlvirea destinvlvi aflat la intersecuia a dovǎ vârste (copi-
lǎria şi adolescenua) şi a dovǎ modalitǎui de existenuǎ (precarǎ
şi demnǎ). Elevvl Stratv, cǎrvia însǎ nimeni nv-i zice decât
Doc (el este fiv de doctor), se destǎinvie absolvt liber, nestin-
gherit, avtorvl neintervenind în nici vn fel în monologvl lvi
dens şi captivant sav în dialogvrile pitoreşti pe care personajvl
le svsuine cv pǎrinuii, învǎuǎtorii şi, natvral, cv colegii de clasǎ.
„Am cincisprezece ani, lvmea îmi spvne Doc, trebvie sǎ recv-
nosc, nv-s acoperit încǎ de glorie…" – vvertvra aceasta ironicǎ
e vn etalon al modvlvi de a se exprima al personajvlvi, etalon
netrǎdat de avtor nicǎieri prin nici o notǎ de livresc. E prima
277
dovadǎ a farmecvlvi narauivnii. €itim dialogvl de dimineauǎ
al pǎrinuilor lvi Doc şi ne pomenim martori (iar în mod imagi-
nar – chiar participanui) la o competiuie verbalǎ marcatǎ de
vn vmor gras, pe ici-colo trivial, de elementvl imprevizibil,
atât de necesar stabilirii vnvi contact intim şi trainic cv opera
de artǎ. €omicvl avtentic al dialogvlvi rezidǎ în faptvl cǎ
personajele, mai ales mama, svnt într-atât absorbite de proble-
mele mǎrvnte ale existenuei ordinare, încât nici nv-şi dav seama
când se trezesc în sitvauii dintre cele mai nostime. Îi zice souvl,
în glvmǎ desigvr, sǎ arvnce afarǎ ceavnvl cv lapte pvs la fiert –
şi biata femeie, obsedatǎ de gândvl cǎ întârzie la lvcrv, în
chip absolvt mecanic îl arvncǎ, pentrv ca abia dvpǎ aceea sǎ
se dvmereascǎ şi sǎ încerce sentimentvl vinei („Sfinte, ce am
fǎcvt: l-am opǎrit pe cineva!").
Nicolae Esinencv se dovedeşte şi în Doc vn maestrv al sitva-
uiei pe cât de simple şi obişnvite, pe atât de neaşteptate şi
svrprinzǎtoare ca factvrǎ şi expresie. Apoi – şi al dialogvlvi
spvmos, hǎzos, îndǎrǎtvl cǎrvia stǎ confrvntarea metodicǎ a
dovǎ firi: souia zǎpǎcitǎ, merev grǎbitǎ (de aceea irosind
timpvl cv acuivni şi vorbe de clacǎ) şi souvl flegmatic, indife-
rent, care redvce totvl la glvmǎ, alteori la anecdotǎ.
Scriitorvl şarjeazǎ intens, apeleazǎ la caricatvrǎ, exage-
reazǎ în scopvl dezvǎlvirii mai profvnde a vnei stǎri de lvcrvri,
a vnvi stil de comportare, a vnvi tip de condvitǎ vmanǎ. Râdem
cv hohote la lectvra paginilor în care avtorvl descrie metodele
mamei lvi Doc de a realiza cv orice preu planvl: pânǎ şi pe

proprivl sǎv bǎrbat îl tvnde şi-l rade (de câte dovǎ sav chiar
trei ori pe zi), ba încǎ în prezenua şefei frizeriei, nvmai sǎ împli-
neascǎ planvl şi sǎ vadǎ şefa cǎ ea este o frizeriuǎ asaltatǎ
merev de clienui.
Registrvl comicvlvi cvprinde şi glvma simplǎ şi nevinovatǎ,
dar şi grotescvl desfiinuǎtor, şi cavsticitatea neiertǎtoare. Ar fi
svficient sǎ ne referim la Micv, fratele protagonistvlvi nvvelei,
la metodele de edvcauie dominante la grǎdiniua pe care o frec-
venteazǎ acesta („Mda, frǎuiorvl mai are şi altǎ deprindere
proastǎ. Şi anvme – ziva întreagǎ sǎ svgǎ biberoane. Şi deprin-
278
derea asta vine tot de la grǎdiniua de copii. €a sǎ nv plângǎ,
se zice, ziva întreagǎ edvcatoarea îl uinea cv biberonvl în
gvrǎ. Plânge copilvl cǎ vrea la mama – vn biberon în gvrǎ.
Rǎcneşte copilvl cǎ vrea bomboane – vn biberon în gvrǎ…").
Scriitvra concretǎ, plasticǎ şi captivantǎ, divvlgând în chipvl cel
mai hazliv avtomatismvl gândirii pǎrinuilor lvi Doc şi lipsa
de atenuie pentrv copiii lor, este de o mare pvtere de
inflvenuǎ asvpra cititorvlvi. €ând mama observǎ în sfârşit cǎ
fivl fvmeazǎ, apoi se mirǎ de cele aflate, iar tatǎl îl întreabǎ
de când s-a prins de el vicivl, Doc le-o trânteşte: „De când m-am
întors din America!" Mama – pvrvri cv gândvl la planvl sǎv
de frizeriuǎ şi la vechimea sa în mvncǎ, pe care nv vrea s-o între-
rvpǎ, – nici acvm nv înceteazǎ sǎ fie vn avtomat care doar
înregistreazǎ svnetele, fǎrǎ sǎ le înueleagǎ rostvl. „Tv ai avzit,
Ilarion, el a fost şi-n America!" – i se plânge ea bǎrbatvlvi.
Doc îşi „joacǎ" în felvl acesta pǎrinuii, ca sǎ-i scoatǎ din
starea de indiferenuǎ.
Bineînueles, farmecvl romanvlvi nv rezidǎ nvmai în modvl
de a se exprima al avtorvlvi – natvral, plastic, hazliv etc. El
rezidǎ înainte de toate în problemele etice pe care le pvne
scriitorvl. €vm lvcreazǎ creşele şi grǎdiniuele noastre, de stav
copiii cv gvra închisǎ de vn biberon veşnic? €vm se poartǎ
pǎrinuii de azi cv propriii lor copii, de apare înstrǎinarea groaz-
nicǎ între generauii?
Scriind despre acestea şi alte probleme ale edvcauiei,
Nicolae Esinencv face vz de ironie, vmor, sarcasm, îşi împle-
teşte scrisvl serios cv o vndǎ pvternicǎ de haz şi de zeflemea,

opera sa prilejvindv-ne o gamǎ întreagǎ de sentimente de
compasivne fauǎ de copilvl nevoit sǎ cavte salvare în moarte
(încearcǎ sǎ se înece), de îngrijorare pentrv relauiile proaste
dintre pǎrinui şi copii, de nemvluvmire fauǎ de edvcauia şi
instrvirea copiilor în şcoalǎ etc. „În şcoalǎ", de vreme ce pe
ici, pe colo mai svnt la pvtere metode antipedagogice, ca
acelea pe care le foloseşte directorvl („Şezi! – rǎcni scvrt di-
rectorvl. – Şi dacǎ mai crâcneşte vnvl, pe loc e eliminat din
şcoalǎ, pentrv totdeavna!…"). Nicolae Esinencv pvne degetvl
pe ranǎ, scoate în vileag şi vnele apvcǎtvri vrâte ale pedago-
gilor, prezintǎ în chip realist consecinuele strigǎtelor intermi-
279
nabile, ale interdicuiilor categorice, ale ordinelor stvpide. „Ah,
dacǎ m-ar lva odatǎ la armatǎ! – ofteazǎ din adânc Gondea… –
Sǎ mǎ trimitǎ mǎcar şi nv ştiv vnde, nvmai sǎ scap o datǎ de
şcoala asta, de oraşvl ista, de toate…"
Taptvl cǎ şi în modvl în care zvgrǎveşte viaua, lvcrvl, aspi-
rauiile pedagogilor se simte tendinua avtorvlvi de a şarja şi
caricatvriza nv e cazvl sǎ ne scandalizeze, de vreme ce Nicolae
Esinencv nv şarjeazǎ mai mvlt decât Vasile Alecsandri în Istoria
unui galben ori Marin Sorescv în Iona.
Interesantǎ este evolvuia prozatorvlvi în anii ’80. Dacǎ osta-
şvl din chiar prima nvvelǎ din cartea Nunta a primit telegra-
mǎ cǎ mama sa e grav bolnavǎ, ce ar fi mai firesc – s-ar
pǎrea – decât plecarea grabnicǎ a acestvia la vatrǎ şi întâlnirea
cv fiinua cea mai scvmpǎ de pe lvme? Dar anvme aici se ascvn-
de o particvlaritate a scrisvlvi lvi Nicolae Esinencv: avtorvl
Telegramei intvieşte în chip admirabil cǎ o atare „natvraleue"
omoarǎ arta, nv stimvleazǎ cvriozitatea cititorvlvi, redvce
activitatea scriitorvlvi la istorisirea platǎ, fǎrǎ personalitate,
a vnor întâmplǎri dezarmante prin linearitatea lor. Ostaşvl
Sterea are, într-adevǎr, asigvrǎri din partea comandantvlvi
vnitǎuii cǎ a dova zi pleacǎ la mama. Dar în zori vnitatea e
ridicatǎ mai devreme decât de obicei şi e advnatǎ la carev.
Sterea se frǎmântǎ, camarazii lvi se întrec la glvme, dar toui
svnt în aşteptare: e alarmǎ, e ceva ieşit din comvn?
O datǎ cv personajele cǎdem pe gândvri şi noi, cititorii: s-a
zis cv concedivl lvi Sterea?

Ba bine cǎ nv! €omandantvl a intenuionat, pvr şi simplv,
sǎ-i facǎ o svrprizǎ ostaşvlvi exemplar şi-i vreazǎ – solemn,
fauǎ de toui camarazii de vnitate – drvm bvn la baştinǎ.
Am ajvns la ceea ce nvmim element imprevizibil, care ade-
vereşte pvterea de imaginauie a avtorvlvi, priceperea lvi de a
auâua merev cvriozitatea cititorvlvi. El intvieşte jvst farmecvl
„abaterilor" de la desfǎşvrarea aşteptatǎ (probabilǎ) a acuivnii
personajelor şi ne permite sǎ ne delectǎm, fǎrǎ sǎ diminveze
natvraleuea desfǎşvrǎrii acuivnii.
Pe tot parcvrsvl nvvelei Telegrama prozatorvl rǎmâne fidel
280
acestvi mod de a exista literar. Ajvngând, dvpǎ vnele peripeuii,
cv o anvmitǎ întârziere, la halta din apropierea satvlvi natal,
ostaşvl Sterea nv gǎseşte pe nimeni dintre ai sǎi. Presvpvne
cǎ aceştia îl vor fi aşteptat la timpvl cvvenit, apoi… Mai
presvpvne cǎ, în timp ce el se reuinvse în drvm, mama…
Totvl este atât de firesc, încât şi noi, cititorii, cǎdem în
cvrsa pe care ne-o pvne avtorvl: într-adevǎr, îl vor fi aşteptat
la haltǎ rvdele care-i trimiseserǎ telegrama? Mai trǎieşte oare
mama bravvlvi ostaş?
Apare, tot atvnci, Adela, o fatǎ din satvl lvi Sterea. De la
dânsa aflǎ ostaşvl cǎ mama sa e sǎnǎtoasǎ, nici gând sǎ bo-
leascǎ, şi cǎ nimeni dintre ai sǎi nv ştie de telegramǎ, cǎ anv-
me ea, Adela, i-o trimisese, din vnicvl motiv cǎ vroia sǎ-l
vadǎ şi sǎ-i spvnǎ cât de tare îl ivbeşte.
Abia acvm se dezleagǎ toate nodvrile nvvelei. Sterea are
mvlte şi sincere remvşcǎri cǎ a fost nevoit sǎ procedeze necinstit
fauǎ de serviciv, fauǎ de comandant, de camarazi. €v mama
sa nv se întâmplase nimic, iar el a profitat…
Nvvela Telegrama este vn imn închinat dragostei tinere, irezis-
tibile, oarbe în cel mai frvmos sens al cvvântvlvi. Adela este o
fire sensibilǎ, inventivǎ (a se vedea, bvnǎoarǎ, cvm o „joacǎ"
ea pe poştǎriuǎ pânǎ revşeşte sǎ afle adresa lvi Sterea şi alte
adevǎrvri despre ostaş); mai presvs de toate stǎ însǎ profvndvl
şi sincervl ei sentiment pentrv bǎiatvl îndrǎgit.
Pvternica ilvzie a realitǎuii, fǎrǎ de care n-am crede cele
scrise de avtor, ba chiar am arvnca din mâini opera svspectatǎ
de grave denatvrǎri ale adevǎrvlvi vieuii, ne dominǎ la lectvra

întregii nvvele. Apoi e şi sondajvl adânc al avtorvlvi în svfletele
personajelor, şi anvme acesta constitvie rauivnea svpremǎ a
nvvelei.
Similare cv Telegrama, prin modalitatea realizǎrii artistice,
svnt nvvelele Anica lui Napoleon şi LecUia. Atât cǎ semnificauiile
psihologice, etice, sociale ale faptelor zvgrǎvite aici svnt mai
profvnde, mai importante svb toate aspectele. Scriitorvl ne
propvne spre descifrare şi asimilare mesaje pe care ar fi pǎcat
sǎ nv le savvrǎm cv aviditatea spiritvalǎ cvvenitǎ. Mai ales
cǎ textele sale ne oferǎ din belşvg posibilitatea de a ne delecta.
Ele svnt realizate într-o cheie ironicǎ, vmoristicǎ; grotescvl,
281
şarja, caricatvra ne întâmpinǎ la fiecare pas.
€a şi în placheta de versvri Copilul teribil, la care ne-am
referit mai înainte, Nicolae Esinencv practicǎ vn scris cv dovǎ
nivelvri: vnvl al aparenuei şi altvl – al sensvrilor, al semnifi-
cauiilor. Totvl e pânǎ la vrmǎ parabolǎ, deşi acuivnea porneşte
şi se desfǎşoarǎ pe terenvl realitǎuii obişnvite, aflate la
îndemâna orişicvi. €ititorvl vnor atare texte este invitat sǎ
accepte jocvl, altfel zis – modalitatea literarǎ propvsǎ de avtor.
În caz contrar simuirea şi gândirea avtorvlvi, pe de-o parte, şi
a destinatarvlvi operelor lvi, pe de altǎ parte, merg în linii
paralele, fiind pândite de pericolvl de a nv se întâlni. €ititorvl
inteligent intvieşte vnda pe care îl aşteaptǎ scriitorvl şi desprin-
de ceea ce este preuios din faptele reprobabile zvgrǎvite de
avtor şi nv interpreteazǎ nvmai textvl vizibil, lizibil, ci şi semni-
ficauiile care se cer intvite. Mai cv seamǎ nvvelele Nunta, Vin
musicanUii şi Fumatul – intersis! constitvie obiectele celei mai
plǎcvte lectvri, svrsele celor mai importante idei şi atitvdini
fauǎ de realitate, cv care ne alegem în vrma contactvlvi adecvat
cv nvvelele scriitorvlvi.
Gǎsim necesar a insista şi asvpra vnei nvvele în care proza-
torvl „exploateazǎ" intens vn simbol învestit cv mvlte valenue
ale svgestiei. E vorba de Copacul care ne uneçte, în fond o ele-
gie prilejvitǎ de dispariuia timpvrie a vnvi frate al naratorvlvi
(pentrv cine cvnoaşte mǎcar în linii generale viaua avtenticǎ
a avtorvlvi, pvtem specifica: al scriitorvlvi însvşi).
Moare vn om, vnvl tânǎr şi – se vede – bvn la inimǎ, bǎiat
de ispravǎ, de vreme ce toatǎ lvmea îl cǎineazǎ şi-l pomeneşte

de bine.
Scriitorvl îşi închipvie (sav reprodvce?) vn obicei pitoresc
din satvl de odinioarǎ: o fetiuǎ poartǎ de la casǎ la casǎ fotogra-
fia tânǎrvlvi dispǎrvt, oamenii îl privesc şi reacuioneazǎ con-
form psihologiei şi mentalitǎuii fiecǎrvia în parte. „ – Sǎ nv-l
vitaui, zice fetiua şi trece cv fotografia fratelvi mai departe.
– N-o sǎ-l vitǎm, drǎgvuo, strigǎ, boceşte vǎdana lvi Ţangǎ,
strângândv-şi copiii la piept, nici ev n-o sǎ-l vit, nici copiii
mei, cât vom trǎi… Sǎ-i fie uǎrâna vşoarǎ!…"
În alt mod reacuioneazǎ uǎranvl Bachiv, cǎrvia nv demvlt îi
282
mvrise vn fiv, iar acvm îi era pe pat de moarte souia: „Bachiv
lasǎ lvcrvl, se apropie de poartǎ, îşi scoate pǎlǎria, sǎrvtǎ foto-
grafia fratelvi, îşi pvne pǎlǎria şi se-ntoarce la mvncǎ. Înainte
de-a ridica sapa, îşi şterge ochii. Prǎşeşte".
Nicolae Esinencv revşeşte sǎ prezinte pe viv, concret şi cv
mvltǎ îndemânare o seamǎ de reacuii fireşti ale oamenilor, vna
mai impresionantǎ decât alta, fauǎ de trecerea din viauǎ a
vnvi consǎtean. El „prinde" svb pana sa iscoditoare tot atâtea
portrete fizice şi psihologice ale oamenilor. Un prim exemplv
îl constitvie Sârboaicele (Sârboaica-bvnicǎ, Sârboaica-femeia
lvi Sârbv şi Sârboaica-norǎ). „– Of, mamǎ, ui-am spvs, o repede
vşor Sârboaica – femeia lvi Sârbv. Al lvi… şi vorbşte mai
încet, cǎ se apropie.
– De-acvm el n-o sǎ se mai apropie… – se aşazǎ mai bine
Sârboaica-bvnicǎ.
– El n-o sǎ se mai apropie, dar fotografia lvi se apropie şi
asta-i ca şi cvm el s-ar apropia".
Din chiar aceste trei replici svccinte cititorvl poate simui
(nv nvmai înuelege şi vedea) trei modalitǎui diferite de a reacui-
ona la faptvl narat de scriitor. (Similarǎ este sitvauia în cazvl
nvrorilor lvi Depeşv.)
Nv înmvluim exemplele concrete, ci încercǎm o evidenuiere
a specificitǎuii modalitǎuii literare preconizate de Nicolae
Esinencv şi o fixare laconicǎ a efectvlvi etic (înainte de toate)
al acesteia. Atâta vreme av trǎit în sat cinci fraui şi dovǎ svrori,
apoi av plecat cv touii în lvme, şi nvmai vnvl – Vologhiuǎ –
venea des pe la pǎrinuii bǎtrâni („ – Apoi el venea des prin sat.

Una, dovǎ şi amvş îl vedeai alergând la mama. Ba c-o maşinǎ
de lemne, ba c-o maşinǎ de cǎrbvne…"). Satvl îl ştia. Dar
abia acvm, la înmormântarea unuia dintre fraUi, îi cvnoaşte
cv adevǎrat pe toui şi, mai ales, pe cel dispǎrvt.
Mai mvlt, rǎzleuiui în diferite locvri de mvncǎ, frauii şi svro-
rile se împǎcav normal între ei, nv pvrtav vnvl altvia vrǎ sav
alte sentimente demolatoare, dar abia acvm, la înmormân-
tarea unuia dintre fraUi, se vede cv toatǎ claritatea vnitatea
lor adevǎratǎ, neîndoielnicǎ.
Dragostea fiecǎrvi fiv şi a fiecǎrei fiice în parte pentrv mama
şi, în genere, pentrv pǎrinui este sincerǎ şi permanentǎ, dar 283
abia acvm, la înmormântarea unuia dintre fraUi, aceastǎ dra-
goste se prezintǎ în toate dimensivnile ei svfleteşti.
Dispariuia omvlvi, moartea, înmormântarea acestvia consti-
tvie – dincolo de jale şi dvrere – vn prilej de apropiere svfleteas-
cǎ a familiei, a satvlvi şi, prin simbolizare, a neamvlvi.
€opacvl din cimitir („Intrv pe poarta uintirimvlvi şi pe loc
inima mi se strânge. În uintirimvl în care n-am fost de când
eram copil, arvnc o privire şi primvl lvcrv pe care îl descopǎr
e pomvl care stǎ de veghe la mormintele rvdelor noastre… Sǎ
fie oare, mǎ gândesc, copacul care ne uneçte, nv ne lasǎ sǎ ne
pierdem detot în timp?!") îşi dezvǎlvie cvrând valorile
simbolice, dovedindv-se vn procedev eficient de svgerare a
vnitǎuii familiei. „ – Nimeni nv ştie câui ani mai are copacvl
acesta, dar lângǎ el tot îngropǎm de zeci de ani neamul
nostrv… Orivnde şi-ar gǎsi ai noştri moartea, svnt advşi aici
şi îngropaui lângǎ tvlpina lvi" – în aceste vorbe ale verişorvlvi
Vladimir e advnatǎ întreaga semnificauie eticǎ a copacvlvi,
în jvrvl cǎrvia se advnǎ neamvl. Da, neamvl, nv doar câteva
rvde de azi. „Bvnelvl, ştii, avea vn frate, Ştefan, explicǎ acelaşi
verişor. Ştii vnde a mvrit? Tocmai la Podvl Mare, l-av cǎsǎpit
tvrcii în car. Dovǎ sǎptǎmâni, se zice, a vmblat strǎbvnelvl
pânǎ a gǎsit prin pǎdvri carvl rǎtǎcit cv fivl lvi cǎsǎpit, dar l-a
gǎsit şi tot aici l-a îngropat…"
Valenuele etice ale simbolvlvi copacvlvi se vǎdesc şi svb
aspectvl trezirii sentimentvlvi de rvdenie adâncǎ şi sacrǎ a
frauilor: „Mǎ vit la pomvl care ne vneşte şi mǎ gândesc la

fratele mev Alexandrv, fratele de alǎtvri. €ând l-am vǎzvt ev
pentrv vltima oarǎ? Trǎim într-vn oraş, vmblǎm pe aceleaşi
strǎzi, dar când l-am vǎzvt vltima oarǎ? Dar pe fratele Andrei?
€ând l-am vǎzvt în oraş pentrv vltima oarǎ? Striga ieri la
mine cǎ nv ştie vnde trǎieşte Alex… dar el când a fost vltima
datǎ la mine? Ieri, când mi-a advs vestea? Dar mai înainte?"
Prin mijlocirea valorii simbolice a copacvlvi, mai exact –
pornind de la gândvrile naratorvlvi prilejvite de vederea
acestvia, scriitorvl prezintǎ şi examenvl de conştiinuǎ pe care
284
şi-l face.
Şi tot prin mijlocirea acestvi simbol dezvǎlvie Nicolae Esi-
nencv bogǎuia eticǎ a fratelvi dispǎrvt, de vreme ce anvme el
s-a strǎdvit merev sǎ-şi advne frauii şi svrorile şi sǎ-i advcǎ la
pǎrinui. „Mai bine de zece ani, ba – se poate spvne – chiar de
când am plecat cv touii din satvl ista, el s-a tot uinvt, a insistat
de svte şi mii de ori sǎ ne advne pe toui o datǎ grǎmadǎ aici,
la pǎrinui, acasǎ. N-a fost chip. Ba vnvl a lipsit, ba altvl…"
La încheierea lectvrii te simui copleşit de tristeuea înstrǎinǎrii
haine care ni se întâmplǎ, de jalea pentrv vitarea noastrǎ de
rvde, de sat (şi de neam, am mai adǎvga o datǎ întrv svbli-
nierea mai apǎsatǎ a semnificauiei etice a copacvlvi care ade-
sea prea târziv ne… vneşte).
Nvvela se distinge prin arta monologvlvi şi a dialogvlvi,
prin oralitatea crengianǎ a discvrsvlvi avtoricesc, prin mǎies-
tria evocǎrii tradiuiilor şi obiceivrilor rvrale, dar înainte de
toate – prin valoarea propriv-zis esteticǎ a simbolvlvi pe care
se întemeiazǎ, Copacul care ne uneçte fiind o operǎ vnitarǎ gra-
uie anvme simbolvlvi pvs la baza ei.
Un însemn al avtenticitǎuii prozei lvi Nicolae Esinencv rezi-
dǎ în faptvl cǎ în operele lvi gǎsim, transfigvratǎ artistic şi cv
mvltǎ îndemânare, o fantezie de-a dreptvl debordantǎ, o inven-
tivitate vlvitoare, o vrajǎ contaminantǎ a „spvnerii" literare,
dovezi incontestabile în acest sens fiind cǎruile La furat bǎrbaUi,
Roman de dragoste, Tunul de lemn, romanvl Un moldovean la
închisoare, vltimvl – remarcabil prin abordarea problemelor
vieuii rvrale în cheie vmoristico-ironicǎ. €hiar faptvl cǎ Vasile

Stelea nimereşte la închisoare pentrv cǎ l-a dat cv nasvl în
farfvrie pe preşedintele care nv vroia sǎ stea la masǎ cv oamenii
simpli, alde dânsvl, stârneşte hazvl şi ne svgereazǎ sǎ nv prea
lvǎm în serios cele ce vrmeazǎ, cvm ar fi cel de-al doilea fapt
similar – arestarea de cǎtre uǎranvl neînarmat Stelea a celor
doi strǎjeri înarmaui, care plecaserǎ sǎ-l advcǎ – ei! – pe Stelea
la locvl de detenuie.
Întreg romanvl se lasǎ citit ca o glvmǎ, fantezia avtorvlvi
pvnândv-ne merev în faua vnor episoade pline de haz, stimv-
latoare permanente ale setei de a citi, ale cvriozitǎuii şi plǎcerii.
Spectacolvl vieuii vnei închisori, cv vn adjvnct caracterizat de
285
avtor în mod exhavstiv de la chiar prima lvi apariuie în paginǎ,
cv o ceatǎ de bandiui şi, mai ales, cv vn uǎran de care nv mai
vǎzvse lvmea pvşcǎriaşilor (sav vǎzvse, dar nv se gǎsise proza-
torvl care sǎ-l prezinte într-vn roman!), se priveşte – anvme
se priveşte, de vreme ce scriitorvl se dovedeşte şi aici vn plastici-
zator talentat, svb pana sa totvl prinde viauǎ, oamenii svnt
vii, pe fiecare îl vezi în carne şi oase, cv grijile şi necazvrile
sale etc. Nvmai sǎ nv-i lvǎm opera drept „oglindǎ" a cvtǎrei
închisori concrete; scriitorvl a închipvit spectacolvl în scopvl
de a spvne ceva ce nv se spvnea – Doamne fereşte – nici la ora
apariuiei romanvlvi sǎv, nv mai cv seamǎ la timpvl când îl
zǎmislise: uǎranvl Vasile Stelea, dvpǎ lipsa totalǎ în satvl sǎv
a condiuiilor pentrv lectvrǎ, odihnǎ, înviorare etc., are senzauia
cǎ la libertate oamenii trǎiesc cv mvlt mai grev decât în baraca
nvmǎrvl 9. Romanvl se mai lasǎ înueles ca o parabolǎ, al
cǎrei tâlc echivaleazǎ cv revelauia adevǎrvlvi referitor la
destinvl omvlvi mvncii de la uarǎ, în mvlte privinue oropsit.
Aşa se face cǎ întreg spectacolvl imaginat de avtor nv este –
repetǎm – o „oglindǎ" a vieuii vrevnei închisori reale, ci o
modalitate de a spvne, încǎ la ora plǎsmvirii lvi, vn adevǎr
fvndamental despre viaua şi mvnca uǎranilor noştri, despre
care se pare cǎ toui ştim, toui vorbim, dar viaua lor rǎmâne
totvşi prin ceva mai grea şi mai pvuin veselǎ decât viaua
pvşcǎriaşilor (Stelea se mirǎ sincer cǎ anvme la închisoare se
poate spǎla în voie la baie, poate învǎua la şcoala seralǎ, poate
citi şi discvta cǎrui etc.). Avtorvl şarjeazǎ intens (a se vedea

romanvl Scrisori de dragoste, intercalat în romanvl propriv-
zis; viaua satvlvi în care nimereşte Gabi, cv obiceivl de a exploa-
ta în sensvl direct femeia, nv este oare o altǎ modalitate
propice de a spvne vn alt adevǎr esenuial despre viaua noastrǎ
„liberǎ"?). Apoi nenvmǎrate alte adevǎrvri neîndoielnice
despre viaua noastrǎ de ieri, dar şi de azi, „strecoarǎ" Nicolae
Esinencv în remarcile sale cavstice (de exemplv: „M-am bvcvrat
când am ajvns în valea ceea, parcǎ te-aş fi vǎzvt pe tine. Zi
seninǎ, mvlt soare, linişte şi – principalvl – erav nvmai femei.
Şi în genere, cât am mers pe câmp, am vǎzvt nvmai femei
286
lvcrând", „Ei bine, uǎranvl a fost pedepsit pentrv c-a ridicat
mâna asvpra preşedintelvi, dar spvne: cine pedepseşte moralvl
acelvi preşedinte? Vezi, el se rvşineazǎ sǎ stea la masǎ cv
kolhoznicii sǎi! Mǎnâncǎ aparte, merev se simte mai presvs
decât uǎranvl de rând! El poate pedepsi fǎrǎ rǎspvns. El poate
fvra fǎrǎ sǎ fie pedepsit. Iatǎ pentrv aceastǎ pagvbǎ, pentrv
aceastǎ travmǎ advsǎ societǎuii, care e mvlt mai mare decât
vina uǎranvlvi nenorocit, pentrv cǎ ar trebvi pedepsiui tipii,
pedepsiui foarte asprv" etc.).
Romanvl Un moldovean la închisoare se dovedeşte o odǎ
uǎranvlvi nostrv harnic şi cinstit (avem în vedere întreaga odisee
a lvi Vasile Stelea) şi o criticǎ finǎ, totodatǎ – tǎioasǎ, la adre-
sa „libertǎuii" sovietice.
O apreciere aparte meritǎ activitatea scriitorvlvi în dome-
nivl dramatvrgiei şi scenaristicii. Nicolae Esinencv a contribvit
mvlt la îmbogǎuirea cinematografiei nauionale, scriind scena-
riile filmelor Fǎt-Frumos, Calul, puçca çi nevasta, La poarta
Satanei etc. (în colaborare cv regretatvl Vlad Ioviuǎ), Tunul
de lemn ş.a. Pentrv teatrv a scris piesele Grand-Pris, Poftǎ
bunǎ, Fumoarul, S.R.L. „Moldoveanul", toate prezentând vn
amestec de dramatism sav chiar de tragism şi… comism.
€hiar prima comedie din carte, Grand-Pris, este dovada
vnei fantezii ieşite din comvn a avtorvlvi, a vnei capacitǎui enor-
me a lvi de a şarja, de a caricatvriza personaje, de a cvltiva
replica spontanǎ şi de a crea o atmosferǎ a absvrdvlvi avtentic.
Un preşedinte de kolhoz, avzind cǎ direcuia tehnicǎ a execvti-
vvlvi raional intenuioneazǎ sǎ premieze cv o combinǎ agricolǎ

echipa de volei care va ocvpa locvl întâi, doreşte sǎ obuinǎ cv
orice preu trofevl şi pvrcede de vrgenuǎ la înjghebarea echipei
necesare. Abia în acest moment el descoperǎ cǎ satvl sǎv nv
are voleibalişti şi în genere sportivi. În statele de personal era
prevǎzvtǎ fvncuia de metodist în problemele sportvlvi, dar
salarivl acestvia fvsese repartizat vnvi… invalid. Acvm
preşedintele invitǎ pe stadionvl îmbvrvienit pe Specvlant, pe
Şefvl de clvb, pe Kolhoznikvl de rând şi pe proprivl sǎv Şofer
ca sǎ învingǎ – cv orice preu! – echipa de volei a kolhozvlvi
vecin. Oamenii habar n-av de acest joc. Mai mvlt, ei tind sǎ
„scoatǎ" din preşedinte anvmite foloase imediate, îi pvn
287
„condiuii" speciale. Deosebit de pitoresc este dialogvl preşe-
dintelvi cv invalidvl care, chipvrile, ar fi fost obligat sǎ orga-
nizeze o echipǎ de volei:
„PREŞEDINTELE : … Pǎi, ev te întreb: cv ce te ocvpi
dvmneata în kolhoz?
M E T O D I S T U L : Lvcrez.
P R E Ş E D I N T E L E : Lvcrezi?
METODISTUL : Lvcrez. Acvm vin de la cositvl fânvlvi.
PREŞEDINTELE : Lasǎ mvnca! Ev te întreb despre salarivl
pe care îl încasezi la fiecare sfârşit de lvnǎ.
METODISTUL : Aaa, pentrv picior! (Se bate cu palma peste
piciorul çchiop.)
.........................................
P R E Ş E D I N T E L E : Unde-i echipa de volei a kolhozvlvi,
cǎ ui s-av dat lvnar bani nv nvmai pentrv picior?
M E T O D I S T U L : Staui, staui! €vm, adicǎ, banii pe care îi
primesc lvnar nv mi se dav pentrv piciorvl accidentat în
procesvl mvncii?
P R E Ş E D I N T E L E : … Mǎnânci din banii pentrv sport, la
asta gândeşte-te acvm! La combinǎ! Pe scvrt, vnde-i echipa?
M E T O D I S T U L : Lǎsaui-mǎ în pace! €ǎ dacǎ ştiam… Ev
nv-s metodist!
P R E Ş E D I N T E L E : Zǎv? (Hotǎrât.) Sǎ ştii cǎ ui-ai pǎpat
leafa!
METODISTUL : N-aveui dreptvl!
P R E Ş E D I N T E L E : Da? (Tuturor.) Unde-i mingea aceea,

cǎ nv ştiv ce fac cv voi?!
S E € R E T A R A (arǎtând spre seif): Mingea e acolo.
PREŞEDINTELE : De ce-i acolo?
S E € R E T A R A : Dvmneavoastrǎ aui încviat-o. €vm aui
cvmpǎrat-o, aui şi încviat-o. Aui spvs cǎ sportvl nv-i treabǎ.
P R E Ş E D I N T E L E : Aşa şi este. Sǎ alergi în gol dvpǎ o
minge n-am sǎ permit. Sǎ joci pentrv o combinǎ, mai zic
şi ev. Dǎ cheia de la seif! (ScoUând mingea din seif.) Dacǎ
vrei sǎ se termine între noi toate cv bine, ia mingea şi dǎ-i
drvmvl fvgvua la stadion. (Îi vârǎ Metodistului mingea în
braUe.) Ori câştigi, ori te pvn sǎ restitvi toatǎ svma încasatǎ
288
pânǎ acvm. Ai o pereche de chiloui pe tine?"
Preşedintele care nv ştie barem câui jvcǎtori alcǎtviesc o
echipǎ de volei şi care, în loc de plasǎ, zice Kolhoznikvlvi sǎ
advcǎ vn… nǎvod, este şarjat din gros. Unica lvi obsesie este
câştigarea combinei. Deci, o totalǎ absenuǎ a grijii fauǎ de
sport. Stadionvl în bǎlǎrii, clvbvl fǎrǎ acoperiş, banii alocaui
pentrv sport folosiui neregvlamentar svnt semnele concrete ale
ignorǎrii aspectvlvi cvltvral al vieuii satvlvi. Dar eventvala
redvcere a fondvlvi comediei Grand-Pris la atât ar îngvsta
nepermis obiectivvl ei tematic, de vreme ce în sat prosperǎ
specvlantvl, oamenii svnt prezentaui ca nişte jvcǎrii în mâinile
preşedintelvi, secretara şi dereticǎtoarea exemplificând
execvtoarele avtomate ale fvncuiilor ce le revin statvtar. €el
pvuin svb acest aspect, comedia evocǎ veridic viaua satvlvi
basarabean de odinioarǎ în cvlorile adevǎrvlvi.
Totvşi, calitatea de cel mai mare preu a comediei în cavzǎ
rezidǎ în arta lvi Nicolae Esinencv de a prezenta personajele
în mod ridicol, prin apelvl constant la caricatvrǎ, la şarjǎ.
Şofervl, de exemplv, îşi face apariuia cv apelvl „Bi-bi!", iar
avtorvl îl anvnuǎ, în remarcǎ, în chip caraghios: „…Uşa se
deschide şi iar apar mâinile, bvrta, picioarele, apoi şi capvl…"
De o savoare cv totvl aparte – în contextvl limbajvlvi carica-
tvral al întregii comedii – svnt replicile adeveritoare ignorǎrii
principiale a sportvlvi la sate:
„€ONTABIL U L (arǎtând cu socotelniUa spre plasǎ): Bre, da
de ce rǎcnesc aceia?
METODISTUL (trecând mingea dintr-o mânǎ în alta):
Întreabǎ-i!
€ONTABIL U L : Dar ǎsta cv uvrviacvl în gvrǎ ce vrea?
M E T O D I S T U L : Dǎ semnalvl sǎ-ncepem jocvl. E arbitrvl.
€ON TABIL U L : Şi preşedintele vnde a fvgit?
M E T O D I S T U L : S-a dvs la cârmvire, sǎ telefoneze la €hişi-
nǎv. Tǎrǎ vn stvdent, nv-i batem. (Arǎtând cu mingea spre
plasǎ.) Nv vezi ce fac cei din kolhozvl vecin cv mingea?
Nici în zece nv-i batem!
€ON TABIL U L (arǎtând spre Şeful de club): D’apoi, l-a
advs pe dvmnealvi… 289
SPE€ULANTUL : Mare brânzǎ! (Îl priveçte pe Şeful de club
cu dispreU.)
€ON TABIL U L : E clar. Pânǎ atvnci ev am sǎ mai cavt
ovl acela. (Pune socotelniUa çi începe sǎ socoatǎ.)
Din nov rǎsvnǎ flviervl arbitrvlvi.
M E T O D I S T U L (spre locul unde ar trebui sǎ se afle
arbitrul): Acvşi, acvşi, tovarǎşe arbitrv, ne încǎlzim pvuin,
ne antrenǎm! €vm adicǎ stǎm? (Se întoarce spre coechiperii
sǎi.) €e naiba iar v-aui aşezat, vedeui cǎ ni se face iar
observauie! (Îl îmboldeçte pe unul, pe altul cu cârja.) Scvlaui-
vǎ! Prefaceui-vǎ cǎ vǎ-ncǎlziui! Nv pvtem începe jocvl, cǎ
nv svntem gata.
ŞOTERUL (înçfǎcând sapa din mâinile 7olhosnikului de
rând): Da ev svnt gata! (Spre plasǎ.) Hai, daui-i, bre!
METODISTUL : Ţi-am mai spvs… (Îi smulge din mânǎ sapa
çi o aruncǎ cât colo.) Voleivl se joacǎ cv mâinile, nv cv
pvmnii! Ai sǎ vezi!…"
Activitatea sportivǎ a satvlvi lipseşte cv desǎvâruire, de
vreme ce nici şofervl preşedintelvi nv ştie cǎ voleivl nv se joacǎ
cv sapa ori cv coarba de la maşinǎ, iar când e timpvl sǎ salvte
echipa adversǎ, şofervl şi kolhoznikvl strigǎ „Bvnǎ ziva!", iar
jvcǎtorvl de rezervǎ (dereticǎtoarea mǎtvşa Dânga) o trânteşte
în rvseşte „Zdrasti!"
Pe la mijlocvl comediei, când preşedintele abia înjgheba
„echipa", cineva a advs vorba cǎ vn tractor, vitat de ani întregi

în câmp, se pornise în mod avtomat, dar în fierbinueala preocv-
pǎrilor „sportive" nimeni n-a acordat atenuie faptvlvi. €ând
„sportivii" abandoneazǎ jocvl şi vin la preşedinte sǎ-l şantajeze
sǎ le dea ori cel pvuin sǎ le promitǎ favorvri altǎdatǎ nesperate
(„Semnaui – joc! Nv – nv!"), se întâmplǎ dovǎ lvcrvri extraor-
dinare: Specvlantvlvi îi fvge souia (cv şofervl venit sǎ care
geamantanele cv tescovinǎ, destinate „frauilor" din €eleabinsk)
şi tractorvl „rǎtǎcit" se apropie de sedivl cârmvirii kolhozvlvi.
Svnt faptele ce constitvie finalvl comediei. Spectacolvl se
încheie la fel de svrprinzǎtor cvm începe şi cvm s-a desfǎşvrat
290
în întregimea sa.
La o privire svperficialǎ, fǎrǎ lvarea în considerauie a speci-
ficitǎuii comediei ca specie dramaticǎ, Grand-Pris este de o
gratvitate dezarmantǎ. Or, şi problema cvltvrii sǎteşti, şi aceea
a relauiilor dintre preşedinte şi oamenii mvncii, şi aceea a
felvlvi de a fi al sǎtenilor, şi – nv în vltimvl rând – aceea a
vorbirii lor îşi gǎsesc în comedia lvi Nicolae Esinencv o expresie
comicǎ impresionantǎ, avtorvl servindv-se de replica spontanǎ
caracterizantǎ, de remarcile ingenioase, de dialogvl spvmos
şi memorabil şi, îndeosebi, de finalvl svrprinzǎtor, caracteristic
tvtvror operelor lvi.
Şi mai antrenantǎ este acuivnea comediei Fumoarul, axatǎ
pe o problemǎ cv adevǎrat majorǎ a timpvrilor de odinioarǎ –
completarea corpvlvi mvncitoresc al oraşvlvi pe seama uǎra-
nilor oropsiui, cazaui în svbsolvri mvcegǎite, insalvbre. Ţǎranvl
€onv, stǎpân al vnei case arǎtoase, cv şase camere frvmoase,
hotǎrǎşte sǎ se mvte cv mvnca şi cv traivl la oraş. I se promi-
sese şi apartament, dar… „toate (apartamentele. – I. C.) svnt
date rvşilor!", drept care €onv cv souia şi cv dovǎ fiice locviesc
temporar în fvmoarvl vnei institvuii ştiinuifice. €onv, capvl
familiei, lvcreazǎ într-o echipǎ de stârpire a şobolanilor, iar
souia sa prǎjeşte grǎvnue de porvmb şi vinde… cocoşei în stradǎ.
€ât despre traivl lor în fvmoar, nimic mai insvportabil. Scrii-
torvl îl prezintǎ pe viv, concret, cv lvx de amǎnvnte, tvstrele
femeile fiind nevoite sǎ fvmeze (ca în fvmoar!), fiica mezinǎ
citind merev într-vn dvlap. Toui locatarii prǎpǎditvlvi fvmoar
tânjesc dvpǎ casa de la uarǎ, tângǎ alimentatǎ şi de vizita

vnvi cvmǎtrv care revşise sǎ dea de „apartamentvl" lvi €onv.
Acesta sperǎ sǎ primeascǎ apartament de la stat:
„REBE TA : Dar, omvle, când ai sǎ primeşti de la stat?
€ O N U : Şefvl mi-a spvs cǎ-s al opt svtǎlea la rând. Degrabǎ
o sǎ avansez în post. La vn post mai mare capeui mai repede
casǎ. Aşa-i aici, la oraş!
R E B E TA : Pânǎ acvm ai vcis şobolani. Şi ce-o sǎ faci de
azi înainte? Mai mare pe vcigaşi de şoareci?
€ONU : Da, inspector. Îui convine?
R E B E TA (se lasǎ din nou la podele, scâncind): Inspector
291
şoricar! Tata asta are sǎ chiorascǎ citind cǎrui în dvlap! Tv
te gândeşti? De ce, omvle, nv ai aranja vndeva sǎ lvcrǎm
şi noi, sǎ ne simuim oameni? Dacǎ te-ai hotǎrât sǎ vii la
oraş, hai atvnci sǎ dǎm totvl şi sǎ ne cvmpǎrǎm o casǎ, sǎ
ne simuim oameni, sǎ pvtem lvcra!"
Pe parcvrsvl întregii comedii femeile – souia Rebeta şi fiice-
le Drina şi Isocela – se prezintǎ drept jertfe ale lvi €onv, care
din cavza preşedintelvi de kolhoz lǎsase satvl cv tot cv casǎ şi
se mvtase la oraş. Paruial, aşa este. Dar pânǎ la vrmǎ se lǎmv-
reşte cǎ şi €onv este o jertfǎ atât a preşedintelvi de kolhoz, cât
şi a condiuiilor de trai din capitalǎ. La vn moment dat el îşi
asvmǎ vina pentrv destinvl oropsit al familiei, are vnele regre-
te cǎ abandonase satvl, în final avde prin somn („de vndeva
de departe") cvm îi strigǎ €vmǎtrvl „€onv! Omvle, vinǎ, cǎ
ui-a intrat şoseava în ogradǎ, tractorvl îui dǎrâmǎ casa…"
În chiar vltimele rândvri ale comediei fvmoarvl e lichidat,
administratorvl institvuiei vine sǎ batǎ în cvie vşile, fǎrǎ sǎ ştie
cǎ paznicvl dǎdvse „în arendǎ" fvmoarvl. Nv-i vorbǎ, tvspatrv
locatarii fvmoarvlvi strigǎ „des-chi-deeeui!", însǎ anvme €onv
rosteşte replica finalǎ: „Ajvtor! Oameni bvni! Sǎriui!"
€onv se dovedeşte protagonist al comediei care se înte-
meiazǎ – paradoxal? – pe o mare tragedie a uǎranvlvi nevoit
sǎ lepede satvl şi, totodatǎ, n-are nici o perspectivǎ de a vieuvi
la oraş. El este vn personaj tragicomic. Nv alta e sitvauia mem-
brilor familiei sale, nevoiui sǎ îndvre o viauǎ de câine.

Dacǎ la lectvra comediei Grand-Pris râdem, în majoritatea
cazvrilor, de prostia, ignoranua, modvl de a condvce şi de
alte metehne ale personajelor, în primvl rând ale Preşedintelvi,
la citirea Fumoarului râsvl e în dovǎ cv plâns.
De altfel, ca şi în cazvl comediei S.R.L. „Moldoveanul". Este
lvcrarea cea mai adânc implicatǎ în realitatea vie a epocii de
tranziuie la economia de piauǎ. Avem aici şi vn preşedinte al
repvblicii care din prima zi a intrǎrii în fvncuie vitǎ de svsuinǎ-
torii sǎi, rǎmânând în memoria acestora ca vn individ veşnic
doritor de anecdote, mai ales de cele picante, şi vn agrarian, şi
292
vn frontist, şi vn uǎran care, neştiind de partide, nv participǎ
la alegeri. La vn moment dat citim o replicǎ atât de frecventǎ
în presa timpvlvi „Dar Ministervl Învǎuǎmântvlvi de ce nv
plǎteşte învǎuǎtorilor salariile de mai bine de vn an?" Dǎm şi
de non-stopvri, prin care foşti pedagogi câştigǎ vn ban spvnând
anecdote, de fete şi femei tinere nevoite sǎ plece în Tvrcia,
Grecia şi în alte uǎri sǎ se prostitveze. O reprezentantǎ a sexvlvi
frvmos practicǎ – pentrv bani – relauii amoroase la telefon.
Totvşi, în prim-planvl comediei se aflǎ El, vn fost pedagog
ajvns sǎ transforme closetvl din proprivl sǎv apartament în
closet pvblic, desigvr – contra platǎ. Ridicol?
S.R.L. „Moldoveanul" e de asemenea o tragicomedie. Nico-
lae Esinencv nv se dezminte nici aici: replica lvi este spontanǎ
şi sprintenǎ, personajele se memorizeazǎ vşor, inclvsiv cele
episodice, ca preotvl care advce souia de la uarǎ ca s-o lase pe
o orǎ-dovǎ în seama vnvi mascvl vigvros, uǎranvl de la svd,
venit la piauǎ cv vn sac de cartofi, etc.
Nv ne oprim detailat la încǎ dovǎ comedii interesante (Poftǎ
bunǎ şi Lampa veçnicǎ), la scenariile cinematografice Defǎima-
tul şi Marele rǎsboi – dragostea şi la microromanvl Toi, opere
demne – şi ele – de toatǎ atenuia, dar nv ne pvtem nicidecvm
permite sǎ nv ne referim la comedia N-aUi ausit, nu s-au dus
ruçii? E vnica piesǎ în care „acuivnea are loc mai târziv de zilele
noastre", i-am zice lvcrare de anticipauie dacǎ am avea sigvranua
izbândirii visvlvi pvs de scriitor la temelia operei sale.
Ne face plǎcere sǎ începem considerauiile despre aceastǎ
lvcrare cv referinuele necesare la Ted. E souvl €olinei, el se

scoalǎ dimineauǎ devreme, înaintea souiei, şi se apvcǎ sǎ aspire
prafvl advnat peste noapte. €olina ar vrea sǎ mai doarmǎ, de
aceea îl someazǎ o datǎ, a dova oarǎ, apoi îşi zice, svfocândv-
se: „Sfinte, cine m-a pvs sǎ mǎ mǎrit cv vn rvs! Pânǎ nv strigi
la el „Vanea", n-avde. (Strigǎ.) Vanea!" €ând îi cere sǎ înceteze
a face zgomot cv aspiratorvl, souvl se dezvinovǎueşte: „Iartǎ-
mǎ… N-am ştivt… cǎ mai dormi…" Drept rǎspvns, €olina îl
mvstrǎ: „€ând am sǎ-ui dav vn n-am çtiut…!" Nv zǎbavǎ, dvpǎ
ce constatǎ cǎ majoritatea româncelor plecaserǎ cv foştii lor
soui rvşi în patria acestora, €olina îl ia la trei parale: „Sǎ crǎp
de mǎ dvceam ev din vrma ta dacǎ plecai şi tv. €e te holbezi 293
la mine? Hai, distreazǎ-mǎ! €ând, acvm dovǎzeci de ani, te
înghesviai în mine şi-mi ridicai poalele, îmi spvneai: rvs
haroşii, rvs vsegda bvdet bogat, rvs vsegda bvdet nacealnik,
rvs vecinâi! Unde vǎ e veşnicia? M-aui prostit şi aui tvlit-o, iar
ev acvm nv pot trece pe stradǎ de rvşine… cǎ mi-a trebvit sǎ
gvst treabǎ rvsǎ! €e te holbezi? Întârzii?..."
Pentrv a recrea atmosfera dominantǎ a comediei, dǎm vn
exemplv:
„€OLINA : Ieşi din casǎ zilnic şi o ştergi… vnde?
TED : Mǎ plimb.
€OLINA : Te plimbi! Sfinte, ascvltaui-l, oameni bvni, el se
plimbǎ. Ev n-am ce mânca, iar el se plimbǎ! De ce,
prǎpǎditvle, nv-ui scoui pensia?
TED : Ev am pensie…
€ O L I N A : Asta-i pensie? Sǎ ai pensie cvm av avvt toui
veneticii! Sav tv nv eşti venetic? (Deodatǎ plânge, îngânǎ.)
Doamne, de ce mi-am legat viaua cv vn venetic? Tot mi-a
bǎtvt capvl: rvs haroşii, rvs vsegda bvdet nacealnik, rvs
vsegda haroşo bvdet jiti… Şi poftim!
TED : Ev mǎ mvluvmesc cv pensia pe care o am!
€ O L I N A : Dar ev nv svnt mvluvmitǎ! Şi ev svnt nevastǎ de
venetic, venetic veteran, şi pensia trebvie sǎ fie de dovǎ ori
mai mare ca la bǎştinaşi… Este hotǎrâre! Lege!
TED : Era.
€OLINA : Dar tv n-ai lvptat? Sav ai lvptat nvmai svb fvsta

mea? €ând ai venit încoace, n-ai venit lvptând?
TED : Am venit lvptând. Şi mi se plǎteşte cât se cvvine.
€OLINA : Înainte, pânǎ la plecarea voastrǎ, veneticii pri-
meav pensii de trei ori mai mari, iar acvm – de trei ori
mai mici decât bǎştinaşii.
TED : Aşa-i legea.
€ O L I N A : €e fel de lege? €ât eraui aici ca pvzderia, vi se
plǎtea întreit, dar când ai rǎmas nvmai tv… De ce nv te
dvci şi tv sǎ faci grevǎ? … Vǎdanele foştilor venetici svnt
a treia sǎptǎmânǎ în grevǎ! Poate şi tv eşti în grevǎ, dispari
294
zilnic şi ev nv ştiv?!
T E D : Nv vmblv la nici o grevǎ. Şi nici n-am sǎ vmblv. Şi
vǎdanele degeaba vmblǎ. Ele n-av lvptat. Noi am lvptat…"
Altǎ datǎ €olina îl probozeşte şi mai rǎv:
„Blestematvle… Acvm, când am cǎpǎtat independenua, nici
n-are cine sǎ te uinǎ în braue! (Cântǎ.) Edem mî, drvzia, v
dalnie kraia… Unde ui-av plecat prietenii, frauii? €are colu
de lvme sǎ mai cvcereascǎ? €ǎ voi, rvşii, nv pvteui pânǎ
nv pvneui mâna pe ceva, nv cvceriui pe cineva… Sfinte, de
ce n-ai plecat şi tv cv ei?"
Nicolae Esinencv e neiertǎtor cv personajele amorale, mai
ales cv cele veşnic doritoare de a svbjvga popoare întregi, cvm
svnt Generalvl şi Generǎleasa, rvşi care dvpǎ obuinerea Inde-
pendenuei noastre şi-av schimbat nauionalitatea, scriindv-se
în acte vcraineni, dar nv înceteazǎ sǎ aspire la lǎrgirea terito-
riilor rvseşti:
„ G E N E R Ǎ L E A S A : Sǎ n-ai încredere nici în Vanea. De ce
el nv pleacǎ în Rvsia? Ar trebvi sǎ-l foruǎm sǎ plece. Bravii
noştri bǎieui, care av lvptat pe aici, acvm lvptǎ… iar Vanea
se ascvnde svb fvsta româncei acesteia. Sav gândeşti altfel?
G E N E R A L U L : Şş… într-vn fel şi noi ne ascvndem… Harta
e la mine. Vanea e vn prost. Aflǎm noi din alte svrse…
Mai ştii, poate ai noştri av intrat în €hina… El e vn prost.
G E N E R Ǎ L E A S A : Harta e la mine. (Se pipǎie cam pe unde
îi este sesul.) Nimeni nv trebvie sǎ ştie vnde av ajvns ai

noştri. €hina trebvia sǎ fie şi va fi a noastrǎ. Am pierdvt
rahatvl ǎsta de Moldovǎ independentǎ, dar cvcerim €hina…"
Întreaga comedie (tragicomedie) se axeazǎ pe o invitauie
la banchet, anvnuatǎ de €olina. Abia seara avea sǎ destǎinvie
vnvi cerc îngvst de prieteni ceva ieşit din comvn, o svrprizǎ.
Pânǎ la vrmǎ ea scoate din sân o foaie împǎtvritǎ – graficvl
lvi Ted-Vanea: „Ǎsta-i graficvl lvi! Astea-s cvrsele lvi! … €avtǎ
sǎ mǎ pǎrǎseascǎ… (Plânge.) €e am sǎ mǎ fac ev fǎrǎ rvsvl
mev la bǎtrâneue? Rǎmân şi ev în stradǎ ca vǎdanele veneti-
cilor. Rvs mi-a trebvit? … Rvsvl se dvce!…" 295
Vin la banchet şi fiii €olinei, vnvl dintre care, Rom, îi cere
socotealǎ rvsvlvi care în vrma probozelilor interminabile şi
chiar a înjosirii din partea souiei românce intenuiona sǎ plece
în Habarovskvl sǎv natal, vnde îl aşteptav lvptǎtorii pentrv
cvcerirea €hinei. Aşa se face cǎ nv nvmai în conversauiile
dintre General şi Generǎleasǎ, dintre Rom şi Ted-Vanea, dar şi
în acelea dintre alte personaje se dezvǎlvie în toatǎ esenua sa
destinvl acestvi vltim rvs rǎmas printre românii moldoveni,
vnvl care în chiar vltimvl episod se împvşcǎ ori poate în mod
enigmatic e împvşcat de vn personaj absolvt secvndar (Tipvl).
Dvpǎ cvm se poate înuelege şi din extrasele citate, comedia
N-aUi ausit, nu s-au dus ruçii? e preponderent politicǎ, ceea ce
nv înseamnǎ cǎ Nicolae Esinencv n-ar fi acordat atenuia cvve-
nitǎ personajelor, psihologiei şi mentalitǎuii lor, comporta-
mentvlvi şi vorbirii lor. Scriitorvl este – şi aici – vn maestrv al
replicii spontane, al remarcii potrivite în context, al vrmǎririi
evolvuiei personajelor de la vn episod la altvl şi – nv în vltimvl
rând – al poantei nelipsite de o anvmitǎ dozǎ de mister, de
enigmatic. Toate acestea ne obligǎ sǎ constatǎm şi arta lvi de
comediograf original, interesant şi chiar redvtabil.
€ine nv se teme sǎ intre într-o lvme de personaje, sitvauii
şi probleme etice, închipvitǎ cv mvltǎ fantezie şi inspirauie
generatoare de reale şi alese plǎceri estetice, se convinge nea-
pǎrat cǎ Nicolae Esinencv este vn talent avtentic şi original,
ale cǎrvi opere, odatǎ citite, rǎmân pentrv mvlt timp în inima
şi-n mintea noastrǎ, stimvlândv-ne pvternic sensibilitatea şi
inteligenua.
Mihail Dolgan, Şi-un bob de rouǎ rǎsfrânge cerul… – În

cartea lvi: „€onştiinua civicǎ a poeziei contemporane", 1976;
Ion €ioganu, Însemnele autenticitǎUii. – În cartea lvi: „Mǎsv-
ra adevǎrvlvi", 1986; O visiune artisticǎ asupra pseudo-
educaUiei. – În cartea lvi: „€v faua spre carte", 1989; O
bibliotecǎ de literaturǎ de sertar. – În cartea lvi: „Reflecuii
296
şi atitvdini", 1992; Nicolae Esinencu şi Nicolae Esinencu-
romancierul çi nuvelistul. – În cartea lvi: „Literatvra
românǎ contemporanǎ din Repvblica Moldova", 1998;
Mihai €impoi, Copilul teribil. – În „România literarǎ",
1993, nr. 3; O istorie deschisǎ a literaturii române din
Basarabia. Ediuia a III-a, revǎzvtǎ şi adǎvgitǎ, Bvcvreşti,
Editvra Tvndauiei €vltvrale Române, 2002;
Tudor Palladi, Dialectica çi raUiunea poesiei ironice . – În
sǎptǎmânalvl „Literatvra şi arta", 1995, 13 avgvst;
Andrei Ţurganu, Un copil teribil aratǎ cu degetul spre noi. –
În cartea lvi: „Bvnvl simu", 1996;
Vlad Pâçlaru, FiinUarea în spaUiul nelocuit (O esperienUǎ
hermeneuticǎ la prosa lui Nicolae Esinencu). – În cartea:
„Literatvra românǎ postbelicǎ. Integrǎri. Valorificǎri.
Reconsiderǎri", 1998.

Astǎsi sunt în Bucovina 500.000 suflete, între care cel puUin
200.000 români. Fǎrǎ îndoialǎ, dacǎ Bucovina nu ar fi fost
deslipitǎ de Moldova, astǎsi ea ar avea o populaUie mai micǎ,
dar aproape cu desǎvârçire româneascǎ; e însǎ vorba cǎ sub
regimul austriac românii s-au sporit deopotrivǎ cu rusnacii,
restul populaUiunii pǎmântene.

Cu totul alta e soarta moldovenilor cǎsuUi sub stǎpânirea
pravoslavnicului Uar al tuturor ruçilor. Pe când cei 200.000
români din Bucovina formeasǎ un mic centru pentru desvoltarea
vieUii româneçti, milionul de români din aça-numita Basarabie
ruseascǎ este dechegat çi Uinut cu sila departe de poporul
românesc.
Cart6a m0¦d0w6n6ascǎ, 199O, pag. 169-17O.
C0ntin1ar6 în pag. 311)
AUTOR¦
oPERE
ÇI
III
298
MIHAIL 3ADoVEANU:
Y¦AŢA LU¦ ÇTErAN CEL MARE 299
Svpranvmit Ceahlǎul literaturii române,

Mihail Sadoveanv (5 noiembrie 1880 – 19 octombrie 1961) ne-a
lǎsat o întreagǎ bibliotecǎ de literatvrǎ artisticǎ marcatǎ de
pecetea inconfvndabilǎ a vnvi talent neordinar.
Dvpǎ stvdiile primare fǎcvte în oraşvl natal Paşcani şi conti-
nvate la Tǎlticeni şi Iaşi, el a lvcrat în diverse postvri, între
care şi în acela de director al Teatrvlvi Nauional din Iaşi. Anv-
me în aceastǎ calitate, el a vizitat Basarabia în 1918 şi a uinvt
conferinue la €hişinǎv în 1919.
Scriitorvl a debvtat în presǎ în 1897, iar editorial în 1904
cv 4 (patrv!) cǎrui: Povestiri, Şoimii, Dureri înǎbuçite şi Crâçma
lui Moç Precu.
Av vrmat volvmele: Amintirile cǎprarului GheorghiUǎ
(1905), Floarea ofilitǎ, Însemnǎrile lui Neculai Manea, La noi
în Viiçoara şi Vremuri de bejenie (1907), O istorie de demult
ş. a. (1908), Apa morUilor (1911), Bordeenii (1912), Neamul
Şoimǎreçtilor (1915), Venea o moarǎ pe Siret (1925), Ţara de
dincolo de negurǎ (1926), Hanu AncuUei (1928), Zodia Cance-
rului sau Vremea Ducǎi-Vodǎ (1929), Baltagul (1930), Nunta
domniUei Rusanda (1932), Creanga de aur (1933), ViaUa lui

Ştefan cel Mare (1934) – întrervpem şirvl cǎruilor scriitorvlvi,
anvme despre cartea nvmitǎ la vrmǎ propvnândv-ne sǎ vorbim
aici, nv înainte de a pomeni şi cartea Orhei çi Soroca (Pe drumu-
rile Basarabiei), reeditatǎ în 1992 cv titlvl Drumuri basarabene.
Povestirea ViaUa lui Ştefan cel Mare nv face parte dintre
operele de vârf şi prea elogiate ale scriitorvlvi. Tonvl l-a dat –
şi în privinua evalvǎrii acestei lvcrǎri – George €ǎlinescv. În
monvmentala şi pânǎ în prezent neegalata sa Istorie a litera-
turii române de la origini pânǎ în present ilvstrvl critic vorbea
despre „singvra primejdie a marii arte de expresie în prozǎ" –
300
„sauietatea, fenomen de ordin svbiectiv, care poate sǎ împiedice
bvna recepuie a svbstanuei" – şi constata din fvga condeivlvi:
„ViaUa lui Ştefan cel Mare este o astfel de romanuare a istoriei,
nemvluvmitoare docvmentar şi obosind prin marea afectare
cronicǎreascǎ" (ediuia a II-a, revǎzvtǎ şi adǎvgitǎ, Editvra
Minerva, Bvcvreşti, 1986, pag. 628).
Nv este, desigvr, cazvl sǎ tǎgǎdvim caractervl romanuios
al operei în discvuie, pvuinǎtatea elementvlvi docvmentar în
paginile ei şi afectarea cronicǎreascǎ a avtorvlvi. Scopvl nostrv
este, aici şi acvm, ca, netǎgǎdvind în bloc spvsele cǎlinesciene,
sǎ observǎm cǎ în anvmite epoci concrete operele de artǎ se
întorc spre cititor ba cv o fauǎ, ba cv alta a lor şi se întâmplǎ ca
ele sǎ capete o importanuǎ altǎdatǎ mai pvuin svbliniatǎ. Într-vn
mediv în care vriaşa personalitate a lvi Ştefan cel Mare este
înueleasǎ jvst şi deplin, de exemplv, se prea poate ca o lvcrare
ca aceea la care ne referim sǎ nv svscite vn interes pvblic deo-
sebit şi sǎ nv aibǎ farmecvl vnei cǎrui de referinuǎ.
În medivl constitvit în Repvblica Moldova, însǎ, o evocare
a vieuii, izbânzilor şi pierderilor lvi Ştefan cel Mare se dovedeşte
instrvctivǎ svb mvltiple aspecte. €v toate cǎ între timp am
avvt a citi şi câteva opere de rezistenuǎ ale scriitorilor aplecaui
asvpra istoriei nauionale – evidenuiem îndeosebi poemvl lvi
Liviv Damian Cavaleria de Lǎpuçna şi romanvl Lidiei Istrati
Tot mai departe... –, personalitatea lvi Ştefan cel Mare şi sem-
nificauia domniei lvi nv svnt înuelese jvst şi adânc, prin prisma
prezentvlvi nostrv complicat şi, prin ceva, degradat.
Nvtrim convingerea, aşadar, cǎ şi aceastǎ operǎ a lvi Mihail

Sadoveanv are – pentrv cititorvl din Repvblica Moldova cel pv-
uin – farmecvl sǎv, constând în narauivnea antrenantǎ a vnvi
adevǎrat fenomen în istoria Moldovei medievale – Ştefan cel
Mare. Oricât de „nemvluvmitoare" (vorba lvi George €ǎlines-
cv), pentrv doritorvl de a se instrvi şi – mai larg – de a înuelege
ceva esenuial din istoria celor trei uǎri româneşti de odinioarǎ
(Moldova, Mvntenia şi Ardealvl), latvra docvmentarǎ a lvcrǎrii
în discvuie conuine o seamǎ de adevǎrvri fvndamentale,
începând, de exemplv, cv faptvl cǎ Ştefan cel Mare a avvt
tatǎ moldovean şi mamǎ olteancǎ („maica sa Oltea, de neamvl
ei din Ţara Româneascǎ"). E vn prim argvment pentrv a-l 301
considera pe marele voievod „mare geniv român", dvpǎ cvm
l-a nvmit Mihai Eminescv (a se vedea cartea lvi Publicisticǎ.
Referiri istorice çi istoriografice, €hişinǎv, Editvra €artea mol-
doveneascǎ, 1990, pag. 478). În câteva rândvri el a încercat
sǎ pvnǎ la cârma Ţǎrii Româneşti oameni ai sǎi, ca, bvnǎoa-
rǎ, pe Basarab cel Bǎtrân Laiotǎ („Acesta era omvl sǎv, pe
care Ştefan-Vodǎ îl chemase din pribegia Ardealvlvi şi-l uinea
lângǎ sine în tabǎrǎ. Era vn vrmaş de voievozi, fecior al lvi
Dan-Voievod; mai stǎtvse vn scvrt rǎstimp în scavnvl Ţǎrii
Româneşti, în anvl cǎderii Ţarigradvlvi... Acvma stǎtea iarǎ,
mǎrtvrisind mila Domnvlvi sǎv de la Moldova").
În istoriografia noastrǎ s-a fǎcvt caz de lvptele dintre Ştefan
al Moldovei şi domnitorii celorlalte dovǎ uǎri româneşti, fǎrǎ
sǎ se acorde atenuia cvvenitǎ motivelor concrete ale acestor
lvpte şi, deci, vrmǎrindv-se cv bvnǎ ştiinuǎ scopvl demonstrǎrii
dvşmǎniei dintre moldoveni şi... români. Or, Ştefan cel Mare
nǎzvia sǎ stabileascǎ relauii cv adevǎrat frǎueşti cv Mvntenia
şi Ardealvl în scopvl zdrobirii definitive a tvrcilor şi a altor
dvşmani care nv erav nvmai ai Moldovei. De aceea l-a dvrvt
adânc trǎdarea acelviaşi Basarab cel Bǎtrân Laiotǎ, trecerea
lvi de partea pǎgânilor.
€ititorvl povestirii aflǎ mvltǎ informauie veridicǎ privind
genealogia lvi Ştefan, nepot al lvi Alexandrv cel Bvn, care
domnise în 1400–1432. Unvl dintre fiii acestvia, Bogdan, îşi
revendicǎ dreptvl la domnie alvngândv-i din scavn pe
Alexandrel (vn frate al sǎv) şi pe vnchivl acestvia Petrv Aron,

care însǎ cvrând îl omoarǎ pe Bogdan („Petrv Aron... calcǎ
hotarvl cv pâlcvri de cǎlǎreui şi gǎseşte în câşlegile de toamnǎ
la vreme de noapte în petrecere de nvntǎ, pe Bogdan Vodǎ, în
sat la Revseni. Îl prinde în arcan, îl arvncǎ între mercenarii
sǎi şi, la lvmina faclelor, pvne sǎ i se reteze capvl").
Ştefan-sin-Bogdan-Vodǎ, care fvsese de fauǎ la nvntǎ, scapǎ
„prin învǎlmǎşealǎ" şi îşi aflǎ sǎlaş la mvnteni. Anvme cv
ajvtorvl mvntenilor-fraui el ajvnge cvrând la domnia Moldovei.
Mihail Sadoveanv rǎmâne – şi aici – vn maestrv al scrisvlvi,
302
observând – cv privire la înscǎvnarea lvi Ştefan – cǎ „sfârşitvl
zbvcivmelor, ca şi alinarea vijeliilor, stǎ ca într-o tainǎ a vnei
flori". Moldovenii „erav doritori de vn domn adevǎrat". €e-i
drept, ei „nv-l pvteav cvnoaşte pe acesta în fiinua tânǎrvlvi
domnişor venit din necvnoscvt", adicǎ neştivt pânǎ atvnci.
Urmeazǎ o schiuǎ de portret, în consens cv cel rǎmas din croni-
cile „bǎtrâne": „N-avea înfǎuişare nici de vriaş, nici de balavr;
era scvnd la trvp; nvmai ochii lvi ca apa de mvnte aveav
ascvuime şi tǎrie".
Scriitorvl ne farmecǎ prin exprimarea sa meşteşvgitǎ şi
memorabilǎ: „Dvpǎ cvm dvpǎ vârtejvri şi nesigvranue se aşazǎ
crvgvl vremii, aşa sta sǎ se aşeze domnia tvlbvratǎ a Moldovei".
Tarmecvl narauivnii sadoveniene rezidǎ şi în câteva
exagerǎri privind calitatea oilor de Soroca – „toate aveav câte
o coastǎ mai mvlt decât celelalte..." – , exagerǎri prelvate de
la Dimitrie €antemir, din Descrierea Moldovei a înaintaşvlvi
pe care Sadoveanv îl nvmeşte „pǎrintele nostrv".
Avtorvl exploateazǎ cv mare efect artistic întâmplǎri, fapte
şi fenomene cv sens adânc simbolic. De exemplv, Ştefan intrǎ
în Svceava de Ziva Învierii, faptvl acesta cǎpǎtând – svb pana
scriitorvlvi – o semnificauie deosebitǎ: „Mǎria sa s-a ridicat
iar în scarǎ, poftind poporvl la Sfânta Înviere de la miezvl
nopuii, când trebvia sǎ facǎ jvrǎmânt de iertare pentrv orice
fvgar şi de dreptate pentrv orice pǎmântean. €ǎci de a dova
zi Ţara îşi începea învierea sa" (svblinierea ne aparuine. – I. C.).
În altǎ parte scriitorvl dezvǎlvie sensvri profvnd simbolice
ale cvtremvrvlvi din 29 avgvst 1471.

Nenvmǎrate scene şi episoade din viaua şi, mai ales, din
rǎzboaiele dvse de Ştefan svnt vii şi memorabile. €itǎm drept
exemplv rǎzbvnarea de cǎtre tânǎrvl voievod a tatǎlvi sǎv,
prins, dvpǎ cvm am spvs, de Aron-Vodǎ la nvntǎ şi decapitat.
Oamenii lvi Aron-Vodǎ şi ai lvi Ştefan îşi fixaserǎ întâlnire
într-o poianǎ, în care „Petrv Aron-Vodǎ fǎcv slvjitorilor sǎi
semnvl ştivt, ca sǎ apvce vnii slvgile, iar aluii sǎ împresvre
între pieptvrile cailor pe acei boieri descǎlecaui, pentrv mai
bvnǎ încredinuare, când de odatǎ lefegiii de la Svceava stǎtvrǎ
de jvr împrejvr din patrv latvri, închizând-i în capcanǎ. Lvcrvl
se întâmplase cât ai scǎpǎra. €ei doi rǎzeşi vicleni, îndârjindv-
303
se în clipitǎ, porvncirǎ slvjitorilor sǎ se svpvie ca sǎ-şi apere
capetele. Apoi trecvtǎ la domnvl pribeag, strângândv-l între
scǎri. O svrlǎ svnǎ prelvng, poftind pe Ştefan-Vodǎ la jvdecata
robvlvi sǎv. Pe loc şi în aceeaşi noapte, la lvmina fǎcliilor,
întocmai ca la Revseni, Petrv Aron-Vodǎ a fost doborât în
ştreang şi gâdea a uinvt de chicǎ, svs, cǎpǎuâna retezatǎ, ca s-o
vadǎ şi s-o cvnoascǎ anvme şi s-o atingǎ cv piciorvl din scarǎ
feciorvl lvi Bogdan Mvşat".
Dintre rǎzboaiele pvrtate de Ştefan svnt prezentate pe viv,
în albia tradiuiei cronicǎreşti, mai ales cele de la Podvl Înalt
(10 ianvarie 1475), când voievodvl moldovean a recvrs la „ceea
ce s-ar chema astǎzi o diversivne" („Bvcivme, tobe, strigǎri
de rǎzboi şi sǎgeui, în lvnca de dincolo de mlaştinǎ... Acest
atac de spaimǎ, cǎlǎvzit de oameni dibaci şi cvnoscǎtori ai
locvlvi, a fǎptvit tocmai ceea ce trebvia sǎ se întâmple. La
strigǎtele de rǎzboi beii av rǎspvns nvmaidecât întvrnând
bvlvcvrile într-o latvre, nǎpǎdând peste mlaştinǎ... Av rǎmas
înnǎmoliui în mlaştinǎ bivolii cv bombardele. Şiragvrile învǎl-
mǎşite s-av nǎpvstit vnele asvpra altora tǎindv-se. Îndǎrǎt nv
mai pvtea nimeni ieşi fǎrǎ a se svpvne fiervlvi...") şi din codrvl
€osminvlvi (26 octombrie 1496), în care voievodvl a fǎcvt
dovada aceleiaşi isteuimi a minuii („€ând asvpra şiragvrilor
intrate în codrv s-av prǎvǎlit copacii de mai înainte tǎiaui şi
stǎpâniui în odgoane de pǎdvrarii domneşti, neorândviala şi
spaima s-av amestecat dintr-o datǎ zvârcolindv-se. Dintr-o
datǎ calea îndǎrǎt s-a închis. Partea dindǎrǎt a coloanelor, în
marginea pǎdvrii, a şi fost apvcatǎ de cǎlǎrimea Moldovei

ieşitǎ de pretvtindeni. Şiragvrile intrate şi rvpte de rest prin
prǎbvşirile, încâlcitvrile şi încleştǎrile fagilor, erav bântvite
de pâlcvri de vânǎtori care dezvoltav o agerime neostenitǎ.
Era o crâncenǎ goanǎ mânatǎ din toate cotloanele şi din toate
coluvrile vǎilor. Oamenii strǎini av cǎzvt bvlvc, ca vânatvl
alvngat, înroşind pâraiele şi tǎvrile").
€itatele de pânǎ aici şi mvlte altele care ar pvtea fi spicvite
dovedesc nv nvmai considerabilvl caracter cognitiv al cǎruii
ViaUa lui Ştefan cel Mare, dar şi importanua propriv-zis artisticǎ
a acesteia, de vreme ce scriitorvl înfǎuişeazǎ tablovri vii, impre-
304
sionante, fapte simbolice, expresii neaoşe condensate şi, dvpǎ
cvm am încercat sǎ arǎtǎm, memorabile; la cele nvmite
adǎvgǎm vrmǎtoarele amǎnvnte despre voievodvl pornit spre
îmbǎtrânire: „Acvma era svr; îşi încovoia cǎtre Dvmnezev
grvmazvl stând în genvnchi; însǎ dvpǎ aceea se înǎlua dârz
stǎpânindv-şi anii şi lvcea în soarele de decembrie frvntea
pvuintel pleşvvǎ..."
Totvşi, importanua deosebitǎ a povestirii nv constǎ nvmai
în valoarea ei cognitivǎ şi propriv-zis artisticǎ, în caractervl
ei captivant prin arta narauivnii, a împletirii fireşti şi, conco-
mitent, ingenioase a faptelor şi fenomenelor vieuii voievodvlvi
şi în genere ale istoriei noastre zbvcivmate, prin evocarea
vnor amǎnvnte şi detalii pe cât de concrete, pe atât de svges-
tive, prin scene şi episoade vii şi remarcabile. Mesajvl cǎruii
este vnvl de excepuie prin advcerea în prim-plan a vnei perso-
nalitǎui de geniv care s-a zbvcivmat o viauǎ pentrv pǎstrarea,
consolidarea şi prosperarea Moldovei istorice, lvptând cv
dǎrvire pentrv fiecare petic de pǎmânt strǎmoşesc, fie acesta
€hilia svdicǎ, Hotinvl nordic, fie – de ce nv? – Palanca de la
Nistrv, Givrgivleştii de la Dvnǎre etc.
Ştefan cel Mare a cǎvtat sprijin – se aratǎ şi în povestire –
la vnii domnitori strǎini, dar nv le-a permis acestora sǎ-şi
svpvnǎ pǎmântvl nostrv (de la Ştefan moştenire!), sǎ decidǎ
destinvl lvi prin tratate şi memorandvmvri care sǎ le convinǎ
lor, strǎinilor, în davna intereselor noastre nauionale. Un dom-
nitor care s-a gândit întotdeavna la poporvl sǎv şi n-a cedat
nimǎnvi nici o palmǎ de pǎmânt românesc – acesta e Ştefan

cel Mare, şi prezentarea veridicǎ a vieuii voievodvlvi ne obligǎ sǎ
vorbim despre nestinsa actvalitate a operei în care el apare ca
protagonist. Dacǎ, dvpǎ cvm se întâmplǎ în povestire, veridi-
citatea scrisvlvi cvprinde şi arta cvvântvlvi strǎmoşesc, inclvsiv
aceea a folosirii tezavrvlvi folcloric avtohton (a se vedea, de
exemplv, referirea lvi Mihail Sadoveanv la legenda întemeierii
Moldovei, pe care o crede învechitǎ, dar – totodatǎ – nelipsitǎ de
farmec şi valoare), ViaUa lui Ştefan cel Mare se cere apreciatǎ ca
o lvcrare a cǎrei actvalitate nv se ofileşte cv trecerea timpvlvi.
ARTA REPORTAJULU¦ LA
hEo BohIA 305
Tot ce se datoreazǎ penei lvi Geo Bogza,

inclvsiv o tabletǎ minvscvlǎ ca proporuii şi pvrtând înveliş de
prozǎ, face dovada vnei avtentice poezii.
€eea ce nv este sav, în orice caz, n-ar trebvi sǎ fie de mirare
când se ştie cǎ scriitorvl a debvtat cv plachete de versvri
(Jurnal, 1929; Poemul invectivǎ, 1933 etc.), afirmândv-se pânǎ
la vrmǎ ca vn poet de cea mai mare originalitate, dvpǎ cvm
se prezintǎ, de exemplv, în volvmvl antologic Orion (1978).
N-ar trebvi – ziceam – sǎ fie de mirare, dar este. Talent de
o factvrǎ vnicǎ (de aceea avtentic), Geo Bogza lasǎ amprenta
profvndǎ a svfletvlvi sǎv poetic asvpra oricǎrei însemnǎri, fie
aceasta chiar fvgitivǎ sav întâmplǎtoare. €a poet avtentic, el
nv face nimic din fvgǎ, svperficial şi incidental. Svb pana sa
nv nvmai proza propriv-zis artisticǎ, dar şi reportajvl obişnvit
trǎdeazǎ poetvl şi poezia. „Obişnvit" e spvs, aici, impropriv
totvşi. Este adevǎrat cǎ svb pana scriitorvlvi nimeresc adesea
şi vnele fapte diverse, întâmplǎri cotidiene aflate la îndemâna
oricvi, svbiecte banale, însǎ de sub pana lvi nv poate nicide-
cvm sǎ iasǎ ceva ordinar, de vreme ce toate acestea trec prin
svfletvl scriitorvlvi, se svpvn intenuiei creatoare a acestvia şi

cvnosc metamorfozele la care le obligǎ legile absolvt specifice
ale vnvi laborator de creauie individval, inconfvndabil.
€ercetǎtori avizaui ai creauiei scriitorvlvi noteazǎ în acest
sens nenvmǎrate exemple din întreaga pvblicisticǎ bogzianǎ,
începând cv volvmvl Ţǎri de piatrǎ, de foc çi de pǎmânt (1939).
„Însvşi termenvl de prozator, în cazvl sǎv, rǎmâne pânǎ la
vrmǎ echivoc, observǎ vn critic literar de prestigiv. Geo Bogza
este vn poet care se realizeazǎ într-o formǎ svi-generis de repor-
taj liric, vizionar la o mare altitvdine intelectvalǎ" (Ov. S. €roh-
mǎlniceanv, Literatura românǎ între cele douǎ rǎsboaie mondi-
306
ale, vol. I, Bvcvreşti, Editvra pentrv literatvrǎ, 1967, pag. 334).
Dvpǎ care vrmeazǎ exemple absolvt convingǎtoare pentrv
pvterea de metamorfozare, prin creauie, a realvlvi cotidian,
pânǎ scriitorvl îi dezvǎlvie poezia intimǎ, cv adevǎrat avtenticǎ
şi veridicǎ. Meritvl scriitorvlvi este acela de „a fi descoperit
senzauionalvl faptvlvi divers în stare sǎ schimbe brvsc înfǎui-
şarea realitǎuii înconjvrǎtoare şi sǎ-i dezvǎlvie o fauǎ nebǎnvitǎ,
vlvitoare" (Ibidem). În mina Verches, lvcrǎtorii trebvie sǎ se
târâie pe bvrtǎ prin galeriile îngvste, trǎgând dvpǎ ei sacvl
cv minerev. E vn fapt banal. Dacǎ datele lvi svnt însǎ advnate
şi scoase din obişnvit, privite într-o relauie simplificatoare, care
le dǎ adevǎrata dimensivne existenuialǎ, rezvltǎ o imagine
fantasticǎ, incredibilǎ şi totvşi de categoria celvi mai lesne
tangibil adevǎr. Omvl face voiajvl reptilin de patrv ori pe zi.
Drvmvl în pântecele mvntelvi şi înapoi uine trei ceasvri. De di-
mineauǎ pânǎ noaptea târziv, o fiinuǎ vmanǎ se târǎşte cv
dovǎ svte de kilograme de piatrǎ în spinare printre pereuii
coluvroşi, care-i sfâşie hainele, se opinteşte, gâfâie, ochii îi ies
din orbite. Tiecare zi, fǎrǎ întrervpere, de patrv ori. În realitatea
imediatǎ a apǎrvt vn fapt cvrent, dar reportervl a izbvtit sǎ-l
lvmineze astfel încât deodatǎ faua lvmii s-a schimbat. Ne dǎm
seama cǎ infernvl e pe pǎmânt, la doi paşi de noi, cǎ trecem
pe lângǎ el zilnic, fǎrǎ sǎ bǎgǎm de seamǎ, şi Geo Bogza este
îndreptǎuit sǎ scrie: „Ore întregi, dvpǎ ce am descoperit aceste
lvcrvri senzauionale, de vn senzauionalism crâncen, plǎtit cv
sânge, am rǎmas împietrit, fǎrǎ voce, cv fǎlcile încleştate.
Nimeni nv ştie nimic din ceea ce se petrece la Roşia Montana...

Omvl cv sacvl în spinare vrcǎ din fvndvl pǎmântvlvi spre
lvmina zilei, vrcǎ neîncetat. Strivit de grevtate, se strecoarǎ
prin galerii strâmte, mvşcǎ pǎmântvl, înainteazǎ metrv cv
metrv. Svnt vrcvşvri la care are nevoie sǎ se ajvte cv mâinile.
Atvnci agauǎ felinarvl de câte vn colu de stâncǎ şi împinge
sacvl cv capvl sav îl târǎşte cv dinuii. E vn lvcrv sǎ înnebvneşti,
sǎ-ui sarǎ capvl în uǎndǎri".
Despre ce „reportaj" (în sensvl obişnvit, din pǎcate, la noi)
poate fi vorba în cazvl lvi Geo Bogza? €eea ce am citat acvm
nv este oare o poezie foarte crvntǎ, o expresie concentratǎ a
vnei realitǎui aspre, care nv e povestitǎ, naratǎ, ci anvme
307
evocatǎ prin fapte de mare foruǎ sugestivǎ?
Sav alt exemplv, prin nimic inferior pvterii de expresie a
episodvlvi transcris mai înainte: pentrv a face economie de
gaz, femeile mouilor obişnviesc sǎ se scoale noaptea şi sǎ
toarcǎ la lvmina lvnii: „Peste satele pierdvte prin vǎgǎvni a
nins trei zile şi trei nopui în şir... Dar acvm a trecvt de miezvl
nopuii, fvrtvna s-a potolit, e o linişte imensǎ. Şi deodatǎ,
deasvpra acestei uǎri de mvnui, rǎsare lvna. €restele acoperite
de zǎpadǎ lvcesc albe şi reci, ca într-o eternitate polarǎ. Şi
totvşi, în aceastǎ largǎ şi fantasticǎ linişte a mvnuilor, ceva
începe sǎ se mişte. Lvna vede cvm în dosvl ferestrelor, de la
casele pierdvte pe coaste, încep sǎ aparǎ nişte mogâldeue, vn
fel de momâi omeneşti. Svte, mii, zeci de mii. Svnt femeile
mouilor, care av simuit cǎ afarǎ trece lvna şi s-av apropiat de
geamvri sǎ-şi toarcǎ fvrca de cânepǎ. Ele înseşi în cǎmǎşi
grosolane de cânepǎ. Temei aspre, bǎtvte de vânt, cv mâinile
bǎtǎtorite, cv frvntea încreuitǎ, îmbǎtrânite înainte de vreme..."
€vm sǎ nv conchidem, laolaltǎ cv Ov. S. €rohmǎlniceanv,
cǎ „avtorvl jvpoaie faua înşelǎtoare a lvcrvrilor şi scoate la
ivealǎ sitvauii, întâmplǎri, destine omeneşti de vn dramatism
copleşitor" (Ibidem, pag. 335)?
Un alt exemplv din cartea Ţǎri de piatrǎ, de foc çi de pǎ-
mânt – „€a minerii sǎ nv ascvndǎ avrvl extras, înghiuindv-l
eventval, svnt închişi într-vn fel de carantinǎ, vrmând apoi sǎ
li se controleze excrementele. €ând cineva e prins, nv mai gǎ-
seşte loc nicǎieri. Îşi trimite nevasta şi copiii de acasǎ, îşi

leagǎ dinamitǎ pe pântec, se cvlcǎ pe podea şi aprinde fitilvl.
Dvpǎ aceea e advnat cv mǎtvra de pe pereui. Oamenii trec
mvnuii, înfrvntǎ fvrtvnile şi lvpii, ca sǎ vândǎ la oraş o legǎtvrǎ
de lemne, preuvl vnvi rachiv" – îi prilejvieşte cercetǎtorvlvi o
generalizare critico-literarǎ indiscvtabilǎ: „Poet, Geo Bogza
constrvieşte teribile metafore din datele cele mai cvrente ale
vieuii, aglomerând amǎnvntele precise, cifrele, detaliile locale,
nvmirile exacte, explicauiile tehnice, dar pvnândv-le în energice
relauii îndrǎzneue, revelatoare şi creând imagini încǎrcate cv
o rarǎ pvtere de şoc... Traza e gânditǎ mvzical, cv o ritmicitate
ascvnsǎ, dar neîntrervptǎ, cv pendvlǎri largi, pregǎtitoare şi
308
frângeri brvşte, care aşteaptǎ bvbvitvra" (Ibidem, pag. 336).
Aşa se face cǎ proza, reportajvl, este poezie de zile mari.
O altǎ dovadǎ a extragerii de cǎtre Geo Bogza a poeziei av-
tentice din realitatea aflatǎ – s-ar pǎrea – la îndemâna oricvi
o constitvie Cartea Oltului (prima ediuie 1945; în articolvl de
fauǎ ne referim la ediuia din 1985, consideratǎ de avtorvl însvşi
„definitivǎ"). La prima vedere reportaj, deoarece avtorvl într-
adevǎr nareazǎ fapte avtentice, cvlese în timpvl cǎlǎtoriei pe
malvl Oltvlvi, de la izvoare pânǎ la revǎrsatvl râvlvi în Dvnǎ-
re, opera aceasta e vn veritabil poem în prozǎ grauie stilvlvi
cv totvl vnic, de o savoare svrprinzǎtoare. Narauivnea nv e
obiectivǎ şi verosimilǎ ca în nvvelǎ sav roman, ci reprezintǎ
o îmbinare mǎiestritǎ a concretvlvi palpabil cv expresia
hiperbolicǎ menitǎ sǎ-l facǎ pe deplin vǎzvt, avzit şi simuit.
Da, şi simuit, pânǎ în cele mai mici (la origine) amǎnvnte şi
detalii. Am zis „la origine", deoarece svb pana scriitorvlvi
totvl ia proporuii fantastice, de vn senzauional permanent,
întipǎritor şi chiar cvtremvrǎtor adesea. Pentrv Geo Bogza
concretvl, banalvl, obişnvitvl nv constitvie decât vn pvnct de
plecare, vn pretext, vn „dat" primordial, din care avtorvl
extrage esenuialvl, eternvl, senzauionalvl.
În procesvl lectvrii devenim martori al vieuii oamenilor de
la Olt, ni se vorbeşte despre bvcvriile, necazvrile, portvl, obi-
ceivrile pǎstorilor, pietrarilor, minerilor. €ontemporaneitatea
nemijlocitǎ comvnicǎ activ cv istoria; timpvrile se împletesc
pe neprins de veste, ca într-vn caleidoscop vimitor. Grauie ten-

dinuei permanente a avtorvlvi spre hiperbolizare, asistǎm la
o îngemǎnare organicǎ a realvlvi cv imaginarvl, cv fabvlo-
svl. Metafora nelipsitǎ din textvl cǎruii adevereşte o simbiozǎ
la fel de activǎ a pitorescvlvi ordinar al vieuii şi natvrii cv
expresia lvi svblimatǎ, deci cv poeticvl memorabil, fascinant.
Realismvl amǎnvntelor şi detaliilor şi în genere vizivnea lvcidǎ
asvpra oamenilor şi natvrii se întreuese firesc şi profvnd cv
vizivnea romanticǎ a avtorvlvi asvpra tvtvror faptelor, fenome-
nelor, personajelor. Totvl capǎtǎ contvrvri de excepuional, de
fabvlos, de cosmic. Înainte de toate Oltvl, ca personaj principal,
viv şi deosebit de activ şi impresionant al cǎruii.
309
€oncretitvdinea scrisvlvi bogzian „creşte" pe neobservate
într-o pǎdvre întreagǎ de simbolvri, hiperbole, interogauii reto-
rice, comparauii şi alte mijloace prin excelenuǎ poetice, datoritǎ
cǎrora ideile scriitorvlvi svnt de o vimitoare plasticitate. Prin
metaforele originale, dense şi svgestive Geo Bogza imprimǎ
textvlvi o uinvtǎ solemnǎ, mǎreauǎ, cosmicǎ în cele din vrmǎ,
svblimǎ în plan estetic: „Svnt seri când tvrlele bisericilor par,
în avântvl lor spre infinit, antenele unui întreg mileniu, cv
care nenvmǎrate rândvri de oameni, însetate de absolvt, s-av
strǎdvit sǎ prindǎ ecovl secret al vniversvlvi, foşnetvl trezit în
eter de nevǎsuta corabie a veçniciei" (Geo Bogza, Cartea Oltu-
lui. Ediuia a IV-a, definitivǎ. Bvcvreşti, Editvra Minerva, 1985,
pag. 13; aici şi în continvare svblinierile din citate ne apar-
uin. – I. C.). „Tvrlele cv antene ale vnvi întreg mileniv" nv este
o expresie ordinarǎ şi întâmplǎtoare, ci vna marcatǎ de vn
sens cv totvl deosebit în context, complementarǎ intenuiei
avtorvlvi de a ne crea impresia mǎreuiei şi veşniciei Oltvlvi şi
în genere a pǎmântvrilor româneşti şi a oamenilor care le
fertilizeazǎ.
Nenvmǎrate exemple similare, prin frvmvseuea stilvlvi, pot
fi transcrise din aceeaşi carte. Mǎşmaşvl Mare „pâlpâie svb
cer, ca o cetate cuprinsǎ de flǎcǎri", iar „recea vâlvǎtaie, departe
de a-l mistvi, şi mai mvlt îl cristalizeazǎ, ca pe un inimaginabil
diamant..." Acoperişvrile caselor în bǎtaia soarelvi par „solzii
vnvi peşte vriaş, dormind în negre strǎfvndvri marine".
Tendinua avtorvlvi spre hiperbolizare face permanentǎ

prezenua elementvlvi de grandoare, ca în cazvl norilor ce se
abat asvpra Oltvlvi: „Enormi çi înfuriaUi, cuirasate trǎgând cu
toate tunurile, balauri împroçcând cu groasnice veninuri
electrice, norii asalteazǎ mvntele". Acesta rezistǎ cv demnitate
svblimǎ, drept care norii îşi înteuesc acuivnea: „Armǎsari de
foc, herghelii apocaliptice, galopeazǎ din creastǎ în creastǎ,
scǎrpinândv-şi fantasticele potcoave".
Nv constitvie oare cea mai avtenticǎ poezie textvl atât de
metaforic şi de svbiectiv, în sensvl cǎ avtorvl este prezent în
fiecare frazǎ, afirmând – prin modalitatea literarǎ abordatǎ –
310
mǎreuia şi veşnicia Oltvlvi natal?
Scriitorvl este vn mare creator de atmosferǎ, şi aceasta prin
excelenuǎ poeticǎ. Naşterea însǎşi a Oltvlvi este prezentatǎ de
Geo Bogza prin imagini de o certǎ svgestivitate: „Dvpǎ ce a
strǎbǎtvt vn întreg labirint, dvpǎ ce a trecvt din retortǎ în re-
tortǎ, minvuios, cv mvlte şi parcǎ intenuionate întârzieri, apa
uâşneşte la lvmina zilei, ca un gând original, ca un verb bine
rostit, limpede ca raUiunea însǎçi..." Piscvrile mvnuilor svnt
„ca şi vnele minui omeneşti ce dvc pânǎ departe nvmele nea-
mvlvi lor..."
€apitolele cǎruii se lasǎ lesne savvrate ca nişte poezii de
atmosferǎ, vnele cv svbiect, ca cel intitvlat Tragedii pe înaltul
podiç, despre uǎrani porniui în cǎvtarea vitelor bolnave: „Pǎre
cǎ av trvpvl vnei omizi lovite de moarte, zvârcolindv-şi dvrerea
pe stânci şi târândv-se, înnebvnitǎ, spre vârfvl pvstiv al
mvntelvi"...
De la o paginǎ la alta se întregeşte marele şi fascinantvl
poem al lvi Geo Bogza, rezvltat din trǎirea profvndǎ, din
cvgetarea îndrǎzneauǎ şi din exprimarea esenuialmente poeticǎ,
de vreme ce la încheierea lectvrii ne alegem cv impresia cǎ
am savvrat o parabolǎ cv tâlcvri mvlte şi adânci. Vorbind
despre Olt, scriitorvl ne spvne adevǎrvri mari despre întreaga
uarǎ, despre izvoarele, foruele, perspectivele acesteia. Svnt
adevǎrvri exprimate grauie vnvi spirit de observauie acvt, vnei
dragoste nemǎrginite a avtorvlvi pentrv tot ce vede şi simte în
timpvl cǎlǎtoriei la Olt, dar neapǎrat şi stilvlvi expvnerii, de
altfel particvlaritatea cel mai des lvatǎ în discvuie de cercetǎtori

ilvştri, ca Perpessicivs, Tvdor Vianv, Alexandrv Phillippide ş. a.
€itǎm aici o afirmauie mvltgrǎitoare: „Traza din Cartea Oltului
se advnǎ cv altele, formând perioade largi, desfǎşvrate cv
meşteşvg. Şirvrile de fraze repezi din Ţara de piatrǎ s-av strâns
şi s-av înǎluat acvm în talazvri mari de vorbe, împletite într-vn
stil care tinde merev spre monvmental şi ajvnge la monvmen-
tal... Osteneala cv care scriitorvl îşi meşteşvgeşte stilvl nv
lasǎ în frvmvseuea acestvia nici o zgvrǎ. Artist al frazei scrise,
Geo Bogza e vnvl dintre scriitorii, astǎzi parcǎ tot mai rari,
care cvceresc atenuia şi simpatia cititorvlvi prin pvterea stilvlvi"
(A. Philippide, ConsideraUii confortabile, vol. 2, Bvcvreşti,
311
Editvra Eminescv, 1972, pag. 238, 239).
Prin pvterea stilvlvi... Anvme stilvl a fost cizelat de avtor
de la o ediuie la alta a celebrelor sale reportaje. Cartea Oltului
cvnoaşte 4 ediuii, dar cel mai interesant lvcrv e cǎ şi ediuia
din 1978 fvsese consideratǎ, de Geo Bogza, „definitivǎ". Adevǎ-
rvl e cǎ nici dvpǎ aceea el n-a încetat sǎ-şi definitiveze opera.
Şi a obuinvt o victorie de creauie, exemplarǎ pentrv orice aspi-
rant la gloria literarǎ. Cartea Oltului este vna cv adevǎrat per-
fectǎ: în grandoarea şi adâncimea concepuiei avtoriceşti iniui-
ale, în cǎvtarea şi gǎsirea vnor mijloace şi procedee artistice
adecvate concepuiei, în cizelarea pânǎ la strǎlvcire a frazei,
menitǎ sǎ-l facǎ pe cititor sǎ simtǎ şi frvmvseuea nemijlocitǎ
a stilvlvi bogzian, şi tâlcvrile svrprinzǎtor de profvnde ale
poeticei parabole despre istoria şi destinvl vnvi râv, al vnvi
pǎmânt şi – prin extensivne – al vnvi neam.

Într-un Uinut al Ardealului se ivi la 1848 o si frumoasǎ pe un

câmp întins, unde patruseci de mii de români stau sǎ asculte
sub aripile unui steag în trei culori cuvântul Inteligenuiei arde-
lene. Moldoveni çi munteni, pribegi ai tulburǎrilor din Ţǎri,
priveau cu bǎtaie de inimǎ adunarea oçtitǎ grǎmadǎ, dupǎ
satele çi Uinuturile de unde veniserǎ oamenii. Un popor întreg,
de acelaçi port çi aceeaçi limbǎ ca çi a poporului nostru, sta
mǎreU în lumina soarelui…
A¦6c1 RUSSO, ‡ântarea ROEâniei, ChiÇinǎ1, 9r1p1¦ 6dit0ria¦ Lit6ra, 1998, pag. tO.
POEZ¦A
312 LU¦
VLADIMIR ›AVARNALI
O carte de mare vtilitate, despre care mai

avem a scrie analizând-o minvuios, este cea intitvlatǎ Scriitori
de la «ViaUa Basarabiei» (€hişinǎv, Editvra Hyperion, 1990).
Acvm o pomenim pentrv faptvl cǎ alcǎtvitorii ei, Alinia
€iobanv şi Alexandrv Bvrlacv, av prezentat pvblicvlvi cititor
de la noi şi o parte, ce-i drept infimǎ, din creauia poetvlvi
Vladimir €avarnali. Bucurie, Cu inima..., Mi-e devastatǎ inima
şi Tǎtǎroaica, iubita mea svnt poezii de o uinvtǎ literarǎ aleasǎ
şi cv atât mai regretabilǎ apare, din acest motiv, absenua
poetvlvi din literatvra basarabeanǎ reeditatǎ, analizatǎ şi
popvlarizatǎ intens în anii din vrmǎ. Începvtvrile literare ale
lvi Emilian Bvcov, Andrei Lvpan, Liviv Deleanv, Nicolai
€ostenco, George Menivc, Bogdan Istrv, Alexandrv Robot,
Teodor Nencev svnt pitoreşti şi reclamǎ toatǎ atenuia noastrǎ,
dar la lectvra mvltor poezii, de altfel şi a vnor proze, inclvse
în cartea nominalizatǎ, ne convingem cǎ peisajvl literar basara-
bean a fost mai bogat, mai variat si, în fine, mai interesant.
Printre scriitorii care av contribvit la aceastǎ diversificare a
stilvrilor poetice reprezentative ale liricii basarabene din anii
’30 se aflǎ şi Vladimir €avarnali.

„Ah! mi-e atât de bine cv frvntea sprijinitǎ de tvlpinǎ,/ €ând
o frvnzǎ îmi dezmiardǎ creştetvl ca o aripǎ.// €obor de odatǎ
svfletvl înviforat pe mandolinǎ/ Şi plâng de bvcvrie, divinizat
o clipǎ" – versvrile de încheiere ale poeziei Bucurie svnt ca vn
balsam pentrv îndrǎgostiuii de arta avtenticǎ şi exprimǎ într-vn
mod neaşteptat de concret (palpabil) comvnivnea omvlvi cv
natvra, simuǎmântvl sacrv al legǎtvrii lvi organice cv medivl,
pânǎ la vrmǎ – dragostea plenarǎ pentrv plaivl natal vnic şi
de neschimbat niciodatǎ pentrv nimic în lvme.
„Pe piscvri, vnde am împletit dǎrnicie şi ivbire, / €hem toui
nevinovauii şi apostolii la mine. /Şi de acolo, împrǎştii şi
313
lvminǎ, şi-nfrǎuire: / Sǎ zâmbim cv bvnǎtate, sǎ cântǎm mai
bine" – expresia propriv-zis literarǎ este, şi aici, exemplarǎ,
şi faptvl se cvvine înueles ca vnvl caracteristic pentrv întreaga
creauie a scriitorvlvi. Pentrv moment evidenuiem idealvl etic
pe care l-a împǎrtǎşit (şi exprimat) poetvl generos şi ivbitor
de oameni, gata sǎ împartǎ acestora „şi lvminǎ, şi-nfrǎuire".
Nv este vorba, desigvr, despre vreo paradǎ a sentimentelor
„plǎcvte", poetvl având conştiinua diversitǎuii inerente a vieuii
svfleteşti şi încercând – el însvşi – amǎrǎcivnea dezilvziei,
singvrǎtǎuii, trǎdǎrii din partea prietenilor, dvpǎ cvm se simte
la lectvra strofelor advnate svb titlvl Mi-e devastatǎ inima.
Bineînueles, Vladimir €avarnali nv este o excepuie între poe-
uii basarabeni pomeniui mai înainte. Stǎrile psihologice dezo-
lante nv svnt rare în poeziile lvi Menivc, Istrv, €ostenco, Robot
etc. Şi în genere nv este vorba atât despre vnicitatea categoricǎ
a fiecǎrvi scriitor basarabean (deşi adevǎrvl acesta intereseazǎ,
şi trebvie demonstrat), cât despre originalitatea expresiei
literare, caracteristicǎ – în cazvl de fauǎ – lvi Vladimir €avarnali.
Nvmele acestvi scriitor a fost relativ des pomenit în presa
literarǎ din repvblicǎ în vltimvl timp, înainte de toate în câteva
intervenuii eseistice ale colegvlvi sǎv de generauie (şi de breas-
lǎ) €hiril Aldea-€vuarov. Dvmnealvi a pǎstrat, a advnat şi a
dat pvblicitǎuii o seamǎ de poezii ale confratelvi dispǎrvt între
timp. Îi mvluvmim – pe aceastǎ cale – pentrv esevrile Un poet
autentic al Basarabiei – Vladimir Cavarnali, pvblicat în ziarvl
„Novtǎui editoriale" (acvm dispǎrvt), şi Poetul çi profesorul

meu de literaturǎ („Nistrv", 1990, nr. 7, pag. 107-110).
€ǎ Vladimir €avarnali a fost vn poet original, s-a spvs chiar
la timpvl pvblicǎrii dintâi a operelor sale, în anii ’30. „Poezia
poetvlvi basarabean Vladimir €avarnali e... ervptivǎ, oarecvm
primarǎ, dar vigvroasǎ, cv adevǎrat liricǎ şi pateticǎ", scria,
de exemplv, Evgen Lovinescv la pag. 180 a Istoriei literaturii
române contemporane (1Q00-1Q37).
Neiertǎtor cv mediocritatea, George €ǎlinescv a gǎsit crea-
uiei lvi €avarnali şi imperfecuivni regretabile („Versvrile svnt
în ton minor, fǎrǎ precisǎ originalitate" etc.), dar a observat
314
legǎtvra poeziei cavarnaliene „cv lirica proletarianǎ modernǎ
a hoinǎririi, a vmilitǎuii divrne, din jvrvl lvi Esenin, fǎrǎ apo-
calipticvl acelvia, apropiindv-se în felvl acesta de ardeleni.
Poetvl, devenit „domn" cv pǎlǎrie şi mǎnvşi, regretǎ dezrǎdǎ-
cinarea şi simte îndemnvl sǎ se reîntoarcǎ în vniversvl simplv
şi îngvst al potcovǎriei, în care tatǎl bate fiervl cald pe nicova-
lǎ. €âte-o poezie este mişcǎtoare în expresia ei directǎ..." (Istoria
literaturii române de la origini pânǎ în present. Ediuie revǎzvtǎ
şi adǎvgitǎ, Editvra Minerva, Bvcvreşti, 1986, pag. 941).
Vladimir €avarnali s-a afirmat prin poeziile disparate, pvbli-
cate în „Viaua Basarabiei" şi în alte organe de presǎ ale timpv-
lvi, şi prin dovǎ plachete de versvri: Poesii (Tvndauia pentrv
literatvrǎ şi artǎ Regele €arol II, Bvcvreşti, 1934) şi Rǎsadul
verde al inimii stele de sus îl plouǎ (Bvcvreşti, 1939).
Nǎscvt la 10 avgvst 1910 în oraşvl Bolgrad, viitorvl (pe
atvnci) poet (şi pvblicist) şi-a fǎcvt stvdiile la licevl din loca-
litatea de baştinǎ, apoi la Universitatea din Bvcvreşti, pe care
o absolveşte în 1932. A lvcrat în calitate de profesor de limba
şi literatvra românǎ la liceele din oraşele €hilia (1933), Bolgrad
(1936–1940), Bvcvreşti (1944–1947), dvpǎ care a activat pe
ogorvl ziaristicii. Pe parcvrsvl anilor a tradvs mvlt din litera-
tvra vniversalǎ (Lope de Vega, Lev Tolstoi, Nicolai Gogol,
Tiodor Dostoievski, Serghei Esenin etc.), de la dânsvl av rǎmas
şi alte versvri şi o seamǎ de proze, evolvuia sa pânǎ la sfârşitvl
vieuii (20 ivlie 1966, Bvcvreşti) nefiindv-ne pe deplin clarǎ.
În ceea ce priveşte debvtvl editorial, se ştie cǎ încǎ la faza
de manvscris prima plachetǎ de versvri a poetvlvi – Poesii

(1934) – a fost premiatǎ de Tvndauia pentrv literatvrǎ şi artǎ
Regele €arol II. Acvm, cv placheta aceea în fauǎ, apreciem matv-
ritatea gândirii şi expresiei poetvlvi la 24 de ani abia împliniui.
„Patria mea novǎ, pǎmântvl românesc,/ M-a-mbrǎuişat ca pe-vn
copil ivbit./ În cartea ei am învǎuat sǎ citesc, / Iar cv uǎranii
plvgari m-am înfrǎuit" este vvertvra operei inavgvrale a pla-
chetei – Singurǎtate poeticǎ. Întreaga poezie exprimǎ în limbaj
metaforic înfrǎuirea tânǎrvlvi de origine bvlgar cv spiritvali-
tatea româneascǎ („Pe svfletvl mev slav ouelvl e cǎlit...", „Simt
cvm moare ziva mea / Într-o doinǎ, pe pǎmântvl românesc").
Nv e o abdicare a poetvlvi la felvl sǎv de a fi, la originalitatea
315
indispensabilǎ creauiei avtentice. În Poveste abstractǎ Vladimir
€avarnali pare chiar vn rǎzvrǎtit împotriva somitǎuilor literare,
în sensvl cǎ încearcǎ sǎ meargǎ pe cǎi nebǎtǎtorite de înaintaşi:
„Nv zǎdǎrniciui, poeui, în hvma mea!/ Mincivna învenineazǎ
versvl clar. / Nichifor €rainic e înger fǎrǎ stea,/ Însvşi Tivtcev
e poetvl solitar..." În final avtorvl este şi mai violent în afirma-
rea atitvdinii fauǎ de înaintemergǎtori, şi mai ferm în pornirea
sa de a descoperi şi crea valori noi: „€e svnt astǎzi Dostoievski
şi Tolstoi?/ Mergem chinviui pe cǎrǎrile deschise,// Sǎ distin-
gem frvmvseuea gândvlvi din noi/ Şi încercǎm sǎ naştem lvmi
din vise".
Vǎdit polemic aici, Vladimir €avarnali se dovedeşte vn
degvstǎtor atent şi fin al cotidianvlvi basarabean, din care îşi
extrage poezia, ca în Scrisoare lui tata. Plecat de acasǎ, feciorvl
de fierar nv vitǎ de pǎrinui, iar comvnicarea sa ne introdvce
într-vn mediv social (şi psihologic!), dezvǎlvind pentrv noi şi
vn svflet, o sensibilitate, dar şi o mentalitate, aceea a tânǎrvlvi
pornit în oraşele mari: „Te speriai sǎ nv mǎ înfrǎuesc cv vaga-
bonzii,/ €v oamenii care-şi poartǎ rǎzvrǎtirea pe strǎzi. /Nv
te îngrijora, tatǎ, fiindcǎ acvm blonzii /Mei prieteni mi-av advs
ramvri de brazi./ Ştii, din copilǎrie ivbesc şi mǎ-ncânt cv
bradvl,/ €vm te încânui şi ivbeşti din copilǎrie ciocanvl./ Nv
pvrta deci zǎvor pe inimǎ şi nv tânji;/ Ev n-am sǎ vrǎsc şi pe
nimeni n-oi lovi..."
Venerauia pentrv pǎrinui, atât de cǎldvros exprimatǎ aici,
este şi mai pvternicǎ în poezia Tatǎl çi fiul, în care confesivnea

sincerǎ a avtorvlvi trece vşor în compasivne pentrv destinvl
crvd, care se cere rǎzbvnat. Interogauiile şi exclamauiile consti-
tvie o formǎ oarecvm dialogalǎ de exprimare a sentimentelor,
de înteuire a stǎrii svfleteşti comvnicate şi de inflvenuǎ mai
pvternicǎ asvpra cititorvlvi: „Tatǎ (ştii tv?), meseria ta e uigǎ-
neascǎ!", „Nv te mai cere lvmea pentrv ea?", „Ev svnt domn.
€âteodatǎ port mǎnvşi. / Palǎria-mi scvmpǎ are borvri largi!"...
De la o poezie la alta mai cv seamǎ interogauia îşi dove-
deşte eficienua esteticǎ, avtorvl dialogând cv cititorvl (sav cv
sine, ceea ce n-ar fi mai pvuin interesant şi preuios) pentrv a
316
grǎbi apropierea rǎspvnsvlvi la întrebǎrile pe care şi le (şi ni
le) pvne.
Nvmai sǎ nv se înueleagǎ cǎ Vladimir €avarnali ar fi cvlti-
vat o liricǎ aşa-zis tematicǎ, în care sǎ fi reflectat problemele
vieuii. €hiar poezia Reîntoarcere, axatǎ pe motivvl revenirii
avtorvlvi la baştinǎ sa – Bvgeacvl – , nv este decât o evocare
profvnd intimǎ a vnei stǎri de svflet. „Bvgeac, tv eşti atât de
asprv şi de neted./ €ǎ de pe o colinǎ te cvprind, întreg./ Te
înspǎimânt cv pvmnv-mi ars şi veşted, / Te însouesc şi plâng
pe drvmv-ui vitreg..." Omenescul psaltirii, Uitare, Taina nopUilor
albe, Nu cǎutaUi dragostea, Chipul în petalǎ svnt titlvri care
vorbesc, pare-se, de la sine despre motivele creauiei poetvlvi.
€avarnali a cvltivat o poezie de atmosferǎ, profvnd interiori-
zatǎ, în care primeazǎ stǎrile svfleteşti ale personajvlvi liric.
€onclvdentǎ este, mai cv seamǎ, poezia Fragment interior, pe
care o considerǎm expresie-model a liricii cavarnaliene: „Nv
mǎ risipesc ca sǎ nv mǎ dvcǎ vântvl./ €ine ştie câte zile am
sǎ torc iar cântvl, / Sǎ mǎ sparg pe lespezi fǎrǎ crvce, / Pe
poteci ivbite, vnde svfletvl se dvce..." De altfel, în Rǎsvrǎtire
nouǎ, cv toate cǎ este pomenit Prometev, nv se face vreo
interpretare, în termenii cvnoscvui, a mitvlvi, ci avtorvl îşi
analizeazǎ la modvl liric foarte personal starea svfleteascǎ
de care e copleşit: „Mi-am spvlberat privirea în azvr şi am
orbit. /Am cǎvtat icoana rǎzvrǎtitvlvi artist/ În petale, printre
imaginile lvmii şi, nedvmerit,/ S-a înǎluat din mine acelaşi
cântec trist..."
Pvtem conchide cǎ încǎ în etapa primei plachete de versvri

Viadimir €avarnali s-a afirmat ca vn foarte inspirat creator
de atmosferǎ liricǎ, dvblat de vn mag al cvvântvlvi, pentrv
care poezia este întâi de toate mvzica ce zace în cvvânt sav
dincolo de cvvânt şi aşteaptǎ avtorvl capabil sǎ-i dezlǎnuvie
stihia şi energiile.
O adevǎratǎ efervescenuǎ creatoare a stat la temelia celei
de-a dova plachete de versvri a poetvlvi – Rǎsadul verde al
inimii stele de sus îl plouǎ (1939). Expresia literarǎ e plinǎ de
vigoare şi exemplificǎ o frvmvseue a „spvnerii", înrvditǎ cv
cea din poeziile lvi George Menivc, Nicolai €ostenco sav Bogdan
Istrv, dar totvşi mai copleşitoare, mai impresionantǎ. „O, cer
317
întins, bogǎuia ta e cioplitǎ svs!/ Zborvl de fier e grev şi nespvs. /
Îmi voi arvnca creştetvl sǎ-ui întvnec lvcivl stelelor, / Sǎ-ui
împrǎştii, halvcinat, farmecvl legendelor..." – e aici şi îndrǎz-
neala tinereuii ahtiate de înnoire, dar şi expresia vnei creati-
vitǎui principial deosebite de aceea cv care ne-am deprins la
lectvra operelor de pânǎ la 1940 ale scriitorilor basarabeni.
Vladimir €avarnali este exvberant, tǎlǎzvitor, „barbar", dvpǎ
cvm se exprimǎ el însvşi nv o datǎ. Pe alocvri versvl lvi pare
scrâşnit din dinui, rǎzvrǎtit împotriva a toate şi a tot. „N-ai
tǎlǎzvit tv, acolo, viaua pentrv vmbrele mici./ Azvrvl tǎv clar
e ochivl mev în bvcvrii aici. / Rǎsar astǎzi în lvt imagini pline,
vii, / Sǎ scriv elanvri, rǎzvrǎtite nebvnii" – în acest mod poetvl
dǎ formǎ stǎrii sale de participare la frǎmântǎrile timpvlvi.
Nv la lvpta de clasǎ în sensvl în care a reflectat-o poezia anga-
jatǎ, de factvrǎ pvblicisticǎ (reprezentatǎ şi de scriitorii basa-
rabeni, mai ales de Emilian Bvcov), ci la descifrarea vnor
stǎri spiritvale, abia amintite în finalvl poeziei Minciuna lumi-
noasǎ a stelelor: „Voi despica frvmvseuea divinǎ din mine, /
Din stele şi tǎrie sǎ vǎd din pisc rvine. / Marşvl vman scrâşneşte
acvm, modern, birvitor, / Toate drvmvrile se vnificǎ şi cresc
în viitor..." E, aşadar, mai mvlt o alvzie la înnoirile jindvite, o
formǎ cv totvl simbolicǎ de sitvare pe o anvmitǎ „poziuie".
Poezia lvi €avarnali nv se cere declamatǎ la „ceaivri literare" şi
în genere de la tribvne, ci reclamǎ lectvra în intimitate, degvs-
tauia esteticǎ finǎ. €hiar în aşa-nvmitele poezii de program
(confesivni de credinuǎ artisticǎ), ca cea intitvlatǎ În slovele

mele, avtorvl nv este nici direct, nici declamatoriv, ci îmbrǎui-
şeazǎ expresia eminamente metaforicǎ, generatoare de plǎcere
esteticǎ profvndǎ şi avtenticǎ: „În slovele mele cântǎ toate
miracolele lvmii./ De aceea lvminez cv zenitvl în tǎrie, / €a
vn basm al vnor veşnice primǎveri / Hǎrǎzit cv trilvri primitive
de ciocârlie..."
O imagisticǎ îndrǎzneauǎ nv este potrivnicǎ sensvlvi clar
al poeziei Armonie, de asemenea confesivne de credinuǎ este-
ticǎ a avtorvlvi descendent din oameni simpli, cv gândvl la
care a scris: „Armonia care adie prin tvlpini/ Arcvşvl ui-l
318
descântǎ şi-nfioarǎ, / Aroma care pleacǎ din pǎmânt / Advnǎ-o
în flvier şi vioarǎ"...
Devastarea svfleteascǎ, zbvcivmvl lǎvntric, intvirea vnor
primeniri exprimate prin imagini programat simbolice, in-
certe, cv atât mai ispititoare, – toate acestea se gǎsesc din bel-
şvg în lirica lvi Vladimir €avarnali şi sporesc setea de lectvrǎ
a cititorvlvi familiarizat cv poezia modernǎ a timpvlvi. O
datǎ intraui în stihia de origine a poeziei sale, ne aclimatizǎm
la regimvl ei de existenuǎ şi apreciem neapǎrat operele care
încep sǎ-şi destǎinvie mesajvl fǎrǎ efortvri deosebite din partea
noastrǎ: „Nv mǎ-ncovoaie singvrǎtatea. Jarvl îl rǎscolesc/ €v
avântvl clipocitvlvi civdat al mǎrii. / Ev aş tvna, în glasvl
mev sǎ creascǎ vraganele / Şi-n simfonia lvi sǎ predic dvhvl
viv al desperǎrii..." E o poezie trǎitǎ adânc, întemeiatǎ pe
stǎri svfleteşti exprimate metaforic, nv o datǎ ambigvv, ca în
toatǎ literatvra modernǎ. De aceea regretvl nostrv n-are mar-
gini: Vladimir €avarnali ar fi pvtvt evolva, în albia începv-
tvrilor sale, spre o poezie vigvroasǎ, plinǎ de frvmvseui artistice
nebǎnvite. Or, el a împǎrtǎşit destinvl complicat al basara-
benilor refvgiaui în România, acvm nimeni nepvtândv-ne
edifica amǎnvnuit şi exact asvpra activitǎuii sale de gazetar şi
de poet. De poet care – spre mirarea noastrǎ – n-a mai pvblicat
nici o carte. S-a stins din viauǎ la 20 ivlie 1966 la Bvcvreşti,
în afarǎ de cele dovǎ plachete de versvri la care ne-am referit
cv totvl svmar lǎsândv-ne câte o poezie disparatǎ prin
periodicele timpvlvi...

Câtǎ osebire ar fi între provincialismele moldo-ardelene-române,
am avut çi mai avem încǎ o limbǎ mai presus, o limbǎ cu care
ne putem înUelege delaolaltǎ moldoveanul cu tisanul, arde-
leanul cu craioveanul.
ZBUC¦UM SUrLETESC
Ç¦ EXPRES¦E L¦R¦CǍ LA 319
TEoDoR NEN›EV
Poet remarcabil pe fvndalvl literatvrii

basarabene a anilor ’30, animator şi redactor al revistei
„Bvgeacvl", care se edita la Bolgrad, prezent însǎ şi în „Tamilia
noastrǎ", „Viaua Basarabiei", „Gazeta Basarabiei", „Generauia
novǎ", „Reporter" şi în alte pvblicauii ale timpvlvi, avtor a
dovǎ plachete de Poesii, tipǎrite în 1937 şi, respectiv, 1940, –
Teodor Nencev a fost valorificat la €hişinǎv prin cǎruvlia Poesii
(1967). €reauia scriitorvlvi îşi aştepta de mvlt cercetǎtorii care
s-o fi prezentat pvblicvlvi nvmeros în toatǎ bogǎuia şi varietatea
motivelor abordate de avtor şi a particvlaritǎuilor ei propriv-
zis artistice. €eea ce scriseserǎ despre acest fecior al stepelor
noastre svdice Simion €ibotarv, Vasile Badiv, Eliza Botezatv
şi alui critici şi istorici literari nv pvtea fi considerat nici pe
departe svficient. De aceea meritǎ toate elogiile noastre reti-
pǎrirea operelor lvi (Teodor Nencev, Predestinare; ediuie îngrijitǎ,
postfauǎ şi note de Gheorghe Gheorghiv. €hişinǎv, Editvra
Hyperion, 1991). Scriitorvl apare în faua noastrǎ ca poet fecvnd,
nefiind „redvs" la placheta Poesii din 1967, dar şi ca prozator
interesant, în pofida nvmǎrvlvi mic de lvcrǎri de acest profil
descoperite şi pvblicate acvm pentrv întâia oarǎ.

€a poet, Teodor Nencev se aseamǎnǎ în vnele privinue cv
Vladimir €avarnali, pornit în lvme de pe aceleaşi meleagvri
bântvite de secetǎ şi arşiui, exponent al bvcvriilor, grijilor şi
nǎzvinuelor aceloraşi oameni formaui şi edvcaui în medivl
specific al svdvlvi basarabean. „Ev svnt din Basarabia de jos,/
De vnde pvrcede Rǎsǎritvl", se destǎinvie Nencev în 1937. E
vn mediv polilingv, fapt care şi-a lǎsat neapǎrat amprenta
asvpra creauiei poetvlvi. „Dovǎ lvmi în cântec le cobor,/ Strǎin
pentrv nici vna nv-s./ Tovarǎşi de joacǎ mi-av fost/ Un pvi de
moldovean şi-vn pvi de rvs", constatǎ avtorvl, în continvare
320
divvlgând cititorvlvi cǎ are conştiinua clarǎ a vlǎstarvlvi de ori-
gine bvlgarǎ crescând pe ogorvl vnei cvltvri nauionale distincte:
„€opilǎria mea începe lângǎ Prvt./ Aici am învǎuat sǎ citesc./
Visvrile mele-av înflorit pe rând/ Toate pe pǎmântvl românesc".
Tocmai o atare conştiinuǎ a favorizat atenuia scriitorvlvi
fauǎ de cvvântvl nostrv avtohton, pe care îl foloseşte cv econo-
mie şi pricepere. Metafora lvi Teodor Nencev are caracter româ-
nesc adânc şi svgestiv, de vreme ce peste personajvl liric al
poeziei Atavicǎ se lasǎ încet „argintvl lvnii", în altǎ parte
avtorvl se destǎinvie direct: „Iatǎ, am scris o poezie tristǎ/ €a
viaua-ne lipsitǎ de noroc", visvrile sale – într-o altǎ poezie –
„ca nişte pǎsǎri moarte av cǎzvt".
Specificvl poeziei lvi Nencev rezidǎ întâi de toate în atitv-
dinea marcatǎ de fermitate şi neîmpǎcare a poetvlvi fauǎ de
grevtǎuile vieuii, în exprimarea stǎrilor tensionate din svfletvl
omvlvi şi din întreaga societate, în cǎvtarea sav cel pvuin dibv-
irea vnor cǎi de lichidare sav depǎşire a amarvlvi existenuei,
mai cv seamǎ a stǎrilor deprimante ale personajvlvi liric. Sǎrǎcia
uǎranilor nevoiaşi – „Svntem sǎraci. €olindǎtori/ La casa
noastrǎ n-av venit deloc" – este evocatǎ în mod concret, plastic,
întipǎritor. De altfel, ca şi viaua bogǎtaşilor: „Toui petrec. E-ajvn
de sǎrbǎtoare,/ E voie bvnǎ, cântec şi joc./ Nvmai noi ca
nişte paznici/ Ne strǎjvim dvrerea lângǎ foc".
Altǎdatǎ (în poezia Cronica) sitvauia precarǎ a oamenilor
sǎrmani este consemnatǎ fǎrǎ concvrsvl imaginii, încât am
lǎsa fǎrǎ atenuie textvl, nv i-am recvnoaşte apartenenua la
domenivl literatvrii artistice, dacǎ n-am uine cont de titlvl

operei: „Toui avem ceva de câine/ Afarǎ de rǎbdare./ Problema
cea mai mare/ Stǎ în lvpta noastrǎ pentrv pâine".
Poezia lvi Teodor Nencev respirǎ cv stǎrile de nostalgie ale
personajvlvi liric dezamǎgit. Venirea toamnei rǎvǎşeşte svfletvl
încoluit de griji şi nevoi, determinândv-l sǎ cavte o salvare, fie
şi ilvzorie: „Unde oare în toamnǎ sǎ mǎ dvc?/ Vântvle ce
tremvri în perdele,/ Nv ştii tv cam încotro s-apvc?/ N-ar fi
bine dvpǎ rândvnele?"
Anotimpvl cel mai frecvent în poezia lvi Teodor Nencev este
toamna; textele sale svnt dominate de stǎri svfleteşti apǎsǎ-
321
toare, de tonalitǎui svmbre. Singvrǎtatea, nevoia de evadare
din medivl svfocant svnt explorate de scriitor cv randament
psihologic şi artistic înalt, ca şi incertitvdinea existenuei,
cimitirvl fiind vn nvclev svgestiv al realitǎuii concrete pândite
de pericol mortal. În virtvtea stǎrilor de fapt şi de svflet inves-
tigate de avtor, poezia sa are mvlt comvn cv aceea a poetvlvi
rvs Serghei Esenin. Grevtǎuile vieuii apǎsândv-l nemilos, Esenin
îşi îneacǎ necazvl în vin, gândvl fiindv-i adesea la femei,
vnicele în mǎsvrǎ sǎ-i ogoiascǎ dvrerea şi chinvl; el contactea-
zǎ mai degrabǎ cv vn câine decât cv vn confrate biped. Evada-
rea din medivl viciat sav chiar dispariuia fizicǎ îl tenteazǎ nv
o datǎ. Or, medivl social similar acelvia în care s-a nǎscvt, a
trǎit şi a creat Esenin îl determinǎ pe Nencev sǎ vrmeze într-vn
fel experienua literarǎ a poetvlvi rvs. Pentrv a demonstra acest
adevǎr în toatǎ concreteuea sa, citǎm ceea ce ni se pare convin-
gǎtor – o coincidenuǎ aproape totalǎ a motivelor şi tonalitǎuilor
lirice. De exemplv, „Dai, Djim, na sciastie lapv mne..." la
Esenin şi: „Hai, frate mic, dǎ-mi labele-amândovǎ..." la Nencev.
„Hvliganvl" eseninian şi „golanvl" nencevian svnt aceiaşi
dezmoşteniui ai vieuii, atât cǎ vnvl îşi chinvie svfletvl în Rvsia,
altvl – în România anilor ’30. Dovada cea mai concretǎ a
aflǎrii lvi Teodor Nencev svb inflvienua poetvlvi rvs o constitvie
lapidarele şi svgestivele Motive dvpǎ Esenin. De exemplv:
„Stepa rǎsvflǎ larg svb cer de varǎ,/ Rǎcoarea nopuii mǎ bicivie
pe frvnte./ Voi, salcâmi şi lanvri de secarǎ,/ Simuiui cvm visvl
creşte-n mine mvnte?.."

O particvlaritate a liricii nenceviene rezidǎ în formvlarea
de cǎtre poet a vnor întrebǎri grave ale existenuei în condiuiile
timpvlvi, întrebǎri care îl apropie mvlt de ceilalui scriitori
basarabeni ai epocii. În poezia Pentru cei de la çes, de exemplv,
dvrerea şi compasivnea avtorvlvi av o adresǎ precisǎ,
inconfvndabilǎ, iar expresia literarǎ e de natvrǎ sǎ comvnice
cititorvlvi adevǎrvl adevǎrat în forma lvi cea mai directǎ şi
mai dvreroasǎ, de parcǎ apelvl la metaforǎ ar fi dǎvnat trans-
miterii mesajvlvi: „Hei, belşvgvl îl strânge cine poate,/ Tot
sǎracii cvgetǎ despre moarte./ Mvncitorii dvc pe vmeri avr,
322
soare/ €a sǎ moarǎ fǎrǎ lvmânare./ Dobitoace cv frvntea în
pǎmânt,/ Nimeni nv-i întreabǎ de vnde vin şi cine sânt./
Tovarǎşi vna c-vn bov şi-vn câine/ O viauǎ robitǎ pentrv
pâine./ €ine strânge câmpia?/ €ine cvlege via?/ €ine vmple
polobocvl, paharvl?/ €ine şede şi mǎnâncǎ?/ Mvncitorvle,
slvgǎ devotatǎ,/ Te-ai întrebat oare vreodatǎ/ €are-i partea
ta?/ Pentrv cine lvcrezi mvncǎ grea?"
Pot fi citate şi alte exemple care probeazǎ atitvdinea protes-
tatarǎ a scriitorvlvi împotriva alcǎtvirii nedrepte a societǎuii
timpvlvi. Proletarvl din poezia Paçte nv ezitǎ sǎ întrebe
rǎspicat: „N-avem dreptvl oare noi/ Sǎ mâncǎm pe lvmea
asta/ €a şi pvii de ciocoi?/ Nvmai ei sǎ aibǎ parte,/ Noi toui
slvgi ca sǎ le fim?/ Trauilor, viaua asta/ Pânǎ când s-o svferim?"
Atare condiuii de existenuǎ materialǎ şi spiritvalǎ determinǎ
în mare mǎsvrǎ o altǎ particvlaritate de concepuie a creauiei
nenceviene – faptvl cǎ personajvl liric al poeziei lvi este adesea
vn rǎzvrǎtit, iar expresia literarǎ capǎtǎ dvritatea vnvi discvrs
protestatar: „Ev svnt aşa. Revolta mi-e mare./ Am îndrǎgit ev
vântvl din ogoare./ Şi mǎ frǎmânt, mǎicvuǎ, ca pe rvgvri,/
€vm se frǎmântǎ viaua-nchisǎ-n mvgvri..." Aici expresia
pǎstreazǎ totvşi vrme adânci de gândire metaforicǎ, frǎmântvl
„ca pe rvgvri" şi, mai cv seamǎ, comparauia cv frǎmântvl
„vieuii-nchise-n mvgvri" nefiind ceva cv totvl ordinar în planvl
cǎvtǎrii de mijloace sensibilizatoare a mesajvlvi. Într-vn anvmit
sens hvliganvl (alteori golanvl) din poezia lvi Teodor Nencev
este, şi el, vn rǎzvrǎtit, ba chiar vn lvptǎtor, de vreme ce
poetvl i se adreseazǎ – şi lvi – ca vnvia menit de istoria însǎşi

sǎ dǎrâme o viauǎ infernalǎ pentrv cei mvlui şi sǎ constrviascǎ
vna echitabilǎ: „Mǎ-nchin uie, generauie de titani,/ Vovǎ, tvtvror
haimanalelor şi golani,/ Iatǎ, ev m-am ridicat proroc printre
voi/ Sǎ slǎvesc împǎrǎuia celor flǎmânzi şi goi". Setea de drep-
tate socialǎ este enormǎ, şi poetvl nv se sinchiseşte de expresia
preponderent pvblicisticǎ a sentimentvlvi şi atitvdinii; el parcǎ
nici n-ar bǎnvi riscvrile degradǎrii poeziei în discvrs politic
sav politizat peste mǎsvrǎ, pânǎ la forma propriv-zis oratoricǎ
de comvnicare a mesajvlvi: „Ascvltǎ aici,/ Gloatǎ de calici,/
Şi vai, cǎuele cv inima mare,/ Voi toui ce n-aveui sǎrbǎtoare./
Pentrv viaua voastrǎ chinvitǎ/ Nǎscociui din piatrǎ dinamitǎ..."
323
Poetvl însvşi nv stǎ deoparte. El se simte vn angajat, deci vn
alt participant la revoltǎ şi la lvptǎ: „Iar ev cv harapnicvl cv-
vântvlvi/ Am sǎ rǎscol fvrtvnile pǎmântvlvi..." El se vrea „crai-
nic" al vnei lvmi noi „ce va sǎ vinǎ". Unvi om sǎrman „din
marea armatǎ a mizeriei" poetvl îi spvne cv încredere în izbân-
da celor mvlui şi opresaui: „Ai şi tv dreptvl la vn Paşte al tǎv"
(Paçte, 1937). Pentrv hvliganvl „mândrv" Teodor Nencev gǎ-
seşte cvvinte de svsuinere şi îmbǎrbǎtare: „Învauǎ-te sǎ joci,
cǎci mâine/ Jocvl tǎv va fi vn joc serios./ În lvpta mare pentrv
libertate/ Tv trebvie sǎ ştii sǎ joci frvmos". În poezia lvi Teodor
Nencev îşi face loc, poate chiar mai mvlt decât o îngǎdvie
înuelegera propriv-zis artisticǎ a literatvrii, afirmauia directǎ,
lozincardǎ: „Noi credem în viitor..." sav: „€amarazi, cama-
razi,/ Împingeui la carvl istoriei./ Pvneui vmǎrvl stâng./ €ǎci
iatǎ, vǎ zic:/ Istoria cv noi doar începe" (GeneraUie). Personajvl
liric al altei poezii (Înainte) comvnicǎ în acelaşi mod – direct
pânǎ la oratoria de la marginea artei – programvl de acuivni:
„Dar vom pvrcede rǎzvrǎtitǎ gloatǎ/ Sǎ rǎstvrnǎm istoria
toatǎ./ Pasvl nostrv nedisciplinat şi vigvros/ Va sǎ-nsemne cel
mai frvmos". În chip pvblicistic este consemnat (anvme con-
semnat!) scopvl lvptei la care îndeamnǎ poetvl: „Şi singvri
birvitori mâine/ Vom da tvtvror azvr, slavǎ şi pâine".
Setea de primeniri sociale, de „uǎrmvri noi", atitvdinea mili-
tantǎ fauǎ de acest imperativ al timpvlvi constitvie o altǎ
particvlaritate a creauiei nenceviene. Din pǎcate, şi în afirmarea
acestei atitvdini poetvl procedeazǎ prozaic pânǎ la abdicarea

la poezie. €hiar debvtând poetic („Prieteni de pretvtindeni,/
prieteni,/ Adevǎr grǎiesc vovǎ, adevǎr./ Biciviui de toate vântv-
rile,/ Rǎvl lvmii ne-a-nşfǎcat de pǎr"), avtorvl continvǎ discvr-
siv, de parcǎ „graba" rostirii „adevǎrvlvi" promis nv-i permite
migǎlirea plǎsmvirii, cǎvtarea – şi, mai ales, gǎsirea – de
mijloace şi procedee propriv-zis artistice, concret-sensibile,
metaforice. €a în cazvl acesta: „Basarabie, tv, patria mea
dragǎ,/ Ev pe toui fiii tǎi îi salvt!/ €rivǎuvl pornit e sǎ vesteascǎ/
Pe acel ce-i aşteptat de mvlt".
Teodor Nencev apeleazǎ în permanenuǎ la interogauia şi la
324
exclamauia retorice, principalvl sǎv procedev fiind totvşi mono-
logvl personajvlvi liric, rostit din toatǎ inima, apǎsat, fǎrǎ
echivoc sav reticenuǎ. Anvme prin monolog poetvl exprimǎ
dragostea sincerǎ şi totalǎ pentrv meleagvl natal, pentrv
pǎrinui şi strǎbvni, evocǎ inspirat copilǎria. Excepuiile nv lip-
sesc, de vreme ce poezia Satul, de exemplv, este scrisǎ în vers
alb, energia comvnicǎrii fiind „trimisǎ" de avtor în adâncvl
imaginii.
Bineînueles, Teodor Nencev n-a ignorat în principiv meta-
fora, imaginea concret-sensibilǎ, svgestia liricǎ. El procedeazǎ
cv adevǎrat poetic în Trandafirul, Din depǎrtare, Descǎtuçare,
Chemare în amurg, S-a risipit grǎdina şi în alte lvcrǎri. Este
adevǎrat cǎ aici motivele înseşi pvse la baza fiecǎrei poezii
svnt de natvrǎ general-vmanǎ, uin preponderent de svflet, de
starea psihologicǎ. Dominauia sentimentvlvi sincer şi pvternic
nici n-ar permite degradarea comvnicǎrii poetice în discvrs
prozaizat, rece, poate chiar respingǎtor prin forma sa: „Ev
azi trǎiesc din câte tv mi-ai spvs./ Pentrv fiecare vorbǎ-a ta
inima bate./ Svfletvl mev întreg îl simt compvs/ Din tot ce
ne-am vorbit în singvrǎtate...", „€ad clipele în vrne fvnerare,/
€rivǎuvl mi-advce zvon polar./ Tv doar într-vn noiembrie
târziv/ Apari în visv-mi trist şi solitar..." Exemple de destǎinvire
cv adevǎrat cvceritoare a vnor sentimente profvnde pot fi advse
mvlte, şi faptvl confirmǎ disponibilitatea liricǎ a avtorvlvi.
€artea Predestinare cvprinde şi o seamǎ de poezii spicvite
de Gheorghe Gheorghiv din periodicele anilor 1935-1940, toate
în mǎsvrǎ sǎ adavge cvlori noi la portretvl scriitorvlvi.

Adresǎrile cǎtre svflet, notele pesimiste şi alte particvlaritǎui
de concepuie o fi constitvit, la 1967, motivvl pentrv care operele
acestea n-av pvtvt fi retipǎrite în placheta Poesii. Or, Teodor
Nencev anvme prin aceste adresǎri (cǎtre svflet) revşeşte sǎ
exprime pregnant dvrerea prilejvitǎ de trecerea implacabilǎ
a timpvlvi şi, o datǎ cv el, a vieuii omvlvi. În ceea ce priveşte
nota pesimistǎ, într-adevǎr prezentǎ în mai mvlte opere, orice
svspicivne cǎ ar demola svfletvl cititorvlvi trebvie consideratǎ
în afara gândirii normale, de vreme ce şi azi şi întotdeavna
trecerea timpvlvi şi a vieuii noastre a cavzat şi nv poate sǎ nv
cavzeze o nostalgie pvternicǎ, o dvrere nealinatǎ. €v atât 325
mai jvstificatǎ apare orice notǎ de aceastǎ natvrǎ în creauia
desfǎşvratǎ în condiuiile complicate svb aspect social, politic
şi cvltvral ale anilor ’30.
Poeziile selectate din periodice confirmǎ – şi ele – înrvdirea
lvi Teodor Nencev cv spiritvl cǎlǎvzitor al creauiei lvi Serghei
Esenin. Motivele, tonalitatea comvnicǎrii mesajvlvi, natvra
imaginilor vǎdesc vn gvst artistic sǎnǎtos al avtorvlvi, opuiv-
nea lvi pentrv o poezie adânc simuitǎ, generatoare de ecovri
profvnde în inima cititorvlvi. Singvrǎtatea ca stare psihologicǎ
propice adâncirii personajvlvi liric în proprivl sǎv eu şi dezvǎ-
lvirii sentimentvlvi omenesc aflat adesea în tainiuele svfleteşti,
vneori nebǎnvite nici chiar de persoana la care ne referim concret,
este exploratǎ de Nencev cv îndemânarea poetvlvi avtentic.
Acvitatea sentimentvlvi şi caractervl adecvat al expresiei lvi
lirice adeveresc, aici ca şi în alte opere, Poetvl şi €reatorvl.
€artea Predestinare conuine şi câteva opere în prozǎ. €ea
intitvlatǎ Din carnetul cu nume de cântec, de exemplv, este vn
adevǎrat poem în prozǎ. „Lv! Nvmele tǎv e o silabǎ dintr-vn
cântec ce trece prin mine. €ântecvl nv mai este, a rǎmas nvmai
melodia. Pasǎrea a zbvrat departe şi-i mai avd ecovl baterii
din aripǎ. Lv!" – în atare secvenue de simuire şi de evocare a
acesteia scriitorvl se afirmǎ drept coborâtor în zonele de obicei
tǎinvite ale svfletvlvi, acolo vnde minerevl trebvincios comvni-
cǎrii artistice aşteaptǎ exploratorvl capabil de acea aprofvn-
dare în sine, care e vnica salvatoare a activitǎuii artistice. „În
seara asta ca şi-n cele ce s-av scvtvrat, am trecvt vnvl pe lângǎ

altvl cvm trec orele pe lângǎ timp. Timpvl svnt ev, tv eşti
ora. În inima ta a bǎtvt ceva – inima mea, pasǎre în colivie" –
aici totvl este metaforǎ şi svgestie, mai mvlt chiar decât în
vnele poezii, dominate – dvpǎ cvm am arǎtat – de elementvl
conceptval şi discvrsiv, vneori degradant în oratorie şi chiar
în platitvdine. Cuvântul, Streinul şi Singurǎtate svnt alte
expresii concrete şi conclvdente ale prozei poetice nenceviene,
în pofida caractervlvi lor accidental totvşi în creauia scriitorvlvi.
Deşi nv poate fi considerat o stea pe firmamentvl literatvrii
326
basarabene a anilor ’30, Teodor Nencev – inegal cvm se prezin-
tǎ – meritǎ sǎ fie repvs în circvitvl nostrv de valori. Meritǎ sǎ
fie citit şi, dacǎ s-ar gǎsi materiale noi referitoare la viaua şi
activitatea lvi, – retipǎrit. Pentrv acei care se îndoiesc de nece-
sitatea vnei atare acuivni consemnǎm, pornind de la avtorvl
postfeuei cǎruii, cǎ ilvstrvl savant şi scriitor Nicolae Iorga încǎ
în 1938 în revista „€vget clar" cita cv plǎcere din poeuii basa-
rabeni, nvmind poezia Troica a lvi Teodor Nencev „o bvcatǎ
de antologie".

…Mǎsurile silnice pentru stârpirea românismului se iau fǎrǎ
de curmare. AdministraUia, biserica çi çcoala sunt cu desǎvârçire
ruseçti, încât este oprit a cânta în siua de Paçti „Cristos a
înviat!" în româneçte. Nimic în limba româneascǎ nu se poate
scrie; nimic ce e scris în limba româneascǎ nu poate sǎ treacǎ
graniUa fǎrǎ de a da loc la prepusuri çi persecuUiuni; ba oamenii
de condiUie se feresc de a vorbi în casǎ româneçte pentru ca nu
cumva o slugǎ sǎ-i denunUe; într-un cuvânt, orice manifestaUie
de viaUǎ româneascǎ e opritǎ, rǎu privitǎ çi chiar pedepsitǎ. Pe

lângǎ toate aceste mai e çi sistemul de colonisare silnicǎ al Rusiei.
Cete întregi de familii româneçti sunt luate cu sila ori duse cu
amǎgiri departe çi înlocuite cu familii ruseçti, pentru ca încetul
cu încetul populaUia sǎ se amestece, sǎ piardǎ energia carac-
terului naUional çi sǎ fie mai primitoare faUǎ cu mǎsurile de
rusificare.
Cart6a m0¦d0w6n6ascǎ, 199O, pag. 169-17O.
hHEoRhHE hHEoRhHIU
ÎN ¦POSTAZǍ 327
DE CERCETǍTOR
AL PROCESULU¦
L¦TERAR
€ât încǎ nv ne-am îndepǎrtat de cartea

Predestinare în care Teodor Nencev apare – pentrv întâia oarǎ –
oarecvm complet, consemnǎm nv doar faptvl în sine al selec-
uiei şi al îngrijirii textelor de cǎtre Gheorghe Gheorghiv, descen-
dent – şi el – din Bvgeacvl literar, dar şi postfaua volvmvlvi,
care aparuine – şi ea – alcǎtvitorvlvi cvlegerii. În acest esev,
intitvlat Plecat fǎrǎ urmǎ, Gheorghe Gheorghiv se prezintǎ
într-o ipostazǎ novǎ, de cercetǎtor al procesvlvi literar. Aici
el a efectvat sondaje cv adevǎrat profvnde şi insistente, a adv-
nat informauie avtenticǎ şi importantǎ, contactând cv oameni
în etate, cvnoscǎtori în amǎnvnt ai vieuii şi activitǎuii lvi
Teodor Nencev (Ion Arnavtov, Leonid Şeptiuki, Lvdmila Şişcov-
schi etc.), cercetând arhive şi meditând asvpra informauiei
descoperite. Deosebit de valoros este faptvl descoperirii
docvmentelor care varsǎ lvminǎ clarǎ asvpra vieuii poetvlvi
în anii 1941-1944, adicǎ în perioada care a vrmat dvpǎ anvl
care se credea cǎ e acela al moruii poetvlvi. Or, Teodor Nencev
n-a mvrit în 1941, dvpǎ cvm se ştia pânǎ odinioarǎ, faptvl
fiind consemnat şi în enciclopedia Literatura çi arta Moldovei

(volvmvl 2, €hişinǎv, 1986, pag. 81), ci la 3 noiembrie 1944,
şi a fost înmormântat într-vn sat din apropierea oraşvlvi leton
Liepaia.
Demnǎ de toatǎ aprecierea este de asemenea reconstitvirea
de cǎtre Gheorghe Gheorghiv a climatvlvi social-politic şi cvl-
tvral al epocii în care a activat Teodor Nencev. Avtorvl postfeuei
Plecat fǎrǎ urmǎ recvrge în permanenuǎ la nvme, fapte, opere,
caractervl concret şi convingǎtor al stvdivlvi sǎv impvnândv-
se cv toatǎ seriozitatea.
Pornind anvme de la aceastǎ postfauǎ valoroasǎ, am aşter-
328
nvt pe hârtie articolvl de fauǎ, consacrat în mod special lvi
Gheorghe Gheorghiv. Vorba e cǎ în cǎruvliile de prozǎ scvrtǎ
ale scriitorvlvi – Început de primǎvarǎ (1955), Drumuri çi
poteci (1958), În rând cu oamenii (1960) şi în altele de mai
încoace – gǎsim şi vnele pagini demne de o anvmitǎ atenuie,
dar entvziasmvl tineretvlvi de la sate încadrat în mod expres
în constrvcuia vnei vieui „noi", svccesele personajelor recrvtate
de Gheorghe Gheorghiv de pe toate sectoarele activitǎuii lor
erav de departe nişte contrafaceri gratvite, dacǎ nv de-a dreptvl
ridicole. €v atât mai grev de preuvit svnt nvvelele scriitorvlvi
de pe înǎluimea evolvuiei vlterioare a literatvrii noastre. Acuivni
şi atitvdini lipsite de temei etic şi de firesc artistic şi conflicte
svperficiale, care nv svnt în mǎsvrǎ sǎ contribvie la indivi-
dvalizarea profvndǎ a personajelor, întâlnim chiar şi în nvvelele
întrvcâtva complicate, a cǎror lectvrǎ promitea sondaje adânci
şi mesaje importante, cvm e, de exemplv, cea intitvlatǎ La
rǎspântie.
În fond, aceeaşi apreciere o reclamǎ schiuele lvi Gheorghe
Gheorghiv despre şi pentrv copii. €vminui din cale afarǎ sav
cvminuiui fǎrǎ prea mvlte efortvri, pionierii şi komsomoliştii
lvi svnt expresii şablonarde ale înuelegerii de atvnci a rostvlvi
şi a rolvlvi generauiei tinere încadrate – cvm altfel? – în con-
strvcuia „viitorvlvi lvminos", care întârzie atât de nemilos.
Taptvl cǎ recent a fost retipǎritǎ cartea lvi Bunǎ siua...
MulUumesc... La revedere nv trebvie sǎ ne predispvnǎ decât la
o relectvrare atentǎ, aprofvndatǎ, în scopvl aprecierii ei estetice,
fǎrǎ sǎ admitem concesii fauǎ de vizivnea svperficialǎ a avto-

rvlvi asvpra rostvlvi copilǎriei în constitvirea cetǎueanvlvi
demn sav în faua timpvlvi în care av fost elaborate nvveletele
în cavzǎ.
Gheorghe Gheorghiv a scris şi schiue docvmentare, sem-
nând – în colaborare cv Pavel Bouv – cartea Pe drumurile Bu-
geacului (1960). Încǎ la apariuie aceasta exemplifica fǎrǎ nici
o reticenuǎ „teoria" lipsei de conflict, altfel zis – a poleirii
realitǎuii, a înuelegerii eronate a rostvlvi activitǎuii scriitorvlvi
în societate. Schiuele acestea nv denotǎ o evolvuie a gândirii
avtorvlvi şi, bineînueles, a „artei" lvi fauǎ de povestirea Aurul
alb, consacratǎ cvltivǎrii... bvmbacvlvi şi orezvlvi la svdvl
329
repvblicii.
Adevǎrate tortvri pentrv cititorvl din epocǎ av constitvit
„romanele" scriitorvlvi. Cǎldura pǎmântului (1965) uintea sǎ-l
cvcereascǎ prin evocarea dorinuei arzǎtoare a vnei tinere, Ilinca
Gârneu, de a deveni prima tractoristǎ în raion şi prin strǎdvinua
nv mai pvuin ardentǎ de a se afirma ca ajvtor de nǎdejde al
partidvlvi comvnist, secretar al comitetvlvi raional al comso-
molvlvi a tânǎrvlvi Ivaşcv. În pofida mvltor amǎnvnte şi de-
talii pitoreşti şi svgestive, personajele aşa-zisvlvi roman svnt
mai cvrând manechine, nv oameni vii, cv pasivni fireşti
credibile şi întipǎritoare.
Lvcrarea Ninsori în primǎvarǎ (1974) ni-l prezintǎ pe
Gheorghe Gheorghiv repetând greşeala fvndamentalǎ a întregii
sale proze – abordarea vnor probleme mai cvrând de gospodǎ-
rire în stil comvnist decât a vnora de eticǎ, moralǎ, de conşti-
inuǎ. Maxim Moga, preşedinte de colhoz, se trezeşte invitat sǎ
preia condvcerea vnvi complex agroindvstrial de proporuii,
semn imposibil de tǎgǎdvit al experimentǎrilor de tot soivl,
cǎrora a fost svpvs pǎmântvl nostrv în anii ’70-’80. Datǎ fiind
o atare concepuie de ansamblv a „romanvlvi", se înuelege –
credem – de la sine cǎ, oricâte pagini svportabile ar avea
lvcrarea, ea nv are sorui de izbândǎ svb aspect propriv-zis literar.
Nv se deosebeşte esenuial de „romanele" pomenite nici vltima
încercare a scriitorvlvi în domenivl epicii de proporuii – Întoar-
cere la dragoste (1984). Toate acestea din cavza svbestimǎrii
factorvlvi psihologic şi de conştiinuǎ în plǎmǎdirea şi în evolv-

uia personajelor. €a sǎ nv dǎm exemple din creauia altor
scriitori, nvmim aici câteva nvvele – Lunǎ plinǎ, DumitriUe,
VeveriUa din pinul albastru – ale lvi Gheorghiv însvşi, care impre-
sioneazǎ anvme şi mai cv seamǎ datoritǎ tendinuei avtorvlvi
de a dezvǎlvi probleme de conştiinuǎ ale oamenilor timpvlvi.
Nvvelele pomenite la vrmǎ atestǎ, evident, o anvmitǎ
evolvuie a scriitorvlvi, însǎ în majoritatea lvcrǎrilor sale el a
sacrificat factorvl psihologic şi cel intelectval în conceperea
şi prezentarea personajelor, altfel zis – n-a pornit de la oameni
vii, pitoreşti şi interesanui svb aspect propriv-zis omenesc, ci
330
de la teme, probleme aflate „la ordinea zilei", ca sǎ folosim o
expresie frecventǎ în etapa respectivǎ a literatvrii şi criticii
literare. În felvl acesta Gheorghe Gheorghiv nv nvmai cǎ a
pornit în literatvrǎ cv stângvl, dar a rǎmas, ca prozator, la
periferia literatvrii.
Or, la o vârstǎ înaintatǎ el a avvt fericita inspirauie sǎ dea
la ivealǎ o carte consistentǎ intitvlatǎ Destine literare (1999),
în mǎsvrǎ sǎ contribvie considerabil la evalvarea literatvrii
noastre interbelice. În contextvl vnei acvte şi cronice lipse de
informauie concretǎ, bine verificatǎ svb aspectvl avtenticitǎuii,
referitoare la lireratvra românǎ creatǎ în Bvgeac, Gheorghe
Gheorghiv caracterizeazǎ svccint, într-vn şir de tablete şi
portrete, mai mvlte personalitǎui care av onorat scrisvl artistic
românesc în anii ’30-’40: Teodor Nencev, Gheorghe Bezviconi,
Vladimir €avarnali, Iacob Slavov ş.a. Ba chiar scriitorii relativ
amplv stvdiaui Nicolai €ostenco, Igor €reuv, Alexandrv €os-
mescv şi George Menivc apar într-o lvminǎ mai clarǎ grauie
dezvǎlvirilor operate de Gheorghe Gheorghiv cv privire la
debvtvl acestora în literatvrǎ şi la vnele particvlaritǎui ale
creauiei lor. Nv e vorba de o pǎtrvndere îndrǎzneauǎ în intimi-
tatea vnor opere, cǎci nv e o carte de criticǎ literarǎ, dar infor-
mauia indispensabilǎ istoriei literatvrii prezintǎ vn interes
neîndoielnic. De exemplv, faptvl cǎ vestitvl poet Alexandrv
Macedonski în 1876 a fost prefect al jvdeuvlvi Bolgrad, drept
care „în 1939 din iniuiativa lvi Dragomir Petrescv la Bolgrad
se comemoreazǎ împlinirea a novǎsprezece ani de la moartea
poetvlvi", despre acesta pvblicând esevri şi articole Vladimir

€avarnali, Ioan Şt. Botez, Iacob Slavov, Robert €ahvleanv,
Dragomir Petrescv şi Pavel Macedonski (fivl poetvlvi). Avtorilor
nominalizaui li se alǎtvrǎ – acvm – Gheorghe Gheorghiv cv
articolvl Alesandu Macedonski în Bugeac, în care încearcǎ sǎ
demonstreze cǎ în cele vreo trei lvni de aflare la Bolgrad
eminentvl poet român s-a inspirat şi din atmosfera şi priveliştile
locvlvi. Dovezi svnt poemvl Stepa (cv varianta Vânt de stepe)
şi poezia Rondelul oraçului mic. Din prima operǎ pomenitǎ
avtorvl articolvlvi citeazǎ strofa „Verdea pvrpvrǎ vvieşte pe
câmpia vriaşǎ;/ Tlori albastre şi flori roşii, libelvlǎ şi uânuar,/
Scânteiazǎ ca-ntr-vn cântec de idilǎ drǎgǎlaşǎ,/ Şi întinderea 331
sclipeşte, şi svnt singvrvl ei uar", iar din cea de-a dova – vn
întreg tablov: „Oraşvl mic te fvrǎ-ncet/ €v ale lvi tǎcvte strade/
€v oameni proşti, dar cvmsecade/ €e nici nv ştiv cǎ svnt
poet.// €v centrvl intim şi cochet/ Şi fǎrǎ case cv arcade,/
Oraşvl mic te fvrǎ-ncet/ €v ale lvi tǎcvte strade.// Prin vmbra
parcvlvi discret,/ Nv se strecoarǎ mascarade/ Şi nv s-avd în
el tirade/ Despre-al politicii secret./ Oraşvl mic te fvrǎ-ncet".
Şi chiar dacǎ cercetǎtori de vazǎ, ca Adrian Marino, considerǎ
cǎ poetvl a avvt în vedere oraşvl Givrgiv, ipoteza lansatǎ de
Gheorghe Gheorghiv nv este lipsitǎ de temei.
Eventvala împǎruire a articolelor şi esevrilor lvi Gheorghe
Gheorghiv în bvne şi slabe este absolvt invtilǎ, deoarece abso-
lvt toate conuin informauii demne de atenuia cititorilor devotaui
literatvrii noastre. Altceva e cǎ În sarea anilor este vn stvdiv
amplv, iar celelalte lvcrǎri svnt simple articole, esevri, însem-
nǎri de lectvrǎ. Avtorvl lor se dovedeşte bine informat, expvne-
rea informauiei este cvrsivǎ, lectvra înainteazǎ vşor, iar esevl
Pe urmele unui roman pierdut este de-a dreptvl incitant, comple-
tând în chip fericit biografia de creauie a lvi George Menivc,
al cǎrvi roman Hai, tatǎ! nv mai e de gǎsit nicǎieri, decât
într-vn fragment inclvs în cvlegerea sa Rǎvaçul ploilor (1986),
apoi în Scrieri (vol. I, pag. 19 şi vrm.).
Gheorghe Gheorghiv evocǎ svccint, dar svficient de conclv-
dent debvtvrile vnor scriitori ca Igor €reuv, Alexandrv €osmes-
cv, Anatol Gvgel ş.a., prezintǎ detaliat destinele de creatori
ale lvi Teodor Nencev şi Vladimir €avarnali, acordǎ atenuie

faptvlvi cǎ la revistele bolgrǎdene „Bvgeacvl", „Tamilia noastrǎ",
„Generauia novǎ" şi „Moldavia" av colaborat Alexandrv Pirv,
Horia Hvlvbei, Gheorghe Bezviconi, Andrei €ivrvnga (în epocǎ
Robert €ahvleanv) şi alte personalitǎui azi cvnoscvte şi recvnos-
cvte. Pe deplin întemeiatǎ apare – în acest context – afirmauia
lvi Nicolai €ostenco – din 1936 – cǎ spiritvl regionalist sǎnǎtos
al revistei „Bvgeacvl" „serveşte la consolidarea românismvlvi
în Basarabia".
Într-vn cvvânt, cartea Destine literare este vna indispen-
332
sabilǎ cercetǎtorvlvi literatvrii noastre interbelice, iar de altfel
şi al celei postbelice în mǎsvra în care o seamǎ de scriitori
care av activat la Bolgrad şi-av continvat activitatea literarǎ
şi dvpǎ rǎzboi. Avtorvl ei, Gheorghe Gheorghiv, a contribvit
esenuial la lichidarea vnvi gol resimuit de mvlt în istoria litera-
tvrii române din Repvblica Moldova, adicǎ a scris cartea prin
care rǎmâne cv sigvranuǎ în literatvra noastrǎ, spre deosebire
de proza caracterizatǎ de noi svccint în paginile anterioare,
tribvtarǎ condiuiilor vitrege ale timpvrilor comvniste de
odinioarǎ.

Nici un imperiu, dupǎ prǎbuçirea lui, n-a lǎsat în urmǎ atâta

întuneric çi ruinǎ, ca cel rus. Nu esista nici o çcoalǎ moldove-
neascǎ ce sǎ fi funcUionat în limba maternǎ. Deci, nu puteau
esista nici cadre didactice naUionale pentru predarea limbii
române, istoriei neamului, geografiei patriei ç. a. Verbul matern
nu putea fi ausit nici în bisericǎ... Peste Q0 la sutǎ din populaUia
autohtonǎ era analfabetǎ.
T60d0r C¦BOTARU, PriEele aSOciaEii ale învàEatOrilOr baSarabeni. –– În sǎptǎmâna¦1¦
„rǎc¦ia”, 1993, 3 s6pt6mbri6.
M¦STERUL
Ç¦ YRAJA 333
NUYEL¦ST¦C¦¦
LU¦ VI›ToR BANARU
O convingere a lvi Victor Banarv a fost,

iar prin cartea sa Gust de mǎtrǎgunǎ (€hişinǎv, Editvra Prvt
internauional, 1998) rǎmâne, cǎ omvl are şi ceva atât de
specific, încât nv poate fi redat în mod direct şi pe deplin. În
chiar prima nvvelǎ din carte, Adevǎrul curat, vn personaj
explicǎ aceastǎ convingere în felvl vrmǎtor: „...€are om nv
are ascvns în gând sav în svflet ceva care nv-l poate dezvǎlvi
nimǎnvi şi nici sie însvşi?" Apoi: „Altminteri şi-ar pierde orice
mister şi farmec..."
Încercarea de a dezvǎlvi acest mister şi acest farmec ar fi,
desigvr, rauivnea însǎşi de a exista a literatvrii, a artei în genere.
€onştient de o atare menire a artei, Victor Banarv tinde
spre dezvǎlvirea lvi în Divanul, nvvelǎ în care scrie cǎ „fiecare
familie are mistervl ei, acel ceva ce-o uine şi o mişcǎ, ceva ce
nv se vede şi nv se avde, ceva ce nv ştie satvl" ; în Prevestire,
vnde dovǎ pânze ale vnvi pictor pǎzesc „tihna şi mistervl
echilibrat al dormitorvlvi"; în Şi morUii regretǎ el nv foloseşte
cvvintele în cavzǎ, ci exprimǎ semnificauia lor: „În fiece piatrǎ
e atâta viauǎ! Trebvie nvmai sǎ vezi şi sǎ poui s-o simui, sǎ-i
trǎieşti armonia, sǎ-i vezi frvmvseuea".

Victor Banarv a intvit armonia şi frvmvseuea vieuii, a revşit
sǎ pǎtrvndǎ în acel farmec al lvcrvrilor, care le face demne de
pana artistvlvi. O întâmplare oarecare, banalǎ în fond, este
vǎzvtǎ de el şi naratǎ astfel, încât sfârşeşte în simbol, în para-
bolǎ, în narauivne cv svbtext, cv tâlc. E cazvl nvvelei pomenite
deja Divanul. O familie tânǎrǎ de intelectvali rvrali îşi cvmpǎrǎ
vn divan nov, din lemn roşv, advs tocmai din Argentina. Un
divan fermecat, de vreme ce, „atraşi de prospeuimea lvi", tinerii
„s-av drǎgostit îndelvng şi cv înfrigvrare ca în anii de adoles-
cenuǎ matvrǎ, când timpvl încǎ nv conteazǎ. Apoi s-av ivbit
334
cv foc, ca în anii de stvdenuie, când dragostea trebvie deja sǎ
mvşte din timp. Av oftat pânǎ. Av oftat dvpǎ. Li se împlinise
visvl cel mare. Aveav acvm de toate şi pvteav trǎi mai departe
liniştiui".
Dar viaua are şi aspecte imprevizibile. Tocmai dvpǎ cvmpǎ-
rarea divanvlvi încep neplǎcerile. Vorba e cǎ divanvl era ferme-
cat şi în sensvl cǎ l-a atras cv o pvtere irezistibilǎ şi pe vecinvl
de peste gard, a cǎrvi aventvrǎ cv stǎpâna divanvlvi este desco-
peritǎ de souvl acesteia în chiar momentvl desfǎşvrǎrii ei.
Or, Victor Banarv nv se opreşte aici. El intvieşte necesitatea
dezvǎlvirii a „ceva" neîntâlnit la alui avtori, a „ceva" ce consti-
tvie mistervl/farmecvl/vraja relauiilor dintre oameni. Şi iatǎ-i
pe cei doi vecini, odinioarǎ prieteni nedespǎruiui, acvm „strǎini
cvm nvmai doi foşti prieteni pot fi", scouând divanvl în mijlocvl
satvlvi, sǎ-i dea foc. Dvpǎ care tinerele familii pornesc „pe
drvm de mǎrǎcini, în lvmea largǎ..."
Este şi aici mvlt gvst de mǎtrǎgvnǎ; dar scriitorvl n-a dorit
sǎ aştearnǎ pe hârtie o idilǎ, vn fapt banal şi a procedat într-vn
mod al sǎv, inedit. Dvpǎ cvm procedeazǎ în Floarea çi spinii,
adevǎratǎ poezie a dorinuei de împlinire şi a ratǎrii acestei îm-
pliniri în virtvtea vnor fapte şi circvmstanue concrete.
Totvşi, cea mai grǎitoare pentrv arta avtorvlvi de a dezvǎ-
lvi mistervl existenuei vmane este nvvela intitvlatǎ Gust de
mǎtrǎgunǎ. Victor Banarv scoate vǎlvl de pe destinvl vnei femei
tinere, Rodica, bolnavǎ de cancer. Toatǎ lvmea ştie cǎ acesteia
i se apropie moartea. O ştie şi femeia însǎşi. Printr-o împletire
ingenioasǎ de realitate crvdǎ şi de visvri alinǎtoare, femeia

se pomeneşte spvnândv-i tatǎlvi sǎv sǎ gǎteascǎ mesele cv
bvcate şi cv vinvri alese şi, totodatǎ, conversând cv foruele
natvrii, mai exact – cv elemente ale acesteia, ca Stejarvl, €ervl,
mai apoi cv o biatǎ plantǎ, Mǎtrǎgvna, din care roagǎ sǎ i se
facǎ vn ceai şi o baie. €eaivl şi baia cv mǎtrǎgvnǎ o întorc la
viauǎ, fapt proiectat de Victor Banarv într-o parabolǎ cv „masa
jvdecǎuii de apoi", imaginatǎ de Rodica „svb nvcvl din fvndvl
grǎdinii", vnde se trezeşte ascvltând vn alt dialog profvnd
simbolic:
„– €e ne facem cv ea? întrebǎ Viaua.
– Tiindcǎ toui s-av împǎcat cv gândvl plecǎrii ei, o iav, fv
335
rǎspvnsvl.
– Toui, dar nv şi copiii, insistǎ Viaua.
– €opiii svnt naivi şi încǎ nv ştiv.
– Toui, dar nv şi ea însǎşi, nv se lǎsa Viaua.
– Dar ea nv mai are pvtere sǎ trǎiascǎ, nv se ogoia Moartea.
Nici credinuǎ. Şi nici dorinuǎ.
– Da, dorinua-i cam auipise, iar credinua-i cam slǎbise. Uita-
se cǎ viaua trebvie s-o trǎieşti de parcǎ ai fi în prima zi, de
parcǎ ai trǎi vltima orǎ. Însǎ pvteri are. Iar cv ele şi dorinua
se trezeşte, şi credinua se întǎreşte, o uinea moruiş Viaua. Mi-a
spvs-o Stejarvl, iarǎ prin el – şi pǎrinuii noştri, €ervl şi
Pǎmântvl.
– Dacǎ-i aşa, o las în grija ta, se lǎsǎ îndvplecatǎ Moartea".
€ǎ e mai mvlt o poveste decât o dezvǎlvire realistǎ a victo-
riei omvlvi asvpra lvi însvşi, e adevǎrat. Dar cine a decretat
cǎ mijloacele fantastice nv mai svnt o modalitate literarǎ de
a scrie despre viauǎ şi despre farmecvl ei?
Este drept cǎ pentrv noi personal valoreazǎ mai mvlt nvve-
lele ca şi cvm „copiate de pe natvrǎ", sfârşind într-o poantǎ
plinǎ de svgestie, ca Porniri şi, mai cv seamǎ, SituaUie. Deşi
finalvl vltimei nvvele pomenite se pare prea explicitat, lvcrarea
aceasta ar pvtea fi consideratǎ o capodoperǎ a genvlvi prin
pvuinǎtatea textvlvi şi prin marea foruǎ de svgestie a finalvlvi.
O femeie îl dorea cv toatǎ ardoarea pe vn bǎrbat, cǎrvia i
se dvsese vestea de amant frvmos şi viril. €ând acesta, dintr-o
absolvt simplǎ întâmplare, opri motocicleta în preajma ei,

femeia se pierdv, „picioarele-i nv mai erav ale ei,... svdorile-i
înmviaserǎ trvpvl şi-i înlemniserǎ mâinile".
Abia când el „descǎlecǎ de pe motocicletǎ, o lvǎ galant de
mânǎ şi o ajvtǎ sǎ vrce pe scavnvl din vrmǎ", ea îşi reveni, „îl
cvprinse de mijloc şi-şi lipi strâns obrazvl de spatele lvi lat.
Lacrimile ei, advse de vând sav poate de bvcvria momentvlvi
ce trebvia sǎ se împlineascǎ, se amestecav cv svdoarea lvi,
svdoare de bǎrbat dorit. Trvpvrile li se contopiserǎ în bǎtaia
vântvlvi. Lvmea nv mai exista. Erav doar ei şi drvmvl".
Ajvnşi în vârfvl vnvi deal, „el coborî de pe motocicletǎ, o
336
lvǎ cv gingǎşie în braue şi o rezemǎ grijvliv de tvlpina
copacvlvi, îi netezi obrazvl şi bvzele arzânde..." Atvnci femeia
„leşinǎ. Pentrv o clipǎ doar. Apoi îşi reveni. Deschise ochii. El
nv mai era lângǎ ea. În braue n-o mai strângea... El se porǎia
vrsvz cv motocicleta".
Taptvl cǎ o vitase, fie şi nvmai pe-o clipǎ, o rǎvǎşeşte. „De
ce?!" strigǎ ea în sine cv desperare. „Prostvle!" ar fi vrvt ea sǎ-i
spvnǎ în fauǎ. Dar se reuinv. Îşi şterse ochii şi-l privi cv vrǎ.
Bineînueles, acvm bǎrbatvl rǎmǎsese, pentrv ea, fǎrǎ avreo-
la care o orbise anterior: „Nv mai era el ce se credea. Şi pǎrvl
lvi advcea a lânǎ de berbec bǎtrân..." Înjositǎ, femeia simui
cvm „vn zid de gheauǎ se ridica între ei". Drept care drvmvl
înapoi în sat l-av fǎcvt într-o tǎcere sinistrǎ. €ând bǎrbatvl
zise „La revedere", femeia nv-i rǎspvnse nimic. Nvmai vn „be-
e-e..." lvng avzi el „în loc de mvluvmitǎ".
„– Be-e-e... rǎsvnǎ ecovl în vale.
– Be-e-e..., încvviinuǎ de pe deal tvrma de oi..."
€v aceste pvncte de svspensie ar fi trebvit sǎ se încheie
nvvela, fǎrǎ sǎ ni se spvnǎ (despre tvrmǎ) cǎ fvsese „martor
al vnei porniri ce nv avea sǎ sǎ realizeze" şi cǎ, tot atvnci,
„motocicleta pvfǎi, strǎnvtând, şi mvri".
Explicauiile de aceastǎ natvrǎ, chiar scvrte detot, fac sǎ se
pvlverizeze mistervl şi vraja nvvelei.
În cazvl altor nvvele ale lvi Victor Banarv lvcrvl acesta nv
se întâmplǎ. Spre bvcvria noastrǎ, a cititorilor.

Da, suntem moldoveni, fii ai vechii Moldove, însǎ facem parte
din marele trup al românismului, açesat prin România,
Bucovina çi Transilvania. FraUii noçtri din Bucovina, Transilvania
çi Macedonia nu se numesc dupǎ locurile unde trǎiesc, ci-çi sic
români. Aça trebuie sǎ facem çi noi!
A¦6x6i MATEEY¦C¦, Dpere, w0¦. ¦, ChiÇinǎ1, Edit1ra ÇtiinNa, 1993, pag. 463.
(C0ntin1ar6 în pag. 3t1)
VA3ILE 3EVERIN
ÎNTRE 9AZETǍR¦E 337
Ç¦ L¦TERATURǍ
Prezent în librǎrii cv cartea Strechea boilor

(€hişinǎv, Editvra Labirint, 2002), Vasile Severin se dovedeşte
vn gazetar harnic, dvblat de vn scriitor talentat. Precizarea
poate pǎrea svperflvǎ, însǎ nv şi în cazvl nvvelelor şi nvvele-
telor comice şi satirice cvltivate de acest avtor. Unele opere
ale lvi Vasile Severin av personaje şi adrese concrete, confvn-
dândv-se cv tot atâtea cazvri avtentice, particvlare, adeverind
jvrnalismvl lor declarat, altele, chiar având ca pvnct de plecare
întâmplǎri reale, sfârşesc într-vn înalt grad de generalizare,
altfel zis – de tipizare, specific literatvrii artistice, şi în specta-
cvloase rǎstvrnǎri de sitvauie.
Bineînueles, nvvelele şi nvveletele avtorvlvi se deosebesc
între ele svb aspectvl valorii în sine şi al importanuei propriv-zis
etice a faptelor pvse de el la temelia operelor cv pricina. Oasa
celulelor ferice, de exemplv, iar de altfel şi Obida dentistului,
Geografia aplicatǎ şi alte lvcrǎri, pot fi lvate de cititori drept
glvme oarecvm ieftine, a cǎror lectvrǎ, deşi plǎcvtǎ, ne lasǎ
cv impresia cǎ avtorvl e vn colecuionar de fapte şi fǎpticele
bvne de povestit la vn pahar-dovǎ de vorbǎ dilvatǎ cv ceva
lichid priitor dezlegǎrii limbii.

Ajvnşi însǎ cv lectvra la nvvela Hai noroc, pungaçule!, ne
pomenim ca şi cvm în faua a dovǎ registre tematice şi stilistice.
Începvtvl acestei lvcrǎri este cv sigvranuǎ o altǎ nvveletǎ în
care avtorvl mizeazǎ pe hazvl propriv-zis al întâmplǎrii cv
vn biet pvngaş care, în troleibvzvl aglomerat, bagǎ mâna în
bvzvnarvl omvlvi şi nv înceteazǎ operauivnea nici în clipa în
care omvl îl îndeamnǎ cv binişorvl sǎ se astâmpere. Dimpo-
trivǎ, încvrajat de vn al doilea pvngaş, el scoate portmonevl
omvlvi, la întrebǎrile acestvia rǎspvnde rvseşte şi chiar atvnci
când stǎpânvl portmonevlvi îi scapǎrǎ „o scatoalcǎ svb
338
centvrǎ, în torba cv ovǎ", de-l face sǎ zbiere sǎlbatic „vǎ-le-
lev!", învǎuând astfel momentan limba românǎ, pǎstrǎm
impresia cǎ citim vn kitsch de nvanuǎ caragialianǎ. Dacǎ
Vasile Severin ar fi încheiat lvcrarea sa cv prezentarea faptvlvi
pvs la baza ei în momentvl în care „tânǎrvl pvngaş a coborât
pe trotvar îndoit, aproape cǎ pe brânci", dvpǎ care îi zice stǎpâ-
nvlvi portmonevlvi: „€e dai, bade jvrnalist, aşa de tare, cio-
bǎneşte?", kitschvl ar fi fost perfect. Or, intenuia avtorvlvi n-a
fost sǎ prezinte – şi aici – o întâmplare hazlie, de o valoare
eticǎ modestǎ. Sav, în orice caz, obişnvitǎ în contextvl zilelor
de azi. La avzvl adresǎrii cv „bade jvrnalist" avtorvl rǎmâne
perplex şi-l întreabǎ spontan: „De vnde mǎ ştii, bǎ?" „Pǎi, v-am
recvnoscvt… cam târziv, dvpǎ ce v-am scos pvnga", rǎspvnde
prǎdaşvl.
Urmeazǎ o explicauie pvr gazetǎreascǎ – „tânǎrvl acesta chi-
peş şi cv priviri speriate svb sprâncenele-i arcvite este bǎieuelvl
cela care a încercat sǎ-mi fvre de pe masǎ, la cafenea, o felie
de pâine şi ev l-am prins de mânvuǎ! Pe ger, era cv capvl
descoperit, îmbrǎcat doar într-o blvzǎ roşie de damǎ şi încins
peste ea cv o centvrǎ soldǎueascǎ… L-am hrǎnit şi l-am întrebat
de toate. Apoi, de, aşa e, îngrijorat de soarta lvi şi a atâtor
copii vagabonzi, am scris cv dvrere cǎtre condvcere, sǎ aibǎ
grijǎ de aceşti copilaşi – sǎ meargǎ la şcoalǎ, sǎ-i îmbrace,
sǎ-i hrǎneascǎ… doar svnt vrmaşii noştri, stǎpânii de mâine
ai acestvi meleag!"
Şi chiar atvnci când apeleazǎ la observauia maliuioasǎ –
tip: „Şi atât de mvltǎ şi mare „grijǎ" a avvt în acest rǎstimp

condvcerea de ei, încât azi nvmǎrvl copiilor vagabonzi a ajvns
la zeci de mii şi-i vezi la începvt pe la lǎzile de gvnoi, apoi
bvzvnǎrind pasagerii prin troleibvze şi avtobvze, iar mai târziv –
dincolo de gardvrile din sârmǎ ghimpatǎ ale pvşcǎriilor. Ia ce
viitor ne mai aşteaptǎ!" –, Vasile Severin rǎmâne vn pvblicist
care nv se sfieşte sǎ conchidǎ în mod gazetǎresc: „Mǎ vit la
flǎcǎvl acesta, poate aproape pierdvt, şi mǎ strǎpvnge mila şi
groaza: ne piere neamvl, frauilor! Şi mai constat: fǎrǎ îndoialǎ,
cineva are grijǎ mare şi stabilǎ sǎ dispǎrem de pe acest meleag,
mai întâi vmplând taigalele şi ocnele cv noi!"
339
Tacem abstracuie de faptvl cǎ nvvela în cavzǎ a fost scrisǎ mai
demvlt, adicǎ e niuel învechitǎ svb aspectvl alvziei la taigale
şi ocne, şi încercǎm sǎ ne dvmerim: ce e aceasta? o coborâre
întenuionatǎ a kitsch-vlvi la intervenuia pvblicisticǎ ordinarǎ?
o „înfrvmvseuare" mǎiestritǎ cv vn debvt captivant a vnei istorii
avtentice cv vn copil vagabond, ajvns între timp hou de bvzv-
nare? o tentativǎ de ridicare a schiuei gazetǎreşti la nivelvl de
nvvelǎ artisticǎ?
Poate cǎ avtorvl nv s-a gândit la o atare problemǎ prepon-
derent teoreticǎ. Mai cvrând Vasile Severin a spvs ceea ce l-a
frǎmântat în legǎtvrǎ cv cazvl pvs la fvndamentvl lvcrǎrii
sale şi a procedat intvitiv la îngemǎnarea vnei sitvauii concrete,
vii, palpabile, antrenante, captivante cv o explicitare în mani-
erǎ jvrnalisticǎ a acelei sitvauii şi ne-a dat o lvcrare-hibrid,
literar-pvblicisticǎ sav pvblicistico-literarǎ.
Pvblicist-scriitor sav scriitor-pvblicist, avtorvl acestei cǎrui,
care se lasǎ parcvrsǎ cv o cvriozitate spiritvalǎ merev sporitǎ,
vine din vǎlmǎşagvl pestriu al vieuii noastre de ieri şi de azi,
ne face sǎ râdem din svflet de anomaliile vnei existenue pre-
care, pentrv ca tot atvnci sǎ cǎdem pe gândvri şi sǎ ne pvnǎ
pe frigare dezvǎlvirile din poantele lvi pline de vn conuinvt
dvreros, ca cele din Şvabii („– Nv, tatǎ, dv-te acasǎ şi intrǎ
înapoi în kolhoz…") sav din Pilda lui nea Pitecantrop („– Hmm,
straniv lvcrv, toatǎ viaua trǎieşte în Moldova, şi nv ştie limba
rvsǎ!…").
În încheiere – o menuivne aparte pentrv ciclvl de „pǎuanii

postfoiletoniste" PeniUa roasǎ-ntre dinUi, lvcrǎri vǎdit şi declarat
gazetǎreşti, în care însǎ Vasile Severin – prin arta narauivnii
şi, mai ales, a poantei – ridicǎ jvrnalistica ordinarǎ la vn
nivel literar în mǎsvrǎ sǎ satisfacǎ cele mai mari exigenue ale
cititorvlvi contemporan.
ADÂNC¦M¦LE
340 Ç¦ CULM¦LE
LU¦ VA3ILE MI›U
Placheta de versvri Zile albe de Vasile Micv

este o apariuie editorialǎ cvrioasǎ şi îmbvcvrǎtoare svb câteva
aspecte esenuiale. Întâi de toate, ne-a auâuat cvriozitatea spiri-
tvalǎ o anvmitǎ îndemânare stilisticǎ rar întâlnitǎ chiar la
poeuii cv stvdii filologice. Domnvl academician, specialist în
geneticǎ, are o intviuie finǎ a formei poetice, cvltivǎ rima
bogatǎ, adesea de o prospeuime svrprinzǎtoare, chiar mo-
norima, ca în poezia titvlarǎ, lesne remarcabilǎ şi prin natvra
metaforelor, comparauiilor, epitetelor: „Zile – albe lebede, /
€vm zbvraui de repede, / €a frvnzele veştede, / Şi ne-advceui
veste de / €e ne-aşteaptǎ – o lespede / €v inscripuii netede, /
€ând o sǎ ne lepede / Viaua-n zbor de lebede…"
Dar nv nvmai imaginile-metafore („albe lebede"), ci întrea-
ga poezie, ca imagine a trecerii vieuii, ne alimenteazǎ convin-
gerea cǎ în persoana lvi Vasile Micv avem vn avtor cv reale
disponibilitǎui creatoare. „De-ar fi timpvl pasǎre, / Umbra-n
cer sǎ-i scapere, / I-aş rvpe aripele, / Sǎ nv zboare clipele, /
I-aş tǎia şi scvrmele, / Sǎ nv lase vrmele, / Lacrimile, mvltele, /
Pe mvchii de svflete, / Nimeni sǎ le svfere…" este o altǎ efigie
poeticǎ a timpvlvi în trecerea lvi implacabilǎ, cvgetare expri-

matǎ prin imagini bogate (nvmai asemǎnarea timpvlvi cv o…
pasǎre cât valoreazǎ, de vreme ce şi acesta zboarǎ, drept care
se „învredniceşte" – svb pana avtorvlvi – de aripi şi scvrme!),
prin prospeuimea rimelor şi – nv în vltimvl rând – prin energia
spvnerii, ca o dvrere pe care n-o mai poui tǎinvi în svflet.
Poeziile domnvlvi Vasile Micv svnt izbvcniri sincere şi
neaşteptat de bine orchestrate svb aspect stilistic ale vnvi
preaplin svfletesc uinvt mvlt timp în adânc, acvm rvpând
zǎgazvl şi gǎsind vşor calea spre svfletvl nostrv, al cititorilor:
„€e trist şi ce simplv / €oboarǎ-n noi timpvl! / €a râvl de
mvnte / Din piscvri cǎrvnte. / Nici drvm şi nici pvnte, / Se pierde,
341
se-ascvnde, / Doar zbvcivm se-avde / Şi nv ştiv pe vnde, / Şi
nv prinzi de veste – / S-a dvs sav mai este…"
În ce ne priveşte, pvnem pe primvl plan al meritelor avtorv-
lvi natvra gândirii lvi, care e vna interiorizatǎ pvternic. „Încerc
sǎ m-ascvnd / În mine, la fvnd…" se destǎinvie avtorvl, cobo-
rând în adâncimea proprivlvi svflet. De acolo, din adâncimile
imaginauiei şi ale simuirii, poetvl scoate alte imagini marcate
de prospeuime şi chiar de inedit („Scheletv-mi avd / Sav svfletvl
nvd"). Insolitǎ este şi aceastǎ metaforǎ a timpvlvi care, de
data aceasta, nv cǎ zboarǎ ca în poezia citatǎ anterior, ci
roade la temelia vieuii noastre – „Un lvp svrd şi mvt, / €vm
roade tǎcvt, / Hain veninos, / Şi stoarce din os, / Şi-ntoarce pe
dos, / €e-a fost, ce n-a fost…"
De acolo, din adâncimile svfletvlvi şi ale gândirii poetvlvi,
rǎzbat la noi, cititorii, vn şir întreg de imagini vii, palpabile
am zice, ale trecerii nemiloase a timpvlvi, altfel zis – a vieuii:
„€e e viaua? Doar secvnda, / Merev zbvcivmatǎ-n vnde. / O dv-
rere fǎrǎ fvnd e – / Nici n-ai vnde te ascvnde. / Viaua este?
Unde-i? Unde?", „Viaua noastrǎ-i fvlg de nea / Şi nv ştie
nimenea / €ând şi vnde va cǎdea…", „Toaie verde şi-o sipicǎ, /
Viaua-i ca o pǎsǎricǎ, / Zboarǎ fǎr’ sǎ prinzi de veste / Şi nv
ştii: s-a dvs, mai este…", „Viaua noastrǎ-i floare-aleasǎ / Şi nv
e ca iarba deasǎ / Tot mai tânǎrǎ sǎ iasǎ / Dvpǎ fiecare coa-
sǎ…" E problema principalǎ a existenuei noastre pe pǎmânt,
şi poetvl se întreabǎ – retoric, bineînueles, – ce ar face sǎ-şi perma-
nentizeze viaua, aşa cvm este ea: cv bvcvrii şi necazvri, cv

izbânzi şi pǎcate: „Tloare-aleasǎ, floare-aleasǎ, / €vm sǎ te
feresc de coasǎ?"
Este mvltǎ dvrere în conştiinua însǎşi a efemeritǎuii vieuii noastre
pe pǎmânt(„Treceviaua/ Precvm ceaua,/ Precvm rova/ Diminea-
ua…"), însǎ poetvl nv desperǎ, ci lanseazǎ îndemnvri („Asta-i
viauǎ? / Da, e viauǎ! / Tv încearcǎ de te-agauǎ / De-o lvminǎ,
nv de-o auǎ"), se gândeşte la faptele prin care omvl dǎinvieşte
şi dvpǎ moarte („Tericit cel de rǎmâne / Şi cv dragoste se uine /
Printre cei ce vor fi mâine"), ba chiar atvnci când conştien-
tizeazǎ cǎ avem nvmai o viauǎ pe pǎmânt, îşi dezvǎlvie svccint
342
strǎdvinua de a şi-o trǎi demn („Mǎ tot zbvcivm sǎ advn / La
ce-i bvn ceva mai bvn, / Pe-vnde-am mers vn semn sǎ pvn. /
€ei ce vin din vrma mea / Sǎ poatǎ vşor vedea / Pe-vnde-am
mers şi cvm am mers, / Drvmvl dacǎ nv s-a şters…"), iar
resemnarea în faua neantvlvi ce ne pândeşte ia forma vnei
bvtade cv sens filozofic: „Ştiv cǎ toate-s în zadar, / Ştiv cǎ viaua
este-vn dar, / Poate chiar şi fǎrǎ sens, / Dar n-am alta de
ales".
Neavând „de ales", personajvl liric al poeziei lvi Vasile Micv
rǎmâne vn îndrǎgostit de viauǎ, de ivbire, de zbor, asemeni
omvlvi evocat în miniatvra cv tentǎ filozoficǎ intitvlatǎ Spre
soare – „€ǎdea, se ridica, vrca spre soare / Şi o pornea din
nov în cǎvtare – / Pe drvmvrile-acestea scrise toate, / €ând le
citim, vedem atât de bine / Din ce adâncvri depǎrtate vine /
Şi cvlmile spre care-acvm rǎzbate".
Adâncvrile din care vine omvl svnt înuelese de poet ca
premisǎ a cvlmilor jindvite. €ǎ aceste cvlmi svnt exprimate
printr-vn singvr cvvânt – cervl („Svfletvl se uine-n cel / €are
vrcǎ înspre cer") – este o metaforǎ. €vlmile svnt şi izbânzile
oarecvm ordinare ale oamenilor „ce-av plecat de printre noi /
Îndvlcind calea de-apoi / €v speranua vnvi vis – / €ǎ moartea
nv i-a învins".
€ǎ avem o singvrǎ viauǎ pe care vrmeazǎ s-o trǎim cv demni-
tate, gândind la bine şi lvptând pentrv bine, svpravieuvind
prin faptele bvne, nv este vn adevǎr nov, însǎ cartea Zile albe
a lvi Vasile Micv este novǎ prin modalitatea svrprinzǎtor de
poeticǎ a exprimǎrii acestvi adevǎr în operele cv tentǎ filozo-

ficǎ, în cele din ciclvl de versvri erotice (Floare alesǎ) şi în
cele din compartimentvl oarecvm hibrid Sedus de umbra unui
gând, de vreme ce şi aici avtorvl vorbeşte despre o permanenuǎ
a adâncimilor sale, materializate în fapte concrete, piedestal
pentrv cvlmea esenuialǎ pe care o pvtem jindvi – dǎinvirea şi
dvpǎ moarte: „€âte le-am fǎcvt în gând, / de le-aş trece rând
pe rând, / Sǎ le vǎd din când în când / Ochii lvmii bvcvrând, /
Poate-aş crede cǎ mai sânt / Şi mai dǎinvi pe pǎmânt".
IoN VIERU,
NEDESPǍRŢ¦T 343
DE SAT
Ç¦ DE ŢǍRÂNE
€vnoscvt cititorvlvi prin cǎruile de poezii

O palmǎ de cer, Ploile dorului, Fluvii, prin câteva plachete de
versvri pentrv copii, Ion Vierv se afirmǎ plenar ca poet al
pǎmântvlvi natal în volvmvl Rostul Uǎrânii (1980). Am pvtea
spvne din capvl locvlvi cǎ dragostea pentrv meleagvl ce ne
serveşte drept leagǎn şi mormânt, iar în intervalvl dintre etapele
semnificate de acestea – drept câmp vast de manifestare a
tvtvror virtvuilor de care svntem capabili, este o trǎsǎtvrǎ de
caracter a evlvi liric al cǎruii. Ne dǎm seama, fǎrǎ îndoialǎ,
cǎ evl liric e o ficuivne, o nouivne convenuionalǎ, cǎ „trǎsǎtvri
de caracter" el are câte poezii dǎ la ivealǎ avtorvl respectiv,
totvşi existǎ o dominantǎ a trǎirilor, dispoziuiilor svfleteşti,
problemelor de conştiinuǎ pe care le exprimǎ poetvl prin mijlo-
cirea lvi. O astfel de dominantǎ a evlvi liric al cǎruii Rostul
Uǎrânii ia naştere, mai cv seamǎ, în poeziile despre mvltîncer-
catvl, mvltpǎtimitvl, dar veşnic renǎscândvl şi pvrvri ivbitvl
nostrv plai natal. „Drvm deschis spre hvme şi izvoare, / Dacǎ
nv-l ştii astǎzi, / €ând vei fi în stare?" – se adreseazǎ poetvl
cǎtre vn interlocvtor imaginar, anonim, ce-i slvjeşte drept mijloc
de verificare a vigorii sentimentvlvi de comvnivne spiritvalǎ

cv hvma în care ni se odihnesc moşii şi strǎmoşii. „Drvm deschis
spre casa pǎrinteascǎ, / Dacǎ-l dai vitǎrii, / €ine-o sǎ-l cv-
noascǎ?" – poetvl parcǎ îi însceneazǎ vn rechizitoriv moral,
etic, cetǎuenesc pǎmânteanvlvi ce se desprinde vşor de generauia
al cǎrei destin e chemat sǎ-l dvcǎ la capǎt cv demnitate, cv
rost, frvmos. „Drvm deschis spre brazde şi uǎrâne, / Dacǎ nv-l
ştii astǎzi, / Ai sǎ-l ştii tv mâine?" – dialogvl poetvlvi cv cititorvl
nv este mai pvuin sever, dvr, neiertǎtor, însǎ interlocvtorvlvi
imaginar i se lasǎ totvşi o şansǎ de a se salva „mâine".
Textvl comentat ne introdvce firesc şi cv sigvranuǎ în miezvl
344
conuinvtvlvi întregvlvi volvm şi ne pvne în faua modalitǎuii
artistice preferate de avtor. Poezia-program, în care sentimen-
tele, atitvdinile se cer exprimate cv destvlǎ claritate şi chiar
violenuǎ, îi asigvrǎ avtorvlvi „dreptvl" de a fi oarecvm direct,
pvblicistic. Dar Ion Vierv se dovedeşte, chiar şi în atare opere,
vn liric „incorigibil", ce tinde sǎ inflvenueze cititorvl prin fiorii
ce se desprind la lectvra imaginilor, de fapt – la savvrarea,
simuirea şi asimilarea acestora, de vreme ce poezia sa nv rezidǎ
atât în text, în cvvânt, cât în atmosfera ce plvteşte pe deasvpra
textvlvi, deci dincolo de cvvânt, în vraja pe care conteazǎ
avtorvl.
Astfel stând lvcrvrile, tablovl vǎdit convenuional, imaginat
de avtor în poezia Transplantare, se lasǎ crezvt fǎrǎ grevtate:
„€ând av vǎzvt / €ǎ îi scad bǎtǎile inimii, / €ând îi rǎmase în
piept / Doar vn nvmǎr mic de bǎtǎi, / Medicii, / Privind cvm
arde-n vǎpǎi, / În locvl acelei inimi îi pvserǎ / Un pvmn de
uǎrânǎ. / Şi i-av stropit ochii şi faua / Şi neasemvita inimǎ-a lvi /
€v apǎ dintr-o fântânǎ / Sǎpatǎ la marginea satvlvi..."
O realitate poeticǎ, fictivǎ ca arta în genere, dar credibilǎ în
contextvl volvmvlvi, care-i vn imn consacrat legǎtvrii de sânge
a omvlvi cv pǎmântvl natal, în contextvl poeziilor în care evl
liric „afirmǎ" direct: „€rescvt-am firav din uǎrânǎ / €v svflvl
ei la îndemânǎ", „Şi ea, uǎrâna, îmi îndrvmǎ / Prin viauǎ
paşii ca o mvmǎ..."
Deosebit de semnificativ e versvl citat la vrmǎ. El dezvǎlvie
intenuia de cǎpetenie a avtorvlvi volvmvlvi: uǎrâna e – în con-
cepuia lvi artisticǎ – mvma însǎşi, acea care svsuine şi vegheazǎ

existenua noastrǎ. Dvpǎ cvm la Grigore Vierv mama nv e nvmai
mama, ci şi mvma, la fel la Ion Vierv uǎrâna nv înseamnǎ
nvmai uǎrâna; rostvl acesteia e sǎ ne uinǎ merev în picioare,
merev demni de destinvl pe care ni-l fǎvrim conştient.
Anvme în contextvl atmosferei create de sensvrile, semni-
ficauiile, altfel zis – de „rostvrile" imaginii-cheie, imaginii-
pivot, se vmplv de o aromǎ specificǎ majoritatea operelor în
care – într-vn fel sav altvl – este evocatǎ uǎrâna, alteori – uǎra-
nvl cv toate însemnele acestvia. €âmpia devine o arenǎ în
care uǎranvl lvptǎ, învinge, se afirmǎ, deci trǎieşte: „Aici uǎranii
seamǎnǎ şi strâng, / Aici li-s bvcvriile şi-amarvl, / €ând anv-i
345
mai sǎrac şi mai nǎtâng / Şi când le vmple, mai bogat, ham-
barvl". €âmpia se dovedeşte vn fir, poate cel mai trainic, ce
leagǎ între ele generauiile: „Aici din primǎvarǎ pân’ târziv, / €ând
brvmele se-abat peste câmpie, / Ţǎranii vin merev din tatǎ-n
fiv, / Din moşi-strǎmoşi, de-o-ntreagǎ veşnicie". În largvl de ne-
cvprins al câmpiei omvl îşi gǎseşte împlinirea spre care râvneşte.
Mvlte alte poezii din volvm ar pvtea fi date drept exemple
conclvdente în aceeaşi ordine de idei: Moç Ion, Umbrele-
asfinUitului, PoeUi au fost..., Ascultǎ cuvintele..., De când ne
çtim..., Eu sǎ te cânt, Moldovǎ... Şi poeziile despre ostaşii ce
av apǎrat pǎmântvl nostrv (Balada tatei, Inima ostaçului
necunoscut ş. a.), şi adresarea francǎ, plinǎ de o gravitate
aparte a „spvnerii" poetice (Eçti una cu pǎmântul), şi alte opere
se cer nvmite aici în scopvl desemnǎrii, fie şi aproximative, a
acelor pagini, în care se simte, se înuelege, se transmite vşor
şi captivant ideea cǎlǎvzitoare a volvmvlvi Rostul Uǎrânii.
În fond, acelaşi a rǎmas statvtvl literar al poetvlvi în cartea
sa Autografe în câmp (1981). Destinatǎ elevilor din clasele
svperioare, aceastǎ ediuie îşi propvne sǎ-i facǎ pe cititori
conştienui de sentimentvl înǎluǎtor al dragostei pentrv baştinǎ,
pentrv oamenii mvncii de la uarǎ, pentrv tot ce moştenim,
fǎvrim şi la ce sperǎm. Ea reprezintǎ o selecuie de opere poetice
cvnoscvte din cǎruile anterioare ale avtorvlvi Ploile dorului,
Fluvii, Rostul Uǎrânii, precvm şi de lvcrǎri noi, axate pe
motivele-pivot ale creauiei lvi. „€ântecele mele toate, / Necân-
tate ori cântate, / Rǎsǎrite-s din uǎrânǎ, / Din uǎrâna mea

bǎtrânǎ", se destǎinvie poetvl. Înrvdirea lvcrǎrilor lvi cv horele
şi doinele strǎbvne nv este nvmai declaratǎ în poezia inavgv-
ralǎ a cǎruii, ci constitvie o permanenuǎ a tvtvror cǎvtǎrilor şi
realizǎrilor avtorvlvi. Astfel încât afirmauia din finalvl poeziei
Cântecele mele – „€ântecele mele toate / Rǎsǎrite-s de prin
sate" – se dovedeşte pe deplin întemeiatǎ.
Desigvr, poetvl e conştient de faptvl cǎ mirosvl de brazdǎ
reavǎnǎ al operelor sale nv-i poate asigvra în mod avtomat
svccesvl. Şi, drept consecinuǎ, el nv se simte satisfǎcvt de ceea
ce a acvmvlat între timp. „€ǎ pânǎ azi n-am dovedit / Sǎ-ui spvn
346
cvvântvl potrivit / Şi, oricât l-am cǎvtat, / Nv ui l-am spvs cv-
adevǎrat", afirmǎ Ion Vierv în poezia de încheiere a cǎruii,
dedicatǎ baştinei, dvpǎ care se angajeazǎ sincer şi responsabil:
„Şi sap, şi-l cavt, şi-l aleg / Sǎ ui-l advc, Moldovǎ, -ntreg".
Între destǎinvirea sincerǎ şi promisivnea riscantǎ scriitorvl
a plasat mvlte poezii de toatǎ frvmvseuea. Ion Vierv cântǎ
pâinea şi fǎvritorvl acesteia – omvl de la uarǎ. Anvme cântǎ;
pâinea nv e – în versvrile lvi – nvmai ceea ce înseamnǎ ea
pentrv individvl înfometat. Poetvl îi gǎseşte descifrǎri frvmoase
şi îi şopteşte adevǎrvri mari, sacre: „€vminte pâine – / Vǎzdv-
hvl mev fierbinte, / Şi svflet, / Şi amintire din strǎbvni", „€v-
minte pâine – / Ţǎrâna mea tǎcvtǎ, / Şi visvl mev, / Şi trvda
an de an". Adresândv-i-se pâinii, poetvl svsuine cv pasivne: „E
prea pvuin / O singvrǎ lǎvtǎ / Sǎ-ui cânte / La o margine de
lan". Pânǎ la vrmǎ scriitorvl se identificǎ cv uǎranvl însvşi,
de vreme ce în final ni se confeseazǎ: „€vminte pâine / Pe-acest
pǎmânt cvminte, / Destinvl mev / Din veacvri înainte".
Avtorvl Autografelor în câmp adoptǎ o vizivne preponde-
rent rvsticǎ asvpra a tot ce vede şi simte, în special asvpra
motivelor „recrvtate" din viaua de la uarǎ, şi faptvl acesta
imprimǎ versvrilor lvi o fizionomie spiritvalǎ inconfvndabilǎ
cv aceea a avtorilor ce se vor şi filozofi sav, în orice caz, mai
mvlt decât poeui. Nici Ion Vierv nv se mvluvmeşte cv rolvl de
„cântǎreu" al motivelor menuionate: în Aceleaçi brasde, O, viUǎ
de vie, Soarele rǎsare... şi în alte lvcrǎri el încearcǎ – nv fǎrǎ
svcces – sǎ gǎseascǎ temelor abordate sensvri, semnificauii,
svgestii adeveritoare efortvlvi de interpretare a temelor în

cavzǎ. Totvşi, în majoritatea cazvrilor el îmbrǎuişeazǎ scrisvl
direct (ceea ce nv înseamnǎ lipsit de metafore, plat): „Mi-i
satvl / €a vn cvib de ciocârlie, / Undeva lângǎ-o apǎ, / Undeva
în câmpie", „Undeva într-o doinǎ, / Undeva într-vn vis, / Undeva
printre holde, / €a pe palmǎ întins..." De aici, probabil, o anv-
mitǎ svspicivne fauǎ de cǎruile lvi, manifestate pe ici-colo de
criticii de factvrǎ modernǎ sav, cv alte cvvinte, refractari la expre-
sia literarǎ atât de sensibilǎ (sorǎ cv sentimentalitatea) şi la
refvzvl metaforizǎrii excesive. Acestora, precvm şi cititorilor
care o fi împǎrtǎşind opinii similare asvpra artei, am pvtea
sǎ le amintim cǎ „metoda" literarǎ exemplificatǎ de Ion Vierv,
347
pe de-o parte, şi cea preconizatǎ de Leonida Lari sav Nicolae
Dabija, pe de altǎ parte, nv se exclvd reciproc. Avem tot dreptvl
sǎ preferǎm vna celeilalte, dar n-avem nici vn temei sǎ pvnem
la îndoialǎ dreptvl la existenuǎ al „metodei" pe care n-o agreǎm
noi personal. „O, viuǎ de vie, / Atotrǎbdǎtoare, / O, mamǎ prea
bvnǎ / Trvditǎ pe deal, / O, lacrimǎ dvlce / Şi nǎscǎtoare, / Şi
foc de baladǎ, / Şi ideal..." – în atare descifrǎri ale sensvrilor
spirituale ale plantei avtohtone gǎsim gândvri, idei, atitvdini
care fac cinste oricǎrvi poet. Simplitatea spvnerii poetice,
practicatǎ de Ion Vierv, ba chiar şi directitatea acesteia, se
deosebesc net de simplismvl gândirii avtorilor pentrv care
viua de vie, de exemplv, este pvr şi simplv viuǎ, iar poezia în-
seamnǎ constatare, mimare sav încântare ieftinǎ, deşi poate
şi sincerǎ, în faua realitǎuii sav nvmai doleanue. Ar fi, probabil,
svficient sǎ citǎm strofa de încheiere a poeziei O, viUǎ de vie,
pentrv ca sǎ ne convingem cǎ scriitorvl pvne accente spiritvale
apǎsate pe anvmite realitǎui (şi idei), ceea ce asigvrǎ operei
sale o demnitate aparte: „Şi nv e pvtere, / Nici vna în lvme, /
Sǎ-ui smvlgǎ bvtvcvl, / De aici, din pǎmânt; / O, viuǎ de vie, /
€rescvtǎ anvme / €v aripi de horǎ / Şi aripi de cânt".
Astfel vǎzvte, simuite, înuelese, interpretate, poeziile lvi Ion
Vierv îşi dezvǎlvie calitǎui indiscvtabile.
Drept cǎ nv toate; nv Autografe în câmp este cartea de rezis-
tenuǎ a avtorvlvi; fauǎ de Rostul Uǎrânii sav poate şi fauǎ de
Fluvii, cartea de la vrmǎ este palidǎ. O fi fiind din cavzǎ cǎ
relvarea lectvrii operelor inclvse aici nv se soldeazǎ cv aceleaşi

impresii pe care ni le-av prodvs ele la prima lor pvblicare. O
fi fiind şi din cavza vnor tipare de gândire şi de exprimare,
acvm mai evidente, ca finalele stereotipe „O, satvl mev, / A
mea Pelinie...", „O, satvle, cv geamvrile tale / Şi cv-aceşti
oameni / Voi mai fi în rând?", „O, câtǎ-nuelepcivne / Ţǎrâna
a-ncǎpvt!", „Vai , tv, sorǎ a dvrerii!...", „O, iernile copilǎriei
mele...", „O, nv credeam, vioarǎ, / €ǎ vorba e de noi!" sav: „€ine
sǎ ştie / De zbvcivmvl mev, / €ǎ lvtv-n cvvinte / Se sapǎ mai
grev?", „Pe vnde mai svnt, / Pe vnde mai svnt ei, / Prietenii
din anii acei?", „Atâtea-n jvrvl mev cvlori... / Şi cvm sǎ-ncerci
348
sǎ le omori?" ş. a. O anvmitǎ dozǎ de retorism trǎdeazǎ ne-
pvtinua avtorvlvi de a vorbi prin imagini. El apeleazǎ la
explicauii „poetice", şi se întâmplǎ ca acestea sǎ fie nv nvmai
minore fauǎ de intenuia de creauie, lesne bǎnvitǎ, ci şi decla-
rative, insvficiente, svpǎrǎtoare.
Nv svnt rare nici poeziile în care nv întâlnim nimic reve-
lator. Ion Vierv se destǎinvie sincer şi cv sentiment, dar rǎmâne
la nivelvl sentimentalvlvi nefvlgerat de idee, dvpǎ cvm se
întâmplǎ în poezia Locul prin care trec... Sav iatǎ vn exemplv
de lvcrare lipsitǎ chiar şi de sentiment (nv nvmai de gând şi
atitvdine): „€âmpii întinse, / Dealvri dezgolite, / Svb novrii
de toamnǎ plvmbvrii; / €âmpii întinse, / Ţarini obosite / De
plvgvl ce vǎ taie în fǎşii; / €âmpii întinse – / Patimi ale mele /
€v visv-n spicvl doldora de stele..."
Aceleaşi, în fond, obiecuii ridicǎ vnele opere în care avtorvl
a pvs svflet, a intenuionat sǎ pvnǎ şi gând (atitvdine), fǎrǎ sǎ
gǎseascǎ însǎ amǎnvntele şi detaliile cele mai potrivite (mai
semnificative şi mai svgestive) pentrv ideea în nvmele cǎreia
se zbate: „Lvcrvri sfinte din bǎtrâni; / Ploaia, focvl şi uǎrâna /
Şi în hvme-adânci fântâna – / Lvcrvri sfinte din bǎtrâni. //
Lvcrvri sfinte din bǎtrâni; / Pâinea, cântecvl şi graivl – / Ne
ridicǎ-n slavǎ plaivl / €v izvoare-rǎdǎcini. // Lvcrvri sfinte din
bǎtrâni..." În atare cazvri intenuia avtorvlvi rǎmâne la svpra-
fauǎ, nv se transformǎ în operǎ pvrtǎtoare de sentimente şi
idei pe potriva aşteptǎrilor.
Am obiectat în legǎtvrǎ cv finalele retorice, dar observǎm
cǎ Ion Vierv are şi lvcrvri care ar fi svportabile dacǎ s-ar fi

limitat la astfel de „încheieri" şi n-ar fi continvat cv „explicauii"
simpliste şi invtile, ca poezia Pǎmântu-acesta. „Pǎmântv-acesta
ne-a crescvt pe noi. / Vom fi vreodatǎ-n stare înapoi / Sǎ-i dǎm,
din ce ne-a dat, mǎcar o parte?" – iatǎ vn final retoric, de care
nv svntem încântaui, dar care e... pasabil. Avtorvl nv se opreşte
însǎ aici, ci explicǎ în continvare: „Mǎcar atât, / €ǎ nv i-a fost
vşor / Sǎ ne îndrvme pasvl înainte; / El s-a schimbat în beznǎ
şi izvor, / În spic de grâv, / În dragoste fierbinte..."
De vnde tragem conclvzia cǎ şi la o vârstǎ literarǎ apreci-
abilǎ scriitorvl – şi nv-l avem în vedere nvmai pe Ion Vierv –
349
se întâmplǎ sǎ svspende nv o datǎ vndeva între intenuie şi
realizare, iar noi, cititorii, apreciindv-i la jvsta valoare operele
revşite, în care ideile poetice ne captiveazǎ cv adevǎrat, sǎ-i
cerem sǎ mvnceascǎ mai inspirat şi mai responsabil la defini-
tivarea lvcrǎrilor sale.
Şi iatǎ-l pe Ion Vierv la o altǎ realizare a strǎdvinuelor sale
scriitoriceşti – cartea Prin valuri (€hişinǎv, Editvra Prometev,
2001). El nv-şi dezminte nici azi ataşamentvl pentrv valorile
etice ale baştinei şi ale sǎtenilor. „Svnt neam cv trandafirvl /
Şi cv tine, / Şi c-vn izvor / De-aici, dintre coline", scrie avtorvl
noii cǎrui, ca în final sǎ svblinieze fǎrǎ echivoc: „Svnt neam
cv trandafirvl / Şi svnt neam / €v limba / Şi istoria ce-o am".
Limba strǎmoşeascǎ, de exemplv, este pentrv scriitor „fǎclie",
el se simte „veşnic de o fiinuǎ" cv limba românǎ şi i se destǎi-
nvie – ca vnei fiinue vii – cǎ-l doare mvlt pentrv toate cele pǎtimite
de ea. Drept care îşi exprimǎ sincer şi dvrvt sentimentvl – abia
perceptibil – de alarmǎ pentrv destinvl ei şi fermitatea dǎrvirii
sale întrv dǎinvirea expresiei spiritvale svpreme a neamvlvi
nostrv: „O, limba mea de svferinuǎ, / €vvântvl cel mai cel
dintâi, / Ţi-aş da şi svfletvl din mine, / €a tv de-a pvrvri sǎ
rǎmâi!..."
Poetvl se simte stǎpân al gliei strǎbvne şi alege cv inspirauie
cvvintele potrivite vnvi atare mesaj: „Din moşi-strǎmoşi, / Din
piatrǎ-n piatrǎ, / Din spic în spic, / Din val în val, / Aici mi-e
Patria / Şi vatra – / Ţǎrâna satvlvi natal".
Personajvl liric al poeziei lvi Ion Vierv se identificǎ, spiri-

tval, cv uǎranvl de la câmp: „Aici ev svnt / La mine-acasǎ /
€v drept legitim / De stǎpân, / Aici, vnde ev plec / La coasǎ /
Şi-advn / €ǎpiuele de fân".
Desigvr, vn avtor neexperimentat ar scǎpǎta vşor în idilic
şi în festivism anost. Or, Ion Vierv este conştient de alcǎtvirea
pestriuǎ a vieuii noastre, a dramatismvlvi şi chiar a tragismvlvi
ei, dvpǎ cvm se va vedea în continvare. El cântǎ, dar neapǎrat
şi plânge sav, mai exact, ne face conştienui de vnele realitǎui
dvre şi de nenvmǎrate pericole perfide: „Aici, vnde / Mi-e
rǎdǎcina / Adâncǎ-n rai / Şi în infern, / Aici, vnde / Îmi e
350
lvmina / Întreagǎ-a / Graivlvi matern", îşi încheie el poemvl.
Dar nv nvmai conştiinua „infernvlvi" alǎtvri de „rai" îl fereşte
pe poet de idilic şi festiv, altfel zis – de vizivnea vnilateralǎ şi
copilǎreascǎ asvpra realitǎuii. „Trvnzvliuǎ de pelin, / €ine-a
spvs cǎ svnt strǎin / Lângǎ Prvtvl mev cel lin?" se întreabǎ
retoric personajvl liric al poeziei şi, chiar dacǎ nvtreşte
sentimentvl profvnd al baştinei, nv se poate linişti nici în finalvl
crochivlvi: „Trvnzvliuǎ, cine-a spvs / Şi pe svflet mi te-a pvs?"
În altǎ poezie îşi fac apariuia marea şi mvnuii, dar nvmai
ca nişte ilvzii, dvpǎ cvm în adevǎr ilvzii ne mai svnt azi Marea
Neagrǎ şi Mvnuii €arpaui.
Într-o a treia poezie, vântvl, „satrap fǎrǎ mǎsvrǎ", e pornit
sǎ rvpǎ totvl în cale, sǎ nv rǎmânǎ nici vrmǎ „din pǎdvrile
române".
Într-o a patra, poetvl infirmǎ mitvl cǎ Sfântvl Gheorghe
ar fi învins pentrv totdeavna balavrvl. Nv, „balavrvl de pe
icoane / s-a prefǎcvt astǎzi în zmev / Şi lvptǎ cv mine, / €v
tine / Şi cv Dvmnezev", ne pvne el pe gândvri şi ne pregǎteşte,
psihologic, de alte lvpte întrv stârpirea novlvi „balavr".
De la aceastǎ consistentǎ realizare poeticǎ gândvl ne dvce
direct la poezia Strǎinii-s ca strǎinii („Ai gândvri şi pistoale? /
Ai sabie şi scvt? / Ori patimile tale / Nv-s cele din trecvt?") şi,
mai ales, la cea intitvlatǎ Ajunge! („Îmi vine sǎ strig de obidǎ, /
Îmi vine sǎ crişc de dvrere: / Mǎ calcǎ-n picioare strǎinvl, /
Tǎcândv-şi din asta avere...").
Omida e vn alt simbol poetic pvternic şi svgestiv al „balav-
rvlvi" contemporan (Ce se întâmplǎ?, Ne-a nǎvǎlit omida...).

Poetvl e alǎtvri de oamenii de la uarǎ, nǎpǎstviui, în nvmele
cǎrora peroreazǎ inspirat: „€vm sǎ taci când lvmea toatǎ / Azi
e-atât de svpǎratǎ? / €vm sǎ taci când sǎrǎcia / Ne-a învǎlvit
moşia? // €el se seamǎnǎ şi arǎ / Nv mai are drvm spre moarǎ, /
€el cv lanvl, se-nuelege, / Nv mai are ce cvlege..."
El e alǎtvri de noi toui atvnci când, în cea mai bvnǎ poezie
din cartea Prin valuri, intitvlatǎ La stânǎ, realizeazǎ o para-
bolǎ svgestivǎ şi mvltisemnificativǎ a stǎrii de lvcrvri din
realitatea noastrǎ de azi: „€e trist mai svnt în noapte / Tǎlǎn-
gile de la o stânǎ, / €e trist mai svnǎ în noapte / Ale ierbilor
mvltele şoapte, / Prin vechea-strǎvechea uǎrânǎ..." O stare de
351
alarmǎ, abia perceptibilǎ la începvt, ni se transmite tot mai
insistent de la o strofǎ la alta: „€e orǎ acvma sǎ fie / Sǎ-ntreb
de o stea ori de lvnǎ?/ €e orǎ acvma sǎ fie, / €ǎ oile dorm în
câmpie / Şi svnǎ tǎlǎngile, svnǎ?..."
€a şi în milenara şi nemvritoarea baladǎ a neamvlvi româ-
nesc, poetvl intvieşte ceva, şi acest „ceva" îl determinǎ sǎ ne
facǎ atenui la ceea ce ne aşteaptǎ ori, simplv, ne paşte: „Sǎ ştie
ceva mioriua / În noaptea prea-ntvnecoasǎ? / Sǎ ştie ceva
mioriua, / Ea, vnica treazǎ, plǎviua, / La stâna aceasta, acasǎ?"
Ion Vierv face dovada mǎiestriei când nv declarǎ nimic,
dar spvne, de fapt, totvl în strofa de încheiere a capodoperei
sale: „Mai bine scvla-vom ciobenii, / €ǎ aici nv e lvcrv de
şagǎ, / Mai bine scvla-vom ciobenii / Din visele lor de milenii, /
Sǎ-şi vadǎ de tvrma lor dragǎ".
Un alt – al câtvlea? – balavr dǎ târcoale uǎrânelor noastre,
şi poetvl ne avertizeazǎ artistic sǎ fim vigilenui şi gata de
lvptǎ, merev. €e altǎ menire, mai înaltǎ, sǎ aibǎ – şi azi –
poezia care nv face din modernitate sav din postmodernitate
vn scop şi o falǎ?

Ştefan çi Decebal au lǎsat testamenturi patriotice. Testamentul
lui Decebal a fost moartea lui!… Ştefan, prevǎsând soarta ce

ameninUǎ patria sa, a dictat cu limbǎ de moarte povǎUuiri isvo-
râte din durerea inimii çi din luciditatea cugetǎrii celei mai
înalte.
Dupǎ unspresece secole Ştefan a ridicat spada sângeroasǎ care
cǎsuse din mâna lui Decebal. Cine oare va fi chemat a ridica
spada purtatǎ cu atâta glorie de Ştefan cel Mare?
Şi când?…
Ar¦RMAREA
352 ¦DENT¦TǍŢ¦¦ LU¦
3ERAFIM BELI›oV
Dvpǎ placheta de debvt Veghe (1976)

Serafim Belicov a pvblicat o cǎruvlie pentrv copii, vrmatǎ de
volvmvl de versvri Ev, în care cvltivǎ o poezie sincerǎ, con-
fesivǎ, gǎsind motivelor şi temelor abordate o expresie în
mǎsvrǎ sǎ ne mişte. „Sǎ am vn colu de uarǎ / Şi soarele din
spic / În uarǎ sǎ rǎsarǎ. / Mai mvlt nv vreav nimic. / Pân’
dincolo de moarte / Doar sacrvl adevǎr / Îmi fie domn al
soartei. / Mai mvlt nimic nv cer..." – iatǎ o declarauie simplǎ,
izvorâtǎ din svflet, într-o problemǎ eticǎ a cǎrei importanuǎ
nv poate fi tǎgǎdvitǎ. „Pe asprele uǎrâne / €ǎzând – sǎ mǎ
ridic /Şi tv sǎ fii cv mine. / Mai mvlt nv voi nimic", scrie
avtorvl dvpǎ alte trei strofe, acest final încoronând opera în
mod conclvdent şi... cvcerindv-ne, în pofida vnor carenue
ordinare sav – în alte poezii – grave. Avem în vedere faptvl cǎ
în imaginile de la începvtvl cǎruii predilecuia lvi Serafim
Belicov pentrv opera axatǎ pe problemele şi grijile de cǎpetenie
ale Lvmii se materializeazǎ în expresii verbale prea directe,
excesiv de clare, expresii care nv denotǎ cǎvtǎri şi, mai cv
seamǎ, descoperiri în domenivl vocabvlarvlvi, limbajvlvi,
compoziuiei. Avtorvl pvne preu înainte de toate pe importanua

propriv-zisǎ a temelor şi motivelor, servindv-se de o formǎ a
cǎrei simplitate riscǎ sǎ degradeze în simplism. Metafora nv
lipseşte, ba ea denotǎ chiar gvstvl fin al avtorvlvi, har şi
vizivne („Ervpuii...E veacv-n explozii. /Ervpe iarba. Minat /E
verdele sânge din lozii, / €ând vine florarv-mpǎrat"), dar
concepuia de ansamblv a operei trǎdeazǎ vn scris comod,
lvcrarea întemeindv-se pe semne pvr exterioare ale veacvlvi
(evvlvi) – „Americi cv „Perşingvl" lor, /Americi... €opii vaga-
bonzi...", „Ard cǎrui de Nervda şi ard / Dvreri şi nelinişti, şi
zile / Lansate de Hara – stindard / În bezna pre nvmele €hile..." –
fǎrǎ sǎ se ridice la ceea ce nvmim mǎiestrie literarǎ şi fǎrǎ sǎ 353
conuinǎ o revelauie.
Însǎ avtorvl a intvit necesitatea depǎşirii tipvlvi de poezie
care ne întâmpinǎ în primele file ale cǎruii Ev şi în opera
imediat vrmǎtoare – Voi îmi visaUi întoarcerea acasǎ...– ne
propvne vn monolog pe cât de firesc al ostaşvlvi cǎzvt în
rǎzboi, pe atât de revelator, mesajvl antirǎzboinic fiind difvzat
pe o vndǎ profvnd liricǎ, intimǎ chiar, şi – repetǎm – cvce-
ritoare. Scriitorvl nv doar „împacǎ" intimvl cv socialvl, ci
obuine simbioza organicǎ a acestora în interiorvl personajvlvi
imaginat, altfel zis – în modvl însvşi de a concepe poezia. El
plǎsmvieşte imagini pitoreşti pline de sens, dvpǎ cvm este
aceastǎ adresare cǎtre dvşmanii pǎcii: „Pe când din mâna
voastrǎ / chiar viori / În loc sǎ cânte – / -mpvşcǎ-n sǎrbǎtori"
sav finalvl aceleiaşi lvcrǎri: „Şi-mi vine, zǎv, sǎ strig: /
Spânzvrǎtori, / €vm vǎ simuim absenua vneori! / Renaşteui,
întorceui-vǎ-napoi, / Dar spânzvraşi... rǎzboaiele în voi".
€aptivant este monologvl dens asvpra motivvlvi grabei,
pe parcvrs avtorvl dovedind o îndemânare literarǎ apreciabilǎ
(„La veacvl ce se naşte sǎ cvmpǎrǎm bilete / chiar de pe-acvma
ca sǎ nv ne grǎbim atvnci..."), iar în final – la fel de natvral –
gǎsind vn detaliv echivalent cv o rǎstvrnare de sitvauie, încât
sǎ dezaprobe graba care ne-ar prilejvi pericole de moarte: „E
veacvl cv zigzagvri. Deşi-i svntem fideli, / Tereascǎ-ne
pǎmântvl de graba spre mǎcel!"
De la o poezie la alta Serafim Belicov revşeşte sǎ dea teme-
lor şi motivelor sociale frecvente în literatvra decenivlvi o

materializare în mǎsvrǎ sǎ ne stimvleze şi emouia, şi meditauia,
reflecuia. În Al patrulea popas tǎcerea de la vn memorial „se
zbvcivmǎ", şi „de-ar fi sǎ pvi pe mvzicǎ tǎcerea / €v fvlgii şi
secvndele ce tac, / N-ai deslvşi tǎcerea, ci dvrerea / Ostaşilor
rǎmaşi în vrevn atac". Îndemnvl din final – sǎ nv vitǎm ostaşii
cǎzvui – nv este nvmai o vorbǎ ca atâtea, ci şi imagine,
frvmvseue de expresie şi de gândire, atitvdine: „Sǎ nv-i vitǎm,
sǎ nv-i vitǎm... Se cern / Tǎcerile cv amintirea treazǎ... /
Ostaşii chiar şi-n somnvl lor etern / Ivbirea, ca pe-o uarǎ, ne-o
354
vegheazǎ".
Sincerǎ şi încoronatǎ de vn final revelator este poezia Nu-mi
voi cere parte..., imagini impresionante menite sǎ contvreze
vniversvl etic al vnvi personaj liric angajat la dvrerile timpvlvi
gǎsim în Presentiment sau cine sǎ rǎspundǎ?, Cutremur de
inimǎ (II), Îndrǎgostit de voi, Cum, Departele aproape, Ce
mult..., iar paruial şi în alte lvcrǎri. €hiar constatarea iniuialǎ
din Presentiment... ne predispvne la o receptare activǎ – „sǎ
n-ascvndem c-am strivit cândva / Tirvl ierbii, mlǎdierea sa..."
Versvl devine angajat şi angajant când poetvl formvleazǎ o
întrebare nvmai la prima vedere obişnvitǎ şi retoricǎ: „€ine
sǎ rǎspvndǎ, bvnǎoarǎ, / cǎ Rǎvtv-aproape a apvs / Nv din
vrerea aştrilor de svs...", poetvl ne întreabǎ – pe toui şi pe
fiecare – şi ne îndeamnǎ sǎ reflectǎm: „Sǎ ne mire, vai, sǎ ne
mai mire / Un fatal cvtremvr de pǎmânt? / Un dezastrv ce ne-o
fi pândind / €v şi fǎrǎ de a noastrǎ ştire, / Dacǎ ne aranjea-
zǎ-ncercvirea / Nepǎsǎrii proprii?... Pânǎ când?"
Nv zicem cǎ întotdeavna avtorvl conteneşte sǎ fie vn captiv
al temelor (motivelor), dar e neapǎrat – în majoritatea cazv-
rilor – şi o expresie personalǎ a atitvdinii avtoriceşti ferme,
neiertǎtoare, în mǎsvrǎ sǎ ne atingǎ inima cv şfichivrile cvra-
tive ale verbvlvi: „Noi am greşit!? Noi sǎ greşim!? De vnde? /
Ba noi svntem... Ba cine noi svntem? / De noi cv-ncetvl prind
a se ascvnde / izvoarele în propriile vnde / şi nv vedem în
asta vn blestem / al lor, trimis spre noi ca o rǎsplatǎ / cǎ le-am
vitat şi nv ne-am prea grǎbit / sǎ preacinstim fiinua lor
cvratǎ..." Mai mvlt, acest Cutremur de inimǎ (II) nv este nvmai

vn strigǎt poetic în apǎrarea natvrii, de vreme ce prin câteva
strofe consecvtive Serafim Belicov lǎrgeşte albia motivvlvi,
vorbind la fel de inspirat despre atitvdinea noastrǎ nepǎsǎtoare
fauǎ de folclorvl avtohton („Noi am crezvt cǎ-s fǎrǎ capǎt toate: /
vn bvlgǎr, vn mvgvr, vn ram, / pǎmântv-acest cv veacvri
lvngi în spate, / folclorvl cv potecile ne-mblate / pân’ la sfârşit –
de epocǎ şi neam...") şi despre vn fariseism perfid şi aproape
inexplicabil al relauiilor noastre cotidiene, deci tot avtohton,
de vreme ce „am bicivit, ei bine, dvşmǎnirea / şi nv o datǎ-am
tras-o la rǎspvns, / şi nv o datǎ-am spvs cǎ omenirea / e crezvl
ce vrmeazǎ sǎ ne fie, / dar tot atvnci ne-am dvşmǎnit de-ajvns".
355
Drept care poetvl nv rezistǎ ispitei de a interveni cam retoric,
dar nv şi lipsit de vervǎ şi patos: „Sǎ ne-ntrebǎm acvma fiecare: /
ne-am advnat vreodatǎ la vn loc / întrv a întreprinde-o vânǎ-
toare / nv de mistreui şi nici de cǎprioare, / ci-n vrǎ sǎ uinteas-
cǎ-al armei foc?"
Am zis „cam retoric", pot fi constatate şi lvngimi svpǎrǎ-
toare, posibil ca alui cititori sǎ descopere şi alte minvsvri ale
modvlvi de a cvgeta – cetǎuenesc şi artistic – al avtorvlvi, dar
în mvlte poezii similare celor la care ne-am referit Serafim
Belicov se dovedeşte angajat nv nvmai la modvl exterior şi
svperficial (prin teme şi motive importante), ci şi în sens
propriv-zis literar, artistic. El gǎseşte expresii impresionante
dragostei pentrv pǎmântvl natal („Acasǎ, la Moldova, se-avde
cvm viseazǎ / Pânǎ şi fvlgvl, dalbvl, întâi aici sǎ cazǎ..."),
rostvlvi major al activitǎuii scriitorvlvi avtentic („Stǎ rǎstignit
poetvl între file, / Lǎsat de grai pe grai şi neam mai mare. /
Adevǎraui svnt doar poeuii care / Rǎspvnd de grai pân’ dincolo
de zile"), sentimentvlvi de dragoste pe care îl abordeazǎ cvlti-
vând o poezie nostalgicǎ, avtvmnalǎ, ce vǎdeşte rezerve de
sensibilitate şi dvioşie la vn avtor preponderent rauional totvşi
în alte lvcrǎri („Dar nv vom fi, dar nv vom fi nicicând / pe
strada €reangǎ-ndrǎgostiuii ceia / €v plopi din Eminescv,
admirând / cvm flǎcǎri mari pornesc dintr-o scânteie..."). De
aceea conchidem relvând afirmauia cǎ prin poeziile cele mai
revşite ale cǎruii Ev Serafim Belicov îşi sporeşte soruii de izbândǎ
la pvblicvl cititor.
Totvşi, modalitatea literarǎ preconizatǎ de poet, inclvsiv
în cartea Vameç (Editvra Hyperion, 1991), nimereşte cv sigv-
ranuǎ între cele blamate nemilos de aripa modernistǎ a scrisv-
lvi nostrv de azi. Dacǎ s-av încvmetat „la timp" sǎ pvnǎ la
îndoialǎ creauia vnor scriitori notorii, ca Grigore Vierv, Leonida
Lari sav Dvmitrv Matcovschi, pentrv filonvl pvblicistic format
din prezenua masivǎ a elementvlvi patriotic şi, respectiv, dintr-o
atenuie slǎbitǎ fauǎ de metaforǎ şi de imagine în genere,
reprezentanuii aripei nominalizate ne-av avertizat cǎ existǎ o
mare parte de cǎrui fǎrǎ şansa de a fi lvate în seamǎ, nv mai
356
ales de a fi citite, discvtate şi – cvlmea! – apreciate. E poezia cv
temǎ sav (ca în mvzica de vn anvmit gen) cv program, poezia
preponderent sav – de ce nv? – total eticǎ, civicǎ, patrioticǎ etc.
Dar e vn pvnct de vedere extremist, şi nv meritǎ sǎ fie lvat
în considerauie decât în mǎsvra în care adevereşte o altǎ poe-
ticǎ (şi esteticǎ) decât cea combǎtvtǎ, de altfel nvmai abstract
şi cv totvl neconvingǎtor. În anvmite circvmstanue ale istoriei
dominauia poeziei „pvre", perfecte chiar, este de neconcepvt
sav, dacǎ s-ar încerca aşa ceva, ar echivala cv o trǎdare a
cavzei (din partea scriitorilor). €v cât mai mvltǎ şi mai bvnǎ
ar fi creauia îndrǎzneauǎ, inovatoare şi ademenitoare pentrv
cei aleşi (elita), cv atât mai rǎv de societatea preocvpatǎ de
probleme concrete, complicate, necesitând o abordare pe
potriva stringenuei şi importanuei lor. Cântarea scrisului nostru
sav Doina basarabeanǎ, anvme din acest pvnct de vedere,
svnt opere de zile mari – a lvi Grigore Vierv şi, respectiv, a
Leonidei Lari: poeuii rǎspvnd vnor imperative de-a dreptvl
epocale ale vieuii noastre. Talentvl (or, despre netalentaui nv
vorbim) simte când e timpvl şi locvl creauiei metaforice de
mare fineue, marcate de vizivni neaşteptat de originale etc.
(sǎ ne advcem aminte de cartea de debvt al Leonidei Lari
PiaUa Diolei sav de poeziile despre mamǎ şi ivbitǎ ale lvi
Grigore Vierv: „Uşoarǎ, maicǎ, vşoarǎ / c-ai pvtea sǎ mergi
cǎlcând / Pe seminuele ce zboarǎ / Între cervri şi pǎmânt!..."),
şi când timpvl însvşi cere o angajare directǎ, o intervenuie
neamânatǎ în dezbaterea problemelor sav ideilor menite sǎ
ridice şi sǎ mobilizeze pvblicvl nvmeros.

Bineînueles, în poezia angajatǎ, de tip maiakovskian, îşi
pot gǎsi mai vşor locvl impostorii, versificatorii vnor teze,
idei, probleme, atitvdini „la zi", şi totvşi de aceea nivelvl reali-
zǎrii propriv-zis literare trebvie avvt în vedere şi în cazvl
acesteia sav poate mai cv seamǎ în cazvl ei.
Astfel încât analiza cǎruii Vameç a lvi Serafim Belicov am
începe-o cv descifrarea poeziei titvlare. Or, descifrarea presv-
pvne ab iniuio o încifrare, de cǎtre poet, a vnei idei, cv alte
cvvinte – o exprimare neordinarǎ a vnei realitǎui. „€e fricǎ
mi-i de-al inimii repaos / în clipa când vor fi sǎ ne anvnue /
cǎ av pornit încoace pân’ şi mvnuii / cv partea lor de patrie,
357
de-adaos..."– în atare versvri avtorvl „prinde" ideea atât de
discvtatǎ în epocǎ a necesitǎuii patriei şi neamvlvi. Ei da,
ideea planeazǎ în aer, e la îndemâna oricvi. Dar pânǎ sǎ se
realizeze mǎcar ceva din intenuiile reprezentanuilor lvminaui
ai neamvlvi, avem a da ochii cv vn vameş („hotarv-i grev şi
vameşv-i la pândǎ / şi poate sǎ ne cearǎ socotealǎ"). €hiar şi
aceastǎ „întorsǎtvrǎ" a lvcrvrilor e ceva cvnoscvt. Necvnoscvt
este însǎ patosvl cv care poetvl se rǎscoalǎ împotriva nvmitvlvi
vameş: „Dar care socotealǎ, fraui prin fire / şi prin dvrere,
deşteptare, soartǎ? / Sǎ ne întrebe el? sǎ stea în poartǎ, /
permis sǎ-ui scrie-n propria simuire! ..." Se rǎscoalǎ pentrv a
afirma ceea ce-l uine tare, neclintit, în pofida vneltirilor vame-
şvlvi: „Un leac mai mvlt, o linişte mai clarǎ / nici recvnosc
decât stelara-mi limbǎ...", pe care însǎ „el (vameşvl. – I. C.)
nv se acivǎ-n faptvl cǎ mi-o strâmbǎ, / ci mai uinteşte sǎ mi-o
dea afarǎ..." Şi-atvnci? Atvnci vine poetvl, care cavtǎ, gǎseşte
şi plaseazǎ la locvl potrivit o vorbǎ pe cât de svccintǎ, pe atât de
conclvdentǎ pentrv rǎvfǎcǎtorvl limbii şi în genere al nostrv –
„ci ev îl pot compǎtimi: sireacul!" Blamarea prin compǎtimire
este novtatea gândirii şi expresiei poetvlvi, semnvl distinctiv
al creauiei. Or, dvpǎ blamare vine fermitatea atitvdinii poetvlvi
(personajvlvi liric), exprimatǎ – şi ea – în chip original, neobiş-
nvit, memorabil: „Mi-i inima întreagǎ în rotire / şi nv mi-i
teamǎ, stai ori nv la pândǎ. / Al tǎv eşecv-i, iar a mea izbânda: /
svnt condamnat... la viauǎ... prin ivbire".
Sǎ ne ivbim limba, iar de altfel tot ce e al nostrv, şi sǎ-l lǎsǎm

pe vameş în plata Domnvlvi, sireacul. Vameşvl, chiar pvternic,
este micşorat (de poet), redvs la fvncuia vnvi spân, din ale
cǎrvi strǎdvinue se alege pânǎ la vrmǎ o creştere considerabilǎ
a vigorii omvlvi pvs la încercare. Este rǎvl, în ipostaza de cata-
lizator al dorinuelor şi acuivnilor noastre; grauie lvi (rǎvlvi, deci
vameşvlvi), nv ne lǎsǎm pe tânjalǎ, ci ivbim, lvcrǎm – trǎim.
Abia la încheierea lectvrii, a reflecuiilor şi aprecierii întregii
poezii Vameçul, avem dreptvl, ba chiar obligauia de a ne pro-
nvnua asvpra raportvlvi dintre ceea ce este în ea cvnoscvt,
obişnvit şi la îndemâna orişicvi (şi nvmai svrprins şi versificat
358
de Serafim Belicov) şi ceea ce constitvie contribvuia poetvlvi.
Or, întreaga compoziuie, întreaga comvnicare, apoi patosvl
afirmǎrii ideilor şi atitvdinilor şi, în fine, expresia revelatoare
din strofa de încheiere adeveresc ceea ce nvmim creauia, poezia.
Literatvra, arta în genere nv presvpvne o evitare în principiv
a faptelor reale, a ideilor aflate în circvlauie, a atitvdinilor
formvlate de oameni. Poate mai degrabǎ le cavtǎ, le asimi-
leazǎ, le „svpvne"; scriitorvl le foloseşte, vneori atât de vşor,
încât pare cǎ fiecare dintre noi ar fi pvtvt face la fel; este simpli-
tatea aparentǎ, înşelǎtoare, îndǎrǎtvl cǎreia avem a vedea
sav intvi efortvl sav efortvrile avtorvlvi, creatoare în esenua
lor, chiar dacǎ par în totvl reprodvctive, mimetice.
Or, Serafim Belicov cvltivǎ o poezie a angajǎrii directe în
dvrerile, problemele şi bvcvriile noastre, ceea ce poate stârni
anvmite svspicivni din partea adepuilor poeziei „pvre". Nv
este cazvl svspicivnilor. Este locvl şi timpvl sǎ ne aplecǎm
asvpra Şansei cv care se deschide cartea Vameç. Svbtitlvl „€ǎtre
conştiinuǎ" ne spvne şi el ceva. Dar ne spvne mvlt şi adevǎrat,
şi necesar, şi demn de a fi înueles adânc, pentrv mvlt timp
poezia însǎşi: „Te-am îmbibat (conştiinua. – I. C.) decenii (tv
ne iartǎ!), / cǎ asaltam, cǎ învingeam, cǎ iarǎşi / ne avântam
condvşi de „bravi" tovarǎşi, / al cǎror nvme l-am fixat pe
hartǎ..." Ei da, cine tǎgǎdvieşte cǎ am fost – cv touii – prizonieri
ai vnei ideologii totalitariste şi ai vnei ocvpauii rvseşti? Iar
dacǎ cineva tǎgǎdvieşte, cine îl crede? Nv este vn lvcrv mai
onest recvnoaşterea adevǎrvlvi, în cazvrile respective – a vinei?
Poetvl ne îndeamnǎ la „pocǎinuǎ", dar nv nvmai. El se (şi

ne) întreabǎ rǎspicat, bǎrbǎteşte: „Pvteam sǎ intvim nemernicia
atâtor impostori? Ne iav fiorii / când rechemǎm în minte
impostorii, / stǎpânitori ce fost-av sǎ ne fie..." Unii cetǎueni,
ca Andrei Saharov sav Piotr €apiua, av intvit mvlt şi mvlte,
av pǎtimit groaznic, dar regimvl avea sǎ-i macine (pânǎ la
vrmǎ anvme aşa s-a întâmplat). Vorba e de noi, de cei mvlui.
Or, „ei (impostorii, cei cv nvmele pe hartǎ; n-am avvt şi noi
vn oraş pe care l-am spvrcat cv nvmele €ernenko? – I. C.) ne-av
dǎrvit cetate şi credinuǎ / şi foc ne-av dat trecvtvlvi cel sfântv... /
Ne iartǎ, conştiinuǎ, azi cvvântvl / de-ui pvne aste întrv cvnoş-
tinuǎ". Poetvl ne trezeşte conştiinua sav cel pvuin ne-o uine treazǎ
359
(în cazvl acelora ce-o avem în stare de acuivne, de fvncuivne
etc.), explicând câte ceva din ceea ce a trecvt, dar şi din pre-
zentvl zbvcivmat, pentrv ca în final sǎ procedeze retoric, ieftin
din pvnct de vedere propriv-zis literar, însǎ îndrǎzneu şi jvst
ca dezvǎlvire a vnei probleme a vieuii, a existenuei omeneşti:
„Deci, conştiinuǎ, de la tine vine / destinvl viitorvlvi, prin
care / te învǎuǎm din ieri acvm... ce mare / norocu-i, totuçi,
cǎ te-avem pe tine"; svblinierile din citat ne aparuin – I. C.).
Ne trebvie sav nv o atare poezie?
Nv polemizǎm cv reprezentanuii aripii moderniste a poeziei
noastre, ci accentvǎm necesitatea categoricǎ a operelor care
sǎ dvcǎ la capǎt începvtvrile sǎnǎtoase pvse la mitingvri şi în
discvuiile disparate ale cetǎuenilor cv o conştiinuǎ avansatǎ.
€ǎ o dorim şi noi metaforicǎ, inovatoare, generatoare de
plǎceri alese, se înuelege de la sine.
€ǎ în cartea Vameç a lvi Serafim Belicov întâlnim strofe şi
poezii întregi simuite profvnd, gândite îndrǎzneu şi scrise cv
har,este lesne de verificat prin înfrvptarea din operele dedicate
lvi Eminescv (Triptic), Varlaam (Pǎrinte Varlaam), €antemir
(Şi urma ta), Bogdan Petriceicv Hasdev (Tot mai aici...),
Alexei Mateevici (Iubind...) şi din altele în care Serafim Belicov
face dovada talentvlvi, inspirauiei şi expresiei literare adecvate
motivvlvi svpvs investigauiei lirice. €eea ce – natvral – se cerea
depǎşit cv timpvl în evolvuie, adicǎ prefǎcvt într-o etapǎ de
tranziuie la vn alt nivel literar-artistic. La vn nivel vşor identifi-
cabil în cartea sa Procesul lui Narcis (€hişinǎv, Editvra Prometev,

2000). Aici natvra însǎşi a versvlvi lvi este o destǎinvire sincerǎ,
pvuin sentimentalǎ, a vnor avtentice drame personal-sociale.
Nv personale, nv sociale, ci anvme personal-sociale, simbiozǎ
organicǎ a trǎirii şi cvgetǎrii, a problemelor intime esenuial-
eterne şi a celor existenuiale în sens larg, fiinuiale, nauionale.
Nv e prima oarǎ când poetvl se prezintǎ în ipostaza sensibi-
lvlvi care gândeşte adânc ori a gânditorvlvi care simte profvnd,
aplecat asvpra sensvrilor şi rostvrilor timpvlvi, vieuii, dǎinvirii
noastre în timp şi, neapǎrat, în spauiv. Totvşi, în anii din vrmǎ
gândvl lvi, cv neîndoielnicǎ tentǎ filozoficǎ, este însvfleuit
360
permanent de o cǎldvrǎ cv totvl aparte a comvnicǎrii, dvpǎ cvm
în întreg compartimentvl Elegii tardive nv lipsesc notele şi
accentele prin care lirica intimǎ e feritǎ de scǎpǎtarea avtorvlvi
în intimism, altfel zis – în versvri de albvm, care – nv vǎ fie
cv bǎnat – av şi acestea dreptvl la viauǎ.
E adevǎrat cǎ încercarea aceasta a noastrǎ de categorisire
pe criterii teoretice e pânditǎ de eşec, Serafim Belicov evitând
azi în principiv poezia „gânditǎ", „fǎcvtǎ". Se adavgǎ tendinua
lvi de a nv „dezgoli" mesajvl poeziei pânǎ a ni-l servi – ca pe
tavǎ! – clar, vnivoc şi... lesne categorisibil. €itim şi recitim
minvnata bijvterie liricǎ intitvlatǎ Cumva: „Tv eşti malvl
stâng,/ ev svnt malvl drept/ şi-ntre noi se-nvârtejeşte/ vn râv
al dvrerii/ cv foarte mvlui aflvenui" va sǎ zicǎ despre noi,
eventval el şi ea, despǎruiui poate pentrv totdeavna, de vreme
ce „râvl se varsǎ direct în mare,/ marea pvrtând vn nvme/
din trei cvvinte: / nicǎieri-nicicând-niciodatǎ". (În loc de dovǎ
adverbe de timp s-ar fi cervt, totvşi, ca vnvl dintre ele sǎ fie
de mod: nicidecvm.)
Dar scriitorvl nv-şi „dezgoleşte" (repetǎm intenuionat) mesa-
jvl, permiuândv-ne sǎ intvim şi altceva decât perechea de îndrǎ-
gostiui obişnviui, tradiuionali şi oarecvm sav întrvcâtva banali.
Poezia se afirmǎ drept „operǎ deschisǎ", în sensvl cǎ ne oferǎ
posibilitǎui diferite de decodificare a mesajvlvi exprimat de
avtor într-vn mod criptic. Încifrat nv dintr-o eventvalǎ teamǎ
a avtorvlvi de a fi „deconspirat", înueles jvst şi sancuionat pentrv
exprimarea vnvi adevǎr dvreros. Mai mare, mai esenuial, mai
dvreros decât acela din Antigenesǎ noi personal nv prea

cvnoaştem/recvnoaştem. Noi toui, „prin avtodefinire", cvraui
ca lacrima, rǎtǎcim „prin labirint", „ieşirea din tvnel/ condvce-n
alt tvnel" şi „treptat, condescendenuii se transformǎ-n cârtiue/
şi-abia de se mai uin vna de alta". Ori poate aceste „cârtiue" şi
aceşti condescendenui nv svntem noi? Poate nv despre noi svnt
Ispita çarpelui, Umbre, Suspensie, Roiuri çi crise, Desmoçte-
nitori (din vltima nv pvtem sǎ nv citǎm: „Voi, cari şcoli nv prea
vmblarǎui şi al cǎruii colb n-aui şters,/ Sǎ pretindeui preamǎ-
rirea de piloni în vnivers?/ Hvidvind origini proprii, când
fǎuiş, când pe ascvns,/ €e slvuirǎui pân’ acvma încǎ nv vi-i de
ajvns?/Alte nauii v-alǎptarǎ? Seva altor hvme-aui svpt,/ De
361
pvneui pânǎ şi limbii dinamitǎ dedesvbt?/ Moscvl râde ca vn
gâde cvm voi tot mai abitir/ Parveniui din barbarie,/ Taceui
cozi la chilipir") şi alte poeme?
Nv nvmai prin versvri oarecvm directe ca cele citate,
Serafim Belicov se dovedeşte vn necrvuǎtor critic – în manierǎ
vǎdit eminescianǎ – a conauionalilor noştri care, asemeni vnor
depvtaui de azi, „vitǎ" de propria lor (şi a noastrǎ) origine şi
de interesele nauionale pvrvri sfinte.
Pe linia vnor atare expresii metaforice şi parabolice dense
ale realitǎuilor personal-sociale se înscriv şi excelentele poezii
La Sebeç, Rouǎ minatǎ, A plouat, Din ochii Mântuitorului,
Secol aberant, Pierderi, A doua rǎstignire, CarpaUii şi nv pvuine
altele prin care Serafim Belicov refvzǎ sǎ fie vnvl dintre cei
mvlui (a se vedea poezia titvlarǎ) şi-şi afirmǎ plenar adevǎrata
identitate poeticǎ. Nv, el nv se dezice de sine, cel din cartea
sa de debvt Veghe, din cvlegerile vlterioare Ev şi Vameç, ci îşi
svbtilizeazǎ discvrsvl-destǎinvire, închipvie sitvauii cv tentǎ
parabolicǎ polivalentǎ svb aspect ideatic şi îşi ocvpǎ locvl
binemeritat în ierarhia valoricǎ imaginarǎ a peisajvlvi liric
contemporan.

…O adevǎratǎ literaturǎ trainicǎ, care sǎ ne placǎ nouǎ çi sǎ
fie originalǎ pentru alUii, nu se poate întemeia decât pe graiul
viu al poporului nostru propriu, pe tradiUiile, obiceiurile çi
istoria lui, pe geniul lui.
Mihai EEineSct beSpre ctlttrà Çi artà, ¦aÇi, Edit1ra J1nim6a, 197O, pag. 61.
(C0ntin1ar6 în pag. 36t)
hALINA FURDUI
362 LA ORA E¦
DE CUY¦NTE
Spre Ţǎrmul al çaptelea (Târgovişte, Editvra

Macarie, 2003) este o antologie de poezii ale Galinei Tvrdvi,
datoratǎ lvi Mihail I. Vlad, şi ne prilejvieşte – acvm – o relectv-
rare a vnei pǎrui dvrabile a creauiei scriitoarei. Impresia de
ansamblv e cǎ avem de a face cv o poetǎ de reale şi diverse
disponibilitǎui creatoare, altfel zis – cv vna în stare sǎ trǎiascǎ
şi sǎ exprime în diferite registre, vnvl mai favorabil decât altvl
adevǎratei, avtenticei, de aceea rezistentei comvnicǎri artistice.
Şi ce ne rǎmâne decât sǎ încercǎm a depista aceste registre în
forma lor concretǎ de manifestare nemijlocitǎ şi – sperǎm –
convingǎtoare?
Galina Tvrdvi are simuvl imaginii vii, de o frvmvseue lingvis-
ticǎ şi densitate ideaticǎ remarcabilǎ, svgestibilǎ de atmosferǎ
propice dezlǎnuvirii poeziei şi recepuionǎrii fireşti a acesteia.
„€ervl s-a întvnecat. Prietenii s-av depǎrtat. / Artificiile s-av
stins. / Zâmbetele te-av respins. / Şvierǎ vântvl. În geam
grindina bate. / Tǎcere. Negrv. / Singvrǎtate" – nimic extraor-
dinar parcǎ, nici prea originalǎ expresia, dar strofa aceasta
iniuialǎ e în mǎsvrǎ sǎ ne predispvnǎ la o înuelegere adecvatǎ
a cadrvlvi fizic, material, aproape palpabil al creauiei literare.

„Închide vşa, aprinde lampa, poete! / E timpvl sǎ legi între
ele cvvinte. / Sǎ plângi şi sǎ cânui. / Sǎ râzi singvr în hohote. /
Pereuii sǎ-nvie. Şi visvrile / Sǎ se cavte-n bobote" – e tocmai
starea de extaz a inspirauiei şi a creauiei, aceea care îl face pe
creatorvl avtentic sǎ se dezlǎnuvie în toatǎ pvterea lvi de
transfigvrare, altfel zis – de confvndare cv imaginile neaştep-
tate nici de el însvşi, deşi dorite şi vrmǎrite poate zile şi lvni
în şir, visate noaptea ori – de ce nv? – şi ziva, cv ochii minuii
treji şi încordaui. „E ora €vvântvlvi" constatǎ Galina Tvrdvi,
conştientǎ de adevǎrvl cǎ „spauivl vn pretext e. Timpvl –
capriciv" şi mai cv seamǎ cǎ „raza" care strǎbate acel spauiv 363
şi timp „din dor e, deci şi din svpliciv", altfel zis – cǎ dorvl/
dvrerea, în singvrǎtatea necesarǎ actvlvi propriv-zis al creauiei
literare, se transformǎ în opere sincere cel pvuin, dar poate şi
pline de frǎmântvl de neostoit al existenuei omeneşti, pe care
el, poetvl, are a-l exprima cât mai original şi mai captivant.
Taptvl împlinindv-se (rǎdǎcina „etern roditoare, cvrcvbeic,
vite-o, râde-iarǎşi / În soare…"), creatorvl înceteazǎ a mai fi
captivvl spauivlvi şi al timpvlvi „închis": „Te-aşteaptǎ la poartǎ
prieteni. / Erorile-s spvlberate. / Se-nnoadǎ la pragv-ui cǎrǎri /
€v inimi de frate. / Din frvnzǎ în frvnzǎ vântvl poartǎ / Şoapta
îndrǎgostitvlvi", de aceea „Deschide, poete! / €oaptǎ, ora ta
de cvvinte / Las-o vântvlvi. / Vântvlvi…"
E o profesivne de credinuǎ, care ar rǎmâne gratvitǎ dacǎ
nv i-am simui şi înuelege vrmǎrile în creauia propriv-zisǎ a
scriitoarei. Or, Galina Tvrdvi poate fi gingaşǎ, de o fragilitate
de prvnc în poezia de re-trǎire, altfel zis – de trǎire repetatǎ,
sincerǎ şi profvndǎ, a copilǎriei cv mama, bvnica şi cv acea
tot mai îndepǎrtatǎ – în timp – „casǎ / Pe-o vale în negvri rǎma-
sǎ". Imaginile vii reapar în versvrile avtoarei, ca o permanenuǎ
a comvnicǎrii ei cv noi, cititorii: „De prag rezematǎ – o gher-
ghinǎ, / La poartǎ – fântâna bǎtrânǎ. / Mi-e dor, îmi e dor
luna plinǎ / S-o port în cǎldare luminǎ" (svblinierile din citate
ne aparuin. – I. C.) – nv e o descoperire în cadrvl svtelor şi
miilor de poezii axate pe motivvl copilǎriei, dar o imagine ca
aceea a lvnii rǎsfrânte în cǎldarea cv apǎ nv se aflǎ la îndemâna
oricvi. Sav: „Mi-e dor, îmi e dor de-o grǎdinǎ / Pe vnde bvnica-i
stǎpânǎ, / Sǎ-ascvlt cvm din pomii cu çoapte / Cad anii sav
prvnele coapte…" – pânǎ la vrmǎ totvl nv e nvmai sincer
trǎit şi re-trǎit (a dova sav poate a mia oarǎ), dvpǎ cvm se
întâmplǎ şi în cazvl svtelor şi miilor de debvtanui în poezie,
dar e şi concret-palpabil, „prins" în imagini proaspete, în mǎ-
svrǎ sǎ ne cvcereascǎ, sǎ ne mişte, sǎ ne predispvnǎ la co-
trǎire şi re-trǎire la fel de sincerǎ şi de pvternicǎ dvpǎ cvm a
trǎit cele imaginate avtoarea însǎşi la „ora sa de cvvinte".
Dar ziceam de registre diverse, cv alte cvvinte – de moda-
364
litǎui diferite de comvnicare poeticǎ şi de aspecte ale existenuei
vmane la fel de diferite, pe care le investigheazǎ liric poeta.
Aici e locvl sǎ remarcǎm cǎ majoritatea poeziilor Galinei
Tvrdvi svnt meditauii, vnele neîndoielnic adânci, asvpra vieuii,
cv o tentǎ filozoficǎ aproape constantǎ. Am zice cǎ faptvl
însvşi al abordǎrii rondelvlvi o face sǎ se aplece asvpra moti-
velor de ordin filozofic, dvpǎ cvm e aceastǎ extrem de tristǎ
meditauie asvpra efemeritǎuii vieuii, care ne-ar indispvne dacǎ
n-ar fi adevǎratǎ şi, mai ales, n-ar fi exprimatǎ cv mvltǎ în-
demânare propriv-zis literarǎ, artisticǎ: „Svntem stǎpâni aici
şi-acvm pe vreme, / Dar provisoriu. Strict relativist. / Se deapǎ-
nǎ în timp şi spauiv gheme / Şi tv rǎmâi fidelvl lor copist. //
Tragi firele – abile apoteme, / Storci clipele-n cvlori de analist /
Şi eşti stǎpân acvm şi-aici pe vreme, / Dar provisoriu şi
relativist…"
De la o strofǎ la alta rondelvl îşi adavgǎ svnete şi imagini
sclipind de frvmvseue lingvisticǎ şi de idei asvpra existenuei
vmane, care se afirmǎ fǎrǎ sǎ dǎvneze rigorilor acestei forme
fixe de poezie: „Strǎlvcitor încondeiate steme / €resc pentrv
Azi (vezi: vtilitarist). / Acolo, în registrv colorist, / Poemele
av glas de alte teme…", iar distihvl de încheiere este deosebit
de expresiv şi de adevǎrat svb aspect filozofic: „Svntem, o
da, stǎpâni aici pe vreme, / Dar, Doamne, pe-vn fragment
atât de trist…"
Majoritatea poeziilor inclvse în cartea Spre Ţǎrmul al çapte-
lea fiind rondelvri, iar Galina Tvrdvi cvltivând aceastǎ formǎ
poeticǎ dificilǎ cv o sete constantǎ, e de la sine înueles cǎ

ponderea întregii cǎrui la care ne referim e asigvratǎ – în temei –
de poeziile similare celei ce începe cv versvl Suntem stǎpâni
aici çi-acum pe vreme… Dar nv nvmai de rondelvri, de vreme
ce tentauia de a strǎlvmina existenua omeneascǎ prin prisma
adevǎrvlvi filozofic însoueşte fericit întreaga creauie a avtoarei.
Jvdecaui şi dvmneavoastrǎ, stimaui cititori: „Svflete, dar
condamnat eşti, svflete, / La temniua acestvi trvp de lvt. / El,
efemervl, tvrnat din flori şi svnete, / Eternvl tv, cv ochi de flǎ-
cǎri, mvt…" sav: „Ziceai mai adineavri cǎ-n trecere ni-i viaua /
Şi prin acest terestrv labirint. / Dar, svflete, tv – rovǎ-n dimi-
neauǎ – / €e-a fost de te-av închis în pieptv-acesta strâmt?"
365
€a vn alt „givdeu" al svfletvlvi cv trvpvl, poezia din care
citǎm – Suflete, dar condamnat eçti, suflete… – adevereşte ace-
leaşi reale şi diverse disponibilitǎui creatoare ale Galinei Tvrdvi.
Dar nv e vorba nvmai de câteva opere concrete, ci de marea
majoritate a poeziilor avtoarei. €ǎ e svprasatvratǎ de imagini
biblice şi în general mitologice („Mǎrvl discordiei se zvârco-
leşte, trasând hotare între fraUi. Şi-s frauii porniui sǎ se omoare. /
Aleargǎ pe câmp chipvl lvi Cain, pliabil, / Şi-atât de
moldoveneşte / Zace vmbra lvi Abel…"), cǎ pe ici-colo apar
în versvrile ei HamleUii şi – atenuie la forma ortografierii! –
Vifori-Negri-vânturi, apoi Orfeu, Golgota, Pilat etc., nv e de
mirare în cazvl poeziei cv tentǎ filozoficǎ. €ǎ aceastǎ popvlare
a textelor cv imagini insolite ca Marele Volum – dar chiar şi
cv Ţǎrmul al çaptelea! – ne cere novǎ, cititorilor, vn efort inte-
lectval în plvs, iarǎ nv este vn pǎcat al avtoarei, ci cv sigv-
ranuǎ o virtvte.
Gingaşǎ ca în elegia axatǎ pe motivvl copilǎriei pierdvte
iremediabil, adânc gânditoare, altfel zis – meditativǎ, ca în
rondelvri, Galina Tvrdvi ne-a dat, prin cartea Spre Ţǎrmul al
çaptelea, mǎsvra adevǎratǎ a vnvi talent în continvǎ matvrizare.

Termenul „limba moldoveneascǎ" are o istorie mai veche pe
teritoriul Basarabiei. Acest termen a fost un instrument al
politicii imperiale Uariste, iar apoi al politicii imperiale stalinist-
bolçevice. Menirea acestui instrument era de a isola Basarabia,
iar mai târsiu – Republica Moldova, de arealul românesc.
Raym1nd P¦OTROWSK¦, D liEbà ct bOtà bentEiri? – În c1¦6g6r6a c0¦6ctiwǎ
„Limba r0mânǎ 6st6 patria m6a. St1dii. C0m1nicǎri. D0c1m6nt6”, 1996, pag. 141.
rARMECUL
366 Ç¦ ROSTUL SCR¦SULU¦
ALUZ¦Y ÎN ROMANUL LU¦
ANAToLIE PANIÇ
DIN‡DLD DE LISÆBDNÆ
Dintre modalitǎuile artistice de reflectare

a realitǎuii evidenuiem cea remarcabilǎ prin ponderea deosebitǎ
a elementvlvi creator, invenuia fantasticǎ, plǎsmvirea de tǎrâ-
mvri ca şi cvm reale, în adevǎr însǎ fictive, neverificabile. Pe
primvl plan impvnândv-se pvterea de invenuie a avtorvlvi,
plǎcerea lectorvlvi nv este mai micǎ decât în cazvl vnei opere
verosimile care poartǎ însemnele vşor recognoscibile ale fapte-
lor, evenimentelor şi oamenilor vnvi anvmit mediv şi ai vnvi
anvmit timp istoric. Poate dimpotrivǎ. Nv facem referinuele
posibile la Cǎlǎtoriile lui Gulliver sav la alte capodopere, ci
trecem nemijlocit la romanvl Dincolo de Lisabona al lvi Ana-
tolie Paniş (Editvra Porto-Tranco, Galaui, 1992), în care imagi-
nauia nv este decât vn instrvment de lvcrv, conuinvtvl extrem
de important lǎsândv-se înueles în vrma corelǎrii – în mintea
cititorvlvi – cv o realitate istoricǎ lesne verificabilǎ. €heia
cǎruii ne-o pvne la îndemânǎ avtorvl însvşi, atvnci când citeazǎ
din Ines Scaramvcci (referitor la Alberto Moravia): „Mascarada
este romanvl vnvi dictator imaginar dintr-o Americǎ Latinǎ
imaginarǎ".
Ar fi fost de ajvns şi atât, dar Anatolie Paniş îl parafrazeazǎ

pe cercetǎtorvl italian şi explicǎ direct: „Dincolo de Lisabona
este romanvl vnvi scriitor care n-a fost niciodatǎ peste frvnta-
riile uǎrii sale..." Aşa fiind, romanvl sǎv se anvnuǎ drept operǎ
profvnd româneascǎ, în care totvl se constitvie din material
avtohton, stǎpânit de scriitor într-o mǎsvrǎ svficientǎ pentrv
o plǎsmvire artisticǎ acceptabilǎ.
Din chiar primvl rând al romanvlvi aflǎm cǎ avem a citi
despre coronarzi. Aceştia pot fi, desigvr, oricine, din oricare
parte a lvmii. Principalvl e sǎ ni-i imaginǎm şi noi la fel de
bine şi de clar ca avtorvl cǎruii. Şi apelǎm la „blestemauii vnei
uǎri fǎrǎ de uarǎ, bogaui ca nimeni aluii, dar merev cv traista
367
goalǎ, stǎpâniui când de vnii, când de aluii, familii întregi
care nv-şi cvnosc bvnicii, obârşia, fraui care nv cvnosc chipvrile
altor fraui de-ai lor, mame a doi sav a mai mvltor copii, vnii
de-o nauionalitate, aluii de o altǎ nauionalitate...." Svnt copii
nǎscvui în €oronada, dar care, prin forua împrejvrǎrilor, „vor
fi stigmatizaui sǎ nv ajvngǎ niciodatǎ coronarzi, sǎ nv-şi mai
aminteascǎ decât foarte vag de-acele locvri vnde-av spvs pentrv
prima oarǎ mamǎ, pentrv prima oarǎ tatǎ".
Tantezia noastrǎ pvsǎ în mişcare, ni-i închipvim cv toatǎ
claritatea şi cv toatǎ dvrerea pe bieuii coronarzi nǎscvui într-o
uarǎ, însǎ nevoiui sǎ nv fie consideraui fii ai uǎrii lor. De ce?
Pentrv cǎ uara însǎşi i-a trǎdat, mai exact i-a cedat vnei alte
uǎri, în condiuii concrete, vitrege („Palatvl, într-o vreme de rǎscrv-
ce, n-a gǎsit o altǎ cale decât sǎ lase uara ampvtatǎ, desigvr
nv de bvnǎ voie, ci de nevoie", cv toate cǎ avtorvl specificǎ
pânǎ la vrmǎ cǎ ,,dacǎ milioane de oameni au cedat pe basǎ
de „discuUii", înseamnǎ cǎ a fost çi de bunǎvoie". (Aici şi în
continvare svblinierile din citate ne aparuin. – I. C.). Dar iatǎ
şi momentvl „discvuiei", mai exact – al „târgvielilor": „– Dǎ-mi
€oronada, cedeaz-o! –Vai, „dragǎ", ev n-aş vrea sǎ ui-o dav,
sǎ ui-o cedez... – Dǎ-mi-o, dǎ-mi-o, n-avzi? – He, glvmim? Şi
Palatvl a cedat-o".
Biata €oronada, îui zici. Bieuii coronarzi, adavgi. Iar Ana-
tolie Paniş îşi imagineazǎ procesvl însvşi al înfǎptvirii
„cedǎrii", despre care – sǎ lvǎm aminte! – „cedauii" nici mǎcar
n-av fost preveniui la timp: „€ei ce-av apvcat sǎ fie sortiui

târgvielii av fvgit, cei care n-av apvcat sǎ afle... av rǎmas.
De-aici încolo începe marea, nesfârşita svferinuǎ. Dezmoşte-
nirea cea colectivǎ, nauionalǎ, dezmembrarea vechii uǎri. €ea
mai tristǎ dintre toate dezmoştenirile de pe lvme. Despropri-
etǎrirea de neam şi gintǎ, de credinuǎ şi de grai, de jvrǎmântvl
pe care l-av dat Unirii".
La acuivnea romanvlvi participǎ Regina, dar ea n-are cv
ce alina svfletvl bietei femei care ajvnge sǎ i se plângǎ: „ – Svnt
cea mai nefericitǎ fiinuǎ... Uitaui-vǎ, am doi copii, souvl mev...
cred cǎ a rǎmas dincolo... sav poate o fi venit şi el... nv pot
368
sǎ-mi dav seama... Dar dacǎ n-a trecvt dincoace? €e mǎ fac?
N-am sǎ-l mai vǎd niciodatǎ, niciodatǎ? De ce ne-aui lǎsat sǎ
ne pierdem vnii de aluii? €vm, Reginǎ, cvm sǎ nv-mi mai vǎd
souvl niciodatǎ?"
€oronada e despǎruitǎ de uara-mamǎ de vn râv, Alarvl. Ea
nimereşte „svb ocvpauie", în stǎpânirea Ubicandei, devenind
„o €oronadǎ-uinvt".
Un Profesor este anchetat şi discvuia sa cv anchetatorvl se
axeazǎ pe evenimente „de-acvm vn secol şi ceva":
„– Atvnci, înainte secol, €oronada a aparuinvt ca adminis-
trare Sorovei. €ând i s-a dat Ubicandei uinvtvl de dincolo de
râvl Alar, Pvterile av convenit sǎ-i dea o denvmire. Aceasta
ca sǎ se elimine în vǎzvl şi-n avzvl lvmii expresia „Sorova
ocvpatǎ" sav „Sorova cedatǎ". Sav, şi mai exact spvs, „Parte"
a Sorovei. Un fel de mascǎ ori vn motiv inventat, pentrv care
sǎ se certe când gǎsesc de cvviinuǎ. De-aici nevoia de €oronada.
De-o denvmire, mai precis spvs, ca sǎ nv se confvnde cv Sorova.
– €edatǎ? Ocvpatǎ? Dvpǎ spvsele Dvmneavoastrǎ, €oro-
nada ar fi o parte a Sorovei, cedatǎ, sav o parte a Sorovei,
Sorova ocvpatǎ. În acest caz, cealaltǎ parte a Sorovei, trvpvl-
„mamǎ", ar deveni, pasǎmite, Sorova neocvpatǎ sav, pentrv
vnii, Sorova liberǎ, Sorova patrie. Mai departe: €oronada de-acvm
nv-i liberǎ?
– Pe cât de liber svnt şi ev în aceste momente, gafǎ Profe-
sorvl" (anchetat de vn reprezentant al Ubicandei. – I. C.).
Posibil sǎ parǎ ieftinǎ o atare „introdvcere" a cititorvlvi în
intimitatea romanvlvi Dincolo de Lisabona. Dar nv e o moda-

litate criticǎ nepermisǎ ori interzisǎ. Ne-am strǎdvit sǎ recreǎm
în aceste rândvri atmosfera cǎruii lvi Anatolie Paniş, cv
svblinierea vnor amǎnvnte şi denvmiri care sǎ-l poatǎ îndemna
pe cititor sǎ-şi imagineze – încǎ înainte de a lva cvnoştinuǎ de
romanvl în cavzǎ – cǎ e vn text marcat de valenue istorice,
geografice şi, mai presvs de orice, vmane pe lângǎ care mai
cv seamǎ noi, basarabenii, n-avem dreptvl sǎ trecem indiferenui.
Istoria noastrǎ „de-acvm vn secol şi ceva" nv e aceeaşi cv a
€oronadei? Nv este Basarabia o parte a vnei alte uǎri (trvpvl-
„mamǎ")? Nv i se cǎvta – şi Basarabiei – o denvmire oarecare,
principalvl fiind sǎ se deosebeascǎ de... România, tot „de-acvm
369
vn secol şi ceva"?
Lectvra romanvlvi Dincolo de Lisabona este incitantǎ. €ohorta
de nvme, denvmiri, chiar date, personaje imaginate şi
generalizatoare (Regina, Anchetatorul) nvmai la prima vedere
prodvc impresia de ceva de pe altǎ lvme (decât a noastrǎ). La
o privire adâncǎ totvl, dar absolvt totvl devine o istorie, imagi-
natǎ şi scrisǎ artistic, a noastrǎ a tvtvrora şi a fiecǎrvia dintre
noi în parte.
„Imaginatǎ şi scrisǎ artistic" se referǎ, evident, la mǎiestria
propriv-zis literarǎ a lvi Anatolie Paniş, demnǎ de cea mai
înaltǎ preuvire, dar ne grǎbim sǎ adǎvgǎm cǎ e o carte scrisǎ cv
dvrere despre o istorie marcatǎ de nişte crime, ale cǎror con-
secinue sângereazǎ dvreros şi neîncetat în inimile noastre. De
aceea îndemnǎm pe toui conauionalii noştri sǎ cavte romanvl
Dincolo de Lisabona şi sǎ-l citeascǎ; plǎcerea şi folosvl de la
lectvra lvi svnt mari şi de lvngǎ dvratǎ. Ele pot sǎ însemne
chiar o trezire din letargia în care s-av pomenit toui acei care
nici pânǎ acvm nv şi-av format conştiinua adevǎrvlvi despre
istoria, limba, nauivnea şi neamvl de care aparuinem şi pe
care le reprezentǎm, chiar inconştienui de acest adevǎr. O cât
mai mare parte de tiraj ne-ar trebvi aici, în Basarabia, în
Transnistria, în Bvcovina, în localitǎuile româneşti („moldove-
neşti") din regivnea Odesa. Sav poate o reeditare la €hişinǎv?
€v tradvcerea vlterioarǎ în limba rvsǎ, ca sǎ înueleagǎ bine
drama şi chiar tragedia noastrǎ şi acei care nv ne-av înueles
deocamdatǎ sav poate nici nv vor sǎ-şi dea seama cǎ svntem

români, vorbim limba românǎ şi dvcem şi noi în spate o istorie
ca aceea a coronarzilor.

Alte naUii au lesicoane ca arhive ale limbilor; nouǎ, românilor, ne
trebuie lesicon ca sǎ putem înUelege ce se tipǎreçte în româneçte...
LoRA RU›AN
370 D¦NCOACE
DE RǍSPÂNT¦E
A trecvt ca şi neobservatǎ cartea de

versvri Eu nu sunt înger de Lora Rvcan (€hişinǎv, Editvra
Hyperion, 1992), vna dintre manifestǎrile meritorii ale întregii
lirici feminine de la noi, carte care nv nvmai ne permite, dar
ne şi obligǎ sǎ vorbim despre creauia scriitoarei pe larg,
amǎnvnuit, serios şi, dacǎ s-ar pvtea, convingǎtor.
Placheta sa de debvt, Inel de toamnǎ (1982), a pvs în atenuia
cititorvlvi o fire romanticǎ, apropiatǎ – mai cv seamǎ prin
formvla liricǎ a acelor opere, care continvav direct şi firesc
poeziile de pânǎ la debvtvl editorial, – de Leonida Lari şi
alimenta speranue mari. €e-i drept, o parte de poezii şi, în
mod deosebit, poemvl Feciori s-av dovedit tribvtare vnvi
retorism, vnvi declarativism şi – mai presvs de toate – vnvi
conjvnctvrism fǎuiş, rod mai cvrând al atitvdinii redactoriceşti
(domnia sa lvcra pe atvnci redactor de editvrǎ) decât al
responsabilitǎuii scriitoriceşti fauǎ de opera literarǎ. Altceva
ce s-o fi determinat sǎ abdice la formvla liricǎ romanticǎ, în-
cǎrcatǎ de metafore insolite, simbolvri svgestive, mister la
nivelvl imaginauiei şi vrajǎ la nivelvl expresiei verbale, în
favoarea... „cântǎrii" lvi Alekscandr Matrosov, Pavel Korcea-

ghin sav Nicolae Gribov?
Despre aflarea Lorei Rvcan la rǎspântia dintre poezia avten-
ticǎ şi svrogatvl „literar" am scris, cv ani în vrmǎ („Literatvra
şi arta", 1984, 19 ianvarie), şi nv revenim. Este însǎ necesar
sǎ ne oprim, cel pvuin fvgitiv, la cartea a dova a scriitoarei –
BalanUǎ (1988) – care a însemnat, fǎrǎ nici o îndoialǎ, o
evolvuie în creauia ei. Preaplinvl svfletesc exprimat în chiar
prima poezie – „Viaua bvcivmǎ în toate,/ €vrge taina în
svrdinǎ./ Scvrta izbvcnire-a florii/ Mi se-opreşte pe retinǎ" –
ne aminteşte mvlt de felvl de a fi al poetei în placheta de debvt,
dar vine – în imediatǎ continvare – versvl metaforic dens:
371
„Mielvl alb prin vis aleargǎ,/ Sfârâie prin ceauǎ scrvmvl./
Rvgvl pentrv sacrificii/ Încǎ îşi înaluǎ fvmvl". Însǎşi balanua,
ca motiv al poeziei inavgvrale, ca şi al poemvlvi omonim,
denotǎ o înuelegere acvm mai profvndǎ a vieuii şi, respectiv, a
creauiei. Într-o lvcrare cv acelaşi titlv, BalanUǎ, din placheta
de debvt nv este, de fapt, nici o „balanuǎ", ci e o încredere
totalǎ a avtoarei în binefacerile dragostei. Dvpǎ începvtvl
poetic promiuǎtor („Tv eşti acela care-mi baui la vşǎ?/ Îui simt
o vagǎ strângere de mânǎ./ Svnt scoica-nchisǎ care vrea
lvminǎ/ Svnând între pereuii de cenvşǎ...") vrmeazǎ cinci strofe
similare, cv câte dovǎ versvri din nov paradisiace („În mine-i
vriaş nesau de lvme,/ €hinvitoare sete de ivbire", „Ne vor uâşni
de svb picioare flvtvri/ Sǎrbǎtorind în cercvri mari lvmina"),
în final naivitatea avtoarei (credibilǎ în context) fiind ridicol
de... romanticǎ („Ah, viaua nv gândeşte niciodatǎ/ Atâta de
frvmos cvm ştim doar noi!").
În cartea a dova încântarea în faua binefacerilor dragostei
este ca şi cvm încadratǎ între pericolele de totdeavna ale
omvlvi, între extremele care „dicteazǎ" dragostei anvmite
condiuii. Termitatea poetei în a-şi pǎstra „balanua", poate verti-
calitatea şi chiar demnitatea, în ivbire, şi nv nvmai, este de
salvtat mai cv seamǎ în prezenua conştiinuei sale cǎ existǎ
totvşi realitǎui eclipsatoare sav chiar demolatoare ale sentimen-
tvlvi pvr, ale înuelegerii jvste, ale existenuei demne: „Nv cvnosc
prea mvlte lvcrvri/ €e mi-ar clǎtina balanua –/ Nvmai naşterea
şi moartea./ Nvmai pâinea şi speranua". În continvare „naşterea

şi moartea" se schimbǎ cv „bezna şi nǎluimea", „dragostea şi
vra", „noaptea şi lvmina", de fiecare datǎ avtoarea dovedind
o vizivne largǎ şi adâncǎ asvpra vieuii şi, implicit, asvpra
creauiei literare.
Altǎ datǎ antinomiile existenuei svnt încǎ mai persistente,
de vreme ce „şi noi svntem atât de veçnici/ Şi tot atât de muri-
tori" şi „aşa puUin trǎim pe lvme/ Şi-atât de mult ne este dat"
(aici şi în continvare svblinierile din citate ne aparuin. – I. C.).
Pânǎ ajvngem la excelenta poezie Câine vagabond, monolog
neaşteptat de firesc, dens ca „informauie" svfleteascǎ şi svgestiv
372
al avtoarei în faua confratelvi întrv existenuǎ, care o fi crezând-o
atotpvternicǎ. În adevǎr poeta este, şi ea, o fiinuǎ încoluitǎ de
necazvri şi nevoi, între care singvrǎtatea se anvnuǎ ca stare
svfleteascǎ deosebit de demolatoare: „Mǎ lǎfǎiesc în bine, –
ai fi crezând/ Privind la mine ca la zeitate ;/ De o doreşti, cât
ai clipi din ochi/ Ev vmplv lvmea de singvrǎtate".
Apoi zeci şi zeci de alte exemple avtorizeazǎ opinia (şi
conclvzia) cǎ Lora Rvcan şi-a depǎşit cv sigvranuǎ svrplvsvl
de încredere în tot ce e frvmos şi bvn, adicǎ vede, simte şi expri-
mǎ ce este în realitate, ceea ce asigvrǎ poeziei credibilitate,
verosimilitate şi – în prezenua mǎiestriei propriv-zis literare –
veridicitate: „De ce aşa degrabǎ mai trece viaua noastrǎ/
Zvâcnind în svs pe-o clipǎ ca pasǎrea albastrǎ,/ €a mai apoi
sǎ cadǎ lovindv-se de stele –/ €v pana-n vântvl serii a bietei
pǎsǎrele.../ De ce ca apa cvrge aceastǎ dvlce viauǎ/ Atât de
fǎrǎ teamǎ rotind pe-vn fir de auǎ,/ De parcǎ-ar fi ouelvl ce i-ar
strvni pornirea/ De-a bate-n uinte moartea şi chiar nemǎr-
ginirea..." În „svflarea" vieuii se aflǎ îngemǎnate („contopite")
„nǎdejdea, desperarea", altfel zis – ambele realitǎui (categorii)
între care ne trǎim veacvl.
Nici timpvl, nici viaua nv mai svnt acvm pentrv poetǎ în
totvl şi în toate cvnoscvte de om sav chiar svpvse acestvia.
Mai mvlt, poeta însǎşi este – în faua timpvlvi – „boare de
mister". Anvme o atare înuelegere, acvm jvstǎ şi adâncǎ, a
omvlvi şi a cadrvlvi material (natvral) în care trǎieşte acesta
asigvrǎ poeziei Lorei Rvcan din cartea BalanUǎ vigoarea jindv-
itǎ de avtoare (şi de noi, cititorii). Trvmvseuea blǎniuei de

miel nv este vn obiect de încântare pverilǎ, ci vn prilej de medi-
tauie, de vreme ce anvme de la frvmvseuea blǎniuei i se trage,
adesea, bietvlvi patrvped moartea („€ine ui-a dat blǎniua prea
frvmoasǎ/ Te-a blestemat sǎ nv calci iarba verde"). La fel viaua
omvlvi nv e alcǎtvitǎ nvmai din flori, la fel svfletvl acestvia
nv radiazǎ nvmai (de) bvcvrii: „Ah, svflete-copile, de ce îmi
tot svspini?/ Nv ştii cǎ mǎ înaluǎ prea tristele omǎtvri,/ €vm
viaua ca o floare îmi trece pe alǎtvri/ Şi de-vn amar de vreme
tot calc şi calc pe spini"...
€ǎ pânǎ la vrmǎ „este-o ineruie-n tot" şi „este-o îndoialǎ-n
toate" şi „omvl rǎvǎşit cvmplit/ €v capvl de pereui se bate" nv
373
înseamnǎ abdicarea avtoarei la elementvl lvminos al vieuii,
ci nvmai conştiinua cǎ între dorinua omvlvi de a-şi trǎi viaua
bine şi frvmos, pe de-o parte, şi imposibilitatea realizǎrii
depline a acestei dorinue în condiuiile obiective, pe de altǎ parte,
se cascǎ adesea o prǎpastie, drept care versvrile sale nv pot sǎ
nv respire cv regretvl amar şi dvreros: „€e chin e sǎ nv poui
trǎi/ Aşa cvm svfletvl ui-o cere!"
Lora Rvcan îşi rǎmâne consecventǎ când plǎsmvieşte cro-
chivri de mare veridicitate, psihologicǎ întâi de toate, ca cel
intitvlat Iar cade seara..., în care plâng bvfniue şi noaptea se
anvnuǎ „neagrǎ ca nǎpasta", poeta fiind nevoitǎ sǎ se destǎinvie
cǎ mai existǎ şi amǎgealǎ vneori, ba chiar cǎ ne dominǎ – de
la începvt pânǎ la sfârşit – vnele realitǎui pvuin spvs nefavo-
rabile afirmǎrii noastre plenare, mai ales svb aspectvl trǎirilor
svfleteşti fine, delicate, esenuiale dacǎ le integrezi întregii exis-
tenue. Ea ajvnge sǎ constate franc şi dvreros: „Nimic nv înueleg
din viaua asta", explicând în continvare cǎ nv e vorba de o
stare efemerǎ, de moment, întâmplǎtoare şi, prin vrmare, trecǎ-
toare, ci „aşa a fost pe când eram copil/ cv mintea crvdǎ ca o
primǎvarǎ./ Aşa rǎmase chiar de-a întomnat/ Şi-a-mbǎtrânit
în mine o vioarǎ".
Nvmai sǎ nv dedvcem cǎ Lora Rvcan detestǎ frvmosvl şi
svblimvl vieuii, cǎ adoptǎ o vizivne cv totvl vnilateralǎ şi,
eventval, greşitǎ – ca şi cea întemeiatǎ nvmai pe evidenuierea
a ceea ce e frvmos şi svblim – asvpra vieuii. Aceasta nv e fǎcvtǎ
nvmai din negrv, dvpǎ cvm nv e alcǎtvitǎ nvmai din alb.

„Îmi place viaua!" exclamǎ avtoarea în poezia omonimǎ. Atât
cǎ la ora BalanUei Lora Rvcan nv mai era naiva şi credvla din
cartea de debvt. Înainte de toate dragostea de viauǎ pvtea s-o
determine sǎ realizeze strofe pline de regrete sincere, profvnde
şi molipsitoare (pentrv cititor): „Nv ştiv ce e cv simuvrile mele/
De-ajvng merev spre-al pǎtimirii vad ;/ Tânjesc cv toate
lacrimile lvmii/ Şi-oftez cv toate frvnzele ce cad".
Aşa ni se dezvǎlvie vn svflet pvr, candid, naiv şi încrezǎtor
peste seamǎ, care tinde sǎ se salveze din „nǎpastǎ" prin...
destǎinvire sincerǎ, cv atât mai veridicǎ svb aspect propriv-
374
zis literar.
De la stǎri svfleteşti conflictvale privind existenua indivi-
dvalǎ poeta trece vşor şi natvral la acelea ce privesc existenua
lvmii, a vniversvlvi, ca în poezia Sfârçit de secol, în care
sentimentele avtoarei av drept sorginte vnele dvreri mari ale
colectivitǎuii: „Pe la sfârşit de secol ev mvuesc/ De-atâtea lvcrvri
care nv svnt spvse,/ Ori poate-ntrvna ev ceva repet/ Din
viclenia vremilor apvse,/ Dar, timpvle, de ce veghezi şi-acvm/
La inimile noastre rǎtǎcite/ Prin praf de pvşcǎ şi ivbiri visate/
Şi pvlberi de ilvzii vârtejite?..." Motivvl intim, personal,
individval, fǎrǎ de care poezia ar pierde din sinceritate, sponta-
neitate, natvraleue, se îngemǎneazǎ organic şi deplin cv motivvl
civic, colectivist prin excelenuǎ, vniversal chiar, fǎrǎ de care
poezia ar fi o relvare a textelor cv motiv erotic, intim.
Mǎiestria propriv-zis literarǎ, aceea care nv se limiteazǎ
la înuelegerea jvstǎ şi profvndǎ a lvcrvrilor, la vizivnea largǎ
asvpra faptelor şi fenomenelor vieuii, ci – pe lângǎ toate acestea –
presvpvne mânvirea mijloacelor şi procedeelor în mǎsvrǎ sǎ
asigvre frvmvseuea, svpleuea, laconismvl, svgestivitatea şi alte
calitǎui ale poeziei avtentice, contribvie, de asemenea, la
creşterea prestigivlvi creauiei Lorei Rvcan. „ – Dar vnde svnǎ
cornvl? Drvmeuvle, nv ştii/ Prin care codri cerbvl aleargǎ-ncrân-
cenat?/ – O, nv mai svnǎ cornvl. Prin codrii arǎmii/ Se
fvrişeazǎ vmbra de cerb înjvnghiat". E întreg dialogvl intitvlat
Copilǎrie, cv accente din lirica eminescianǎ, dar totodatǎ cv
amǎnvnte şi detalii prin care Lora Rvcan realizeazǎ o expresie
pe cât de clarǎ şi densǎ, pe atât de aproximativǎ în sens poetic

şi svgestivǎ a prǎpastiei care se formeazǎ iminent între
copilǎrie şi matvritate. Acvm „nv mai svnǎ cornvl" este spvs
eminescieneşte. Dar în afarǎ de aceasta cerbvl nv mai e
„încrâncenat" la fvgǎ, ba el chiar lipseşte, prezentǎ fiindv-i
nvmai „vmbra". Nici codrii nv mai svnt acei de odinioarǎ,
acvma fǎcândv-se „arǎmii".
Apoi în nenvmǎrate alte poezii Lora Rvcan se exprimǎ
metaforic, proaspǎt şi original: „Ah, viauǎ, alta nv doresc/ Decât
sǎ fiv merev în toate./ E-vn cosmos crvd de nedreptate/ €ǎ aş
pvtea sǎ-mbǎtrânesc" (Scad apele...), „Se mai întâmplǎ, ne-nue-
leşi svntem/ Şi dvreros ne e, dar n-are-a face./ Svntem credvli 375
pân’ la refvz şi-ades/ €ǎdem din nori de-a dreptvl în bǎltoace"
(Cântar), „Şi somnvl se destramǎ-ncetişor/ Şi-vn cal albastrv
tropǎind se-avde,/ Şi svb picior simuim pocnind sǎmânua/
Pǎşind descvlui prin ierbvrile crvde" (Visiune) etc.
Nv este ceva ce ar fi lipsit completamente în Inel de toamnǎ.
În genere între aceste dovǎ cǎrui – Inel de toamnǎ şi BalanUǎ –
existǎ vn fir de legǎtvrǎ evident, de vreme ce chiar poezia
BalanUǎ e relvatǎ în cartea a dova, pvrtând însǎ de data aceasta
vn alt titlv – Ah, viaUa gândeçte...Modvl de a cvgeta şi de a
simui nv s-a schimbat atât de mvlt încât sǎ ne permitǎ o
conclvzie radicalǎ asvpra evolvuiei scriitoarei. Apoi nici
modalitatea propriv–zis literarǎ nv este principial şi totalmente
alta ca sǎ ne pvtem exprima nvmai încântarea şi vimirea în
faua operelor din cartea a dova. Totvşi, poeta a evolvat conside-
rabil, vnele primeniri în modvl ei de a cvgeta, simui şi exprima
vǎdesc depǎşirea rǎspântiei la care o vedeam în placheta de
debvt. €ând vrea sǎ fie civicǎ în sensvl în care orice om de
artǎ tinde sǎ exprime ceva general valabil şi general important
svb aspectvl vnor preocvpǎri majore, poeta scvtvrǎ „din svflet"
ceea ce o caracterizeazǎ în primvl rând – „neliniştea acestei
lvmi". La orǎ târzie de noapte, svb razele lǎmpii de masǎ, ea
ne destǎinvie metaforic şi impresionant tvmvltvl svfletesc ce
o face sǎ pvnǎ mâna pe condei: „Ghemvitǎ-n întvneric,/
Tresaltǎ abǎtvt şi stins/ Povara lanuvrilor mele –/ A vieuii sete
de ne-nvins".
€a la romanticii avtentici de demvlt, în versvrile Lorei

Rvcan svnt frecvente motivele corabiei pornite-n largvl mǎrii,
altǎ datǎ catargvl semeu înfrvntând stihiile apelor: „Oceane
înstelate trece/ €orabia cv soarta mea", „€orabia în vǎi de
ape/ Rǎmasǎ fǎrǎ pânze,-s ev", ca pânǎ la vrmǎ personajvl
liric sǎ se nvmeascǎ, într-vn titlv aparte, Alb catarg.
Nvtrim însǎ convingerea cǎ romantismvl poetei se exprimǎ
totvşi mai ales în concepuia generalǎ a poeziei ca realitate
creatǎ, imaginatǎ, cvtreieratǎ de mistervl necesar, de ambigvi-
tatea propice dezlǎnuvirii gândirii asociative a cititorvlvi, dvpǎ
cvm se întâmplǎ în O flacǎrǎ, de exemplv. Totvl fiind spvs,
376
aici nimic nv este declarat. €ǎlǎreuvl care „sare din şa", „în
palme-şi îngroapǎ capvl,/ Ştiind cǎ detot departe/ O flacǎrǎ
pâlpâie-ncet/ €v-o nestinsǎ volvptate". O flacǎrǎ pare sǎ fie
ivbita. Ni se svgereazǎ, nv ni se spvne. Ni se creeazǎ posibili-
tatea de a înuelege, de a intvi, nv şi realitatea nemijlocitǎ de a
contempla ivbita cv toate farmecele ei. Ivbita se confvndǎ cv
acel „cineva" care se aflǎ „vndeva departe" şi are „ochii aprinşi".
E ea sav poate altcineva? „Norii ba vin, ba se dvc/ Enigmatici
ca nişte sfincşi". Şi ca poezia la care ne referim. €a poezia ce
ne serveşte drept mostrǎ de concepere a operei în mod (în stil)
romantic la nivelvl ansamblvlvi imaginii.
€a şi cartea de debvt, cea de-a dova cvlegere de versvri a
Lorei Rvcan se încheie cv vn poem. Dar ce deosebire enormǎ
între BalanUa de acvm şi Feciorii din cartea întâi! Elementvl
meditativ, interogauia retoricǎ angajantǎ şi alte momente
definitorii ale poemvlvi BalanUǎ nv lipseav definitiv din Feciori,
dar acolo poeta plǎtea tribvt vnei înuelegeri svperficiale şi
chiar greşite a realitǎuii concrete şi a specificvlvi reflectǎrii
acesteia în opera literarǎ. Aici ea nv e mai pvuin angajatǎ,
poate dimpotrivǎ, de vreme ce se vrea neapǎrat „în timp" („Dar
mi-amintesc – existǎ nori de plvmb,/ Dar mi-amintesc – se
zbate grâv-n câmp,/ Dar mi-amintesc – tot cvrge viaua noastrǎ/
Şi e nevoie sǎ mǎ aflv-n timp"), dar monologvl ei este de vn
lirism cvceritor, care ne face martori svfleteşti interesaui la
pelerinajvl avtoarei, de data aceasta „prin mǎri de cosmos". Nv,
Lora Rvcan nv se aventvreazǎ sǎ abordeze probleme de rǎsvnet
vniversal; laitmotivvl poemvlvi sǎv este anvme integrarea

omvlvi (individvlvi) în timp, în cosmosvl existenuei vmane:
„Ev râd, cǎci râde-n mine Universvl,/ Ev plâng, cǎci lacrimile-mi
aripi cresc./ Vâslesc cv globvl mev prin mǎri de cosmos – /
€e svnt? La ce sǎ sper? €e sǎ gândesc?"
Întrebǎrile citate la vrmǎ svnt acelea care, de fapt, adeveresc
apartenenua individvlvi la colectivitate, ne ajvtǎ sǎ-l identificǎm
între concetǎueni. €hiar declarauiile de dragoste pentrv pace
şi pentrv planetǎ nv svnt nvmai nişte reminiscenue ale poe-
mvlvi basarabean din primii ani postbelici cv lozincile lvptei
pentrv pace atât de frecvente la acea orǎ, ci exprimǎ anvme
frǎmântvl omvlvi-poet sav al cetǎueanvlvi-poet, care ba se
377
întreabǎ retoric: „De ce dar germineazǎ-n chin sǎmânua/ Şi se
întreabǎ-a fi sav a nv fi?/ De ce nici presimuirea grea de gheauǎ/
Nv are când în mine-mbǎtrâni?// De ce dar se-ncovoaie de
dvrere/ Lvmina zilei printre vechii brazi?/ De ce dar trandafirii
tinereuii/ N-av sigvranua nemvririi azi?", ba exclamǎ, de
asemenea retoric: „Simuirea are rǎdǎcini amare,/ Pe focvl ei
mǎ mistvi ne-ncetat./ Ev vǎ ivbesc, fiinue minvnate,/ Voi,
oameni, sǎ mǎ credeui neapǎrat!// €e mvlt aş vrea de voi sǎ
mǎ apropii/ Şi cv nǎdejde mâna sǎ vǎ strâng,/ Şi ce n-aş da
sǎ vǎ cvnosc dvrerea/ Şi-alǎtvrea de voi sǎ râd, sǎ plâng!"
Retorismvl poemvlvi nv este, desigvr, o calitate, dar acvm
nv e – ca în Feciori – o angajare necvgetatǎ a avtoarei în glori-
ficarea vnor valori îndoielnice, care mai cvrând dǎrâmǎ
nemilos şi definitiv poemvl decât îi servesc acestvia drept
piloni. De data aceasta poeta a privit nv în istoria mincinoasǎ
a imperivlvi sovietic, ci în sine, tinzând sǎ se avtodezvǎlvie
cv mijloace preponderent lirice, poemvl BalanUǎ prezentândv-se
ca o pvnte de trecere spre alte cǎrui, profvnd gândite, veridice.
O atare carte este cea nvmitǎ la începvtvl articolvlvi de
fauǎ – Eu nu sunt înger. Este cartea dezicerii poetei atât de ele-
mentvl paradisiac anost, cât şi de cel infernal care nv este
mai pvuin blamabil când face de serviciv şi reprezintǎ o vizivne
vnilateralǎ asvpra lvcrvrilor. Poeta se declarǎ vn „zǎpǎcit atev"
(în poezia titvlarǎ) care jindvieşte „uinvtvl Niciodatǎ/ €v
drvmv-i cât o lamǎ ce paşte-o beregatǎ". „Rǎzvrǎtit" şi „plin
de pǎcate" (doar nv e înger!), personajvl liric al Lorei Rvcan

exprimǎ voinua de a sângera în uinvtvl hǎrǎzit „de-amarvl
dor". Dar nv nvmai atât, de vreme ce chiar în prima poezie
din ciclvl Test avtoarea ajvnge cv privirea în adâncvrile abia
bǎnvite ale neamvlvi nostrv de origine – dacii. Adresarea cǎtre
vn „pvi de dac" este vn prilej de a verifica memoria conaui-
onalvlvi nostrv: o mai pǎstreazǎ, şi-o mai exercitǎ el („Mai
treci prin minte versvl de codri şi izvoare/ Ori apa ignoranuei
cvmva balsam îui pare?"). Personajvl poemvlvi ne previne
asvpra vnei gropi pericvloase: „O, groapa asta-ncape vn neam
întreg... Pesemne,/ I-i dat sǎ-astvpe gvra comorilor eterne/
378
€vm ar fi codrvl verde şi cântecvl de flvier,/ Ecovl lvng prin
sânge de-nfioratvl şvier/ Al pǎsǎrilor care-s de mvlt, de mvlt
pe dvcǎ..." Dar groparvl? E „alteuea sa Uitarea". Poezia nv e
datatǎ, dar pare sǎ fie de pânǎ la 1988, de pânǎ la valvl bine
ştivt al trezirii conştiinuei nauionale a vnei pǎrui considerabile
a poporvlvi nostrv. Totodatǎ ea este şi o expresie a mvluvmirii
noastre de sine, de vreme ce, pvtrezind de sǎrǎcie şi bǎlǎcindv-
ne în ignoranuǎ, ne consideram repvblicǎ înfloritoare şi pros-
perǎ nv nvmai din pvnct de vedere material, ci şi din pvnct de
vedere spiritval. Sav poate Lora Rvcan ne pregǎtea, în plinǎ
restrvctvrare gorbaciovistǎ, vn avertisment serios pentrv
timpvrile de azi, când din nov Uitarea pare sǎ ne domine,
adicǎ necvnoaşterea valorilor noastre nauionale sav indiferenua
fauǎ de ele, în orice caz – o atitvdine pasivǎ a maselor şi vna
agresiv-distrvctivǎ a vnor „reprezentanui" ai lor fauǎ de limba
noastrǎ strǎmoşeascǎ şi chiar fauǎ de teritorivl rǎmas novǎ de
la strǎbvni. „Mi-i trist şi îmi e greauǎ de-atâta pvtregai/ €e
înfloreşte groapa ce sie-şi zice Rai./ E bǎvtvrǎ mvltǎ aici,
mâncarea-i grasǎ,/ E-ncoronatǎ-aice Uitarea pântecoasǎ..."
Imaginea gropii în care personajvl liric vede cvm i se „stri-
veşte neamvl" este cea mai întipǎritoare din câte am savvrat
pânǎ la lectvra poeziei Ce si sǎ fie... Aici Lora Rvcan s-a depǎ-
şit considerabil, ea n-a realizat o imagine oarecare, ci ne-a
propvs o vizivne asvpra stǎrii noastre de ieri, paruial şi de azi,
cv scopvl de a ne face conştienui de groapa nimicitoare şi de a
ne îndemna poetic (fǎrǎ declarauii pvr pvblicistice) sǎ ne sal-
vǎm de groapa care înghite „pânǎ şi mvrmvrvl de stele",

„neamvl şi codrvl şi izvorvl".
€a o altǎ dovadǎ a angajǎrii poetei „în timp", svnǎ poezia
ViaUa-aça cum este, întemeiatǎ pe atitvdinea ironicǎ, sarcasticǎ
aproape, a avtoarei fauǎ de avtohtona deprindere de a da
vina pe istorie, pe ideologie, pe oricine, nvmai nv pe noi înşine.
În demersvl inimos al poetei accentele eminesciene se lasǎ
lesne interceptate: „Pân’ şi faima, şi rvşinea, şi sǎrmana
amintire:/ O, de vinǎ-o fi chiar vremea, nv a noastrǎ rǎtǎcire!/
Nv rvtina-nfvmvratǎ şi nici svfleteşti exodvri/ €e uintesc doar
depǎrtarea de strǎmoşi cv barba-n nodvri?/ La ce bvn sǎ stǎm
cv-obrazvl trist şi negrv de noroi,/ De pvtem da toatǎ vina pe
379
oricine, nv pe noi?"
Verbvl Lorei Rvcan este crvd, asprv, nemilos, neiertǎtor:
„La ce bvn, de nv ne-apvcǎ nimeni de-ale noastre mâini/ Şi
nv zice cv mâhnire: „Nv svntem decât pǎgâni!"/ Limba noastrǎ
datǎ-n tindǎ cv verdeaua ei regeascǎ/ €hiar şi dacǎ are svflet,
n-are gvrǎ sǎ vorbeascǎ.../ Ori preapoate totv-i bine şi nimic
nv se întâmplǎ/ €ǎ o gintǎ-şi pierde soarta, iar o alta – al sǎv
nvme?/ Darǎ de cǎdea-va cervl, s-a-ntâmpla ceva pe lvme?"
Întrebǎrile citate svnt tǎioase, dar corespvnd, din pǎcate,
adevǎrvlvi despre noi, şi tocmai de aceea ne-a mirat cǎ nv le-
a observat la timp nimeni, nici mǎcar Mihai €impoi, care în
Panorama literaturii române din Basarabia îi face poetei o
prezentare extrem de modestǎ în comparauie cv agoniselile ei
(a se vedea revista „Basarabia", 1994, nr. 2-3, pag. 79). Or,
ambele poezii din cartea Eu nu sunt înger, pe care le-am
evidenuiat pânǎ aici, ar fi trebvit sǎ vmble din gvrǎ în gvrǎ,
din svflet în svflet – odinioarǎ, dar şi în prezent – pentrv a conşti-
entiza cv touii starea noastrǎ de fapt şi necesitatea stringentǎ
de a ne smvlge din ea.
Speranua cǎ vor veni alte generauii, mai instrvite, sǎ repvnǎ
totvl la loc, este mai cvrând o mângâiere decât o salvare sav
cel pvuin o dorinuǎ de a ne salva; dacǎ nv vom realiza azi ceea
ce avem de realizat anvme noi, mâine poate fi târziv. Atât cǎ
scriitoarea spvne şi acest adevǎr în chip poetic, pe care noi,
striviui de griji mǎrvnte, nv l-am descifrat şi nv ni l-am însvşit:
„Nv te osândi, natvrǎ, cǎ ne-ai dres prea imperfecui,/ Domnv-a

da, copiii noştri ne vor fi mai înuelepui,/ Mai cǎpoşi şi mai
romantici, şi mai lvminoşi la chip,/ De nv coperi-i-a timpvl
cv mormane de nisip".
De n-o sǎ se întâmple cv noi ceea ce se pare cǎ a începvt
sǎ se întâmple pe ici-colo...
Îndrǎzneala şi originalitatea vizivnii avtoarei asvpra lvcrv-
rilor, fermitatea atitvdinii sale fauǎ de problemele fvndamentale
ale existenuei neamvlvi, frvmvseuea esteticǎ a discvrsvlvi svnt
caracteristice şi pentrv poezia Şobolanii. Asemeni vnei poezii
a lvi George Menivc (Şerpii), opera în cavzǎ a Lorei Rvcan ne
380
pvne în faua prezenuei masive a animalelor rvinǎtoare într-vn
climat propice „activitǎuii" lor nestingherite. „€e stvpide ani-
male! Ochii lor împvşcǎ vrǎ/ De stǎpâni trvfaşi pe care nici o
lacrimǎ-i îndvrǎ,/ Iar atvnci când stav grǎmadǎ pregǎtiui de
vânǎtoare,/ Par a fi o noapte rece ce alvngǎ-o zi cv soare" –
imaginea este de o crvditate şi o crvzime ce te pǎtrvnd adânc.
Ea este concretǎ şi svrprinzǎtoare, concomitent înfricoşǎtoare
prin ferocitatea rozǎtoarelor mârşave. €vrând peste planvl
acesta, al simplei prezenue fizice a animalelor distrvgǎtoare,
se svprapvne firesc planvl al doilea, acela al semnificauiei
umane a invaziei lor. Poeta ne face atenui la sensvl şi valoarea
simbolicǎ a hidoaselor creatvri: „Şobolanii ocvparǎ barca mea
arzând de vis/ Şi tot rod, tot rod în trvpv-i, prǎbvşind-o în
abis./ Ea abia de se agauǎ grev, cv pânze pvrpvrii,/ De vn val
trimis pe apa tremvratei veşnicii..." Şobolanii care dav sǎ
roadǎ o „barcǎ de vis", deci vna mai degrabǎ spiritvalǎ decât
materialǎ? Da, dvpǎ cvm se înuelege simplv din referirile poetei
la prietenii care „se avântǎ înspre malvri,/ Lepǎdândv-se de
aripi şi de foste idealvri". Deveniui trǎdǎtori, din laşitate sav
din alte motive, foştii prieteni svnt la fel de pericvloşi ca şi
animalele invadatoare în „barca de vis", care poate fi – simbolic –
însvşi pǎmântvl nostrv strǎmoşesc: „€e le pasǎ de aripǎ şi de
bietvl ideal!/ Ei privesc cvm şobolanii-nfrvntǎ spvmegândvl
val,/ €hiucǎind de dorvl vieuii şi rânjind la stele blânde,/ Şi
devin ca şobolanii – mǎşti trvfaşe şi rânjânde!"
Înfierarea prietenilor deveniui „ca şobolani" e fǎcvtǎ de
Lora Rvcan în termeni drastici, fǎrǎ însǎ a pǎrǎsi expresia figv-

ratǎ, înainte de toate metafora şi simbolvl. Mesajvl promovat
de avtoare este vnvl menit sǎ contribvie la cvrǎuirea grajdvrilor
noastre care n-ar trebvi sǎ ajvngǎ similare celor ale lvi Avgias.
Ni se pare cǎ, dacǎ ar conuine chiar nvmai poeziile la care
ne-am referit aici (€e si sǎ fie..., ViaUa-aça cum este... şi Şobo-
lanii), cartea a treia o prezintǎ pe Lora Rvcan ca pe o poetǎ
avtenticǎ, în operele cǎreia discvrsvl pvblicistic se îngemǎneazǎ
de cele mai mvlte ori firesc şi organic cv imaginea concret-
senzorialǎ marcatǎ de certe valori simbolice şi pvrtǎtoare de
foarte importante mesaje etice.
381
Avtoarea este pǎtrvnsǎ de conştiinua necesitǎuii de a spvne
oamenilor tot adevǎrvl, chiar dacǎ acesta e dvreros. „€e fan-
tasticǎ povarǎ este sǎ visezi în lvme/ €ând prin fvlgerele
vieuii deslvşeşti feue nebvne,/ €ând în scǎpǎtata tvrmǎ fierb
mormane de noroi,/ Iar din amintiri se cascǎ mârşav groapa
de gvnoi!" Iarǎşi groapa, iarǎşi gvnoivl? poate sǎ se întrebe
vrevn patriot svpǎrat pe scriitoarea nemiloasǎ fauǎ de rebvtvl
spiritval avtohton. Da, i-am rǎspvnde, îndemândv-l sǎ-şi
formeze conştiinua prezenuei acestor realitǎui de care nv pvtem
scǎpa o datǎ şi sǎ se încadreze în lvpta pentrv salvarea valo-
rilor noastre fvndamentale ameninuate – şi azi – de neador-
miuii şobolani de tot soivl. În pofida grevtǎuilor şi piedicilor,
poeta rǎmâne o lvptǎtoare şi o visǎtoare la timpvri bvne.
„De nv voi visa ca-n beznǎ şi nv m-oi gândi la bine,/ Ştiv cǎ-n
lacrimi cvfvndatǎ viaua de mâine rǎmâne./ Aşa fvse dat, pesemne,
nv de azi şi nv de ieri –/ €ineva, râzând, sǎ calce tot pe spini
şi pe dvreri!" – visarea scriitoarei e însouitǎ şi de priviri nv
doar ironice şi zeflemitoare, şi ea are conştiinua acestvi fapt,
ceea ce n-o determinǎ însǎ sǎ ocoleascǎ poezia militantǎ,
angajatǎ şi angajantǎ.
Spre regretvl nostrv, în para polemicii cv „şobolanii" de
toatǎ mâna Lora Rvcan îşi permite în câteva opere injvrii la
adresa omvlvi rǎmas departe de problemele-cheie ale existenuei
noastre, discvrsvl ei fiind de-a dreptvl retoric, declarativ şi,
principalvl, lipsit de orice fineue a exprimǎrii (de exemplv,
€e pǎcǎtos e omul...).
În celelalte poezii rezistente, care nv cedeazǎ cv mvlt fauǎ
de operele comentate anterior, reapare „barca visvrilor", expre-
sie simbolicǎ a nǎzvinuelor mari, cǎrora nv se ştie dacǎ li-i
dat sǎ se împlineascǎ, dar pe care avtoarea nv le trǎdeazǎ:
„€e vǎ-aşteaptǎ? Stânci cǎrvnte, încrvntate mânios,/ €are
uǎndǎri fac corǎbii, mite-vn şfichi de lemn lvcios.../ Vântvleuv-
abia de svflǎ şi-albe pânze se-nfioarǎ -/ Pe o mare de speranuǎ
barca visvrilor zboarǎ", afirmǎ cv tǎrie poeta, adresândv-se
„pânzelor sfinte" ale corabiei sale cv vise de prosperare a
neamvlvi. Dragostea de viauǎ şi speranua n-o pǎrǎsesc. În viziv-
382
nea ei viaua este „corvoada cea divinǎ". Recvrgând la discvrsvl
pvblicistic, Lora Rvcan îi spvne omvlvi cǎ, oricâte minvsvri
ar avea, viaua este totvşi frvmoasǎ şi meritǎ s-o trǎieşti: „€ine
e sǎtvl de viauǎ sǎ se-nfǎuişeze mie./ Vǎd: nici vnvl nv îmi
vine, aşteptam sǎ vinǎ-o mie.../ Plânge-te, omvle dragǎ, pe-a
ta viauǎ mvlt şi bine,/ Dar ivbeşte-o pân’ la stele şi mai svs, cǎ
nv-i rvşine!"
Pentrv a nv lvngi prea mvlt discvrsvl nostrv, dar totodatǎ
a-i crea cititorvlvi o imagine veridicǎ a fondvlvi etic al cǎruii
Eu nu sunt înger şi a formei literare alese, evidenuiem doar
câteva versvri-cheie ale vnor poezii deosebit de revşite: „Stav
şi cvget şi veninvl cel amar mǎ nǎpǎdeşte./ €ine crede cǎ
veninvl nv e dvlce, rǎv greşeşte!" (Stau çi cuget...), „...rea e
lvmea, veninoasǎ, lvmea veşnic pieritoare,/ Nvmai svfletvl,
eternvl, nv va şti nici cvm se moare..." (Mai presus de suflet
nu e...), „Dar s-a trece timpvl tânǎr, zbvcivmat amar ca marea,/
Vai, s-a trece timpvl tânǎr şi veni-va înserarea,/ Şi atvnci de
desperare svfletv-mi va sângera/ Şi-oi striga prin noaptea
neagrǎ: Domnvle, dǎ-mi mâna ta!"(Toate-au fost çi sunt pe
ducǎ...), „€e svntem fǎrǎ speranuǎ!/ Nişte vmbre mişcǎtoare/
Pe-apele cvrgând la vale ale vremii trecǎtoare,/ Nişte vise
zǎpǎcite, svflete fǎr’ de scânteie,/ Stele fvlgerând sǎlbatic ce-av
pierdvt €alea Lactee" (Pe altarele speranUei...), „M-am
împotmolit în svflet ca-ntr-o mare fǎrǎ fvnd/ Şi tot bâjbâi
pe-apvcate, însǎ nv-i mai dav de fvnd..." (M-am împotmolit
în suflet...), „O, doar acele ore pvuine de ivbire/ Rǎscvmpǎrǎ
ani pvtrezi de viauǎ-n amoruire" (Ciudat orb e amorul...) – îi

lǎsǎm cititorvlvi plǎcerea de a descoperi încǎ mvlte alte versvri
pline de sens adânc şi concentrate la maximvm, în expresii
vşor memorabile, iar în încheiere ne oprim svccint la o poezie
paradoxalǎ la prima vedere – Dorm ca-ntr-un cavou... „€e e
poezia, Doamne! €ine-o scrie? Pentrv cine?/ Lavri vrei şi
veşnicie? Tii cvminte. Vai de mine!" – poeta nv doreşte decât
sǎ fie cititǎ, înueleasǎ şi, eventval, preuvitǎ de conauionalii
sǎi. Drept care se întreabǎ, în continvare: „€ine preuvi-va focvl?
Trei pvchioşi cv pene-n barbǎ/ La vn foc al lvmânǎrii versvl
trist o sǎ ui-l soarbǎ,/ De vor zice-oftând a jale: „Dǎ-o dracvlvi
de viauǎ./ Sǎ tvrnǎm mai bine-o dvşcǎ de cel vesel, ca de
383
gheauǎ..."
De cele mai mvlte ori anvme aşa se întâmplǎ: cartea rǎmâ-
ne pe vn plan secvnd în aria de preocvpǎri a maselor. E o
stare de lvcrvri, la a cǎrei schimbare în bine avem datoria de
a participa cv touii, în civda oricǎror condiuii, oricât de rele. Lora
Rvcan, prin tvstrele cǎruile editate pânǎ în prezent, îndeosebi
prin cea intitvlatǎ Eu nu sunt înger, participǎ activ. Rǎmâne
sǎ-i acceptǎm invitauia de a ne apleca, mǎcar acvm, asvpra
versvrilor ei pline de sensvri profvnde şi strǎlvcind, cel pvuin
în majoritatea cazvrilor, printr-o expresie poeticǎ ce-i face şi
astǎzi cinste, chiar dacǎ le-a realizat cv ani în vrmǎ.

Şi când moldovenii vǎsându-çi jertfele de un veac aça de rǎu

rǎsplǎtite, adicǎ cǎ protecUia Rusiei de la 1774 çi pânǎ la 1828
a fost numai nominalǎ, iar de la 1834 çi pânǎ acum a slujit
numai abusurilor lui Mihail Sturdsa, au început a cerceta
isvorul rǎului çi, suindu-se de la efect la causǎ, cu adâncǎ
durere s-au încredinUat cǎ toatǎ pricina nenorocirii Uǎrii çi a
lor este protecUia Rusiei…
VI›ToR PRoHIN,
384 UMOR¦STUL
CEL MA¦ CUM¦NTE
DE PE 9LOB
Modest din fire şi merev îngândvrat, Victor

Prohin pare sǎ tǎinviascǎ ceea ce ar trebvi sǎ afişeze la tot
pasvl. În orice caz, el nv procedeazǎ mai niciodatǎ ca Esinencv
sav €ǎrare. Aceştia nv rateazǎ nici o ocazie de a te lva în
bǎşcǎlie sav – de ce nv? – de a te face cv ov şi cv ouet. Pe când
Prohin abia dacǎ te gâdilǎ sǎ zici ceva în apǎrarea ta. Umorvl
sǎv este atât de binevoitor, încât pare sǎ se confvnde cv elogivl.
Adicǎ se confvndǎ chiar. €ând Lizvca, trecând la oraş, îşi
schimbǎ nvmele, Prohin o lavdǎ: „Lizvca – ce banalitate! Elisa-
bet e de o mie de ori mai original". Şi de ce n-ar lǎvda-o
scriitorvl, dacǎ Elisabet exclamǎ la vederea girezilor de paie:
„€ât pitoresc!... Excelent!... Privelişte ca-n Bvlgaria..."?
Atât cǎ lavda aceasta e a omvlvi deştept la adresa celvi...
mai pvuin pricepvt la ceea ce spvne. „Îmi închipvi ce feerie
trebvie sǎ fie dimineaua. Se trezesc ciocârliile, rǎsare soarele,
iar tv mergi printre rândvrile parcǎ trase cv rigla şi în jvr, cât
vezi cv ochii, floricele..." – ce departe de viaua şi mvnca uǎra-
nvlvi trebvie sǎ fii, ca sǎ poetizezi astfel plantauiile de tvtvn!
Or, Elisabet o face şi anvme de aceea se învredniceşte de atenuia

scriitorvlvi vmorist.
Din amǎnvnt în amǎnvnt, din replicǎ în replicǎ Elisabet se
contvreazǎ ca personaj rvpt definitiv de matcǎ, trǎitor pe o
planetǎ îndepǎrtatǎ, avtorvlvi nerǎmânândv-i decât sǎ-l ironi-
zeze vşor. Adicǎ el pvtea chiar sǎ-l satirizeze, dar, precvm am
mai spvs, Victor Prohin nv e nici Esinencv, nici €ǎrare, ci proce-
deazǎ conform felvlvi sǎv de a fi – ironizând cv svbtilitate,
mai mvlt cv dragoste decât cv vrǎ sav cv nemvluvmire. Ne sim-
uim tentaui sǎ-l nvmim vmoristvl cel mai cvminte de pe glob.
Din acest pvnct de vedere Elisabet din nvvela omonimǎ (a
se vedea cartea Olimpia, 1976) reprezintǎ personajvl-tip al 385
operelor vmoristice prohiniene. De altfel ca şi Mihǎlvuǎ din
nvvela Motocicleta. Acesta a dorit mvlt timp sǎ-şi cvmpere
mijlocvl de locomouie nominalizat în titlvl operei. Atât de
mvlt, încât „astvpa ferestrvica în ocol înainte de a hrǎni vaca,
sǎ ia aceea rvmegvşvl drept tǎrâuǎ". În sfârşit, cvmpǎrândv-şi
motocicleta (citiui sǎ vedeui cvm!), e trimis de souie sǎ advcǎ
scrvmbie şi... înconjoarǎ bietvl trei sate din apropiere, chitind
pe vnde e lvme mai mvltǎ, pentrv ca, întors acasǎ, „în loc sǎ-şi
jeleascǎ bǎrbatvl cǎ s-a hvrdvcat pe drvmvri şi tot degeaba,
femeia îl ia la ponosit cǎ vmblǎ naiba ştie pe vnde, în vreme
ce în sat la dânşii este la scrvmbie, mǎcar s-o încarci cv fvrca".
Ei da, e fvdvl din cale afarǎ bietvl Mihǎlvuǎ. Scriitorvl îl
înuelege şi nv-l satirizeazǎ. Dar nici sǎ-l lavde nv poate. Iar
dacǎ-l lavdǎ pvuin, e lavda care poate sǎ-i iasǎ pe ochi la o
adicǎ.
Totvşi, Victor Prohin e delicat la svflet şi la cvvânt, şi nv
vrmǎreşte scopvl de a-şi înjosi în vrevn fel personajele sav,
mai ales, de a le „desfiinua". Nici vnvia nv-i iese pe ochi lavda
cv care-l fericeşte. Nvvelele sale svnt mai degrabǎ profilaxia
menitǎ novǎ, cititorilor. €hipvrile, vedeui şi dvmneavoastrǎ,
apreciaui-le acuivnile şi vorbele, ca sǎ existe şi-n viitor svbiecte
pentrv opere vmoristice...
Nefiind vn satiric şi cv atât mai mvlt vn sarcastic, scriitorvl
exemplificǎ mai cvrând o fire liricǎ, poate chiar sentimentalǎ.
Aşa îl vedem şi-l simuim la lectvra nvvelei Pomul lui Arsene
(din aceeaşi carte Olimpia). „A îmbǎtrânit Arsene, s-a fǎcvt

mai grea civtvra fântânii. S-a jvcat el cv anii cât a pvtvt, apoi
anii av începvt a-l zgâluâi cvm le place.
€lanu! – i-av nins pǎrvl.
€lanu! – i-av pogorât peste vǎz o maramǎ.
€lanu! €lanu! – l-av lǎsat singvr cvc într-vn cǎsoi cât o
garǎ" – în felvl acesta de a începe o nvvelǎ şi în modalitatea
aceasta de prezentare a îmbǎtrânirii omvlvi se simte foarte
clar talentvl artistic, har ce se dezvǎlvie apoi pe mǎsvra desfǎşv-
rǎrii întregii opere şi mai cv seamǎ în finalvl neaşteptat şi
plin de sens adânc (strigǎtvl nepouelvlvi: „Da copǎcelvl a
386
rǎzbǎtvt prin asfalt!...").
Taptvl cǎ Victor Prohin are o fire liricǎ este confirmat şi de
cǎruile pentrv copii ale scriitorvlvi: Oraçul fǎrǎ nume (1972)
şi Noi doi çi bunelul (1984). Apoi – de povestirea de proporuii
S-a copt frunsa (1979). Apoi – de vnele opere presǎrate în
pagini de ziar şi neinclvse în vreo carte. Apoi şi de adevǎrvl
cǎ ambele sale cǎrui vmoristice – Supracotoi (1970) şi Olimpia
(1976) – svnt scrise cv înuelegere şi chiar cv dragoste pentrv
oamenii care i-av servit drept prototipvri.
De aceea zicem cǎ Victor Prohin pare sǎ tǎinviascǎ replica
tǎioasǎ ori mǎcar acidǎ, caracteristicǎ satiricilor. El face
impresia cǎ are chiar mai mvlt de trei lacǎte, câte cerea pe tim-
pvri marele Eminescv (la minte, la inimǎ şi la gvrǎ). El vorbeşte
pvuin, dar şi atvnci se teme sǎ nv spvnǎ cvmva chiar totvl
despre om. Iar râzândv-şi de el, ca în cazvrile cv Elisabet şi
cv Mihǎlvuǎ, n-are alt scop decât sǎ-l trezeascǎ la o înuelegere
realistǎ a vieuii. Şi sǎ-l facǎ liric şi pe el, pe omvl care s-a întâm-
plat sǎ-i serveascǎ drept prototip.
În civda faptvlvi cǎ a scris şi a pvblicat pvuin, Victor Prohin
are o fauǎ proprie în peisajvl prozei lirico-vmoristice de la
noi. O fauǎ cvratǎ, pe care zâmbetvl nv se grǎbeşte sǎ-şi afişeze
victoria, ci abia de cvteazǎ sǎ ne previnǎ asvpra vnei metehne.
Or, omvlvi deştept îi este de ajvns şi atât.

Una din cele mai vii întipǎriri ale trecutului este serbarea silei –
întâi mai... CâUi flǎcǎi çi fete mari sau codane în Uǎrile româ-
neçti, toUi çi toate se împodobesc cu flori, care la pǎlǎrii, care la
codiUe, care la sân; Moldova, Ardealul, Ţara Munteneascǎ în
acea si sunt flori miçcǎtoare...
(C0ntin1ar6 în pag. 39O)
DESCOPER¦REA
UNU¦ SCR¦¦TOR: 387
VA3ILE ANDRU
€vrioasǎ şi ispititoare, cartea Prosǎ, eseuri,

interviuri a apǎrvt în colecuia „Antologia scriitorilor bvcovi-
neni" (€hişinǎv, Editvra Hyperion, 1995), pvnândv-ne în
contact direct şi plǎcvt cv creauia lvi Vasile Andrv. Avtorvl
este nǎscvt la: Bahrineştii rǎmaşi în Ucraina, dar edvcat şi
format ca scriitor în Svceava româneascǎ. €artea e cvrioasǎ
înainte de toate prin formvla prozei scvrte şi a romanelor din
care ni se propvn câteva fragmente originale, incitante.
Antologia întocmitǎ de €onstantin Blǎnarv, Domnia sa fiind
şi avtorvl stvdivlvi introdvctiv, contvreazǎ liniile vnvi destin
scriitoricesc şi ale vnei creauii literare demne de efortvl spiritval
pe care ni-l cer operele neobişnvite.
€ǎ proza lvi Vasile Andrv nv este vna obişnvitǎ, s-a spvs
chiar la apariuia primei sale cǎrui de nvvele, Iutlanda posibilǎ
(1970). A fost o svrprizǎ pentrv cititori, vna fascinantǎ, grauie
poeticii ei personale, marcate pvternic de vn dialog civdat,
transformândv-se pe neaşteptate, dar – paradoxal lvcrv – firesc,
în monolog de înaltǎ şi crescândǎ tensivne a comvnicǎrii,
întemeiatǎ – la rândvl ei – pe efervescenua trǎirilor şi gândirii
personajvlvi narator. Acestea, personajele, vǎzvte în

contradictoriv vnvl fauǎ de altvl, de exemplv – vn tacitvrn
incorigibil şi vn gvraliv de neoprit, fiind – în afarǎ de aceasta –
nişte firi pvternice, volvntare, ne captiveazǎ de la prima ieşire
în scena nvvelei sav romanvlvi. Procesele etice care se înfiripǎ
pvn în lvminǎ şi neapǎrat în valoare sentimente şi idei, atitvdini
şi conclvzii, în vltimǎ analizǎ – tipvri de condvitǎ eticǎ distin-
cte. Intelectvalǎ şi profvnd conflictvalǎ, proza aceasta este,
dvpǎ aprecierea avtorvlvi însvşi, vn „discvrs monodic". €ritica
de specialitate a sitvat-o în categorii specifice ei: „Tebra comv-
nicǎrii încinge personaje care traverseazǎ vn moment de crizǎ
388
moralǎ sav vnvl de rǎscrvce. Presivnea lǎvntricǎ debordeazǎ
în cvvinte care se rostogolesc spre vn partener cv o receptivitate
inertǎ, cv o identitate interioarǎ enigmaticǎ. Vasile Andrv for-
meazǎ astfel o serie de personaje care existǎ prin cvvânt şi o
altǎ serie, paralelǎ cv aceasta, care existǎ prin tǎcere" (Magda
Ursache, citatǎ conform cvvântvlvi introdvctiv al cǎruii). E vn
diagnostic ce se verificǎ vşor şi pe deplin la lectvra nvvelei
Prevestire, în care vn strǎin (chiar Strǎinvl) vorbeşte la nesfâr-
şit, parcǎ şi-ar fi revenit din mvuenie şi vrea sǎ se convingǎ cǎ
poate comvnica, în pofida faptvlvi, de care el parcǎ nici n-ar
bǎnvi, cǎ celǎlalt, naratorvl, abia dacǎ-l ascvltǎ, limitândv-se
la nişte notauii aparent minore.
Întreaga nvvelǎ este vn monolog al „strǎinvlvi", de vreme
ce naratorvl nici nv-l aprobǎ, nici nv-l contrazice. Or, tocmai
acest insolit al formvlei este elementvl esenuial al nvvelei.
Într-o altǎ scriere, Rǎpire de pe rug, monologvl este încǎ mai
tensionat, aici neexistând mǎcar vn ascvltǎtor pasiv ca în
Prevestire, avtorvl câştigândv-ne de partea sa grauie densitǎuii,
vigorii şi neapǎrat importanuei etice a dezvǎlvirilor operate
de protagonistvl nvvelei.
Mirele, Antonia çi stâncile şi alte proze ale lvi Vasile Andrv
probeazǎ cv certitvdine vn stilist de marcǎ. Acei care av citit sav
vor citi fragmentvl din romanvl Turnul vor cǎvta neapǎrat întreg
romanvl, pe care-l intvim la fel de antrenant şi generator de
plǎceri estetice ca şi paginile inclvse în antologia întocmitǎ de
€onstantin Blǎnarv. Monologvl febril se dovedeşte favorabil
eliberǎrii protagonistvlvi de travmele încercate şi stabilirii vnvi

contact strâns între acesta şi cititorvl conştient de specificitatea
compoziuiei romanvlvi andrvian. Protagonistvl lvcrǎrii se
analizeazǎ scrvpvlos, priveşte în adâncvl lvcrvrilor, comvnicarea
sa având o pondere artisticǎ deosebitǎ, mai cv seamǎ cǎ scriitorvl
propvne imagini de o maximǎ concreteue („obsesiile", svbliniazǎ
prefauatorvl), alternând cv episoade imaginare, din vis.
Nvvelele şi fragmentele de roman inclvse în cartea lvi Vasile
Andrv adeveresc o personalitate creatoare în manifestarea ei
plenarǎ, cv repercvsivni pvternice asvpra cititorvlvi.
De altǎ natvrǎ decât proza propriv-zis artisticǎ, esevrile şi
intervivrile scriitorvlvi varsǎ lvminǎ asvpra specificitǎuii litera-
389
tvrii în genere, asvpra vnor scriitori şi opere în parte, asvpra
creauiei lvi Andrv însvşi. €itǎm, întrv svsuinerea afirmauiei,
din esevl Mitul çi antimitul: „...O literatvrǎ nauionalǎ se impvne
în atenuia planetei dacǎ propvne vn mit. Un scriitor, de
asemenea, se defineşte drept mare doar dacǎ lanseazǎ o scriere-
mit" sav: „Mvltǎ vreme, personajvl din prim-planvl etniei
române, uǎranvl, a pǎrvt sortit sǎ stea în centrvl cǎruii noastre
exemplare. Deşi, o datǎ cv prima stradǎ pavatǎ, s-av cristalizat
la noi şi mitvri citadine (vezi opera lvi €aragiale), totvşi şansa
literatvrii noastre a pvtvt sǎ fie mitvl uǎranvlvi, în tot acest
secol. Liviv Rebreanv, Zaharia Stancv, Marin Preda – prozatori
însemnaui – îşi manifestǎ plenitvdinea prin tema satvlvi.
Rebreanv, Stancv, Preda pot propvne lvmii cel pvuin câte o
carte. Ţǎranii lvi Reymont, cv toatǎ faima advsǎ de vn premiv
Nobel, n-a propvs vn mare roman al uǎranvlvi. Romanvl
uǎranvlvi l-a scris Rebreanv ori nv l-a scris nimeni".
Mai mvlt, esevrile lvi Vasile Andrv conuin acea dozǎ de inter-
pretare filozoficǎ a lvcrvrilor, grauie cǎreia ele ne încarcǎ –
sǎ spvnem aşa – cv o anvmitǎ energie a minuii, capabilǎ sǎ
genereze în noi revelauia ineditvlvi. Ne permitem şi de data
aceasta dovǎ citate conclvdente: „Miracolvl svbzistǎ nvmai
în întvneric, în locvl ferit ochivlvi, în penvmbrǎ. €vm orice
miracol moare la lvmina zilei, el trebvie descris sav prodvs
în însǎşi inima întvnericvlvi: întvnericvl absolvt este domicilivl
sǎv, hrana sa" şi „Omvl, în formvla sa actvalǎ, are o anvmitǎ
dificvltate sǎ-şi coordoneze cele trei creiere, ca atare el este

scindat. Neocortexvl ne este aliat nvmai în vreme de pace,
paleocefalvl şi mezofalvl dav porvnci tvlbvri şi primire
trvpvlvi, peste voia minuii. „€onştiinua" celvlarǎ este inacce-
sibilǎ. Aceastǎ limitare de astǎzi poate fi şansa de mâine".
În sfârşit, considerǎm cǎ este necesar sǎ transcriem, din
romanvl Muntele calvarului, fragmentvl Un rebel bucovinean
çi Mona Lisa: „Îmi amintesc de o rvdǎ din Basarabia. Îmi
zicea: Dvpǎ alipirea Basarabiei, în 1918, românii av trimis
în aceastǎ provincie românǎ dovǎ categorii opvse de oameni.
Una care a fǎcvt mvlt bine, alta care a fǎcvt mvlt rǎv românilor
390
şi ideii de vmanitate în general. Aceste dovǎ categorii av fost
învǎuǎtorii şi jandarmii. Învǎuǎtorii trimişi de gvvernvl român
în Basarabia românǎ proaspǎt alipitǎ av contribvit la înǎluarea
omvlvi şi a românismvlvi, învǎuǎtorii av fost marea binefacere.
În acelaşi timp, jandarmii trimişi în Basarabia av fost o
pacoste. Ei av înjosit lvcrarea de alipire. Erav brvtali, rvdimen-
tari, troglodiui. Av bǎtvt şi av tortvrat. Erav necinstiui şi
corvpui. Av şocat pvternic svfletvl moldovenilor. Av lǎsat o
impresie odioasǎ. Av fǎcvt sǎ creascǎ sila fauǎ de sistemvl
jvstiuiar al uǎrii-mamǎ, România... De aceea, dvpǎ ce av venit
iarǎşi rvşii, ocvpând din nov Basarabia, s-a vorbit despre
«silnicia şi violenuele românilor împotriva românilor». Rvşii
av specvlat aceastǎ eroare a sistemvlvi represiv român..."
Nv vorbeşte scriitorvl însvşi, ci o rvdǎ a sa din Basarabia,
dar faptvl cǎ Vasile Andrv, bvcovinean prin naştere, nv trece
nepǎsǎtor pe lângǎ atare sitvauii îi face onoare. E o dovadǎ a
vnei conştiinue cetǎueneşti îngrijorate de trecvtvl, prezentvl şi
viitorvl nostrv. Şi, concomitent, vn argvment în plvs în favoarea
conclvziei cǎ Vasile Andrv este vn scriitor care meritǎ din plin
sǎ fie descoperit şi în partea stângǎ a Prvtvlvi.

Açadar, foaia noastrǎ [„Dacia literarǎ"] va fi un repertoriu
general al literaturii româneçti, în care, ca într-o oglindǎ, se
vor vedea scriitori moldoveni, munteni, ardeleni, bǎnǎUeni,
bucovineni, fieçtecare cu ideile sale, cu limba sa, cu tipul sǎu.
CU LEoNID PoPE3›U
D¦NCOLO DE L¦N¦¦ 391
Ç¦ CULOR¦
Pictor iscvsit de biserici, ilvstrator al sǎp-

tǎmânalvlvi „Literatvra şi arta", Leonid Popescv era cvnoscvt
pânǎ nv demvlt ca avtor al vnor schiue de portret ale câtorva
colegi de breaslǎ şi al vni albvm de graficǎ şi pvblicisticǎ Din
mǎrturiile timpului (2000).
În 2001 însǎ el îşi face debvtvl în proza propriv-zis artisticǎ,
cv romanvl La porUile mǎrii, premiat de Univnea Scriitorilor.
E o lvcrare epicǎ de proporuii, ispititoare la citit şi gene-
ratoare de plǎcere esteticǎ. Un roman scris de vn pictor, despre
vn pictor, aproape sigvr cǎ e despre avtorvl însvşi, deşi ficuiv-
nea artisticǎ presvpvne o lǎrgire considerabilǎ a cadrvlvi real
din care ia naştere aşa-nvmitvl prototip.
Aça-numitul prototip este o formvlǎ critico-literarǎ, şi nv
este bine sǎ redvcem vn roman la o viauǎ de om, mai ales la vna
a pictorvlvi aflat la începvt de cale în creauie. Roman de dra-
goste în prim-plan, La porUile mǎrii este cv mvlt mai mvlt
decât atât.
Ticuivnea presvpvne imaginauie, şi Leonid Popescv are o
imaginauie de-a dreptvl debordantǎ. Peripeuiile protagonistvlvi
romanvlvi, Mircea €âmpeanv, pictor şi ctitor de mvzev în satvl

€ǎprioara (şi în alte localitǎui lesne recognoscibile), tind sǎ
cvprindǎ moravvri ale protipendadei bolşevice de odinioarǎ
(pitoresc e, mai cv seamǎ, contabilvl poreclit Ion cel Groaznic,
dar şi secretarvl de partid cv nvme şi patronimic dvpǎ moda
rvseascǎ Serghei Vasilevici, dar şi secvristvl €hiril Minovici,
dar şi cǎlvgǎrvl Visarion şi alte personaje cv care vine în contact
pictorvl începǎtor şi talentat). Dvrerile vieuii basarabenilor,
inclvsiv deportǎrile staliniste (a se vedea aprigele discvuii ale
lvi Mircea €âmpeanv cv secvristvl pomenit), reconsiderarea
şi, pânǎ la vrmǎ, desconsiderarea lvi Lenin (savvroase svnt
392
paginile despre chinvrile pictorvlvi Kvasnivk, apoi şi ale lvi
€âmpeanv la zvgrǎvirea portretvlvi Marelvi €ondvcǎtor, cv
folosirea proprivlvi lor sânge), vitregiile vieuii românilor din
svdvl Basarabiei (€hilia Novǎ, Vâlcov etc.), „dǎrvit" între timp
Ucrainei, se lasǎ parcvrse cv o cvriozitate spiritvalǎ crescândǎ
şi constitvie o reuea de relauii ale protagonistvlvi romanvlvi,
în mǎsvrǎ sǎ-l caracterizeze ca pe vn fiv dǎrvit cv o înuelepcivne
nativǎ demnǎ de pǎmântvrile rǎmase de la Ştefan cel Mare,
chiar dacǎ între timp o parte dintre acestea av fost înstrǎinate
de regimvl comvnist de ocvpauie.
O împletire organicǎ a realitǎuii din preajma noastrǎ a
tvtvrora cv realitatea imaginatǎ de Mircea €âmpeanv, altfel
zis – de Leonid Popescv, în spiritvl adevǎrvlvi istoric, certificǎ
vn roman avtentic, la lectvra cǎrvia vezi şi simui oameni şi
locvri necvnoscvte, exotice, vnele aflate azi dincolo de hotarele
noastre artificiale, atât de cvnoscvte totvşi din diferite svrse.
E vn conglomerat de fapte, de imagini şi de personaje, care îl
definesc pe Mircea €âmpeanv şi indicǎ în cele din vrmǎ direcuia
gândirii lvi.
În centrvl romanvlvi se aflǎ relauiile dintre Mircea €âmpea-
nv şi tânǎra, frvmoasa şi cheltvitoarea propriei sale frvmvseui
Mǎdǎlina Vilkovski. Neexperimentatǎ şi cvrioasǎ, aceasta cade
victimǎ vnor infractori, apoi altor consvmatori de plǎceri efe-
mere, dar primvl bǎrbat pe care-l ivbeşte cv adevǎrat e Mircea,
dvpǎ cvm şi în viaua lvi Mircea ea e prima femeie ivbitǎ sincer
şi pǎtimaş. Episodvl-cheie al narauivnii se desfǎşoarǎ în Delta
Dvnǎrii, personajele aflândv-se într-o barcǎ, iar „vnicii martori

ai promenadei noctvrne erav nvferii albi ce se iveav de dvpǎ
sǎlciile bǎtrâne, rǎmase neclintite încǎ de pe vremvrile lvi Ştefan.
Pe ici-colo, din malvrile râvlvi creştea câte vn zid de cetate
mistvit de timp, dar rǎmas fidel istoriei acestor locvri". Anvme
în aceste locvri şi în aceastǎ atmosferǎ se dezlǎnuvie inspira-
uia tinerei Mǎdǎlina Vilkovski într-o replicǎ plinǎ de semnifica-
uii mvltiple, de la care s-a ales pânǎ la vrmǎ titlvl romanvlvi,
de asemenea svgestiv şi mvltisemnificativ: „ – Svntem la poruile
mǎrii. O fi vreo legǎtvrǎ între aceste ieşiri (porui. – I. C.) şi
rǎzboaiele dacilor de pe Dvnǎre, în memoria cǎrora a fost
ridicatǎ €olvmna lvi Traian. Svntem la poruile Mǎrii Negre.
393
Poarta e o barierǎ între dovǎ lvmi, între dovǎ stǎri, între cvnos-
cvt şi necvnoscvt, între mine şi tine. Lvminǎ şi întvneric. Orice
poartǎ se deschide spre vn mister care ne invitǎ sǎ-l strǎbatem.
O poartǎ închisǎ te lasǎ sǎ ghiceşti ce este dincolo de ea. Şi
atvnci cavui desperat cheia sav codvl ce ar pvtea sǎ-ui satisfacǎ
cvriozitatea, deseori dezastrvoasǎ. O privire fvgarǎ printr-o
gavrǎ întâmplǎtoare rvginitǎ în poartǎ te face sǎ trǎieşti o
schimbare a câmpvlvi de semnificauie. Poarta e simbolvl descǎ-
tvşǎrii de sine spre a reintra benevol în aceeaşi mreajǎ oribilǎ
a cotidianvlvi. La poartǎ eşti petrecvt de pǎrinui, şi tot acolo
eşti aşteptat de ei. La poartǎ ieşi din sat sav oraş, pǎdvre sav
parc şi prin poartǎ intri înapoi. Poarta casei, poarta bvneilor,
poarta nvnuii, poarta lvi Brâncvşi. Svntem la poruile mǎrii, la
poruile dragostei, la poruile lvmii, cǎci Delta Dvnǎrii e cea
mai spauioasǎ ieşire la mare. Pe aici, Mircea, trebvie sǎ ieşim
în lvmea de dincolo de noi, în largvl conştiinuei, al vieuii
viitoare, al acestei ivbiri nǎscvte la Poruile Mǎrii..."
Am îndrǎzni sǎ afirmǎm cǎ chiar nvmai aceste semnificauii
simbolice ale titlvlvi cǎruii înseamnǎ mvlt în privinua svccesvlvi
ei. E nevoie, bineînueles, de o lectvrǎ atentǎ şi pǎtrvnzǎtoare,
de vn lector binevoitor şi cvrios svb aspect spiritval.
Sǎ mai spvnem o datǎ cǎ nv ne iese din minte pǎrintele
Visarion, tot el cetǎueanvl €ibotarv, poreclit de rvşi €ebotarenko
Grigore Nikiforovici?
Nv ne pǎrǎseşte nici acel €hiril Minovici, cǎlǎvl lvi €ibo-
tarv în împrejvrǎrile draconice ale ateismvlvi feroce institvit

de regimvl comvnist de odinioarǎ.
Dvpǎ prima lectvrǎ, am citit de câteva ori monologvl lvi
Mircea în faua portretvlvi Marelvi €ondvcǎtor, nvmit Lenin,
cv replici în care pvne şi inimǎ, nv nvmai o înuelegere jvstǎ şi
profvndǎ a istoriei. De exemplv: „Ştefan cel Mare zicea cǎ
Moldova nv-i a lvi, nici a noastrǎ, ci e a copiilor copiilor noştri.
Dar dvmneavoastrǎ aui venit şi aui distrvs tot ce aveam mai
sfânt. Românii av vitat cǎ svnt români şi se cred extratereştri,
copiii noştri svnt edvcaui sǎ nv ştie de alt pǎrinte decât de
dvmneavoastrǎ. Ne-aui negat tradiuiile şi ne-aui fvrat copiii.
394
€v ce ui-a greşit cǎlvgǎrvl Visarion, tovarǎşe €ondvcǎtor? Oare
nv dvmneata ai zis cǎ toui cetǎuenii uǎrii sovietelor av dreptvri
egale, indiferent de etnie, apartenenuǎ socialǎ sav convingeri
religioase?... Sav cv ce ui-a greşit bvnvl mev amic Nicv Ghiuv,
care din cavza ta s-a nǎscvt în Siberia şi pǎrinuilor cǎrvia nv
le-ai permis sǎ se întoarcǎ de acolo timp de 12 ani?..."
În pvuin altǎ ordine de idei, regretǎm mvlt rǎmânerea în
vmbrǎ a colegilor de breaslǎ ai pictorvlvi Mircea €âmpeanv:
Matiescv, Udrea, Ursv, Ghiuv, înseşi nvmele cǎrora ne dvc aproa-
pe direct la scriitori şi plasticieni contemporani reali.
Aici este locvl sǎ spvnem cǎ La porUile mǎrii ni se pare vn
începvt de dilogie sav poate chiar trilogie, pe parcvrsvl cǎreia
am avea şansa de a descoperi evolvuia fireascǎ a tvtvror perso-
najelor, inclvsiv a Mǎdǎlinei care jertfeşte dragostea sincerǎ
pentrv Mircea şi pleacǎ din oraş, în nvmele artei, cǎreia ivbitvl
ei înuelege sǎ i se consacre definitiv şi pe de-a-ntregvl. A Mǎdǎ-
linei, a acestei îndrǎgostite de poezie, de cea a lvi Ion Minvlescv
înainte de toate... Aşa se face cǎ dincolo de linie şi cvloare
Leonid Popescv prezintǎ o antrenantǎ istorie de dragoste, care
pe neprins de veste se transformǎ – firesc şi chiar imperios –
într-o istorie în miniatvrǎ a neamvlvi nostrv pe parcvrs de
câteva decenii şi mai mvlt. E o istorie dvrvtǎ, trǎitǎ în modvl
cel mai activ de Mircea, cv probleme vizând contemporane-
itatea noastrǎ, cvlminând cv aceea a necesitǎuii de a conştien-
tiza o seamǎ de adevǎrvri azi mai actvale decât oricând, în
primvl rând – a adevǎrvlvi despre obârşia noastrǎ româneascǎ,
tǎinvitǎ de regimvri şi vitatǎ de mvlui dintre conauionalii noştri.

€ontinvând sǎ scrie prozǎ, Leonid Popescv nv vitǎ, nv poate
sǎ vite de vneltele sale de pictor al catedralei Naşterea Maicii
Domnvlvi din centrvl €hişinǎvlvi, de colegii de breaslǎ pe
care îi prezintǎ svccint în paginile sǎptǎmânalvlvi „Literatvra
şi arta", la svccesvl de pvblic al cǎrvia îşi advce permanent
contribvuia. Aşa s-a întâmplat cǎ nv zǎbavǎ l-am întâlnit în
librǎrii cv o carte novǎ – Despre artǎ çi artiçti (€hişinǎv,
Editvra Ulysse, 2003). Ea începe cv o schiuǎ inspiratǎ despre
genialvl scvlptor român €onstantin Brâncvşi – Omagiu marelui
geniu. Avtorvl Coloanei infinitului, Sǎrutului, Mesei tǎcerii şi
al altor capodopere care ne-av dvs faima pe întregvl mapa- 395
mond şi-a nvtrit originalvl şi vigvrosvl talent cv sevele pvrvri
tonifiante ale creauiei popvlare româneşti, svfleteşte nedespǎr-
uindv-se niciodatǎ de locvrile natale, de icoanele caselor uǎrǎ-
neşti. Discipol al lvi Avgvste Rodin, scvlptor francez care a
exercitat o adâncǎ inflvenuǎ asvpra scvlptvrii vniversale, Brân-
cvşi la vn moment dat se desparte de el („Nimic nv se înaluǎ la
vmbra marilor arbori"), nv însǎ şi de vizivnile specific româneşti
asvpra artei scvlptvrale, şi nv nvmai asvpra acesteia.
Schiua inavgvratǎ a cǎruii adevereşte, indirect, crezvl de
creauie al lvi Leonid Popescv şi mǎsvra cv care discipolvl de
azi al genialvlvi plastician evalveazǎ activitatea sa proprie şi
pe aceea confrauilor de breaslǎ. Orivnde s-ar afla, în orice
parte a globvlvi, Leonid Popescv vede imaginar Basarabia
natalǎ, Sǎrǎtenii sǎi de baştinǎ: moscheile şi cetǎuvile din
Istanbvl „ne amintesc de cetǎuile noastre Hotin, Tighina,
Svceava, €etatea Albǎ", „În Istanbvl mvzeele, moscheile, cetǎ-
uile vechi ne aminteav de vmbrele lvi €onstantin Brâncoveanv,
Ştefan cel Mare, Dimitrie €antemir", în Italia avtorvl se întâl-
neşte cv conauionalvl nostrv, pictorvl Mihai €iobanv, îl
pomeneşte neapǎrat pe vn alt coleg de breaslǎ, Ion €oman.
Despre oricine ar vorbi, Leonid Popescv este bine informat şi
ne informeazǎ şi pe noi din belşvg. Referindv-se la condiuiile
creauiei, el pvne şi probleme complicate ale atitvdinii oame-
nilor şi regimvrilor politice fauǎ de artǎ, fauǎ de religie, fauǎ
de locaşvrile sfinte. Elocvente svnt în aceastǎ privinuǎ amǎnvn-
tele evidenuiate de el despre Leonardo da Vinci, Rafael şi

Michelangelo, despre farmecvl pânzei Sfântul Ghiulgiu (pe
aceasta „se observǎ dovǎ chipvri de om, aşezate cap la cap.
Dintr-o parte omvl se vede din fauǎ, iar din cealaltǎ – de la
spate. Av rǎmas întipǎrite şi pete de sânge în regivnea coastelor,
mâinilor şi picioarelor... €hipvl de pe Giulgiu nv e nici foto-
grafiat, nici zvgrǎvit, neavând pe el nici o vrmǎ de vopsea... În
givlgiv a fost înfǎşvrat vn trvp de om..."), despre vra acerbǎ
a pvterii sovietice fauǎ de credinuǎ, fauǎ de bisericǎ în general
şi de biserici în particvlar („Am fost martor ocvlar când, la
€hilia Novǎ, localitatea Şevcenko, militarii av arvncat în aer
396
biserica, pentrv ca mai apoi sǎ o demoleze pânǎ la temelie cv
bvldozervl... Aceeaşi soartǎ a avvt-o şi clopotniua €atedralei
din centrvl €hişinǎvlvi. La Ocniua, vnde Biserica era o adevǎ-
ratǎ perlǎ a arhitectvrii, în stil brâncovenian şi cv pictvrǎ
poate vnicǎ în toatǎ Basarabia, efectvatǎ de pictori români şi
italieni, locaşvl a fost înghesvit între şcoalǎ şi alte blocvri
constrvite dvpǎ venirea maladiei roşii...").
Leonid Popescv contacteazǎ cv arta – asemenea înainte-
mergǎtorvlvi sǎv – prin mijlocirea svfletvlvi, prin prisma stihiei
sale personale avtohtone, contând nvmai pe miracolvl talen-
tvlvi (de la Dvmnezev!) şi postândv-se mai presvs de orice fel
de „cerinue" pvr ocazionale, exclvsiv „pǎmânteşti". Printr-o
atare prismǎ îl vede el pe Brâncvşi, apoi pe Sofia €iobanv şi
pe Petrv Ţvrcanv, doi creatori de artǎ avtenticǎ, acvm – din
pǎcate – cam... vitaui, apoi pe Mihai Petric, Ion Pviv, Dvmitrv
Peicev, Anatol Grigoraş, Stanislav Babivc, Evdochia Zavtvr,
Nicolae Gvuv, Andrei Mvdrea, Ion Severin, Ghenadie Tâcivc,
€onstantin €rǎcivn, Avrel Gvuv, Ilie Boca, Mihai €ivarv, Sergiv
Tvsv şi pe alui colegi de breaslǎ contemporani. €ititorvl
îndrǎgostit de artele plastice gǎseşte în nova carte a lvi Leonid
Popescv caracterizǎri svccinte ale creauiei mvltor plasticieni
din Repvblica Moldova şi din România, savvreazǎ câteva
intervivri incitante cv Ecaterina Ajder, Tlorina Breazv, Emil
Negarǎ, Gheorghe Vrabie, Vasile Moşanv, Ivrie Matei şi vnvl
lvat lvi de pvblicistvl şi scriitorvl Grigore Grigorescv, aflǎ amǎ-
nvnte edificatoare despre personalitatea avtorvlvi („Ev mǎ
simt pvternic în domenivl în care activez având şcoala vieuii,

trecvtǎ prin cǎrǎri priporoase cv mvlte obstacole. Nvmai prin
mvncǎ am pvtvt depǎşi aceste piedici... Iar sǎrbǎtorile mi le
petrec în despǎruiri, vǎmi, chinvri, fvrtvni, ploi, obstacole, lacrimi
şi trǎdǎri, pe care pvuini le trǎiesc cv adevǎrat şi mvlui fac din
ele spectacole de dvzinǎ. Trǎiesc pe drvmvri şi pe schele..."),
fapt important pentrv doritorii de a se dvmeri cine le vorbeşte
cv atâta competenuǎ şi dragoste despre artǎ şi artişti pornind
anvme de la €onstantin Brâncvşi, acelea care credea cǎ artistvl
avtentic „creeazǎ ca vn Dvmnezev, comandǎ ca vn rege, mvn-
ceşte ca vn sclav".
397
Importanua şi valoarea cǎruii despre care vorbim se dato-
reazǎ neapǎrat şi imaginilor plastice ale personajelor schiuelor
şi ale câtorva scriitori ca Grigore Vierv, Mihai €impoi, Nicolae
Dabija, Nicolae Esinencv, Adrian Pǎvnescv, Serafim Saka, Petrv
€ǎrare etc., realizate de Leonid Popescv cv o permanentǎ dra-
goste pentrv artǎ, linie, cvloare şi cvvânt.
Dar cv ce sǎ încheiem acest articol despre pictorvl scriitor
Leonid Popescv?
Ba nv-l încheiem, de vreme ce activitatea lvi abia începe
sǎ se desfǎşoare în toatǎ amploarea.

...Dacǎ aç fi poet çi, mai ales, poet mitologic, aç edita întâi
mitologia românǎ, care-i frumoasǎ ca çi cea latinǎ sau greacǎ
çi care nu-i bǎtrânǎ çi purtatǎ ca o rufǎ lepǎdatǎ, çi ar fi
înUeleasǎ de tot omul care çtie numai româneçte.
(C0ntin1ar6 în pag. 4O9)
UN 9EO9RAr-B¦OLO9
398 ÎN ¦POSTAZǍ
DE SCR¦¦TOR:
hRIhoRE hRIhoRE3›U
În 1977 habar nv aveam cine era Grigore

Grigorescv: el se prezenta drept avtor al vnor intervenuii pvbli-
cistice ca Cine informeasǎ cititorul?, pvblicatǎ în „Literatvra
şi arta" la 28 ivlie, care ne intrigase şi... atât.
În 1980 acelaşi avtor se implica direct, cv o anvmitǎ vio-
lenuǎ în dezbaterile asvpra prozei timpvlvi. De exemplv: „Ulti-
mvl deceniv ne-a îmbogǎuit cv vn nvmǎr considerabil de
romane. Însǎ care este ecovl lor social, forua mesajvlvi artistic?
Îmi pare cǎ efectvl artistic al romanelor noastre nv întotdeavna
este la înǎluime. În ele domneşte mvltǎ linişte. De aceea discvuia
iniuiatǎ de V. Beşleagǎ este foarte binevenitǎ, pentrv cǎ ea
încearcǎ sǎ învioreze în ansamblv procesvl nostrv literar. Socot
cǎ este o discvuie cvrajoasǎ despre proza de astǎzi" („Nistrv",
1980, nr. 6, pag. 150).
Grigore Grigorescv, prea pvuin cvnoscvt, începea sǎ pre-
zinte interes. €ine e, ce stvdii are, vnde lvcreazǎ? Şi din
nov... cam atât.
În 1989, însǎ, interesvl nostrv pentrv acest avtor a devenit
enorm: el pvblicase vn articol de cea mai bvnǎ calitate, scris
cv nerv polemic sǎnǎtos, axat pe exemple concrete şi probante,

despre... O sǎ spvnem chiar acvm despre cine era articolvl,
dar problema abordatǎ de Grigore Grigorescv nv se redvce la
dezbaterile asvpra felvlvi de a exista în literatvrǎ al lvi...
Valeriv Senic, personaj de pe atvnci controversat. Pe de-o parte,
acesta era vn tânǎr bine instrvit, cvltivat la şcoala lvi George
€ǎlinescv şi a altor mari critici şi istorici literari români, vn
pedagog excelent, cv viitor strǎlvcit, pe de altǎ parte însǎ el
exemplifica exegetvl nauionalvlvi şi, îndeosebi, al „internauio-
nalvlvi" în literatvrǎ, îl critica acerb pe Ion Drvuǎ, în 1973
pvblicase – în tandem cv Ion Racvl – o recenzie distrvgǎtoare
despre Vasile Vasilache etc. Avea svsuinere la €omitetvl €entral, 399
fiind coleg de vniversitate cv alt ideolog de frvnte al
regimvlvi comvnist de ocvpauie – Vasile Stati, pe atvnci mare
grangvr „svs".
Aşa se brodiserǎ lvcrvrile cǎ Valeriv Senic se pomeni la vn
moment dat avtor incriticabil (= cv spete la €omitetvl €entral).
€ând colo, în sǎptǎmânalvl „Novtǎui editoriale" (1989, 19 mai)
apare articolvl Un actor în literaturǎ. Iatǎ debvtvl lvi: „O
splendidǎ dvpǎ frvmvseue (cvm nvmai la uarǎ poate fi) dvmi-
nicǎ de ivnie avea sǎ fie vmbritǎ complet pentrv mine de
intervenuia lvi V. Senic, gǎzdvitǎ ospitalier de vn cotidian repvbli-
can svb pretenuiosvl, ba chiar din cale afarǎ de sfidǎtorvl titlv
Demnitatea literaturii çi conçtiinUa ei naUionalǎ".
Grigore Grigorescv cita o seamǎ de exemple întrv svsuinerea
aseruivnii sale tǎioase şi conchidea fǎrǎ drept de apel: „Pentrv
întregirea portretvlvi moral al lvi V. Senic amintim cǎ el a
detestat completamente ori paruial creauia lvi I. Drvuǎ, V.Vasi-
lache, S. Saka, N. Esinencv, I. Hadârcǎ, L. Lari, N. Popa ş. a.".
Avtorvl articolvlvi Un actor în literaturǎ detectase cv jvsteue
apvcǎtvrile de Zoil ale profesorvlvi bǎluean cv svsuinere temei-
nicǎ la €hişinǎv, spvnea lvcrvrilor pe nvme, nv avea nici cel
mai rvdimentar complex în faua foii de hârtie pe care însǎila
adevǎrvri crvde, nvde, tǎioase, dvreroase.
Între timp aflaserǎm cǎ Grigore Grigorescv absolvise facvl-
tatea de geografie şi biologie, fǎcvse doctorantvra, activa în
domenivl ecologiei, mai târziv – al silvicvltvrii. Aceasta îi era
specialitatea, nv se sfia sǎ abordeze şi diverse aspecte ale ştiinuei

pe care o stvdia şi o... profesa. Totodatǎ, se implica şi în proble-
mele literatvrii. În ambele domenii dovedea vn spirit lvcid, o
angajare plenarǎ, asvmândv-şi rǎspvnderi sporite. Jvdecaui şi
dvmneavoastrǎ, cel pvuin dvpǎ titlvl Suveranitatea Moldovei
çi masca neostalinismului („Literatvra şi arta", 1990, 7 ivnie).
Alte intervenuii pvblicistice: S.O.S. pentru manualul de geogra-
fie a Moldovei („Literatvra şi arta", 1986, 10 ivlie), Prologul
unui eventual calvar ecologic (coavtor, „Literatvra şi arta",
1986, 7 avgvst), Mǎrgǎritare lǎsate în voia soartei (coavtor,
400
„Literatvra şi arta", 1985, 29 avgvst).
€v alte cvvinte, Grigore Grigorescv se afirma, încǎ în anii
’90, ca pvblicist cv panǎ ascvuitǎ, chiar dacǎ nv era filolog şi
şchiopǎta cvmplit la gramatica elementarǎ. €vmplit, dar nv
chiar ca vnii absolvenui ai filologiei chişinǎviene a timpvlvi.
Oricvm, pentrv noi personal cartea Închinare pâinii (1986)
n-a constitvit o svrprizǎ în sensvl ieşirii în arenǎ a încǎ vnvi avtor.
E o carte foarte vtilǎ. Înainte de toate – pentrv copii, pentrv acei
care abia vrmeazǎ sǎ înueleagǎ ce înseamnǎ pâinea în viaua
omvlvi şi a omenirii (nici nv ne închipvim ca o atare pvblicauie
sǎ lipseascǎ din bibliotecile şcolare sav din bibliotecile învǎuǎ-
torilor-diriginui care pot organiza – pe baza ei – serate, dispvte,
conferinue extrem de instrvctive şi edvcative). Dar nv nvmai
pentrv dânşii.
În paginile cǎruii gǎsim o istorie specificǎ a grâvlvi şi în genere
a pâinii, dar în afarǎ de aceasta – o seamǎ de adevǎrvri pro-
fvnde şi veşnice ca fond şi sclipitoare ca expresie literarǎ despre
pâine şi despre plvgar. Avtorii (Grigore Grigorescv e secondat
aici de souia sa Nina Grigorescv) le-av spicvit din svrse
ştiinuifice, folclorice şi literare sav le-av constatat în practica
lor de mvncǎ (Nina Grigorescv este vn maestrv în ale brvtǎriei,
iar souvl ei se afirmase deja ca ziarist înzestrat cv ochi ager şi
harnic).
€hiar de la începvtvl cǎruii citim o afirmauie pe cât de sim-
plǎ, s-ar pǎrea, pe atât de adâncǎ a savantvlvi natvralist Jeane
Anri Tabre: „Istoria... proslǎveşte bǎtǎlii în care oamenii mv-
reav şi evitǎ sǎ vorbeascǎ despre câmpiile arate, datoritǎ cǎrora

pvtem trǎi. Noi cvnoaştem nvmele regilor şi descendenuilor
lor, dar nv ştim nimic despre originea grâvlvi". €artea ne-a
frapat nv nvmai prin adevǎrvl pe care îl exprimǎ, dar şi prin
faptvl cǎ ne-a amintit vn articol de ziar al lvi G. Grigorescv –
Unde dispar regii? – pe care l-am parcvrs cv sete deoarece avto-
rvl a înueles într-vn mod neobişnvit cvvântvl rege. În concepuia
lvi regi svnt „mvncitorii de cea mai înaltǎ calificauie", acei
care „pvteav face şi imposibilvl". De ce „pvteav"? Pentrv cǎ –
svsuine el polemic, deci exagerat şi categoric, – „astǎzi av
dispǎrvt". Drept care se întreabǎ alarmat: „De la cine vor învǎua
tinerii înalta mǎiestrie profesionalǎ?"
401
Grija aceasta pentrv bvnvl mers al lvcrvrilor în satele şi
oraşele noastre, pentrv edvcauia eticǎ jvstǎ a oamenilor, pentrv
cvltivarea atitvdinii omeneşti fauǎ de bogǎuia materialǎ şi cea
spiritvalǎ se vede şi în cartea Închinare pâinii. Ba o legendǎ
poeticǎ din care se înuelege clar şi impresionant cǎ omvl „ad-
mirǎ florile de trandafir nvmai atvnci când are de ajvns grâv",
ba nişte afirmauii ştiinuifice cǎ „omvl consvma cereale încǎ în
era paleoliticvlvi (acvm 800 mii de ani). Dar abia cv 12 mii
de ani înaintea erei noastre a începvt sǎ le selecuioneze con-
ştient, sǎ foloseascǎ boabele mǎrvnuite în modvl cel mai primi-
tiv" şi cǎ pe teritorivl Moldovei grâvl „a apǎrvt cv dovǎ-trei
mii de ani înaintea erei noastre", ba o „trimitere" la istoria
literatvrii vniversale, conform cǎreia Homer compara grâvl
cv creiervl omvlvi, – toate asigvrǎ interesvl pe care îl stârneşte
cartea. Avtorii vorbesc despre ani de... foamete (în lvme, dar
neapǎrat şi în Moldova, conform cronicilor lvi Miron €ostin
şi Ion Necvlce), ne fvrnizeazǎ amǎnvnte ca acela cǎ „pâinea
coaptǎ la fabricǎ, dar nv la brvtǎrii obişnvite, a apǎrvt în
magazine prima datǎ în anvl 1931" sav cǎ „la 8 ivlie 1941,
adicǎ peste 26 de zile de la începvtvl rǎzboivlvi, întreaga
uarǎ a trecvt de la procvrarea liberǎ a prodvselor alimentare
la sistemvl de cartele".
Deosebit de instrvctivǎ este secvenua intitvlatǎ PreUul pâinii
blocadei. Taptele citate de avtori svnt pitoreşti şi zgvdvitoare
în acelaşi timp. Bvnǎoarǎ, destǎinvirea vnei femei: „Un ostaş...
învelindv-l cv mantava pe feciorvl mev Alexei, care avea 6 ani,

îl tot liniştea: „Acvşi ajvngem şi o sǎ vǎ hrǎnim cv salam, vnt,
dvlcivri". Teciorvl i-a rǎspvns: „Nv-mi trebvie nimica, nene! Ev
vreav nvmai pâine. Toatǎ viaua o sǎ mǎnânc nvmai pâine"...
€v cât se apropie de zilele noastre, cv atât avtorii apeleazǎ
mai rar la svrse propriv-zis ştiinuifice. Ei vorbesc despre soivri
de grâv, despre mvnca selecuionarilor şi a trvditorilor de pe
ogoare, despre perspectivele cvltivǎrii cerealelor. €a şi în restvl
paginilor, informauia pvsǎ de ei în circvlauie se referǎ neapǎrat
şi la pǎmântvl şi oamenii Moldovei.
Nina şi Grigore Grigorescv acordǎ atenuie necesitǎuii strin-
402
gente de a folosi în mod rauional pâinea, de a pregǎti cadre
bvne de vânzǎtori de pâine şi de a-i edvca jvst (deosebit de
actvalǎ este problema atinsǎ de ei cǎ „magazinvl trebvie sǎ
fie nv nvmai vn local vnde ne asigvrǎm cv... prodvse alimen-
tare, dar şi o institvuie instrvctiv-edvcativǎ").
O particvlaritate a cǎruii rezidǎ în apelvl permanent al av-
torilor la spvse ale oamenilor de ştiinuǎ şi de artǎ, la citate
pline de sens din creauia popvlarǎ oralǎ. Versvrile lvi Dosoftei şi
M. Eminescv, D. €antemir şi L. Damian, P.Zadniprv şi Gr. Vierv,
I. Vatamanv şi I. Hadârcǎ, spicvirile din obiceivrile de nvntǎ,
zicǎtorile, ghicitorile despre pâine adavgǎ textvlvi adâncime
de gând şi frvmvseue lingvisticǎ, stilisticǎ. De exemplv: „Pâinea
şi sarea – toatǎ mâncarea", „Dacǎ n-ai colac, e bvnǎ şi pâinea",
„€v ciomege m-av lovit, / Între pietre m-av strivit /, €hiar în
jar am fost bǎgatǎ, / €v cvuitvl spintecatǎ, / Dar deşi mǎ chinv-
ieşte, / Toatǎ lvmea mǎ ivbeşte".
Vreme îndelvngatǎ Grigore Grigorescv n-a editat cǎrui. Poate
nici nv s-a gândit sǎ devinǎ scriitor cv acte în regvlǎ. Dar,
totodatǎ, n-a încetat sǎ se implice în procesvl literar printr-o
replicǎ oralǎ, printr-o prefauǎ la o carte bǎtǎioasǎ, dvpǎ cvm
ştim cǎ preferǎ, iar din când în când – şi printr-vn medalion
literar de toatǎ frvmvseuea, dvpǎ cvm este acela despre Nichita
Stǎnescv, pvblicat iniuial în sǎptǎmânalvl „Literatvra şi arta",
la care se angajase între timp, apoi inclvs în cartea De acasǎ
acasǎ. Pagini basarabene despre Nichita Stǎnescu (Ploieşti –
€hişinǎv, Editvra Libertas, 2003), de vnde citǎm: „Taimosvl
de cândva cotidian „Scânteia", prǎbvşit în infern, gǎzdvia –

cv aproximativ dovǎ decenii în vrmǎ – la svbsol, camvflat, o
dedicauie Cuvântului, semnatǎ de Nichita Stǎnescv. Am svr-
prins-o întâmplǎtor – rǎstignitǎ între delirvrile ideologice ale
vremii. Revelauia-şoc svportatǎ la lectvra poeziei o pǎstrez şi
acvm ca pe o clipǎ de grauie. Aşa ceva consideram imposibil,
pǎrea inadmisibil ca seii sǎ permitǎ omenescvlvi o izbândǎ
svpraomeneascǎ. Mai mvlt decât atât, aveam senzauia cǎ
Nichita Stǎnescv şi-a permis sǎ sfideze seitǎUile tvtelare,
probabil auipite niuel de grijile lor cosmice, şi poetvl a intvit
momentvl de tainǎ". 403
Scriitvra evolvatǎ (fauǎ de tot ce aşternvse pe hârtie pânǎ
la 9 aprilie 1998, când esevl apǎrvse în sǎptǎmânal), mlǎdierea
exemplarǎ a vnvi vocabvlar şi a vnvi limbaj proaspǎt, reacuia
adecvatǎ a vnvi spirit lvcid şi conştient de valoarea poetvlvi
fauǎ de... atmosfera cvltvralǎ în care se prodvcea pvblicarea
poeziei stǎnesciene în oficiosvl partinic – toate adeveresc o
panǎ scriitoriceascǎ.
Grigore Grigorescv nv se erija în ipostaza de critic literar
sav cel pvuin în aceea a vnvi cvnoscǎtor profvnd şi interpret
competent al poeziei. El fixa pe hârtie emouia de care fvsese
cvtremvrat: „Este imposibil sǎ reprodvc din memorie acea
poezie, iar o parafrazare nv-mi permit pentrv a nv-i tvlbvra
perfecuivnea..."
Mai târziv, la vizionarea vnvi film docvmentar tvrnat la
Belgrad, dvrerea pierderii poemvlvi decvpat din ziar avea sǎ
rǎbvfneascǎ din nov şi sǎ ia forma vnor bvtade avtentice: „E
contraindicatǎ avdierea lvi Nichita Stǎnescv de cǎtre cei slabi
de fire: poetvl te invitǎ la o întâlnire cv tainele protectoare de
moarte trvpeascǎ", „Poetvl zideşte virtvos la temeliile cetǎuilor
filozofice ale rezistenuei etnosvlvi român în oceanvl slavismvlvi
agresiv"...
Întregvl esev Obsesia aforismului stǎnescian se prezenta
ca vn vot serios în favoarea ideii cǎ Grigore Grigorescv nv era
nvmai geograf şi biolog, dar neapǎrat şi scriitor.
Între timp el descoperise şi proza româneascǎ modernǎ,
din care se înfrvpta cv pofta flǎmândvlvi de la naştere încǎ, şi

filozofia şi pvblicistica la care de asemenea nv avvsese acces.
Umbla cv Octavian Paler svbsvoarǎ, nv se despǎruea de Nae
Ionescv, de Petre Ţvuea, îşi cioplise vn idol – Ion D. Sârbv.
€itea aforismele lvi Arthvr Schopenhaver, spicvia adevǎrvri
şi formvle de adevǎrvri din Emil €ioran. Devenise membrv
titvlar (academician) al Academiei Nauionale de Ştiinue Ecolo-
gice a Repvblicii Moldova, era posesor al titlvlvi „Testimoniv
de Nobleue", câuiva ani la rând se învrednicise de titlvl de
lavreat al sǎptǎmânalvlvi „Literatvra şi arta" (1977, 1998,
404
1999, 2000)...
Astfel îmbogǎuit şi primenit svb aspect spiritval, a începvt
sǎ pvblice intervivri cv o seamǎ de personalitǎui ale literatvrii,
artei, vieuii pvblice. Nv-i vorbǎ, atitvdini ferme, întemeiate,
absolvt svrprinzǎtoare pvtea lansa el însvşi, fǎrǎ sǎ apeleze
la somitǎui. Totvşi, Grigorescv a decis sǎ antreneze în discvuii
oameni de vazǎ ai Repvblicii Moldova, începând cv talentatvl
profesor de şcoalǎ şi pvblicist €onstantin Bobeicǎ din comvna
€odreanca, raionvl Strǎşeni, continvând cv distinsa doamnǎ
savant Zinaida Gane, pvblicist de marcǎ în contextvl basara-
bean, cv remarcabilvl prozator, cercetǎtor literar şi editor
timişorean Adrian Dinv Rachierv şi încheind cv scriitori de
întâia mǎrime în literatvra contemporanǎ, ca Nicolae Dabija.
În cartea sa Regalitatea sinceritǎUii (Timişoara, Editvra
Avgvsta, 2003) el are conştiinua adevǎrvlvi cǎ „dialogvl rǎmâ-
ne (şi azi. – I. C.) forma svperioarǎ a cvnoaşterii, regele ei"
(prefauǎ, pag. 5). Dvpǎ Serafim Saka, Alexandrv Gromov, Leo
Bvtnarv şi Ioan Mânǎscvrtǎ, pe care el însvşi îi nominalizeazǎ
ca predecesori, Grigore Grigorescv se aventvreazǎ sǎ contribvie
la reabilitatea, revigorarea şi permanentizarea dialogvlvi ca
modalitate de evidenuiere şi potenuare a vnor adevǎrvri esenuiale
despre starea, problemele şi perspectivele vieuii contemporane.
Şi iatǎ-l pe nominalizatvl deja €onstantin Bobeicǎ afirmând
cǎ novǎ, românilor moldoveni, „ne lipseşte cerbicia – cecenǎ,
germanǎ, scandinavǎ..." şi cǎ „societatea noastrǎ n-a depǎşit
încǎ faza vnei... delimitǎri. De aici dihonia, prigoana intelec-
tvalitǎuii, redvcerea ei la tǎcere atvnci când vrea sǎ se

afirme...", sav pe Nicolae Dabija svbliniind cǎ-l fac nefericit
„lipsa de demnitate vmanǎ şi nauionalǎ a concetǎueanvlvi
nostrv, faptvl cǎ (acesta) se lasǎ minuit vşor de orice trecǎtor,
cǎ nv-l preocvpǎ biografia adevǎrvlvi şi nici adevǎrvl biogra-
fiei sale şi a semenilor sǎi, cǎ acceptǎ adevǎrvl ca mincivnǎ
şi mincivna ca adevǎr..." şi cǎ „e stringent necesarǎ desovie-
tizarea societǎuii basarabene", iar pe avocatvl şi scriitorvl Boris
Drvuǎ – dezvǎlvind cv mvltǎ competenuǎ mecanismvl aplicǎrii
legilor „exercitat în cel mai caraghios mod". Deosebit de intere-
sant este dialogvl cv jvrnalista-savant Zinaida Gane, care pvne
degetvl pe mvlte rǎni (= adevǎrvri) adânci şi dvreroase ale
405
vieuii noastre de azi. €itǎm câteva: „Realitǎuile noastre, care
se caracterizeazǎ printr-o interminabilǎ şi istovitoare crizǎ
moralǎ, spiritvalǎ, economicǎ şi politicǎ, svnt o dovadǎ cǎ psev-
dointelectvalii, adicǎ psevdovaloarea, gvverneazǎ existenua
noastrǎ", „Un oponent ignorant, pe lângǎ faptvl cǎ este agresiv,
nv-i oferǎ celvi dintâi satisfacuia vnvi dialog inteligent, pro-
fvnd, argvmentat, instrvctiv", „...Repvblica Moldova este vn
fenomen aparte, adicǎ o provincie gvvernantǎ de nişte indivizi
care se cred Demivrgi creatori de state şi nauivni („nauivnea
moldoveneascǎ, compvsǎ din reprezentanuii tvtvror nauiona-
litǎuilor conlocvitoare; V. Voronin, Scrisoare deschisǎ domnului
Ion DruUǎ..."). La rândvl sǎv, savantvl Vladimir Iacovlev svsuine –
şi ne previne – pe deplin jvstificat cǎ „restabilirea pǎdvrilor
devine o problemǎ nauionalǎ de primǎ prioritate. Altfel, ne vom
zbate în instabilitate ecologicǎ", iar Adrian Dinv Rachierv
pvne în lvminǎ faptvl cǎ în antologia ConstelaUia lirei (1987)
„literauii moldoveni advceav pe scena vieuii pvblice adevǎrvri
arestate şi se înrolav cv voci exponenuiale întrv apǎrarea fiinuei
nauionale. Literatvra lor, mai pvuin atrasǎ de aventvra limba-
jvlvi, este pǎtrvnsǎ de firesc şi accesibilitate; ea cvnoaşte...
învolbvrǎrile crezvlvi mesianic şi cvcereşte prin sinceritatea
trǎirii" şi argvmenteazǎ adevǎrvri specifice şi profvnde, ca
acelea cǎ „orice valoare se defineşte dintr-o dvblǎ perspectivǎ:
intrinsecǎ şi poziuionalǎ (relauionalǎ)" şi cǎ „adevǎrata viauǎ
a vnvi scriitor începe o datǎ cv posteritatea sa".
Aşa se face cǎ întreaga carte Regalitatea sinceritǎUii se citeşte

cv interes şi cv folos. Meritvl e, bineînueles, al personalitǎuilor
intervievate, dar neapǎrat şi al avtorvlvi, care a revşit sǎ le
„tragǎ de limbǎ" pânǎ le-a determinat sǎ vorbeascǎ îndrǎzneu
şi sincer despre diversele probleme ale contemporaneitǎuii
noastre imediate. €a ilvstrvl pedagog €onstantin Bobeicǎ sǎ
se decidǎ la dezvǎlviri adânci şi sincere, a trebvit ca Grigore
Grigorescv sǎ „dea tonvl", sǎ-l implice în problema dvreroasǎ
a dvşmǎniei şi dvşmǎnirii la români, spvnând în cvnoştinuǎ
de cavzǎ şi întrebândv-l pe intervievat cv francheuea necesarǎ,
dar şi cv tactvl cvvenit: „...€avza nauionalǎ este icoana sfântǎ
406
ce ne face pe toui români, şi aici nv ne mai pvtem dvşmǎni.
Mihai Eminescv ne-a spvs-o clar şi rǎspicat: de la veacvl pai-
sprezece încoace românii se dvşmǎnesc între ei, spre bvcvria
dvşmanilor. Acolo, la sate, dvşmǎnia între fraui, cvm se simte,
tot stǎ în capvl mesei ori este vn oaspete nepoftit?"
Tormvlarea clarǎ, dar şi ingenioasǎ, a întrebǎrii asigvrǎ în
mare mǎsvrǎ svccesvl destǎinvirii intervievatvlvi şi revşita
dialogvlvi în întregime. Or, Grigore Grigorescv porneşte adesea
de la filozofi şi scriitori consacraui, ca Democrit, Hipocrat,
€ioran, €amil Petrescv, Petre Ţvuea, Tǎnvş Neagv, George
Piscoci şi aluii. El manifestǎ ervdiuie şi capacitatea de a selecta
exemplele sav adevǎrvrile profvnde, exprimate cv arta neîndoi-
elnicǎ a maeştrilor recvnoscvui.
Demnǎ de elogii ni se par svgestiile privind rezolvarea
problemelor pvse de avtor şi de intervievauii sǎi, ca în cazvl
Zinaidei Gane („Sǎ sperǎm cǎ minoritatea calitativǎ din pvnct
de vedere moral, spiritval şi intelectval a popvlauiei va revşi
sǎ contracareze activitatea distrvctivǎ a pvterii de gvvernǎ-
mânt care doreşte degradarea etnopsihologicǎ a românilor
basarabeni printr-o remodelare a caractervlvi lor nauional şi
alterarea spiritvlvi de libertate şi independenuǎ în vederea
jvstificǎrii raptvlvi de teritorii româneşti" sav: „Rǎmâne de
vǎzvt... în ce mǎsvrǎ clasa politicǎ moldoveneascǎ va revşi,
în cele din vrmǎ, sǎ conştientizeze cǎ o societate avtentic
democraticǎ nv poate fi edificatǎ decât dacǎ este gvvernatǎ
de o elitǎ a meritvlvi, deuinǎtoare de capital intelectval").
Altfel zis, cartea de intervivri Regalitatea sinceritǎUii, mai

mvlt decât cea intitvlatǎ Închinare pâinii şi articolele, esevrile
şi medalioanele separate, date de Grigore Grigorescv pe
parcvrsvl anilor şi deceniilor, adevereşte cǎ acest bvn geograf
şi biolog nv este deloc rǎv nici în ipostazǎ de scriitor.
LIDIA ›oDREAN›A:
YALENŢE ALE NARAŢ¦UN¦¦ 407
COLOCY¦ALE
În cartea sa de nvvele pentrv copii Sania

cu surgǎlǎi (Editvra Mvsevm, 2002) Lidia €odreanca adoptǎ
din capvl locvlvi o narauivne de natvrǎ colocvialǎ, în mǎsvrǎ
sǎ-şi apropie mvlt cititorvl, sǎ-l facǎ atent la întâmplǎrile şi
sitvauiile descrise: „Ştii cvm svnt satele la codrv? Stav ascvnse
pe dvpǎ dealvri de parcǎ s-ar jvca de-a mijatca…" €ontinvarea
monologvlvi adresat cititorvlvi fraged se întemeiazǎ pe
expresia metaforicǎ înrvditǎ cv cea cvltivatǎ magistral de Spiri-
don Vangheli: „Trei dealvri înalte cât nişte mvnui înconjoarǎ
Veveriua. €asele se înghesvie la rǎdǎcina lor ca în poalele
vnei pestelci. Abia-abia şi-aratǎ acoperişvrile de printre copaci.
Dealvrile stav aşezate vnvl lângǎ altvl şi nv lasǎ vântvl sǎ
intre în sat. De aceea, cât îi zivlica de mare, el aleargǎ pe zare
ca vn mânz rǎmas de cǎrvuǎ…"
Acest mod de a nara poate dezvolta vn simu sǎnǎtos al limbii
copilvlvi care se va apleca asvpra cǎruii. De fapt, copilvl tre-
bvie nvmai îmbiat sǎ ia cartea în mâini şi sǎ citeascǎ nvvela
inavgvralǎ – VeveriUa. Svrpriza îl întâmpinǎ din chiar debvtvl
acesteia, deoarece aici Veveriua nv e nvmai denvmirea cvnoscv-
tvlvi animal, ci şi a vnvi sat de codrv. O datǎ nimerit în sat,

cititorvl intrǎ în contact cv Ştefǎniuǎ, protagonist al întregii cǎrui,
cv svrioara acestvia Ilenvua, cv o fetiuǎ sositǎ de la oraş, Brândvşa,
care vede medivl rvral cv ochii descoperitorvlvi dintâi, nv în
vltimvl rând cv bvnicvl lvi Ştefǎniuǎ, prezentat de scriitoare în
cvlorile tradiuionale, ca om înuelept, vn pic moralizator, înzestrat
cv vn vocabvlar pitoresc şi cv vn limbaj metaforic, dar acesta e
vneori eliptic, adicǎ fǎrǎ sǎ explice totvl de-a fir a pǎr, ci lǎsând
sǎ mai cvgete şi nepouelvl şi cititorvl, în felvl acesta auâuândv-le
cvriozitatea şi setea de lectvrǎ.
Lidia €odreanca abordeazǎ svbiecte tradiuionale, pe care
408
le trateazǎ de asemenea tradiuional şi – s-ar pǎrea – poate sǎ-l
cvcereascǎ nvmai pe cititorvl începǎtor, neexersat, mai pvuin
exigent svb aspect literar, estetic. Dar aceasta e o impresie de
svprafauǎ. În realitate lvcrvrile stav nvmai paruial aşa. Un
moş Mitrvuǎ, o stânǎ cv oi, o doinǎ zisǎ din flvier svnt în ade-
vǎr atribvte ale vnvi sat arhaic, bine cvnoscvt dintr-o întreagǎ
literatvrǎ tradiuionalǎ/tradiuionalistǎ. Stilvl folcloric, crengian
şi chiar vnele sitvauii întrv totvl identice cv cele din operele
ilvstrvlvi înaintaş ar pvtea servi vnvi exeget deschis prea
generos spre modernism ori, mai ales, spre postmodernism
prilej arhipotrivit pentrv a pvne la îndoialǎ nvvelistica Lidiei
€odreanca. Or, în afarǎ de faptvl cǎ şi svbiectele abordate de
avtoarea Saniei cu surgǎlǎi, peripeuiile personajelor,
vocabvlarvl bogat, limbajvl metaforic îşi pǎstreazǎ valoarea
lor eticǎ şi esteticǎ, avtoarea dovedeşte o inventivitate salva-
toare, o ingeniozitate cvceritoare atât în conceperea personaje-
lor, cât şi în arta de a nara, închipvind sitvauii captivante şi
finale svrprinzǎtoare, vnvl chiar oarecvm polemic fauǎ de
acela al fragmentvlvi crengian La cireçe. Dvpǎ ce a citit Aminti-
rile din copilǎrie, Ştefǎniuǎ „face o descoperire şi rǎmâne vimit.
Are şi el o mǎtvşǎ şi vn vǎr. Aproape ca la Ion €reangǎ! Pe mǎtvşa
ceea o chema Mǎrioara. Asta-i deosebirea". Protagonistvl
nvvelei (şi al cǎruii) se gândeşte sǎ repete peripeuiile crengiene,
procedeazǎ aidoma lvi Nicǎ al lvi Ştefan a’ Petrei. Dar în
final apare svrpriza pentrv el şi, bineînueles, pentrv cititor.
€ând Ştefǎniuǎ începe sǎ rvpǎ cireşe, de stârneşte câinele
mǎtvşii, aceasta vine la copac, dar nv repetǎ gestvl şi atitvdinea

personajvlvi Amintirilor: „Tv erai, Ştefǎniuǎ? Mǎ miram ev de
ce nv-şi aflǎ loc javra. De ce nv te-ai vrcat în cireşvl de alǎtvri?
Îs mai dvlci."
Mai mvlt, Ştefǎniuǎ „înadins scapǎ pe jos câte o cireaşǎ, s-o
svpere cvmva pe mǎtvşǎ-sa şi ea sǎ nv mai poatǎ rǎbda, sǎ
smvlgǎ vn harag ori o vargǎ din gard şi sǎ tot batǎ în tvlpina
copacvlvi", însǎ mǎtvşa sa „nv ia în seamǎ cireşele care vin
printre frvnze, o lovesc în vârfvl capvlvi şi i se opresc la picioa-
re. Ea nici nv seamǎnǎ cv mǎtvşa Mǎrioara". Vorba finalǎ a
vecinei protagonistvlvi nvvelei este o poantǎ avtenticǎ: „Şte-
fǎniuǎ, zice ea bvcvroasǎ, ştiv cǎ eşti bǎiat cvminte şi harnic.
409
O datǎ ce te-ai svit în copac, poate-mi ajvui la cvles, ce zici?"
Aceastǎ rǎstvrnare totalǎ a sitvauiei crengiene, operatǎ de
Lidia €odreanca în mod absolvt decent, semnificǎ o cǎvtare,
ba chiar o realizare svb aspectvl novtǎuii scrisvlvi sǎv.
Exemple întrvcâtva similare gǎsim în nvvelele Fluturii de
pe banca lui ŞtefǎniUǎ, Doi feUi-logofeUi, Odochia şi în altele.
În cea intitvlatǎ Înainte de bǎtǎlie sfârşitvl svrprinzǎtor nv e
aşternvt pe hârtie în toatǎ claritatea lvi, avtoarea mizeazǎ pe
svgestie şi astfel antreneazǎ facvltǎuile evristice ale copilvlvi.
Bvnicvl, trecvt odinioarǎ prin focvl rǎzboivlvi, nv-i dojeneşte
pe copii cǎ însceneazǎ o crvntǎ bǎtǎlie, ci îi întreabǎ aparent
calm: „Oare chiar n-aui pvtvt voi închipvi altǎ joacǎ?", determi-
nândv-l pe nepouel sǎ cadǎ pe gândvri: „De ce oare nv i-o fi
plǎcând bvnicvlvi joaca asta?"
Narauivnea aceasta colocvialǎ îl apropie şi-l angajeazǎ pe
cititor.
În nvvela În pǎdurea VeveriUei îşi face apariuia vn element
dramatic (boala vnei cǎprioare), pe care prozatoarea a avvt
inspirauia sǎ-l prezinte de asemenea eliptic, prin mijlocirea
svgestiei, activizând considerabil cititorvl.
Apoi alte exemple concrete referitoare la modalitatea nara-
tivǎ a Lidiei €odreanca alimenteazǎ conclvzia privind evolvuia
scrisvlvi ei fauǎ de cel practicat cv îndemânarea artisticǎ ştivtǎ
în cǎruile ei anterioare, spre bvcvria celor ce vor binevoi sǎ-i
citeascǎ nvvelele noi.

Limba românǎ rusticǎ, precum o vorbeçte poporul nostru din
Basarabia, a fost singurul isvor din care m-am adǎpat; n-am
în patria mea nici un institut naUional, nici o çcoalǎ popularǎ
mǎcar; am fost çi sunt o insulǎ solitarǎ în imensul ocean al
slavismului.
C0nstantin STAMAT¦-C¦UREA, RàStnete bin BaSarabia, ChiÇinǎ1, 9r1p1¦
(C0ntin1ar6 în pag. 42t)
EUhEN 3IMIoN,
410 PǍTRUNZǍTOR
ÎN M¦EZUL ADEYǍRULU¦
Apariuia volvmelor Scriitori români de asi

ale academicianvlvi Evgen Simion la €hişinǎv constitvie vn
eveniment cvltvral în virtvtea câtorva particvlaritǎui concrete
ale proaspetei acuivni a €asei de editvrǎ Litera. Taptvl cǎ a
fost aleasǎ pentrv editare aceastǎ lvcrare, avtorvl selectând 4
(patrv) volvme relativ modeste ca întindere (din cele 4 apǎrvte
anterior la Bvcvreşti) este vn semn al grijii institvuiei cvltvrale
chişinǎviene pentrv nevoile şcolii basarabene de toate gradele,
datǎ fiind lipsa cronicǎ de literatvrǎ didacticǎ absolvt indispen-
sabilǎ bvnvlvi mers al lvcrvrilor în şcoli, licee, colegii şi vniver-
sitǎui. Elevvlvi, liceanvlvi, stvdentvlvi, profesorvlvi i-a fost
pvs la dispoziuie vn material de care aceştia sǎ poatǎ fi oricând
mvluvmiui. Nv e vorba nvmai de cvprinderea majoritǎuii scrii-
torilor şi operelor care se stvdiazǎ conform programelor, ci
neapǎrat şi de personalitatea şi de metoda de lvcrv, altfel zis –
de creauie, a cercetǎtorvlvi. Aici e locvl sǎ spvnem cǎ Evgen
Simion descinde dintr-o familie de intelectvali, în care a domnit
cvltvl ilvstrvlvi literat şi istoric Nicolae Iorga. La Universitate
Domnia sa i-a avdiat pe Tvdor Vianv, Alexandrv Rosetti, Iorgv

Iordan, iar drept colegi i-a avvt pe Nichita Stǎnescv, Matei
€ǎlinescv şi pe alui literaui de certǎ valoare. A fost vn tânǎr cv
verticalitate, pentrv svsuinerea profesorvlvi D. D. Panaitescv
într-vn proces de jvdecatǎ fiind exclvs din U. T. M. A lvcrat cv
ora, a parcvrs toate manvscrisele eminesciene, a scris mvlt –
dvpǎ anii în care fvsese nevoit sǎ... tacǎ – strǎdvindv-se merev
sǎ nv pactizeze cv mincivna.
În volvmele Scriitori români de asi Evgen Simion a analizat
cǎrui bvne, ale vnor scriitori avtentici, ale acelora care în condi-
uiile postbelice, extraordinar de dificile, n-av fǎcvt politicǎ prin
artǎ, ci av cvtezat sǎ salveze arta în pofida politicii totalitare.
411
Volvmele Scriitori români de asi svnt vn eveniment şi în virtvtea
valorii lor concrete, nemijlocite. Evgen Simion investigheazǎ
literatvra românǎ contemporanǎ, începând de la veteranii ale
cǎror opere de pânǎ la 1940 fvseserǎ analizate în chip strǎlvcit
de George €ǎlinescv în monvmentala sa Istorie a literaturii
române de la origini pânǎ în present (1941) Tvdor Arghezi,
Mihail Sadoveanv, Lvcian Blaga etc., întreprinzând sondaje
critico-literare în creauia lvi Zaharia Stancv, Gellv Navm,
Ştefan Avgvstin Doinaş, Marin Preda, ajvngând cv cercetǎrile
la Sorin Titel, Dvmitrv Radv Popescv, Avgvstin Bvzvra, Nicolae
Breban, Nicv Steinhardt, Mircea €ǎrtǎrescv... Analizele svnt
fǎcvte „pe text", cv citatvl conclvdent şi cv vizivnea de
ansamblv a cercetǎtorvlvi asvpra întregii creauii a poetvlvi
sav prozatorvlvi respectiv.
Evgen Simion ne propvne vn exemplv viv de lectvrǎ, toto-
datǎ – de interpretare a celor citite, în sensvl dezvǎlvirii semni-
ficauiilor profvnde ale creauiei scriitorvlvi, a rǎdǎcinilor spiri-
tvale ale acestvia, a valorii şi locvlvi lvi în literatvra nauionalǎ.
€omentarivl e relativ simplv, rezonanuele lvi se dovedesc
pvternice şi caracterizeazǎ de minvne şi creauia poetvlvi anali-
zat, şi pe aceea a criticvlvi însvşi. Un plvgar, pare sǎ repoves-
teascǎ criticvl poemvl arghezian Triçca, îi zice dintr-vn
instrvment fǎcvt de el însvşi şi, cercetat de învǎuaui, se dovedeşte
a nv cvnoaşte nici o ştiinuǎ mvzicalǎ. El cântǎ ca pitpalacvl
(„îmi vine cvm îi vine sǎ dea din cioc şi lvi"), într-o simplitate
şi o profvnzime ce se trag din mistervl lvcrvrilor natvrale.

Poezia şi cântecvl, cvgetǎ în scris cercetǎtorvl, constitvie
insignele de nobleue ale uǎranvlvi, dovada vechimii istorice şi
a bogǎuiei lvi spiritvale. Toate aceste teze svnt dezvoltate în
nişte versvri ce amintesc prin jelania lor ameninuǎtoare de
€oşbvc, încearcǎ cercetǎtorvl sǎ particvlarizeze imaginea
scriitorvlvi investigat, apelând la citatvl mvltgrǎitor: „Din
neam în neam cv boii pe brazdǎ şi ciobani, / Noi svntem
proşti, bǎdie, de dovǎ mii de ani. / Şi totvşi, lvaui de vântvri
şi îndvrând arşiua, / Noi, proştii, pe o trişcǎ, fǎcvrǎm MioriUa".
Am smvls din textvl critic acest episod şi simuim cǎ, spvnând
412
ceva concret despre metoda cercetǎtorvlvi, n-am exprimat
întreaga impresie pvternicǎ prodvsǎ de esevl despre Tvdor
Arghezi. Evgen Simion selecteazǎ cele mai bvne cǎrui şi opere
ale clasicvlvi, evidenuiazǎ particvlaritǎui ale gândirii şi expre-
siei acestvia, propvnândv-ne pânǎ la vrmǎ o efigie a scri-
itorvlvi.
Taptvl cǎ cercetǎtorvl pǎtrvnde în miezvl adevǎrvlvi despre
scriitorii analizaui se vǎdeşte cv prisosinuǎ în modvl în care
creeazǎ el efigia lvi Marin Preda. Dǎm aici câteva exemple
edificatoare. Nvmit din capvl locvlvi „vn avtor inedit, fantastic,
anxios, poet al terifiantvlvi", Marin Preda e prezentat ca
scriitor realist, cv condiuia corectǎrii vizivnii critice asvpra
realismvlvi care, svbliniazǎ cercetǎtorvl, nv exclvde „imagi-
nativvl, fabvlosvl, sondarea în stratvrile tvlbvri ale conştiinuei".
O dovadǎ a vnei atare înuelegeri a realismvlvi este, pentrv
Evgen Simion, faptvl cǎ „Rebreanv e, în Adam çi Eva, fantastic
şi metafizic în genvl lvi Eminescv, obsedat de arhetip, tinzând
spre mari constrvcuii narative în chipvl romanticilor". Urmeazǎ
exemplele concrete din creauia lvi Marin Preda, scriitor la
care „nota terifiantǎ derivǎ din svgestia vnei realitǎui morale
ascvnse (Calul) sav din observarea minvuioasǎ a formelor pe
care le ia presimuirea moruii (Înainte de moarte). În Colina
fantasticvl e, ca la Gib Mihǎiescv (Vedenia), o proiecuie a
spaimei".
În felvl acesta Evgen Simion îl plaseazǎ pe scriitor într-vn
alt tip de realism, şi faptvl acesta îi prilejvieşte nv nvmai o
polemicǎ inteligentǎ cv criticii anteriori, care echivalav

realismvl cv mimetismvl sav poate chiar cv platitvdinea. Marin
Preda apare, astfel, ca vn realist de altǎ natvrǎ decât prede-
cesorii sǎi. În nvvela La câmp, de exemplv, el dǎ „o replicǎ la
imaginea amorvlvi câmpenesc, popvlarizat de scrierile idilice".
Pe deplin întemeiate, bine argvmentate şi, în fine, adânci
svnt reflecuiile cercetǎtorvlvi despre nvvelele În ceatǎ, O
adunare liniçtitǎ, Întâlnirea din Pǎmânturi, toate adeverind
vn realist, dar vnvl „orientat spre zonele negvroase ale psiho-
logiei, vnde svblimvl, în formele speciale ale eticii sǎteşti, se
vneşte cv trivialvl, afecuivnea – cv dvritatea, spiritvalvl – cv
patologicvl".
413
Instrvctive svnt considerauiile lvi Evgen Simion despre
relauiile dintre Marin Preda şi Liviv Rebreanv. Modelvl lvi
Preda este Rebreanv, marele prozator care „cel dintâi în litera-
tvra noastrǎ... pvne capǎt exceselor epicii sǎmǎnǎtoriste"; însǎ
prozatorvl contemporan îşi depǎşeşte modelvl „în încercarea
de a svrprinde psihologia abisalǎ".
Analiza romanvlvi MoromeUii, îndeosebi relevarea semni-
ficauiei salcâmului, dar şi explicarea natvrii deosebite a cǎruii
a dova a romanvlvi, care nv trebvie înueleasǎ ca vn regres în
creauia scriitorvlvi, şi alte aspecte concrete ale schiuei despre
Marin Preda ne conving cǎ avem în fauǎ vn cercetǎtor exemplar.
Anvme în virtvtea vnei atare înuelegeri a metodei critice a
cercetǎtorvlvi şi a analizelor concrete înfǎptvite de el şi în
virtvtea contribvuiei lor la asigvrarea procesvlvi de învǎuǎmânt
cv o svrsǎ ştiinuificǎ deosebit de preuioasǎ la ora aceasta a
integrǎrii literatvrii basarabene în spauivl cvltvral general
românesc cele 4 volvme Scriitori români de asi pot fi consi-
derate vn eveniment în viaua cvltvralǎ a românilor est-prvteni.
Le-am zice – volvmelor în discvuie – manval, dacǎ acest cvvânt
n-ar avea, în optica vnora dintre noi, şi vn sens întrvcâtva
peiorativ, de lvcrare menitǎ sǎ rvmege adevǎrvri rǎsvflate şi
aproximative, sǎ canonizeze opinii oarecvm simplificatoare
asvpra vnvi proces complex, controversabil etc. De aceea le
considerǎm mai mvlt decât vn manval. Adevǎrvl despre scri-
itori şi opere este spvs într-o formǎ vioaie, într-o expresie sprin-
tenǎ, cv exemple care n-ar încǎpea în nici vn manval obişnvit,

cercetǎtorvl fǎcând generalizǎri îndrǎzneue, pe deplin validate
dvpǎ ora formvlǎrii lor.
Volvmele Scriitori români de asi pot contribvi considerabil
la integrarea literatvrii şi a gândirii critico-literare şi estetice
est-prvtene în procesvl literar şi artistic general românesc,
fiind de real folos atât scriitorilor, cât şi cercetǎtorilor literari
din Repvblica Moldova. €onştientizarea adevǎrvlvi despre
creauia lvi Ion Barbv, Mircea Eliade, €onstantin Noica, Nicolae
Breban, George Bǎlǎiuǎ, Radv Petrescv, Mircea Nedelciv, Ion
D. Sârbv şi a altor scriitori de mare valoare este astfel înlesnitǎ,
414
poate chiar impvlsionatǎ pvternic.
Revelatoare svb aspectvl efortvrilor, care nv lipsesc nici la
est de Prvt, de redimensionare şi de fvzionare a valorilor literare
create pe ambele malvri ale Prvtvlvi se prezintǎ faptvl analizei,
oricât de svmare, în paginile celor patrv volvme Scriitori ro-
mâni de asi, a creauiei lvi Grigore Vierv, Nicolae Dabija şi Vale-
riv Matei. În felvl acesta nv nvmai scriitorii de dincolo de
Prvt ne devin mai accesibili novǎ, românilor moldoveni, dar
şi câuiva dintre poeuii noştri capǎtǎ posibilitatea de a fi înueleşi
jvst în Ţarǎ.
Ar mai fi de spvs, spre sfârşit, cǎ Evgen Simion a intvit, încǎ
de la 1974, când a apǎrvt primvl volvm din abia proiectata
pe atvnci serie de 4 cǎrui îngemǎnate, o seamǎ de avtori şi de
valori a cǎror importanuǎ n-a scǎzvt, cv timpvl, ci s-a impvs
magistral atenuiei pvblicvlvi nvmeros şi exigent. Dacǎ tǎcerea,
în cazvl operelor conjvnctvriste, tribvtare regimvlvi politic de
odinioarǎ, i-a ajvtat cercetǎtorvlvi sǎ se menuinǎ în marginile
adevǎrvlvi, activitatea frvctvoasǎ de mai târziv, cǎlǎvzitǎ de
vn gvst artistic şi estetic sǎnǎtos, format – repetǎm – în familia
dominatǎ de cvltvl lvi Nicolae Iorga, în Universitatea cv profe-
sori de valoarea lvi Tvdor Vianv şi de colegi ca Nichita Stǎ-
nescv, l-a sitvat în miezvl adevǎrvlvi despre literatvra românǎ
din vltimele cinci decenii. De aceea conchidem fǎrǎ riscvl de
a greşi cǎ volvmele Scriitori români de asi av toate şansele de
a contribvi la înviorarea şi chiar la intensificarea procesvlvi
didactic şi, mai larg, cvltvral în spauivl est-prvtean. Şansele,
deoarece mǎsvra adevǎratǎ a acuivnii oricǎrei cǎrui o dav, pânǎ

la vrmǎ, cititorii, acei cǎrora le revine sarcina de a valorifica
prin lectvrǎ şi întrebvinuare zilnicǎ potenuele reale şi obiective
ale cǎruii (cǎruilor). Or, volvmele lvi Evgen Simion constitvie
o svitǎ de esevri principial importante, care ne faciliteazǎ
înuelegerea aprofvndatǎ, de mvlt necesarǎ, a procesvlvi literar
românesc contemporan.
IURIE ›oLE3NI›
Ç¦ DOYADA 415
ROMÂN¦TǍŢ¦¦
NOASTRE
Inginer de profesie, Ivrie €olesnic este vn

scriitor adevǎrat, care a revşit sǎ se smvlgǎ vnor tentauii fizico-
matematice pvternice şi sǎ pvrceadǎ – vn timp ascvnzândv-se
svb nvmele Derenev (satvl sǎv de baştinǎ) – pe calea grea a
poeziei, apoi şi a cercetǎrilor arhivistice. Oricvm, Doina
dorurilor noastre (€hişinǎv, Editvra Literatvra artisticǎ, 1990),
acel „itinerar-memorial liric" despre viaua şi activitatea lvi
Alexei Mateevici, ne-a convins pe deplin cǎ avtorvl lvi este vn
împǎtimit al cercetǎrii amǎnvnuite, exacte şi conclvdente.
Acvm, când îl avem pe pǎrintele Mateevici în dovǎ volvme,
cartea lvi Ivrie €olesnic rǎmâne oarecvm în vmbrǎ, dar
valoarea nv-i scade, de vreme ce docvmentvl avtentic în genere
nv poate fi eclipsat de nimic.
Importanua cǎruii despre Mateevici în activitatea istorico-
literarǎ a avtorvlvi ei se dovedeşte principialǎ, dacǎ lvǎm
aminte cǎ el nv nvmai şi-a începvt cartea Doina dorurilor
noastre cv testamentvl spiritval al lvi Mateevici, dar şi-a fǎcvt
din acesta o credinuǎ, o cǎlǎvzǎ. „Ivbiui Basarabia, dragii mei,
ivbiui trecvtvl ei bogat în monvmente istorice, mai ales cele
bisericeşti, tradiuiile şi obiceivrile lvi strǎmoşeşti – şi nv vǎ

veui înşela.
Ivbiui-o, cvnoaşteui-o, înǎluaui-o – acesta este testamentv-
mi adresat vovǎ..."
Or,a ne ivbi Basarabia nv înseamnǎ a rǎmâne în continvare
„maldaveni" şi a vorbi „maldavineşti". „Da, svntem moldoveni,
fii ai vechii Moldove, însǎ facem parte din marele popor român,
aşezat prin România, Transilvania, Bvcovina. Trauii noştri din
Bvcovina, Transilvania, Macedonia îşi zic români. Aşa trebvie
sǎ facem şi noi, spvnea Mateevici în cvvântarea sa la congresvl
extraordinar al învǎuǎtorilor din Basarabia din 25-28 mai 1917.
N-avem dovǎ limbi şi dovǎ literatvri, ci nvmai vna, aceeaşi
416
ca şi peste Prvt. Aceasta sǎ se ştie din capvl locvlvi, ca sǎ nv
mai vorbim degeaba" (am citat conform cǎruii Doina dorurilor
noastre, pag. 84-85).
Urmând – chiar şi la propriv – testamentvl lvi Alexei Mate-
evici, cercetǎtorvl a înfipt plvgvl sǎv în uelina deasǎ a cvltvrii
basarabene, înfǎptvind – în cartea sa Basarabia necunoscutǎ
(Editvra Universitas, €hişinǎv, 1993) – o exegezǎ a cvltvrii
basarabene de odinioarǎ şi pvnând la îndemâna tvtvror dori-
torilor de a se dvmeri cine am fost, ce am realizat în plan spiri-
tval şi spre ce am nǎzvit ca popor şi nauivne vn instrvment de
lvcrv deosebit de preuios. Am fost o parte inseparabilǎ a popo-
rvlvi şi nauivnii române, am realizat opere lingvistice, literare,
mvzicale, plastice şi nauionale (da, nv e o greşealǎ!) ca vnirea
de la 27 martie 1918, am lvptat întotdeavna pentrv trivmfvl
adevǎrvlvi ştiinuific şi istoric, dovedind – de-a lvngvl deceniilor
şi veacvrilor – vn talent vigvros şi lǎsând posteritǎuii o moştenire
demnǎ de a fi cvnoscvtǎ, conştientizatǎ, actvalizatǎ, pentrv a
ne servi şi în continvare drept exemplv de creativitate originalǎ
şi permanentǎ şi drept imbold pentrv realizǎri noi.
Nvmai Gavriil Bǎnvlescv-Bodoni cât înseamnǎ în istoria
cvltvrii noastre de ieri (şi nv nvmai)! Asemǎnat de Ivrie €olesnic
acelor dorvri nevǎzvte, care cvrg la mari adâncimi, lvminatvl
mitropolit s-a jertfit în nvmele vnei cavze svpreme. Patriot
înflǎcǎrat, Bǎnvlescv-Bodoni a stvdiat la Academia teologicǎ
din Kiev, apoi a lvcrat la Poltava, şi preferinua pentrv Rvsia
trebvie înueleasǎ jvst. „€avza trebvie cǎvtatǎ în marea lvi

dorinuǎ de a salva Moldova de svb jvgvl tvrc şi fanariot şi în
speranua cǎ Rvsia, stat tânǎr şi vigvros, ar fi în stare sǎ alvnge
tvrcii din Patria lvi, ne previne avtorvl. G. Bǎnvlescv-Bodoni
n-a intvit faptvl cǎ dincolo de declarauiile diplomatice ale
Rvsiei se întrezǎreav şi interesele ei teritoriale".
Mitropolitvl se bvcvrǎ de încrederea şi svsuinerea împǎrǎ-
tesei Ecaterina II, care îl nvmeşte episcop al €etǎuii Albe şi
Bendervlvi, apoi mitropolit al Moldovei şi Mvnteniei. €ând
împrejvrǎrile i-o cer, Bǎnvlescv-Bodoni pleacǎ la Ekaterinoslav
şi Novorosiisk, la Kiev şi Odesa. Apoi se întoarce la... Dvbǎsari.
Împǎratvl Alexandrv I îl nvmeşte exarh în Moldova, Mvntenia
417
şi Basarabia. Exarhvl vneşte cele dovǎ biserici de sine stǎtǎtoare
în vna singvrǎ şi obuine mvlte şi mari favorvri pentrv biserica
noastrǎ: „Introdvce condicile de înregistrare pentrv nov-nǎs-
cvui, cvnvnii, pentrv morui. Şcoala de la mǎnǎstirea Socola
vrea s-o prefacǎ în seminar, recomandǎ Divanvlvi sǎ deschidǎ
o şcoalǎ de preoui în Mvntenia... Exarhvl a înlǎtvrat amestecvl
Divanvlvi în trebvrile mǎnǎstirilor... Având svsuinerea cvruii
şi Sinodvlvi, pvtea nestingherit sǎ şteargǎ toate deosebirile
dintre obiceivrile din bisericile rvse şi cele moldoveneşti şi
mvnteneşti".
Pvtea, dar n-a revşit. Dvpǎ pacea de la 16 mai 1812 (de la
Bvcvreşti) Bǎnvlescv-Bodoni se retrage la €hişinǎv şi este nevoit
sǎ înceapǎ cv organizarea vnei noi eparhii a Basarabiei. €eea
ce a fǎcvt el pentrv Basarabia echivaleazǎ cv izbânzi de-a
dreptvl epocale: înaluǎ biserici noi, deschide Seminarvl teolo-
gic la €hişinǎv, inavgvreazǎ clase pentrv copiii nobililor
basarabeni, pvne în fvncuie o tipografie eparhialǎ, de serviciile
cǎreia av beneficiat nv nvmai Basarabia, dar şi celelalte dovǎ
uǎri româneşti. Nv înzadar „fvncuionarii rvşi nv-l prea aveav
la inimǎ, bǎnvindv-l de orientare proromâneascǎ".
€hiar svb rvşi, de la începvtvl şi pânǎ la sfârşitvl vieuii
sale (1821), Gavriil Bǎnvlescv-Bodoni a lvcrat pentrv poporvl
sǎv, pentrv limba acestvia, faptvl în sine fiind vn exemplv
pentrv toatǎ preouimea noastrǎ de azi, care mai „vitǎ" pe ici-colo
de necesitatea cvltivǎrii limbii strǎmoşeşti...
Ivrie €olesnic apeleazǎ la mǎrtvrisirile contemporanilor

şi ale vrmaşilor mitropolitvlvi, între altele – la aprecierile lvi
Alexei Mateevici, pânǎ obuine o imagine amplǎ a vieuii şi acti-
vitǎuii mitropolitvlvi. €eea ce ne era pânǎ ieri necvnoscvt ne
devine întrvcâtva ştivt, înueles. Întrvcâtva, deoarece presvpv-
nem cǎ aceastǎ imagine poate fi definitivatǎ, eventval corec-
tatǎ; vn lvcrv nv-l pvtem tǎgǎdvi: acela cǎ cercetǎtorvl ni l-a
prezentat pe Bǎnvlescv-Bodoni pe viv, concret, în desfǎşvrarea
activitǎuii sale neostenite pentrv binele cvltvrii noastre
nauionale.
€v aceeaşi asidvitate a înregistrat Ivrie €olesnic faptele de
418
cvltvrǎ ale tvtvror celorlalui feciori (şi fiice) ale neamvlvi nostrv,
care s-av zidit benevol şi plenar în marele edificiv pe care îl
pvtem nvmi cvltvra basarabeanǎ de odinioarǎ.
Or, dacǎ despre Gavriil Bǎnvlescv-Bodoni în vltimvl timp
se vorbea la noi mvlt (deşi insvficient), despre Axinte Trvnzǎ
n-am ştivt absolvt nimic. Bibliografiea fiind sǎracǎ, nv ne
spvne mvlt nici Ivrie €olesnic. Dar ceea ce revşeşte sǎ dezvǎlvie
trebvie înueles şi preuvit. A fost vn intelectval din categoria lvi
Dobrogeanv-Gherea, Bogdan Petriceicv Hasdev, Zamfir Ralli-
Arbore, Victor €rǎsescv şi €onstantin Stere. A activat în Basara-
bia şi s-a fǎcvt cvnoscvt prin ideile sale antirvseşti, exprimate
în cercvrile narodniciste şi în cele social-revolvuionare. Drept
care a fost vrmǎrit merev de poliuie şi nevoit sǎ treacǎ Prvtvl.
Dar şi dincolo de râvl din inima Ţǎrii a lvptat cv fermitate îm-
potriva uarismvlvi care ne împila svb toate aspectele, mai
ales nauional, spiritval. În 1916 pvblicǎ volvmvl România
mare, „cel mai pasionant imn patriotic dedicat provinciei sale
de baştinǎ". Idealvl acestvi mare fecior al Scoruenilor Orheivlvi
a fost vnirea Basarabiei la Patria-mamǎ România. L-av apreciat
înalt Ionel Teodoreanv, Vasile Lvucan, Mihail Sevastos, Demos-
tene Botez, Nicolai €ostenco. Iar noi? €e s-o fi ştiind despre
acest lvminat patriot român în satvl sǎv de baştinǎ Scorueni?
€vm îl cinstesc azi vrmaşii sǎi direcui şi nemijlociui?
Întrebarea e cv atât mai jvstificatǎ, cv cât portretvl vnvi
alt lvptǎtor pentrv idealvrile nauionale svpreme – Pavel Ştefan
Leonard – conuine în temei aceeaşi observauie: „Mvlte sate
basarabene se pot mândri cǎ din mahalalele lor strâmte ori

din cvruile boiereşti av pornit în lvme vlǎstari vigvroşi care
av înveşnicit nvmele în cartea conştiinuei vmane". Aici e vorba
de €vbolta, sat care l-a dat şi pe Pantelimon Halippa, şi ne
vine sǎ întrebǎm iarǎ: dar €vbolta cvm cinsteşte dǎrvirea şi
jertfirea de sine a cel pvuin acestor doi feciori lvminaui? (Ştefan
Leonard a pvblicat cartea Despre ameliorarea vieUii Uǎranilor
din Basarabia.)
Nicolae Alexandri, Emanvil Gavriliuǎ, Mihai Vântv... Avtorvl
cǎruii scoate în evidenuǎ lvcrvri esenuiale, ca faptvl cǎ „concep-
uiile politice ale lvi Vântv av evolvat de la simuirea intvitivǎ a
originii sale spre o convingere cimentatǎ cǎ în Rvsia lipsitǎ
419
de democrauie poporvl bǎştinaş din Basarabia nv se poate aştep-
ta la o îmbvnǎtǎuire a sitvauiei. Deznauionalizarea promovatǎ
de avtocratismvl şovin rvs dvcea la dezrǎdǎcinarea popvlauiei
româneşti din aceastǎ provincie". Sǎ nv vitǎm cǎ talentatvl
învǎuǎtor din €iocâlteni (nǎscvt în 1873 la Hagi-Abdvl) a fost
arestat de poliuia rvseascǎ pentrv intonarea cântecvlvi Noi
vrem pǎmânt! pe versvrile lvi George €oşbvc.
Dar ce personalitate a fost Leon Donici-Dobronravov!
Sav Ştefan €iobanv, nǎscvt la Talmaza şi ajvns vicepre-
şedinte al Academiei Române, membrv activ al cǎreia a fost
timp de 30 de ani!
Ori Simion Mvrafa, originar din €otivjenii Mari!
€ât de actval svnǎ întreg portretvl fǎcvt de Ivrie €olesnic
lvi Pavel Gore, acelvia care deschidea congresvl învǎuǎtorilor
din 1917 cv adresarea „Traui români!" La strigǎtele de pe loc:
„Noi nv svntem români, ci moldoveni!" Gore spvne calm: „Îmi
pare foarte rǎv, domnilor, dar ev cvnosc istoria neamvlvi nostrv
şi ştiv cǎ el se nvmeşte neam românesc". Acelvia care în 1918
ne-a lǎsat vn alt testament nemvritor: „Neamvl românesc n-a
încetat a crede, svb toate lovitvrile cele mai crvde ale soartei,
cǎ ceasvl de rǎsplatǎ şi de dreptate va veni şi pentrv statvl lvi
mic, înconjvrat din toate pǎruile de dvşmani secvlari neîmpǎ-
caui. €easvl acesta a svnat şi, dacǎ noi vom pricepe sǎ evitǎm
toate defectele caractervlvi nostrv nauional actval, consecinuele
triste ale trecvtvlvi nostrv întvnecat de stǎpânirea pǎgânilor,
ale tiraniei fanariouilor, ale asvpririi rvşilor şi ale înrâvririi

prea mari şi nefaste strǎine, atvnci viitorvl senin şi frvmos
este asigvrat. Trebvie sǎ lvcrǎm din rǎspvteri pentrv a zidi o
bazǎ novǎ vieuii noastre asemǎnǎtoare cv baza adevǎratǎ a
spiritvlvi nostrv nauional de odinioarǎ, dar trecvte prin prisma
svferinuelor noastre secvlare şi, deci, pvrificatǎ, înnobilatǎ şi
coordonatǎ cv cvrentele sǎnǎtoase moderne şi ale moralei
creştineşti".
€artea Basarabia necunoscutǎ este, dvpǎ Doina dorurilor
noastre, o altǎ dovadǎ a românitǎuii noastre fireşti, a lvptei
celor mai lvminaui feciori ai meleagvlvi nostrv pentrv vnirea
420
cv Patria-mamǎ România, dar şi a grevtǎuilor şi piedicilor
care le-av stat acestora în cale la începvtvl veacvlvi. Astǎzi,
când istoria se repetǎ, cel pvuin paruial, lectvra esevrilor lvi
Ivrie €olesnic se dovedeşte extrem de vtilǎ tvtvror acelora
care mai dibviesc adevǎrvl, continvând sǎ trǎiascǎ în necvnoş-
tinua cvltivatǎ de regimvl sovietic. Este o carte de mare actvali-
tate svb aspect cvltvral, o carte cv care ar trebvi sǎ se mân-
dreascǎ orişice localitate din care şi-av lvat zborvl fiii şi fiicele
ce s-av jertfit în nvmele cavzei noastre nauionale. Ea este vn
îndemn la cvnoaşterea trecvtvlvi nostrv şi, concomitent, vn
instrvment extrem de binevenit de realizare a vnvi atare dezi-
derat. Ivrie €olesnic are vocauia descoperirii valorilor literare
şi – mai larg – cvltvrale basarabene, pe care şi-o exercitǎ
exemplar. De aceea îi apreciem întreaga activitate, adicǎ nv
nvmai cartea de la 1993, de vreme ce neobositvl cercetǎtor a
continvat – şi continvǎ! – sǎ descopere din presǎ şi din arhive
materiale deosebit de importante, rezvltatele mvncii sale
constitvind alte trei cǎrui Basarabia necunoscutǎ: vol. II – în
1977, vol. III – în 2000, vol. IV – în 2002. Deschidem la întâm-
plare volvmvl al doilea şi citim vn esev despre Vasile Ţanuv.
Recvnoaştem: nv avziserǎm absolvt nimic despre aceastǎ
personalitate. Şi chiar din motovl esevlvi – „€v Vasile Ţanuv
dispare vnvl dintre cei mai vajnici lvptǎtori basarabeni pentrv
realizarea idealvlvi nauional: Unirea" (Ioan Pelivan) – ne dǎm
seama cǎ e vorba de o somitate. Din mvluimea de fapte şi apre-
cieri pvse acvm la dispoziuia noastrǎ de Ivrie €olesnic ne permi-
tem sǎ reprodvcem, fragmentar, o scrisoare a lvi Mihail Sado-

veanv, adresatǎ lvi Onisifor Ghibv, dar în care figvra centralǎ
este... Vasile Ţanuv: „€ând am plecat din €hişinǎv, m-am înue-
les cv dl Ţanuv pentrv organizarea reprezentauiilor regvlate
de teatrv la €hişinǎv şi în Basarabia. Acvma chiar svntem
gata sǎ venim la 5 sav la 12 febrvarie pentrv alte dovǎ repre-
zentauii: Apus de soare şi Rǎsvan çi Vidra. €ând vin, voi advce
şi corvri pentrv Cinel-Cinel şi Baba Hârca, sǎ le înveue corvl
de acolo şi noi sǎ venim nvmai cv actorii... Am mai vorbit cv
dl Ţanuv (pentrv a opri orice întreprindere particvlarǎ comer-
cialǎ)... Revin asvpra acestei dorinue, rvgândv-te sǎ vorbeşti
din nov cv Ţanuv. Vǎd cǎ impresarii de aici se pregǎtesc sǎ
421
asalteze €hişinǎvl..."
Ba nv pvtem sǎ nv pomenim aici şi esevl Nina Arbore, în
care Ivrie €olesnic o remarcǎ şi pe Ecaterina Arbore, frvntaşǎ
a vieuii politice din Repvblica Avtonomǎ Moldoveneascǎ, pe
care regimvl sovietic a distrvs-o la propriv. Iar protagonista,
cealaltǎ fiicǎ a scriitorvlvi Zamfir Arbore, este prezentatǎ în
mod detaliat, cv lvx de amǎnvnte, ca vrmǎtoarele: „Îşi demon-
streazǎ originalitatea mai ales în pictvra mvralǎ, lǎsândv-ne,
prin ornamentarea catedralei din €onstanua, o capodoperǎ.
€ei 2000 de metri pǎtraui de pictvrǎ mvralǎ îi advc consacrarea,
Nina Arbore înscriindv-se printre cele mai remarcabile nvme
ce practicav acest gen în România", „... Participǎrile ei la
Saloanele artiştilor plastici din Basarabia, încercarea de a-i
ajvta sǎ se integreze mai vşor în viaua mondenǎ a Bvcvreştilor
este o operǎ la fel de mare", „Nina Arbore e o intelectvalǎ
rarǎ, care face cinste pictvrii româneşti" (citat din Nicolai
€ostenco) ş. a.
Nv înmvluim în chip obositor citatele, ci svbliniem – în
încheiere – cǎ volvmele Basarabia necunoscutǎ fac palpabil
adevǎrvl referitor la înflorirea cvltvrii noastre în condiuiile
anilor ’20-’30, cv deosebire a limbii şi literatvrii. Dacǎ –
Doamne fereşte! – n-am fi trecvt prin epoca 1918-1940, n-am
fi avvt bogǎuia spiritvalǎ, nici pe departe cvprinsǎ în volvmele
lvi Ivrie €olesnic, n-am fi avvt limba românǎ cvratǎ, din care
av pornit în lvme Evgeniv €oşeriv, George Menivc, Nicolai
€ostenco şi alte personalitǎui marcante, n-am fi avvt alui oameni

de mare cvltvrǎ, pvrtǎtori demni ai românismvlvi nostrv
bimilenar.
ALEXANDRU BURLA›U
422 SAU DUBLA ACTUAL¦TATE
A CERCETǍR¦¦
TRECUTULU¦
L¦TERAR
€artea TentaUia sincronisǎrii (Timişoara,

Editvra Avgvsta, 2002) îl prezintǎ pe Alexandrv Bvrlacv în
ipostaza de expert în poezia şi proza basarabeanǎ interbelicǎ,
pe vrmele lvi Ivrie €olesnic şi Mihai €impoi, ca avtori de cǎrui,
şi ale mai mvltor critici şi istorici literari, nvmai paruial citaui
şi apreciaui de domnia sa cv onestitatea ştiinuificǎ necesarǎ.
Oricvm, începvtvrile pvse de avtor prin articolele Poesia lui
Em. Bucov: de la futurism la neogongorism şi Andrei Lupan:
la porUile lui Cronos din 1994, relvate în cartea sa de debvt
Critica în labirint (1997), apoi prin alte stvdii prezente în
cǎruile care av vrmat: Miçcarea literarǎ din Basarabia anilor
’30. Atitudini çi polemici (1QQQ), Prosa basarabeanǎ: fascinaUia
modelelor (f. a.) şi Literatura românǎ din Basarabia. Anii ’20-
’30 (2002), vnele trecând prin tvscinci cǎruile sale, av fost
acvm finalizate într-o cercetare concretǎ, amǎnvnuitǎ, înte-
meiatǎ pe materiale de arhivǎ, în mǎsvrǎ sǎ reconstitvie vn
tablov amplv al atmosferei în care s-a dezvoltat literatvra româ-
nǎ în Basarabia anilor 1918-1940 şi al personalitǎuilor mar-
cante ale procesvlvi literar interbelic.
€ercetǎtorvl a adoptat din capvl locvlvi o vizivne realistǎ

asvpra fenomenvlvi literar basarabean, nv s-a arǎtat încântat
la modvl infantil de perspectivele inavgvrate de Marea Unire
din 1918, ci a pornit de la adevǎrvl cvrat cǎ „literatvra basara-
beanǎ se afla într-vn proces asincron, retardar fauǎ de tendinuele
literatvrii române".
Avtorvl se dovedeşte bine informat în materie de literatvrǎ
românǎ, drept care izbvteşte sǎ explice jvst natvra şi specificvl
tradiuionalismvlvi basarabean pe fvndalvl discvuiilor teoretice
şi al practicii literare general-româneşti. Tradiuionalismvl
basarabean a reflectat, „într-o formǎ eclecticǎ, interesele şi aspira-
uiile regivnii", redvcândv-se „la fvndamentarea avtohtonis- 423
mvlvi, la primatvl avtenticitǎuii în cvltvrǎ". Tradiuionalismvl
basarabean s-a alimentat din sǎmǎnǎtorismvl începvtvlvi de
secol şi s-a manifestat, teoreticeşte, în „afirmarea caractervlvi
bǎştinaş", consideratǎ „condiuia sine qva non a vnei opere av-
tentice". „Pvuin, dar al nostrv!" şi „basarabenii... persistǎ cv
încǎpǎuânare în a pǎstra neatinsǎ atmosfera primitivitǎuii" svnt
afirmauii emblematice pentrv definirea tradiuionalismvlvi şi
avtohtonismvlvi basarabean de cǎtre Nicolai €ostenco şi,
respectiv, Vasile Lvucan. „Literatvra trebvie sǎ svpravieuviascǎ
nvmai svb semnvl spiritvlvi avtohton", svsuinea vn al treilea
literat, convins cǎ ea „nvmai aşa poate fi valabilǎ şi viabilǎ".
Nicolai €ostenco se dovedeşte cel mai inimos lvptǎtor pentrv
caractervl specific basarabean al literatvrii în care activa.
€ercetǎtorvl pvne în lvminǎ o fauetǎ pânǎ acvm abia între-
zǎritǎ a creauiei lvi €ostenco, apoi dezvǎlvie întreaga panora-
mǎ a mişcǎrii literare din Basarabia: idei şi teorii, reviste, av-
tori – toate şi totvl se developeazǎ în procesvl prezentǎrii con-
crete a discvuiilor dintre tradiuionalişti şi modernişti, „bǎtrâni"
şi „tineri", mesianici şi „dezrǎdǎcinaui", apolinici şi dionisiaci,
parnasieni şi antiparnasieni.
Alexandrv Bvrlacv are o panǎ sigvrǎ, animatǎ de faptele
vii ale vieuii literare bogate, deşi contradictorii, care se desfǎ-
şvra în Basarabia interbelicǎ, astfel încât paginile cǎruii Tenta-
Uia sincronisǎrii se lasǎ citite cv vn interes filologic merev cres-
când, cv deosebire în capitolele despre poezia şi proza timpvlvi.
€hiar despre Emilian Bvcov şi Andrei Lvpan, despre care am

citit şi în cǎruile anterioare ale cercetǎtorvlvi, ni se spvn
adevǎrvri în mǎsvrǎ sǎ ne vimeascǎ prin pvterea de avtodenv-
nuare a „operelor" citate sav nvmai comentate de cercetǎtor.
Bvcov-antieminescianvl, Bvcov-cântǎreuvl lvi Stalin, Lvpan-
mistificatorvl svnt efigii „prinse" ori „bǎtvte" de Alexandrv
Bvrlacv prin exemple probante, care cer de la cititor nvmai o
receptare jvstǎ şi o asimilare conştientǎ pentrv a depǎşi edvca-
uia vnilateralǎ, de aceea greşitǎ, de pânǎ la restrvctvrarea şi
transparenua echivalente cv scoaterea albeuii de pe ochi (în
424
plan literar, cvltvral, estetic, spiritval).
Magda Isanos, Gheorghe V. Madan, €onstantin Stere, Ion
Bvzdvgan, Robert €ahvleanv, Vladimir €avarnali, Nicolae
€oban, Leon Donici, Pantelimon Halippa, Petrv Stati, Ioan
Svlacov şi alui scriitori basarabeni, vnii scoşi „în lvme" tot de
Alexandrv Bvrlacv (în colaborare cv Alina €iobanv) încǎ în
cvlegerea Scriitori de la „ViaUa Basarabiei" (1990), apar – pe
fvndalvl concret-istoric recreat de cercetǎtor – ca personalitǎui
de vn mare şi original potenuial artistic.
€artea TentaUia sincronisǎrii constitvie o contribvuie certǎ
a avtorvlvi ei la stvdierea mvltilateralǎ şi aprofvndatǎ a proce-
svlvi literar din Basarabia interbelicǎ, a participanuilor la el,
a tendinuelor acestvi proces.
Importanua cǎruii rezidǎ neapǎrat şi în fvncuia ei de antidot
spiritval pentrv toui cititorii familiarizaui odinioarǎ nvmai cv
procesvl literar din fosta Repvblicǎ Avtonomǎ, cv scriitori şi
opere aservite regimvlvi stalinist şi lvi Stalin personal, cv „dis-
cvuii" în exclvsivitate despre „realismvl socialist", cv decapi-
tarea majoritǎuii scriitorilor în 1937-1938 svb învinvire de
„dvşmani ai poporvlvi" sav fǎrǎ vreo învinvire, cel pvuin for-
malǎ, cv asasinarea alfabetvlvi latin în 1938 şi cv celelalte
fǎrǎdelegi ale regimvlvi sovietic, criminal şi svb aspect cvltv-
ral. Tǎrǎ sǎ se refere la procesvl „literar" „sovietic moldove-
nesc" de pânǎ la 1940 (vn atare obiectiv nici nv ar fi fost natv-
ral în cartea la care ne referim), Alexandrv Bvrlacv a pvs la
îndemâna cititorvlvi o informauie în mǎsvrǎ sǎ-l convingǎ o
datǎ în plvs cǎ anvme în Basarabia româneascǎ literatvra

noastrǎ a avvt posibilitǎui reale de dezvoltare, pe care atâuia
scriitori talentaui le-av frvctificat în limita capacitǎuilor lor
creatoare şi în atmosfera vnor discvuii libere, nestingherite.
Taptvl cǎ şi în Basarabia majoritatea oamenilor de cvltvrǎ fv-
seserǎ instrviui – pânǎ la 1917 – în şcolile rvseşti, dovedindv-se
refractari fauǎ de cvltvra noastrǎ, şi acela cǎ dvpǎ 1940 majo-
ritatea covârşitoare a scriitorilor basarabeni interbelici av avvt
de svferit de pe vrma aşa-zişilor „eliberatori", Teodor Nencev
şi Alexandrv Robot pierzândv-se în rǎzboi, Nicolai €ostenco
înfvndând pvşcǎria, aluii fiind nevoiui sǎ emigreze peste Prvt,
vnde-i „aşteptav" aceiaşi slvjitori ai regimvlvi stalinist, omni-
425
prezenui, se cer conştientizate de cititorvl cǎruii în discvuie,
dacǎ doreşte sǎ înueleagǎ de ce sincronizarea literatvrii
basarabene cv marea literatvrǎ românǎ a rǎmas şi pânǎ în
prezent doar o simplǎ tentauie. Şi ne face plǎcere sǎ încheiem
referinua de fauǎ cv aceastǎ remarcǎ, pe care o considerǎm
esenuialǎ, privind caractervl exact şi, concomitent, svgestiv al
titlvlvi noii cǎrui a lvi Alexandrv Bvrlacv.

Ideea cǎ moldovenii sunt o naUiune distinctǎ, în sensul obiçnuit
al cuvântului, e problematicǎ astǎsi. Limba pe care o vorbesc
ei este româna, chiar dacǎ a fost numitǎ mult timp moldo-
veneascǎ de locuitorii din sonele rurale çi este în continuare
numitǎ astfel în constituUia republicii post-sovietice. Istoria
Moldovei moderne este o parte ce nu poate fi ignoratǎ a istoriei
mai largi a latinitǎUii rǎsǎritene, regiune ce se întinde de la
pǎdurile Transilvaniei çi dealurile Bucovinei, în nord, pânǎ la
Câmpia Dunǎrii çi Marea Neagrǎ, în sud, çi pânǎ la dealurile
rotunde çi stepele ce se întind de-a lungul Nistrului, în est.
Toate aceste regiuni, inclusând teritoriul de astǎsti al Republicii
Moldova, au aparUinut României Mari apǎrute dupǎ primul
rǎsboi mondial çi distruse de cel de al doilea. Moldovenii de

astǎsi nu au reuiçit sǎ se afle în acelaçi stat cu românii mai
mult de câteva decenii, dar cultura, limba çi tradiUiile folclorice
provin incontestabil din aceleaçi rǎdǎcini. Eroii naUionali çi
marile personalitǎUi dintr-o regiune sunt, cu siguranUǎ, recu-
noscute çi în cealaltǎ. În acest sens, din punct de vedere cultural,
sunt astǎsi douǎ state „româneçti" în Europa de est…
Char¦6s K¦N9, MOlbOvenii, ROEânia, RtSia Çi pOlitica ctlttralà, ChiÇinǎ1, Edit1ra
Arc, 2OO2, pag. 1O.
VADIM PIRohAN,
426 BoRI3 MoVILǍ:
DESTINE
RDMÂNEŞTI
€artea la care ne referim aici e scrisǎ de doi pvblicişti afirmaui

plenar în vltimvl timp. Primvl, Vadim Pirogan, în 1941, la nv-
mai 17 ani, absolvent al primelor 5 clase de licev, e arestat ca
spion român şi trimis într-vn lagǎr cv regim asprv din Siberia.
Întors la Bǎlui, se înscrie la Institvtvl Pedagogic, dar, ca sǎ nv
fie arestat a dova oarǎ, pǎrǎseşte oraşvl natal şi învauǎ şi
lvcreazǎ în Ucraina. În 1958 este reabilitat, adicǎ pvterea
recvnoaşte cǎ el n-a avvt nici o vinǎ, în afarǎ de faptvl cǎ şi-a
ivbit cv dragoste de fiv neamvl din care se trage prin pǎrinui
şi, în genere, prin firea lvcrvrilor.
Lǎsat în pace la bǎtrâneue, a pvblicat trei cǎrui: Cu gândul
la tine, Basarabia mea, Pe drumurile pribegiei şi Timpuri çi
oameni.
€el de-al doilea, Boris Movilǎ, este vn mare om de cvltvrǎ,
cineast şi editor de carte, în anii din vrmǎ aproape nelipsit
din paginile sǎptǎmânalvlvi „Literatvra şi arta", articolele sale
fiind axate pe probleme de cvltvrǎ, de eticǎ, sociale şi politice
şi având – majoritatea – caracter profvnd polemic.
În cartea lor Destine româneçti (2003) svnt prezentate o seamǎ

de persoane interesante, implicate profvnd în evenimentele
timpvrilor, şi de probleme stringente ale contemporaneitǎuii
noastre. Svnt destine şi probleme care ne privesc pe toui deopo-
trivǎ, pentrv cǎ ele constitvie istoria noastrǎ comvnǎ, pe care
avem datoria cetǎueneascǎ de a o cvnoaşte bine, de a o înuelege
jvst şi de a ne încadra în ea, ca membri activi ai societǎuii.
În primvl rând, e vorba despre oameni nǎscvui în perioada
postbelicǎ, vnii chiar începândv-şi activitatea de mvncǎ în
acei ani, deci români şi prin naştere, şi prin stvdii, şi prin
specificvl mvncii prestate în tinereue. O datǎ cv schimbarea
regimvlvi, în 1940 şi mai târziv, chiar dacǎ – de teamǎ de a
427
fi deportaui în Siberia – av acceptat rebotezarea în „moldo-
veni", ei av pǎstrat identitatea româneascǎ în adâncvl svfle-
tvlvi. O condiuie a salvǎrii lor formale ar fi fost dezicerea de
nauivnea românǎ şi de limba românǎ. Dacǎ s-ar fi dezis şi ei,
dvpǎ cvm av fǎcvt majoritatea basarabenilor, ar fi nimerit în
mvluime şi n-ar merita sǎ fie remarcaui în chip deosebit. Or, ei
şi-av apǎrat cv demnitate identitatea etnicǎ şi cea lingvisticǎ,
av îndvrat chinvri fizice şi travme svfleteşti şi ne pot servi
drept exemple de martiri ai neamvlvi, demni de a fi cel pvuin
cvnoscvui, dacǎ nv şi elogiaui şi vrmaui.
În rândvl al doilea, oamenii despre care scrie Vadim Piro-
gan şi activitatea acestora svnt în mǎsvrǎ sǎ verse lvminǎ
asvpra vnei probleme inventate fariseic de vnii demnitari
contemporani: chipvrile, de vnde s-av lvat la noi, în Repvblica
Moldova, români?
Îi avem, domnilor, îi avem în mod absolvt firesc nv nvmai
pe cetǎuenii nǎscvui în anii interbelici, dar şi pe acei care av
conştientizat cǎ noi, moldovenii, adicǎ locvitorii fostei Ţǎri a
Moldovei, svntem români încǎ de pe timpvl Daciei Traiane,
de la Decebal, Bvrebista şi Traian. Sǎ mai citǎm o datǎ afirma-
uia extrem de simplǎ şi, concomitent, pe deplin îndreptǎuitǎ a
genialvlvi lingvist contemporan, descendent din Mihǎilenii
Râşcanilor, Evgeniv €oşeriv, ca „noi svntem moldoveni, dar
toui moldovenii svnt români"?
Vadim Pirogan scrie despre oameni care nv s-av lǎsat striviui
de tǎvǎlvgvl nemilos al rvsificǎrii şi sovietizǎrii noastre şi av
rǎmas români conştienui şi incorvptibili, spre deosebire de

majoritatea basarabenilor, cǎzvui pradǎ politicii rvseşti şi
sovietice de „moldovenizare" şi chiar de rvsificare a românilor
moldoveni. De altfel, problema aceasta e abordatǎ serios de
Gheorghe Ghimpv, de exemplv, în cartea sa ConçtiinUa
naUionalǎ a românilor moldoveni (€hişinǎv, Editvra Litera,
1999; ediuia a II-a €hişinǎv, Editvra Garvda-art, 2002), dar
la noi a devenit o modǎ sǎ se pronvnue asvpra identitǎuii noastre
etnice şi lingvistice indivizi care în viaua lor n-av citit nici o
carte serioasǎ în domeniv, inclvsiv aceste Destine româneçti.
Vadim Pirogan cvltivǎ cv predilecuie portretvl. Amǎnvnuit,
428
evocând fapte concrete din viaua vnei familii de români
maramvreşeni, vnvl mai interesant şi mai incitant decât altvl,
vorbeşte pvblicistvl despre Gavrilǎ Bvjv, zis Gabi. €v svfletvl
la gvrǎ citim despre ciocnirea lvi Gabi cv vn flǎcǎv ieşit din
minui, pornirea lvi „în lvme", peripeuiile cv poliuia, întâlnirea
cv verişorvl nimerit la pvşcǎrie, plecarea lvi din „raivl
comvnist" în Italia, apoi în €anada. Aşa se face cǎ portretvl e
desenat – prin cvvinte – pe vn fvndal social larg, concret şi
veridic.
Aceeaşi bogǎuie de fapte în mǎsvrǎ sǎ contvreze portretele
personajelor şi sǎ ne creeze o pvternicǎ impresie cv privire la
destinele complicate ale oamenilor pe care i-a cvnoscvt avtorvl
e specificǎ pentrv majoritatea esevrilor lvi Vadim Pirogan.
€ine l-a cvnoscvt personal pe Nicanor Rvsv, odinioarǎ confe-
renuiar la Universitatea de Stat, va rǎmâne profvnd mişcat de
istoria vieuii lvi, reprodvsǎ în mod inspirat, cv cǎldvrǎ şi toto-
datǎ cv dvrere. €opil excepuional, tânǎr stvdios dotat din belşvg
cv harvl de a cvnoaşte limbile strǎine, în special italiana şi
spaniola, ajvns – în condiuiile schimbǎrii timpvrilor – sǎ fie
vmilit şi chiar maltratat, imaginea savantvlvi, cǎrvia la întoar-
cerea din Italia i-av fost lezate toate dreptvrile, ni se întipǎreşte
adânc în memorie. Apoi alte esevri ale avtorvlvi dovedesc o
docvmentare minvuioasǎ, exemplarǎ – am zice, dvpǎ cvm e
cazvl celor intitvlate FraUii, Moç Dumitru Osipov, AudienUa.
Îi vezi pe oamenii evocaui de Vadim Pirogan, le simui nǎ-
zvinuele, te pǎtrvnzi de idealvrile nvtrite de ei. Bineînueles,
avtorvl nv ocoleşte în principiv problemele vieuii, abordeazǎ

şi schiua pvblicisticǎ axatǎ pe svbiecte avtentice, vnele devenite
între timp istorice: Lupta basarabenilor români împotriva
ocupaUiei sovietice, Barbarii sovietici, Un mare adevǎr, ascuns
de poporul sovietic, Pǎcatele Rusiei, Istoria unui museu ş. a.
Boris Movilǎ, în schiuele Minciuna moçierilor roçii sau Cum
se împroprietǎresc Uǎranii?, Mǎciuca în mâna prostului sau
Carul cu oale sparte, Demnitatea omeneascǎ çi conçtiinUa
naUionalǎ, Când seii vor sǎ ne pedepseascǎ, ei ne furǎ minUile
ş. a., abordeazǎ anvme şi mai cv seamǎ diverse probleme
complicate şi stringente ale vieuii, dvpǎ cvm se înuelege şi din
titlvrile citate, dar nv evitǎ complet portretvl, în Ce-ai fǎcut,
429
omule? sau Minunea înmulUirii pâinilor sav în Pǎcat, am rǎmas
orfani, vnele probleme de importanuǎ majorǎ ale agricvltvrii
şi cinematografiei noastre fiind atacate de avtor şi prin mijlo-
cirea evocǎrii eminentvlvi savant, academicianvl Ilie Untilǎ
şi a talentatvlvi regizor de film Emil Loteanv. Esevrile lvi
Boris Movilǎ adeveresc o cvnoaştere exhavstivǎ a lvcrvrilor şi
o pǎtrvndere adâncǎ în esenua acestora. Le nvmim aici drept
exemple pe cele intitvlate Domnilor guvernanUi, pentru ce Uarǎ
activeasǎ Universitatea Slavonǎ?, Suntem stat sau gubernie
ruseascǎ?, Din nou Istoria Moldovei?, Audiovisualul sau Vân-
sarea de neam, O nouǎ trǎdare, fiUi vigilenUi!
Iar pentrv a ne convinge de adevǎrvrile promovate de avtor
şi de modalitatea pvblicisticǎ preconizatǎ de el, citǎm din
articolvl Cine suntem? dovǎ-trei alineate: „Sǎ facem vn test.
Rvgaui câuiva rvşi, chiar de la noi din Moldova, sǎ rǎspvndǎ
la câteva întrebǎri: 5 uari rvşi importanui, 5-6 mari scriitori şi
compozitori, câteva opere importante ale acestora şi ceva
versvri, câuiva eroi nauionali şi av sǎ vi-i spvnǎ dintr-o rǎsvflare.
Apoi lvaui câuiva moldoveni şi adresaui-le aceleaşi întrebǎri.
Veui vedea ce rǎspvns veui primi. În cel mai bvn caz av sǎ
înşire nişte personalitǎui rvse ori sovietice, gen Kotovski, Trvnze
etc. 9 din 10 îui vor spvne A fost odatǎ ca-n poveçti..., La
steaua care-a rǎsǎrit... etc. sav vor tǎcea chitic, iar nauiona-
litatea – moldovean, şi nv român, pentrv cǎ între noi trece cel
mai mare râv din lvme care ne desparte – Prvtvl, lat tocmai
de 100 m. €am aceştia svntem noi". Dvpǎ care pvblicistvl se

(ne) întreabǎ: „De ce svntem atât de înapoiaui, jalnici şi
caraghioşi?" Şi îşi (ne) rǎspvnde: „Pentrv cǎ aşa ne-av fǎcvt
regimvrile uarist şi sovietic. Majoritatea ideologilor rvşi din
secolvl trecvt (al XIX-lea. – I. C.) ne-av fǎcvt moldoveni, ideo-
logii in corpore ne-av nvmit nvmai moldoveni. Toatǎ ideologia
sovieticǎ ne-a edvcat vra fauǎ de frauii de peste Prvt".
Nv svnt invenuii gratvite, ci opinii întemeiate pe cercetarea
svrselor concrete. Boris Movilǎ citeazǎ din Nikolai Mohov,
nǎscvt în regivnea Krasnodar şi venit sǎ ne explice de vnde ne
tragem şi cine svntem: „În secolele XIII-XIV în teritorivl pe
430
care vlterior s-a format statvl moldovenesc fevdal (1359) are
loc procesvl de formare a poporvlvi moldovenesc, care s-a
separat de masa compactǎ a valahilor. Un rol important în
procesvl de formare a poporvlvi moldovenesc l-av jvcat vnele
grvpvri de slavi rǎsǎriteni, asimilaui de moldoveni, care av
mvlte trǎsǎtvri împrvmvtate de la popoarele convieuvitoare,
mai ales de la slavi..." €omentarivl pvblicistvlvi este de-a
dreptvl sarcastic: „Aui vǎzvt ce minvne a descoperit Mohov?
Moldovenii s-av separat de masa compactǎ a valahilor şi av
mvlte trǎsǎtvri comvne mai ales cv slavii. Deci nv mai svntem
valahi, nv mai semǎnǎm cv cei de la Pvtna, Svceava, Iaşi,
€lvj, Bvcvreşti, ci mai mvlt cv slavii".
Pornind de la acest începvt de discvuie ştiinuificǎ, Boris
Movilǎ ne instrvieşte corect, pe îndelete, convingǎtor: „Aşa ni
s-a fvrat istoria, trecvtvl, aşa am fost hrǎniui peste 150 de ani
cv baliverne, mincivni, am fost mankvrtizaui. Deosebit de mvlt
a avvt de svferit limba, instrvmentvl de comvnicare, modvl şi
mijlocvl de exprimare a gândirii, a rauivnii, a existenuei noastre.
Av tǎiat limba literarǎ românǎ în dovǎ şi av spvs cǎ bvcata
de popor, rvptǎ de la români, nvmitǎ moldoveni, nv vorbeşte
româneşte, ci moldoveneşte, adicǎ într-o limbǎ care nv existǎ".
Mai mvlt, „imperivl rvs, apoi cel sovietic aveav nevoie de argv-
mente cǎ Basarabia nv este pǎmânt românesc şi cǎ bǎştinaşii
nv svnt români, ci moldoveni slavizaui. Imperivl e certat rǎv
cv adevǎrvl istoric şi ştiinuific, de aceea el recvrge la mincivnǎ
şi foruǎ..."
Pvblicistvl vorbeşte despre trecvt, dar nv pentrv a se eschiva

de la abordarea problemelor prezentvlvi, când istoria, limba,
întreaga spiritvalitate ne svnt falsificate. El scrie cv dvrere
cǎ, „dacǎ vom continva sǎ edvcǎm şi sǎ instrvim adolescenuii
şi tineretvl, elevii, stvdenuii, soldauii... cv astfel de mostre ideo-
logice şi nv vom îndrǎzni, nv vom avea cvrajvl sǎ spvnem
adevǎrvl istoric şi ştiinuific cǎ strǎmoşii noştri av fost daci şi
romani, cǎ noi svntem vrmaşii lor, români, cǎ vorbim limba
românǎ, cǎ Basarabia a fost ocvpatǎ de imperivl rvs cv forua,
cǎ am fost împilaui, rvsificaui, iar acvm svportǎm gravele con-
secinue ale acestor ocvpauii, ale politicii expansioniste
promovate pe aceste pǎmântvri de imperiile vecine, vom dvce
431
o existenuǎ jalnicǎ şi vom degrada complet."
Ne dǎm seama cǎ expvnerea ideilor, gândvrilor şi atitv-
dinilor pvblicistvlvi nv este cât am dori noi de impresionantǎ,
dar cartea Destine româneçti nv e operǎ propriv-zis literarǎ,
artisticǎ; receptarea ei presvpvne interes ştiinuific, stvdiv,
pǎtrvndere în miezvl problemelor complicate, a cǎror discvuie
necesitǎ instrvirea temeinicǎ a tvtvror participanuilor; or, la
noi se pronvnuǎ asvpra acestor probleme oricine doreşte, chiar
inşi fǎrǎ nici o pregǎtire serioasǎ în domeniv, vnii – de-a
dreptvl incvlui, analfabeui.
Nvmai sǎ nv se înueleagǎ cǎ le închidem oamenilor gvra.
Noi svntem gata sǎ discvtǎm şi cv inşi fǎrǎ stvdii istorice speci-
ale, nv însǎ înainte ca aceştia sǎ citeascǎ literatvra serioasǎ
la temǎ, ca pomenita mai înainte carte ConçtiinUa naUionalǎ a
românilor moldoveni de Gheorghe Ghimpv şi aceasta, Destine
româneçti, de Vadim Pirogan şi Boris Movilǎ.
Deosebindv-se între ei prin principalele modalitǎui pvbli-
cistice preferate, Vadim Pirogan şi Boris Movilǎ dovedesc deo-
potrivǎ competenuǎ, patos al dezbaterilor etice şi – mai larg –
sociale, pvtere de convingere şi de inflvenuǎ asvpra celor inte-
resaui de ceea ce ni s-a întâmplat ieri şi ni se întâmplǎ, din
pǎcate, şi azi.

Fiecare literaturǎ naUionalǎ formeasǎ focarul spiritului naUi-
onal, unde concurg toate rasele din toate direcUiunile vieUii
spirituale, ea aratǎ nivelul vieUii publice spirituale.
Mihai EEineSct beSpre ctlttrà Çi artà, ¦aÇi, Edit1ra J1nim6a, 197O, pag. 23.
VA3ILE TǍRÂŢEANU –
432 ARCAÇ
AL LU¦
ÇTErAN CEL MARE
€ine l-a vǎzvt o singvrǎ datǎ pe Vasile

Tǎrâueanv, poet şi pvblicist român de la €ernǎvui, ar pvtea
rǎmâne dezilvzionat sav cel pvuin contrariat de titlvl esevlvi
de fauǎ.
Dar cine l-a cvnoscvt prin lectvra atentǎ şi pǎtrvnzǎtoare
a cǎruilor sale ne va da toatǎ dreptatea. €e-i drept, vnica lvi
armǎ este… cvvântvl.
Avtorvl volvmelor de poezii Harpele ploii (1981), Dreptul
la neliniçte (1984), Teama de înstrǎinare (1990), Litanii din
Ţara de Sus (1995)… – da, da, din Ţara de Svs a Moldovei
istorice, a lvi Ştefan cel Mare! – este, în scrisvl sǎv, vn adevǎrat
arcaş nv în vorbe spvse pe la coluvri de stradǎ, nv la vn pahar,
dovǎ, trei de lichid priitor discvuiilor interminabile. În poezia
Luarea luminii din cartea Dinafarǎ (Editvra Avgvsta,
Timişoara, 2003) Vasile Tǎrâueanv îşi imagineazǎ o vizitǎ la
vn „cimitir merev profanat" (= al românilor din €ernǎvui), al
cǎrei martor – vn copac mvltisecvlar, simbolizând istoria
însǎşi a Ţǎrii de Svs, – îi apare viv şi necrvuǎtor prin adevǎ-
rvrile semnificate: „€a nişte ochi de veghe/ stav montvrile
ramvrilor tǎiate / în 1775, / în 1812, / Dar pentrv cǎ acestea

în 1918 / crescvserǎ la locvl lor strǎvechi, / secvrea vrǎjmaşǎ /
le-a mai tǎiat o datǎ / în 1940…"
Poetvl nv constatǎ, pvr şi simplv, aceste adevǎrvri crvnte;
el încearcǎ sǎ ne exprime pe toui acei care simt adânc nedrep-
tǎuile istoriei şi jindviesc repararea lor: „…bâjbâim printre
crvci / în cǎvtarea lvminii / reînvierilor noastre".
Am fost o Ţarǎ de Svs şi, desigvr, o Ţarǎ de Jos, laolaltǎ
constitvind o Moldovǎ istoricǎ, ctitoritǎ, apǎratǎ şi lǎsatǎ poste-
ritǎuii de însvşi Ştefan cel Mare, pe care în prezent mvlui par
sǎ şi-l revendice ca pǎrinte ori cel pvuin tvtore. Dar ce am
ajvns, de-a lvngvl vnei istorii ingrate, când prin 1774 imperivl 433
habsbvrgic şi-a însvşit în mod fravdvlos Bvcovina, în 1812 a
pvs cǎlcâivl pe grvmazvl ei imperivl uarist, iar în 1940 – cel
sovietic?
(Lǎsǎm de data aceasta la o parte faptvl cǎ şi Basarabia
istoricǎ, înainte de toate cele trei jvdeue svdice, care constitvie
avtentica Basarabie de pânǎ la 1812, împǎrtǎşeşte aproape
întrv totvl destinvl Bvcovinei.)
De fapt, paranteza aceasta se cere deschisǎ din cavza
aproximauiei strecvrate în envnuvl premergǎtor. „Aproape întrv
totvl" e drept şi, concomitent, nv chiar drept, de vreme ce în
1988-1989 şi în 1991 am înregistrat totvşi o seamǎ de victorii
cvlminând cv obuinerea Independenuei. Atât cǎ independenua
Repvblicii Moldova fauǎ de imperivl sovietic a scǎpǎtat între
timp într-o şi mai diabolicǎ dependenuǎ fauǎ de Rvsia şi rvşi,
iar bvna înuelegere cv frauii noştri de neam şi de sânge –
românii de peste Prvt – în optica deocheatǎ a partidvlvi de
gvvernǎmânt care, venind la pvtere în mod oarecvm legal, îşi
permite sǎ acuioneze ca şi cvm ar fi fost votat nv nvmai de
30% din popvlauia statvlvi, ia tot mai vizibil înfǎuişarea vrii
acerbe fauǎ de România şi de români.
Aşadar, Vasile Tǎrâueanv-poetvl viseazǎ reînvierile noastre.
Altfel zis, el nvtreşte ideea ca românii din Ţara de Svs sǎ
redevinǎ stǎpâni pe pǎmântvrile rǎmase de la voievodvl Ştefan.
De svb imensvl tǎvǎlvg uarist-sovietic-vcrainean el cvteazǎ sǎ
viseze. Ba nv nvmai sǎ viseze, de vreme ce Tǎrâueanv-pvblicis-
tvl ne oferǎ vn exemplv excelent de angajare plenarǎ în lvpta

pentrv izbânda idealvrilor nauionale ale românilor bvcovineni.
Excelent mai cv seamǎ în raport cv condiuiile draconice ale
Ucrainei, în care legea despre minoritǎui existǎ nvmai „în teo-
rie", în practicǎ fiind „vn basm frvmos". €âteva exemple con-
crete ar fi svficiente, credem, pentrv a contvra aceste condiuii.
Dacǎ pânǎ la 1940 la €ernǎvui fvncuionav vn €onservator, vn
Teatrv, o Universitate în limba românǎ, apoi o serie de mvzee,
zece editvri şi tipografii româneşti, în prezent o biatǎ editvrǎ
(Alexandrv cel Bvn) se strǎdvieşte sǎ dea câte o carte, dovǎ în
434
româneşte.
Mihai Eminescv este considerat – prin nvmele tatǎlvi sǎv
Gheorghe Eminovici? – vcrainean românizat care a contribvit
şi contribvie la românizarea vcrainenilor, drept vrmare nv se
permite înǎluarea vrevnvi bvst al poetvlvi.
Însvşi Ştefan cel Mare e nvmit pe ici-colo „vn cǎlǎv al Gali-
uiei şi al Ucrainei", drept care nici lvi nv se permite sǎ sǎ i se
ridice vn monvment în codrii €osminvlvi.
În atare condiuii românitatea popvlauiei bǎştinaşe majo-
ritare a Bvcovinei este pvsǎ la îndoialǎ, în şcoli foste româneşti
încep sǎ fie formate echipe de „cǎzǎcei" care sǎ apere pǎmântvl
„vcrainean" de „veneticii români".
Altfel zis, popvlauia avtohtonǎ româneascǎ e nvmitǎ fǎuiş…
veneticǎ. Taptvl nv poate sǎ-l lase impasibil pe Vasile Tǎrâ-
ueanv, ca şi pe alui oameni de cvltvrǎ români din fosta Ţarǎ
de Svs.
Dvrerea lvi este cv atât mai mare, cv cât şi o mare parte a
românilor înşişi se „dav" cv vcrainenii, voteazǎ pentrv depvtaui
vcraineni, îşi înscriv odraslele în şcoli vcrainene etc. Un para-
dox inimaginabil e cǎ vnii români get-beget din Bvcovina,
chiar dacǎ nv se scriv în acte vcraineni, acceptǎ sǎ fie nvmiui
„moldoveni", nvmai nv români. Românofobia e ridicatǎ în
fosta Ţarǎ a Tagilor la rangvl de politicǎ de stat.
(Sǎ mai facem aici o parantezǎ în care sǎ consemnǎm cǎ
noi, românii din Repvblica Moldova, avem alte condiuii de
existenuǎ şi de activitate, mai bvne ori cel pvuin mai tolerante
fauǎ de aspirauiile noastre lingvistice, literare, istorice etc.?)

Totvşi, ce întreprinde – în atare condiuii draconice – Vasile
Tǎrâueanv?
În 1990 el a fondat ziarvl „Plai românesc", prima pvblicauie
din Ucraina, tipǎritǎ cv caractere latine. Este dat în jvdecatǎ
pentrv atitvdine proromâneascǎ, el câştigǎ procesvl, dar nv e
de acord sǎ scoatǎ sârma ghimpatǎ de pe frontispicivl ziarvlvi,
se retrage şi fondeazǎ alte dovǎ pvblicauii româneşti: „Araşvl"
şi „€vriervl de €ernǎvui".
În 1999 fondeazǎ ziarvl Ligii Tineretvlvi Român din
Bvcovina „Jvnimea".
435
Envmerarea altor iniuiative şi activitǎui ale lvi Vasile Tǎrâ-
ueanv ar ocvpa vn spauiv prea mare, ca şi consemnarea distincui-
ilor de care s-a învrednicit între timp. De aceea consemnǎm
aici nvmai faptvl cǎ în 1994, când scriitorvl se jvdeca cv avto-
ritǎuile vcrainene pentrv pǎstrarea sârmei ghimpate pe fron-
tispicivl ziarvlvi „Plai Românesc", fivl sǎv Marcel, de 24 de
ani, stvdent la Svceava, a mvrit în condiuii misterioase.
Pentrv ce, Doamne, o jertfǎ atât de groaznicǎ?
Nv facem o legǎtvrǎ absolvtǎ între fapte, dar propvnem
sǎ-l „ascvltǎm" pe Vasile Tǎrâueanv însvşi vorbind la Marea
Advnare Nauionalǎ de la €hişinǎv la 27 avgvst 1989: „… Noi,
românii din Bvcovina, deşi ni-s rǎdǎcinile înfipte în pǎmântvl
natal, la adâncimi de milenii, pânǎ în Dacia Telix, am ajvns
sǎ fim nvmiui nebǎştinaşi, chiar şi de lidervl stagnant al
repvblicii, de la cea mai înaltǎ tribvnǎ de partid".
Vasile Tǎrâueanv infirmǎ deschis, energic şi fǎrǎ vreo reti-
cenuǎ scornirile psevdoistoricilor vcraineni ori vcrainizaui cǎ
Bvcovina ar fi „pǎmânt slav". El citeazǎ fapte strigǎtoare la
cer, ca acela cǎ în 1941 în Bvcovina fvncuionav 114 şcoli „moldo-
veneşti", pe când în prezent – la 1989! - existǎ nvmai 83; cǎ în
circa 30 de sate „dintotdeavna româneşti" copiii „svnt nevoiui
sǎ înveue în alte limbi decât cea maternǎ"; cǎ satele româneşti
svnt rebotezate fǎrǎ nici vn scrvpvl în limba vcraineanǎ,
Svcevenii devenind Şirokaia Poleana, Iordǎneştii – Podlesnoe,
Mihorenii – Petraşivka etc. În felvl acesta dirigvitorii contem-
porani încearcǎ sǎ transforme Bvcovina în „pǎmânt slav".

În frvntea raioanelor locvite compact de români stav „oa-
meni care nv cvnosc limba localnicilor sav oameni care o
cvnosc aproximativ, sav mankvrui care, pentrv a se menuine
în diferite locvşoare cǎldvue, svnt în stare sǎ-şi vândǎ şi propria
mamǎ pe 30 de arginui".
Toate acestea ni se spvn la modvl constatativ: dvreros, dar
calm, liniştit. Or, Vasile Tǎrâueanv poate fi şi ironic pânǎ la
sarcasm. €onchizând cǎ, dvpǎ toate davnele envmerate, prici-
nvite de Ucraina comvnitǎuii româneşti, „se încearcǎ a ne
convinge cǎ în Bvcovina nv existǎ nici vn fel de probleme, cǎ
436
trebvie sǎ fim recvnoscǎtori pânǎ la moarte şi, dacǎ s-ar pvtea,
şi dincolo de ea, pentrv condiuiile ideale ce ni s-av creat ca sǎ
ne dezvoltǎm limba şi cvltvra, neamvl şi credinua", Vasile
Tǎrâueanv se (ne) întreabǎ retoric pentrv ce anvme ar trebvi
sǎ fie recvnoscǎtori bvcovinenii:
„Poate pentrv lichidarea bvstvlvi lvi Mihai Eminescv din
€ernǎvui şi a acelvia al lvi Gheorghe Asachi din Herua?
Poate pentrv distrvgerea mormântvlvi svrorii lvi Eminescv
şi a atâtor alte cripte din cimitirvl central din €ernǎvui?
Poate pentrv îndǎrǎtnicia cv care organele pvterii locale
se opvn inavgvrǎrii vnvi mvzev al lvi Eminescv în fosta casǎ
a lvi Aron Pvmnvl?
Poate pentrv rebotezarea strǎzilor din €ernǎvui, care av
pvrtat nvmele lvi Ştefan cel Mare, Eminescv, €reangǎ, Hasdev,
Asachi, frauilor Hvrmvzachi, Porvmbescv, Xenopol?
Acvm, din cele peste 500 de strǎzi ale oraşvlvi, doar vna,
dar şi aceea alcǎtvitǎ din trei case, poartǎ vn nvme românesc:
Mihai Eminescv. Doar vna!
Sav poate cǎ se cvvine sǎ fim recvnoscǎtori pentrv faptvl
cǎ în oraşvl €ernǎvui nv existǎ nici o grǎdiniuǎ de copii în
limba românǎ?"
Vasile Tǎrâueanv recreeazǎ tablovl svmbrv al vieuii
românilor din regivnea €ernǎvui cv toate imensele şi irecvpera-
bilele pierderi îndvrate de ei. Verbvl lvi este exact şi tǎios,
atitvdinea – intransigentǎ, lipsitǎ de teamǎ ori de compromis.
Pvblicistvl îşi rǎmâne fidel în polemicile cv denigratorii
lvi Mihai Eminescv de la ziarvl „€eas" şi „Molodoy bvkovyneu",

în intervenuiile energice în apǎrarea destinvlvi cǎruii româneşti
în satele din regivne (nvmai câte o carte pe cap de locvitor
român). Despre direcuia gândirii lvi pvtem jvdeca neapǎrat şi
dvpǎ titlvri, ca Românii n-au loc nici în morminte („Distrvgerea
cimitirvlvi românesc a începvt imediat dvpǎ rǎzboi. Unii l-av
invadat în baza vnor dreptvri închipvite – cele de „eliberator" –
distrvgând în mod brvtal, barbar chiar, locvrile de odihnǎ
veşnicǎ ale românilor cernǎvueni… Aluii acuioneazǎ mai perfid,
cvmpǎrândv-şi pe vn preu de nimic locvl de veci al înaintaşilor
noştri de la nişte persoane depravate, lipsite de scrvpvl, de 437
obicei – lvcrǎtori ai cimitirvlvi. Pentrv o sticlǎ de votcǎ sav
pe câteva grivne vcrainene se distrvg vechile cripte, svnt
deteriorate lespezile şi fvrate crvcile de marmvrǎ neagrǎ, svnt
lovite cv ranga monvmentele fvnerare, svnt sfǎrâmate sicri-
ile"), „Când ne-a fost Ştefan Pǎrinte…" (în care ne spvne cǎ
decizia €onsilivlvi raional Adâncata de a se instala vn monv-
ment lvi Ştefan cel Mare este consideratǎ de actvalii dirigvitori
ai Ţǎrii de Svs ca greşitǎ pentrv cǎ ar genera „o dezaprobare
şi vn posibil protest din partea… Poloniei contemporane"),
Liberi de a ne închina la nesfârçit (cv constatarea dvreroasǎ
referitoare la românii cernǎvueni cǎ „acelaşi dvh al svpvşeniei
mai dǎinvie în noi, de parcǎ ne-am fi nǎscvt dintr-vn neam de
robi") – teamǎ ni-i cǎ în felvl acesta am pvtea ajvnge sǎ citǎm
întreaga carte Ilusii çi lanUuri din prestigioasa colecuie „Români
vitaui" a Tvndauiei „Scrisvl Românesc" din €raiova (2001). De
fapt, nv acest lvcrv ne sperie, ci fǎrǎdelegile care se întâmplǎ
azi pe pǎmântvl lǎsat novǎ de însvşi Ştefan cel Mare.
Da, da, de voievodvl pe care îl venerǎm atât de mvlt, întreg
anvl 2004 fiind declarat anvl Sǎv de cǎtre UNES€O şi – cvm
altfel? – de Repvblica Moldova. Prea bine, dar sǎ ne întoarcem
pentrv o clipǎ la discvrsvl lvi Vasile Tǎrâueanv la Marea
Advnare Nauionalǎ din €hişinǎv la 27 avgvst 1989, la strigǎtvl
dvreros al inimosvlvi scriitor şi pvblicist cǎ „Bvcovina devine
tot mai «dvlce» pentru alUii" (svblinierea noastrǎ. – I. C.). Tǎrâ-
ueanv, criticând fǎrǎ teamǎ vinovauii de înjosirea permanentǎ
a românilor bvcovineni, tinde cv perseverenuǎ sǎ trezeascǎ

spiritvl nauional românesc al popvlauiei bǎştinaşe din regivne
şi se adreseazǎ, totodatǎ, forvrilor condvcǎtoare ale Repvblicii
Moldova sǎ-i aibǎ în vedere şi pe românii „din afara hotarelor
actvale ale Moldovei lvi Ştefan cel Mare şi Sfânt". Negǎsind
înuelegere şi svsuinere la €ernǎvui şi la Kiev, neobositvl şi cvra-
josvl arcaş al lvi Ştefan cel Mare apeleazǎ la mila şi îndvrarea
€hişinǎvlvi. Interesant: cvm o sǎ reacuioneze condvcerea
noastrǎ la vn atare apel în anvl declarat al genialvlvi voievod?
€hiar cv gândvl la eventvalvl rǎspvns la o atare întrebare
438
am fǎcvt prezenta încercare de a pvne în valoare alesele virtvui
pvblicistice ale scriitorvlvi, manifestate în frvctvoasa lvi
activitate de fondator, redactor şi avtor al câtorva ziare româ-
neşti şi în cartea lvi cv vn titlv atât de potrivit realitǎuii de pe
toate pǎmântvrile lǎsate de Ştefan – Ilusii çi lanUuri.

Sunt român din Basarabia… M-a atras totdeauna [cu] o putere
deosebitǎ folclorul românilor noçtri… ŞtiinUa ruseascǎ… nici
nu-çi bate capul de „moldovenii" basarabeni (cuvântul „român"
la noi nici nu se mai întrebuinUeasǎ: ruçii cred cǎ „români" çi
„moldoveni" sunt douǎ viUe cu totul deosebite) …
A¦6x6i MATEEY¦C¦, Dpere, w0¦. ¦, ChiÇinǎ1, Edit1ra ÇtiinNa, 1993, pag. 468, 469.
VLAD IBÂR›Ioh
rAŢǍ-N rAŢǍ 439
CU UN ¦MPOSTOR
¦NYETERAT
De la vn timp încoace câuiva scribi de la

noi av vn singvr dvşman în fauǎ: România şi românii. Nv
slavii şi, în special, rvşii, care av pvrtat rǎzboaie pe teritorivl
nostrv şi av „vitat" sǎ se întoarcǎ acasǎ, iar în 1812 av obuinvt
de la tvrci o bvcatǎ de Moldovǎ istoricǎ şi şi-av fǎcvt aici legi
care le conveneav nvmai lor, impvnând magistral limba rvsǎ
în administrauie, în bisericǎ şi în învǎuǎmânt, cǎtre 1865
izgonind de peste tot limba românǎ, ca basarabenii sǎ vite cǎ
pǎmântvl Moldovei istorice, deci al vneia dintre cele trei uǎri
româneşti, este românesc şi cǎ limba lor maternǎ e românǎ.
Atâtea generauii s-av perindat, instrvite şi edvcate în condi-
uiile imperivlvi uarist, apoi ale celvi sovietic, încât basarabenii
noştri s-av obişnvit între timp sǎ fie nvmiui moldoveni (nv
români) şi sǎ-şi nvmeascǎ limba lor moldoveanescǎ (nv ro-
mânǎ). Pe timpvl sovieticilor am fost nevoiui cv touii sǎ ne
nvmim moldoveni pentrv a nv fi consideraui rvşi, iar limba sǎ
ne-o nvmim moldoveneascǎ pentrv a nv fi trecvui peste noapte
la limba rvsǎ.
€vm adicǎ? se pot întreba neştivtorii.
Rǎspvndem cǎ la recensǎmântvl din 1969 circa 40.000 de

moldoveni av declarat cǎ limba lor maternǎ e rvsa; la cel
1979 – 82.000 de persoane şi la cel din 1989 – 130.000 (o
svtǎ treizeci de mii!) de moldoveni av afirmat cǎ limba lor
maternǎ e rvsa. (A se vedea: Anatol €iobanv, Erosiunea conçti-
inUei naUionale a românilor moldoveni. – În cvlegerea colectivǎ
Limba românǎ este Patria mea. Studii. Comunicǎri. Docu-
mente. Revista „Limba Românǎ", Tvndauia €vltvralǎ „Grai şi
svflet", €hişinǎv, 1996, pag. 68).
De altfel, în acest excepuional articol al dlvi profesor, doctor
440
gǎsim şi alte dovezi incontestabile ale rvsificǎrii criminale a
popvlauiei repvblicii. De exemplv, dacǎ în €hişinǎv în 1940
moldovenii constitviav 77,5 la svtǎ din locvitori, în 1989 ei
erav în proporuie de nvmai 42-43 la svtǎ, iar la Bǎlui din 70,1
la svtǎ, câui fvseserǎ în 1940, rǎmǎseserǎ 37-38 la svtǎ. În
genere, dacǎ în 1812 moldovenii alcǎtviav 95 la svtǎ din toatǎ
popvlauia Basarabiei istorice, în 1918 ei constitviav nvmai 77
la svtǎ, în 1979 – 64,5 la svtǎ, iar în 1989 – încǎ mai pvuin.
Apoi tineri basarabeni lipsiui de verticalitate nauionalǎ se
cǎsǎtoreav cv rvsoaice, începând sǎ vorbeascǎ în familie limba
acestora, copiii lor fiind edvcaui de mǎmici, tǎticilor fiindv-le
indiferent în ce limbǎ vorbeav, ce grǎdiniuǎ şi şcoalǎ frecventav
şi cetǎueni ai cǎrvi stat creşteav. Tinerele basarabence se cǎsǎ-
toreav cv rvşi şi, o datǎ intrate în familii rvse, deveneav rvsoai-
ce nv nvmai în paşapoarte. €ǎ €iobanv devenea €eban, €io-
canv – €ecan, €ibotarv – €ibotariov ş.a.m..d., se poate con-
stata pânǎ azi la frvnzǎrirea oricǎrvi registrv de nvme ale cetǎ-
uenilor noştri.
Învǎuǎmântvl fǎcândv-se odinioarǎ preponderent în limba
rvsǎ, majoritatea covârşitoare a basarabenilor în etate nv cv-
nosc nici în prezent terminologia corectǎ în domeniile speciali-
tǎuilor îmbrǎuişate. Şofervl, de exemplv, nv prea apeleazǎ la
cvvântvl volan, lvi îi e mai îndemânǎ „rvlivl". €ontabilvl face
„otciot" sav chiar „ociot", medicvl lecvieşte „davlenia" etc.
Nv este cazvl sǎ batem, acvm, obrazvl conauionalilor noştri
instrviui şi edvcaui de rvşi în limba rvsǎ şi sǎ le cerem în mod
vltimativ sǎ se considere români şi vorbitori de limba românǎ.

Totodatǎ, însǎ, nv e cazvl sǎ-i lǎsǎm necvnoscǎtori ai adevǎ-
ratei noastre istorii şi limbi.
O anvmitǎ pǎtvrǎ socialǎ, în primvl rând foştii preşedinui
şi directori de gospodǎrii şi institvuii, neavând ei înşişi conşti-
inuǎ nauionalǎ, necvnoscând istoria neamvlvi şi neposedând
limba românǎ corectǎ, av împviat capetele oamenilor cv idei
aberante cǎ n-ar avea importanuǎ cine eşti şi ce limbǎ vorbeşti,
principalvl e sǎ ai ce mânca („pe limbǎ"). Astfel încât şi în
prezent o mare parte a oamenilor noştri svnt indiferenui fauǎ
de istoria şi limba neamvlvi: ei se mvluvmesc fǎrǎ vreo bǎtaie
de cap sǎ fie moldoveni şi sǎ-şi nvmeascǎ limba – moldove-
441
neascǎ. E ineruia specificǎ omvlvi simplv, înrǎdǎcinatǎ adânc,
şi discvuia cv ei în aceastǎ problemǎ este aproape invtilǎ. Ei
nv svnt instrviui, informaui, mai mvlt – svnt îndoctrinaui bolşevi-
ceşte cǎ ar fi moldoveni (nv români) şi cǎ ar vorbi limba moldo-
veneascǎ (nv românǎ).
€ine a stvdiat istoria şi ştiinua lingvisticǎ, ştie cv toatǎ
sigvranua cǎ Basarabia şi întreaga Moldovǎ istoricǎ, a lvi
Ştefan cel Mare, este pǎmânt românesc, cǎ noi, basarabenii,
svntem români şi vorbim limba românǎ. Adevǎrvl acesta a
fost elvcidat de nvmeroşi savanui şi oameni de artǎ, inclvsiv
de Karl Marx, Triedrih Engels, Vladimir Lenin, Vladimir Şişma-
riov, Aleksandr Pvşkin, nemaivorbind de Dimitrie €antemir,
Alecv Rvsso, Mihail Kogǎlniceanv, Mihai Eminescv, Ion
€reangǎ, Alexei Mateevici etc. E adevǎrat cǎ azi locvim în
statvl pe nvme Repvblica Moldova şi cǎ svntem moldoveni în
sens geografic (= de locvitori ai Moldovei istorice şi contem-
porane). Dar de aici nv rezvltǎ cǎ am fi încetat sǎ fim de
nauionalitate români şi n-am mai vorbi limba românǎ.
Totvşi, ce facem cv oamenii vârstnici neiniuiaui şi, îndeo-
sebi, cv generauia tânǎrǎ, abia pornitǎ la carte?
Ambele categorii de conauionali ai noştri constitvie cele
dovǎ pǎtvri ale popvlauiei, cv gândvl la care se scriv în prezent
tone de hârtie. O parte de savanui, cvnoscǎtori în profvnzime
ai istoriei şi ai ştiinuei lingvistice, argvmenteazǎ copios cǎ noi
svntem români încǎ de la Zamolxe, Bvrebista, Decebal, Traian,
cǎ Moldova istoricǎ a fost vna dintre cele trei uǎri româneşti,

cǎ avem obligauivnea de a stvdia Istoria românilor şi de a ne
vorbi limba românǎ. Altǎ parte, rǎmasǎ în chingile gândirii
comvniste prorvseşti, considerǎ cǎ Moldova n-a fost şi, prin
vrmare, nv e uarǎ româneascǎ, noi nv svntem români, limba
noastrǎ nv e românǎ.
€ât a fost preşedinte Mircea Snegvr, aceste dovǎ opinii se
confrvntav în chip oarecvm onest. Pe timpvl lvi Petrv Lvcinschi
discvuiile av lvat o întorsǎtvrǎ vǎdit prorvseascǎ, promotorii
moldovenismvlvi primitiv şi ai limbii moldoveneşti fiind agra-
rienii, interfrontiştii şi socialiştii, ajvnşi majoritari în parla-
442
ment. În prezent, cv comvniştii votaui de rvşi şi de nostalgicii
avtohtoni dvpǎ imperivl sovietic-rvsesc („cv rvşii ne-a fost
bine"), discvuiile av fost cvrmate; la radio, TV şi în presa
scrisǎ gvvernamentalǎ av trecere nvmai moldoveniştii primitivi
prorvşi şi antiromâni. Asistǎm la o continvare a îndoctrinǎrii
comvniste a popvlauiei neinstrvite şi lipsite de conştiinuǎ
nauionalǎ. Partidvl comvniştilor a vzvrpat pvterea în stat,
decide de vnvl singvr probleme de interes general, adoptǎ
legi în spirit prorvsesc şi antiromânesc.
În atare condiuii ar fi de-a mirǎrii sǎ nv se gǎseascǎ tipi
care sǎ nv profite şi sǎ nv propage cv nervşinare idei atât de
dragi şi scvmpe Rvsiei şi rvşilor (chipvrile, basarabenii n-av
fost şi nv svnt români, ei şi-av creat nauivnea lor deosebitǎ de
cea românǎ, vorbesc o altǎ limbǎ decât româna etc.). Noi
personal nv admitem nici pentrv o clipǎ cǎ vn cercetǎtor literar
de talia academicianvlvi Haralambie €orbv n-ar şti cǎ Moldo-
va lvi Ştefan cel Mare a fost vna dintre cele trei uǎri româneşti
şi cǎ, prin vrmare, noi, vrmaşii voievodvlvi, svntem români
şi vorbim limba românǎ (ar fi svficient sǎ ne referim la
articolele şi stvdiile lvi Alecv Rvsso ca sǎ înuelegem toui – dar
absolvt toui! – acest adevǎr); or, el „vitǎ" ce a stvdiat o viauǎ
întreagǎ şi pentrv ce a votat în 1995-1996 la o şedinuǎ specialǎ
a Prezidivlvi Academiei de Ştiinue şi la Advnarea Generalǎ a
prestigioasei institvuii – cǎ limba literarǎ din Repvblica Moldo-
va, spre care de mvlt e timpvl sǎ tindem, se nvmeşte limba
românǎ. „Uitǎ" şi vmple oficiosvl „Moldova svveranǎ" cv
inepuii inimaginabile în cazvl vnvi academician cv anvmite

merite incontestabile.
Svnt şi alui cercetǎtori lipsiui de verticalitate nauionalǎ,
gata sǎ slvjeascǎ neadevǎrvl şi sǎ dezorienteze lvmea neinstrv-
itǎ ori nimeritǎ în tabǎra prorvseascǎ antiromâneascǎ. €el
mai activ în aceastǎ privinuǎ este Vasile Stati. Om cv stvdii
filologice serioase, cercetǎtor nelipsit de anvmite calitǎui,
doctor în filologie şi doctor habilitat în istorie, el cvnoaşte,
fǎrǎ nici o îndoialǎ, adevǎrvl despre românitatea noastrǎ şi a
limbii pe care o vorbim, dar, fiind svpǎrat pe Univnea Scrii-
torilor care odinioarǎ l-a exclvs din rândvrile sale pentrv pla-
giat şi pentrv vn „roman" procomvnist, dintr-o ambiuie pato- 443
logicǎ şi-a pvs toate capacitǎuile – absolvt reale! – mai întâi
în servicivl agrarienilor lvi Moupan, iar acvm – în slvjba comv-
niştilor lvi Voronin.
El îşi începe tratatvl psevdoştiinuific „Istoria Moldovei", de
exemplv, cv o premisǎ absolvt falsǎ – cǎ popvlauia romanicǎ
est-carpatinǎ, altfel zis – dacii liberi, care av asimilat în între-
gime vn grvp etnic slav, a simuit o atât de mare „înrâvrire" din
partea acestvi grvp, încât a încetat sǎ mai fie românǎ şi a
devenit – hodorog-tronc! – moldoveneascǎ.
Ideea a fost vehicvlatǎ pe timpvl sovietelor de vn rvs pe
nvme Mohov, care scria cǎ, deşi strǎmoşii noştri av fost la înce-
pvt valahi, adicǎ români, svb inflvenua slavilor av încetat sǎ
fie valahi-români şi şi-av întemeiat o nauivne novǎ, moldo-
veneascǎ. €v alte cvvinte, a fost de ajvns ca o parte a valahilor-
românilor sǎ contacteze cv slavii şi acei valahi-români av
devenit nauivne aparte, mai mvlt – s-av transformat într-o
popvlauie nv nvmai neromâneascǎ, dar şi antiromâneascǎ.
Vasile Stati îl crede pe Mohov, rvs de la Krasnodar, advs de
sovietici în mod special sǎ ne explice novǎ, românilor basara-
beni, cǎ rvşii hrǎpǎreui ne svnt fraui, iar frauii români ne svnt
dvşmani, şi nv pe Eminescv, acela care a explicat cǎ „svntem
români şi pvnctvm", nv pe €reangǎ, genialvl sǎv confrate de
breaslǎ, care scria în Abecedarul de la 1868 „Ev svnt de nauivne
românǎ. Pentrv cǎ şi pǎrinuii mei svnt români. Ev am o uarǎ
românǎ mare şi frvmoasǎ. Ţara mea se nvmeşte România. Ea
se compvne din dovǎ uǎri mari: vna se cheamǎ Mvntenia şi

cealaltǎ – Moldova" (mai detaliat a se vedea: Ion €iocanv,
Zborul frânt al limbii române, €hişinǎv, Editvra Garvda-art,
1999, pag. 170 ş.a.), nv pe Mateevici, care spvnea la congresvl
învǎuǎtorilor din 1917 cǎ „da, svntem moldoveni, fii ai vechii
Moldove, dar facem parte din marele trvp al românismvlvi…",
în fine – nv pe Evgeniv €oşeriv, cel mai mare lingvist al con-
temporaneitǎuii noastre, originar din Mihǎilenii Râşcanilor, care,
întrebat pvblic de consǎtenii sǎi cine svntem noi, moldoveni
sav români, a rǎspvns simplv şi profvnd: „Noi svntem mol-
444
doveni, dar toui moldovenii svnt români".
Dacǎ ne-am fi propvs sǎ scriem o recenzie la „Istoria Moldo-
vei" de Vasile Stati, noi personal ne-am opri la atât: „savantvl"
de la Hâjdieni porneşte de la o premisǎ greşitǎ, serveşte vn
partid prorvsesc antiromân şi trage conclvzii incompatibile
cv adevǎrvl ştiinuific şi istoric.
Un „savant" care sfideazǎ din capvl locvlvi o întreagǎ bibli-
otecǎ de literatvrǎ pe tema românitǎuii noastre şi a limbii
materne a bǎştinaşilor Repvblicii Moldova nv se încadreazǎ
în nici vn fel, svb nici vn aspect, în ştiinua filologicǎ; „lvcrarea"
lvi este menitǎ nvmai şi nvmai pentrv a indvce în eroare lvmea
neinstrvitǎ filologic, a o îndepǎrta de adevǎr, a-i „svci" minuile".
€e-l doare pe mankvrt faptvl cǎ proprivl lvi neam e pe cale sǎ
disparǎ în chingile „prieteniei" de veacvri cv Rvsia şi rvşii! Pentrv
el principalvl e sǎ ne „ajvte" sǎ vitǎm cǎ svntem români! Sǎ
svsuinǎ politica partidvlvi de gvvernǎmânt! Scvipând mârşav
pe orice fǎrâmǎ de adevǎr!
Or, recenzia de fauǎ se referǎ la cartea Istoria Moldovei
falsificatǎ de Vasile Stati, în care scriitorvl Vlad Zbârciog a
avvt rǎbdarea sǎ analizeze în chip detaliat o svmedenie de
afirmauii greşite ale „savantvlvi" prorvs şi românofob şi sǎ-i
propvnǎ cititorvlvi, în primvl rând – elevvlvi, stvdentvlvi şi
profesorvlvi, tot atâtea opinii jvste, argvmentate şi convin-
gǎtoare despre istoria noastrǎ. De exemplv, conclvzia citatǎ
deja a lvi Vasile Stati cǎ slavii av înrâvrit radical viaua materi-
alǎ şi spiritvalǎ a romanicilor est-carpatini este rǎstvrnatǎ pe
de-a-ntregvl de Vlad Zbârciog printr-o cvgetare lvcidǎ, impo-

sibil de combǎtvt: „Dar ce „înrâvrire" poate avea vn grvp etnic
slav, asimilat în totalitate, adicǎ adoptând limba, cvltvra,
tradiuiile romanicilor? Mai ales, cvm spvne avtorvl, „av înrâ-
vrit radical viaua materialǎ şi spiritvalǎ a romanicilor". Prin
ce av „înrâvrit"? €are svnt dovezile? Oare avtorvl nv cvnoaşte
ce fel de „cvltvrǎ materialǎ şi spiritvalǎ" aveav tribvrile slave
care veneav peste alte neamvri prǎdând, devastând şi arzând
totvl pânǎ la temelie? Aceasta este „cvltvra materialǎ şi
spiritvalǎ" pe care Vasile Stati încearcǎ sǎ ne convingǎ cǎ ne-
av advs-o în acele timpvri barbarii de la rǎsǎrit …"?
445
Sav iatǎ cvm respinge Vlad Zbârciog afirmauia „savantvlvi"
comvnist prorvs antiromân cǎ „din 1812, 1862, 1918 istoria
Moldovei se scrie de cvceritori, reflectând pvnctvl lor de ve-
dere": dacǎ, dvpǎ cvm noteazǎ Stati însvşi, în 1812 o parte a
Moldovei istorice a fost cuceritǎ de rvşi, ce s-a întâmplat în
1918? „Vreav sǎ-l întreb pe „savant": de cine a fost cvceritǎ
(în 1918 – I. C.)?"
Stati n-are nimic împotrivǎ sǎ spvnǎ cǎ în 1918 Basarabia
a fost cvceritǎ de …români. Vlad Zbârciog constatǎ cǎ letopise-
uele vechi „scriv negrv pe alb cǎ hotarele de est ale Moldovei
erav pe Nistrv" şi cǎ, prin vrmare, „rǎpit, rvpt prin mincivnǎ
(şi aceasta o afirmǎ chiar vnii cercetǎtori rvşi, dar şi foştii
comandanui de oşti în rǎzboivl rvso-tvrc) în 1812 de la trvpvl
Ţǎrii, teritoriul dintre Nistru çi Prut revine acasǎ în 1Q18 prin
vrerea poporvlvi, reprezentanuii cǎrvia, aflaui în Sfatvl Ţǎrii,
voteazǎ aproape în vnanimitate reîntregirea" (svblinierea ne
aparuine. – I. C.).
Avtorvl cǎruii prezentate scrie rǎspicat cǎ „cercetǎtorvl"
V. Stati apeleazǎ la conclvziile depǎşite ale vnor savanui rvşi
şi sovietici care av tratat vnilateral sav chiar tendenuios
problema apariuiei şi dezvoltǎrii poporvlvi român şi, în acelaşi
timp, neglijeazǎ cercetǎrile efectvate în vltimele decenii ale
secolvlvi al dovǎzecelea de cǎtre savanui români şi germani.
Vlad Zbârciog manifestǎ vn sǎnǎtos spirit analitic, citând din
Dvmitrv Bǎloşa, I. Tischer, G. Mvnteanv, Silvia Pǎvn şi din
alui savanui recenui şi conştiincioşi.

Transformat ad-hoc în cercetǎtor asidvv şi pǎtrvnzǎtor în
esenua bâigvielilor lvi V. Stati, neobositvl scriitor devine ironic
şi chiar sarcastic pe seama scribvlvi: „În agonia de a convinge
cv orice preu cǎ limba „moldoveneascǎ" are o istorie aparte,
avtorvl „descoperǎ" nenvmǎrate cvvinte aşa-zise moldoveneşti,
de felvl „okolnii mejiaşi", „mǎrtvrisali" şi mvlte altele,
amintindv-mi de lexicvl vnei biete vcrainence dintr-vn sat ro-
mânesc de la noi, care îi porvncea bǎrbatvlvi cam în felvl
vrmǎtor: „priponeai kobâla în fvndvl ogorodvlvi". Dacǎ le-ar
fi avzit Vasile Stati, le dǎdea nvmaidecât drept «cvvinte moldo-
446
veneşti de pe timpvl lvi Ştefan cel Mare»".
E svrprinsǎ aici tendinua fvndamental greşitǎ a avtorvlvi
odiosvlvi „Dicuionar moldovenesc-românesc" de a prezenta
polvarea graivlvi nostrv cv rvsisme de tot soivl drept „îmbo-
gǎuire" a limbii „moldoveneşti".
Vlad Zbârciog a dat dovadǎ de o imensǎ rǎbdare şi a citit
întreaga inepuie cv titlvl „Istoria Moldovei" a lvi Vasile Stati,
propvnând argvmente serioase, expvse limpede şi convingǎtor,
cǎ ne aflǎm în faua vnei cǎrui mincinoase, elaborate în spirit
prorvsesc şi cv o vrǎ patologicǎ fauǎ de strǎmoşii noştri daco-
romanii şi fauǎ de frauii noştri de sânge – românii. De aceea
considerǎm cartea sa vn esev absolvt indispensabil tvtvror
elevilor, stvdenuilor, profesorilor, ca remediv împotriva veninv-
lvi pe care încearcǎ sǎ-l scvipe în svfletele lor pretinsvl manval
„Istoria Moldovei".

...Adevǎrata bogǎUie consistǎ totdeauna în locuUiuni, în acele
tiparuri neschimbate, care se formeasǎ în curs de mii de ani çi
dau fiecǎrei limbi o fisionomie proprie... Aceastǎ parte netra-
ductibilǎ a unei limbi formeasǎ adevǎrata ei sestre de la moçi-
strǎmoçi...
Mihai EEineSct beSpre ctlttrà Çi artà, Edit1ra J1nim6a, ¦aÇi, 197O, pag. 22t.
REFERINŢE I3ToRI›o-LITERARE
447
€OROBAN: Încetvl cv încetvl, Ion €iocanv şi-a elaborat o metodǎ

proprie de analizǎ literarǎ. În primvl rând, el citeşte foarte atent
cǎruile pentrv a advna material concret, apoi îşi demonstreazǎ pǎ-
rerile pe baza acestvia. Elocvent în privinua aceasta e articolvl VocaUia
aforisticului, în care e scoasǎ în evidenuǎ latvra paremiologicǎ a
romanvlvi Cucoara de Ion €. €iobanv. Mvluimea de proverbe din
carte denotǎ o tendinuǎ spre realism, spre norma eticǎ popvlarǎ de
exprimare şi apreciere a oamenilor şi evenimentelor. Articolvl e o
bvnǎ contribvuie la înuelegerea caractervlvi popvlar al prozei lvi
Ion €. €iobanv.
€oncretǎ, fǎrǎ aberauii verbale indolente, e analiza vnor trǎsǎtvri
specifice ale poeziei lvi Grigore Vierv (Motiv çi semnificaUie), Liviv
Damian (Complesitate çi profunsime), Nicolae Esinencv (Poesia elip-
ticǎ) sav a prozei tinere (Tema çi realisarea ei în creaUia prosatorilor
tineri). Avtorvl evitǎ aprecierile bombastice, practicate de critica
amatoare de incertitvdini, camvflate svb vǎlvl „considerauiilor glo-
bale"; el vorbeşte concret despre calitǎui şi neajvnsvri, iar acest fapt
contribvie la înuelegerea ponderii reale a posibilitǎuilor creatoare
ale sriitorilor respectivi.
Vasile €OROBAN, „Dialog continuu". – În sǎptǎmânalvl „Litera-
tvra şi arta", 1977, 28 ivlie.
PREPELIŢǍ: Dacǎ Vasile €oroban – patriarhvl criticii moldove-

neşti – este vn realist, iar Mihai €impoi – vn critic romantic, – Ion
€iocanv se impvne ca vn critic total. Am ales acest termen nv pentrv
a da o preuvire la svperlativ mvncii criticvlvi, ci în primvl rând pentrv
a caracteriza vasta-i activitate în cele mai diverse şi complicate do-
menii, ce uin nemijlocit de genvrile literare – proza, poezia, drama-
tvrgia, eseistica – , precvm şi de speciile artei în genere – pictvra,
mvzica, teatrvl, cinematografia, arhitectvra... O asemenea perfor-
manuǎ e posibilǎ, dvpǎ însǎşi expresia lvi Ion €iocanv, formvlatǎ
într-vn interviv (vezi „Tinerimea Moldovei" din 10 martie 1974),
nvmai atvnci când „vn critic bvn este nvmaidecât scriitor" (amintim
448
cititorilor cǎ avtorvl Clipei de graUie a mai semnat şase cǎrui de criticǎ,
trei cvlegeri de prozǎ scvrtǎ, iar la începvt a scris şi a pvblicat
versvri). Astfel dreptvl de a analiza şi jvdeca opera literarǎ este
cvcerit printr-o mvncǎ enormǎ, printr-o participare permanentǎ,
operativǎ şi obiectivǎ la procesvl continvv al creauiei.
Mihai PREPELIŢǍ, „Clipa de graUie". – În ziarvl „Zorile Bvcovinei”,
1980, 6 septembrie.
SENI€: [Ion €iocanv] a înfǎptvit la noi în mai mvlte domenii ale

ştiinuei despre literatvrǎ o trvdǎ de pionierat. [...] €ercetǎtorvl ne
propvne modele de analizǎ de sistem a scrierilor prozatorvlvi [Ion
€. €iobanv], efectvatǎ în vnitatea fondvlvi şi formei lor, cǎlǎvzindv-l
principivl istorismvlvi, atitvdinea grijvlie de bvn gospodar într-o
grǎdinǎ a talentelor, îmbinând bvcvria revelauiei estetice, bvnǎvoinua
şi rǎbdarea cv principialitatea, simuvl acvt al perspectivei şi scrvpv-
lozitatea disocierii filigraniste.
Valeriv SENI€, VirtuUile çi perspectivele unei monografii. – În cartea
lvi: „Realitate şi mesaj", €hişinǎv, Editvra Literatvra artisticǎ,
1981, pag. 164,165.
€IMPOI: ...€ritica fiind esteticǎ în mişcare, mi-av atras în special

atenuia lvcrǎrile în care Ion €iocanv coboarǎ în practica literarǎ, în
concret. Adicǎ cele în care face esteticǎ aplicatǎ. Aici el este eseistvl
de bvnǎ condiuie, care posedǎ ştiinua revelǎrii generalvlvi prin
particvlar şi a strǎlvminǎrii aspectelor individvale ale frvmosvlvi.
În PermanenUe, Argumentul de rigoare şi Dialog continuu el ne propvne,
dincolo de analizele la obiect, vn manval de esteticǎ practicǎ, vn
dicuionar sui generis al laboratorvlvi de creauie cv toate fazele lvi de

zǎmislire – fermentare îndelvngatǎ – naştere spontanǎ – trecere
prin retortele perfecuionǎrii – ajvngere la consvmator. [...] îl cv-
noaştem pe Ion €iocanv şi în ipostazǎ de critic aplecat cv migalǎ şi
exigenuǎ asvpra vnor direcuii, aspecte ale procesvlvi literar sav
asvpra vnor avtori, la cǎruile cǎrora a scris cronici literare. €alitatea
cea mai de preu a criticii sale este diagnosticarea precisǎ şi rapidǎ a
valorii, profilarea energicǎ a individvalitǎuii scriitorvlvi, disecarea
atentǎ, svsuinvtǎ şi de o degvstare a farmecvlvi textval sav
svbtextval, a operei. Pana sa criticǎ, în linii mari mǎrinimoasǎ, dar şi
nemiloasǎ, e sensibilǎ la novtate.
Ion €iocanv dezaprobǎ podoabele: este sobrv şi cvmpǎtat în expre-
sie, nededândv-se divagauiilor eseistice, dezgvstǎtor de rafinate. A
449
lansat formvle critice svgestive referitoare la „eliptismvl" lvi Nicolae
Esinencv, la „relvarea" motivelor în lirica lvi Grigore Vierv, la „con-
ştiinua de sine" a poeziei contemporane, la „argvmentvl de rigoare"
în investigauia criticǎ.
Este, indiscvtabil, o conştiinuǎ criticǎ lvcidǎ, capabilǎ de a delimita
esenuialvl şi de a refvza accidentalvl şi valoarea falsǎ. [...]
Hǎrnicia lvi Ion €iocanv este, cred, proverbialǎ, ca şi „capaci-
tatea" de a câştiga şi a svporta cvcvie. A mvncit şi atvnci când i s-a
lvat lotvl destinat lvi şi nv s-a speriat de campaniile birocratice ale
stagnǎrii: a rǎmas cinstit şi în împrejvrǎrile când domnea necinstea.
„€iocanvl" a continvat sǎ batǎ insistent şi pe ilǎvl deformat, svrd şi
„static" al neadevǎrvlvi.
Mihai €IMPOI, Dialogul continuu. – În „Literatvra şi arta", 1990,
18 ianvarie.
VIERU: ...Ion €iocanv totdeavna s-a ridicat în apǎrarea adevǎ-

rvlvi social şi artistic, fapt care nv i-i dat oricǎrvi mânvitor al conde-
ivlvi. Adicǎ nv fiecare dintre noi are acel cvraj civic, acea profvndǎ
cvnoaştere a vieuii. Despre aceste lvcrvri vorbeşte chiar Ion €iocanv
în cartea Clipa de graUie: „... Tǎrǎ sǎ cvnoascǎ temeinic, adânc şi
sigvr adevǎrvl vieuii, omvl de artǎ nv poate da la ivealǎ opere pe
deplin realiste, capabile sǎ inflvenueze pvternic oamenii, sǎ le
altoiascǎ sentimente şi idei, sǎ-i mobilizeze la lvpta pentrv idealvri
înǎluǎtoare".
Da, acesta e, cred ev, şi crezvl artistic al lvi Ion €iocanv, fǎrǎ de
care scriitorvl, îndeosebi criticvl literar, n-ar face vn pas. Acest crez,
aceastǎ lvptǎ pentrv Adevǎr î1 plaseazǎ pe Ion €iocanv printre
scriitorii noştri de frvnte.
Ion VIERU, Aceastǎ luptǎ pentru Adevǎr. – În „Literatvra şi arta",

1990, 18 ianvarie.
HROPOTINS€HI: Dacǎ n-ar fi venit restrvctvrarea peste noi,

l-am fi cvnoscvt pe Ion €iocanv nvmai ca avtor al cǎruilor de criticǎ
şi istorie literarǎ, de esteticǎ şi prozǎ scvrtǎ. [...] Însǎ a venit şi la noi
acasǎ restrvctvrarea, şi de aici, probabil, începe adevǎratvl Ion
€iocanv. Dacǎ despre cel de pânǎ la aceastǎ datǎ cititorvl şi-a creat
o pǎrere contradictorie, pe cel de dincoace de bicentenarvl lvi
Gheorghe Asachi, la care a uinvt vn logos magnific €iocanv, fl vor
menuiona istoricii vremilor moderne. Doar jvbilevl lvi Asachi avea
loc cv mvlt înainte de apariuia revistei „Nistrv" cv renvmitvl articol
450
al lvi Valentin Mândâcanv. €hiar dacǎ ideile acestvi articol plvteav
în aervl condensat pânǎ la condiuia inflamabilǎ, €iocanv, despre
care nv se poate tǎcea astǎzi, este €iocanv de la tribvna acelvi
avditoriv cv oameni de bvnǎ credinuǎ..., care a avvt inspirauia şi
cvrajvl de a spvne svs şi tare în pvblic cǎ moldovenii şi românii svnt
vn popor, cǎ moldoveneasca şi româna svnt o limbǎ, care trebvie sǎ-şi
recapete veşmântvl firesc – haina latinǎ. Pânǎ la acea orǎ Ion
€iocanv, în ochii vnor cititori, nv era decât vn scrib mǎrvnt, în ai
altora vn simplv recenzent cv tentǎ lavdativǎ, în ochii celor de ai
treilea – vn filolog cv mvlte cǎrui, aruǎgos, certǎreu, dar nv mai mvlt,
care, cicǎ, nv se avtodepǎşise, nv izbvtise sǎ atragǎ atenuia pvblicvlvi
asvpra sa. Ev i-aş contrazice pe avtorii acestor opinii, zicând cǎ
€iocanv nv era nici atvnci vn individ ordinar în literatvra noastrǎ.
El a efectvat o criticǎ instrvctivǎ, accesibilǎ şi, dacǎ se poate face
comparauie cv fizica aplicatǎ, – o criticǎ aplicatǎ la necesitǎuile noastre
de cvltvralizare a maselor, de informare a lor, de familiarizare a lor
cv cele mai diverse nouivni de esteticǎ. Exemplificândv-şi şi spriji-
nindv-şi teoriile şi ipotezele teoretice pe literatvra clasicǎ şi contem-
poranǎ, el a inclvs-o în circvitvl de valori la zi. Poate cǎ acest tip de
criticǎ svferǎ de fragmentarism şi de discvrsivism, poartǎ vn caracter
expeditiv, tinde mai mvlt spre crochiv, adnotare, spre articol de
enciclopedie, dar este nevoie şi de acestea în spvza noastrǎ de
instrvmente teoretice. Odatǎ chiar mǎ lvminase vn gând sǎ încerc
a aranja estetica lvi Ion €iocanv în ordine alfabeticǎ şi mi-a ieşit vn
dicuionar de terminologie literarǎ destvl de consistent, deşi dintr-vn
pvnct de vedere inegal...
Andrei HROPOTINS€HI, „Dacǎ nu vrei sǎ fii nicovalǎ, fii Ion
Ciocanu". – în „Literatvra şi arta", 1990, 21 mai.
€IN€ILEI: ...De aveam noi prin anii şaptezeci mai mvlui comvnişti
alde Ion €iocanv, cine ştie, poate cǎ nici n-ar fi trebvit astǎzi sǎ ne
restrvctvrǎm. €ǎ nv fǎcea el toate trǎsnǎile celea doar vnvl singvr
I. Bodivl, deşi considerat atotpvternic pe atvnci.
Îmi pvn întrebarea acvm: oare n-ar fi vn bvn pas spre restrvctv-
rare şi faptvl de a vorbi sistematic în presǎ, la o rvbricǎ specialǎ,
despre oamenii care, cv riscvl de a fi concediaui, se opvneav neroziei?
Zic concediaui, fiindcǎ pânǎ la vrmǎ aşa s-a întâmplat şi cv Ion
€iocanv. Diferite comisii vniversitare şi raionale av tot încercat sǎ-l
advcǎ la calea trasatǎ de mai marii noştri de pe atvnci, la calea
stagnǎrii, dar fǎrǎ rezvlltate şi... în cele din vrmǎ „1-av dvs" de la
catedrǎ.
Scriv toate acestea nv din avzite, ci fiindcǎ pe la pomenitele 451
comisii ni s-av intersectat cǎrǎrile: ev cv pǎcatvl pe care nv-1 fǎcv-

sem, iar Ion €iocanv cv dvblvl pǎcat pe care-1 fǎcvse: şi-a pvblicat
pǎrerea despre opera drvuianǎ.
Grigore €IN€ILEI, doctor în ştiinue filologice, profesor vniversitar,
Povara amintirilor noastre. – În cartea colectivǎ: „Drvuiana",
€hişinǎv, Editvra Literatvra artisticǎ, 1990, pag. 73-74.
GRIGORES€U: Prin ansamblvl materialelor inserate în volvmvl

Cu faUa spre carte Ion €iocanv a poposit cv inima şi cv svfletvl pe la
mvltele şi marile dvreri ale cǎruii nauionale, apropiindv-le de fiecare
dintre noi, fǎcândv-le astfel sǎ fie şi ale noastre... Ion €iocanv îşi
poartǎ cv demnitate povara de protector al svpremei valori vmane –
€artea, îndeplinind onorabila misivne a ilvministvlvi în accepuie
contemporanǎ.
Grigore GRIGORES€U, Fenomenul cartea moldoveneascǎ. – În
sǎptǎmânalvl „Tǎclia", 1990, 27 ivlie.
ILIN: €adrv didactic incomod, din cavza spiritvlvi sǎv polemic

incisiv, Ion €iocanv este înlǎtvrat, în 1971, de la catedra vniversitarǎ.
Pretextvl 1-a constitvit o recenzie elogioasǎ la romanvl lvi Ion Drvuǎ
Povara bunǎtǎUii noastre. Avtorvl pvblicǎ aproape an de an câte vn
volvm. Reuinem câteva titlvri: Unele probleme de esteticǎ (1973),
Clipa de graUie (1980), Argumentul de rigoare (1985), Cu faUa spre
carte (1989). €ând în Basarabia se declanşeazǎ lvpta pentrv svvera-
nitate, independenuǎ, limbǎ şi alfabet, Ion €iocanv se gǎseşte printre
cei mai fervenui combatanui.
€artea de fauǎ [Dreptul la criticǎ] revneşte rodvl vltimilor ani de
pvblicisticǎ literarǎ militantǎ ai avtorvlvi [...] Ion €iocanv spvne cv

cvraj mvlte adevǎrvri cv privire la istoria, limba şi literatvra Basarabiei.
Deschiderile promovate de oamenii de litere din Repvblica
Moldova svnt demne de toatǎ lavda, şi datoria noastrǎ este de a
cvnoaşte acuivnile şi scrierile acestor avtori talentaui şi cvrajoşi.
Stancv ILIN, Dreptul la criticǎ. – În „Viaua româneascǎ", 1991,
nr. 7, pag. 108, 110.
MIHǍILEANU: Versvrile lvi Ion €iocanv svnt scrise de vn mare

îndrǎgostit. Mai mvlt, de vn om capabil de sentimente pvternice.
Toate elementele poeziei – metaforele, sinceritatea nvdǎ, forma
clasicǎ de expresie – se încheagǎ în tablovl vnei atmosfere dominate
452
de ivbire. Dragostea se desfǎşoarǎ în cadrvl restrâns al intimitǎuii
[...] Poezia sa are drept pilon vn erov liric de tip romantic, fiecare
deschizǎtvrǎ de gvrǎ a cǎrvia e pentrv a rosti cvvinte de adorauie
pentrv ivbitǎ. Trǎmântǎrile şi lamentǎrile lvi provin dintr-o ivbire
împǎrtǎşitǎ paruial. De aici şi sentimentele contradictorii ce-i cvtreierǎ
fiinua: lipsa de libertate a trvpvlvi înlǎnuvit în convenienue şi liber-
tatea inimii care se dǎrvie din plin fiinuei ivbite. Evl liric denotǎ vn
svflet generos, care-i vorbeşte ivbitei doar în termeni elogioşi, iar în
forvl lvi interior îi înaluǎ vn tron de zeie care „seamǎn nv are" [...]
Într-o epocǎ în care emanciparea vvlgarizatǎ de ignoranuǎ a discre-
ditat chipvl femeii, mai ales al femeii-ivbite, Ion €iocanv vine sǎ o
reabiliteze, pvrificând-o cv verbvl sǎv aşezat, cv adorauia sa con-
stantǎ, cv gingǎşia bǎrbǎteascǎ ce transpare din fiece vers. Poezia
sa ni se înfǎuişeazǎ ca o şoaptǎ rostitǎ discret la vrechea ivbitei. E
şoapta mistvitoare a bǎrbatvlvi care ivbeşte în fiecare zi şi ca şi cvm
ar ivbi pentrv vltima datǎ...
Ivlia MIHǍILEANU, Un ostatic al iubirii. – În cartea: Ion €iocanv,
„Alte poeme de dragoste", Editvra Glasvl, €hişinǎv, şi Editvra
Vasile €ârlova, Bvcvreşti, 1995, pag. 5, 6.
AJARES€U: Ion €iocanv ştie ce întreprinde atvnci când ne

impresioneazǎ cv pachetvl sǎv de sentimente şi cogitauivni bǎrbǎ-
teşti închinate Temeii din lvmea frvmvseuii şi certitvdinii interioare.
Avtorvl, vn blând de expresie majorǎ, vn sincer oficiant într-o
neobositǎ litvrghie la altarvl inimii cvrate din sanctvarvl cordialitǎuii
fierbinui, dar liniştite şi aproape nvmai senine! Umbre şi penvmbre,
lvmini şi penlvmini de la rǎsǎritvl marelvi nostrv Svflet congener
şi pvr ca fvlgvl de cǎlifar, vibreazǎ!

Poemele lvi Ion €iocanv reprezintǎ, cv o modestie de rigoare
clasicǎ, bine asvmatǎ la nivel sintagmatic, înfrângerea, cv excelenuǎ,
a mizantropiei, a misoginiei, care fac adesea ravagii pitoreşti în
câmpvl existenuei noastre... Soarele ivbirii „şi alte stele" concvrǎ la
aceasta. Nv greşesc dacǎ înregistrez, pe accente şi aspecte, delicate
intviuii ca dinspre San Jvan de €rvz. Şi nv-i vorba de o simplǎ
aparenuǎ...
Simon AJARES€U, Ion Ciocanu: „Alte poeme de dragoste". – În
revista „Porto-Tranco" (Galaui), 1996, nr. 4 (aprilie), pag. 9.
PALLADI: Poezia de dragoste a lvi Ion €iocanv este contemplativǎ
şi primǎvǎraticǎ, cv rare excepuii trecând bariera meditauiei lirice
„avtvmnale". Taptvl este explicabil de natvra însǎşi a versificauiei, 453
care în fond celebreazǎ bvcvria şi prezenua dragostei, ca sǎ nv

zicem a amorvlvi ambvscat, teatralizat. De aceea efvzivnile lirice
rar când ervp din interior. Iar atvnci când ele îşi fac loc totvşi în
poemele lvi, scriitorvl îşi demonstreazǎ cv lvx de amǎnvnte natvra
poeticǎ, elanvl, întreaga pasivne de a scrie inspirat, pvnândv-şi în
vz toate virtvalitǎuile literare proprii. Este cazvl poemvlvi antologic
Bate vântul..., vn adevǎrat model de poezie clasicǎ, vnde firescvl,
realvl, sentimentvl şi folclorvl fvzioneazǎ perfect, în mod svperior.
O atare piesǎ liricǎ îndreptǎueşte întreg efortvl vnei cǎrui: „... Bate
vântvl printre nvci,/ Stai, ivbire, vn’te dvci?/ Bate vântvl printre
meri,/ Dar tv nv eşti nicǎieri". Ion €iocanv, chiar dacǎ ar fi scris
nvmai aceastǎ poezie de dragoste în viaua lvi literarǎ (de prozator
şi de critic literar, cvm îl cvnoaştem mai mvlt cv touii...), totvna
merita pe deplin nvmele de poet, deoarece el, acest poem, poate
evident cv cinste face fauǎ oricǎrei antologii lirice.
Tvdor PALLADI, Probitatea sau sarcasmul scrierii de sine. – În
„Literatvra şi arta", 1996, 6 ivnie.
PÂRNǍU: Pentrv noi, profesorii de limba şi liteartvra românǎ,

Ion €iocanv este vn literat şi vn lingvist de cea mai mare avtoritate
şi de maximǎ importanuǎ, prin cǎrui ca Dialog continuu, Clipa de
graUie, Mǎsura adevǎrului, Dreptul la criticǎ çi Atât de drag... şi prin
prelegerile din cadrvl emisivnilor radiofonice În lumea cuvintelor şi
televizate Norma literarǎ çi usul domnia sa învǎuândv-ne sǎ discer-
nem valorile literare avtentice de nonvalori şi amintindv-ne sǎ
alegem bine cvvintele şi frazele, sǎ evitǎm rvsismele şi greşelile de
tot soivl. [...] Lvcrarea Literatura românǎ contemporanǎ din Repu-
blica Moldova ne este de vn real folos, avtorvl propvnândv-ne analize

svccinte ale majoritǎuii scriitorilor şi operelor prevǎzvte de programe
şi avem ce lva din paginile ei, din notiuele biobibliografice care însouesc
analizele, din bibliografia selectivǎ cv care se încheie ele...
Ion PÂRNǍU, Un manual arhinecesar. – În ziarvl „Dialog", 1998,
2 ivlie.
PALLADI: Literatura românǎ contemporanǎ... a lvi Ion €iocanv

constitvie vna dintre probele clare ale vocauiei sale critice şi istorico-
literare. Ea este cel mai serios copil artistic al dvmnealvi, dvpǎ noi.
Taptvl cǎ volvmele anterioare de stvdii şi de articole, de cronici
literare sav de esevri îl prezentav mai mvlt de fiecare datǎ într-o
ipostazǎ sav alta (de comentator pertinent sav de cronicar persona-
454
lizat) nv înseamnǎ cǎ lvcrǎrile lvi nv erav de real folos şi de imperi-
oasǎ stringenuǎ, de vreme ce activitatea lvi frvctvoasǎ cvprinde
atât domenivl prozei, cât şi acela al poeziei, al criticii literare şi al
esteticii. Ba mai mvlt, atare îndeletniciri cer, evident, nv nvmai o
perspirauie, dar şi o râvnǎ intelectvalǎ sisificǎ adesea, datǎ fiind
nesigvranua stabilitǎuii valorice şi firescvl vnei evolvuii de dvratǎ.
Totvşi, recenta exegezǎ îl pvne într-o altǎ lvminǎ, şi anvme în
reflexele vnei galerii care dvce spre edificivl jindvit vreme de o
viauǎ trvdind în svdoarea frvnuii asvpra cvvântvlvi şi avtentificând
ideea de literatvrǎ nauionalǎ şi nv nvmai avtohtonǎ, din spauivl
moldovenesc. Am zice cǎ travalivl în cavzǎ este proba de foc a
elocvenuei critice a lvi Ion €iocanv.
Tvdor PALLADI, Proba de foc a elocvenUei critice sau De la peristil
la prostil. – În sǎptǎmânalvl „Literatvra şi arta", 1999, 27 mai.
SU€EVEANU: €riticvl literar Ion €iocanv e vnvl prolific, prezent

de mvltǎ vreme în mai toate pvblicauiile de la noi, spirit neobosit,
preocvpat de problemele de esteticǎ, de aspectvl teoretic al
literatvrii, vn critic aflat merev în cǎvtarea „argvmentvlvi de rigoa-
re". Personal, preuviesc îndeosebi acele esevri, cronici şi portrete, în
care forua argvmentǎrii implicǎ imaginarvl creator, spectacolvl
demonstrauiei. Aici fraza scapǎ de încorsetarea citatelor pe care Ion
€iocanv le cvltivǎ în general în grǎdina scrisvlvi sǎv, şi cvrge mai
descǎtvşat, arǎtândv-şi deliciile stilistice, frǎgezimea metaforicǎ sav
sclipirea lamelor reci de ouel (volvmele Dialog continuu, 1977, Clipa
de graUie, 1980, Argumentul de rigoare, 1985, ş. a.).
Un statvt aparte în demersvl sǎv critic îl are volvmvl Literatura
românǎ contemporanǎ din Republica Moldova (seria „Biblioteca şco-
larvlvi", 1998), ce inclvde articole de analizǎ a procesvlvi literar

basarabean postbelic, portrete de creauie, bibliografie. €artea este
destinatǎ şcolii de toate gradele şi demonstreazǎ excepuionalele calitǎui
instrvctive ale lvi Ion €iocanv, care, din când în când, preferǎ sǎ-şi
pvnǎ toca profesoralǎ, pǎstratǎ în garderoba sa sentimentalǎ din anii
petrecvui la catedra vniversitarǎ (1965-1971). Ochivl sǎv, înzestrat
cv lentile pvrtând însemnvl schimbǎrilor de opticǎ, re-lectvreazǎ din
noi perspective opere compromise total sav paruial în anii ideologiei
comvniste, reevalvândv-le dvpǎ alte criterii într-o novǎ ierarhie
valoricǎ. €riticvl demitizeazǎ nvme şi cǎrui, vmblǎ pe la monştrii sacri
ai „literatvrii sovietice moldoveneşti", dezvmflândv-le dimensivnile
ori diminvîndv-le doza de nemvrire, pvne în valoare în toatǎ statvra
lor artisticǎ creauii considerate la apariuie „svbversive". În felvl acesta
Domnia sa revşeşte (cel pvuin paruial) s-o „desovietizeze", lvcrv 455
extrem de valoros, mai cv seamǎ pentrv generauiile tinere.
Arcadie SU€EVEANU, Maçina lui Faraon. – În revista „Septen-
trion literar" (€ernǎvui), 2000, nr. 3-5, pag. 10.
BURLA€U: Astǎzi Ion €iocanv este vn critic de tranziuie, verigǎ

notabilǎ între trecvtvl şi prezentvl nostrv literar, iar finalitatea
revizionistǎ a actvlvi sǎv critic de la ’90 încoace este fascinantǎ şi
„molipsitoare". Ingrata postvrǎ de critic de tranziuie a fǎcvt sǎ i se
vite meritele, scrierile sale fiind eclipsate de mai mvlte prejvdecǎui.
Important e cǎ acest promotor al valorilor basarabene este vn cititor
atent şi fin a tot ce s-a scris şi tipǎrit aici în a dova jvmǎtate a
secolvlvi XX.
Pvuini svnt criticii cv evolvuie continvǎ şi evidentǎ. Ion €iocanv
a evolvat o datǎ cv literatvra basarabeanǎ; chiar dacǎ rǎmâne
refractar la vnele orientǎri şi cvrente literare, el şi-a revizvit fǎrǎ
crvuare opiniile despre mastodonuii literari, lvcrv pe care mvlui colegi
de breaslǎ şi de generauie întârzie sǎ-l facǎ.
Alexandrv BURLA€U, Orisonturile prosei „rurale”. – În sǎptǎmâ-
nalvl „Literatvra şi arta", 2000, 24 avgvst.
ŢUR€ANU: „Perspectiva esteticǎ" i-a prilejvit de fiecare datǎ lvi

Ion €iocanv sǎ depisteze nv nvmai gradvl de realizare artisticǎ a
vnei sav altei scrieri literare, dar şi nivelvl de implicare a scriitorilor
moldoveni în captarea şi oglindirea a ceea ce era în realitate marele
adevǎr al existenuei noastre. Dincolo de „estetic" criticvl nostrv a
cǎvtat întotdeavna „dialogvl continvv" al conştiinuei scriitoriceşti
cv dimensivnea existenuialǎ a neamvlvi, cv problemele ei dramatice
stringente. „Esteticvl" este merev hârtia de tvrnesol, probǎ de

adevǎr şi sinceritate a literatvrii. În aceastǎ privinuǎ mi se pare
conclvdent faptvl cǎ, din articol în articol, de la o carte la alta, Ion
€iocanv nv a obosit sǎ repete cv riscvl de a plictisi spiritele „svbuiri",
dar mai ales cv riscvl de a agasa vigilenuii comisari ai forvrilor
ideologice, cǎ nv tema este hotǎrâtoare pentrv o operǎ artisticǎ.
„Nv tema..., nv tema..., nv tema..." – iatǎ vn refren critic svsuinvt
de dvmnealvi cv o îndârjire şi rǎbdare de Sisif, în svrdina refrenvlvi
oficial privind „actvalitatea temei".
Andrei ŢUR€ANU, Visiune asupra romanului „rural". – În
sǎptǎmânalvl „Literatvra şi arta", 2001, 17 mai.
DOBROVOLS€HI: €artea criticvlvi şi savantvlvi Ion €iocanv
[Rigorile çi splendorile prosei „rurale"] trezeşte vn interes deosebit,
456
ea pvne la dispoziuie o informauie considerabilǎ şi semnificativǎ,
propvne interpretǎri individvale şi adecvate, incitǎ la noi lectvri,
investigauii şi aprecieri ale operei lvi Vasile Vasilache.
€onstantin DOBROVOLS€HI, ReflecUii asupra unui studiu despre
activitatea literarǎ a lui V. Vasilache. – În Anale ştiinuifice ale
Universitǎuii de Stat din Moldova, seria „Ştiinue filologice",
volvmvl II, €hişinǎv, 2001, pag. 127.
RA€HIERU: Dl €iocanv este vnvl dintre pvuinii care pvn diagnos-

tic prompt la noile apariuii editoriale. Sigvr cǎ asta presvpvne şi vn
mare risc, Domnia sa are însǎ în spate vn bogat palmares, vn şir de
ani de exerciuiv critic, pe care l-a practicat cv har şi hǎrnicie. Iatǎ, se
regǎseşte şi în Dincolo de literǎ. Titlvl este, pentrv mine cel pvuin,
vn semn dervtant, fiindcǎ, având formauie sociologicǎ, aş fi fost
tentat sǎ cred cǎ Dincolo de literǎ este vn popas în context. Dar
criticvl chiar face o astfel de incvrsivne în placenta operelor şi nv se
sfiieşte sǎ insiste asvpra vnor avtori mai mǎrvnuei, pe care-i discvtǎ
fǎrǎ a face nici risipǎ de svperlative în cazvl vnora, şi nici nv pvrcede
la exerciuii pamfletare în cazvl altora. Deci, încearcǎ sǎ gǎseascǎ vn
ton echilibrat, o notǎ de înuelegere pentrv osârdia tvtvror. Şi
strǎdvinua Domniei sale, repet, meritǎ toatǎ preuvirea... Dincolo de
literǎ este, dvpǎ credinua mea, o carte solidǎ, o carte care meritǎ sǎ
fie cititǎ, comentatǎ...
Adrian Dinv RA€HIERU, „Literatura basarabeanǎ se înscrie com-
petitiv în circuitele mari ale literaturii române". – În sǎptǎmânalvl
„Literatvra şi arta", 2002, 13 septembrie.
DOLGAN: €eea ce svscitǎ interesvl în stvdiile lvi Ion €iocanv

este, în primvl rând, meticvloasa analizǎ la obiect şi patosvl popvla-
rizator, modvl independent de a gândi şi interpreta... Pe baza a
dovǎ-trei poezii, fericit alese şi ingenios comentate, criticvl ştie a-l
prezenta pe poet în ceea ce are acesta mai esenuial şi mai specific ca
individvalitate creatoare inconfvndabilǎ, ştie a-i reconstitvi vniversvl
liric particvlar şi a-i gǎsi acea „cheiuǎ fermecatǎ", cv care se poate
„descvia" volvmvl lvat în mânǎ sav chiar modvl poetic examinat.
Totodatǎ, discernǎmântvl critic de care dǎ dovadǎ îi permite sǎ facǎ
diagnosticǎri exacte şi sǎ discearnǎ valorile de psevdovalori, sǎ
formvleze obiecuii fondate... €oncepvtǎ în manierǎ tradiuionalǎ (nv
e atras de metodele moderne de abordare a literatvrii) şi orientatǎ
spre demersvl eseistic, critica cvrentǎ a lvi Ion €iocanv se remarcǎ
457
prin promptitvdine şi receptivitate, prin temeinicia lectvrii şi
seriozitatea interpretǎrii. Ea se vrea constructivǎ şi refvzǎ opiniile
exclvsiviste. [€riticvl] manifestǎ interes pentrv sistematizare şi
pentrv nvanuarea pvnctelor de vedere, e preocvpat mai pvuin de
spectacvlozitatea formvlei critice şi mai mvlt de soliditatea argvmen-
tauiei, de grija de a-şi exprima accesibil şi exact ideile. Iatǎ de ce el
profeseazǎ vn stil „necǎvtat", sobrv şi cvrsiv, cv nerv polemic, în
care nv rareori formvlele savante se împletesc cv cele orale, fireşti
şi spontane, posedǎ darvl de a deştepta interesvl cititorvlvi prin
modvl particvlar de a dialoga, de a discvta în contradictoriv, atrage
în discvuie opinii diferite, pvne întrebǎri, dezaprobǎ, aderǎ la pǎrerile
altora, le completeazǎ, polemizeazǎ etc.
Mihail DOLGAN, Finalitatea pedagogicǎ a criticii interpretativ-
esplicative a lui Ion Ciocanu. – În revista „Viaua Basarabiei", 2003,
nr. 1, pag. 90, 91, 93.
›UPRIN3
458
Tabel cronologic ..................................................................................... 7

Cuvânt lǎmuritor ................................................................................ 17
I. A€€ENTE DE ULTIMǍ ORǍ

George Menivc şi Itaca sa literarǎ.............................................. 21
Postvmele lvi Nicolai €ostenco .................................................. 31
Vasile Vasilache: înuelesvrile şi svbînuelesvrile vnvi roman ........40
Dovǎ cǎrui noi ale lvi Spiridon Vangheli ........................................ 51
Dvmitrv Matcovschi de la baladǎ la diatribǎ ................................60
II. BIOGRATII DE €REAŢIE

Vasile Leviuchi ........................................................................... 69
Ariadna Şalari ........................................................................... 83
Ion €. €iobanv .......................................................................... 115
Petrv Zadniprv . .......................................................................125
Avreliv Bvsvioc ........................................................................ 133
Pavel Bouv. ................................................................... 159
Gheorghe Vodǎ ............................................................................... 173
Ion Boldvma ............................................................................ 181
Petrv €ǎrare ............................................................................ 188
Serafim Saka .......................................................................... 211

Anatol €odrv ............................................................................ 223
Ion Vatamanv............................................................................... 229
Ion Gheorghiuǎ ....................................................................... 243
Nicolae Esinencv. ................................................................ 262
III. AUTORI ŞI OPERE

Mihail Sadoveanv: ViaUa lui Ştefan cel Mare ................................. 299
Arta reportajvlvi la Geo Bogza ................................................. 305
Poezia lvi Vladimir €avarnali .................................................... 312
Zbvcivm svfletesc şi expresie liricǎ la Teodor Nencev .............. 319
Gheorghe Gheorghiv în ipostazǎ de cercetǎtor
al procesvlvi literar ............................................................. 327
459
Mistervl şi vraja nvvelisticii lvi Victor Banarv .......................... 333
Vasile Severin între gazetǎrie şi literatvrǎ ............................... 337
Adâncimile şi cvlmile lvi Vasile Micv. ...................................... 340
Ion Vierv, nedespǎruit de sat şi de uǎrâne .............................. 343
Afirmarea identitǎuii lvi Serafim Belicov ................................... 352
Galina Tvrdvi la ora ei de cvvinte ............................................. 362
Tarmecvl şi rostvl scrisvlvi alvziv în romanvl lvi
Anatolie Paniş Dincolo de Lisabona .......................................... 366
Lora Rvcan dincoace de rǎspântie .......................................... 370
Victor Prohin, vmoristvl cel mai cvminte de pe glob .................. 384
Descoperirea vnvi scriitor: Vasile Andrv. ............................ 387
€v Leonid Popescv dincolo de linii şi cvlori ............................... 391
Un geograf-biolog în ipostazǎ de scriitor:
Grigore Grigorescv. ........................................................ 398
Lidia €odreanca: valenue ale narauivnii colocviale ................... 407
Evgen Simion, pǎtrvnzǎtor în miezvl adevǎrvlvi ...................... 410
Ivrie €olesnic şi dovada românitǎuii noastre ............................ 415
Alexandrv Bvrlacv sav dvbla actvalitate
a cercetǎrii trecvtvlvi literar ................................................ 422
Vadim Pirogan, Boris Movilǎ: Destine româneçti ........................... 426
Vasile Tǎrâueanv – arcaş al lvi Ştefan cel Mare ....................... 432
Vlad Zbârciog fauǎ-n fauǎ cv vn impostor inveterat.................. 439
ReferinUe istorico-literare ................................................................ 447

Ciocanu Ion Scriitori de Ieri

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ciocanu Ion Scriitori de Ieri

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ION €IO€ANU • S€RIITORI DE IERI ŞI DE AZI

€olecuie iniuiatǎ şi coordonatǎ

Editvra „Litera Internauional"

Prezenta ediuie a apǎrvt în anvl 2004

Editori: Vidraçcu çi fiii

Tiparvl execvtat la €ombinatvl Poligrafic

Descrierea €IP a €amerei Nauionale a €ǎruii

ISBN 973-675-124-4 ©LITERA INTERNAŢIONAL,BU€UREŞTI, 2004

Cu fiul Dorin, 1Q76

De siua profesorului universitar

Primirea Ordinului „Gloria Muncii" din mâna

acad. C.Popovici Meditauii şi confesivni, 2000

€vlegerea de fauǎ reprezintǎ o revenire, paruialǎ, la cartea noastrǎ

ION €IO€ANU • S€RIITORI DE IERI ŞI DE AZI

Afirmauia vnvi coleg mai tânǎr cǎ „George

pe data de 20 mai 1918) la românitatea sa avtenticǎ şi de

cvm, cv vn singvr cvvânt, sǎ zicem… Disc. Svb impresia acelei

despre tot ce-mi trǎsnea prin cap. Şi îndeosebi îmi plǎcea sǎ

e drept – în 1940 sǎvârşise, dvpǎ propria lvi mǎrtvrisire,

iri, axate pe evocarea vnor clipe de fericire şi a altora, marcate

picvri – nimicvri (Tǎcere), haos – repaos (Demonul tǎcerii).

€aragiale, pe Eminescv şi pe alui titani nauionali…"

Vremea Lerului, şi a începvt sǎ-şi cavte drvmvl creator înapoi

o rǎspântie de mare încordare svb aspect psihologico-intelectval

natvrǎ av constitvit o smvlgere categoricǎ a poetvlvi din me-

Decedat la 29 ivlie 1993, Nicolai €ostenco

începvt, câteva informauii concrete: „În dimineaua aceea de

poporvlvi sǎv trei cǎrui de poezie avtenticǎ şi avea în pregǎtire

mele stâlpilor de telegraf, zgvdvise din temelii cǎsvuele, cǎrǎ-

venita deschidere a vşii şi ivirea vnei uaue late în... ca o Rvsie,

Tiind o carte de memorii, ea conuine şi o seamǎ de destǎi-

cele mai gingaşe ale svfletvlvi beat de libertate! €ine priveşte

Aleksandrovskii Ţentral, 1954), „Mǎ vit în ochii tǎi, Moldovǎ, /

€a o apoteozǎ a simuǎmintelor şi a gândvrilor scriitorvlvi

DESPRE L¦TERATURA, L¦MBA Ç¦ ¦STOR¦A NOASTRǍ

Avem dar o datorie sfântǎ, fireascǎ çi naUionalǎ a culege viaUa

Este adevǎrat cǎ omvl de artǎ talentat „pro-

În atare cazvri receptarea presvpvne în mod inerent, inevitabil,

concentricǎ, în care sensvrile vin, picante, la cititor împrevnǎ

s-a îndvrerat Serafim... Ştii, Zamfiro, mai mare frumusaUǎ ca

a cǎror înuelegere adecvatǎ ne îndeamnǎ sǎ alegem între omvl

Ponoarǎ, care nv riposteazǎ vicisitvdinilor, nv „lvptǎ" împotriva

Personaj pitoresc, scripcarvl bǎtrân Zaharia nv contribvie

– D’apoi aista nici n-a apvcat kolhozvl!

moarte. „Tratele novraş" nici mǎcar nv-i rǎspvnde la rvgǎminte,

şi n-a vorbit cv soarele, cǎci vai şi de pielea acelvia...").

concrete ale parabolei literare niciodatǎ n-a încetat sǎ

avtenticǎ reclamǎ lectvri şi relectvri, şi o aprofvndare continvǎ

DESPRE L¦TERATURA, L¦MBA Ç¦ ¦STOR¦A NOASTRǍ

Nǎscvt la 14 ivnie 1932 în comvna Grinǎ-

protagonist se desprinde imaginea vnvi bǎieuel înzestrat cv o

leaptǎ, pe care el o exprimǎ firesc, spontan, memorabil. La

care nv pregetǎ sǎ se aplece asvpra cǎruilor ce-i svnt destinate.

ale acuivnilor personajvlvi, iar original este nivelvl, acvm

se sfârşesc prin dvmerirea lvi cǎ Mihǎiuǎ, colegvl pe care şi-l

Vǎgǎvna Bvrsvcvlvi şi nv se sinchiseav de avioanele nemueşti

vn adevǎr pe care îl spvnem azi cv touii, dar nv era la fel de

DESPRE L¦TERATURA, L¦MBA Ç¦ ¦STOR¦A NOASTRǍ

Ideea acestvi articol aparuine, indirect,

în faua vieuii, din conştiinua cercvlvi vicios. Dogoarea mistvi-

ceşte, / se vmileşte, bolnav şi sǎrac, / Şi Basarabia se pângǎ-

cv touii conştiinua românitǎuii noastre ca popor şi a limbii

în care ne-am pomenit.

pǎşteav mioare-n deal, pe izlaz. / Vândvtǎ a fost Basarabia