Curs 1.

Definitii si concepte de baza in

epidemiologia clinica

Modul.I. Epidemiologie clinica I

Prof. univ. dr. DOINA AZOICAI
EPIDEMIOLOGIA
“Natura este probabilistica
Informatia incompleta
Rezultatele esentiale
Resursele limitate
Deciziile inevitabile”

H.S.Frazier, Univ. Harvard, 1980

HIPOCRATE : Epidemiologia – stiinta a epidemiilor

ETAPA MODERNA : Epidemiologia - studiul frecventei si dinamicii

starilor de sanatate la nivelul populatiilor umane ( decriptiva);
a relatiilor cauzale in raport cu sanatatea umana ( cauzala)

Epidemiologia - ansamblul metodelor de cercetare in:

* sanatatea publica;
* sociologia;
* medicina clinica;
* evaluarea serviciilor de sanatate
IN PREZENT
Epidemiologia – directii noi :
* Ecosocioepidemiologia
* Epidemiologia clinica;
* Epidemiologia genetica si moleculara;
* Farmacoepidemiologia;
* Medicina bazata pe dovezi
Definitii
 Ipoteze
1. bolile umane nu apar la intamplare
2. au la baza factori declansanti sau protectori
care pot fi identificati in populatii sau grupuri de indivizi din populatie , in
locuri si perioade de timp diferite

 Epidemiologia “ studiul distributiei factorilor

determinanti ai frecventei bolilor “

DISTRIBUTIE – FACTOR RESPONSABIL – FRECVENTA

I. FRECVENTA
 cuantificarea existentei sau aparitiei bolii

 necesara a fie disponibila inaintea

oricarei cercetari sistematice a unei boli
in populatia umana
II. DISTRIBUTIA
 care sunt indivizii din populatie care vor face
boala
 care este locul si momentul aparitiei bolii
 raspuns - compararea la un monent data a
unor : populatii ; unor sub-grupuri ; unor
perioade de observatie diferite
 esentiala pentru - descrierea caracteristicilor
bolii; formularea ipotezelor privitoare la
factorii declansanti sau de protectie
III. FACTORI RESPONSABILI
 depind de primele doua elemente
deoarece in epidemiologie …

este necesara cunoasterea frecventei si

distributiei bolii pentru verificarea
unei ipoteze
Evolutia rationamentului
 supozitie (practica clinica, examinarea
modalitatilor de aparitie a bolii, observarea
rezultatelor de laborator, speculatie teoretica)
asupra influentei unui factor implicat
particular in aparitia bolii
 formularea ipotezei specifice care va fi
verificata prin aplicarea metodologiei
specifice studiilor epidemiologice
 culegerea sistematica si analiza datelor
prin cercetarea unei asocieri statistice (daca
probabilitatea ca un rezultat sa se produca ,
in prezenta unui factor sau unei expuneri
date, difera de probabilitatea ca acestea sa nu
se produca in absenta acelorlasi factori sau a
expunerii)
 evaluarea validitatii unei asocieri statistice
prin eliminarea :
- altor explicatii ca urmare a utilizarii
metodei de tragere la sort (hazard);
- erorilor sistematice in colectarea si
interpretarea datelor (bias);
- efectul altor variabile in asocierea
observata (factori confundanti)
 verificarea rezultatelor si prin alte studii
care sa evidentieze :
- gradul asoceirii
- concordanta cu alte studii
- credibilitatea biologica
Momente din evolutia epidemiologiei
 Hippocrat (500 i.c) : aparitia bolii poate fi
in relatie cu factorilor mediului extern dar si
cu cei individuali

 John Graunt (1662) : inregistrarea datelor

legate de patologia umana care pot contribui
la studiul bolilor (“ La nature et les observations
politiques concernant les registres mortuaires”)
 William Farr (1839): definirea populatiei
expuse la risc; alegerea unor grupuri de
comparare; primele asocieri cauzale care pot
contribui la studiul bolilor umane

 John Snow (1849) : enuntarea ipoteze si

verificarea analitica a relatiilor dintre variabile
Evolutia epidemiologiei
HIPPOCRAT
2000 ani

GRAUNT
200 ani

FARR
20 ani

SNOW
 EPIDEMIOLOGIA CLINICA (I)
“ …reprezinta utilizarea metodelor epidemiologice de catre clinicieni”
( D.I. Sackett, 1969)
“… reprezinta un ansamblu de strategii optimale folosite pentru a ajunge la cel
mai bun diagnostic, tratament, prognostic, utilizand instrumente imprumutate
din stiintele preclinice, statistica, epidemiologie, precum si o metodologie
riguroasa de observatie si clasificare “
( Feinstein, 1972)
“ … este un termen care reprezinta doar o denumire a unei «orientari» a
metodelor epidemiologice, fara a reprezenta o entitate bine definita”
( W.Holland, 1983)
“… aplicarea rationamentului obiectiv in medicina “
( Jenicek si Cleroux, 1985)
“ … stiinta realizarii predictiilor cu privire la un anumit pacient tinand seama de
evenimentele clinice inregistrate in grupurile de pacienti similari cu acesta si
bazandu-se pe metodele stiintifice de studiere a grupurilor de indivizi, pentru
a avea siguranta unor rezultate corecte”
( R.Fletcher, 1996)
EPIDEMIOLOGIA CLINICA (II)
“ aplicarea metodelor epidemiologice la activitatea clinica.
Se propune medicului practician un ansamblu de metode : pentru lectura critica a
literaturii stiintifice, de extragere a unei informatii pretioase din consultatiile pe care
le efectueaza si de contributie directa la cunoasterea stiintifica “

( Valeriu Rusu – Dictionar medical , Edit. Medicala, Bucuresti, 2001)

“disciplina care se adreseaza creatorilor de studii stiintifice, cercetatorilor, invatandu-i

metodologia ce trebuie aplicata astfel îcât rezultatele studiului sa fie valide “

( Cristian Baicus – Dictionar de Epidemiologie Clinica si Medicina Bazata pe Dovezi,

Edit. Medicala, Bucuresti, 2002)
 EPIDEMIOLOGIA CLINICA (III)
 SCOPUL EPIDEMIOLOGIEI CLINICE
dezvoltarea si aplicarea metodelor observatiei clinice care sa conduca la concluzii valide,
evitandu-se aparitia rezultatelor distorsionate influentate de erorile care pot apare in mod
aleator sau sistematic.

 OBIECTIVELE EPIDEMIOLOGIEI CLINICE

1. colectarea, masurarea si clasificarea datelor;
2. evaluarea riscului la nivel de individ;
3. identificarea indivizilor care prezinta niste particularitati ( in functie de normalitate
si diagnostic);
4. aprecierea prognosticului in functie de prezenta sau absenta afectiunii evaluate;
5. constituirea grupurilor in functie de prezenta afectiunii sau expunerea la un factor
specific; cercetarea asociatiilor cauzale; analiza diferentelor observate dintre grupuri;
6. cercetarea celei mai bune interventii terapeutice;
7. evaluarea eficacitatii tratamentelor sau ingrijirilor;
8. stabilirea prognosticului in functie de rezultatul terapeutic obtinut