 Unghiurile Bryant;

 Unghiurile de proiecţie.
În a treia fereastră ce se deschide (fig. 35) trebuie precizată direcţia componentei
rezultatului. Se pot alege:
 Componenta pe axa X;
 Componenta pe axa Y;
 Componenta pe axa Z;
 Modulul.
Direcţiile X, Y sau Z se pot identifica după “triada” (fig. 23).
În a patra fereastră ce se deschide (fig. 36) se indică poziţia de pe piesă pentru care se
va face calculul.

Fig. 34 Fig. 35 Fig. 36

5. Aplicaţii
5.1. Mecanism bielă-manivelă.
Mai jos (fig. 37), se prezintă o aplicaţie pentru un ansamblu “Mecanism BM”.
Arborele- excentric 1 este antrenat de “motorul 6”. Biela 2 este articulată prin bolţuri de
excentric şi de culisa 3. Ghidajul 4 este fixat de placa de bază 5. Lista cu elemente a
ansamblului este redată în fig. 38. Ansamblul conţine: “Sub fix” (în care sunt grupate
elementele fixe), “Sub rotitor” (conţinând arborele-excentric şi bolţul de articulaţie), biela,
“Sub translaţie” (culisa şi bolţul de articulaţie). Corelările introduse realizează:
 cupla de rotaţie dintre “Sub rotitor” şi “Sub fix” prin “Concentric 1 şi “Coincident 1”;
 cupla de rotaţie dintre “Sub rotitor” şi “bielă” prin “Concentric 2 şi “Coincident 2”;
 cupla de rotaţie dintre “bielă” şi “Sub translaţie” prin “Concentric 3 şi “Coincident 3”;
  cupla de translaţie dintre “Sub translaţie” şi “Sub fix” prin “Coincident 8” şi
“Coincident 9”. Evitarea redundanţei este realizată prin adoptarea lui “Coincident 8”
de tipul contact linie-suprafaţă şi nu suprafaţă-suprafaţă, deoarece asigurarea orientării

Fig. 37

Fig. 38

culisei este dată de contactul suprafaţă-suprafaţă din “Coincident 9”.

  Corelarea “Perpendicular 2” este introdusă, iniţial, pentru precizarea poziţiei iniţiale a
mecanismului. Ulterior, înainte de etapa de calcul, această corelare se dezactivează
(“Suppress”).
Antrenarea se face cu motorul 6 cu viteză unghiulară constantă, reprezentând situaţia
mişcarii staţionare, de regim). Simularea este denumită „Motion Study 1” şi este făcută în
„Cosmos Motion”. În fig. 39 este dat un detaliu al „Motion Manager” . În lista de
elemente apare motorul: RotaryMotor1 (poz.2), punctul cheie 3 şi rubrica Rezultate

Fig. 39

ce conţine graficele de variaţie ale unor parametri ce au fost calculaţi. Datele pentru
“RotaryMotor1” sunt cuprinse în fig. 40. Direcţia de rotaţie este dată prin selectarea „Face
<1>” ce este suprafaţa cilindrică a arborele- excentric 1 (fig.37). Mişcarea se face cu viteza
unghiulară constantă (mişcarea de regim) de 60 rot/min.
Pentru calculul simulării se stabileşte timpul de integrare.
Pentru ca discul-excentric să efectueze 1 rotaţie este necesară o
perioadă a rotaţiei, adică: t = T = 60/n = 60/60 = 1 s. Se
deplasează punctual cheie de pe bara de acţiune superioară
(poz. 25 din fig. 3) până la 00:00:01.000.
Efectuarea calculelor simulării se face prin
acţionarea butonului 2 (fig. 3). Se face poziţionarea iniţială a
Fig. 40
mecanismului, fie manual mişcând unul din elementele mobile ale ansamblului, fie prin
introducera unei corelări (Perpendicular2) pentru această poziţie şi, apoi, se dezactivează,
pentru a nu bloca simularea.
 Calculul şi reprezentarea grafică a variaţiei diferiţilor parametric ai simulării se fac
acţionând butonul Rezultate (poz. 19 din fig. 3).
În fig. 41 este redată fereastra pentru obţinerea vitezei unghiulare a arborelui-
excentric. Viteza unghiulară este constantă cu valoarea de 3600/s (fig. 42), ceeace corespunde
valorii de 60 rot/min adoptată la “RotaryMotor1” (fig. 40):
𝑟𝑜𝑡 3600
60 = 60 ∙ = 360 deg/s
𝑚𝑖𝑛 60 𝑠

Fig. 41 Fig. 42

Pentru culisa 3 (fig. 37) se poate obţine deplasarea liniară (fig. 43, fig. 44 şi fig. 45).
Valorile absolute ale deplasării depind de poziţia punctelor de definire (fig. 43).

Fig. 43 Fig. 44

Fig. 45
 Viteza liniară a culisei (fig. 45) şi acceleraţia liniară (fig. 46) se obţin definind
pentru direcţie o suprafaţă “Face <1>” (fig. 42 ). Ferestrele de definire sunt date în fig. 43 şi
fig. 44.
Se verifică considerentul teoretic: poziţia punctelor de extrem ale acceleraţiei se
găsesc în punctele de inflexiune ale curbei vitezei.

Fig. 42 Fig. 43 Fig. 44

Fig. 45

Fig. 46

Se pot obţine graficele variaţiei vitezei unghiulare (fig. 48) şi ale acceleraţei
unghiulare (fig. 49) ale bielei. Pentru selecţia direcţiei a fost selectată faţa laterală a bielei
(fig. 47).
 Fig. 47

Fig. 48

Fig. 49

Graficul variaţiei puterii instantanee date de “RotaryMotor1” este prezentat în fig.

50. Zonele cu putere < 0 corespund acţionării date de forţele gravitaţionale.

Fig. 50
 Se poate realiza trasarea traiectoriei unui punct de pe bielă (curbă de bielă). În fig.
51 este indicată fereastra de definire, punctual M schiţat, în prealabil este notat cu
“Point1Sketch…”.

Fig. 51

În fig. 52 este redată traiectoria descrisă de punctual M.

Fig. 52

Rezultatele calculelor se pot exporta făcând click dreapta pe graficul ce cuprinde

rezultatul şi acceptând “Export CSV”. Se generează un fişier de tip text cu delimitare cu
virgulă.
Simularea (ca program “Mecanism BM.sldasm” şi ca animaţie “AnsSCARA.avi” se
găsesc în directorul “Mecanism BM”, din Anexa Curs de pe CD.

5.2. Mecanism bielă-manivelă-variantă

Pentru simularea unui parcurs se poate face o simulare adoptând o cinematică impusă.
Variante pot fi:
 cu variaţie trapezoidală a vitezei (capitolul 2.1), care are dezavantajul salturilor de
accelerţie;
 cu cinematică fără salturi de acceleraţie, de exemplu cu funcţia STEP (capitolul 2.1,
fig. 11 şi 12).