CONTABILITATEA ACTIVITĂŢII DE CAZARE, DE

TURISM ŞI DE ALIMENTAŢIE PUBLICĂ

Caracteristici ale activităţii de cazare

Activitatea de cazare se desfăşoară în cadrul unor

unităţi operative specifice, reprezentând o formă a
prestărilor de servicii datorită caracterului nematerial al
activităţilor pe care le presupune.
Dotarea unităţilor de cazare şi calitatea diferenţiată a
serviciilor determină încadrarea lor în categorii diferite şi
pe această bază a tarifelor pentru prestaţiile efectuate.
Clasificarea unităţilor de cazare se realizează după
următoarele criterii:
a) după importanţă
 unităţi principale: hoteluri, hanuri turistice, moteluri,
cabane.
 unităţi complementare: popasuri turistice, sate de
vacanţă, turism rural prin închirieri de camere de la
persoane fizice.
b) după condiţiile materiale şi gradul de confort unităţile
de cazare sunt încadrate pe baza unei licenţe în categorii
cărora li se atribuie de la 1 la 5 stele. Pornind de la acest
criteu, se determină sistemul de tarifare pentru cazare în
fiecare unitate.
Tarifele de cazare exprimă valoarea serviciilor prestate
şi trebuie astfel dimensionate încât să asigure acoperirea
cheltuielilor şi o marjă pentru obţinerea unui profit
rezonabil. Tarifele de cazare sunt diferenţiate atât în funcţie
de categoria unităţii cât şi de perioada de cazare (sezon şi
extrasezon).
 Concomitent cu cazarea, unităţile de cazare pot pune
la dispoziţia turiştilor o serie de servicii cum sunt: servicii
de tratament, frizerie, coafură, cosmetică, închirieri de
obiecte, spălarea lenjeriei, servicii de agrement, servicii
telefonice, schimb valutar.

Documentele şi evidenţa operativă a activităţii

de cazare hotelieră

Activitatea de cazare presupune două categorii de

operaţiuni:
 operaţiuni de rezervare şi închiriere spaţiilor de

cazare;
 operaţiuni de urmărire şi încasare a tarifelor pentru

serviciile prestate.
Rezervarea spaţiilor de cazare se face pe baza
comenzii fiecărui turist sau a comenzii de rezervare
întocmită de agenţiile de turism, comenzi în care se înscriu:
date de identificare a unităţii solicitante, numele şi numărul
solicitanţilor, durata cazării.
Comenzile se înscriu în Registrul de evidenţă al
comenzilor. În momentul cazării, recepţionerul
completează datele de identificare a turiştilor în cartea de
imobil şi întocmeşte diagrama grupului cu scopul de a
repartiza locurile de cazare. Pe această bază se întocmeşte
situaţia prestaţiilor şi a decontărilor care cuprinde: tariful,
numărul de zile. suma de încasat, numărul de persoane.
Pentru celelalte categorii de servicii secţiile
prestatoare transmit recepţiei bonuri de servicii care se
înscriu în situaţia prestaţiilor şi decontărilor. Pe baza
situaţiei întocmite se emite nota de plată şi apoi factura.
 Evidenţa operativă a activităţii de cazare se realizează
cu ajutorul următoarelor documente:
 diagrama locurilor libere şi ocupate care urmăreşte
situaţia spaţiilor de cazare;
 situaţia prestaţiilor şi decontărilor care reflectă în orice
moment sumele datorate de turişti şi încasarea lor pe
tipuri de servicii;
 raportul de gestiune care stabileşte zilnic situaţia
încasărilor distinct pe servicii prestate şi modalităţile de
încasare.
Pe lângă documentele specifice, unităţile de cazare
întocmesc şi alte documente comune şi altor activităţi cum
sunt: factura, nota de recepţie, chitanţa, bon de consum,
stat de salarii, fişa mijlocului fix, situaţia de calcul a
amortizării, ordine de plată etc.

6.1.3. Contabilitatea operaţiilor privind activitatea de

cazare

1. Operaţiile de cazare sunt considerate servicii

prestate de unităţile specializate, ceea ce determină
înregistrarea în contabilitate a creanţelor faţă de clienţi
conform facturii emise pe baza notelor de plată pentru
cazarea turiştilor, document care cuprinde tariful
prestaţiilor şi TVA aferentă
4111 = %
704
4427
încasare: 5xx = 411
 2. Pe baza notelor privind prestările de servicii,
respectiv a bonurilor emise de secţiile de frizerie, coafură,
cosmetică, curăţătorie şi a chitanţei se încasează
contravaloarea prestaţiilor
5311 = %
704
4427
3. Pe lângă aceste operaţii specifice, unitatea de cazare
înregistrează în cursul lunii colectarea tuturor cheltuielilor
generate de activitatea acesteia

 amortizare 6811 = 281

 consum de materiale consumabile 602 = 302

 cheltuieli cu telefon, servicii poştale % =

401
626
4426
 cheltuieli cu salarii 641 = 421

 cheltuieli cu colaboratorii 621 = 401

 cheltuieli cu energia şi apa % = 401

605
4426

 cheltuieli cu servicii executate de terţi %

= 401
62x
 61x
4426

 contribuţia unităţii la asigurări sociale 6451 =

4311

 contribuţia unităţii la şomaj 6452 = 4371

 contribuţia unităţii la sănătate 6453 = 4313

 contribuţia la fond solidaritate 635 =

447

 comision Camera de muncă 635 = 447

4. Inchidere conturi de venituri şi cheltuieli

704 = 121 121 = %

6xx

Caracterizarea activităţii de turism

Turismul este o formă a comerţului invizibil, care are

ca obiect organizarea şi desfăşurarea unor călătorii în afara
localităţii de reşedinţă sau pentru utilizarea timpului liber al
populaţiei.
Acţiunile turistice se pot grupa în funcţie de scopul lor
în: călătorii de agrement, odihnă şi recreere, tratament; cure
balneo-climaterice; călătorii sportive, ştiinţifice, istorice, de
afaceri, congrese etc. În afara actului propriu-zis de
deplasare a turiştilor în timpul lor liber, turismul mai
cuprinde activitatea întreprinderilor hoteliere şi de
alimentaţie publică şi activitatea de transport a turiştilor.
Turismul poate fi grupat după mai multe criterii:
a) după ţara de provenienţă a turiştilor
 turism intern practicat în limita graniţelor ţării de

reşedinţă (decontarea se face în lei)

 turism internaţional practicat în afara graniţelor

ţării de reşedinţă (decontarea se face în valută sau în

lei şi valută)
b) după sensul circulaţiei turistice
 turism de primire sau import turistic (sosiri de

turişti străini într-o ţară în vederea consumului de

bunuri sau servicii)
 turism de trimitere sau export turistic (plecări de

turişti în altă ţară)

c) după modul de angajare a prestaţiilor turistice
 turism organizat: constă în prestaţii turistice
programate pe bază de contract, decontarea
realizându-se între unităţile contractante;
 turism neorganizat: constă în prestaţii angajate în

prealabil şi încasarea anticipată a serviciilor de la

turişti, iar în cazul în care nu se prestează toate
serviciile se restituie contravaloarea lor;
 turism semiorganizat: constă în îmbinarea celor

două tipuri.

Turismul prezintă o serie de trăsături specifice care

influenţează modul de organizare a contabilităţii:
1. Diversitatea serviciilor: cazare, masă, transport,
vizite. Totalitatea serviciilor prestate alcătuiesc în ansamblu
produsul turistic. Dacă serviciile se cuprind în cadrul unui
program delimitat în timp şi spaţiu ele formează acţiunea
turistică (poate fi: internă, externă, contractuală,
ocazională).
Pentru a stabili eficienţa acţiunilor şi prestaţiilor
turistice se impune evidenţierea cheltuielilor şi veniturilor
pe activităţi, tipuri de acţiuni şi prestaţii turistice.
2. Incredinţarea fiecărei acţiuni turistice unui agent
de turism care este mandatat să efectueze cheltuielile
necesare realizării ei şi care devine prin avansul primit
debitorul agenţiei de turism până în momentul în care
justifică valorile primite care coincide cu încheierea
acţiunii.
Această caracteristică face ca înregistrarea
cheltuielilor în contabilitate să se facă doar după încheierea
acţiunilor turistice întrucât agentul de turism reţine
documentele de cheltuieli asupra lui pe parcursul călătoriei.
3. Acţiunile turistice au o durată limitată, această
caracteristică dând posibilitatea stabilirii eficienţei
economice a fiecărei acţiuni în cadrul unei perioade de
gestiune dată.
4. Prestaţiile turistice se încasează de regulă
anticipat în scopul utilizării integrale a bazei tehnico-
materiale. Din aceste motive, se utilizează uneori
instrumente de plată cu caracter internaţional care
garantează încasarea serviciilor prestate: cărţi de credit,
efecte de comerţ etc.
Condiţiile diferite de angajare a prestaţiilor turistice
determină diferenţieri în modul de decontare a serviciilor şi
de evidenţă a veniturilor şi cheltuielilor.
 În turismul organizat decontările se fac de regulă prin
intermediul băncilor, iar cheltuielile şi veniturile se
evidenţiază numai la unitatea contractantă chiar dacă
participă şi alte unităţi prestatoare.
În turismul neorganizat are loc încasarea anticipată,
urmând să se regularizeze sumele încasate sau să se
restituie serviciile neefectuate. Cheltuielile şi veniturile se
reflectă în contabilitatea unităţii care organizează şi
încasează serviciile turistice.
Participarea mai multor unităţi de turism la realizarea
unei acţiuni turistice face ca una dintre unităţi să
îndeplinească rolul de unitate organizatoare, iar celelalte de
unităţi prestatoare. Cheltuielile efectuate de unităţile
prestatoare se evidenţiază ca şi cheltuieli ale activităţii din
prestaţii turistice urmând să se recupereze de la unitatea
solicitantă. De asemenea veniturile se constituie ca venituri
ale activităţii de prestaţii turistice urmând a se recupera de
la unitatea solicitantă.
Astfel, veniturile şi cheltuielile activităţii de turism se
evidenţiază numai în contabilitatea unităţii organizatoare
iar preţul serviciilor turistice este recuperat de către unitatea
prestatoare de la cea organizatoare (de regulă agenţii
turistice). Unităţile prestatoare primesc pentru unele
prestaţii un comision din care îşi acoperă cheltuielile
proprii şi îşi asigură un profit.

Documentele şi evidenţa operativă a activităţii de

turism
Principalele documente utilizate în turismul intem
sunt:
 biletele de tratament şi odihnă;
  programul excursiei;
 dosarul acţiunii turistice;
 analiza de preţ;
 acte care dovedesc efectuarea plăţilor: factura,
ordin de plată, dispoziţia de plată sau încasare
etc.
În cazul turismului internaţional apar în plus: graficele
excursiilor externe, paşapoartele turiştilor, decontul
excursiei.
Biletele de tratament şi odihnă prevăd suma încasată
de la client rezultată prin însumarea serviciilor oferite
(cazare, masă, transport, tratament) plus comisionul unităţii
de turism calculat prin aplicarea unei cote procentuale la
serviciile oferite. în situaţia în care din motive întemeiate
clienţii emit cereri de restituire, unitatea de turism le
restituie sumele încasate diminuate cu comisionul şi
eventual serviciile care nu se pot decomanda. Dacă
renunţarea la biletul de tratament apare din cauze de forţă
majoră, unitatea de turism restituie sumele încasate
integral.
Pentru locurile valorificate se întocmeşte zilnic
borderoul de încasări şi restituiri, iar periodic deconturi de
regularizare dacă locurile efectiv ocupate nu coincid cu
cele din contract.
Pregătirea acţiunilor turistice constând în excursii
necesită:
 elaborarea programului excursiei;

 lansarea comenzilor către prestatorii de servicii;

 întocmirea dosarului turistic;

 desemnarea ghidului.
 Programul excursiei se elaborează de către agenţia
de turism pe baza planului acţiunii turistice şi cuprinde:
perioada excursiei, itinerariul, preţul excursiei. Preţul
excursiei cuprinde:
 cheltuielile ocazionate de acţiunea respectivă
(cheltuieli de cazare şi masă, cheltuieli privind
personalul însoţitor, cheltuieli de transport şi
asigurare);
 profitul cuvenit unităţii de turism.
După stabilirea preţului excursiei, acesta se inserează
în documentul intitulat analiza de preţ. Urmează
valorificarea excursiei care presupune încasarea anticipată
de către agenţia de turism a preţului excursiei în schimbul
căruia se eliberează biletul individual sau colectiv. Pe baza
biletelor de excursie se întocmeşte lista turiştilor şi
borderoul de fncasâri-restituiri, document care se
centralizează în recapitulaţia de fncasâri-restituiri excursii
interne.
După valorificarea excursiei, agenţia de turism
lansează comenzi pentru prestatorii de servicii, urmând ca
ulterior să se întocmească dosarul acţiunii şi să se
desemneze ghidul însoţitor.
Dosarul excursiei conţine:
 programul excursiei;

 delegaţia de însoţire a grupului;

 decontul de cheltuieli;

 confirmările din partea prestatorilor de servicii

şi comenzile.
Efectuarea excursiei cade în sarcina ghidului însoţitor
care preia dosarul acţiunii, primeşte un avans spre
decontare şi cecuri de numerar şi asigură efectuarea tuturor
cheltuielilor.
La sfârşitul acţiunii se efectuează decontarea acţiunii
turistice care va completa dosarul acţiunii cu următoarele
documente:
 decontul acţiunii;

 note de plată;

 actele de cheltuieli efective;

 raport de desfăşurare a acţiunii.

Agenţia de turism verifică decontul de cheltuieli şi

stabileşte diferenţa dintre cheltuielile efective şi cele
antecalculate, soluţionându-le astfel:
 depăşirile datorate unor cauze obiective se suportă

de unitatea de turism organizatoare;

 depăşirile datorate unor cauze subiective se suportă

de persoana care a comandat sau decontat servicii

de valori mai mari;
 economiile reprezintă servicii neprestate şi se
restituie turiştilor;
 economiile realizate la serviciile prestate majorează

profitul unităţii organizatoare.

Contabilitatea activităţii de turism

Operaţiile privind realizarea acţiunilor de odihnă şi

tratament necesită evidenţierea valorificării lor, constituirii
veniturilor, efectuării şi decontării cheltuielilor şi
reezultatului financiar obţinut.
Principalele conturi utilizate sunt:
 472 „Venituri înregistrate în avans" pentru trimiteri la
tratament şi odihnă care înregistrează preţul serviciilor
 de tratament şi odihnă încasat anticipat. încasările
anticipate se constituie ca venituri în acelaşi exerciţiu
financiar, la începutul perioadelor de sejur, conform
locurilor efectiv valorificate;
 704 „Venituri din lucrări executate şi servicii prestate"
care reflectă veniturile constituite la începutul sejurului;
 conturi de cheltuieli utilizate pentru colectarea
cheltuielilor unităţii organizatoare;
 conturi de trezorerie pentru efectuarea decontărilor.

Operaţiile privind trimiterile la odihnă se înregistrează

astfel:
1. încasarea biletelor de odihnă şi a comisionului aferent

4111 = %
472
704
4427
5311 (5121) = 4111

2. Constituirea la începutul sejurului a veniturilor

472 = 704

3. înregistrarea preţului serviciilor prestate pe baza

facturii primite de la unitatea prestatoare.

% = 401
628
4426
4. înregistrarea cheltuielilor agenţiei.

 salarii: 641 = 421

6451 = 4311
6452 = 4371
6453 = 4313

 consum de materiale: 602 = 302

 amortizarea miji. fixe: 681 = 281

 servicii prestate de terţi: % = 401

61 sau 62
4426

5. închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli.

704 = 121
121 = %
628
641,6451,6452,6453
602
681,....

6.3. Contabilitatea laboratoarelor de patiserie şi

cofetărie
6.3.1. Structuri de preţuri şi documente specifice
producţiei laboratoarelor

Spre deosebire de celelalte unităţi din sfera comerţului

care au ca obiect de activitate circulaţia mărfurilor,
laboratoarelor de patiserie şi cofetărie le este specifică
producţia.
Pot exista laboratoare centrale care vând produsele
finite obţinute unor terţi sau laboratoare care care
funcţionează pe lângă cofetării şi patiserii, dar care au
gestiune separată şi le transferă produsele finite în vederea
vânzării către consumatorii finali.
Structurile specifice create în cadrul acestor
laboratoare, generează şi structuri diferite de preţuri:
a) preţul de cumpărare al materiilor prime cuprinse în
produsul fabricat denumit şi preţ de materie primă.
Este considerat un preţ antecalculat pe fiecare fel de
produs finit (ex: sortiment de prăjitură) pe bază de norme
de consum a materiilor prime prevăzute în reţetele de
fabricaţie. Calculul acestui preţ se face de regulă pentru 100
de bucăţi. Preţul de materie primă se recalculează când au
loc modificări în structura sortimentelor de materie primă
în normele de consum sau în preţul de cumpărare al
acestora.
b) preţul de vânzare al laboratorului calculat prin
adăugarea la preţul de materie primă a marjei comerciale
proprie laboratorului;
c) preţul de vânzare al produsului finit prin unităţi de
desfacere (cofetării, patiserii) sau prin unităţi mixte
(restaurante) sau alte unităţi (bufete); acestea se calculează
adăugând la preţul de vânzare al laboratorului a unei marje
specifice unităţii vânzătoare.

Documentele specifice laboratoarelor se diferenţiază

pe faze ale acestor activităţi:
1. În faza de apovizionare se utilizează: factura; nota de
recepţie şi constatare de diferenţe, bon de predare transfer
restituire în cazul restituirii la depozite a materialelor
nefolosite; borderoul de achiziţii şi nota de recepţie în
cazul achiziţiilor de pe piaţa agro-alimentară.
Materiile prime pot intra direct în laboratoare sau prin
intermediul magaziilor de materii prime întocmindu-se
bonul de consum în momentul eliberării.
2. In faza de producţie se înregistrează cheltuielile de
fabricaţie ale laboratoarelor.
Cheltuielile cu materii prime se înregistrează pe baza
normelor de consum din reţetele de fabricaţie şi ţinând
seama de cantitatea de produse realizată. Se ponderează
cantitatea de produse finite obţinute şi consemnată în bonul
de predare transfer estituire cu preţul de materie primă
antecalculat pentru fiecare sortiment de produs.
Dat fiind caracterul perisabil al producţiei, în cazul
laboratoarelor nu se constată producţie în curs de execuţie.
3. în faza de desfacere documentele sunt specifice în
funcţie de destinaţie:
 notă de predare transfer restituire pentru
transferarea produselor către unităţile proprii
 factura pentru vânzare în cazul livrării produselor

către terţi
 aviz de însoţire pentru predarea unor produse către

sectorul adminstrativ.
În cadrul fiecărui laborator evidenţa operativă se
realizează pentru materii prime şi pentru produsele finite
obţinute. Consumurile de materii prime se urmăresc
operativ cu centralizatorul de produse finite realizate şi
livrate.
 6.3.2. Organizarea contabilităţii laboratoarelor de
cofetărie şi patiserie

Contabilitatea laboratoarelor se organizează distinct în

funcţie de statutul juridic al acestora. Astfel, pentru
laboratoarele centrale cu personalitate juridică, urmărirea
gestiunii se poate realiza cu ajutorul contabilităţii
financiare. Dacă se doreşte cunoaşterea costului efectiv pe
sortimente, grupe, categorii de produse se poate organiza
contabilitatea de gestiune. Gestiunea laboratoarelor
organizate pe lângă cofetării şi patiserii se urmăreşte numai
cu ajutorul contabilităţii analitice.
În acest sens, este necesară utilizarea contului 301
„Materii prime” indiferent dacă laboratorul dispune sau nu
de magazii pentru materii prime. Pentru a reflecta stocul şi
mişcarea materiilor prime din gestiunea laboratoarelor, este
necesară dezvoltarea analitică a acestui cont folosind
metoda cantitativ-valorică. Alegerea preţului de cumpărare
în înrgistrarea materiilor prime se justifică prin necesitatea
înregistrării cheltuielilor cu materiile prime pe baza
normelor de consum, prin ponderarea cantităţii de produse
finite obţinute cu preţul de materii prime antecalculat.
Deoarece utilizarea unor conturi are caracter formal,
se poate renunţa la folosirea lor. Astfel, contul 345
„Produse finite” nu reflectă de regulă nivelul real al
gestiunii, produsele de cofetărie şi patiserie fiind livrate
direct din laborator în stare proaspătă, având în vedere
gradul mare de perisabilitate. Nici contul 711 „Variaţia
stocurilor” nu îşi găseşte justificarea.
 Inregistrările în contabilitate sunt similare celor din
contabilitatea financiară:
 achiziţii de materii prime
% = 401
301
4426

 consum de materii prime

601 = 301
consum = cantitate produse fabricate x norma de consum
din reţetă x preţ unitar antecalculat

 amortizare utilaje
6811 = 281

 servicii efectuate de terţi

62x = 401

 vânzare produse conform facturii

411 = %
701
4427

 închidere conturi de cheltuieli şi venituri

121 = 6xx
7xx = 121