Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Metoda DGS a fost dezvoltată la sfârșitul anilor '50 ai secolului trecut de către Frații Kraukrämer pentru
sonde cu fascicul drept cu traductoare circulare plate.
Diagrama DGS generală arată interdependențele sondei folosite și amplitudinea ecoului rezultat din
diferite dimensiuni ale reflectorilor cu fund plat la diferite adâncimi.
Dependența schemei DGS de lățimea de bandă pare să fie uitată în standardul EN ISO 16811: 2012
Utilizarea metodei DGS (cf EN ISO 16811) este limitată la parcursuri sonice mai mari de 0,7 din lungima
câmpului apropiat, probabil pentru a evita abaterile bazate pe variațiile dependente de lățimea de bandă
din câmpul apropiat.
Dezvoltarea acestei diagrame s-a făcut când anumite condiţii erau valabile şi nu au mai fost enunţate:
- S-au folosit în principal traductori cu bandă îngustă.
- Nu a fost disponibilă o rezoluție de 0,1 dB pentru setarea amplificării.
- Dimensiunea echivalentă a reflectorului a fost obținută prin interpolarea manuală în
scară logaritmică. Astăzi, instrumentele cu ultrasunete calculează reflectorul echivalent
și îl afișează cu o rezoluție de o zecime de milimetru
Evaluarea DGS
1.20
1.00
40
0.80
0.60
0.50
50
0.40
0.30
60 0.20
0.15
0.10
70
80
10 0 10 1 10 2
Sound path (mm)