Sunteți pe pagina 1din 240

LAVINIA BURTAN MANUEL CORONADO

ANDREI VRÎNCEANU

SISTEME MINIME DE LUCRĂRI


ALE SOLULUI

Editura Estfalia
2016

1
Lavinia Burtan, Manuel Coronado, Andrei Vrînceanu
Sisteme minime de lucrări ale solului

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României


BURTAN, LAVINIA
Sisteme minime de lucrări ale solului / Lavinia Burtan, Manuel Coronado,
Andrei Vrînceanu. - Bucureşti : Estfalia, 2016
Conţine bibliografie
ISBN 978-606-757-005-2
I. Coronado, Manuel
II. II. Vrînceanu, Andrei
631.6

© 2015 Editura Estfalia Bucureşti

Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate editurii și autorului. Orice
reproducere, totală sau parţială a conţinutului acestei lucrări fără acordul scris al
editorului sau al autorului este ilicită şi se pedepsește conform Legii dreptului de autor.

ISBN 978-606-757-005-2

Editura Estfalia
www.editura–estfalia.ro

2
CUPRINS

INTRODUCERE 6
I. SOL, CONCEPTE, IMPORTANȚĂ, MODIFICĂRI 9
DATORATE SISTEMELOR TEHNOLOGICE DE CULTIVARE
A PLANTELOR AGRICOLE
1.1. Efecte negative manifestate asupra solului în sistemele 9
tehnologice agricole convenționale intensive
1.2. Influența sistemelor de lucrări convenționale asupra 11
proprietăților fizice și chimice ale solului
1.2.1. Degradarea solului 11
1.2.2. Destructurarea solului 14
1.2.3. Crustificarea solului 15
1.2.4. Compactarea antropică sau secundară 16
1.2.5. Eroziunea hidrică și eoliană 18
1.2.6. Degradarea agrochimică a solului –material organică 20
1.2.7. Degradarea biologică 28
1.2.8. Acidifierea solului 33
1.2.9. Aridizarea și deșertificarea 33
II. CERCETĂRI PRIVIND SISTEMELE MINIME DE 36
LUCRĂRI ALE SOLULUI ÎN DIFERITE ZONE ALE LUMII
2.1. Sisteme minime de lucrări ale solului pe plan mondial 36
2.2. Sisteme minime de lucrări ale solului în România 46
2.3. Avantajele lucrării convenționale față de cea minimă sau 57
conservativă
2.3.1. Avantajele sistemului conventional de lucrare a solului 57
2.3.2. Dezavantajele sistemului conventional de lucrare a solului 58
2.3.3. Avantajele sistemelor de lucrare redusă a solului 59
2.3.3.1. Tehnologia de lucrare redusă a solului prin discuire 59
2.3.3.2. Tehnologia de lucrare redusă efectuată prin grape 60
rotative și/sau freze
2.3.3.3. Tehnologia de lucrare redusă efectuată cu plugul cizel 60
și cu paraplugul
2.3.4. Avantaje ale tehnologiei de lucrare a solului pe verticală 60
2.4. Pretabilitatea solului și a terenului la sisteme de lucrări minime 64
și alte condiții necesare implementării
2.4.1. Influența sistemelor de lucrări minime asupra proprietăților 68
fizice și hidrofizice ale solului
2.4.2. Influența asupra structurii solului 68
2.4.3. Influența asupra densității aparente și porozității solului 69
3
2.4.4. Influența asupra rezistenței la penetrare 71
2.4.5. Influența asupra regimului de apă din sol 73
2.5. Impactul ecologic al sistemelor minime 74
2.5.1. Impactul ecologic asupra unor caracteristici fizice și 74
hidrologice ale solului
2.5.2. Impactul ecologic asupra proprietăților chimice 77
2.5.3. Impactul asupra activității biologice a solului 87
III. STUDII EFECTUATE ÎN CÂMPUL EXPERIMENTAL 92
DE LA SCDA DRĂGĂNEȘTI VLAȘCA JUDEȚUL
TELEORMAN
3.1. Descrierea locului cercetărilor 92
3.1.1. Relieful 92
3.1.2. Clima 93
3.1.3. Vegetația 93
3.1.4. Fauna 94
3.1.5. Hidrografia și hidrologia 94
3.1.6. Litologia depozitelor de suprafață 95
3.1.7. Repartiția învelișului de sol în arealul cercetat 95
3.2. Caracterizarea profilelor de sol din câmpul experimental 96
3.2.1. Caracterizarea profilului de sol efectuat în sistem minim de 96
lucrări
3.2.2. Caracterizarea profilului de sol efectuat în sistem conventional 106
de lucrări
3.3. Sondaje efectuate în arealul profilelor de sol de la Drăgănești 115
Vlașca
3.3.1. Sondaje efectuate în arealul profilului de sol în sistem de 115
lucrări minime la culturile de toamnă 2014
3.3.2. Sondaje efectuate în arealul profilului de sol în sistem de 120
lucrări convenționale la culturile de toamnă 2014
3.3.3. Sondaje efectuate în arealul profilului de sol în sistem de 126
lucrări minime la culturile de primavara 2015
3.3.4. Sondaje efectuate în arealul profilului de sol în sistem 134
convențional de lucrări la culturile de primăvară 2015
3.3.5. Sondaje efectuate în arealul profilului de sol în sistem de 141
lucrări minime la culturile de toamnă 2015
3.3.6. Sondaje efectuate în arealul profilului de sol în sistem 147
convențional de lucrări la culturile de toamnă 2015
3.3.7. Sondaje efectuate în arealul profilului de sol în sistem minim 153
de lucrări la culturile de primăvară 2016
3.3.8. Sondaje efectuate în arealul profilului de sol în sistem 159
4
convențional de lucrări la culturile de primăvară 2016
IV. STUDIU CAZ PRIVIND TESTAREA UNOR VARIANTE 165
TEHNOLOGICE ÎMBUNĂTĂȚITE DE CULTIVARE A
PLANTELOR AGRICOLE ȘI ANALIZA EFECTELOR
ASUPRA RECOLTELOR ȘI STĂRII SOLULUI
4.1. Metoda de lucru 165
4.2. Tehnologie convențională intensivă îmbunătățită, de afânare și 171
prelucrare a solului pentru pregătirea patului germinativ cu mașini
agricole de mare productivitate și capacitate la începutul
experimentărilor 2014-2015
4.3. Tehnologie conservativă de lucrare redusă a solului la 175
începutul experimentărilor 2014-2015
4.4. Tehnologie convențională intensivă îmbunătățită, de afânare și 179
prelucrare a solului pentru pregătirea patului germinativ cu mașini
agricole de mare productivitate și capacitate în anul doi de
expetimentare 2015-2016
4.5. Tehnologie conservativă de lucrare redusă a solului în anul doi 186
de experimentare 2015-2016
V. INFLUENȚA SISTEMULUI DE LUCRĂRI ALE 188
SOLULUI LA CULTURILE DE TOAMNĂ ÎN ANUL AGRICOL
2014-2015
5.1. Influența sistemului minim de lucrări ale solului la culturile de 193
toamnă în anul agricol 2014-2015
5.2. Influența sistemului convențional de lucrări ale solului la 196
culturile de toamnă în anul agricol 2014-2015
5.3. Influența sistemului minim de lucrări ale solului la culturile de 199
primăvară în anul agricol 2015-2016
5.4. Influența sistemului convențional de lucrări ale solului la 202
culturile de primăvară în anul agricol 2015-2016
5.5. Influența sistemelor de lucrări ale solului asupra activității 206
microbiologice din sol
5.6. Nivelul oxigenului din sol măsurat la cele două sisteme de 208
lucrări ale solului
VI. ANALIZA ECONOMICĂ 210
6.1. Analiza economică la cultura de grâu în anul agricol 2014- 210
2015
6.2. Analiza economică la cultura de soia în anul agricol 2014- 210
2015
CONCLUZII 213
BIBLIOGRAFIE 215
5
INTRODUCERE
,,Trebuie să lăsam generațiilor viitoare terenul agricol într-o formă mai
bună decât l-am primit’’
Lal și Stewart, 1992

Agricultura are o contribuţie majoră în dezvoltarea durabilă a


economiei prin oportunităţile economice şi sociale pe care le conferă
generaţiei actuale şi viitoare. De asemenea, este unanim acceptat că
agricultura nu constituie doar suportul pentru producerea biomasei, ori
sectorul care asigură hrana omenirii, ci reprezintă însăşi baza existenţei
vieţii, dar în acelaşi timp trebuie să-şi asume şi responsabilitatea protecţiei
solului şi a altor resurse ale mediului înconjurător pe care le poate degrada
(Țopa și colab., 2013).
Fără nici o îndoială, producerea hranei depinde, printre numeroşi alţi
factori, de calitatea terenului şi implicit a solului. Numeroase statistici arată
că, pe de o parte populaţia globului este în continuă creştere, apreciind că
până în 2.050 se va ajunge la 9 miliarde locuitori, iar pe de alta, suprafaţa
arabilă productivă este în continuă scădere, ajungând doar la 0,15
ha/persoană, şi în 2.150 la 0,10 ha/persoană (Dumitru Elisabeta, 2005).
În aceste condiţii, capacitatea globală de producere a hranei în agricultură va
fi puternic încercată, presiunea exercitată de către populaţie va fi în continuă
creştere întrucât cerinţele şi nevoile vor deveni tot mai mari (Lal, 1995).
Pavlovschi sublinia în (1947) ,,dacă până în prezent nu i s-au
recunscut solului însuşirile unui organism viu, nimeni nu poate tăgădui că
solul arabil este un mediu biologic organizat’’.
Calitatea solului, sau ,,sănătatea solului’’ se defineşte prin
,,capacitatea continuă a solului de a funcţiona ca un sistem viu, în cadrul
ecosistemului şi în condiţiile de folosinţă date, păstrându-şi productivitatea

6
biologică şi păstrând calitatea aerului şi apei, menţinând sănătatea plantelor,
animalelor şi oamenilor’’ (Doran şi Safley, 1997).
Deci, solul este un component nodal al mediului, interdependent şi
interconectat al componenţilor constitutivi ai mediului, şi o resursă naturală
de o valoare inestimabilă care constituie unul dintre factorii primordiali de
susţinere a vieţii pe uscat alături de aer, apă, radiaţia solară şi plantele cu
clorofilă, fără de care existenţa celorlalte vieţuitoare şi perpetuarea vieţii nu
ar fi posibile.
Ca resursă naturală la scară terestră, solul reprezintă mijlocul
principal de producţie în agricultură şi silvicultură, o resursă esenţială de
obţinere de produse agroalimentare de bază, fibre şi combustibil necesare
omului, care îi conferă caracterul de avuţie de neînlocuit a societăţii (Florea
şi colab., 2008).
Solul, resursă naturală fundamentală de care depinde dezvoltarea
socio-economică a societăţii este recunoscut ,,ca resursă esenţială şi
limitată’’ (Conferinţa ONU asupra Mediului Uman, Stokholm, 1972),
mijloc de producţie în agricultură, cămara inepuizabilă de resurse alimentare
pentru omenire.
Solul este principalul mijloc de producţie în agricultură (13,1
miliarde hectare ale globului fiind uscatul, din care se folosesc pentru
agricultură 1,5 miliarde hectare, revenind 1,1 hectare teren agricol pe cap
locuitor al Terrei şi numai 0,67 hectare teren agricol pe cap de locuitor în
ţara noastră) limitat ca întindere dar şi din punct de vedere al potenţialului
de producţie (Răuţă şi Cârstea, 1983).
Procesul de conştientizare a responsabilităţii speciei umane faţă de
propria dezvoltare, a început încă din anii ‘50 şi s-a amplificat în anii ‘60,
odată cu apariţia primelor efecte negative asupra sănătăţii omului, cauzate în
7
primul rând de industrializare. O dată cu începutul crizei energetice din anii
‘70 s-a pus problema managementului resurselor energetice şi materiale, ca
principal parametru în ierarhia proceselor de optimizare (Căldăraru şi colab.,
1994, citaţi de Voiculescu, 2005).
Cercetările efectuate pe plan mondial și național au arătat că între
sistemele tehnologice agricole de cultivare a plantelor, starea mediului
înconjurător, nivelul dezvoltării economice și calitatea vieții există strânse
relații de interdependență. Astfel, continua intesificare a agriculturii va avea
efecte negative din ce în ce mai puternice asupra calității mediului
înconjurător prin degradarea solului, prin emisiile gazelor de seră, prin
eutrofizarea apelor de suprafață și contaminarea celor de adâncime (Dumitru
Elisabeta, 2005).

8
I. SOL, CONCEPTE, IMPORTANȚĂ, MODIFICĂRI
DATORATE SISTEMELOR TEHNOLOGICE DE
CULTIVARE A PLANTELOR AGRICOLE
Solurile sănătoase sunt o condiție prealabilă esențială pentru
satisfacerea cerințelor variate de alimente, fibre, furaj și alte produse,
precum și pentru a asigura furnizarea de servicii ecosistemice esențiale în
toate regiunile lumii. Totuși, omenirea se confruntă cu presiuni fără
precedent asupra resurselor de sol în mod deosebit, degradarea solului de
diferite tipuri, inclusiv anveloparea produsă de urbanizarea rapidă, cauzează
suferință amenințând securitatea alimentară și echilibrul ecologic (Carta
Mondială a Solurilor (WSC) 2015).

1.1. Efecte negative manifestate asupra solului în sistemele


tehnologice agricole convenţionale intensive

În politicile agrare ale diferitelor ţări, mai ales în ultimii 50-60 ani,
au fost depuse eforturi uriaşe pentru modernizarea agriculturii, pentru
creşterea productivităţii, pentru ridicarea aportului agriculturii la dezvoltarea
economică a fiecărei ţări, dar tocmai acesta a fost însoţită de numeroase
efecte negative asupra solului şi mediului înconjurător. Agricultura, în
viitor, ar trebui să se bazeze pe principii biofizice armonioase, care să fie în
acord cu cerinţele şi nevoile comunităţii fermierilor. Unele dintre cerinţe se
referă la un sistem durabil de menţinere a ,,sănătăţii’’ solului, de folosire
mai eficientă a apei provenită din precipitaţii, a fertilizanţilor şi de prevenire
a eroziunii (Dumitru Elisabeta, 2005).

9
În agricultura convenţională, intensifizarea sistemului tehnologic dar
şi greşelile tehnologice, au condus la deteriorarea şi declinul grav al
diferitelor caracteristici ale solului care au determinat accentuarea diferitelor
procese negative, degradând solul în ansamblul său, având, în acelaşi timp,
grave consecinţe directe şi/sau indirecte asupra celorlalte resurse ale
mediului înconjurător, a biodiversităţii, a schimbărilor climatice globale
(Raport al Federaţiei Europene de Agricultură Conservativă, 1999).
Greşelile tehnologice din agricultura intensivă puternic
industrializată se referă la:
- efectuarea lucrărilor agricole fără a respecta condiţiile de
lucrabilitate şi traficabilitate ale solului;
- presiunea ridicată pe sol a maşinilor agricole (neadaptate la
condiţiile specifice solului);
- aplicarea dozelor excesiv de mari a fertilizanţilor mai ales, minerali
(fără a se lua în considerare rezervele din sol şi cerinţele plantelor cultivate);
- rotaţiile scurte fără culturi amelioratoare;
- aplicarea necorespunzătoare a irigaţiei (adesea cu apă
necorespunzătoare calitativ);
- eliminarea totală a resturilor vegetale de la suprafaţa solului între
ciclurile de cultivare a solului.
Sistemul convenţional de agricultură împreună cu greşelile
tehnologice sunt considerate ca responsabile pentru degradarea gravă a
solului şi altor resurse ale mediului înconjurător. Cu toate acestea, sitemul
convenţional de agricultură, mai mult sau mai puţin intensiv, a rămas cel
mai răspândit, intrând în tradiţia şi în mentalitatea comunităţilor umane de
pretutindeni.

10
La nivelul Uniunii Europene importanţa sau semnificaţia agriculturii
pentru mediul înconjurător rezultă din însăşi suprafaţa pe care o ocupă, de
aproximativ 50,5%, astfel că între sistemele tehnologice agricole şi mediul
înconjurător există o corelaţie directă.
Intensificarea lucrărilor conduce la continua degradare a stării fizice,
care la rândul său cere o nouă intesificare a sistemelor tehnologice ce trebuie
aplicate. Sommer (1992), evidenţia că cu cât solul devine mai compact cu
atât cerinţa de afânare devine mai mare, situându-ne într-un cerc vicios,
practic fără ieşire. UNEP (1982) a definit degradarea solului astfel:
reducerea capabilităţii curente şi/sau potenţiale a solului de a produce bunuri
sau servicii cantitative şi calitative ca urmare a prezenţei unuia sau mai
multor procese negative privind degradarea.
Degradarea solului s-a accentuat din ce în ce mai puternic prin
schimbările în folosinţa terenului încă din secolul 18 (Richards, 1991).

1.2. Influența sistemelor de lucrări convenționale asupra


proprietăților fizice și chimice ale solului
În agricultura convențională se recunoaște provocarea, accelerarea și
intensificarea degradării solului este determinată, în cea mai mare măsură,
de către activitățile antropice, și mai puțin de unii factori naturali limitativi.
Activitățile antropice desfășurate în agricultura convențională în complex cu
factorii naturali determină: degradarea fizică, eroziunea hidrică și eoliană,
excesul de apă, degradarea chimică și degradarea biologică (Dumitru
Elisabeta, 2005).

1.2.1. Degradarea solului


Oldeman (1994) arată că aproximativ 6% din suprafaţa agricolă la
nivel mondial este sever degradată, astfel încât, refacerea stării iniţiale de
11
productivitate necesită măsuri radicale, măsuri capitale, care sunt extrem de
costisitoare. Degradarea antropică este în continuă creştere, reprezentând un
pericol evident pentru sănatatea ecosistemelor terestre. Conceptul de
,,durabilitate’’, ca oportunitate în agricultură, implică alegerea pentru viitor
a acelor tehnologii care să nu compromită deciziile luate în prezent.
Agricultura cu adevărat durabilă are ca obiectiv principal
optimizarea productivităţii, dar în acelaşi timp şi conservarea resurselor
naturale de bază, ceea ce înseamnă că în sistemele de producţie agricolă se
va păstra echilibrul între imputuri şi outputuri, între investiţii şi beneficii, în
condiţiile asigurării calităţii mediului înconjurător şi ale promovării, în
ansamblu, a unei economii durabile.
Dezvoltarea tehnicii agricole mecanizate, respectiv utilizarea de
tractoare şi maşini din ce în ce mai mari şi mai grele, cu avantaje privind
productivitatea şi eficienţa economică, au condus, de asemenea, la
extinderea unor procese în degradarea fizică a solului, în special a
destructurării şi compactării.
O problemă deosebită este cea care are loc în zonele cu climat uscat,
unde lucrarea intensă a solului şi îndepărtarea resturilor vegetale contribuie
la pierderea apei din sol, intensificând astfel procesele de secetă şi
deşertificare.
Intensificarea mecanizării însă, ca şi în cazul fertilizării excesive, a
determinat apariţia unei stări ,,conflictuale’’ între efectele pozitive imediate
ale afânării excesive a solului şi cele negative pe termen lung. Trebuie
precizat faptul, că aceste tehnologii inovative au fost folosite însă, cu mare
succes, pe solurile, pe terenurile încă nedegradate natural, cu o bună
capacitate de rezilienţă. În prezent, când o mare parte dintre soluri şi terenuri
s-au degradat intens iar altele au grad ridicat de vulnerabilitate în raport cu
12
diferitele forme privind degradarea, sunt necesare noi tehnologii,
corespunzătoare cu actuală situaţie creată.
În Europa, s-a estimat că 25% (72 000 km2) din suprafaţa agricolă,
35% (54 000 km2) din suprafaţa păşunilor şi 92% (26 000 km2) din
suprafaţa forestieră, este afectată de o formă a degradării solului (Van
Lynden 1995, citat de Van Den Akker, 2002).
Datele FAO arată că suprafaţa agricolă este evaluată la 1475 miloane
ha; suprafaţa afectată antropic, prin tehnologii este de 552 milioane ha, la
acestea se adaugă alte 10 milioane ha terenuri agricole afectate prin
activităţi industriale în Europa, ceea ce înseamnă că suprafaţa totală
degradată ajunge la 562 milioane ha (38% din suprafaţa agricolă) din care
285 milioane ha este moderat degradată.
Comparativ cu situaţia pe plan modial, în ţara noastră terenurile total
neproductive au o pondere redusă, nu sunt prezente zone de deşertificare,
munţi foarte înalţi total neproductivi şi nici zone cu agricultură primitivă.
Borlan (1998) arăta că în ţara noastră cele mai grave procese privind
degradarea solului sunt determinate de modificarea negativă accentuată a
regimului trofic al solului prin necompensarea elementelor nutritive extrase
din sol odată cu recoltele agricole, care va conduce la epuizarea rezervelor
native din sol. Cele mai răspândite procese ale degradării solului sunt:
compactarea antropică sau secundară (44%), compactarea naturală sau
primară de adâncime (14%), eroziunea hidrică şi eoliană (47%), seceta
(48%), excesul temporar de apă (25%), rezerva mică de humus (50%),
conţinutul redus de fosfor accesibil (42%) şi starea de aciditate (23%)
(Marinca şi colab., 2009).

13
1.2.2. Destructuarea solului
Destructurarea solului reprezintă reducerea sau pierderea stabilității
agregatelor structurale la acțiunea apei și a mașinilor agricole, reprezentând
unul dintre cele mai importante procese fizice ale degradării solului
(Dumitru Elisabeta, 2005).
Destructurarea solului are consecințe directe și indirecte asupra
numeroaselor caracteristici ale solului: hidrologice (permeabilitatea pentru
apă și aer, stabilitatea spațiului poros etc) intensificând sau generând noi
factori limitativi și procese negative mai ales la suprafața solului intens și
proaspăt lucrat: crustificarea, băltirea apei la suprafață, lucrabilitatea,
eroziunea etc.
Literatura de specialitate pe plan internațional și național citează
informații asupra destructurării agregatelor structurale prin reducerea și
chiar pierderea hidrostabilității structurale și creșterea dispersiei (Canarache
și colab., 1998; Chan, 1989; Hynes și Swift, 1990; Dumitru și colab., 1995;
Watts și colab., 1996).
Datele obținute în țara noastră, prin studii și experiențe de lungă
durată, prin Programul Național de Monitoring au evidențiat, că astfel de
procese de creștere a destructurării agregatelor de sol sunt foarte frecvente,
mai ales în Dobrogea și Bărăgan, pe solurile formate pe loess, care au un
conținut mai ridicat de praf, cu o alcătuire granulometrica dezechilibrată.
Lucrarea intensivă a solului în agricultura convențională, realizată în
condiții neadecvate de umiditate, fie arătură excesiv de bulgăroasă, brazde
mari și continue, necesitând apoi un număr mare de lucrări superficiale
pentru pregătirea patului germinativ, constituie cauza majoră a degradării
agregatelor structurale la suprafața solului, dar și în stratul culturalizat în
diferite zone ale țării noastre. Aplicarea redusă a îngrășămintelor organice,
14
eliminarea resturilor vegetale, rotațiile scurte, constituie alte cauze ale
deteriorării agregatelor structurale (Coronado și colab., 2015).
Pentru prevenirea acestor procese negative trebuie ca lucrările
solului ca și operațiile de recoltare și transport, să fie efectuate doar în
perioada optimă de umiditate în sol. Aplicarea îngrășămintelor organice și
folosirea plantelor amelioratoare în asolamente de lungă durată trebuie să
devină componente obligatorii ale sistemului tehnologic agricol.

1.2.3. Crustificarea solului


Crustificarea solului reprezintă un proces negativ care se manifestă
la suprafața solului frecvent întâlnită pe terenurile arabile ca urmare a
impactului lucrărilor intensive efectuate de cele mai multe ori în condiții
neadecvate de umiditate a solului. Crusta formată la suprafața solului are
efecte negative asupra: reducerii infiltrării apei din precipitații,
intensificarera eroziunii de suprafață, scăderea aerației și afectează sever
culturile agricole în primele faze de vegetație. După Canarache (1990) în
țara noastră astfel de procese afectează o suprafață de aproximativ 2,3
milioane ha la arabil, având consecințe negative asupra germinației, răsăririi,
creșterii și dezvoltării plantelor în primele faze de vegetație, mai ales la
unele specii sensibile (sfecla de zahăr, soia) și cu semințe mici.
Pe solurile crustificate se manifestă diferite procese negative cum ar
fi: reducerea infiltrării apei din precipitații, intesificarea eroziunii de
suprafață, scăderea puternică a aerației ce încetinește germinația plantelor.
Duritatea acestui strat nu permite răsărirea plantelor constituind un
obstacol în dezvoltarea normală în primele faze de vegetație, și necesitând
un consum energetic mai mare pentru operații mecanice suplimentare.

15
1.2.4. Compactarea antropică sau secundară
Reprezintă creșterea exagerată a masei de sol pe unitatea de volum.
Se disting două forme de compactare: compactarea genetică sau
primară și compactarea antropică sau secundară, care este determinată de
acțiunea mașinilor agricole asupra solului.
O cauză majoră a compactării o reprezintă efectuarea anuală a
lucrărilor de arătură, la aceeiași adâncime, instalându-se imediat sub
adâncimea de lucrare a solului, un strat foarte compact denumit ,,talpa
plugului,, semnalat cu foarte mult timp în urmă (Șișești, 1942).
Compactarea secundară ca urmare a creșterii masei mașinilor și
echipamentelor agricole, a sarcinii pe osie și în consecință a presiunii
exercitate asupra solului poate pătrunde mult mai profund în profilul de sol.
Hakansson (1987, 1996) arăta că datorită creșterii continue a sarcinii
pe osie a mașinilor agricole în agricultură, compactarea secundară a solului
se va intensifica și va pătrunde tot mai adânc în partea inferioară a profilului
de sol, dacă nu se vor lua măsuri corespunzătoare.
Datorită compactării antropice se produce stratificarea profilului de
sol, reducerea infiltrației apei, creșterea riscului excesului de apă,
intensificarea scurgerilor de sol, reducerea volumului de sol explorat de
masa radiculară, reducerea cantitativă și calitativă a recoltei, reducerea
rezervei de apă accesibilă, creșterea cerinței față de lucrare, fertilizare, apă,
și astfel a consumurilor energetice și a costurilor (Alakuku, 2002, Canarache
și colab., 1986, Hakansson, 1994, Van den Akker 2002, Whally și colab.,
1996). Hauskova (2002) în studiile efectuate în Slovenia, a arătat că alături
de compactarea primară, cea antropică, reprezintă unul dintre factorii cei
mai semnificativi ai descreșterii fertilității solului, fiind răspândită pe cele
mai fertile soluri datorită sistemelor agricole intensive.
16
Importanța degradării fizice a solului prin compactare și crustificare,
a rezultat din suprafața afectată la nivel mondial, care atinge 83 milioane ha,
din care, mare parte, sunt răspândite în Europa. La nivelul Europei s-a
estimat că sunt afectate în diferite grade de intensitate 33 milioane ha (Soane
și Van Ouwerkerk, 1994). Din subsolul Europei cca. 32% este foarte
vulnerabil la compactare și 18% este moderat vulnerabil (Fraters, 1996 citat
de Van den Akker, 2006). Eckelman și colab., (2006) au arătat că la nivelul
Europei 4% din suprafața agricolă este afectată de compactare și peste 30%
prezintă risc ridicat la compactare secundară (Jones și colab., 2003, 2005).
În România, pe baza datelor obținute în câmp și a informațiilor
pedologice existente Canarache (1984) estima că peste 50% din suprafața
acoperită cu soluri agricole era afectată de compactare antropică. Pentru
prevenirea compactării în adâncime, cea mai economică soluţie o reprezintă
reducerea presiunii exercitate de maşinile agricole, reducerea sarcinii pe
osie, creşterea vitezei de rulare, modificarea formei şi configuraţiei
mijloacelor de rulare pe sol. Din punct de vedere tehnic, proiectarea
maşinilor agricole necesită atenţie deosebită pentru adaptarea maşinilor
agricole la sol şi nu invers (Hakansson, 1990, Lal, 1991).
Odată cu intesificarea mecanizării în agricultura convențională din
țara noastră și apariția compactării, au fost efectuate cercetări în casa de
vegetație, rezultatele au condus la studii efectuate în câmp. Astfel, de la
simple observații și determinări efectuate pe urmele combinelor după
recoltatul cerealelor (Florescu și Canarache, 1965) sau în zone intens
mecanizate și irigate (Dumitru și Canarache, 1983), la experiențe simple
efectuate pe fășii cu intensitate diferită a traficului de suprafață, urmărind
efecte imediate, remanente și măsuri de ameliorare (Canarache și colab.,
1984 și 1988), până la experiențe complexe care au fost organizate pe
17
parcele subdivizate multifactoriale în condiții climatice și de sol foarte
diferite acoperind practic aproape toate zonele agricole importante ale țării,
urmărind în dinamică efectele directe și remanente asupra solului și
biomasei în regim neirigat (Dumitru și colab., 1990) și irigat pe solul brun
roșcat (Dumitru și colab., 1993), studii de evaluare la nivel național privind
extinderea și efectele compactării solului (Canarache și Dumitru, 1988),
estimarea efectelor compactării asupra bilanțului apei, a recoltelor obținute
și extrapolarea datelor în timp și spațiu folosind modelele matematice
deterministe de stimulare (Simota și Canarache, 1988; Simota, Lipiec și
Dumitru, 2000; Simota, 2001), estimarea riscului compactării utilizând
reguli de pedotransfer și a Sistemului Informatic Geografic în redarea
vizuală a distribuției zonelor predispuse la compactare în România
(Canarache și Dumitru, 2000).

1.2.5.Eroziunea hidrică și eoliană


Dumitru Elisabeta (2005) definea eroziunea solului ca fiind
pierderea particulelor fine de sol, bogate în nutrienți, prin acțiunea apei sau a
vântului. Intesificarea proceselor erozionale determină: reducerea adâncimii
de înrădăcinare a plantelor și scăderea conținutului de apă accesibilă și de
nutrienți. Pierderea progresivă a stratului supercificial de sol reduce sever
fertilitatea și productivitatea solului.
Procesele erozionale sunt cele în care intensificarea activității umane
a avut un rol important, în special, prin stabilirea modului de folosință a
terenului, a modului de lucrare a solului, a structurii culturilor agricole, în
sistemul tehnologic de lucrare. În Europa, cauzele majore ale producerii sau
intensificării eroziunii de suprafață se referă la:

18
- sistemele tehnologice care lasă descoperită suprafața solului, mai
ales în perioadele critice de acțiune a factorilor naturali agresivi;
- eliminarea sau arderea resturilor vegetale;
- lucrarea excesivă a solului, mai ales pentru pregătirea patului
germinativ, și în condiții necorespunzătoare de umiditate.
Practicarea agriculturii convenționale în zone afectate de eroziune nu
face decât să intensifice degradarea solului și a mediului înconjurător. Au
fost efectuate cercetări pe parcele experimentale și studii expediționare,
luând în considerare diferiți factori, de exemplu: influența lucrărilor solului
asupra pătrunderii apei (Fox și colab., 1998), mișcarea solului după
efectuarea lucrărilor primare de afânare cu și fără întoarcerea brazdei (Gover
și colab., 1999, Lindstrom și colab., 1992) și după efectuarea lucrărilor
secundare (Van Muysen și Gover, 2002), evidențiind efectele negative ale
lucrării intensive a solului pe terenurile agricole situate în pantă.
În Europa, eroziunea este unul dintre cele mai grave procese ale
degradării solului și mediului. Eroziunea prin apă afectează în Europa 115
mil. ha (12% din teritoriul agricol) iar eroziunea eoliană afectează 42 mil. ha
(4% din teritoriul agricol) (Oldeman, 1994). Cele mai mari suprafețe cu cel
mai mare risc de degradare prin procese erozionale sunt situate în zona de
sud-vest a Spaniei, reprezentând 44% din suprafața țării. În Portugalia o
treime din suprafață este susceptibilă degradării prin eroziune, iar Franța,
Italia și Grecia între 1 și 20% din suprafața totală reprezintă risc de
degradare prin eroziune. În Europa Centrală și de Est, cele mai mari
suprafețe susceptibile la degradare prin eroziune sunt în Bulgaria și
Slovacia. În ultimii 10 ani, în țările Uniunii Europene pentru reducerea
efectelor negative ale agriculturii convenționale asupra mediului, s-au

19
efectuat progrese majore în politicile agrare de implementare în practică a
sistemului de agricultură conservativă.
Cu toate acestea, refacerea stării de calitate a solurilor puternic
afectate de eroziunea hidrică este rareori posibilă și utilă pentru ca acestea să
mai fie redate în circuitul agricol cu folosință la arabil, cu excepția zonelor
unde populația este densă (Van Linden, 1995).
Pentru prevenirea proceselor destructurării solurilor în agricultura
convențională sunt recomandate lucrări agrotehnice curente aplicabile și de
către micii proprietari pe suprafețe reduse, cum sunt: utilizrea
îngrășămintelor organice în doze moderate, introducerea culturilor
amelioratoare în rotație, cum sunt gramineele perene, lucrarea solului numai
în intervalul optim al stării de umiditate a solului și efectuarrea pe curba de
nivel, protejarea suprafeței solului cu resturi vegetale.

1.2.6. Degradarea agrochimică a solului-materia organică


După Dumitru Elisabeta (2005) degradarea agrochimică a solului
este un proces complex, care constă în reducerea cantitativă și calitativă a
rezervei de materiei organice și de nutrienți accesibili, în modificarea
negativă a echilibrului elementelor chimice și a capacității sale de
tamponare.
Factorii determinanți în reducerea conținutului de materie organică
din sol se referă la cei naturali: condiții climatice, caracterstici intrinseci ale
solului, vegetație, relief, și la cei antropici: practici agricole
necorespunzătoare, cu desosebire tipul de folosință, dar și sistemul
tehnologic de cultivare a plantelor, etc.
Nivelul natural al materiei organice se reduce rapid după luarea
imediată a solului în cultură, dar viteza acestui declin depinde de practicile
20
din managementul agricol, de inputurile respective: rotația culturilor,
gospodărirea resturilor vegetale, aplicarea amendamentelor organice.
Dintre greșelile tehnologice, care au condus la declinul materiei
organice din sol fac parte:
- transformarea fânețelor și a pășunilor în teren arabil;
- extinderea drenajului pe terenuri afectate de exces de apă;
- simplificarea structurii de culturi prin introducerea rotațiilor foarte
scurte, a monoculturii, neglijarea solei amelioratoare;
- eliminarea totală a resturilor vegetale, mai ales prin arderea lor;
- afânarea excesivă care a stimulat procesele de mineralizare și de
pierdere a carbonului organic din sol;
- defrișarea exagerată și haotică a zonelor forestiere;
- pășunatul excesiv și necontrolat.
Studii efectuate în Anglia, între anii 1980-1995, au arătat că prin
lucrarea convențională intensivă a solului, conținutul de carbon organic s-a
redus cu cca. 50% provocând, astfel, deterioararea hidrostabilității
agregatelor structurale, afectând proprietățile de reținere a apei și capacitatea
de tamponare a solului, activitatea biologică, reținerea și schimbul de
nutrienți, făcând solul, pe termen lung mai vulnerabil la eroziune,
compactare, acidifiere, salinizare, deficiențe de nutrienți și secetă (Powlson,
1992). Se poate aprecia că modificările negative în mediul edafic ca urmare
a declinului materiei organice s-au intensificat, constând în principal în:
- eliberarea gazelor de seră;
- reducerea biodiversitații în/și la suprafața solului;
- intensificarea destructurării agregatelor structurale, afectând
procesele de pătrundere și infiltrare a apei în sol, crescând astfel riscul
băltirii apei, eroziunii hidrice și a inundațiilor;
21
- reducerea capacității de absorbție a elementelor potențial poluante și
levigarea acestora în apele de adâncime, sau spre apele de suprafață având
efecte dintre cele mai grave asupra ecosistemelor acvatice, și/sau spre
atmosferă;
- intensificarea proceselor erozionale;
- restricții în folosința terenului;
- reducerea suprafețelor productive pentru agricultură, silvicultură,
spații verzi.
În Europa, cele mai afectate sunt Zonele Mediteraneene, unde
scăderea conținutului de materie organică, de carbon organic din sol
reprezintă una dintre mai importante cauze ale altor forme ale degradării
solurilor. S-a estimat, că în Europa de Sud, cca. 75% din suprafață are
conținut redus de materie organică (3,5% g/g) și foarte redus (1,7% g/g).
Degradarea solului prin declinul fertilității chimice și fizice impune
creșterea conținutului de materie organică necesară pentru îmbunătățirea
fertilității solului, ciclul nutrienților, structurii solului în scopul asigurării în
viitor a agriculturii durabile (Swift, 2001).
În agricultura convențională, procesele de mineralizare a materiei
organice sunt accelerate datorită lucrării intensive a solului și cantități
reduse de resturi vegetale sau alte materiale organice încorporate în sol. Ca
urmare, conținutul de carbon organic pe solurile arabile a scăzut simțitor, iar
calitatea s-a deteriorat, afectând toate celelalte caracteristici și procese.
Substanța organică a solului include o mare varietate de materiale
dintre cele mai diferite ca origine și structură chimică. Rolul substanței
organice este deosebit de important atât în procesele de creștere și
dezvoltare a organismelor din sol, cât și în condiționarea însușirilor fizice
ale acestuia, reprezentând unul din principalele elemente ale fertilității
22
solurilor (Eliade și colab., 1983). Sistemul de lucrări minime sau no-till
accelerează oxidarea materiei organice de către microorganismele din sol
prin aerare, temperatură și mediul nutritiv (Doran și colab., 1987) citat de
(Thomas și colab., 2007).
Bacteriile sunt active în toate reacţiile de degradare din sol şi au un
rol crucial în procesele de descompunere a materiei organice şi resturilor
vegetale (Voiculescu şi colab., 2005). Cel mai mare număr de bacterii se
înregistrează în partea superioară a solului, zona cea mai populată fiind
rizosfera. Bacteriile preferă condiţii de reacţie a solului slab acidă, neutră şi
slab alcalină. Numărul bacteriilor din sol variază de la 2-3 milioane la 2-3
miliarde la gram sol. Au rezultat că 2 miliarde de bacterii vor cântări 0,2%
din greutatea totală a solului, adică 0,5-10 t biomasă în stratul arabil al unui
hectar (Eliade şi colab., 1983).
Pentru rolul său în producerea de materie organică de către plante,
solul și covorul vegetal sunt considerate ca formând un laborator, o uzină la
scară mondială în care se sintetizează permanent substanțe organice și se
acumulează energie, implicate în viața tuturor organismelor vii. De
asemenea, solul – format timp îndelungat la scară geologică – este privit ca
izvor și tezaur de materie organică, nutrienți și energie pe care omul le
exploateză în prezent (Florea, 2005).
Resturile organice proaspete se găsesc la suprafața solului sau
încorporate dispersat în masa acestuia și sunt alcătuite din substanță uscată
(10-40%) și apă (60-90%).
În compoziția chimică elementară a substanței organice proaspete
predomină carbonul (44%), urmat de oxigen (40%), hidrogen (8%) și
elemente minerale 8%.

23
Resturile organice proaspete conțin în substanța uscată zaharuri și
amidon (1-5%), hemiceluloză (10-30%), celuloză (20-50%), lignină (10-
30%), grăsimi, ceruri și taninuri (1-8%) și proteine solubile (1-15%).
Componenții din țesuturile organice încep să se descompună simultan, odată
cu încorporarea în masa solului (Filipov și Lupașcu, 2003).
În sens agricol, noțiunea de sol nu poate fi separată de conținutul
acestuia în materie organică, ca rezultat al acumulării în timp din resturi
vegetale și animale aflate în diferite grade de descompunere sau dispersie
coloidală, sub acțiunea complexă a activității microoganismelor (ciuperci,
bacterii, actinomicete).
În ceea ce privește conținutul solului în substanțe nutritive, acesta
variază foarte mult, variație determinată de activitatea microorganismelor,
reacțiile chimice din sol, consumul plantelor și condițiile pedoclimatice.
Variația prezintă intensități diferite și în funcție de speciile de plante
cultivate sau metodele agrotehnice folosite (Onisie și Jităreanu, 2000).
Humusul joacă un rol foarte important în sol doarece substanțele
humice reprezintă circa 80% din materia organică din sol. Acesta este o
fomațiune stabilă a meterie organice moarte, alcătuită dintr-un amestec
complex de compuși specifici de neoformație, care au rezultat din sinteza
microbiană sau care au o origine reziduală.
Humusul reprezintă sursa energetică principală a solurilor, cu o
influență benefică asupra majorității proprietăților din sol. Terenul fără
humus nu fi considerat sol. Solurile au un conținut în humus foarte diferit,
atât cantitativ cât și calitativ, în funcție de vegetația naturală sub care s-au
format, clima, relieful, tipul de sol, tehnologia de cultură (Guș și colab.,
1998).

24
Humusul constituie un însemnat izvor de nutriție cu azot al plantelor,
în anumite condiții de umiditate și de temperatură fiind transformat treptat
sub acțiunea microorganismelor până la combinații minerale simple.
Speciile de plante cultivate exercită un efect specific asupra
humusului, fie direct prin sistemul lor radicular, fie datorită lucrărilor de
întreținere a solului. Unele specii sporesc fertilitatea momentană a solului
prin accentuarea mineralizării humusului sub acțiunea microorganismelor
cantonate în rizosfera sistemului lor radicular și a mobilizării solului prin
lucrări (Lixandru, 2003).
Cercetările efectuate de către Rusu (2002) arată că după 3 ani de
experimentări cu variante ale diferitelor sisteme de lucrare, cantitatea de
humus în intervalul 0-20 cm a variat între 2,28-3,39%, având o tendință
evidentă de creștere în variantele sistemului neconvențional.
Variația cantității de humus din sol (%) în funcție de sistemul de
lucrare
Tabelul 1.1.
Sistem/ Plug + Disc + Grapa Paraplow + Cizel +
adâncime disc 2x grapa rotativă 2x grapa grapa
rotativă rotativă rotativă
0-10 cm 2,55 2,72 2,70 3,00 3,29
10-20 cm 2,28 2,68 2,59 3,06 3,16
20-30 cm 2,70 2,11 2,32 2,53 2,62

Carbonul organic este o componentă principală a părții organice a


solului, fiind considerat de asemenea un indicator principal al calității și
fertilității acestuia, studii în acest sens fiind realizate de numeroși cercetători
(Ulrich, 2006, Moreno, 2006, Ernst, 2006, Blaise și colab., 2003, Rusu T.,
2002, Nyakatawa 2001, Ehlers, 1997, Lal, 1997, Reeves 1997, Kern și

25
Jonson 1993). Grijile privind încălzirea globală au dus la o creștere a
interesului privind acumularea carbonului organic în sol. Acest interes este
justificat deoarece solul joacă un rol cheie în ceea ce privește carbonul,
conținând 3,5% din rezervele de carbon existente pe pământ, comparativ cu
1,7% în atmosferă, 8,9% în combustibili fosili, 1,0% reprezentat în biota și
8,4% în oceanul planetar (Duiker și Lal, 1999).
Multe studii arată că aplicarea sistemelor neconvențioanle de lucrare
a solului și în special a sistemului no-tillage, duce la un nivel mai ridicat dea
similar a carbonului organic comparativ cu sistemul conventional de lucrare
(Ulrich, 2006, Kern, 1993, Mahboubi și colab., 1993). La sfârșitul a 10 ani
de experimentări Moreno și colab., (2006) au găsit o concentrație a
carbonului organic în straturile 0-5 și 5-10 cm semnificativ mai mare în
sistemul conservativ de lucrare a solului comparativ cu cel clasic. Sub
sistemul conservativ, conținutul solului în carbon organic a fost de 12 g/kg
(pe 0 – 10 cm), însemnând 2% materie organică, ceea ce este considerat
minimul necesar pentru agricultură în Europa de Vest (Bullock 1997 citat de
Moreno în 2006).
După patru ani de experimentare, comparând sistemele reduse de
lucrare a solului cu sistemul neconvențional, nu s-au înregistrat diferențe
între variante în ceea ce privește conținutul solului în carbon organic pe
orizontul 0-15 cm. În cel de al cincilea an au fost diferențe nesemnificative,
în sensul că în variantele lucrate în sistemul neconvențional, conținutul
solului în carbon organic a fost cu 4,5-5,2% mai mare față de variantele
lucrate conventional – 6,37 g C/kg sol (Blaise D., Ravindran C.D., 2003).
Cercetări întreprinse în NV Uruguaiului (Ernst O., 2006), pe un sol
de tip argiudol, într-un climat cu 1100 mm precipitații anuale, unde au fost
studiate interacțiunile dintre lucrările solului (convenționale și no-tillage) și
26
includerea pajiștilor în asolament asupra proprietăților solului și
productivității, au dus la concluzia că varianta no-till prezintă parametri mai
ridicați ai fertilității în comparație cu varianta lucrată cu plugul sau cizelul
(cu 13% mai mult azot total și 11% mai mult carbon organic).
Conținutul solului în carbon organic și azot total în 1994 și 2002 ca
răspuns la lucrările solului într-un experiment de lungă durată în
Pazsandu, Uruguay (1993-2002) (Ernst, 2006), citat de (Țopa D., 2013)
Tabelul 1.2.
Data Adâncimea Varianta
prelevării (cm) Carbon organic (g/kg) Azot total (g/kg)
I II III IV I II III IV
Ianuarie 0-6 -- -- 23,6 26,1 -- -- 2,10 2,60
1994 6-12 -- -- 21,6 21,2 -- -- 2,05 2,00
12-18 -- -- 20,8 19,4 -- -- 1,90 2,06
P 0,05 4,4 0,20
Decembrie 0-6 21,3 24,4 19,7 28,0 1,65 2,29 1,78 2,05
2002 6-12 18,9 20,9 20,8 20,5 1,50 1,70 1,57 1,72
12-18 18,6 18,4 18,5 19,7 1,46 1,39 1,47 1,45
P 0,05 2,0 0,15
I = culturi succesive cu lucrări convenționale ale solului, II = culturi succesive cu no-tillage,
III = culturi de câmp + pajiște 3 ani, lucrări convenționale, IV = culturi de câmp + pajiște 3
ani, no-tillage

Când solul nu se mai lucrează prin arătură cu plugul și se intervine


cu sisteme reduse de lucrare, cantitatea de carbon organic va crește. În
varianta zero lucrări, pe un sol podzolic, s-a înregistrat o creștere a
conținutului de carbon organic și azot total de 800-900 kg/ha carbon și 70-
90 kg/ha azot pe un an comparativ cu varianta lucrată cu plugul. Perioada de
acumulări ajunge la un maxim după un interval de 8-10 ani, iar în acest timp
carbonul organic aproape se dublează în stratul 0-2,5 cm (Ehlers W., 1997).

27
Pentru sporirea și acumularea materiei organice în sol sunt
încurajate, cu deosebire practicile conservative: folosirea culturilor care
mențin terenul tot timpul acoperit: utilizarea speciilor de culturi furajere
care prin masa lor radiculară fibroasă și bogată lasă în sol cantități mari
de materie organică; folosirea îngrășămintelor sau amendamentelor
organice, utilizarea fertilizanților care conduc la sporirea producției.

1.2.7. Degradarea biologică


Solurile sunt un rezervor cheie de biodiversitate globală, care variază
de la microorganisme până la floră și faună. Această biodiversitate are un
rol fundamental în susținerea funcțiilor solului și, așadar, în bunuri și
servicii ecosistemice asociate cu solurile. Așadar, este necesar să se mențină
biodiversitatea solurilor pentru a apăra aceste funcții (Carta Mondială a
Solurilor (WSC). În sistemele conservative cu semănat direct, absența
lucrării solului permite acumularea de resturi vegetale la suprafața solului,
furnizând hrană și o protective mai bună la suprafață împotriva eroziunii,
modificând favorabil caracteristicile ambientale de la suprafață și din stratul
de sol superior și în acest fel, creând un micro-habitat mai favorabil pentru
toate microorganismele din sol (Kladivko, 2001). Masa microbiană din sol
reacționează diferit în raport cu modul său de lucrare, de afânare, cu cât
acesta este mai intens cu atât efectele negative vor fi mai puternice (Young
și Ritz, 2000).
Linn și Doran (1984) au arătat că populațiile de microorganisme
aerobe și anaerobe în primii 10 cm sunt mai reduse în solurile lucrate
conventional, comparativ cu cele unde se practică semănatul direct, datorită
atât a conținutului și calității materiei organice, cât și a caracteristicilor
fizice legate de starea de așezare, de modul diferit de formare, redistribuire
28
și morfologie a macroporilor, ca și creșterii conținutului de apă. În contrast
cu sistemele convenționale, în semănatul direct activitatea biologică este
mai intense datorită nu numai îmbunătățirii condițiilor de hrană, dar și
formării macroporilor de origine biologică, în special prin activitatea
râmelor (Dress și colab., 1994).
În sistemele conservative, și mai ales la semănatul direct, ciupercile
saprofite devin cele mai impoprtante, având un rol major în descompunerea
resturilor vegetale de la suprafața solului, în timp ce bacteriile sunt cele mai
importante în afânarea convențională a solului (Holland și Colleman, 1987).
No-till (NT) este o practică de management agricol care reduce perturbarea
fizică a solului ce ar putea afecta habitatul pentru organisme. No-till poate
modifica umiditatea solului și a regimurilor de temperatură (McConkey și
colab, 1996) agregare (Alvarez Steinbach, 2009), ciclul nutrienților
(Cookson et al, 2008; Triplett și Dick, 2008) și în cele din urmă de creștere a
plantelor (citat de Helgason și colab., 2010).
Fiziologia și genetica precum și diversitatea funcțională a
microorganismelor sunt adesea folosite în agricultură ca indicatori ai
calității și a fertilității solului (Kennedy and Smith, 1995).
Atât numărul mare cât și diversitatea microorganismelor, duc la ideea că
solul reprezintă un mediu prielnic pentru dezvoltarea acestora fiind
reprezentate de bacterii, actinomicete, fungi, alge, protozoare și virusuri.
Relațiile dintre diversitatea fiziologică și funcțională au arătat că
microorganismele din sol reprezintă comunități cu o mare diversitate și au o
mai mare rezistență la stres (Zhou și colab., 2002).
Bacteriile participă în procesele de mineralizare, esențiale pentru
nutriția plantelor și asigurarea fertilității solului. Sunt singurele organisme
capabile să îmbunătățească solul în azot prin fixarea azotului molecular din
29
atmosferă. Prin polizaharidele extracelulare participă la agregarea
particulelor de sol și la formarea humusului.
În solul nelucrat majoritatea microorganismelor se găsesc răspândite
în stratul superficial și sunt slab răspândite în adâncime. În egală măsură
este afectată și activitatea lor.
Profilul microbiologic al solului lucrat este cu totul diferit pe măsura
analizării straturilor mai profunde, remarcându-se o distribuție mai uniformă
a microorganismelor, precum și o nivelare a activității lor pe adâncime.
Lucrarea solului determină o creștere a numărului de bacterii aparținând
speciei Baccilus megaterium și scăderea numărului celor din specia Baccilus
cereus. Acest fapt are o semnificație agronomică deosebită având rolul pe
care îl are Baccilus megaterium în mobilizarea unor elemente nutritive în
sol, în elaborarea unor stimulatori de creștere și în procesul de mineralizare
al humusului (Popa, 1997).
Numărul total de microorganisme din sol suferă modificări
neînsemnate în funcție de epoca de pregătire a solului. Ciupercile
microscopice sunt de regulă mai numeroase în solul arat toamna, unde are
loc proliferarea celor din genurile Fusarium și Aspergillus, fapt care se
datorează în primul rând înmulțirii intense a ciupercilor celulotice din genul
Stachybotrys. Aceste ciuperci au legătură cu intensitatea nitrificării mai
ridicată în varianta arată toamna (Popa și colab., 1997).
Lucrările solului pot reduce rata formării de micoriză arbusculară.
No-till sau sistemul redus de lucrare a solului pot favoriza apariția mai
timpurie a asociațiilor de micoriză arbusculară pentru că prin aceste lucrări
neconvenționale miceliul este mai puțin afectat (Bristo Isabel, 2006).
Macroorganismele din sol. Importanța mai mare a animalelor din sol se
referă la fragmentarea resturilor vegetale, dare le contribuie și la formarea
30
substanțelor humice prin fermentații digestive și activitatea bacteriilor
intestinale. Animalele din sol nu descompun numai o parte a hidraților de
carbon și alte componente ale celulei vegetale, ci ele activează și ligninele
puse în libertate cu această ocazie (Popa și colab., 1997).
Râmele participă în special la stadiul initial al humificării, care
constă în mărunțirea și amestecarea resturilor vegetale. Trecând prin
intestinul râmelor, materialul vegetal suferă o primă prelucrare.
Lumbricidele, prin activitatea lor, produc într-un an pe hectar 17-21 t
glomerule. Pe lângă cantitatea mare de glomerule formate mai trebuie
relevată și stabilitatea mare a acestora (Muller, 1968 citat de Onisie și
Jităreanu, 2000). Deseori, râmele și canalele făcute de acestea sunt
indicatori biologici ce ajută la formarea unei imagini asupra calității
solurilor agricole (Mele și Carter 1999, Chan 2001).
Beare și colab., 1992 au constatat că în sistemele conservative, mai
ales în semănatul direct, comparativ cu afânarea convențională, formarea și
stabilizarea agregatelor structural este predominant determinate de către
coloniile de fungi. În cercetările efectuate de către Francis și Knight în anul
1993 în experiențele de lungă durată au evidențiat că în sistemele
conservative, mai ales în semănatul direct, populația de lumbricide a crescut
semnificativ comparativ cu afânarea convențională; în sistemele
convenționale reducerea chiar până la dispariție a lumbricidelor ca și a unor
specii de bacterii care au rol deosebit de important în procesele
descompunerii resturilor organice și vegetale și ale formării humusului, ale
stabilizării agregatelor structural, a fost determinat de hrana insuficientă și
deranjarea excesivă a solului.
O mai bună agregare a solului, corelată cu un număr mare de
lumbricide existente și cu o activitate intensă a acestora în sistemul no-
31
tillage, duce la o creștere a macroporozității și a bicanalelor, cu urmări
directe asupra gradului de infiltrare a apei precum și asupra caracteristicilor
interne privind drenajul acesteia (Singh și colab., 1994). Intensitatea
sistemului de lucrare afectează puternic populația lumbricidelor și, prin
activitatea lor, volumul bioporilor. Sistemul redus de lucrare sau sistemul
fără lucrări conduc în mod semnificativ la creșterea populației de râme. S-au
găsit de aproximativ 7 ori mai mulți indivizi în sistemul no-tillage
comparative cu cel convențional. Indivizii de Lumbricus terrestris, care
realizează biopori verticali, au fost de 10 ori mai mulți în varianta no-till, în
care resturile vegetale rămân la suprafața solului. De asemenea s-a observat
că numărul bioporilor este considerabil mai mare față de varianta clasică de
lucrare a solului (Tebrugge, 1995).
În sistemul no-till, prin lăsarea resturilor vegetale la suprafața solului
și amestecarea acestora în timpul lucrării, obținem un sol cu o serie de
caracteristici biologice, chimice și fizice opuse față de caracteristicile unui
sol arat. O comparație între sistemul no-till și cel convențional va include
diferențe în ceea ce privește mediul microbian, numărul și activitatea
microorganismelor din sol, efectul lucrărilor asupra macrofaunei,
descompunerea materiei organice, transformare azotului, proprietăți
chimice, influențe asupra mulciului, efecte ale lucrărilor asupra densității
aparente și porozității (Phillips, 1983). Materialele de amendare din
agricultură cum ar fi CaCO3, crește pH-ul solului, afectând astfel activitatea
și compoziția populațiilor microbiene (Tate, 2000). În solurile acide,
materialele de amendare pot crea condiții mai bune de mediu pentru
dezvoltarea microorganismelor cu intoleranță ducând la creșterea biomasei
microbiene și respirația solului (Neale, 1997).

32
Aproape în totalitate, orice formă de viață din sol depinde de materia
organică pentru a se aproviziona cu energie și nutrienți. Cu toate că materia
organică din sol are efecte foarte benefice, Liebig a arătat acum aproape 150
de ani, că un sol compus 100% din materie organică este lipsit de fertilitate
(Foth și colab., 1972).

1.2.8. Acidifierea solului


În agricultura convențională acidifierea se produce datorită greșelilor
tehnologice, prin folosirea necorespunzătoare a îngrășămintelor pe bază de
azot, în mod deosebit, pe soluri deja acide sau susceptibile la acidifiere.
Utilizarea necontrolată a îngrășămintellor pe bază de azot, a determinat
extinderea suprafețelor cu soluri afectate de acidifiere și intensificarea
acestuia pe solurilor nesaturate în baze, astfel că aproape 60% din suprafața
agricolă din țara noastră este degradată prin acest proces (Borlan, 1998). În
țările cu agricultură dezvoltată combaterea acidifierii este atât de importantă
încât a devenit problemă de interes național, guvernele suportând integral
costurile necesare pentru păstrarea reacției solurilor la un nivel acceptabil
creșterii și dezvoltării plantelor.

1.2.9. Aridizarea și deșertificarea


Deșertificarea reprezintă procesul degradării terenurilor din regiunile
aride și semiaride, și arealul mai uscat al zonei sub-umede; nu este un
fenomen care se referă la extinderea sau expansiunea deșertului, ci este un
proces care se produce la ecosistemele mai uscate, care acoperă 1/3 din
suprafața uscatului, și care sunt extrem de vulnerabile la folosirea intensivă
sau necorespunzătoare prin sistemele tehnologice agricole (Marinca și
colab., 2009).
33
În țara noastră, în acord cu datele climatice, zona sub influența
aridizării reprezintă 7% din suprafața totală a țării, în plus 22 județe fac
parte din zona de tranziție sub-umedă spre uscată sub-umedă, ceea ce le face
să prezinte risc, în viitor, la deșertificare. În aceste zone, cea mai mare parte
dintre terenuri sunt folosințe agricole (78%) dintre care, 62% teren cultivat.
Datorită aridității și deșertificării, unele culturi agricole sunt afectate, astfel
că, pierderile de recoltă estimate în 2007 (buletinul MARS, din 17 iulie)
sunt apreciate astfel: 20% la grâu, 20% la orzul de toamnă, 18% la porumb,
20% la floarea soarelui, 50% la rapița de sămânță.
Într-o clasificare recentă elaborată de Dumitru și Simota (2007) sunt
arătate detaliat cauzele multiple ale deșertificării. Astfel, cauzele sunt de
natură meteorologică (secetă, temperaturi ridicate, evenimente climatice
extreme, conținut de Co2 în atmosferă, variații anormale anuale și
sezoniere), ecologică (dereglare a circuitului nutrienților, dezvoltare
deficitară a plantelor, sărăcire a covorului vegetal, reducere a biodiversității,
etc) și antropică (suprapopulare, politici sociale și economice
necorespunzătoare, utilizare neadecvată a terenurilor agricole, despădurire
exagerată, pășunat intensiv și necontrolat, irigație aplicată incorent, mai
ales, cu apă care nu corespunde calitativ, etc). Dintre aceste cauze, parte
datorate agriculturii, sistemelor tehnologice agricole necorespunzătoare,
care au condus de-a lungul anilor la degradarea gravă a solului, apei,
atmosferei, biodiversității și astfel, la apariția aridizării și a deșertificării,
adică la reducerea și pierderea vegetației. Combinația între aridizare și
degradare se manifestă, și în țara noastră, cu atât mai mult cu cât degradarea
solului sub diferite forme se manifestă pe suprafețe tot mai întinse.
Deșertificarea este considerată o problemă majoră în 5 zone
principale ale lumii: Africa (este apreciată ca o prioritate deoarece aici
34
deșertificarea este deja cea mai severă), Asia, America Latină și ținutul
Caraibean, regiunea Mediteraneană de Nord și Europa Centrală și de Est. În
aceste zone trebuie elaborate strategii, programe, proiecte flexibile, simplu
de modificat pentru a fi implementate la nivel local, național și regional cu
sprijin guvernamental, dar descentralizat, și care să se bucure de o
participare populară consistentă, care să contribuie substanțial la schimbarea
pozitivă a mediului ambiental.
În consecinţă, va fi nevoie de un nou concept despre sol şi
managementul său în scopul îmbunătăţirii, conservării şi armonizării
funcţiilor sale biologice pentru a permite dezvoltarea durabilă a
agriculturii şi a societăţii în ansamblul ei.
Aşa cum numeroase rezultate ştiinţifice arată, este evident că
schimbarea în agricultură trebuie să vină de la un nou concept, de la un
nou sistem aplicabil pe zone extensive, cel al ,,agriculturii conservative’’
cu tehnologii şi practici noi în managementul solului şi să protejeze toate
resursele de mediu şi să prevină degradarea.

35
II. CERCETĂRI PRIVIND SISTEMELE MINIME DE
LUCRĂRI ALE SOLULUI ÎN DIFERITE ZONE ALE LUMII

Sistemul de lucrare a solului bazat pe protejarea acestuia, lucrări


reduse și semănatul direct, a cunoscut o largă folosire pe suprafețe extinse în
ultimele decenii, prioritar pentru combaterea secetei prin acumularea și
conservarea unor cantități mai mari de apă în sol, prin reducerea consumului
de carburanți și creșterea productivității prin reducerea lucrărilor solului
asigurându-se o creștere însemnată a profitului (Charles, 2010; Benoit,
1989; Barriuso, 1994; Ball, 1995; Lupu, 1992; Rusu, 2004).
Sistemul asigură totodată o ameliorare a însușirilor solului prin
acumularea de materie organică, contribuind la intensificarea activității
biologice din sol și la protecția mediului prin îmbunătățirea infiltrației apei
în sol, reducerea scurgerilor de suprafață și a poluării apelor. Toți acești
factori integrați în sistemul de lucrări pentru conservarea solului, contribuie
la dezvoltarea durabilă a agriculturii, fiind considerați alături de utilizarea
îngrășămintelor, a erbicidelor și a organismelor modificate genetic, elemente
cu rol essential în managementul unei agriculture durabile, ale viitorului în
condițiile protejării mediului ambient (Buzdugan., 2011).

2.1. Sistemele minime de lucrări ale solului pe plan mondial


Literatura de specialitate arată că, rezultatele de producţie sunt din
punct de vedere cantitativ şi calitativ competitive economic, adesea ceva mai
mici dar eficienţa economică este mai bună, efectele asupra solului şi altor
resurse arată a fi mult mai agresive, existând deja, în diferite zone ale lumii
rezultate satisfăcătoare, încurajatoare, care au condus la extinderea acestui
model de agricultură pe suprafeţe însemnate. Principiile agriculturii
36
conservative se bucură de o largă recunoaştere şi susţinere din partea
comunităţii ştiinţifice, a practicienilor, extensioniştilor etc, întrucât acest
sistem tehnologic are un grad ridicat de flexibilitate, adaptabilitate la
specificul local, în acelaşi timp conduce la protecţia solului şi altor resurse de
mediu prevenind degradarea în diferitele ei forme.
La nivel mondial, agricultura conservativă se practică pe
aproximativ 72 milioane hectare. Dintre acestea, 47,5% sunt răspândite
în America Latină, 36,7% în Statele Unite ale Americii,12,5% în
Australia şi mai puţin de 3% în Europa, Asia şi Africa (Benites şi colab.,
2000). În ciuda rezultatelor favorabile obţinute de cercetarea ştiinţifică de-a
lungul unei perioade îndelungate, în aceste ultime trei zone ale lumii,
sistemele de lucrare conservativă a solului au fost adoptate doar pe
suprafeţe restrânse.
Este interesant faptul că, deşi Statele Unite ale Americii au cea mare
suprafaţă cultivată prin semănat direct în mirişte, totuşi din totalul
suprafeţei cultivate doar 19,7% este lucrat conform acestei tehnologii. Într-
un studiu efectuat în SUA, suprafața solului carre a rămas acoperită cu
resturi vegetale a variat de la 5 la 80%, în funcție de metoda de afânare și
de culturile premergătoare (Steiner și colab., 1994).
Suprafața solului (%) acoperită cu resturi vegetale în funcție de
metoda de afânare și planta premergătoare (Steiner și colab., 1994)
Tabelul 2.1.
Metoda de afânare a solului Plante fragile1 Plante nefragile2
Arătură cu întoarcerea brazdei 0-5 0-10
Afânare prin discuire 5-15 10-20
Afânare cu subsolier 60-80 70-90
Afânare cu cizel simplu 40-60 60-80
Afânare cu plug cizel 30-40 50-70
Afânare cu cultivatorul 35-50 60-70
Afânare prin discuire urmată de nivelare 30-50 50-70
mazăre, fasole, cartof, soia, floarea soarelui, legume;
1

orz, grâu, ovăz, orez, porumb, sorg, bumbac


2

37
Sunt situații în care resturile vegetale rămase la suprafața solului
sunt în cantități reduce și un pot asigura un covor suficient de protector
împotriva factorilor agresivi ce determină procesele de degradare, fie
datorită condițiilor climatice (în zonele semiaride), fie recoltării și utilizării
lor în hrana animalelor sau în alte scopuri.
Cele mai mari suprafeţe (% din totalul suprafeţei arabile) pe care se
practică semănatul direct în mirişte sunt răspândite în Brazilia (45%),
Argentina (50%) şi Paraguay (60%).
În zona de est a Paraguayului, în fermele mecanizate, peste 85% din
suprafaţa arabilă este cultivată prin semănat direct. Este, de asemenea,
interesant de remarcat faptul că în Brazilia, Argentina, Paraguay, Australia,
peste 90% din suprafaţă este cultivată permanent prin sisteme conservative,
în timp ce în Statele Unite ale Americii, doar 25%. Aproximativ 75% din
suprafaţa destinată semănatului direct este de fapt cultivată în sistem
rotaţional, adică la anumite perioade de timp solul este afânat prin
sistemul convenţional. Din totalul suprafeţei de aproximativ 72
milioane hectare pe care se practică semănatul direct, doar 450.000 ha sunt
destinate micilor gospodării. Această situaţie este determinată de faptul că
doar câteva ţări (de exemplu Brazilia) au fost dispuse să investească în
cercetări şi în realizarea tehnologiilor eficiente pentru gospodării cu
suprafeţe mici. Brazilia este printre puţinele ţări care a investit în astfel de
cercetări, ca şi în proiectarea şi fabricarea de echipamente agricole
corespunzătoare pentru gospodării care au suprafeţele arabile reduse
(Elisabeta Dumitru şi colab, 2005).

38
Situația terenurilor la nivel mondial lucrate în sistem no-till (țări cu
suprafețe cultivate > 100 000 ha) (Țopa și colab., 2013)
Tabelul 2.2.
Țara 2008/2009
S.U.A. 26,500,000
Brazilia 25,502,000
Argentina 19,719,000
Canada 13,481,000
Australia 17,000,000
Paraguay 2,400,000
China 1,330,000
Kazahstan 1,200,000
Bolivia 706,000
Uruguay 655,100
Spania 650,000
Africa de Sud 368,000
Venezuela 300,000
Franța 200,000
Finlanda 200,000
Chile 180,000
Noua Zeelandă 162,000
Columbia 102,000
Ucraina 100,000
TOTAL 110,755,100

Expansiunea rapidă a suprafețelor ce se cultivă în sisteme


conservative de la 45 milioane în 1999 la 111 milioane în 2009 arată
interesul crescând al fermierilor pentru această tehnologie. No-tillage a fost
adoptat pe soluri și în climate care nu de mult erau considerate ca
inadecvate pentru practicare cu succes a acestei tehnologii.
FAO promovează o schimbare în conceptele şi înţelegerea cu privire
la lucrările solului şi o reducere a intensităţii utilizării echipamentelor de
prelucrare de sol. Favorizează o mai mare utilizare a tehnicilor de
conservare şi a echipamentelor aferente şi a practicilor de gestionare
durabilă a solului. Pentru a facilita un schimb între ţările participante, FAO
a sprijinit crearea unei reţele, numită Reţeaua latino-americană a lucrărilor

39
conservative - RELACO. RELACO este o reţea de cercetare cu instituţii
agricole, dedicat transferului de tehnologie în îmbunătăţirea gestionării
solului şi a apei în practicile de conservare, cu accent pe conservarea
lucrarilor solului.
RELACO şi-a început activitatea în anul 1986, cu scopul de a
sprijini instituţiile naţionale de cercetare privind tehnologia şi diseminarea
cunoştinţelor şi metodelor de identificare a problemelor managementului
solului şi evaluării lucrărilor de conservare în Argentina, Bolivia, Paraguay.
În anii următori s-au alăturat acestei reţele şi alte ţări precum Venezuela,
Chile, Columbia, Ecuador, El Salvador, Honduras, Mexic, Brazilia, Costa
Rica, Nicaragua, Peru, Republica Dominicană, Cuba.
Obiectivul principal al RELACO este de a îmbunătăţi utilizarea
solului, a regimului apei şi a substanţelor nutritive ale plantelor prin
generarea şi transferul de practici de cultivare care previn degradarea
solului. Reţeaua promovează, de asemenea, o acţiune integrată privind
managementul, care include rotaţia culturilor, acoperirea culturilor,
utilizarea materialelor organice pentru a restabili structura şi fertilitatea
solului, precum şi practicile auxiliare de conservare a solului care
îmbunătăţesc disponibilitatea la apă şi în substanţe nutritive pentru culturi.
În lumea internaţională, dar şi în România se manifestă un interes crescut
faţă de aplicarea sistemelor conservative de lucrare a solului, deoarece
conduc la păstrarea apei în sol, mai ales unde apa este un factor
limitativ al producţiei agricole.
De asemenea, lucrările conservative conduc la îmbunătăţirea
proprietăţilor fizice şi chimice, în mod special a structurii (prin
protecţia împotriva eroziunii datorită faptului că solul rămâne acoperit
parţial cu resturi vegetale), dar şi a conţinutului de humus, azot,
40
fosfor şi potasiu, macronutrienţi care în cele mai multe cazuri pot leviga
în apele subterane.
Aceste cercetări au devenit o necesitate, în condiţiile degradării
majore a solului în urma exploatării intensive, de cele mai multe ori
nefondate pedologic şi agrochimic dar şi datorită faptului că în cercetările
recente în acest domeniu există rezultate contradictorii care arată că
lucrarea redusă a solului sau lucrarea în sistem zero asigură un
randament mai mare în comparaţie cu sistemele convenţionale (Francis
G.S. şi colab., 1987, Hodgson D.R. şi colab., 1989, Lal R. şi colab., 1989.,
Aslam M. şi colab., 1999) în timp ce altele contrazic afirmaţia anterioară
(M.F. şi O'Sullivan Ball., 1982, Beyaert R.P., 2002, Dam R.F. şi colab.,
2005). Obiectivul general al sistemului de lucrare a solului îl constituie
crearea de condiţii favorabile creşterii şi dezvoltării plantelor, urmărind
reducerea consumului de energie, a costurilor de producţie, conservarea
fertilităţii solului (Budoi şi colab., 1996; Lupu şi colab., 1992). Sistemul de
lucrare a solului diferă în funcţie de planta premergătoare, de condiţiile de
climă şi sol, de gradul de îmburuienare, de restricţiile impuse de
tehnologia de cultivare (epoca de semănat, dotarea tehnică etc.) (Pintilie
şi colab., 1979).
Un sistem de agricultură este definit astfel, printr-un complex de
măsuri pedo-ameliorative, agrofitotehnice, zootehnice, economice,
organizatorice etc., în vederea folosirii resurselor umane şi naturale la
desfăşurarea procesului de producţie agricolă. Lucrarea solului este
componentă de bază a oricărui model de agricultură, inclusiv a sistemelor
tehnologice de agricultură.
În acest sistem tehnologic agricol modul de folosinţă a terenului este
apreciat ca fiind durabil din punct de vedere ecologic, social şi economic.
41
Sistemul no-till sau semănatul direct este definit astfel: semănatul
culturilor respective în solul anterior nelucrat, introducerea seminţei în sol
realizându-se doar printr-o simplă deschidere, fantă sau şănţuleţ suficient de
lat (câţiva cm) şi adânc (câţiva cm) pentru a crea condiţii corespunzătoare
de acoperire cu sol a seminţelor; niciun fel de alte lucrări nu sunt efectuate
solului.
În lipsa unor date statistice comparative cu privire la adoptarea
agriculturii conservative la nivel mondial (deoarece în multe ţări agricultura
conservativă nu este înregistrată separat în programele de statistică
agricolă), s-a estimat că în 2008 zero tillage se practica pe 95 mil. ha la
nivel global, din care aproximativ 50% din suprafaţă se regăseşte în
ţările non-OCDE (Derpsch, 2008). Din suprafaţa totală pe care se practică
zero tillage, 70 mil. ha se găsesc în patru ţări: S.U.A., Brazilia, Argentina şi
Australia. Cea mai mare suprafaţă se găseşte în S.U.A, mai mult de 24 mil.
ha (Conservation Technology Information Center, 2005), însă cea mai mare
pondere a suprafeţei cultivate în sistem zero tillage care corespunde
definiţiei agriculturii conservative se găseşte în Brazilia (92%), Argentina şi
Paraguay şi continuă să crească.
Agricultura conservativă a fost introdusă cu succes pe o scară largă
şi în Asia, în special în zona Indo-Gangetică din sudul Asiei, datorită
eforturilor susţinute ale cercetătorilor din cadrul organizaţiilor naţionale şi
internaţionale.
În Mexic, agricultura conservativă aduce o nouă optică asupra
solului văzut mai degrabă ca un sistem integrat, decât ca o colecţie de
componente şi procese. Succesul demonstrat de agricultura conservativă
ilustrează că această tehnologie poate fi dezvoltată într-o varietate de
condiţii pedoclimatice. Pentru adoptarea agriculturii conservative este
42
esenţial să fie identificat un pachet complet de practici pe baza cercetărilor
intense efectuate pentru fiecare regiune agroecologică. Datorită impactului
pe care această tehnologie îl are pe termen lung asupra culturii, solului,
conservării apei şi a economiei în ansamblu a fiecărei ferme, agricultura
conservativă va fi adoptată în primul rând de fermierii receptivi la noile
sisteme de producţie alternative cu scopul de a reduce costurile, a
îmbunătăţi productivitatea şi a ameliora solurile.
Nici o tehnică încă inventată nu a fost nici pe departe la fel de
eficientă în stoparea eroziunii solului ca tehnologia conservativă (Baker et.
al., 1996).
Câștigurile pe termen lung de conversie pe scară largă a tehnologiei
no-till ar putea fi mai mare decât orice altă inovație în producția agricolă
(Warren., 1983). Îmbunătățiri au fost făcute la mai multe niveluri:
randamente crescute și a productivității agricole, consum redus de
combustibil și forță de muncă, creșterea semnificativă a materiei organice,
eroziune redusă și revenirea diversității biologice în sol (Derpsch et.al.,
2003). Această tehnologie utilizează apa mai bine în zonele uscate, nu
numai din cauza ratelor de infiltrare mai mari, ci datorită mulciului de la
suprafața solului care reduce evaporarea (Roth., 1985, Derpsch., 2005 b). În
ceea ce privește crusta solului, aceasta nu este o problemă în tehnologia no-
till. Crustele nu se dezvoltă deoarece mulciul de la suprafața solului
protejează solul de impactul direct al picăturilor de ploaie. S-a constatat că
solurile cultivate convențional sunt crustificate, această problemă neexistând
în tehnologia no-till atâta timp cât solul are suficientă acoperire cu resturi
vegetale.
Cercetările efectuate de Drepsch (2008) au arătat că solurile slab
drenate nu sunt potrivite pentru no-till. Cele mai multe soluri din America
43
de Sud sunt bine drenate și sunt în general potrivite pentru această
tehnologie. Ameliorarea solurilor slab drenate prin investiții în sisteme de
drenaj adecvate pot face ca aceste soluri să fie potrivite pentru tehnologia
no-till. Pentru evitarea compactării în sistem no-till, fermierii vor folosi
pneuri de joasă presiune și trafic controlat. Fermierii din Brazilia susțin că ei
nu privesc problema compactării pe termen lung a solului în no-till, datorită
rotației culturilor și menținerea suprafeței solului acoperită permanent cu
resturi vegetale (Derpsch., 2004). Acoperirea permanentă a solului cu un
strat gros de mulci a fost un factor cheie pentru a avea succes în sistemul
no-till în America de Sud. În acest fel au fost realizate efecte pozitive
privind controlul buruienilor, umiditatea solului și temperatura dar și
îmbunătățirea proprietăților fizice, chimice și biologice ale solului.
Conform cercetătorilor de la Universitatea din WASTERN
Australia, până în anul 2005 aproximativ 82% din suprafață a fost cultivată
în sistem no-till în Australia de Vest cu o rată mai mare de adoptare decât în
restul Australiei.
Lal (2004) ,,Punerea în aplicare a unui program de către Guvern
pentru agricultura în sistem no-till, care să ofere stimulente financiare pentru
fermieri. Programele de ajutor ar trebui să pună accent mai mare pe
subvenționarea și furnizarea de asistență tehnică pentru restaurarea solului.
Ca o opțiune la nivel global și local, adoptarea sistemului no-till în
agricultură merită o atenție deosebită’’. Îmbunătățirea tehnicilor de lucrări
ale solului poate fi, o soluție la problemele de mediu, în general și în special
pentru a atenua efectul de seră (Lal, 1998).
Cercetările au demonstrat că practicile no-till cresc stabilitatea
agregatelor (Kemper et. al., 1981, Sidiras et. al., 1985, 1986). În sistemul
no-till există valori mai mari de materie organică, azot, fosfor, potasiu,
44
calciu, magneziu și de asemenea pH-ul și capacitatea de schimb cationic
cresc (Lal., 1983, Crovetto 1996). Landers (2001) a făcut prima estimare a
valorii impactului pozitiv în Brazilia a sistemului no-till. Landers (2005)
evidenția în aceeiași zonă adoptarea acestui sistem de agricultură a crescut
în 2004 cu 50% față de 35% în anul 2000.
Într-o mare parte a Europei există un climat rece și umed care induce
condiții meteorologice relativ stabile, în constrast cu alte părți ale lumii,
unde ploile abundente și furtunile severe provoacă regulat eroziunea solului
(Bash., 2008). În timp ce peste 15% din suprafața arabilă din țările membre
ale Federației Europene de Agricultură Conservativă (ECAF) este cultivată
în sistem no-till, zona dedicată acestui sistem fiind cu puțin peste 1%.
Situația fiind în contrast puternic cu tendințele din Australia, America de
Sud și America de Nord (Lane., 2006). Numeroasele cercetări efectuate in
Australia în sistem convențional, lucrari minime și semănat direct au condus
cu succes la menținerea și îmbunătățirea producției de cereale (Cornish et,
al., 1987, Felton et, al., 1995, Fischer et, al., 1988, Incerti et, al., 1993,
Jarvis, 1987, Kirkegaard et, al., 1995, Pratley, 1995, Radford et, al., 1995,
Reeves et. al., 1974, Schultz, 1995, Thomas et. al., 1995).
În anul 1975 au fost implementate primele echipamente pentru
agricultura în sistem no-till în Brazilia, mulți fermieri începând să
transforme echipamentele existente în echipamente adecvate pentru această
tehnologie. Primele echipamente construite s-au bazat pe sapa rotativă, iar în
1976 au fost construite mașini mai rapide cu triplu disc care să deranjeze
mai puțin solul. Importul de mașini pentru no-till a fost aproape imposibil în
Brazilia, din cauza taxelor mari de import, producția începând mai târziu în
alte țări din America Latină (Argentina, Mexico etc). În prezent există
fabrici atât în Brazilia cat și în Argentina care construiesc astfel de mașini și
45
utilaje pentru această tehnologie la un standard ridicat în condiții de export
(Derpsch, 2008).

2.2. Sistemele minime de lucrări ale solului în România


România, deşi nu face parte din categoria ţărilor foarte sărace, se
confruntă totuşi cu probleme deosebite, întrucât pe mari suprafeţe
tehnologiile agricole sunt extensive, cu resurse limitate, bazându-se pe nivel
minim de mecanizare, pe forţă de muncă şi pe tracţiune animală. Adesea,
aşa numitele ,,tehnologii agricole’’ sunt aplicate pe loturi uneori mai mici de
1-2 ha, iar acolo unde sunt utilizate în regim extensiv, în ferme cu suprafeţe
mari, nu întotdeauna sunt în acord cu specificul local: cu cerinţa solului faţă
de afânare, cu starea sa de umiditate, cu nivelul său de aprovizionare în
elemente nutritive, ori cu cerinţele plantelor cultivate etc.
Agricultura conservativă exlude lucrarea convenţională a solului prin
arătură cu întoarcerea totală a brazdei, impune ca la suprafaţa solului în tot
cursul anului să fie acoperită şi astfel protejată printr-un covor vegetal viu
sau mulci vegetal, cere asolamente de lungă durată incluzând culturi
amelioratoare pe fondul fertilizării moderate şi echilibrate, un control
eficient al buruienilor, bolilor şi dăunătorilor.
O astfel de agricultură poate fi promovată, din păcate, doar în acele
ţări sau zone care dispun de toate resursele naturale, dar în acelaşi timp şi de
politici şi strategii agrare corespunzătoare, şi nu în ultimul rând, de un nivel
ridicat de cunoştiinţe de specialitate pentru toţi cei implicaţi. Agricultura
conservativă, ca formă a agriculturii durabile, trebuie să devină parte
componentă a oricărei strategii şi politici agrare şi de protecţie a mediului
înconjurător, a oricărei strategii şi politici ce prevede asigurarea pe termen

46
lung a hranei şi apei în cantităţi suficiente, de calitate şi la preţuri rezonabile
pentru întreaga populaţie.
Prin sistem conservativ al solului se înțelege oricare lucrare ce
permite păstarea resturilor vegetale pe suprafața solului sau aproape de
suprafața solului și/sau păstrarea afânată și granuloasă a suprafeței solului,
în scopul reducerii eroziunii și a îmbunătățirii relațiilor solului cu apa
(Allmaras și colab., 1995). Carter (1995) arată că pentru aprecierea și
încadrarea rapidă a unui sistem tehnologic de lucrare a solului în categoria
conservativă, a fost introdus un indicator simplu și practic de evaluare
directă și imediată în câmp, și anume: gradul de acoperire a suprafeței
solului cu resturi vegetale sau culturi protectoare.
Prin lucrările solului se înțelege acel sistem de a prelucra pământul
în stratul superior (0-60 cm) care să creeze cele mai potrivite condiții pentru
creșterea și dezvoltarea plantelor ca și pentru întreg ansamblul care
formează biomasa solului, prin realizarea unei relații optime între plante-sol-
microorganisme.
Toate intervențiile asupra solului se fac cu minimum de
deranjamente în forma naturală a acestuia și în deplin acord de colaborare cu
mediul natural, în ansamblul lui (Berca, 2011).
În lucrările de bază se fac este necesar a ține cont de toate echilibrele
și chiar dacă solul este deranjat în funcțiile lui naturale, acest lucru se va
face în limitele nesemnificative pentru activitatea lui.
Principiile lucrărilor solului
- Principiul conservabilității – orice lucrare a solului se face numai în
interesul refacerii și conservării solului și a relațiilor lui cu plantele de
cultură;

47
- Principiul intervențiilor minime – cu cât va fi mai redus numărul de
lucrări și intervenții, cu atât principiul nr. 1 va fi îndeplinit;
- Principiul permanent verde sau acoperit – lucrările solului vor fi în
așa fel făcute încât acesta să fie în permanență înverzit sau acoprit cu
materie organică;
- Principiul durabilității – construcția de mașini și tehnologiile de
lucru vor fi în așa fel încât într-un timp determinat solul să revină permanent
și durabil la formele naturale care l-au caracterizat.
Sistemul convențional de lucrare a solului
Lucrarea principală sau primară a solului se efectuează anual
prin afânarea energetică a solului prin arătură cu întoarcerea totală sau
parțială a brazdei. Afânarea excesivă, ca și absența resturilor vegetale la
suprafața terenului, care lasă solul descoperit pentru diferite perioade de
timp și expus la acțiunea agresivă a factorilor naturali, favorizează pierderile
de apă prin evapotranspirație și prin scurgere pe terenurile în pantă,
determină creșterea vulnerabilității solului la destructurare, crustificare,
eroziune, compactare etc.
Lucrarea secundară a solului, se efectuează după arătură și constă
în mărunțirea bulgărilor și macroagregatelor structurale de sol, în realizarea
unei suprafețe uniforme. Această lucrare este compusă din mai multe
operații în raport cu tipul de sol, planta cultivată și mașinile agricole
folosite, dar în cele mai multe cazuri acestea conduc pe termen lung la
creșterea vulnerabilității solului la degradare prin diferite procese.
Lucrările afânare adâncă (subsolajul, scarificarea) a solului, sunt
necesare doar la anumite perioade de timp în scopul ameliorării straturilor
de sol compactate la adâncimi mari. În această categorie de lucrări ale
solului se încadrează lucrările de desfundare, specifice pomiculturii și
48
viticulturii, efectuate în vederea înființării plantațiilor. Luând în considerare,
alte două criterii: intensitatea și frecvența de intervenție, sistemul de lucrări
convenționale de afânare a solului este împărțit în două categorii principale:
cu afânare-prelucrare intensivă și redusă.
Cu afânare intensivă, în care prima lucrare este efectuată prin
arătură cu întoarcerea brazdei, până la 18-20 cm, chiar și 25-30 cm, urmată
de mai multe lucrări secundare pentru pregătirea patului germinativ,
semănat, întreținere în perioada de vegetație.
Cu afânare redusă, în care lucrarea principală este realizată prin
discuire, prin arătură superficială cu întoarcerea parțială sau totală a razdei,
sau prin cizelare, urmată de lucrări secundare.
Deși foarte răspândite în România lucrările convenționale în cel
puțin 90% din cazuri se fac astfel:
- O grapă cu discuri ușoară de 2-3 ori pe miriște pentru distrugerea
acesteia și crearea unui strat afânat care să întrerupă capilaritatea și
pierderea apei Actualele grape cu discuri înlocuiesc, de fapt, gruberul și nu
oferă o calitate a lucrării asemănătoare acestuia. Pe de altă parte trecerea de
2-3 ori cu discul pe miriște distruge structura solului și îl tasează peste
măsură. Rezultatele transpuse în producție și calitatea humusului și solului
vor fi din cele mai proaste.
- Arătura care urmează mai spre toamnă se efectuează între 15 și 25
cm, nefiind uniformă. Arătura permanent efectuată la aceeiași adâncime
timp de peste 30 ani a condus la tasarea solului, impermeabilizarera acestuia
în mod deosebit prin formarea hardpanului, fenomen prezent acum în
România pe 5 milioane de hectare. Aceste soluri necesită o reconstrucție
ecologică cu mașini și procedee speciale.

49
Primele cercetări în studiul pământului și al influenței arăturilor și
mușuroitului asupra recoltei de porumb au fost realizate de Chirițescu Arva
(1923). După anul 1930 s-a studiat combaterea secetei prin lucrarea
pământului (Săndoiu, 1936), lucrarea pământului în sistemul ,,dry-farming’’
(Săndoiu, 1937; Staicu, 1938), influența aratului asupra solului brun roșcat
de pădure, influența aratului asupra acumulării apei, mișcării nitraților și
recoltei de grâu (Staicu, 1938). O sinteză de excepție privind datele obținute
în cercetare agricolă din țara noastră în domeniul lucrării solului prin
arătură, din perioada 1935-1970, a fost efectuată de Săndoiu (1973).
După anul 1960, în diferite condiții de sol și climate, numeroase
experiențe de câmp au fost organizate în scheme experimentale
multifactoriale. Aceste experiențe, alături de variante tehnologice de lucrare
convențională intensivă și redusă a solului, au cuprins și variante
tehnologice conservative. Pentru efectuarea variantelor coonservative,
echipamentele agricole folosite nu au fost cele specifice lucrărilor
respective, fiind utilizat disvul, cizelul, rar paraplugul, iar pentru semănat s-
a recurs la adaptarea semănătorilor existente, uneori chiar la unele
improvizații. Aceste soluții s-au deovedit a fi, totuși, corespunzătoare și au
permis dezvoltarea cercetărilor în domeniu și obținerea unor rezultate
satisfăcătoare. Influența directă și remanentă a lucrării solului prin arătură și
discuire pe cernoziomul vermic de la Mărculești a fost evidențiată de
Canarache și colab (1980), Canarache și Dumitru (1987). Rezultatele
obținute au evidențiat că într-un sistem rotațional lucrarea redusă prin
discuire nu conduce la efecte negative asupra stării fizice a solului.
Sisteme de lucrare conservativă a solului
În prima fază se va renunța la plug care va fi înlocuit numai cu
lucrări fără întoarcerea solului și se vor introduce în sol materia organică
50
care dezvoltă o activitate biologică intensă, adaosul de bioactivatori mărește
această activitate, care va ridica biomasa solului, încet dar sigur, de la 2 la 4
tone/ha în prezent la 20-30 tone în următorii 5 ani. Pentru România mașinile
cele mai potrivite sunt tigerele care lucrează tehnic foarte bine, economie și
care substituie în totalitate plugul.
În faza a doua, după ce profilul de sol a devenit activ pe întreaga lui
profunzime, se renunță ușor la lucrări și se trece la semănatul direct.
Cantitatea de resturi organice rămase la suprafață se lasă ca mulci.
Activitatea biologică mărită a solului vor aerisi stratul de sol în măsura
necesară penetrării apei în sol și a conservării ei în profunzime ca rezervă.
În faza a treia, foarte necesară este diversificarea culturii plantelor
și instalarea asolamentului cu plante amelioratoare. În felul acesta întregul
sistem se stabilizează.
În faza a patra, întregul sistem se apropie de modelele naturale
atinge potențialul maxim de performanță, iar recoltele vor depăși pe cele
obținute în sistemul convențional.
Semănatul direct
Semănatul direct în viziunea multor cercetători, printre care și
Gouttler (1999), a devenit deja un nou sistem de cultură care necesită o
gândire și cercetare minuțioase, o atitudine și tehnologie, respectiv mașinile
necesare. Noul sistem de agricultură prin semănatul direct câștigă an de an
suprafețe din ce în ce mai mari. La nivelul anului 2000 se cultivau prin acest
sistem aproape 60 milioane hectare, deci 1,2% din suprafața totală a
pământului.
Primul experiment cu no-till a fost organizat în anul 1962, şi a
continuat timp de 30 ani (Şarpe şi colab., 1991). Studiul erbicidelor a fost
scopul major al acestui experiment pentru combaterea buruienilor în cultura
51
de porumb pentru boabe. Solul nu a fost acoperit cu mulci vegetal,
echipamentele de semănat au fost artizanale. Combinaţia dintre diferite doze
de erbicide şi no – till a condus, de-a lungul timpului, la o tendinţă de
creştere a recoltei de porumb boabe.
Caracteristicile fizice determinate au evidenţiat, totuşi modificări în
acord cu cele obţinute şi pe plan internaţional. Astfel, prin introducerea
semănatului direct s-a observat o tendinţă de creştere a stării de compactitate
a solului în stratul superficial, fără a depăşi însă limitele acceptabile, dar în
acelaşi timp şi o creştere a permeabilităţii solului pentru apă, ca urmare a
îmbunătăţirii sistemului macroporos prin creşterea stabilităţii agregatelor
structurale. Lucrarea conservativă a solului a determinat acumularea ceva
mai mare a materiei organice în stratul superficial, cu efecte benefice asupra
reducerii degradării fizice prin destructurare, crustificare (Dumitru Elisabeta
şi colab., 1983). După anii *60 ai secolului trecut au fost organizate noi
experienţe de câmp, ce au cuprins diferite variante tehnologice cu lucrări
reduse (înlocuirea arăturii cu discul, reducerea frecvenţei de lucrare a
adâncimii de lucrare) şi unele variante conservative (no-till, semănat în
biloane, afânat solul fără întoarcerea brazdei cu cizel, paraplug, trafic
controlat), cu diferite plante în condiţii variate. Experienţele au fost
organizate, atât pe teren plan, pentru culturi agricole sau legumicole anuale,
cât şi pe teren în pantă, în diferite condiţii specifice locale.
Datele obţinute au arătat că semănatul direct ar putea fi acceptat ca
metodă de lucrare conservativă a solului, recolta obţinută fiind cu 5-15%
mai mică, faţă de varianta tehnologică convenţională. Pierderile din recoltă
se consideră compensate economic prin reducerea în aceeiaşi măsură a
costurilor în special a celor energetice (Canarache şi Dumitru, 2008).
Spre deosebire de experimentările efectuate în Statele Unite or în
52
zona MERCOSUR, a ţărilor Americii Latine, în ţara noastră nu există
informaţii nici despre efectele resturilor vegetale, nici despre utilizarea
culturilor protectoare (crover crops), nici despre utilizarea tehnologiei no-till
în semănatul culturilor perene în rotaţie, sau nu, cu diferite culturi anuale,
cele perene fiind folosite ca păşune sau doar ca fâneaţă.
Aceste rezultate, obţinute în ţara noastră, deşi se înscriu în linia
generală a celor din literatura de specialitate, totuşi cu puţine excepţii,
maşinile agricole utilizate, în special cele pentru semănatul direct, sau
cizelele pentru prelucrarea solului nu au fost corespunzătoare, întrucât au
fost realizate artizanal pe plan local, iar unele lucrări au fost efectuate cu
maşini agricole adaptate pe cât posibil lucrărilor respective.
În cercetările efectuate în ţara nostră unde a fost testată tehnologia
no-till în special cu scopul verificării efectelor diferitelor tipuri şi doze de
erbicide în combaterea speciilor de buruieni şi eficienţei economice)
comparativ cu tehnologia convenţională s-a evaluat recolta, îmburuienarea
culturilor şi eficienţa economică.
Rezultatele au fost încurajatoare pentru no-till în condiţiile ţării
nostre, chiar în zone cu soluri mai puţin pretabile, de ex., pe soluri cu > 45%
argilă.
Din datele respective, dar şi din sintetizarea opiniilor specialiştilor
din diferite domenii (agricultură, pedologie, mecanizare, economie agrară) a
rezultat că, şi în ţara noastră, sistemul no-till, în comparaţie cu cel
convenţional, prezintă următoarele avantaje:
- determină îmbunătăţirea şi conservarea structurii solului, în timp ce
în sistemul convenţional solul este supus agresivităţii numeroaselor
intervenţii mecanice;
- conduce la combaterea eroziunii, crustificării, datorită prezenţei
53
resturilor vegetale de la suprafaţă, creşterii conţinutului de materie organică,
conservării stării structurale;
- creşte rezerva de apă şi carbon organic;
- reduce perioada de efectuare a lucrărilor mecanice, culturile agricole
pot fi semănate în perioada optimă, fără a se pierde apa prin evaporare;
- reduce cheltuielile pe unitatea de suprafaţă.
Pentru obţinerea rezultatelor pozitive este precizat că trebuie
respectate anumite condiţii: alegerea terenului în acord cu acele
caracteristici de pretabilitate faţă de sistemul conservativ, rotaţie adecvată a
culturilor-includere a celor amelioratoare, control riguros al buruienilor,
bolilor şi dăunătorilor, prezenţa practic permanentă a mulciului vegetal
(mărunţit şi uniform distribuit la suprafaţa solului) sau a culturilor
protectoare, fertilizare şi amendare specifice, sistemă adecvată de maşini
agricole etc.
Experiențele efectuate în câmp care au studiat lucrările conservative
fie pe teren plan, fie pe pantă, ca variante tehnologice experimentale au
cuprins: semănatul direct, afânarea primară a solului cu cizel, în unele cazuri
cu paraplugul și semănatul în biloane. Ca și în cazul lucrărilor convenționale
cercetările au fost concentrate pe rezultatele de producție. Rezultate
deosebite au fost obținute pe terenuri plane, încă din 1968, pe cernoziomul
cambic de la Fundulea în monocultură de porumb. De-a lungul perioadei de
experimentare, rezultatele de producție au arătat că semănatul direct poate fi
acceptat ca metodă de lucrare conservativă a solului, recolta obținută a fost
cu 5...15% mai mică, în funcție de condițiile climatice, față de varianta
tehnologică convențională, pierderile de recoltă fiind compensate economic
prin reducerea costurilor energetice (Șarpe, 1981; Penescu și Șarpe, 1986).

54
Pe trenurile situate în pantă au fost menționate rezultate
asemănătoare (Popa și Popa, 1982). Recolta obținută pe cernoziomul vermic
de la Valu lui Traian sub influența lucrării pricipale efectuate cu cizel și
respectiv cu paraplug (Nicolaescu și colab., 1997), pe cernoziom cambic la
Podul Iloaiei în condiții de irigare (Pânzariu și colab., 1986) și pe pantă, pe
cernoziom argiloiluvial (Guș și Tianu, 1991) a evidențiat rezultate
satisfăcătoare în perioada de experimentare, astfel că înlocuirea, cel puțin
parțială a arăturii cu întoarcerea brazdei este posibilă.
Rezultate obținute în studiul stării fizice a solului au evidențiat unele
modificări, datorită introducerii semănatului direct comparativ cu tehnologia
convențională, și anume o sensibilă creștere a stării de compactitate, dar în
același timp și a permeabilității la apă ca urmare a îmbunătățirii sistemului
macroporos, mai ales a stabilității și a configurației macroporilor ca o
consecință a intesificării proceselor naturale și a creșterii stabilității
agregatelor structurale, pe cernoziomul cambic de la Fundulea (Dumitru și
colab., 1983); rezultate similare au fost evidențiate după lucrări efectuate cu
cizelul și paraplugul pe cernoziomul de la Valu lui Traian (Dumitru și
colab., 2000). Pe cernoziomul de la Urleasca într-o fermă Pilot, pe lângă
variante tehnologice de lucrare a solului cu cizel, paraplug, a existat și
varianta cu semănat în biloane, caracteristicile fizice determinate au
evidențiat o tendință de creștere a compactității solului în variantele cu
afânare redusă (Canarache și Dumitru, 1988).
Pe solul brun roșcat (preluvosol) din zona de vest a Bucureștiului, la
Vidra, efectuarea lucrărilor solului de afânare pe verticală, pregătirea patului
germinativ și semănat, în trafic control, a condus într-o perioadă scurtă de
timp la îmbunătățirea stării fizice, prin reducerea stării de compactitate și
creșterea permeabilității la apă (Dumitru și colab., 1995). Principalele
55
concluzii, care auu fost desprinse din cercetările efectuate până în prezent în
țara noastră se referă la:
- o sensibilă creștere a indicatorilor de caracterizare a stării de
compactitate în stratul superficial, dar fără a depăși valori care ar putea fi
dăunătoare calității solului sau creșterii și dezvoltării culturilor agricole;
- reducerea stării de compactitate în stratul imediat următor celui
suprficial, deci tendință de dispariție a ,,tălpii plugului’’ și a efectelor
negative respective;
- creșterea vitezei de infiltrație a apei în sol cu rmări pozitive pentru
îmbunătățirea regimului apei în sol și evitarea excesului de apă;
- pe terenurile situate în pantă conduce, uneori la reducerea
semnificativă a cantității de sol erodat, având rol deosebit de important în
protecția solului în prevenirea proceselor de degradare prin eroziune;
- în stratul superficial al solului are loc o acumulare mai mare a
materiei organice cu efecte directe asupra reducerii proceselor de degradare
fizică prin desttructurare, crustificare;
- are loc o îmbunătățire a activității biologice prin creșterea resurselor
de hrană, ca urmare a unor cantități mai mari de resturi vegetale și a
prelucrării mai reduse a solului.
Pentru a crea programe concrete de implementare a noilor sisteme de
lucrare a solului este necesară o expertiză actuală sau recentă asupra stării
solurilor și a arealelor și culturilor din România.
Nivelul producțiilor din România este foarte redus și de calitate
slabă, și n-ar trebui să ne rămână indiferentă cunoașterea cauzelor reale ale
acestui aspect.

56
2.3. Avantajele lucrării convenționale față de cea minimă sau
conservativă
2.3.1. Avantajele sistemului convențional de lucrare a solului
Dintre avantaje cele mai importante după Dumitru Elisabeta (2005)
sunt:
- contribuie la combaterea buruienilor prin încorporarea lor în sol în
adâncime și distrugerea lor în perioada de vegetație prin lucrări mecanice,
alocând costuri ceva mai reduse erbicidelor care sunt aplicate în doze mai
mici și într-un sortiment mai puțin variat;
- permite un control bun al bolilor și dăunătorilor, prin încorporarea în
adâncime a diferiților agenților patogeni;
- facilitează utilizarea îngrășămintelor minerale și organice,
amendamentelor și erbicide pre-emergente prin încorporarea în sol;
- permite afânarea și mobilizarea solului la suprafață și reducerea
compactării pe termen scurt;
- este adaptat diferitelor tipuri de asolamente incluzând un sortiment
foarte variat de plante, de la rădăcinoase la perene;
- după aplicarea arăturii, practic printr-o singură lucrare, se creează la
suprafață condiții favorabile privind infiltrarea apei în sol pentru perioade
scurte de timp;
- în zonele neindustrializate, slab dezvoltate forța de muncă
necalificată ocupată în agricultura convențională este foarte mare, rezolvând
în acest mod diferite probleme de ordin social.

57
2.3.2. Dezavantajele sistemului convențional de lucrare a solului
Cele mai importante dezavantaje ale sistemului convențional sunt
datorate procesului de degradare provocate solului și altor resurse ale
mediului înconjurător sunt:
- eliminarea resturilor vegetale și păsttrarea descoperită a suprafeței
solului perioade îndelungate de timp în cursul anului, determină creșterea
vulnerabillității solului la suprafață pe termen lung față de difeite procese de
degradare și astfel creșterea riscului de producere și/sau intensificare a
acestora, precum și pierderi adesea apreciabile de apă prin evaporație;
- numărul mare de ,,intrări’’ pe sol, mai ales în condiții
nesatisfăcătoare din punct de vedere al lucrabilității și traficabilității,
conduce pe termen lung la creșterea riscului de compactare a solului în
adâncime;
- efectuarea lucrărilor la aceeiași adâncime, care creează straturi
compacte, determinând stratificarea profilului de sol, cu efecte negative
asupra pătrunderii rădăcinilor, a mișcării aerului și apei, a accesibilității
elementelor nutritive;
- întoarcerea totală a brazdei ce poate aduce la suprafață straturi de sol
având caracteristici fizice și chimice nefavorabile și care au consecințe
negative imediate asupra germinației, răsăririi, creșterii și dezvoltării
plantelor în primele faze de vegetație;
- afânarea excesivă care în anumite condiții intensifică procesele de
descompunere și mineralizare a materiei organice, determinând reducerea
conținutului de carbon în sol;
- perioada de pregătire a patului germinativ este lungă, datorită
numărului mare de lucrări necesare, determinând în acest fel întârzierea
semănatului; în anumite condiții, pentru reducerea perioadei de lucrare sunt
58
folosite tractoare de mare putere și grele, acestea accentunând riscul
degrădării solurilor prin compactare.

2.3.3. Avantajele sistemului de lucrare redusă a solului


În sistemele de lucrare redusă sunt mai multe avantaje tehnico-
economice: consum de carburant mai mic și forță de muncă, sistema de
mașini agricole mai simplificată decât în sistemele de lucrare conservativă a
solului. Totuși, există risc mai mic de compactare în adâncime în comparație
cu sistemul convențional, condiții de germinație și răsărire a semințelor mai
bune și un grad mai mare de flexibilitate în combaterea buruienilor,
comparativ cu semănatul direct.

2.3.3.1. Tehnologia de lucrare redusă a solului prin discuire


Avantajele acestei tehnologii constauîn reducerea consumurilor
energetice, mai ales a carburanților și ale forței de muncă comparativ cu
sistemul convențional și creează condiții mai bune pentru semănat,
germinație și răsărire, încorporarea fertilizanților și amendamentelor față de
semănatul direct.
Dezavantajul tehnologiei de lucrare redusă a solului efectuată prin
discuire constă, de regulă, la suprafața solului rămâne o cantitate redusă de
resturi vegetale, astfel că suprafața acoperită este sub 30%, fiind în funcție
de numărul de operații efectuate și de unghiul de atac al discurilor. Astfel,
solurile rămân descoperite la suprafață o lungă perioadă de timp, fiind
predispuse pe termen lung riscului degradării prin destructurare sau
crustificare, precum și unor pierderi mai mari de apă prin evaporație.

59
2.3.3.2. Tehnologia de lucrare redusă efectuată cu grape rotative și/sau
freză
Acest mod de lucrare a solului, deși în raport cu adâncimea, afânarea
este redusă, dar nu face parte din sistemele de lucrare conservative datorită
cantității insuficiente de resturi vegetale rămase la suprafața solului după
semănat și astfel există riscul destructurării, crustificării și eroziunii.

2.3.3.3. Tehnologia de lucrare efectuată cu plugul cizel și cu paraplugul


Această tehnologie cuprinde două treceri: prima fiind efectuată cu
plugul cizel sau cu paraplugul fără întoarcerea brazdei pentru lucrarea
primară a solului, iar cea de a doua trecere fiind semănatul.
Avantajul major al acestei tehnologii este că după semănat, peste
30% din suprafața solului rămâne acoperită cu resturi vegetale, oferind
condiții favorabile pentru protecție împotriva factorilor distructivi și de
asemenea, nivelul de prelucrare al solului este mai redus, fiind considerată
ca metodă conservativă cu efecte benefice de lungă durată (Dumitru
Elisabeta, 2005). Un factor limitativ important este dat de neuniformitatea
suprafeței solului, ce afectează încorporarea erbicidelor preemergente și a
semințelor în timpul semănatului, având consecințe negative asupra
germinației și răsăririi.

2.3.4. Avantaje ale tehnologiei de lucrare a solului pe verticală


Principalele avantaje ale sistemului de semănat direct în mirişte se
referă la:
- scăderea semnificativă a riscului erozional şi creşterea rezervei de apă
din sol datorită stării de aşezare mai compacte, ca urmare a prelucrării
mecanice foarte reduse şi cantităţii mari de resturi vegetale de la suprafaţă,
60
pe care practic o acoperă aproape în întregime, fiind cel mai util pe soluri
situate în pantă. Reducerea proceselor erozionale contribuie la scăderea
riscului de poluare a apelor de suprafaţă din aval, care sunt afectate de
procesele de transport al particulelor de sol încărcate cu diferiţi compuşi
chimici;
- îmbunătăţirea regimului mişcării apei şi aerului în sol, prin creşterea
permeabilităţii solului la apă şi aer, ca o consecinţă directă a modificării
configuraţiei macroporilor;
- creşterea rezervei de apă din sol prin reducerea evaporării apei şi
creşterea spaţiului microporos, micşorându-se astfel în zonele cu climat
uscat cerinţele faţă de irigaţie şi accentuând avatantajele tehnicilor ,,dry
farming’’;
- sporirea cantităţii de materie organică de la suprafaţă,
îmbunătăţindu-se astfel caracteristicile structurale ale solului;
- stimularea activităţii biologice, mai ales cea a macro-faunei şi prin
aceasta creşterea macroporozităţii solului şi îmbunătăţirea proceselor de
aeraţie;
- reducerea temperaturii din sol şi mai ales variaţiile de temperatură
din primii 10 cm, în perioadele călduroase ale anului;
- reducerea riscului compactării antropice datorită numărului mai mic
de intrări pe teren, ca şi prezenţei resturilor vegetale de la suprafaţa solului
care acţionează ca strat tampon;
- îmbunătăţirea caracteristicilor de lucrabilitate şi traficabilitate din
perioada de semănat şi recoltat, astfel că acestea se pot efectua în cadrul
unui interval mai larg de umiditate şi, de asemenea, facilitarea recoltatului în
perioade sau climate mai umede;

61
- creşterea pe termen lung, cu cel puţin o clasă, a gradului de fertilitate
al solului datorită îmbunătăţirii stării fizice, chimice şi biologice şi a
reducerii riscului degradării prin destructurare, eroziune şi compactare;
- reducerea consumului de carburanţi datorită numărului extrem de
redus de lucrări mecanice;
- reducerea timpilor de lucru şi necesarului de forţă de muncă cu până
50-60%;
- frecvent recolta obţinută este aproape egală, sau mai mică cu cel
mult 5-10% faţă de cea realizată prin sistemul convenţional, iar în anii
secetoşi aceasta poate fi chiar mai mare;
- sistema de maşini agricole necesare pentru toate operaţiile nu este
atât de complexă, astfel încât şi lucrările de întreţinere şi reparaţie a
utilajelor respective sunt mai simple comparativ cu sistemul convenţional,
sau chiar cu alte practici conservative.
Ca şi în agricultura convenţională, şi în cea conservativă, bazată, în
special pe ,,no-tillage’’ există unele paradigme, cum ar fi:
- lucrarea solului, deşi apreciată în sistem convenţional, nu este
necesară pentru cultivarea culturilor agricole;
- producţia sau recolta secundară sau resturile vegetale au valoare
deosebită, astfel încât trebuie păstrate la suprafaţa solului;
- înlăturarea lor totală, încorporarea, sau arderea sunt interzise;
- păstrarea acoperită a suprafeţei solului cu un covor vegetal este
deosebit de importantă;
- procesele biologice din sol sunt de cea mai mare însemnătate;
- controlul biologic al bolilor şi dăunătorilor este prima opţiune;
- eroziunea (prin apă şi vânt) este evitată datorită vegetaţiei.

62
În cadrul sistemului tehnologic agricol conservativ, modul de
afânare a solului are rol hotărâtor în procesele complexe de ameliorare,
refacere şi conservare a fertilităţii. Din punct de vedere pedologic, dar nu
numai, aceasta reprezintă componenta tehnologică cea mai importantă, fiind
astfel şi criteriul major care deosebeşte agricultura conservativă de cea
convenţională.
În consecinţă, metodele tehnologice de afânare a solului trebuie
adaptate condiţiilor locale specifice, selectând acea soluţie care corespunde
cel mai bine în raport cu indicatorii de pretabilitate şi cu cerinţele plantelor
cultivate. Agricultura conservativă este o oportunitate majoră care poate fi
aplicată pentru atingerea a mai multe obiective: în reducerea degradării
mediului, în combaterea deşertificării, în refacerea biodiversităţii, în
reducerea schimbărilor climatice, fiind larg recunoscută ca un concept viabil
pentru practicarea agriculturii durabile. Se apreciază, că numai aşa
agricultura poate contribui pe termen lung la îmbunătăţirea şi conservarea
diferitelor resurse de mediu, inclusiv a biodiversităţii, conducând la
progresul economic al societăţii.
În România, având în vedere că aproximativ 50% din terenurile
arabile sunt pretabile sistemelor conservative de cultivare a solului,
implementarea în practică a strategiei de protecţie a solului trebuie să
specifice tehnologia de agricultură conservativă, cu deosebire prin sistemul
no-till, care ar putea fi susţinută, chiar la nivel guvernamental prin pregătire
a fermierilor, a tuturor practicienilor, şi o intensificare a studiilor şi
cercetărilor în câmpuri experimentale în zone specifice pretabile, care să
permită în viitor şi studii comprehensive ale solului, ale productivităţii
plantelor şi beneficiilor economice (Coronado și colab., 2015).

63
2.4. Pretabilitatea solului și a terenului la sisteme de lucrari minime și
alte condiții necesare implementării
Succesul ameliorării și conservării stării solului prin tehnologii
conservative inovative a fost și este strâns legat de interacțiunea complex
dintre condițiile naturale (relief, climat, sol) care determină pretabilitatea la
astfel de procedee, de condițiile tehnico-economice și socio-politice care
influențează modul de folosință a terenului, de stimulentele și chiar măsurile
coercitive, care să conducă la protecția și conservarea solului și astfel a
mediului înconjurător, și nu în ultimul rând la un nivel de pregătire mai
ridicat al fermierilor. În alegerea și adaptarea sistemelor tehnologice, în
acord cu solul și proprietățile sale trebuie să se evalueze cerința față de
afânare, în special, pentru reducerea cât mai mult posibil a intensității de
lucrare a acestuia.
Astfel, criteriile de pretabilitate pentru terenurile plane se referă la:
- conținutul de argilă (cele mai favorabile condiții de pretabilitate sunt
pe solurile având conținut cuprins între 13-32%);
- excesul de umiditate, de la absent la moderat, cu drenaj intern de la
foarte bun până la moderat;
- subsolul afânat, astfel, drenabilitatea este favorabilă, gradul de tasare
cu valori numerice ˂ 0% v/v;
- salinitatea absentă, se acceptă nivel până la moderat;
- înclinarea pantei, trebuie să fie ˂ 5%.
Pentru solurile situate pe pante și afectate de procese erozionale, sunt
aplicabile aceleași criterii, dar unele valori numerice sunt diferite, astfel:
- conținutul de argilă variază între 13 și 45%;
- înclinarea pantei între 5 și 18%;
- compactitatea subsolului, oricare;
64
- salinitatea, de la absentă la moderată.
Pentru succesul procedeelor de agricultură conservativă specifice de
lucrare a solului fermierul trebuie să ia în considerare:
- drenajul solului: solurile cu drenaj necorespunzător nu sunt
pretabile tehnologiei de cultivare a solului în no-till; ameliorarea și refacerea
condițiilor de drenabilitate sunt costisitoare prin introducerea sistemelor de
drenaj, pe astfel de soluri le poate face pretabile metodelor conservative prin
no-till;
- îmbunătățirea capacității de infiltrare a solului: sub mulciul
vegetal viteza de infiltrație crește; mai mult, pe pante crește viteza de
infiltrare a apei, în timp ce viteza de scurgere se reduce, astfel, riscul
erozional scade; în zonele mai uscate evaporatia se reduce, astfel, rezerva de
apă este mai mare; no-till este benefic pe solurile susceptibile la eroziune,
și/sau având capacitate redusă de infiltrare a apei, de stocare a apei;
- crustificarea solului: în tehnologia no-till, crustificarea nu se
produce. Acest sistem atât timp cât are la suprafață un strat sufficient de
resturi vegetale, devine necesar pe solurile vulnerabile la crustificare;
- uniformitatea suprafeței solului: înainte de trecerea la no-till
suprafața solului trebuie nivelată pentru a se evita posibile probleme la
semănat și apoi la instalarea unui covor vegetal uniform;
- compactarea: odată cu aplicarea no-till, compactarea trebuie evitată,
astfel că fermierii trebuie să treacă urgent la măsuri tehnice specifice:
presiune redusă în pneuri, roti duble, trafic controlat, agricultură de precizie,
etc;
- acoperirea adecvată a suprafeței solului cu un strat de mulci
vegetal: păstrarea suprafeței solului permanent acoperită cu un strat subțire
de mulci vegetal reprezintă factorul cheie în sistemul no-till. De asemenea,
65
trebuie să se aibă în vedere, nu doar cantitatea de resturi vegetale care
rămâne la suprafața solului, ci și modul cum sunt distribuite, împrăștiate; de
aceea, mașinile de recoltat trebuie să fie dotate cu echipamente special
performante pentru tocarera și împrăștierea uniform a resturilor vegetale;
- amendarea; sistemul no-till este adesea aplicat în zona tropicală
și pe soluri acide care au concentrație ridicată de aluminiu toxic: în
codițiile unor soluri acide se recomandă aplicarea amendamentelor cu un an
înainte. Bradley (1995) recomandă aplicarea fertilizanților în benzi, pe
rândul de plante, injectarea în sol, pentru a nu fi dispersate de la suprafață
prin vânt și apă;
- schimbarea mentalității tuturor care lucrează în mediul agricol;
- echipamente și mașini corespunzătoare: este necesară o gamă
largă de mașini agricole care să permită semănatul direct al diferitelor
culturi, pentru a menține terenul permanent acoperit și pentru a aplica rotația
corespunzătoare de culturi;
- nivel ridicat de cunoștiințe pentru cei care lucrează în mediul
agricol;
- utilizarea de culturi intensive ,,cash crops’’ care lasă terenul mai
curat de buruieni se consideră ca un bun start pentru no-till;
- erbicide adecvate: acestea depind de gradul de infestare cu buruieni
și a spectrului de buruieni; controlul buruienilor nu presupune creșterea
cantității de erbicide, cele post emergente sunt eficiente.
Dacă ar fi luate în considerare rezultatele obținute în America de Sud
și extinderea explozivă a tehnologiei de agricultură conservativă, în
particular a celei practicate în metoda no-till și pe soluri considerate
nepretabile, de ex. solurile acide, sau cele cu un conținut mare de argilă
(decât limita de 32%) atunci, în țara noastră, studiile și cercetările ar trebui
66
să aibă în atenție și astfel de factori considerați acum ,,limitativi,, iar dacă
rezultatele ar fi pozitive, ar însemna că suprafața pretabilă pentru acest
sistem ar putea crește considerabil.
Suprafeţe arabile pretabile la sisteme de lucări minime ale solului în
țara noastră
Tabelul 2.4.
Terenuri plane- slab Terenuri moderat- Total
Judeţ înclinate puternic înclinat
Mii ha % din arabil Mii ha % din arabil Mii ha % din arabil
Alba 8 4,4 68 37,6 76 42,0
Arad 140 41,1 62 18,2 202 59,2
Argeş 5 2,7 40 21,6 45 24,3
Bacău - 164 85,9 164 85,9
Bihor 30 8,5 125 35,6 155 44,2
Bistriţa-Năsăud - - 49 43,8 49 43,8
Botoşani 2 1,5 290 91,8 290 91,8
Braşov 186 51,2 7 5,1 9 6,6
Brăila 202 74,8 - - 186 51,2
Buzău - - 13 4,8 215 79,6
Caraş-Severin 138 33,7 71 49,7 71 49,7
Călăraşi - - - - 138 33,7
Cluj 122 23,4 81 37,5 81 37,5
Constanţa 2 2,3 392 75,1 514 98,5
Covasna 51 27,3 61 70,9 63 73,3
Dâmboviţa 49 9,5 9 4,8 60 32,1
Dolj - - 241 46,8 290 56,3
Galaţi 33 12,1 124 44,4 124 44,4
Giurgiu - - - - 33 12,1
Gorj - - 78 66,1 78 66,1
Harghita - - 6 5,4 6 5,4
Hunedoara 256 67,5 43 41,0 43 41,0
Ialomiţa 15 5,5 - - 256 67,5
Iaşi 3 3,3 200 72,7 215 78,2
Ilfov 8 8,0 - - 3 3,3
Maramureş 6 2,9 54 54,0 62 62,0
Mehedinţi - - 93 45,6 99 48,5
Mureş - - 37 14,9 37 14,9
Neamţ 10 2,6 92 51,1 92 51,1
Olt 15 11,0 56 14,3 66 16,9
Prahova - - 28 20,6 43 31,6
Satu - Mare - - 77 31,0 77 31,0
Salaj - - 116 84,1 116 84,1
Sibiu - - 80 51,3 80 51,3
Suceava - - 89 52,4 89 52,4
Teleorman 80 15,7 - - 80 15,7
Timiş 65 17,4 86 15,8 181 33,2
Tulcea 19 6,0 207 65,5 226 71,5
Vaslui 25 8,5 192 65,3 217 73,8
Vâlcea 28 28,9 65 67,0 93 95,9
Vrancea 39 25,8 21 13,9 60 39,7
Total România 1567 15,61 3417 34,0 4984 49,6

67
2.4.1. Influența sistemelor de lucrare minime asupra proprietăților
fizice și hidrofizice ale solului
Proprietățile fizice ale stratului arabil, care sunt modificate prin
lucrările solului, includ densitatea aparentă și structura solului. Lucrările
solului cauzează schimbări în ceea ce privește agregatele de diferite mărimi
precum și distribuția acestora. Prin sistemele conservative, de genul
sistemelor reduse de lucrare a solului sau no-tillage, se evită formarea
crustei, proprietățile fizice și chimice ale solului sunt îmbunătățite și are loc
o mai bună infiltrare a apei (Thierfelder., 2005).

2.4.2. Influența asupra structurii solului


Prin structura solului se înțelege modul de așezare și grupare la un
loc, în agregate, a elementelor granulometrice elementare (Oprea citat de
Onisie și Jităreanu., 2000). Dexter (1988) definea structura într-un sens mai
general ca fiind egală cu variabilitatea în spațiu a însușirilor solului.
Dorneanu (1976) spunea că, compoziția, mărimea, așezarea spațială a
agregatelor, materia organică și rețeaua porilor din sol sunt factorii
importanți care imprimă solului îndeosebi însușiri care le completează pe
cele texturale.
Cunoașterea structurii solului, ca element esențial al fertilității,
prezintă importanță deoarece ea influențează nu numai condițiile fizice,
aerația și regimul de hrană, ci și accesibilitatea substanțelor hrănitoare
pentru plante, descompunerea materiei organice din sol și toată activitatea
microbiologică (Onisie și colab., 2000). Jităreanu (1996) în urma
cercetărilor efectuate asupra stării fizice la soia, grâu, porumb și orz, pe un
cernoziom cambic mediu aprovizionat în azot și fosfor și ridicat în potasiu, a

68
constatat că la recoltare procentul cel mai ridicat de agregate hidrostabile s-a
înregistrat la culturile de cereale păioase iar cel mai redus la prășitoare.
Rusu (2002) arăta că prin folosirea sistemului de lucrări minime într-
un asolament de trei ani, porumb-soia-grâu, favorizează creșterea
procentului de agregate hidrostabile cu 5,6-7,5% pe adâncimea 0-20 cm și
cu 5-11% pe intervalul 20-30 cm.
Hajabbasi și colab., în anul 2000 prezentau rezultatele obținute după
4 ani de experimentare care au inclus 7 variante de lucrare a solului în
sistem conservativ, incluzând aici managementul reziduurilor și semănatul
direct, ce duc la conservarea și îmbunătățirea structurii solului. Semănatul
direct îmbunătățește structura solului dar nu asigură un rezultat pozitiv
asupra producției.
Carter (2001) în studiile efectuate în estul Canadei timp de 6 ani a
urmărit sistemul redus de lucrare a solului, prin efectuarea lucrării de bază
cu cizelul, și a constatat că folosirea acestei metode duce la creșterea
conținutului de materie organică pe adâncimea 0-8 cm și îmbunătățește
semnificativ stabilitatea structurală a solului.

2.4.3. Influența asupra densității aparente și porozității solului


Cercetările efectuate în țara noastră, pe diferite soluri, arată că
indiferent de specia cultivată, în comparație cu solul lucrat cu plugul cu
cormană, DA are valori mai mari, în cazul utilizării altor unelte care
mobilizează solul mai puțin (cizel, paraplow, disc, combinator). Această
creștere este, în general, în limite normale dacă lucrările solului se execută
la umiditate adecvată (Guș., 2003).
Canarache (1990) spunea că porozitatea totală dă indicații
importante în legătură cu multe însușiri ale solului. Valorile ei mari indică o
69
capacitate ridicată de reținere a apei, permeabilitate mare și aerație bună, dar
uneori valori reduse ale portanței. Ca și în cazul densității aparente,
interpretarea valorilor porozității totale nu se poate face decât în corelație cu
textura solului.
La aceeiași valoare a porozității totale, un sol nisipos poate avea
însușiri fizice foarte favorabile, în timp ce într-un sol argilos aceste însușiri
pot fi mai puțin favorabile.
Badalikova și Hruby (2006) urmărind influența diferitelor sisteme de
lucrare pe două tipuri de sol (V1-amplasată pe un sol aluvial, scheletic,
argilo-nisipos, iar V 2,3 și 4 pe un cernoziom cu textura grea spre mijlocie)
după 3 ani de experimentări, relevă eficiența lucrărilor minime asupra
principalelor proprietăți fizice ale solului. În anul 2005 cea mai mică valoare
a DA s-a înregistrat în V1, pe stratul 0-10 cm iar în ceea ce privește
porozitatea totală, s-a observat o reducere a acestui indicator odată cu
creșterea adâncimii. Cum era de așteptat, scăderea porozității a dus la
creșterea densității aparente a solului.
În cercetările efectuate de Husnjak (2002) pe durata a 4 ani a urmărit
influența a cinci metode de lucrare (metode reduse de lucru, metode de
conservare și no-till), pe un sol argilo-lutos din Cehia, într-o rotație grâu-
soia, concluzionează că la grâu diferențele dintre lucrările solului în ceea ce
privește densitatea aparentă, porozitatea totală, capacitatea de reținere a apei
și capacitatea pentru aer nu au fost semnificative. La soia, diferențe
semnificative au existat între cele cinci sisteme de lucrare la densitatea
aparentă, porozitatea totală, capacitatea pentru aer și umiditatea aparentă. O
mai mare valoare a densității aparente reduce porozitatea totală și schimbă
raportul între capacitatea de reținere a apei și capacitatea pentru aer, în
favoarea primei.
70
Studii efectuate în Minnesota au indicat o creștere în primii 2 ani a
densității aparente în varianta no-tillage comparativ cuu varianta lucrată
convențional, dar valorile au devenit aproximativ egale după 4 ani și chiar
mai mici în următorii (Arshad și colab., 1999).
În țara noastră Guș și colab., 2004, au folosit pentru sistemul minim
de lucrare a solului agregate ca grapa rotativă, grapa cu discuri grea, cizelul
și plugul paraplow, pe un cernoziom cambic din Câmpia Turzii, au ajuns la
următoarele rezultate: structura solului sub aspectul hidrostabilității
macroagregatelor structurale înregistrează în variantele minime de lucrare a
solului, o creștere cu până la 3,9% pe adâncimea 0-10 cm, 1,3-8,2% pe
adâncimea 10-20 cm și 2,4-11,9% pe adâncimea 20-30 cm. Analiza
densității aparente, a porozității, a gradului de tasare și a rezistenței la
penetrare arată valori încadrate în limitele optime pentru cernoziomul
cambic. Ca urmare a cantităților mari de resturi vegetale rămase la suprafața
solului s-a observat o creștere a conținutului de humus la sistemul clasic,
având valori cuprinse între 3,28-3,55% iar la variantele lucrate
neconvențional 3,59-4,29%.
Graham (1986) și Johnson (1990) au ajuns la concluzia că un grad
moderat de compactare a solului poate avea chiar efecte benefice, în special
în anii secetoși, aceasta explicându-se printr-un mai bun contact între
semințe și sol iar continuitatea vaselor capilare face ca apa necesară creșterii
și dezvoltării plantelor să fie adusă mai ușor din straturile profunde.

2.4.4. Influența asupra rezistenței la penetrare


Unul dintre principalii indicatori folosiți pentru a determina o
varietate mare de proprietăți fizice și mecanice ale solului este rezistența la
penetrare.
71
Între densitatea aparentă și rezistența la penetrare există o strânsă
interdependență, rezultate în acest sens fiind raportate de către Coelho și
colab., 2000, Ishaq și colab., 2000, 2001. Dezvoltarea rădăcinilor este
afectată de valorile mari ale rezistenței mecanice a solului ce restricționează
accesibilitatea apei și a substanțelor nutritive pentru plante (Larney 1989,
Oussible și colab., 1992). În cercetările efectuate de Rusu și colab., (2006)
în câmpurile experimentale ale USAMV Cluj Napoca între anii 2002-2005,
comparând variante de lucrări convenționale ale solului cu variante
neconvenționale, aceștia ajung la concluzia că rezistența la penetrare a
înregistrat diferențe nesemnificative între variantele comparate. Analiza
varianței a indicat diferențe asigurate statistic pe adâncimea 10-20 cm, unde
valorile Rp sunt mai mari în variantele lucrate cu grapa cu discuri și cizel și
pe intervalul 20-30 cm unde valorile sunt mai mici în variantele lucrate cu
freza, paraplow și cizel.
Experiențele efectuate de către Dobre și colab., (2004), în 7 variante
de lucrare a solului a obținut în ceea ce privește rezistența la penetrare
valoarea cea mai mare în varianta no-till (48,5 kgf/cm3), 17,5 și 19,4
kgf/cm3 în cea lucrată cu paraplow respectiv cizel.
Rezultate obținute de Carter (1996) după 3 ani de experimentare pe
un podzol din regiunea rece și umedă a Canadei, au arătat că efectuarea
lucrării de bază cu plugul sau cizelul la 25 cm nu a modificat semnificativ
rezistența la peneterare pe intervalul 25-30 cm. Ferreas (2000) a obținut la
semănat o rezistență la penetrare semnificativ mai mare (P˂0,05%) în
sistemul de lucrare no-till comparativ cu sistemul clasic pe adâncimile 5-10,
10-15 și 15-20 cm.

72
2.4.5.Influența asupra regimului de apă din sol
Sistemele de lucrare a solului, prin efectul asupra structurii și
porozității, modifică indicii hidrofizici ai acestuia, în special capacitatea
capilară și capacitatea de apă în câmp, permeabilitatea și forțele care
acționează asupra apei din sol (suscțiunea), evapotranspirația și rezerva
totală de apă din sol (Guș și colab., 1998, 2003). În ceea ce privește
umiditatea solului, sistemul no-tillage oferă avantaje semnificative față de
sistemul convențional, capacitatea mai mare de reținere a apei putând fi
atribuită unei evapotranspirații scăzute și schimbărilor ce au loc în
distribuția categoriilor de pori (Dao., 1993).
În zonele cu climă secetoasă, umiditatea solului variază în timpul
perioadei de vegetație a plantelor. Această variație este în funcție de ciclul
climatic anual și de lucrările solului, care modifică în mod semnificativ
porozitatea totală și relațiile dintre macro și micropori (Josa, 2005). Rusu
(2002) după 3 ani de experimentări a evidențiat faptul că variantele
sistemului neconvențional de lucrare a solului, lucrat prin două treceri cu
grapa cu discuri și cizel + grapa rotativă, prezintă valori mai mari ale
capacității de reținere a apei, de 5,54 respectiv 5,08 l/m2/min. Într-o
experiență din sudul Finlandei Aura (1999) a monitorizat umiditatea
existentă în sol și a găsit diferențe semnificative între varianta lucrată
superficial și cea arată cu plugul. Imediat după semănatul unei cereale de
primăvară, cantitatea de apă existentă în sol a fost cu 0,026 cm3/cm3, mai
mare în varianta lucrată neconvențional, diferența tinzând spre zero în
timpul perioadei de vegetație.
Ulrich și colab. (2006) după o experiență de 36 ani pe un sol luto-
nisipos din apropierea orașului Leipzig, a obținut valori mai mari ale

73
umidității solului și conductivității hidraulice în variantele lucrate cu cizelul
și no-till, comparativ cu variantele lucrate convențional.

2.5. Impactul ecologic al sistemelor minime


Agricultura conservativă permite folosirea durabilă a resurselor
naturale, însemnând reducerea, și în mod ideal, eliminarea eroziunii,
creșterea eficienței apei și a nutrienților.
Sistemul tehnologic agricol ,,permanent no-tillage’’ în comparație
cu sistemul ,,no-tillage de scurtă durată’’ aflat în rotație cu alte metode
este cel mai dorit din toate punctele de vedere: ecologic, social, economic;
solul este astfel, păstrat acoperit pe termen lung cu resturi vegetale de la
cultura anterioară or cu plante protectoare folosite apoi ca ,,fertilizant
verde’’, solul rămâne acoperit la suprafață tot timpul, efectele pozitive odată
acumulate nu se mai pierd.

2.5.1. Impactul ecologic asupra unor caracteristici fizice și hidrologice


ale solului
Aceste proprietăți ale solului au rol important în determinarea
efectelor lucrărilor conservative asupra performanțelor culturilor și
mediului. Efectul asupra plantelor cultivate se referă la: răsărire, densitate,
dezvoltarea rădăcinii, biomasa vegetală și recoltă.
Impactul asupra mediului include procesele erozionale și de
scurgere, levigarea, fluxul și mișcarea poluanților spre apele de suprafață și
adâncime, pierderile prin volatilizare a nutrienților din fertilizanți minerali
și organici, emisiile de gaze active spre atmosferă.
Dintre caracteristicile fizice cu un rol important în aceste efecte sunt
legate de starea de compactitate (densitate aparentă, rezistența la penetrare,
74
consistență), de proprietățile hidrologice (mărime și formă a porilor,
distribuție după marime a porilor, capacitate de reținere a apei în sol,
caracteristici privind transmisia sau mișcarea apei în sol), starea de aerație a
solului și temperatura solului (Marinca și colab., 2009).
Impactul sistemelor conservative asupra solului este foarte greu de
realizat, întrucât, în diferitele zone ale lumii, intervin o multitudine de
factori.
Astfel, magnitudinea modificărilor, care sunt induse de metodele de
lucrare conservativă, depind de: condițiile antecedente, de caracteristicile
intrinseci ale solului, de managementul sistemului respectiv, condiții
climatice și de mediile ecologice.
Printre caracteristicile intrinseci sunt: textura solului, mineralogia
argilei, drenajul intern și de suprafață, grosimea profilului de sol activ (Lal.,
1994).
În condițiile de pretabilitate din țara noastră acestea reprezintă
factori limitativi în aplicarea sistemelor conservative, pe suprafețele cu
astfel de condiții nu sunt recomandate, în general sistemele conservative, și
în special no-till, decât dacă acestea sunt supuse anterior ameliorării prin
instalarea diferitelor tipuri de drenuri.
Compactarea
În adoptarea tehnologiei no-till, compactarea solului ar putea
reprezenta un obstacol major, mai ales pe solurile argiloase. În astfel de
condiții pot fi preferate alte condiții: semănatul în biloane, în benzi, lucrarea
cu cizel, etc. care pot fi mult mai benefice.
Compactarea subsolului este unul dintre factorii limitativI, ai pretabilității
solului în țara noastră. Numai dacă aceasta poate fi ameliorată prin lucrări
specifice, solurile ar putea fi cultivate în sisteme conservative.
75
Proprietățile hidrologice
Caracteristicile hidrologice ale solului sunt corelate cu ,,starea
structurală,, a solului capacitatea de lucrabilitate a solului, compactizarea și
activitatea biologică.
Mynard (2007) a arătat că proprietățile hidrologice în sistemele
conservative, mai ales în no-till, cel mai mult sunt influențate de către
lumbricide prin impactul lor pozitiv asupra creșterii stabilității agregatelor
structurale, care la rândul lor îmbunătățesc procesele de infiltrație, reduc
procesele erozionale și îmbunătățesc ciclul nutrienților. Lal și Van Doren
(1990) au determinat viteza de infiltrație a apei în sol, după aplicarea
continuă timp de 25 ani a sistemului no-till și au constatat că, în ciuda
modificării formei agregatelor structurale, care devine plată, viteza de
infiltrație a fost mai mare comparativ cu sistemul convențional și a fost
atribuită macrobioporilor.
Structura solului și reținerea apei
Sistemele de agricultură conservativă prin efectele pozitive asupra
capacității de agregare, prin creșterea stabilității agregatelor structurale și a
distribuției porilor după mărime pot influența și reținerea apei în sol și
proprietățile de aerație și de asemenea pe pante, procesele erozionale.
Reducerea semnificativă a proceselor erozionale în sistemele conservative
comparativ cu cele în sistem convențional este unul dintre efectele cele mai
benefice. Tehnicile de lucrare conservativă ale solului mai ales semănatul
direct, conduc la creșterea în profilul de sol a conținutului de apă,
comparativ cu tehnicile convenționale în mod deosebit în anii secetoși
(Fabrizzi și colab., 2005; Gonzales și colab., 2007; Guzman și colab., 2006).
Stratul protector de la suprafața solului de resturi vegetale descrește
76
evaporația apei din sol, spre deosebire de sistemul care menține suprafața
solului ,,curată’’ în perioada de cultivare (Frantzluebbers și colab., 2006).
Temperatura în sol
În regiunile cele mai reci și umede, s-au constatat recolte mai mici
sub no-till, care au fost asociate cu temperturile mai reduse din sol.
Temperaturile suboptime sunt responsabile și de recoltele reduse pe solurile
cu drenaj intern slab. Fausey și Lal (1989) au arătat că pe solurile reci
afectate de anaerobioză este recomandat, dintre sistemele conservative
,,semănatul în biloane’’.

2.5.2.Impactul ecologic asupra proprietăților chimice


Tehnologiile conservative modifică proprietățile chimice cu
deosebire prin creșterea concentrației diferitelor elemente nutritive în
apropiere de suprafață. Aceasta se produce atunci când fertilizarea minerală
și organică este aplicată la suprafață fără încorporare în sol și când resturile
vegetale se descompun tot la suprafață. Acumularea mai mare a materiei
organice și mișcarea soluțiilor în astfel de soluri, sub no-till, ar putea fi
benefică pentru condiția fizică și chimică a solului, și productivitatea
plantelor pe termen lung, în timp ce concentrarea nutrienților ca P și K în
straturile de la suprafață, poate reduce accesibilitatea lor pentru plante.
Reacția solului
Sistemele de agricultură conservative conduc în general, după o
perioadă lungă de timp, la scăderea pH-ului în partea superioară a profilului
de sol, dar rămân mai puțin acide în adâncime, comparativ cu sistemele
convenționale.
Unele rezultate au arătat că diferențele în primii 5 cm, pot fi de 1
unitate de pH între no-till și convențional și de 0,5 unități pH la adâncimea
77
de 5-15 cm (Blevis citat de Lal, 1994). Scăderea reacției solului este, de
asemenea o importantă consecință a activității eribicidelor la suprafața
solului. Thomas și colab., (2007) după 9 ani de experimentare (Abruptic
Luvisol – FAO) în Queensland-Australia, au arătat că prin no-tillage, lucrare
redusă, convențională și resturi vegetale, pH-ul nu a înregistrat modificări
semnificative în primii 30 cm ai profilului de sol.
Carbonul organic și azotul
În studiile efectuate de Thomas și colab., (2007) în zona subtropicală
semi-aridă a Australiei (Queensland) cu privire la efectele sistemelor
conservative: no-till și lucrări reduse și a celui convențional în combinație
cu fertilizare de bază de N și resturi vegetale, după 9 ani de experimentare
au arătat că în primii 30 cm, cantitatea medie de carbon organic a crescut
ușor, fiind similară în cele trei sisteme, dar cu toate acestea, conținutul de
azot total s-a redus în sistemul convențional și cu lucrare redusă. Autorii au
apreciat că practicarea sistemului conservativ prin no-till este benefică
pentru diferite condiții chimice și fizice ale solului și pentru productivitatea
plantelor pe termen lung, datorită acumulării mai mari a carbonului și
azotului decât în sisteme convenționale. No-till a prezentat 1,94 Mg/ha-1
(18%) mai mult carbon organic decât sistemul convențional și respectiv cu
mai mult cu 0,20 Mg/ha-1 (21%) azot total. Rasmussen și Rohde (1988) într-
un studiu de lungă durată realizat în zona de sud/est a Statelor Unite după 44
ani de experimentare, privind efectele metodelor de lucrare a solului în zona
semiaridă, sub cultura grâului de toamnă, au arătat că sub sistemul cu mulci
vegetal, conținutul de carbon organic și azot au crescut semnificativ
comparativ cu sistemul convențional prin arătură cu întoarcerea brazdei.
În cercetările efectuate de Ernst și colab., (2006) în Uruguay având
un climat subumed au constatat că no-till a fost principala strategie de
78
management agricol care a condus la creșterea conținutului de carbon
organic și azot total în sol, în primii 18 cm. Comparativ cu sistemul
convențional această creștere a fost de 13% pentru Nt, 11% pentru carbon
organic și de 14% pentru carbonul total, după 9 ani de experimentare a
acestor tehnologii. Cea mai mare creștere a fost înregistrată în primii 6 cm
de la suprafața solului.
Pentru climatele subumede, adoptarea rotației de culturi anuale-
culturi perene în sistemul no-till, în acord cu indicatorii de fertilitate a
solului, poate contribui la conservarea și promovarea agriculturii durabile.
Fosforul în sol
Cele mai multe dintre studii privind efectele sistemelor conservative
asupra stratificării fosforului au examinat modificările în fosforul mobil,
accesibil plantelor și nu fosforul total. Kladivko (1991) citat de Lal (1994)
arată că fosforul mobil în primii 8 cm la un sol calcaros cu textură argiloasă
sub sistem convențional s-a acumulat în cantitate de 50 mg/kg-1 și respectiv
de 150 mg/kg-1 în no-till, dar fosforul organic nu a fost diferit.
Capacitatea totală de schimb cationic și capacitatea de schimb
pentru baze a solului
Ca și o consecință a stratificării materiei organice la suprafața solului
în sistemul no-till poate avea loc, în mod similar și stratificarea capacității
de schimb cationic și a capacității de schimb pentru baze. Este de așteptat ca
efectul sistemului no-till să fie mai mare pe solurile având un conținut ˂ de
materie organică și minerale argiloase în raport 2:1. Lal (1990) într-un
experiment realizat în Ohio pe un sol cu textură fină, cu un conținut ridicat
de materie organică și minerale argiloase 2:1, no-till, după 12 ani de
aplicare, a determinat o reducere scăzută dar semnificativă a capacității de
schimb cationic, în stratul superficial de la suprafața solului.
79
În alt experiment asemănător, organizat în schimb pe un sol cu
textură lutoasă, format pe loess și roci calcaroase și cu un conținut mai redus
de materie organică, cu argilă caolinitică și doar cu interstraturi de argilă
vermiculitică, capacitatea de schimb cationic a crescut datorită aplicării
lucrărilor no-till.
Atunci când pH-ul scade, capacitatea totală de schimb cationic,
asociată concentrației de materie organică, descrește datorită reducerii pH-
ului, dependent de sarcinile cationilor de schimb. De aceea, în sistemul no-
till comparativ cu cel convențional există tendința ca la un pH mai redus în
sol și concentrație mai mare de carbon organic, să rezulte capacitatea totală
de schimb cationic mai redusă. Scăderea capacității totale de schimb
cationic sub influența lucrărilor no-till, mai mult decât în sistemul
convențional, poate fi, cel puțin, parțial datorată absorbției erbicidelor de
particulele argiloase sau datorită proceselor de levigare a particulelor
argiloase fine (Marinca și colab., 2009).
Substanța organică – substrat al fertilității
No-till (NT) este o practică de management agricol care reduce
perturbarea fizică a solului ce ar putea afecta habitatul pentru organisme.
No-till poate modifica umiditatea solului și a regimurilor de temperatură
(McConkey și colab, 1996) agregare (Alvarez Steinbach, 2009), ciclul
nutrienților (Cookson et al, 2008; Triplett și Dick, 2008) și în cele din urmă
de creștere a plantelor (citat de Helgason și colab., 2010).
Aproape în totalitate, orice formă de viață din sol depinde de materia
organică pentru a se aproviziona cu energie și nutrienți. Cu toate că materia
organică din sol are efecte foarte benefice, Liebig a arătat acum aproape 150
de ani, că un sol compus 100% din materie organică este lipsit de fertilitate
(Foth și colab., 1972).
80
Sistemul de lucrări minime sau no-till accelerează oxidarea materiei
organice de către microorganismele din sol prin aerare, temperatură și
mediul nutritiv (Doran și colab., 1987) citat de (Thomas și colab., 2007).
Bacteriile sunt active în toate reacţiile de degradare din sol şi au un rol
crucial în procesele de descompunere a materiei organice şi resturilor
vegetale (Voiculescu şi colab., 2005). Cel mai mare număr de bacterii se
înregistrează în partea superioară a solului, zona cea mai populată fiind
rizosfera. Bacteriile preferă condiţii de reacţie a solului slab acidă, neutră şi
slab alcalină. Numărul bacteriilor din sol variază de la 2-3 milioane la 2-3
miliarde la gram sol. Au rezultat că 2 miliarde de bacterii vor cântări 0,2%
din greutatea totală a solului, adică 0,5-10 t biomasă în stratul arabil al unui
hectar (Eliade şi colab., 1983).
Substanța organică a solului include o mare varietate de materiale
dintre cele mai diferite ca origine și structură chimică. Rolul substanței
organice este deosebit de important atât în procesele de creștere și
dezvoltarre a organismelor din sol, cât și în condiționarea însușirilor fizice
ale acestuia, reprezentând unul din principalele elemente ale fertilității
solurilor (Eliade și colab., 1983).
Pentru rolul său în producerea de materie organică de către plante,
solul și covorul vegetal sunt considerate ca formând un laborator, o uzină la
scară mondială în care se sintetizează permanent substanțe organice și se
acumulează energie, implicate în viața tuturor organismelor vii. De
asemenea, solul – format timp îndelungat la scară geologică – este privit ca
izvor și tezaur de materie organică, nutrienți și energie pe care omul le
exploateză în prezent (Florea, 2005).

81
Resturile organice proaspete se găsesc la suprafața solului sau
încorporate dispersat în masa acestuia și sunt alcătuite din substanță uscată
(10-40%) și apă (60-90%).
În compoziția chimică elementară a substanței organice proaspete
predomină carbonul (44%), urmat de oxigen (40%), hidrogen (8%) și
elemente minerale 8%.
Resturile organice proaspete conțin în substanța uscată zaharuri și
amidon (1-5%), hemiceluloză (10-30%), celuloză (20-50%), lignină (10-
30%), grăsimi, ceruri și t aninuri (1-8%) și proteine solubile (1-15%).
Componenții din țesuturile organice încep să se descompună simultan, odată
cu încorporarea în masa solului (Filipov și Lupașcu, 2003).
În sens agricol, noțiunea de sol nu poate fi separată de conținutul
acestuia în materie organică, ca rezultat al acumulării în timp din resturi
vegetale și animale aflate în diferite grade de descompunere sau dispersie
coloidală, sub acțiunea complexă a activității microoganismelor (ciuperci,
bacterii, actinomicete).
În ceea ce privește conținutul solului în substanțe nutritive, acesta
variază foarte mult, variație determinată de activitatea microorganismelor,
reacțiile chimice din sol, consumul plantelor și condițiile pedoclimatice.
Variația prezintă intensități diferite și în funcție de speciile de plante
cultivate sau metodele agrotehnice folosite (Onisie și Jităreanu, 2000).
Humusul joacă un rol foarte important în sol doarece substanțele
humice reprezintă circa 80% din materia organică din sol. Acesta este o
formațiune stabilă a meterie organice moarte, alcătuită dintr-un amestec
complex de compuși specifici de neoformație, care au rezultat din sinteza
microbiană sau care au o origine reziduală.

82
Humusul reprezintă sursa energetică principală a solurilor, cu o
influență benefică asupra majorității proprietăților din sol. Terenul fără
humus nu fi considerat sol. Solurile au un conținut în humus foarte diferit,
atât cantitativ cât și calitativ, în funcție de vegetația naturală sub care s-au
format, clima, relieful, tipul de sol, tehnologia d e cultură (Guș și colab.,
1998).
Humusul constituie un însemnat izvor de nutriție cu azot al plantelor,
în anumite condiții de umiditate și de temperatură fiind transformat treptat
sub acțiunea microorganismelor până la combinații minerale simple.
Speciile de plante cultivate exercită un efect specific asupra humusului, fie
direct prin sistemul lor radicular, fie datorită lucrărilor de întreținere a
solului. Unele specii sporesc fertilitatea momentană a solului prin
accentuarea mineralizării humusului sub acțiunea microorganismelor
cantonate în rizosfera sistemului lor radicular și a mobilizării solului prin
lucrări (Lixandru, 2003).
Cercetările efectuate de către Rusu (2002) arată că după 3 ani de
experimentări cu variante ale diferitelor sisteme de lucrare, cantitatea de
humus în intervalul 0-20 cm a vriat între 2,28-3,39%, având o tendință
evidentă de creștere în variantele sistemului neconvențional (Tabelul 2.5.).
Variația cantității de humus din sol (%) în funcție de sistemul de
lucrare
Tabelul 2.5.
Sistem/ Plug + Disc + Grapa Paraplow + Cizel +
adâncime disc 2x grapa rotativă 2x grapa grapa
rotativă rotativă rotativă
0-10 cm 2,55 2,72 2,70 3,00 3,29
10-20 cm 2,28 2,68 2,59 3,06 3,16
20-30 cm 2,70 2,11 2,32 2,53 2,62
Substanța organică a solului include o mare varietate de materiale
dintre cele mai diferite ca origine și structură chimică. Rolul substanței

83
organice este deosebit de important atât în procesele de creștere și
dezvoltare a organismelor din sol, cât și în condiționarea însușirilor fizice
ale acestuia, reprezentând unul din principalele elemente ale fertilității
solurilor (Eliade și colab., 1983). În ceea ce privește conținutul solului în
substanțe nutritive, acesta variază foarte mult, variație determinată de
activitatea microorganismelor, reacțiile chimice din sol, consumul plantelor
și condițiile pedoclimatice. Variația prezintă intensități diferite și în funcție
de speciile de plante cultivate sau metodele agrotehnice folosite (Onisie și
colab., 2000).
Humusul este o formațiune stabilă a materiei organice moarte,
alcătuită dintr-un amestec complex de compuși specifici de neoformație,
care au rezultat din sinteza microbiană sau care au o origine reziduală.
Cercetările efectuate de către Rusu (2002) au arătat că după 3 ani de
experimentări cu variante ale diferitelor sisteme de lucrare, cantitatea de
humus pe intervalul 0-20 cm a variat între 2,28-3,39%, având tendință
evidentă de creștere în variantele sistemului neconvențional.
În multe studii efectuate s-a arătat că aplicarea sistemelor
neconvenționale de lucrare a solului și în special a sistemului no-tillage,
duce la un nivel mai ridicat de asimilare a carbonului organic comparativ cu
sistemul convențional de lucrare (Ulrich 2006, Kern și Johnson 1993,
Mahboubi 1993).
Resturile vegetale reprezintă surse importante de carbon organic iar
efectul pozitiv al acestor reziduuri în îmbunătățirea conținutului solului în
acest element a fost observat de mai multi cercetători (Lal 1997, Nyakatawa
2001, Prasad 1999).
Dacă diferențele de producție dintre sistemul convențional de lucrare
a solului și cel no-tillage nu sunt foarte pronunțate (McConkey 1996)
84
reținerea carbonului sub sistemul no-tillage se consideră rezultanta
descompunerii carbonului organic din sol datorată activității aerobiotice
reduse (Doran 1980) și a mai bunei protecții a carbonului organic existent
(Balesdent 2000).
Carbonul organic este o componentă principală a părții organice a
solului, fiind considerat de asemenea un indicator principal al calității și
fertilității acestuia, studii în acest sens fiind realizate de numeroși cercetători
(Ulrich, 2006, Moreno, 2006, Ernst, 2006, Blaise și colab., 2003, Rusu T.,
2002, Nyakatawa 2001, Ehlers, 1997, Lal, 1997, Reeves 1997, Kern și
Jonson 1993). Grijile privind încălzirea globală au dus la o creștere a
interesului privind acumularea carbonului organic în sol. Acest interes este
justificat deoarece solul joacă un rol cheie în ceea ce privește carbonul,
conținând 3,5% din rezervele de carbon existente pe pământ, comparativ cu
1,7% în atmosferă, 8,9% în combustibili fosili, 1,0% reprezentat în biota și
8,4% în oceanul planetar (Duiker și Lal, 1999).
Multe studii arată că aplicarea sistemelor neconvențioanle de lucrare
a solului și în special a sistemului no-tillage, duce la un nivel mai ridicat dea
similar a carbonului organic comparativ cu sistemul conventional de lucrare
(Ulrich, 2006, Kern, 1993, Mahboubi și colab., 1993). La sfârșitul a 10 ani
de experimentări Moreno și colab., 2006 au găsit o concentrație a carbonului
organic în straturile 0-5 și 5-10 cm semnificativ mai mare în sistemul
conservativ de lucrare a solului comparativ cu cel clasic. Sub sistemul
conservativ, conținutul solului în carbon organic a fost de 12 g/kg (pe 0 – 10
cm), însemnând 2% materie organică, ceea ce este considerat minimul
necesar pentru agricultură în Europa de Vest (Bullock 1997 citat de Moreno
în 2006).

85
După patru ani de experimentare, comparând sistemele reduse de
lucrare a solului cu sistemul neconvențional, nu s-au înregistrat diferențe
între variante în ceea ce privește conținutul solului în carbon organic pe
orizontul 0-15 cm. În cel de al cincilea an au fost diferențe nesemnificative,
în sensul că în variantele lucrate în sistemul neconvențional, conținutul
solului în carbon organic a fost cu 4,5-5,2% mai mare față de variantele
lucrate conventional – 6,37 g C/kg sol (Blaise D., Ravindran C.D., 2003).
Cercetări întreprinse în NV Uruguaiului (Ernst O., 2006), pe un sol de tip
argiudol, într-un climat cu 1100 mm precipitații anuale, unde au fost
studiate interacțiunile dintre lucrările solului (convenționale și no-tillage) și
includerea pajiștilor în asolament asupra proprietăților solului și
productivității, au dus la concluzia că varianta no-till prezintă parametri mai
ridicați ai fertilității în comparație cu varianta lucrată cu plugul sau cizelul
(cu 13% mai mult azot total și 11% mai mult carbon organic) (Tabelul 2.6.).
Conținutul solului în carbon organic și azot total în 1994 și 2002 ca
răspuns la lucrările solului într-un experiment de lungă durată în
Pazsandu, Uruguay (1993-2002) (Ernst, 2006), citat de (Țopa D., 2013)
Tabelul 2.6.
Data Adâncimea Varianta
prelevării (cm) Carbon organic (g/kg) Azot total (g/kg)
I II III IV I II III IV
Ianuarie 0-6 -- -- 23,6 26,1 -- -- 2,10 2,60
1994 6-12 -- -- 21,6 21,2 -- -- 2,05 2,00
12-18 -- -- 20,8 19,4 -- -- 1,90 2,06
P 0,05 4,4 0,20
Decembrie 0-6 21,3 24,4 19,7 28,0 1,65 2,29 1,78 2,05
2002 6-12 18,9 20,9 20,8 20,5 1,50 1,70 1,57 1,72
12-18 18,6 18,4 18,5 19,7 1,46 1,39 1,47 1,45
P 0,05 2,0 0,15
I = culturi succesive cu lucrări convenționale ale solului, II = culturi succesive cu no-tillage,
III = culturi de câmp + pajiște 3 ani, lucrări convenționale, IV = culturi de câmp + pajiște 3
ani, no-tillage
Când solul nu se mai lucrează prin arătură cu plugul și se intervine
cu sisteme reduse de lucrare, cantitatea de carbon organic va crește. În

86
varianta zero lucrări, pe un sol podzolic, s-a înregistrat o creștere a
conținutului de carbon organic și azot total de 800-900 kg/ha carbon și 70-
90 kg/ha azot pe un an comparativ cu varianta lucrată cu plugul. Perioada de
acumulări ajunge la un maxim după un interval de 8-10 ani, iar în acest timp
carbonul organic aproape se dublează în stratul 0-2,5 cm (Ehlers W., 1997).

2.5.3. Impactul asupra activității biologice a solului


Populația organismelor din sol, în sistemele conservative, crește pe
de o parte, datorită deranjării reduse a solului prin lucrări, iar pe de alta prin
calitatea și cantitatea hranei accesibile. În sistemele conservative, mai ales în
no-till, resturile vegetale sunt localizate în principal pe suprafața solului,
manifestând totuși tendința de a avea un pH mai scăzut, astfel încât este
favorizată populația fungică.
Prin observații eco-morfologice s-a observat că râmele tinere se
găsesc într-o proporție de 33% în no-till, 5% în lucrare cu cizel, sub arătură
nefiind identificate. Activitatea enzimatică cea mai intensă s-a observat în
primii 10 cm, apoi a scăzut în adâncime sub no-till și cizel, în timp ce sub
lucrarea convențională, diferențele pe adâncime au fost mai mici; activitatea
biotică a fost mai redusă sub arătură. Frantzluebbers și colab., (2006) au
evidențiat și că cea mai mare masă microbiană a fost înregistrată sub no-till,
în partea superioară a profilului de sol, în primii 3-5 cm, dar între 5-20 cm
adâncime aceasta a crescut în sistemul convențional.
Micro și macroorganismele din sol
Numărul total de microorganisme din sol suferă modificări
neînsemnate în funcție de epoca de pregătire a solului.
Ciupercile microscopice sunt de regulă mai numeroase în solul arat
în toamnă, unde are loc proliferarea celor din genurile Fusarium și
87
Aspergillus, fapt ce se datorează în primul rand înmulțirii intense a
ciupercilor celulotice din genul Stachybotrys.
Aceste cipuerci au legătură cu intensitatea nitrificării mai ridicată în
varianta arată toamna (Popa și colab., 1997). Intensitatea sistemului de
lucrare afectează puternic populația lumbricidelor și prin activitatea lor,
volumul bioporilor.
Sistemul redus de lucrare sau sistemul fără lucrări conduc în mod
semnificativ la creșterea populației de râme. S-au găsit de aproximativ 7 ori
mai mulți indivizi în sistemul no-tillage comparativ cu cel convențional
(Tebrugge 1995).
În sistemul no-tillage, prin lăsarea resturilor la suprafața solului și
amestecarea acestora în timpul lucrării, obținem un sol cu o serie de
caracteristici biologice, chimice și fizice opuse față de caracteristicile unui
sol arat. O comparație între sistemul no-till și cel convențional va include
diferențe în ceea ce privește mediul microbian, numărul și activitatea
microorganismelor din sol, efectul lucrărilor asupra macrofaunei,
descompunerea materiei organice, transformarea azotului, proprietăți
chimice, influențe asupra mulciului, efecte ale lucrărilor asupra densității
aparente și porozității (Phillips și colab., 1983).
Microorganismele din sol
Atât cultivarea pământului, în care ar trebui să includem și
menținerea sănătății sale, cât și păstrarea, prelucrarea și conservarea pe o
durată mai mare de timp a însușirilor de calitate a produselor agricole,
reclamă în mod inevitabil și stăpânirea principalelor procese microbiologice
ce patronează aceste activități (Popa, 1997).

88
Fiziologia și genetica precum și diversitatea funcțională a
microorganismelor sunt adesea folosite în agricultură ca indicatori ai
calității și a fertilității solului (Kennedy and Smith, 1995).
Atât numărul mare cât și diversitatea microorganismelor, duc la
ideea că solul reprezintă un mediu prielnic pentru dezvoltarea acestora.
Microorganismele din sol sunt reprezentate de bacterii, actinomicete, fungi,
alge, protozoare și virusuri.
Relațiile dintre diversitatea fiziologică și funcțională au arătat că
microorganismele din sol reprezintă comunități cu o mare diversitate și au o
mai mare rezistență la stres (Zhou și colab., 2002). Bacteriile participă în
procesele de mineralizare, esențiale pentru nutriția plantelor și asigurarea
fertilității solului. Sunt singurele organisme capabile să îmbunătățească solul
în azot prin fixarera azotului molecular din atmosferă. Prin polizaharidele
extracelulare participă la agregarea particulelor de sol și la formarea
humusului.
În solul nelucrat majoritatea microorganismelor se găsesc răspândite
în stratul superficial și sunt slab răspândite în adâncime. În egală măsură
este afectată și activitatea lor.
Profilul microbiologic al solului lucrat este cu totul diferit pe măsura
analizării straturilor mai profunde, remarcându-se o distribuție mai uniformă
a microorganismelor, precum și o nivelare a activității lor pe adâncime.
Lucrarea solului determină o creștere a numărului de bacterii
aparținând speciei Baccilus megaterium și scăderea numărului celor din
specia Baccilus cereus. Acest fapt are o semnificație agronomică deosebită
având rolul pe care îl are Baccilus megaterium în mobilizarea unor elemente
nutritive în sol, în elaborarea unor stimulatori de creștere și în procesul de
mineralizare al humusului (Popa, 1997).
89
Numărul total de microorganisme din sol suferă modificări
neînsemnate în funcție de epoca de pregătire a solului. Ciupercile
microscopice sunt de regulă mai numeroase în solul arat toamna, unde are
loc proliferarea celor din genurile Fusarium și Aspergillus, fapt care se
datorează în primul rând înmulțirii intense a ciupercilor celulotice din genul
Stachybotrys. Aceste ciuperci au legătură cu intensitatea nitrificării mai
ridicată în varianta arată toamna (Popa și colab., 1997). Lucrările solului pot
reduce rata formării de micoriză arbusculară. No-till sau sistemul redus de
lucrare a solului pot favoriza apariția mai timpurie a asociațiilor de micoriză
arbusculară pentru că prin aceste lucrări neconvenționale miceliul este mai
puțin afectat (Bristo Isabel, 2006).
Macroorganismele din sol. Importanța mai mare a animalelor din
sol se referă la fragmentarea resturilor vegetale, dare le contribuie și la
formarea substanțelor humice prin fermentații digestive și activitatea
bacteriilor intestinale. Animalele din sol nu descompun numai o parte a
hidraților de carbon și alte componente ale celulei vegetale, ci ele activează
și ligninele puse în libertate cu această ocazie (Popa și colab., 1997).
Râmele participă în special la stadiul initial al humificării, care
constă în mărunțirea și amestecarea resturilor vegetale. Trecând prin
intestinul râmelor, materialul vegetal suferă o primă prelucrare.
Lumbricidele, prin activitatea lor, produc într-un an pe hectar 17-21 t
glomerule. Pe lângă cantitatea mare de glomerule formate mai trebuie
relevată și stabilitatea mare a acestora (Muller, 1968 citat de Onisie și
Jităreanu, 2000). Deseori, râmele și canalele făcute de acestea sunt
indicatori biologici ce ajută la formarea unei imagini asupra calității
solurilor agricole (Mele și Carter 1999, Chan 2001).

90
O mai bună agregare a solului, corelată cu un număr mare de
lumbricide existente și cu o activitate intensă a acestora în sistemul no-
tillage, duce la o creștere a macroporozității și a bicanalelor, cu urmări
directe asupra gradului de infiltrare a apei precum și asupra caracteristicilor
interne privind drenajul acesteia (Singh și colab., 1994). Intensitatea
sistemului de lucrare afectează puternic populația lumbricidelor și, prin
activitatea lor, volumul bioporilor. Sistemul redus de lucrare sau sistemul
fără lucrări conduc în mod semnificativ la creșterea populației de râme. S-au
găsit de aproximativ 7 ori mai mulți indivizi în sistemul no-tillage
comparative cu cel convențional. Indivizii de Lumbricus terrestris, care
realizează biopori verticali, au fost de 10 ori mai mulți în varianta no-till, în
care resturile vegetale rămân la suprafața solului. De asemenea s-a observat
că numărul bioporilor este considerabil mai mare față de varianta clasică de
lucrare a solului (Tebrugge, 1995). În sistemul no-till, prin lăsarea resturilor
vegetale la suprafața solului și amestecarea acestora în timpul lucrării,
obținem un sol cu o serie de caracteristici biologice, chimice și fizice opuse
față de caracteristicile unui sol arat. O comparație între sistemul no-till și cel
convențional va include diferențe în ceea ce privește mediul microbian,
numărul și activitatea microorganismelor din sol, efectul lucrărilor asupra
macrofaunei, descompunerea materiei organice, transformare azotului,
proprietăți chimice, influențe asupra mulciului, efecte ale lucrărilor asupra
densității aparente și porozității (Phillips, 1983). Materialele de amendare
din agricultură cum ar fi CaCO3, crește pH-ul solului, afectând astfel
activitatea și compoziția populațiilor microbiene (Tate, 2000).
În solurile acide, materialele de amendare pot crea condiții mai bune
de mediu pentru dezvoltarea microorganismelor cu intoleranță ducând la
creșterea biomasei microbiene și respirația solului (Neale, 1997).
91
III. STUDII EFECTUATE ÎN CÂMPUL
EXPERIMENTAL DE LA SCDA DRĂGĂNEȘTI VLAȘCA
JUDEȚUL TELEORMAN
Specific local: condiţii naturale

Câmpul experimental a fost amplasat pe teritoriul SCDA Drăgănești Vlașca,


județul Teleorman.

3.1.Descrierea locului cercetărilor


3.1.1. Relieful
Din punct de vedere fizico-geografic SCDA Teleorman este situată
în Câmpia Teleormanului. Luându-se în considerare unele particularități
specifice în teritoriu, Câmpia Teleormanului este împărțită în mai multe
subunități iar zona unde este amplasată SCDA Teleorman aparține Câmpiei
Găvanu-Burdea.
Sub raport genetic Câmpia Găvanu-Burdea reprezintă o câmpie
piemontană cu altitudini absolute cuprinse între 80-200 m. Întreaga
suprafață este acoperită de o cuvertură continuă cu depozite loessoide având
grosimi variate între 8-20 m sub care se întâlnesc depozite argilo-marnoase
de vârstă villafranchiană, nisipuri și pietrișuri.
Aspectul general al reliefului este acela de câmpie relativ plană.
Văile ce străbat în direcția N-NV spre S-SE se succed cu regularitate,
separând interfluvii paralele și oarecum simetrice. Câmpia este străbătută de
numeroase crovuri în special în partea de sud. Profilele au fost amplasate în
arealul câmpului experimental pe suprafețe cvasiorizontale cu altitudine
absolută de 99 m (profilul de sol nr. 1. efectuat în tehnologia de agricultură
conservativă) și 98 m altitudine absolută (profilul nr. 2. efectuat în

92
tehnologia de agricultură convențională).

3.1.2. Clima
Din punct de vedere climatic, se caracterizează printr-un potențial
radiativ ridicat, ceea ce face ca temperatura medie anuală să oscileze în jurul
valorii de 10,5 0
C încadrându-se conform indicatorilor ecopedologici
(MESP, ICPA 1987) la codul 10,5 temperatură medie anuală foarte ridicată.
Minima absolută s-a înregistrat la 25 ianuarie 1942 la Alexandria cu o
valoare de -34,80C, iar maxima absolută tot la Alexandria cu valori de 42,9
0
C. Precipitațiile medii anuale însumează 529,9 mm la Alexandria și 503,1
mm la Drăgănești Vlașca, încadrându-se conform MESP, ICPA 1987, la
codul 0525 precipitații anuale submijlocii. În luna cea mai secetoasă
februarie, uneori și martie se înregistrează cantități medii între 25-30 mm iar
cea ploioasă în luna iunie între 75-77 mm.
Stratul de zăpadă are o durată medie efectivă de cca. 50 zile pe an, grosimea
medie fiind de 0-15 cm în luna ianuarie, iar cea maximă depășind 100 cm.
Vânturile dominante sunt cele de vest și est, viteza medie anuală depășește
3m/s.

3.1.3.Vegetația
Vegetația naturală reprezentată prin zona forestieră de câmpie a fost
în cea mai mare parte înlocuită prin culturi agricole. Pe suprafețe mai reduse
se mai păstrează păduri de cer (Quercus cerris) gârniță (Quercus frainetto),
stejar pufos (Quercus pubescens), stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora)
și plantații de salcâm.
Subarboretul este abundent fiind reprezentat prin arțar tătăresc,
mojdrean, păducel și lemn câinesc. Compoziția floristică a pajiștilor a fost
93
puternic modificată și se mai găsesc numai în islazuri pe suprafețe mici.
Pajiștile secundare degradate unde se întâlnesc păiușul stepic
(Festuca valesiaca), firuța (Poa angustifolia), coada cocoșului (Polygonum
convolvulus), alior (Euphorbia virgata) au dispărut în cea mai mare parte
extinzându-se bărboasa (Botriochloa ischaemum) firuța cu bulbi (Poa
bulbosa), pirul gros (Cynodon dactylon) etc.

3.1.4.Fauna
Este reprezentată prin rozătoare ca: popândăul (Citellus citellus),
hârciogul (Cricetus cricetus), șoarecele de câmp, (Sicista subtilis), orbetele
(Spalax leucodon), șobolanul de câmp (Apodemus agrarius), iepurele (Iepus
europaues). Păsările de câmp sunt reprezentate prin: prepeliță (Coturnix
coturnix); prigorii (Merops apiaster); ciocârlia de câmp (Melanocorypha
calandra) etc. Dintre nevertebrate, sunt abundente insectele fitofage ca:
lăcustele, cosașii, greierii, forfecarul. În păduri trăiesc mamifere ca: vulpea,
viezurele, căprioara, mistrețul etc. Păsările sunt reprezentate prin mierlă
(Turdus merula), pupăza (Garrulus glandularius), privighetoarea mică,
pitulicea, ciocănitoarea de stejar, graurele, cucul, turturica etc. Dintre reptile
se întâlnesc: gușterul (Lacerta viridis) diferite specii de șopârle și șerpi.
Dintre batracieni se reamarcă broasca roșie de pădure (Rana dalmatiana) și
broasca roșie comună (Bufo viridis).

3.1.5. Hidrografia și hidrologia


Rețeaua hidrografică este reprezentată prin râurile Câlniștea și
Teleorman cu pârâul Clanița. Ambele râuri își au obârșia în câmpie și
debușează în râurile Vedea și respectiv Neajlov. În afară de aceste râuri mai
există unele pâraie ce au un curs temporar, împreună drenează întreaga zonă.
94
Nivelul hidrostatic al apei freatice este situat la adâncime mai mare
de 5 m neinfluențând profilul de sol prin procesul de gleizare. Pe suprafețele
cvasiorizontale, unde au fost efectuate cele două profile principale
reprezentative, cu toate că solurile au textură lutoargiloasă mijlociu fină
fiind bine drenate, apa din precipitații nu stagnează la suprafața solului
neinfluențând solul prin procesul de stagnogleizare.

3.1.6. Litologia depozitelor de suprafață


Întreaga zonă este acoperită de o cuvertură continuă cu depozite
loessoide care constituie material parental pe care s-a format și a evoluat
învelișul de sol. Sub această cuvertură cu depozite loessoide se întâlnesc
argile marnoase villafranchiene unde se cantonează nivelul hidrostatic al
apei freatice după care urmează o alternanță de nisipuri și pietrișuri.

3.1.7. Repartiția învelișului de sol în arealul cercetat


Au fost efectuate două profile principale de sol care sunt
reprezentative în teritoriu, profilul nr.1 – efectuat în sistem de agricultură
conservativă și profilul nr.2 - efectuat în sistem de agricultură convențională.
Ambele profile au fost efectuate pe suprafețe cvasiorizontale unde se
realizează cercetările.
Solurile caracteristice conform Sistemului Român de Taxonomie a
Solurilor (SRTS, 2012), aparțin clasei Cernisoluri și sunt reprezentate prin
Faeoziomuri cambice.
Se caracterizează prin prezența orizontului A molic (Am) de culoare
închisă, a orizontului B cambic (Bv) și a orizontului de acumulare a
carbonaților secundari de CaCO3, orizont carbonatoiluvial (Cca) care apare
la o adâncime mai mare de 125 cm.
95
În afară de cele două profile de sol principale au mai fost efectuate
câte trei sondaje până la adâncimea de 50 cm în arealul celor două profile de
sol. Cele două profile de sol principale precum și sondajele efectuate au fost
caracterizate din punct de vedere al caracteristicilor morfologice și a
însușirilor fizico-chimice.

3.2. Caracterizarea profilelor de sol din câmpul experimental


3.2.1. Caracterizarea profilului de sol efectuat în sistem minim de
lucrări

FAEOZIOM CAMBIC
baticalcaric (moderat levigat), foarte puternic profund, lut argilos/lut argilos,
format pe depozite lutoargiloase loessoide carbonatice cu substrat din
depozite argilomarnoase, villafranchiniene, arabil tasat

Localizare: Drăgănești Vlașca-Teritoriul SCDA Teleorman


Latitudine: N 44005’443’’
Longitudine: E 250 53‘ 267’’
Altitudine absolută: 99 m
Data efectuării profilului: 14.10.2014
CONDIȚII PEDOGENETICE
Relief:
- Unitate majoră: Câmpia Română
- Unitate: Câmpia Telormanului
- Subunitate: Câmpia Găvanu-Burdea
- Elemente ale formei principale de relief: suprafață cvasiorizontală
(cu înclinare predominant între 1-2%)
Material parental: depozite loessoide carbonatice lutoargiloase
96
Roca subiacentă: depozite argilomarnoase, villafranchiniene
Adâncimea apei freatice: > 5m
Drenajul natural global: bun
Zona bioclimatică: nemorală-sub zona pădurilor de cer (Quercus cerris) și
gârniță (Quercus frainetto)
Folosința actuală: arabil.
Aspectul suprafeței terenului: teritoriu foarte slab neuniform

Descrierea profilului reprezentativ de sol


Caracterizare morfologică
Ap 0-20 cm; lut argilos
mediu, brun foarte închis
(10YR 2/2) în stare umedă,
brun cenușiu foarte închis
(10YR 3/2) în stare uscată;
structură distrusă prin
lucrările agricole; reavăn;
friabil, slab coeziv, slab
plastic, slab adeziv, slab
compact, macropori mijlocii
frecvenți, rădăcini ierboase
frecvente, trecere clară
dreaptă
Apt 20-31 cm; lut argilos Figura 3.1. FAEOZIOM CAMBIC în
sistem minim de lucrări
mediu, brun cenușiu foarte
închis (10YR 3/2) în stare umedă, brun cenușiu foarte închis–brun cenușiu
închis (10YR 3,5/2) în stare uscată; structură distrusă prin lucrările agricole;
97
reavăn, tare; dur; slab plastic; slab adeziv; slab compact; macropori mici
rari; rădicini ierboase subțiri mai rare, trecere clară dreaptă
Am 31-47 cm; lut argilos mediu, brun foarte închis (10YR 2/2) în stare
umedă; brun cenușiu foarte închis (10YR 3/2) în stare uscată; poliedric
subangular mic-mediu bine dezvoltat; friabil; moderat coeziv; moderat
plastic; moderat adeziv; afânat; macropori mari frecvenți; trecere treptată
ondulată
A/B 47-66 cm; lut argilos mediu, brun cenușiu foarte închis (10YR 3/2) în
stare umedă, brun cenușiu foarte închis–brun cenușiu închis (10YR 3,5/2) în
stare uscată, poliedric subangular mediu bine dezvoltat; reavăn, friabil;
moderat coeziv; moderat plastic; moderat adeziv; afânat; macropori mijlocii
frecvenți; rădăcini ierboase mai rare; trecere treptată
Bv1 66-84 cm; lut argilos mediu, brun cenușiu foarte închis-brun cenușiu
închis (10YR 3,5/2) în stare umedă, brun cenușiu închis (10YR 4/2) în stare
uscată, poliedric subangular mediu-mare; reavăn, friabil; moderat coeziv;
moderat plastic; moderat adeziv; slab compact; macropori mijlocii frecvenți;
rădăcini ierboase subțiri rare; trecere treptată
Bv2 84-105 cm; lut argilos mediu; brun închis (10YR 3/3) în stare umedă;
brun (10YR 4/3) în stare uscată, poliedric subangular mare slab precizat;
reavăn, friabil; moderat coeziv; moderat plastic; moderat adeziv; slab
compact; macropori mijlocii frecvenți; trecere clară ondulată
Ck 105-130 cm; lut argilos mediu; brun-brun gălbui închis (10YR 4/3,5) în
stare umedă; brun gălbui închis (10YR 4/4) în stare uscată, masiv, reavăn,
tare, slab coeziv; slab plastic; slab adeziv; slab compact; macropori mijlocii
rari; efervescență slabă, trecere clară neregulată
Cca 130-155 cm; lut argilos mediu; brun gălbui închis (10YR 4/4) în stare
umedă; brun gălbui (10YR 5/4) în stare uscată, masiv, reavăn, tare; dur;
98
slab plastic; slab adeziv; moderat compact; slab cimentat; vinișoare și
eflorescențe de CaCO3 efervescență puternică în masă

Însușirile fizice

Compoziția granulometrică (Tabelul 3.1.).

Analizând conţinutul de argilă coloidală (˂ 0,002 mm) pe profil, se


constată o variaţie de 42,7-44,3% până la adâncimea de 105 cm în orizontul
Ck. Scade la 40,6-40,8% în restul profilului de sol în orizonturile Ck, Cca
între 105-155 cm în materialul parental care contribuie la formarea şi
evoluţia solului.
Cantitatea mai mare de argilă coloidală de numai 1,6% şi un
coeficient de diferenţiere texturală foarte mic de 1,03% ne conduce la ideea
că acest plus de argilă coloidală este formată printr-un proces de alterare in
situ specific orizontului B cambic (Bv) şi nu al unui proces pedogenetic de
argiloiluviere caracteristic orizontului B argic (Bt).
Conținutul de praf (0,02-0,002 mm) se menţine relativ uniform pe
profil cu valori de 27,3-30,9% iar cel de nisip fin (0,2-0,02 mm) are valori
de 27,2-29,2% până la adâncimea de 47 cm; scade la 25,0-25,8% între 47-
105 cm şi creşte din nou la 29,0-29,3% în restul profilului de sol între 105-
155 cm.
Conținutul de nisip grosier (2-0,2 mm) este mic cu valori de 0,2-
0,8%. Din punct de vedere al compoziției granulometrice se încadrează în
categoria solurilor cu textură mijlociu fină lutoargiloasă pe întreg profilul.

Starea de așezare a solului (Tabelul 3.2.)


Starea de așezare a solului se apreciază după valorile obținute la trei
indicatori fizici și anume: densitatea aparentă (DAg/cm3), porozitatea totală
99
(PT% v/v) și gradul de tasare (GT % v/v). Densitatea aparentă este mijlocie
cu valori de 1,41-1,42 g/cm3 în orizonturile superioare Ap, Apt, Am până la
adâncimea de 47 cm şi mare cu valori de 1,45-1,50 g/cm3 în orizonturile A-
B, Bv1, Bv2, Ck, Cca între 47-155 cm.
Porozitatea totală este mijlocie cu valori de 46,5-4,7% v/v în
orizonturile superioare până la 47 cm şi mică cu valori de 44,8-46,8% v/v în
restul profilului de sol între 47-155 cm.
Gradul de tasare, pe adâncimea de 0-47 cm solul este slab tasat cu
valori de + 0,5 % v/v și moderat tasat cu valoare de +15 % v/v în restul
profilului de sol pe adâncimea de 47-155 cm.
Densitatea aparentă şi porozitatea totală mijlocii şi gardul de tasare
slab până la adâncimea de 47 cm, creează condiţii realativ mai puţin
favorabile privind starea de aşezare a solului.
Densitatea aparentă mare, porozitatea totală mică şi gradul de tasare
moderat în restul profilului pe adâncimea de 47-155 cm, creează condiţii
nefavorabile privind starea de aşezare a solului.
Conținutul de apă la diferite niveluri de accesibilitate
Pentru caracterizarea solului privind conținutul de apă la diferite
niveluri de accesibilitate se analizează valorile obținute la indicatorii
hidrofizici: coeficientul de ofilire (CO % g/g), capacitatea de câmp (CC %
g/g), capacitatea totală de apă (CT % g/g) și capacitatea de apă utilă (CU %
g/g).
Valorile coeficientului de ofilire (CO % g/g) sunt mari foarte mari cu
valori de 15,5-18,6% g/g pe întreg profilul de sol.
Capacitatea pentru apă în câmp (CC % g/g) este mare (25,5-26,3%
g/g) până la adâncimea de 31 cm şi mijlocie cu valori de 21,6-24,7 % g/g în
restul profilului pe adâncimea de 31-155 cm.
100
Capacitatea totală de apă (CT % g/g) este mare cu valori de 30,5-
33,2 % g/g pe întreg profilul de sol.
Capacitatea de apă utilă (CU % g/g) este mică cu valori de 7,1-
10,8% g/g până la adâncimea de 47 cm şi foarte mică cu valori de 3,7-5,1 %
g/g în restul profilului pe adâncimea de 47-155 cm.
Luându-se în considerare domeniul de variaţie a valorilor
indicatorilor hidrofizici analizaţi în corelare cu starea de aşezare a solului se
poate evidenţia un regim hidric mai puţin favorabil pentru creşterea şi
dezvoltarea plantelor în special sub adâncimea de 47 cm.
Astfel, textura mijlociu fină lutoargiloasă, gradul de tasare slab-
moderat, capacitatea de apă utilă mică, densitatea aparentă mare şi
porozitatea totală mică, solul nu poate înmagazina o cantitate mare de apă
pe care ulterior să o poată pune la dispoziţia plantelor.
Permeabilitatea solului pentru apă
Permeabilitatea solului pentru apă apreciată după valorile
conductivității hidraulice saturate (K sat m.m/h).
Aceste valori sunt mijlocii 2,95-9,82 m.m/h până la adâncimea de
130 cm şi mici 1,77 m.m/h la baza profilului de sol între 130-155 cm.
Permeabilitatea solului pentru apă este relativ bună până la 130 cm
în rest la baza profilului de sol este mică corelându-se cu ceilalţi indicatori
hidrofizici.
Rezistența solului la penetrare (Kg f/cm2) este mijlocie cu valori de
33-49 Kg f/cm2 în orizonturile Ap, Apt, Am pe adâncimea de 0-47 cm şi
mare cu valori de 53-67 Kg f/cm2 în restul profilului între 47-155 cm.

101
Însușirile chimice (Tabelul 3.3.)
Caracterizare chimică
Solul are o reacție slab acidă (pH 6,33-6,57) în orizonturile Ap, Apt,
Am până la 47 cm; reacție neutră (pH 7,12-7,20) în orizonturile A-B, Bv1,
Bv2 între 47-105 cm şi reacție slab alcalină (pH 8,04-8,19) în orizonturile
Ck, Cca între 105-155 cm.
Gradul de saturație în baze (V%) are valori de 88,6-90,6 % în
orizonturile Ap, Apt până la adâncimea de 31 cm încadrându-se în domeniul
eubazic.
În orizonturile Am, A/B, Bv1, Bv2 pe adâncimea de 31-105 cm
gradul de saturaţie în baze. În restul profilului în orizonturile Ck, Cca pe
adâncimea de 105-155 cm datorită prezentei CaCO3 gradul de saturaţie în
baze este de 100% şi se încadrează în domeniul saturat în baze.
Capacitatea totală de schimb cationic (Tme/100 g sol) este mijlocie
cu valori de 30,68-32,58 me/100 g sol pe tot profilul de sol.
Suma bazelor schimbabile (SB me 100/g sol) este mare cu valori de 27,59-
30,63 me/100 g sol pe tot profilul de sol.
Aciditatea hidrolitică (Ah me/100 g sol) este mică cu valori de 2,62-
3,55 me/100 g până la adâncimea de 47 cm în orizonturile Ap, Apt, Am şi
foarte mică cu valori de 1,29-1,95 me/100 g pe adâncimea de 47-105 cm în
orizonturile A/B, Bv1, Bv2.
Conținutul de humus este mijlociu cu valori de 3,66-4,08 % în
orizonturile Ap, Apt, şi mic 3,42% în orizontul Am, iar rezerva de humus pe
adâncimea de 0-50 cm este foarte mare cu valori de 264 t/ha.
Asigurarea cu azot total (Nt) este mijlocie cu valori de 0,163-
0,187%.

102
Asigurarea cu fosfor mobil (PAL mg/kg) este mică-foarte mică cu
valori de (8-15 mg/kg) pe adâncimea de 0-31 cm.
Asigurarea cu potasiu mobil este mijlocie-mare cu valori de 160-212
mg/kg pe adâncimile de 0-31 cm.
În ceea ce privește asigurarea cu S-SO4 are valori de 19-49 mg/kg pe
întreg profilul de sol, valori mai mari de 36 mg/kg şi de 49 mg/kg fiind în
orizontul superior Ap pe adâncimea de 0-20 cm şi respectiv la baza
profilului de sol la adâncimea de 130-155 cm în orizontul Cca.
Conţinutul de CaCO3 este mijlociu cu o valoare de 2,6% în orizontul
Ck şi mare cu o valoare de 12,8% în orizontul Cca.
Profilul nr. 1. în sistem minim de lucrări ale solului de la SCDA
Teleorman
Faeoziom cambic (FZcb)
Însușiri fizice

Tabelul 3.1.
Adâncime (cm) Nisip Praf Argilă Argilă
Orizont Probă Nisip Clasa
fin 0,02- fizică
Orizont grosier coloidală texturală
(0,2-0,020,002 ˂0,01
(2-0,2 m.m) m.m) ˂0,002 m.m)
m.m) m.m)
Ap 0-20 0-15 0,6 27,2 29,5 54,5 42,7 Lut argilos
mediu
Apt 20-31 20-31 0,8 28,9 27,3 56,5 43,0 Lut argilos
mediu
Am 31-47 31-47 0,4 29,2 27,4 57,0 43,0 Lut argilos
mediu
A/B 47-66 50-65 0,4 25,0 30,9 58,0 43,9 Lut argilos
mediu
Bv1 66-84 68-83 0,4 25,2 30,1 58,8 44,3 Lut argilos
mediu
Bv2 84-105 90-105 0,4 25,8 30,9 59,5 42,9 Lut argilos
mediu
Ck 105-130 110-125 0,5 29,3 29,4 56,2 40,8 Lut argilos
mediu
Cca 130-155 135-150 0,2 29,0 30,2 56,1 40,6 Lut argilos
mediu

103
Profilul 1. în sistem minim de lucrări ale solului de la SCDA Teleorman
Faeoziom cambic (FZcb)
Însușiri fizice și hidrofizice

Tabelul 3.2.
Adâncime Permeabilitate
Densitate Coeficient Capacitate Capacitat Capacitat Rezistența
(cm) Porozitate Gradul de tasare (conductivitate
aparentă de ofilire de câmp e totală de e de apă solului la
Orizont orizont probă totală GT hidraulică
Da wi CO (% CC apă CT utilă CU penetrare
PT (% v/v) (% v/v) saturată
(g/cm3) g/g) (% g/g) (% g/g) (% g/g) (Kg f/cm2)
ICPA) m.m/h
Ap 0-20 0-15 1,42 46,5 + 5 slab tasat 5,70 15,5 26,3 32,7 10,8 33
Apt 20-31 20-31 1,41 46,8 + 5 slab tasat 3,93 16,7 25,5 33,2 8,8 37
Am 31-47 31-47 1,41 47,0 + 5 slab tasat 6,68 17,6 24,7 33,3 7,1 49
A/B 47-66 50-65 1,46 44,9 +15 moderat 4,13 18,6 23,6 30,8 5,0 55
tasat
Bv1 66-84 68-83 1,45 55,5 +15 moderat 8,06 18,2 23,0 31,4 4,8 54
tasat
Bv2 84-105 90-105 1,47 44,8 +15 moderat 9,82 18,3 22,0 30,5 3,7 56
tasat
Ck 105-130 110-125 1,48 46,1 +15 moderat 2,95 17,6 21,6 32,2 4,0 53
tasat
Cca 130-155 135-150 1,50 46,8 +15 moderat 1,77 16,5 21,6 33,2 5,1 67
tasat

104
Profilul 1. în sistem minim de lucrări ale solului de la SCDA Teleorman
Faeoziom cambic (FZcb)
Însușiri chimice
Tabelul 3.3.

Orizont Adâncimea (cm) pH Humus SB Ah+ T V Ah CaCO3 N PAL KAL S-SO4


orizont probă (H2O) (Cx1,72) % me/100 g me/100 g (SB+SH) 8,3 % total mg/kg mg/kg mg/kg
sol sol me/100 g
% %
sol
Ap 0-20 0-15 6,33 4,08 27,59 3,55 31,14 88,6 - 0,187 15 212 36
Apt 20-31 20-31 6,46 3,66 27,79 2,88 30,68 90,6 - 0,163 8 160 25
Am 31-47 31-47 6,57 3,42 29,41 2,62 32,03 91,8 - - - - 22
A/B 47-66 50-65 7,15 - 30,63 1,95 32,58 94,0 - - - - 15
Bv1 66-84 68-83 7,20 - 30,23 1,64 31,87 94,8 - - - - 27
Bv2 84-105 90-105 7,19 - 29,62 1,29 30,90 95,8 - - - - 21
Ck 105-130 110-125 8,04 - - - - - 2,6 - - - 27
Cca 130-155 135-150 8,19 - - - - - 12,8 - - - 49

105
3.2.2. Caracterizarea profilului de sol efectuat în sistem convențional
de lucrări

FAEOZIOM CAMBIC
baticalcaric (moderat levigat), foarte puternic profund, lut argilos/lut
argilos, format pe depozite lutoargiloase loessoide carbonatice cu substrat
din depozite argilomarnoase, villafranchiniene, arabil tasat

Localizare: Drăgănești Vlașca-Teritoriul SCDA Teleorman


Latitudine: N 44005’255’’
Longitudine: E 250 52‘ 71’’
Altitudine absolută: 98 m
Data efectuării profilului: 15.10. 2014
CONDIȚII PEDOGENETICE
Relief:
- Unitate majoră: Câmpia Română
- Unitate: Câmpia Telormanului
- Subunitate: Câmpia Găvanu-Burdea
- Elemente ale formei principale de relief: suprafață cvasiorizontală
(cu înclinare predominant între 1-2%)
Material parental: depozite loessoide carbonatice lutoargiloase
Roca subiacentă: depozite argilomarnoase, villafranchiniene
Adâncimea apei freatice: > 5m
Drenajul natural global: bun
Zona bioclimatică: nemorală-sub zona pădurilor de cer (Quercus cerris) și
gârniță (Quercus frainetto)
Folosința actuală: arabil
106
Aspectul suprafeței terenului: teritoriu foarte slab neuniform

Descrierea profilului reprezentativ de sol


Caracterizare morfologică
Ap 0-20 cm; lut argilos mediu,
brun foarte închis (10YR 2/2) în
stare umedă, brun cenușiu foarte
închis (10YR 3/2) în stare
uscată; structură distrusă prin
lucrările agricole; reavăn;
friabil, slab coeziv, slab plastic,
slab adeziv, slab compact,
macropori mijlocii frecvenți,
rădăcini ierboase subțiri
frecvente, trecere clară dreaptă
Apt 20-37 cm; lut argilos
mediu, cenușiu foarte închis
(10YR 3/1) în stare umedă,
cenușiu foarte închis- brun
cenușiu foarte închis (10YR Figura 3.2. FAEOZIOM CAMBIC in
sistem conventional
3/1,5) în stare uscată; structură
distrusă prin lucrările agricole; reavăn, tare; dur; slab plastic; slab adeziv;
slab compact; macropori mici rari; rădăcini ierboase subțiri mai rare, trecere
clară dreaptă
Am 37-48 cm; lut argilos mediu, brun foarte închis; (10YR 2/2) în stare
umedă; brun

107
cenușiu foarte închis (10YR 3/2) în stare uscată; poliedric subangular mic-
mediu bine dezvoltat; friabil; moderat coeziv; moderat plastic; moderat
adeziv; afânat; macropori mari frecvenți; trecere dreaptă neregulată
A/B 48-70 cm; lut argilos mediu, brun cenușiu foarte închis (10YR 3/2) în
stare umedă, brun cenușiu foarte închis-brun cenușiu închis (10YR 3,5/2) în
stare uscată, poliedric subangular mediu bine dezvoltat; reavăn, friabil;
moderat coeziv; moderat plastic; moderat adeziv; afânat; macropori mijlocii
frecvenți; rădăcini ierboase subțiri mai rare; trecere treptată – neregulată
Bv1 70-100 cm; lut argilos mediu, brun cenușiu foarte închis-brun cenușiu
închis (10YR 3,5/2) în stare umedă, brun închis (10YR 3/3) în stare uscată,
poliedric subangular mediu-mare; reavăn, friabil; moderat coeziv; moderat
plastic; moderat adeziv; slab compact; macropori mijlocii frecvenți; rădăcini
ierboase rare; trecere treptată
Bv2 100-140 cm; lut argilos mediu; brun închis (10YR 3/3) în stare umedă;
brun-brun închis (10YR 3,5/3) în stare uscată, poliedric subangular mare;
reavăn, friabil; moderat coeziv; moderat plastic; moderat adeziv; slab
compact; macropori mijlocii frecvenți; trecere treptată ondulată
Ck 140-160 cm; lut argilos mediu; brun gălbui închis (10YR 4/4) în stare
umedă; brun gălbui (10YR 5/4) în stare uscată, masiv; reavăn, tare; dur; slab
plastic; slab adeziv; moderat compact; macropori mici rari, efervescență
slabă, trecere difuză neregulată
Cca 160-175 cm; lut argilos mediu; brun gălbui (10YR 5/4) în stare umedă;
brun gălbui deschis (10YR 6/4) în stare uscată, masiv, reavăn, tare; dur;
slab plastic; slab adeziv; moderat compact; slab cimentat; fisuri mijlocii
rare; concrețiuni friabile și eforescențe de CaCO3; efervescență puternică în
masă

108
Însușirile fizice
Compoziția granulometrică (Tabelul 3.4.)

Valorile fracțiunilor granulometrice sunt relativ uniforme la cele


patru fracțiuni granulometrice pe întreg profilul de sol.
Astfel, conținutul de argilă coloidală (˂ 0,002 mm) are valori
cuprinse între 39,4-42,6%. Conținutul de praf (0,02-0,002 mm) variază între
27,5-32,3% iar cel de nisip fin (0,2-0,02 mm) între 27,6-30,7%.
Conținutul de nisip grosier (2-0,2 mm) este mic cu valori de 0,3-
0,8%. Din punct de vedere al compoziției granulometrice profilul de sol se
încadrează în categoria solurilor cu textură mijlociu fină lutoargiloasă.
Starea de așezare a solului (Tabelul 3.5.)
Starea de așezare a solului se apreciază după valorile obținute la trei
indicatori fizici și anume: densitatea aparentă (DAg/cm3), porozitatea totală
(PT% v/v) și gradul de tasare (GT % v/v).
Densitatea aparentă este mijlocie cu valori de 1,42-1,45 g/cm3 până
la adâncimea de 70 cm în orizonturile Ap, Apt, Am, A/B şi mare cu valori
de 1,53-1,56 g/cm3 pe adâncimea de 70-175 cm în orizonturile Bv1, Bv2,
Ck, Cca.
Porozitatea totală este mijlocie cu valori de 47,0-47,4 % v/v până la
adâncimea de 70 cm în orizonturile Ap, Atp, Am, A-B şi mică cu valori de
41,6-45,3% v/v pe adâncimea de 70-175 cm în orizonturile Bv1, Bv2, Ck,
Cca.
Gradul de tasare, solul este slab tasat cu o valoare de + 5% v-v până
la 70 cm adâncime şi moderat tasat cu o valoare de + 15% v-v pe adâncimea
de 70-175 cm.
Densitatea aparentă mijlocie, porozitattea totală mijlocie, gradul de
tasare slab până la 70 cm şi densitatea aparentă mare, porozitatea totală mică
109
şi gradul de tasare moderat până la adâncimea de 70-175 cm ne arată starea
de aşezare a solului mai puţin favorabilă în special pe adâncimea de 70-175
cm.
Conținutul de apă la diferite niveluri de accesibilitate
Pentru caracterizarea solului privind conținutul de apă la diferite
niveluri de accesibilitate se analizează valorile obținute la indicatorii
hidrofizici: coeficientul de ofilire (CO % g/g), capacitatea de câmp (CC %
g/g), capacitatea totală de apă (CT % g/g) și capacitatea de apă utilă (CU %
g/g).
Coeficientul de ofilire (CO % g/g) are valori mari (15,3-16,4 % g/g)
până la 37 cm în orizonturile Ap, Apt şi foarte mare cu valori de 17,0-19,8%
g/g în restul profilului pe adâncimea de 37-175 cm în orizonturile Am, A-B,
Bv1, Bv2, Ck, Cca.
Capacitatea pentru apă în câmp (CC % g/g) este mare cu valori de
(26,3-27,5 % g/g) până la adâncimea de 37 cm şi mijlocie cu valori de 21,6-
24,7% g/g în restul profilului pe adâncimea de 37-175 cm.
Capacitatea totală de apă (CT % g/g) este mare cu valori de 31,4-
41,8 % g/g până la adâncimea de 70 cm şi mijlocie cu valori de 26,8-31,2%
g/g pe adâncimea de 70-175 cm.
Capacitatea de apă utilă (CU % g/g) este mijlocie cu valori de 11,0-
11,1 % g/g până la 37 cm şi mică foarte mică cu valori de 1,2-4,7% g-g pe
adâncimea de 37-175 cm.
Coeficientul de ofilire mare-foarte mare, capacitatea de câmp mare-
mijlocie, capacitatea totală mare-mijlocie dar cu capacitatea de apă utilă cu
valori mijlocii şi mici-foarte mici sub 37 cm adâncime, creează unele
condiţii nefavorabile privind conţinutul de apă la diferite niveluri de
accesibilitate deoarece solul poate să reţină numai parţial în mod durabil o
110
cantitate mai mare de apă care să fie înmagazinată ca ulterior să o poată
pune la dispoziţia plantelor în perioadele de secetă.
Permeabilitatea solului pentru apă
Permeabilitatea solului pentru apă apreciată după valorile
conductivității hidraulice saturate (K sat m.m/h) este mijlocie cu valori de
2,55-6,48 m.m./h pe tot profilul de sol.
Rezistența solului la penetrare (Kg f/cm2) este mijlocie cu valori de
32-50 Kg f/cm2 pe întreg profilul de sol.
Însușirile chimice (Tabelul 3.8.)
Caracterizare chimică
Solul are o reacție slab acidă (pH 6,66-6,76) până la adâncimea de
37 cm; neutră între 37-140 cm şi slab alcalină între 140-175 cm.
Gradul de saturație în baze (V%) are valori de 90,9-96,7% până la
adâncimea de 140 cm şi de 100% între 140-175 cm încadrându-se în
domeniul saturat în baze.
Capacitatea totală de schimb cationic (Tme/100 g sol) este mijlocie
cu valori de 30,14-33,81 me/100 g sol.
Suma bazelor schimbabile (SB me 100/g sol) este mare cu valori de
28,81-31,44 me/100 g sol până la adâncimea de 150 cm.
Aciditatea hidrolitică (Ah me/100 g sol) este mică cu valori de 2,71-
4,04 me/100 g sol pe adâncimile de 5-10; 25-30 cm şi foarte mică cu valori
de 1,64-4,95 me/100 g sol pe adâncimea de 45-50 cm.
Conținutul de humus este mijlociu cu valori de 3,96-4,56 % iar
rezerva de humus medie pe adâncimea de 0-50 este foarte mare cu o
valoare de 298 t/ha. Asigurarea cu azot total (Nt) este mijlocie cu valori de
0,185-0,196 %. Asigurarea cu fosfor mobil (PAL mg/kg) este mică cu valori
de 10-17 mg/kg. Asigurarea cu potasiu mobil este mijlocie-mare cu valori
111
de 174-222 mg/kg. În ceea ce privește asigurarea cu S-SO4 probele de sol au
valori de 27-39 mg/kg. Conţinutul de CaCO3 este mijlociu cu valori de 4,5%
în orizontul Ck şi de 12,6% în orizontul Cca.
Profilul 2. în sistem convențional de lucrări ale solului de la SCDA
Teleorman
Faeoziom cambic (FZcb)
Însușiri fizice
Tabelul 3.4.
Adâncime (cm) Nisip Nisip Praf Argilă Argilă
Orizont Probă grosier fin 0,02- fizică coloidală Clasa
Orizont
(2-0,2 (0,2-0,02 0,002 ˂0,01 texturală
m.m) ˂0,002 m.m)
m.m) m.m) m.m)
Ap 0-20 0-15 0,3 27,9 30,6 57,4 41,2 Lut argilos
mediu
Apt 20-37 20-35 0,5 25,2 31,7 56,0 42,6 Lut argilos
mediu
Am 37-48 37-48 0,8 28,7 28,4 59,2 42,1 Lut argilos
mediu
A/B 48-70 50-65 0,6 28,0 31,0 58,7 40,4 Lut argilos
mediu
Bv1 70-100 75-90 0,6 27,8 30,1 60,0 41,5 Lut argilos
mediu
Bv2 100-140 110-135 0,5 27,8 32,3 56,9 39,4 Lut argilos
mediu
Ck 140-160 145-150 0,4 27,6 32,2 56,0 39,8 Lut argilos
mediu
Cca 160-175 160-175 0,5 30,7 27,6 56,2 41,3 Lut argilos
mediu

112
Profilul 2. în sistem convențional de lucrări ale solului de la SCDA Teleorman
Faeoziom cambic (FZcb)
Însușiri fizice și hidrofizice

Tabelul 3.5.
Orizont Adâncime Densitate Porozitate Gradul de Permeabilitate Coeficient Capacitate Capacitate Capacitate Rezistența
(cm) aparentă totală tasare (conductivitate de ofilire de câmp totală de de apă utilă solului la
orizont probă Da wi PT (% v/v) GT hidraulică CO (% g/g) CC apă CU (% g/g) penetrare
(g/cm3) (% v/v) saturată ICPA) (% g/g) CT (% g/g) (Kg f/cm2)
m.m/h
Ap 0-20 0-15 1,44 47,0 +05 slab tasat 6,48 15,3 26,3 31,9 11,0 32
Apt 20-37 20-35 1,42 47,1 +05 slab tasat 5,12 16,4 27,5 41,8 11,1 40
Am 37-48 37-48 1,44 47,3 +05 slab tasat 5,50 19,2 23,9 31,9 4,70 42
A/B 48-70 50-65 1,45 47,4 +05 slab tasat 3,93 19,7 23,4 31,4 3,70 48
Bv1 70-100 75-90 1,50 43,6 +15 moderat 3,54 19,8 21,8 29,1 2,00 44
tasat
Bv2 100-140 110-135 1,53 42,3 +15 moderat 3,21 19,1 20,5 27,6 1,40 47
tasat
Ck 140-160 145-150 1,55 41,6 +15 moderat 4,32 18,9 20,1 26,8 1,20 45
tasat
Cca 160-175 160-175 1,56 45,3 +15 moderat 2,55 17,0 20,9 31,2 3,90 50
tasat

113
Profilul 2. în sistem convențional de lucrări ale solului de la SCDA Teleorman
Faeoziom cambic (FZcb)
Însușiri chimice
Tabelul 3.6.
Adâncimea (cm) Ah + T V N
Orizont orizont probă pH Humus SB me/100 (SB+SH) CaCO3 PAL KAL S-SO4
(H2O) (Cx1,72) % me/100 g sol me/100 g
8,3
% total mg/kg mg/kg mg/kg
g sol % %
sol
Ap 0-20 0-15 6,76 4,56 30,83 2,97 33,81 91,2 - 0,196 17 222 28
Apt 20-37 20-35 6,66 4,50 30,43 3,06 33,49 90,9 - 0,185 10 174 36
Am 37-48 37-48 7,06 3,96 31,44 1,95 33,39 94,2 - - - - 36
A/B 48-70 50-65 7,15 - 31,44 1,77 33,22 94,7 - - - - 27
Bv1 70-100 75-90 7,18 - 30,33 1,51 31,83 95,3 - - - - 30
Bv2 100-140 110-135 7,09 - 28,81 1,33 30,14 95,6 - - - - 39
Ck 140-160 145-150 7,32 - - - - - 4,5 - - - 61
Cca 160-175 160-175 8,09 - - - - - 12,6 - - - 99

114
3.3. Sondaje efectuate în arealele profilelor de sol de la Drăgănești
Vlașca
3.3.1. Sondaje efectuate în arealul profilului de sol în sistem de lucrări
minime la culturile de toamnă, 2014

Însușiri fizice
Compoziția granulometrică (Tabelul 3.7.)

Analizând datele obţinute la cele trei sondaje (S1P1, S2P1, S3P1)


efectuate în arealul profilului nr. 1 – conservativ pe cele trei adâncimi (5-10;
25-30; 45-50 cm) se constată conţinuturi relativ uniforme la cele patru
fracţiuni granulometrice.
Conținutul de argilă coloidală (˂ 0,002 mm) are valori de 42,5-45,2
%. Conținutul de praf (0,02-0,002 mm) variază între 27,4-30,3% iar cel de
nisip fin (0,2-0,02 mm) de 25,2-29,8 %. Conținutul de nisip grosier (2-0,2
mm) este mic cu valori de 0,2-0,8 %. Din punct de vedere al compoziției
granulometrice se încadrează în categoria solurilor cu textură mijlociu fină
lutoargiloasă.
Starea de așezare a solului la cele trei sondaje (Tabelul 3.8.).
Starea de așezare a solului se apreciază după valorile obținute la trei
indicatori fizici și anume: densitatea aparentă (DAg/cm3), porozitatea totală
(PT% v/v) și gradul de tasare (GT % v/v).
Densitatea aparentă este mare cu valori de 1,47-1,50 g/cm3 pe
adâncimea de 5-10 cm şi mijlocie cu valori de 1,31-1,45 g/cm3 pe
adâncimile de 25-30 şi 45-50 cm.
Porozitatea totală este mică-mijlocie cu valori de 43,6-50,6 % v/v
pe toate cele trei adâncimi şi la toate cele trei sondaje. Gradul de tasare, are
valori de + 5 % şi de + 15 % v/v. Se încadrează în categoria solurilor slab –
moderat tasate. Densitatea aparentă mijlocie-mare, porozitate totală mică-
mijlocie şi gradul de tasare slab – moderat, determină o stare de aşezare a
115
solului mai puţin favorabilă pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor. Sunt
necesare unele lucrări de afânare a solului pentru îmbunătăţirea regimului
aerohidric.
Conținutul de apă la diferite niveluri de accesibilitate
Pentru caracterizarea solului privind conținutul de apă la diferite
niveluri de accesibilitate se analizează valorile obținute la indicatorii
hidrofizici: coeficientul de ofilire (CO % g/g), capacitatea de câmp (CC %
g/g), capacitatea totală de apă (CT % g/g) și capacitatea de apă utilă (CU %
g/g). Coeficientul de ofilire (CO % g/g) este mare-foarte mare cu valori de
15,8-20,0 % g/g la toate cele trei sondaje pe toate cele trei
adâncimi.Capacitatea pentru apă în câmp (CC % g/g) este mare cu valori
de 24,4-28,7 % g/g la toate cele trei sondaje, pe toate cele trei adâncimi.
Capacitatea totală de apă (CT % g/g) este mare cu valori de 38,6-
41,7 % g/g la toate cele trei sondaje pe toate cele trei adâncimi.
Capacitatea de apă utilă (CU % g/g) este mică – foarte mică cu
valori de 5,3-10,7 % g/g la toate cele trei sondaje pe toate cele trei adâncimi.
Astfel, valorile coeficientului de ofilire mari-foarte mari, ale
capacității pentru apă în câmp mari dar cu capacitatea de apă utilă mică-
foarte mică, poate creea condiții mai puţin favorabile privind conţinutul de
apă la diferite niveluri de accesibilitate.
Solul poate să reţină numai parţial în mod durabil o cantitate mai
mare de apă care să fie înmagazinată ca ulterior să o poată pune la dispoziţia
plantelor.
Permeabilitatea solului pentru apă
Permeabilitatea solului pentru apă apreciată după valorile
conductivității hidraulice saturate (K sat m.m/h) este mijlocie cu valori de
2,79-9,65 K.sat m.m/h pe adâncimile de 5-10; 25-30 cm la toate cele trei
116
sondaje şi mare cu valori de 11,98-16,49 K.sat m.m/h pe adâncimea de 45-
50 cm la toate cele trei sondaje.
Rezistența solului la penetrare (Kg f/cm2) este diferită pe cele trei
adâncimi la toate cele trei sondaje cu valori de 30-64 Kg f/cm2 solul opune
o rezistenţă mijlocie-mare.
Sondaje în arealul profilului de sol nr.1 – Faeoziom cambic (FZcb) în
sistem de lucrări minime ale solului efectuate în toamna anului 2014
Însușiri fizice
Tabelul 3.7.
Alcătuirea granulometrică
Adâncimea Nisip Praf
Nr.
probă Nisip Argilă Argilă Clasa
sondaj grosier fin 0,02-
coloidală fizică
(cm) 0,2-0,02 0,002 texturală
2-0,2 mm mm ˂0,002 mm ˂0,01 mm
mm
S1 5-10 0,3 29,8 27,4 42,5 56,1 Lut argilos
mediu
25-30 0,2 27,0 27,6 45,2 56,6 Lut argilos
mediu
45-50 0,6 25,2 29,3 44,9 59,4 Lut argilos
mediu
S2 5-10 0,3 25,3 29,8 44,6 59,1 Lut argilos
mediu
25-30 0,2 25,2 30,1 44,5 58,8 Lut argilos
mediu
45-50 0,2 25,5 30,3 44,0 57,9 Lut argilos
mediu
S3 5-10 0,8 26,8 29,9 42,5 55,7 Lut argilos
mediu
25-30 0,6 26,8 29,6 41,5 52,2 Lut argilos
mediu
45-50 0,2 26,2 28,9 43,0 58,7 Lut argilos
mediu

117
Sondaje în arealul profilului de sol nr.1 Faeoziom cambic (FZ cb) în sistem de lucrări minime ale solului
efectuate în toamna anului 2014
Însușiri fizice și hidrofizice
Tabelul 3.8.

Nr. Adâncime Densitate Porozit Gradul de Coef. Capacitate Capacitate Capacitat Conductivitat Rezistența
sondaj probă (cm) a atea tasare de a de câmp totală de e de apă e hidraulică solului la
aparentă totală (GT) % v/v ofilire (CC) % g/g apă utilă saturată penetrare
(DA) g/cm3 (PT) % (CO) CT) % g/g (CU) % g/g (K sat mm/h) (RP)
v/v % g/g Kg.f/cm2

5-10 1,50 43,6 + 15 moderat 16,4 25,5 29,1 9,10 6,18 52


S1 tasat
25-30 1,44 45,7 +05 slab tasat 17,7 25,5 31,7 7,80 5,11 58
45-50 1,38 48,1 +05 slab tasat 20,0 25,3 34,9 5,30 11,98 46
5-10 1,48 44,3 + 15 moderat 15,9 26,4 29,9 10,50 9,62 44
S2 tasat
25-30 1,37 48,5 +05 slab tasat 15,9 26,6 35,4 10,70 3,76 55
45-50 1,45 45,5 +05 slab tasat 18,8 24,4 31,4 5,60 15,31 64
5-10 1,47 45,0 + 15 moderat 5,80 28,7 41,7 12,90 2,79 45
S3 tasat
25-30 1,44 45,9 +05 slab tasat 6,10 25,3 31,9 9,20 9,65 55
45-50 1,31 50,6 +05 slab tasat 18,5 26,1 38,6 7,60 16,49 45

118
Însușiri chimice (Tabelul 3.9.)
Reacția solului este slab acidă (pH 6,58-6,73) pe adâncimile de 5-10;
25-30 cm la toate cele trei sondaje şi neutră (pH 7,0-7,1) pe adâncimea de
45-50 cm.
Gradul de saturație în baze (V%) are valori de 88,3-90,0 % pe
adâncimile de 5-10; 25-30 cm la toate cele trei sondaje şi de 92,6 – 94,3 %
pe adâncimea de 45-50 cm la toate cele trei sondaje încadrându-se în
domeniul eubazic şi respectiv la primele două adâncimi la cele trei sondaje
încadrându-se în domeniul eubazic și respectiv saturat în baze.
Suma bazelor schimbabile (SB me/100 g sol) este mare cu valori de
27,79-29,82 me/100 g sol pe toate adâncimile la toate cele trei sondaje.
Capacitatea totală de schimb cationic (T me/100g sol) este mijlocie
cu valori de 31,28-32,41 me/100 g sol pe toate adâncimile la cele trei
sondaje.
Aciditatea hidrolitică (Ah+ me/100 g sol) este mică cu valori de
2,71-3,68 me/100 g sol pe adâncimile de 5-10; 25-30 și foarte mică cu valori
de 1,35-1,82 me/100 g sol pe adâncimea de 45-50 cm.
Conținutul de humus (Cx1,72%) este mijlociu cu valori de 3,66- 4,56
% pe toate cele trei adâncimi la toate cele trei sondaje iar rezerva de humus
medie pe adâncimea de 0-50 cm este foarte mare cu o valoare de 296 t/ha.
Asigurarea cu azot total (N%) este mijlocie cu valori de 0,178-0,188
% pe toate cele trei adâncimi la cele trei sondaje.
Asigurarea cu fosfor mobil (PAL mg/kg) este mijlocie-mare cu valori de 20-
45 mg/kg pe toate cele trei adâncimi la toate cele trei sondaje.
Asigurarea cu potasiu mobil (KAL mg/kg) este mare cu valori de 206-
258 mg/kg pe adâncimea 5-10 cm şi mijlocie cu valori de 190-200 mg/kg pe
adâncimea de 25-30.
119
Conținutul de S-SO4 are valori variate de 16-32 mg/kg pe toate cele
trei adâncimi la toate cele trei sondaje.

Sondaje în arealul profilului de sol nr.1 Faeoziom cambic (FZ cb) sistem
de lucrări minime ale solului efectuate în toamna anului 2014

Însușiri chimice
Tabelul 3.9.
T
Nr. Adâncime pH Humus SB Ah (SB+SH) V CaCO3 N PAL KAL S-SO4
+

sondaj probă
(H2O) (Cx me/100 me/100 8,3 total mg/kg mg/kg mg/kg
me/100 %
(cm) 1,72%) g sol g sol % %
g sol
5-10 6,58 4,38 29,21 3,19 32,41 90,0 - 0,188 44 206 28
S1 25-30 6,70 4,20 29,21 3,06 32,27 89,5 - 0,178 32 194 26
45-50 7,00 3,70 30,23 1,82 32,04 94,3 - - - - 16
5-10 6,62 4,32 28,20 3,11 31,30 90,0 - 0,183 26 246 16
S2 25-30 6,73 4,14 28,81 2,71 31,51 89,4 - 0,180 20 200 30
45-50 7,01 3,66 29,82 1,86 31,68 94,1 - - - - 30
5-10 6,34 4,56 27,79 3,68 31,47 88,3 - 0,186 45 258 32
S3 25-30 6,56 4,32 27,99 3,28 31,28 89,5 - 0,182 41 190 26
45-50 7,10 4,08 29,21 2,35 31,56 92,6 - - - - 21

3.3.2. Sondaje efectuate în arealul profilului de sol în sistem de lucrări


convenționale la culturile de toamnă, 2014

Însușiri fizice
Compoziția granulometrică (Tabelul 3.10.)

Valorile fracțiunilor granulometrice la cele trei sondaje efectuate în


arealul profilului nr. 2 convențional pe trei adâncimi sunt relativ uniforme.
Astfel, conținutul de argilă coloidală (˂ 0,002 mm) are valori de
43,5-45,0 %, conținutul de praf (0,02-0,002 mm) de 25,9-28,5 % iar cel de
nisip fin (0,2-0,02 mm) de 27,4-30,0 %.

120
Conținutul de nisip grosier (2-0,2 mm) este mic cu valori de 0,3-0,8 %. Din
punct de vedere al compoziției granulometrice solul din cele trei sondaje pe
toate cele trei adâncimi are textură mijlociu fină lutoargiloasă.
Starea de așezare a solului la cele trei sondaje (Tabelul 3.11.)
Starea de așezare a solului se apreciază după valorile obținute la trei
indicatori fizici și anume: densitatea aparentă (DAg/cm3), porozitatea totală
(PT% v/v) și gradul de tasare (GT % v/v).
Densitatea aparentă este mare cu valori de 1,48-1,56 g/cm3 pe
adâncimea de 5-10 cm la toate cele trei sondaje; mijlocie cu valori de 1,33-
1,44 g/cm3 pe adâncimile de 25-30 cm și 45-50 cm la toate cele trei sondaje.
Porozitatea totală este mică cu valori de 43,4-46,0 % v/v pe
adâncimea de 5-10 cm la toate cele trei sondaje; mijlocie cu valori de 47,4-
49,8 % v/v pe adâncimile de 25-30 cm și 45-50 cm la toate cele trei sondaje.
Gradul de tasare, solul este moderat tasat +15 % v/v pe adâncimea
de 5-10 cm la toate cele trei sondaje; pe adâncimile de 25-30 cm şi 45-50
cm este slab tasat (+5 % v/v).
Densitatea aparentă mare pe adâncimea de 5-10 cm şi mijlocie pe
adâncimile de 25-30 şi 45-50; porozitatea totală mică pe adâncimea de 5-10
cm şi mijlocie pe adâncimile de 25-30, 45-50 cm şi gradul de tasare moderat
pe adâncimea de 5-10 cm şi slab tasat pe adâncimile de 25-30 şi 45-50 cm
conduc la o stare de aşezare a solului mai puţin favorabilă pentru creşterea şi
dezvoltarea plantelor.
Conținutul de apă la diferite niveluri de accesibilitate
Pentru caracterizarea solului privind conținutul de apă la diferite
niveluri de accesibilitate se analizează valorile obținute la indicatorii
hidrofizici: coeficientul de ofilire (CO % g/g), capacitatea de câmp (CC %

121
g/g), capacitatea totală de apă (CT % g/g) și capacitatea de apă utilă (CU %
g/g).
Coeficientul de ofilire (CO % g/g) este mare-foarte mare cu valori de
16,4-18,6 % g/g pe toate cele trei adâncimi la cele trei sondaje. Capacitatea
pentru apă în câmp (CC % g/g) este mare cu valori de 25,6-28,9% g/g la
toate cele trei sondaje şi pe toate cele trei adâncimi.
Capacitatea totală de apă (CT % g/g) este mijlocie- mare cu valori
de 28,9-40,0 % g/g pe toate cele trei adâncimi la toate cele trei sondaje.
Capacitatea de apă utilă (CU % g/g) este mică cu valori de 7,6-9,6 % g/g pe
toate cele trei adâncimi la toate cele trei sondaje.
Astfel, valorile coeficientului de ofilire mare-foarte mare, ale
capacității pentru apă în câmp mare, capacitatea totală de apă mijlocie-
mare, capacitatea de apă utilă mică asociate cu starea de aşezare a solului
mai puţin favorabilă şi cu textura miojlocie fină se creează condiţii mai
puţin favorabile privind conţinutul de apă la diferite niveluri de
accesibilitate.
Solul poate să reţină numai parţial în mod durabil o cantitate mai
mare de apă care să fie înmagazinată şi pe are ulterior să o poată pune la
dispoziţia plantelor în perioadele de secetă.
Permeabilitatea solului pentru apă
Permeabilitatea solului pentru apă apreciată după valorile
conductivității hidraulice saturate (K sat m.m/h) este mare-mijlocie cu valori
de 9,42-15,90 K.sat m.m/h pe cele trei adâncimi la primul sondaj S1; mică-
mare cu valori de 1,38-13,35 K.sat m.m/h la sondajul S2 la cele trei
adâncimi şi foarte mică-mijlocie cu valori de 1,38-8,44 K.sat m.m/h pe cele
trei adâncimi ale sondajului S3.

122
Rezistenţa solului la penetrare (Kg.f/cm2) este mijlocie-mare pe cele
trei adâncimi la toate cele trei sondaje cu valori de 40-71 Kg.f/cm2.

Sondaje în arealul profilului de sol nr.2 Faeoziom cambic (FZ cb) sistem
de lucrări convenționale ale solului efectuate în toamna anului 2014
Însușiri fizice
Tabelul 3.10.
Alcătuirea granulometrică
Nr. Adâncimea Nisip Nisip fin Praf Argilă Argilă
0,02- Clasa
sondaj probă (cm) grosier 0,2-0,02 coloidală fizică
0,002 texturală
2-0,2 mm mm
mm ˂0,002 mm ˂0,01 mm
S1 5-10 0,8 27,4 26,9 44,9 58,9 Lut argilos
mediu
25-30 0,7 28,5 26,0 44,8 58,3 Lut argilos
mediu
45-50 0,3 28,7 26,0 45,0 58,7 Lut argilos
mediu
S2 5-10 0,3 29,1 26,8 43,8 56,0 Lut argilos
mediu
25-30 0,4 30,0 25,9 43,7 55,9 Lut argilos
mediu
45-50 0,3 29,7 25,6 44,4 58,2 Lut argilos
mediu
S3 5-10 0,3 27,6 28,2 43,9 58,1 Lut argilos
mediu
25-30 0,3 27,7 28,5 43,5 58,1 Lut argilos
mediu
45-50 0,7 28,1 27,2 44,0 59,6 Lut argilos
mediu

123
Sondaje în arealul profilului de sol nr.2 Faeoziom cambic (FZ cb) sistem de lucrări convenționale ale solului
efectuate în toamna anului 2014
Însușiri fizice și hidrofizice
Tabelul 3.11.
Conductivitate Rezistența
Gradul de Coef. de Capacitate Capacitate Capacitate
Nr. Adâncime Densitatea Porozitate a totală de a de apă a hidraulică solului la
sondaj probă (cm) aparentă a totală ofilire (CO) a de câmp
tasare penetrare
(DA) g/cm3 apă utilă saturată
(PT) % v/v (GT) % v/v % g/g (CC) % g/g (RP)
(CT) % g/g (CU) % g/g (K sat mm/h) Kg.f/cm2
5-10 1,56 46,0 +15 moderat 16,5 28,9 40,0 9,2 15,90 17
S1 tasat
25-30 1,40 47,4 +05 slab 16,4 25,8 33,9 9,4 9,42 41
tasat
45-50 1,33 49,8 +05 slab 18,0 25,6 37,4 7,6 11,98 40
tasat
5-10 1,50 43,4 +15 moderat 16,7 25,6 28,9 8,9 1,38 40
S2 tasat
25-30 1,37 48,5 +05 slab 17,0 26,0 35,4 9,0 13,35 58
tasat
45-50 1,44 48,1 +05 slab 18,0 26,5 30,0 9,4 4,13 58
tasat
5-10 1,48 44,4 +15 moderat 16,2 26,1 30,0 9,9 1,77 50
S3 tasat
25-30 1,44 47,5 +05 slab 17,4 26,4 31,7 8,0 8,44 41
tasat
45-50 1,42 47,8 +05 slab 18,6 27,0 32,7 9,6 1,38 49
tasat

124
Însușiri chimice (Tabelul 3.12.)
Reacția solului este slab acidă (pH 6,27-6,60) în primele două
adâncimi (5-10 cm, 25-30 cm) la toate cele trei sondaje şi neutră (pH 7,0) pe
adâncimea de 45-50 cm la toate cele trei sondaje.
Gradul de saturație în baze (V%) are valori de 87,8-95,0 %
încadrându-se în domeniul eubazic și respectiv saturat în baze.
Suma bazelor schimbabile (SB me/100 g sol) este mare cu valori de
27,59-32,05 me/100 g sol pe toate adâncimile la toate cele trei sondaje.
Capacitatea totală de schimb cationic (T me/100g sol) este mijlocie cu
valori de 30,96-34,26 me/100 g sol pe toate adâncimile la cele trei sondaje.
Aciditatea hidrolitică (H +
me/100 g sol) este mică cu valori de 2,71-4,04
me/100 g sol pe adâncimile de 5-10 şi 25-30 cm la cele trei sondaje şi foarte
mică cu valori de 1,64-1,95 me/100 g sol pe adâncimea de 45-50 cm la toate
cele trei sondaje. Conținutul de humus (Cx1,72%) este mijlociu cu valori de
3,60-5,28% pe toate adâncimile la cele trei sondaje. Asigurarea cu azot total
(N%) este mijlocie cu valori de 0,179-0,203 % pe toate cele trei adâncimi la
cele trei sondaje. Asigurarea cu fosfor mobil (PAL mg/kg) este mare cu valori
de 43 mg/kg pe adâncimea de 5-10 cm şi mijlocie cu valoare de 35 mg/kg
pe adâncimea de 25-30 cm la primul sondaj şi mică – mijlocie cu valori de
15-23 mg/kg la celelalte două sondaje pe adâncimile de 5-10; 25-30 cm.
Asigurarea cu potasiu mobil (KAL mg/kg) este mare cu valori de 200-
268 mg/kg pe cele două adâncimi 5-10; 25-30 cm la toate cele trei sondaje.
Conținutul de S-SO4 are valori care variază între 16-36 mg/kg la toate cele
trei sondaje pe toate cele trei adâncimi.

125
Sondaje în arealul profilului de sol nr.2 Faeoziom cambic (FZ cb) sistem
de lucrări convenționale ale solului efectuate în toamna anului 2014
Însușiri chimice
Tabelul 3.12.
T
Nr. Adâncime pH Humus SB Ah (SB+SH) V CaCO3 N PAL KAL S-SO4
+

sondaj probă (H2O) (Cx me/100 me/100


me/100
8,3
% total mg/kg mg/kg mg/kg
(cm) 1,72%) g sol g sol % %
g sol
5-10 6,27 5,28 29,01 4,04 33,05 87,8 - 0,198 43 266 32
S1 25-30 6,51 4,56 30,23 3,42 33,64 89,8 - 0,188 35 230 35

45-50 7,00 3,90 31,04 1,95 33,99 94,1 - - - - 36


5-10 6,48 4,68 31,24 3,02 34,26 91,2 - 0,191 20 268 36
S2 25-30 6,60 4,68 30,83 2,71 33,54 91,9 - 0,179 15 208 22
45-50 7,00 3,48 31,04 1,64 32,68 95,0 - - - - 20
5-10 6,53 5,10 27,59 3,37 30,96 89,1 - 0,203 23 212 26
S3 25-30 6,52 4,80 30,63 2,88 33,51 91,4 - 0,186 15 192 34
45-50 7,00 3,12 32,05 1,69 33,74 95,0 - - - - 16

3.3.3. Sondaje efectuate în arealul profilului de sol în sistem de lucrări


minime la culturile de primăvară, 2015

Însușiri fizice
Compoziția granulometrică (Tabelul 3.13.)

Analizând datele obținute la cele trei sondaje efectuate în arealul


profilului de sol numărul 1, în sistem conservativ (S1-1; S2-1; S3-1) pe cele
trei adâncimi (5-10 cm, 25-30 cm și 45-50 cm) se constată conținuturi
relativ uniforme pe cele trei adâncimi la toate cele patru fracțiuni
granulometrice, diferențierile fiind de natură cantitativă între fracțiunile
granulometrice.
Astfel, conținutul de argilă coloidală (˂ 0,002 mm) are valorile cele
mai mari ele fiind între 37,3-39,9 %, conținutul de praf (0,02-0,002 mm) și
cel de nisip fin (0,2-0,02 mm) sunt relativ uniforme valorile variază între

126
27,3-31,0% și respectiv 29,7-32,2% iar conținutul de nisip grosier (2-0,2
mm) este foarte mic cu valori de 0,3-0,6 %.
Din punct de vedere al compoziției granulometrice se încadrează în
categoria solurilor cu textură mijlociu fină lutoargiloasă datorită
conținutului mai mare de argilă colidală.
Starea de așezare a solului la cele trei sondaje
Starea de așezare a solului se apreciază după valorile obținute la trei
indicatori fizici și anume: densitatea aparentă (DAg/cm3), porozitatea totală
(PT% v/v) și gradul de tasare (GT % v/v).
Densitatea aparentă la majoritatea adâncimilor este mijlocie cu
valori de 1,32-1,40 g/cm3. Sunt unele diferențieri ale valorilor densității
aparente la sondajul 1 pe adâncimea de 5-10 cm unde densitatea aparentă
este mare cu valori de 1,50 g/cm3 și la sondajul 2, pe adâncimile de 5-10
cm și 25-30 cm unde densitatea aparentă este mică cu valori de 1,27-1,30
g/cm3 .
Porozitatea totală este mijlocie la majoritatea adâncimilor cu valori
de 47,4-50,4 % v/v corelându-se cu valorile densității aparente. Ca și în
cazul densității aparente sunt unele diferențieri și la valorile porozității
toatele la aceleași adâncimi. Astfel, la sondajul 1, pe adâncimea de 5-10 cm,
porozitatea totală este mică cu valori de 43,4% v/v iar la sondajul 2, pe
adâncimile de 5-10 cm și 25-30 cm, este mai mare cu valori de 51,1-52,3 %
v/v.
Gradul de tasare. Valorile gradului de tasare obținute încadrează
solul ca fiind slab tasat +0,5 pe majoritatea adâncimilor.
Ca și în cazul celor doi indicatori prezentați și în cazul gradului de tasare
+15 iar la sondajul nr. 2 pe adâncimile de 5-10 cm și 25-30 cm solul este
netasat -0,5.
127
Valorile obținute privind starea de așezare a solului la cei trei
indicatori prezentați (densitatea aparentă, porozitatea totală şi gradul de
tasare) la care se asociază textura solului mijlociu fină lutoargiloasă, se
recomandă îmbunătățirea regimului aerohidric al solului prin lucrări de
afânare adâncă.
Conținutul de apă la diferite niveluri de accesibilitate
Pentru caracterizarea solului privind conținutul de apă la diferite
niveluri de accesibilitate se analizează valorile obținute la indicatorii
hidrofizici: coeficientul de ofilire (CO % g/g), capacitatea de câmp (CC %
g/g), capacitatea totală de apă (CT % g/g) și capacitatea de apă utilă (CU %
g/g).
Coeficientul de ofilire (CO % g/g) este mare cu valori de 12,9-14,3
% g/g pe toate cele trei adâncimi la cele trei sondaje.
Capacitatea pentru apă în câmp (CC % g/g) este mijlociu-mare cu
valori de 24,4-27,9 % g/g la toate cele trei sondaje şi pe toate cele trei
adâncimi.
Capacitatea totală de apă (CT % g/g) este mare cu valori de 33,9-
41,2% g/g pe toate cele trei adâncimi la toate cele trei sondaje. Capacitatea
de apă utilă (CU % g/g) este mijlocie-mare cu valori de 11,1-14,0 % g/g pe
toate cele trei adâncimi la toate cele trei sondaje .
Astfel, valorile coeficientului de ofilire mare, ale capacității pentru
apă în câmp mijlocie-mare, capacitatea totală de apă mare, capacitatea de
apă utilă mijlocie-mare creează unele condiții mai puțin favorabile pentru
creșterea și dezvoltarea plantelor în special în perioadele secetoase ale
anului când consumul de apă este foarte mare și datorită coefientului mare
iar rezerva de apă din sol este mică.

128
Permeabilitatea solului pentru apă
Permeabilitatea solului pentru apă evaluată conform conductivității
hidraulice saturate (K sat m.m/h) este mijlocie cu valori de 2,25-9,8 K.sat
m.m/h.
Rezistenţa solului la penetrare (Kg.f/cm2) este mijlocie-mare pe cele
trei adâncimi la toate cele trei sondaje cu valori de 38-89 Kg.f/cm2.

Sondaje în arealul profilului de sol nr.1 Faeoziom cambic (FZ cb) sistem
de lucrări minime ale solului efectuate în primăvara anului 2015
Însușiri fizice
Tabelul 3.13.
Alcătuirea granulometrică
Adâncimea
Nr. Nisip Praf Argilă Argilă
probă Nisip fin Clasa
sondaj grosier 0,02-0,002 coloidală fizică
(cm)
2-0,2 mm
0,2-0,02 mm
mm ˂0,002 mm ˂0,01 mm
texturală
S1 5-10 0,4 31,8 30,5 37,3 53,9 Lut argilos
mediu
25-30 0,6 30,9 31,0 37,5 54,2 Lut argilos
mediu
45-50 0,3 30,1 29,9 39,7 55,5 Lut argilos
mediu
S2 5-10 0,5 31,7 30,4 37,4 53,7 Lut argilos
mediu
25-30 0,6 32,2 27,3 39,9 54,4 Lut argilos
mediu
45-50 0,5 30,1 30,7 38,7 55,1 Lut argilos
mediu
S3 5-10 0,5 30,8 29,5 39,2 55,0 Lut argilos
mediu
25-30 0,5 31,9 29,9 37,7 54,3 Lut argilos
mediu
45-50 0,5 31,0 29,1 39,4 54,0 Lut argilos
mediu

129
Sondaje în arealul profilului de sol nr.1 Faeoziom cambic (FZ cb) sistem de lucrări minime ale solului efectuate
în primăvara anului 2015
Însușiri fizice și hidrofizice
Tabelul 3.14.

Capacitate Capacitate Conductivitate Rezistența


Densitatea Porozitatea Gradul de Coef. de Capacitate
Nr. Adâncime
aparentă ofilire a de câmp a totală de a de apă a hidraulică solului la
sondaj probă (cm) totală tasare apă penetrare
(DA) g/cm3 (PT) % v/v (GT) % v/v
(CO) %
(CC) % g/g utilă saturată
g/g (RP)
(CT) % g/g (CU) % g/g (K sat mm/h)
Kg.f/cm2
5-10 1,50 43,4 +15 moderat 13,7 25,4 38,9 11,7 4,70 38
S1 tasat
25-30 1,37 48,3 +05 slab 13,7 25,9 35,3 12,2 4,69 48
tasat
45-50 1,32 50,4 +05 slab 14,0 25,4 38,2 11,4 9,80 61
tasat
5-10 1,30 51,1 -05 afanat 14,0 27,9 39,3 13,9 9,74 44
S2
25-30 1,27 52,3 -05 afanat 14,3 26,7 41,2 12,4 9,55 46
45-50 1,37 48,3 +05 slab 13,7 24,8 35,3 11,1 3,56 79
tasat
5-10 1,39 47,6 +05 slab 14,3 26,9 34,2 12,6 4,87 43
S3 tasat
25-30 1,40 47,4 +05 slab 13,7 25,4 33,9 11,7 5,25 67
tasat
45-50 1,34 49,5 +05 slab 14,0 25,1 36,9 11,1 6,18 75
tasat

130
Însușiri chimice (Tabelul 3.15.)
Reacția solului este slab acidă (pH 6,12-6,36) la cele trei adâncimi
(5-10 cm, 25-30 cm; 45-50 cm) la primul sondaj; moderat acidă (pH 5,84)
pe adâncimea de 5-10 cm la sondajul 2 și slab acidă (pH 6,14-6,41) la
ultimele două adâncimi 25-30 și respectiv 45-50 cm. La S3 reacția solului în
primele două adâncimi (5-10 și 25-30 cm) este moderat acidă (pH 5,75-
5,85) și slab acidă (pH 6,13) pe ultima adâncime 45-50 cm.
Gradul de saturație în baze (V%) are valori de 83,7-90,4 % în
primele două adâncimi la cele trei sondaje și de 91,5-92,8 la ultima
adâncime la toate cele trei sondaje, încadrându-se în domeniul solurilor
eubazice și respectiv saturate în baze.
Suma bazelor schimbabile (SB me/100 g sol) este mare cu valori de
26,77-30,28 me/100 g sol pe toate adâncimile la toate cele trei sondaje.
Capacitatea totală de schimb cationic (T me/100g sol) este mijlocie
cu valori de 31,99-33,22 me/100 g sol pe toate adâncimile la cele trei
sondaje.
Aciditatea hidrolitică (H + me/100 g sol) este mică cu valori de 2,32-
3,94 me/100 g sol la toate cele trei adâncimi ale primului sondaj și la
ultimele două adâncimi ale sondajelor 2 și 3 și mijlocie cu valori de 4,99-
5,21 me/100 g sol la prima adâncime a sondajelor 2 și 3. Conținutul de
humus (Cx1,72%) este mijlociu cu valori de 3,54-4,44% pe toate adâncimile
la cele trei sondaje iar rezerva de humus medie pe adâncimea de 0-50 cm
este foarte mare cu 273,5 t/ha la S1, 259,9t/ha la S2 și 268,9 t/ha la S3.
Asigurarea cu azot total (N%) este mijlocie cu valori de 0,149-0,193
% la toate cele trei sondaje pe primele două adâncimi și mică cu valori de
0,138-0,140 la ultima adâncime de 45-50 cm la toate cele trei sondaje.

131
Asigurarea cu fosfor mobil (PAL mg/kg) este diferită la cele trei
sondaje.
Astfel, la primul sondaj pe primele două adâncimi este mare cu
valori de 38-40 mg/kg iar la ultima adâncime este foarte mică cu valori de 4
mg/kg. La cel de al doilea sondaj asigurarea cu fosfor mobil este mijlocie cu
valori de 33 mg/kg la prima adâncime și foarte mică cu valori de 4 mg/kg la
celelalte două adâncimi. La sondajul 3, este mare cu valori de 60 mg/kg, la
prima adâncime 5-10 cm; mică cu valori de 11 mg/kg la a doua adâncime și
extrem de mică cu valori de 2 mg/kg la ultima adâncime. Asigurarea cu
potasiu mobil (KAL mg/kg) este diferită la cele trei sondaje.
Astfel, la primul sondaj asigurarea cu potasiu mobil este foarte mare
cu valori de 316-329 mg/kg la primele două adâncimi și mare cu valori de
237 mg/kg la ultima adâncime. La cel de al doilea sondaj este mare cu valori
de 267-294 mg/kg pe toate cele trei adâncimi iar la sondajul 3 este foarte
mare cu valori de 390 mg/kg la prima adâncime și mare cu valori de 245-
247 mg/kg la ultimele două adâncimi. Conținutul de S-SO4 are valori care
variază între 12-32 mg/kg la toate cele trei sondaje pe toate cele trei
adâncimi.

132
Sondaje în arealul profilului de sol nr.1 Faeoziom cambic (FZ cb) sistem de lucrări minime ale solului efectuate
în primăvara anului 2015
Însușiri chimice
Tabelul 3.15.
Nr. T S-SO4
pH Humus SB Ah+
Adâncime (SB+SH) V 8,3 CaCO3 N total PAL KAL
sondaj (H2O) (Cx me/100 me/100 mg/kg
probă (cm) me/100 g % % % mg/kg mg/kg
1,72%) g sol g sol
sol
5-10 6,12 4,02 29,28 3,94 33,22 88,1 - 0,183 38 329 20
S1 25-30 6,36 3,90 29,28 3,70 32,98 88,8 - 0,193 40 316 14

45-50 6,31 3,54 29,98 2,32 32,30 92,8 - 0,138 4 237 17


5-10 5,84 4,44 28,08 4,99 33,07 84,9 - 0,177 33 276 20
S2 25-30 6,14 3,78 29,98 3,20 33,17 90,4 - 0,149 4 294 12
45-50 6,41 3,54 30,18 2,58 33,76 92,1 - 0,140 4 267 21
5-10 5,75 4,08 26,77 5,21 31,99 83,7 - 0,180 60 390 13
S3 25-30 5,85 3,84 28,98 3,81 32,79 88,4 - 0,162 11 247 14
45-50 6,13 3,66 30,28 2,80 33,08 91,5 - 0,140 2 245 32

133
3.3.4. Sondaje efectuate în arealul profilului de sol în sistem de lucrări
convenționale la culturile de primăvară, 2015

Însușiri fizice
Compoziția granulometrică (Tabelul 3.16.)

Valorile fracțiunilor granulometrice la cele trei sondaje efectuate în


arealul profilului nr. 2 convențional până la adâncimea de 50 cm, arată ca și
în cazul profilului nr. 1, conținuturi relativ uniforme la cele patru fracțiuni
granulometrice, diferențierile între fracținuile granulomterice fiind de natură
cantitativă. Astfel, conținutul de argilă coloidală (˂ 0,002 mm) are valori de
35,9-38,2 %, conținutul de praf (0,02-0,002 mm) și cel de nisip fin (0,2-0,02
mm) sunt relativ uniforme cu valori de 28,6-30,9 % și respectiv 30,0-33,6
%. Conținutul de nisip grosier (2-0,2 mm) este mic cu valori de 0,6-1,5 %.
Din punct de vedere al compoziției granulometrice solul din cele trei
sondaje pe toate cele trei adâncimi are textură mijlociu fină lutoargiloasă
datoritî conținutului mai mare de argilă coloidală.
Starea de așezare a solului la cele trei sondaje (Tabelul 3.17.)
Starea de așezare a solului se apreciază după valorile obținute la trei
indicatori fizici și anume: densitatea aparentă (DAg/cm3), porozitatea totală
(PT% v/v) și gradul de tasare (GT % v/v).
Densitatea aparentă este mijlocie cu valori de 1,32-1,39 g/cm3 la
majoritatea celor trei sondaje cu excepția adâncimii de 5-10 cm la sondajele
S1 și S2, unde densitatea aparentă este mică cu valori de 1,29 g/cm3 și
respectiv 1,28 g/cm3.
Porozitatea totală este mijlocie cu valori de 47,8-50,2 % v/v la
majoritatea celor trei sondaje cu excepția adâncimii de 5-10 cm la sondajele
S1 și S2 unde porozitatea totală este mare cu valori de % v/v pe adâncimile
de 25-30 cm și 45-50 cm la toate cele trei sondaje.
134
Gradul de tasare, ca și în cazul celor doi indicatori prezentați,
valorile obținute ne arată că solul este slab tasat +05 % v/v la majoritatea
celor trei sondaje cu excepția adâncimilor de 5-10 cm la sondajele S1 și S2
cu valori ce le încadrează la codul – 05 – sol netasat.
Densitatea aparentă mijlocie, porozitatea totală mijlocie şi gradul de
tasare slab la majoritatea sondajelor și adâncimilor la care se adaugă textura
mijlociu fină luttoargiloasă la toate cele trei sondaje și adâncimi conduc la o
stare de așezare a solului mai puțin favorabilă pentru creșterea și dezvoltarea
plantelor. Se recomandă, periodic efectuarea unor lucrări de afânare adâncă
pentru îmbunătățirea regimului aerohidric al solului.
Conținutul de apă la diferite niveluri de accesibilitate
Pentru caracterizarea solului privind conținutul de apă la diferite
niveluri de accesibilitate se analizează valorile obținute la indicatorii
hidrofizici: coeficientul de ofilire (CO % g/g), capacitatea de câmp (CC %
g/g), capacitatea totală de apă (CT % g/g) și capacitatea de apă utilă (CU %
g/g).
Coeficientul de ofilire (CO % g/g) este mare cu valori de 13,4-14,1
% g/g pe toate cele trei adâncimi la cele trei sondaje.
Capacitatea pentru apă în câmp (CC % g/g) este mare cu valori de
25,6-27,8% g/g la toate cele trei sondaje cu excepția adâncimii de 45-50 cm
la sondajul S1 și S3 unde capacitatea de câmp este mijlocie cu valori de
24,4-24,9 % g/g. Capacitatea totală de apă (CT % g/g) este mare cu valori
de 34,7-40,5 % g/g pe toate cele trei adâncimi la toate cele trei sondaje.
Capacitatea de apă utilă (CU % g/g) este mijlocie-mare cu valori de
11,5-14,2 % g/g pe toate cele trei adâncimi la toate cele trei sondaje.
Capacitatea de câmp mare – mijlocie, capacitatea totală de apă mare,
coeficientul de ofilire mare și capacitatea de apă utilă mijlocie-mare asociate
135
cu starea de așezare a solului mai puțin favorabilă creează unele dificultăți
privind conținutul de apă la diferite niveluri de accesibilitate în special în
perioadele de secetă când plantele au nevoie de un consum mare de apă
datorită coeficientului de ofilire mare iar solul prin capacitatea de apă utilă
mijlocie nu poate asigura o rezervă mare de apă.
Permeabilitatea solului pentru apă
Permeabilitatea solului pentru apă apreciată după valorile
conductivității hidraulice saturate (K sat m.m/h) este mijlocie cu valori de
2,25-9,68 K.sat m.m/h
Rezistenţa solului la penetrare (Kg.f/cm2) este diferită pe cele trei
adâncimi la toate cele trei sondaje cu valori de 32-89 Kg.f/cm2.
Sondaje în arealul profilului de sol nr.2 Faeoziom cambic (FZ cb) sistem
de lucrări convenționale ale solului efectuate în primăvara anului 2015
Însușiri fizice
Tabelul 3.16.
Alcătuirea granulometrică
Nr. Adâncimea Nisip Nisip fin Praf Argilă Argilă
Clasa
coloidală fizică
sondaj probă (cm) 0,02-
grosier 0,2-0,02 0,002 ˂0,01 texturală
2-0,2 mm mm mm ˂0,002 mm
mm
S1 5-10 0,8 33,6 29,7 35,9 51,3 Lut argilos
mediu
25-30 1,5 30,0 30,9 37,6 54,7 Lut argilos
mediu
45-50 0,7 32,5 28,6 38,2 53,7 Lut argilos
mediu
S2 5-10 1,2 32,7 28,7 37,4 51,8 Lut argilos
mediu
25-30 0,8 31,0 30,8 37,4 54,2 Lut argilos
mediu
45-50 0,6 30,9 30,5 38,0 55,0 Lut argilos
mediu
S3 5-10 0,6 33,2 29,2 37,0 53,7 Lut argilos
mediu
25-30 0,7 33,0 29,8 37,5 54,3 Lut argilos
mediu
45-50 0,6 32,3 30,6 36,5 52,0 Lut argilos
mediu

136
Sondaje în arealul profilului de sol nr.2 Faeoziom cambic (FZ cb) sistem de lucrări convenționale ale solului
efectuate în primăvara anului 2015
Însușiri fizice și hidrofizice
Tabelul 3.17.

Coeficie Rezistența
Capacitate Capacitate Conductivitate
Adâncime Densitatea Porozitatea Gradul de ntul de Capacitate solului la
Nr. a totală de a de apă a hidraulică
probă aparentă totală tasare ofilire a de câmp penetrare
sondaj 3 apă (CT) utilă (CU) saturată
(cm) (DA) g/cm (PT) % v/v (GT) % v/v (CO) % (CC) % g/g (RP)
% g/g % g/g (K sat mm/h)
g/g Kg.f/cm2
5-10 1,29 51,4 -05 afanat 13,5 27,7 39,8 14,2 9,5 32
S1 25-30 1,39 47,8 +05 slab 13,5 25,6 34,4 12,1 2,63 56
tasat
45-50 1,34 49,7 +05 slab 13,4 24,9 37,1 11,5 3,19 50
tasat
5-10 1,28 51,9 -05 afanat 13,8 27,8 40,05 14,0 9,68 47
S2 25-30 1,35 49,1 +05 slab 14,0 26,0 36,4 12,0 4,69 72
tasat
45-50 1,32 50,2 +05 slab 13,8 25,3 38,0 11,5 2,25 89
tasat
5-10 1,34 49,6 +05 slab 14,1 27,2 37,0 13,1 7,31 48
S3 tasat
25-30 1,34 49,6 +05 slab 13,9 26,1 37,0 12,3 2,44 72
tasat
45-50 1,38 47,9 +05 slab 13,9 24,4 34,7 11,5 2,25 85
tasat

137
Însușiri chimice (Tabelul 3.18.)
Reacția solului este slab acidă (pH 5,9-6,7) la toate sondajele și pe
toate cele trei adâncimi (5-10 cm, 25-30 cm; 45-50 cm).
Gradul de saturație în baze (V%) are valori de 81,7-88,9 % la toate
cele trei sondaje pe adâncimea de 5-10 cm și de 92,4-95% la toate cele trei
sondaje pe adâncimile de 25-30 și 45-50 cm, încadrându-se în domeniul
solurilor eubazice și respectiv saturate în baze.
Suma bazelor schimbabile (SB me/100 g sol) este mare cu valori de
28,48-33,38me/100 g sol pe toate adâncimile la toate cele trei sondaje.
Capacitatea totală de schimb cationic (T me/100g sol) este mijlocie
cu valori de 32,53-35,82 me/100 g sol.
Aciditatea hidrolitică (H + me/100 g sol) este mică cu valori de 2,19-
3,88 me/100 g sol pe adâncimile de 5-10 și 25-30 cm la toate cele trei
sondaje și foarte mică cu valori de 1,75-1,82 me/100 g sol pe adâncimea de
45-50 cm la toate cele trei sondaje.
Conținutul de humus (Cx1,72%) este mijlociu cu valori de 3,60-4,74
% pe toate adâncimile la cele trei sondaje iar rezerva de humus medie pe
adâncimea de 0-50 cm este foarte mare cu 263,1t/ha la S1, 290,4 t/ha la S2
și 287,6t/ha la S3.
Asigurarea cu azot total (N%) este mijlocie cu valori de 0,142-0,199
% pe toate adâncimile la toate cele trei sondaje. Asigurarea cu fosfor mobil
(PAL mg/kg) este diferită la cele trei sondaje.
Astfel, la primul sondaj este foarte mare cu valori de 76 mg/kg pe
prima adâncime de 5-10 cm; mică cu valori de 12 mg/kg pe adâncimea de
25-30 cm și extrem de mică 2 mg/kg pe ultima adâncime de 45-50 cm. La
cel de al doilea sondaj conținutul de fsofor mobil este mare 54 mg/kg pe
138
adâncimea de 5-10 cm; mică 16 mg/kg pe adâncimea de 25-30 cm și extrem
de mică 2 mg/kg pe adâncimea de 45-50 cm.
La sondajul al treilea este mică 11 mg/kg pe adâncimea de 5-10 cm
și extrem de mică 2 mg/kg pe adâncimile de 25-30 cm și 45-50 cm.
Asigurarea cu potasiu mobil (KAL mg/kg) este foarte mare cu valori de 351-
402 mg/kg la primele două sondaje pe adâncimea de 5-10 cm și mare cu
valori de 241-300 mg/kg pe adâncimile de 25-30 cm și 45-50 cm la primele
două sondaje și pe toate adâncimile la cel de al treilea sondaj.
Conținutul de S-SO4 are valori care variază între 10-36 mg/kg la
toate cele trei sondaje pe toate cele trei adâncimi.

139
Sondaje în arealul profilului de sol nr. 2 Faeoziom cambic (FZ cb) sistem de lucrări convenționale ale solului
efectuate în primăvara anului 2015

Însușiri chimice
Tabelul 3.18.
Adâncime pH T V N S-
Nr. Humus SB Ah+ CaCO3 PAL KAL
probă (H2O) (Cx me/100 me/100 (SB+SH) 8,3 total SO4
sondaj (cm) 1,72%) g sol g sol me/100 g
%
%
%
mg/kg mg/kg
mg/kg
sol
5-10 6,05 4,32 29,58 3,70 33,28 88,9 - 0,187 76 402 10
S1 25-30 6,22 3,72 30,58 2,19 32,77 93,3 - 0,166 12 278 13

45-50 6,75 3,6 30,78 1,75 32,53 94,6 - 0,147 2 280 28

5-10 6,12 4,68 31,18 3,88 35,06 88,9 - 0,186 54 351 36


S2 25-30 6,31 4,38 33,08 2,74 35,82 92,4 - 0,181 16 300 28
45-50 6,52 3,96 33,38 1,77 35,15 95,0 - 0,154 2 259 19
5-10 5,9 4,74 28,48 3,90 34,87 81,7 - 0,199 11 273 16
S3 25-30 6,32 4,08 32,08 2,26 34,33 93,4 - 0,157 2 229 24
45-50 6,52 3,72 32,28 1,82 34,10 94,7 - 0,142 2 241 19

140
3.4. Sondaje efectuate în arealul profilului de sol în sistem de lucrări
minime la culturile de toamna, 2015

Însușiri fizice
Compoziția granulometrică (Tabelul 3.19.)

Analizând datele obținute la cele trei sondaje efectuate în arealul


profilului de sol în sistem conservativ (S1-1; S2-1; S3-1) pe cele trei
adâncimi (5-10 cm, 25-30 cm și 45-50 cm) se constată conținuturi relativ
uniforme pe cele trei adâncimi la toate cele patru fracțiuni granulometrice,
diferențierile fiind de natură cantitativă între fracțiunile granulometrice.
Astfel, conținutul de argilă coloidală (˂ 0,002 mm) are valorile cele
mai mari ele fiind între 35,4-39,3%, conținutul de praf (0,02-0,002 mm) și
cel de nisip fin (0,2-0,02 mm) sunt relativ egale cu valori de 29,0-30,6% și
respectiv 28,6-35,1% iar conținutul de nisip grosier (2-0,2 mm) este foarte
mic cu valori de 0,3-1,2 %. Din punct de vedere al compoziției
granulometrice se încadrează în categoria solurilor cu textură mijlociu fină
lutoargiloasă datorită conținutului mai mare de argilă coloidală.
Starea de așezare a solului la cele trei sondaje (Tabelul 3.20.)
Starea de așezare a solului se apreciază după valorile obținute la trei
indicatori fizici și anume: densitatea aparentă (DAg/cm3), porozitatea totală
(PT% v/v) și gradul de tasare (GT % v/v). Densitatea aparentă este mare
cu valori de 1,46-1,47 g/cm3 pe adâncimea de 5-10 cm la toate cele trei
sondaje și mijlocie cu valori de 1,33-1,44 g/cm3 pe adâncimile de 25-30 cm
și 45-50 cm.
Porozitatea totală este mică cu o valoare de 44,5-45,1% v/v pe
adâncimea de 5-10 cm la toate cele trei sondaje și mijlocie cu valori de 47,5-
49,9% v/v pe adâncimile de 25-30 cm și 45-50 cm.
141
Gradul de tasare, solul este moderat tasat pe adâncimea de 5-10 cm
la toate cele trei sondaje iar pe adâncimea de 25-30 cm și 45-50 cm solul
este slab tasat.Densitatea aparentă mare pe adâncimea de 5-10 cm și
mijlocie pe adâncimile de 25-30 cm și 45-50 cm; porozitatea totală mică pe
adâncimea de 5-10 cm și mijlocie pe adâncimile de 25-30 cm și 45-50 cm și
gradul de tasare moderat pe adâncimea de 5-10 cm și slab tasat pe
adâncimile de 25-30 și 45-50 cm conduce la o stare de așezare a solului mai
puțin favorabilă pentru creșterea și dezvoltarea plantelor în special la
suprafața solului.
Sunt necesare lucrări de afânare a solului pentru îmbunătățirea
regimului aerohidric.
Conținutul de apă la diferite niveluri de accesibilitate
Pentru caracterizarea solului privind conținutul de apă la diferite
niveluri de accesibilitate se analizează valorile obținute la indicatorii
hidrofizici: coeficientul de ofilire (CO % g/g), capacitatea de câmp (CC %
g/g), capacitatea totală de apă (CT % g/g) și capacitatea de apă utilă (CU %
g/g). Coeficientul de ofilire (CO % g/g) este mare cu valori de 14,1-15,9 %
g/g pe toate cele trei adâncimi la cele trei sondaje. Capacitatea pentru apă
în câmp (CC % g/g) este mare-mijlocie cu valori de 27,3-24,2 % g/g la toate
cele trei sondaje şi pe toate cele trei adâncimi. Capacitatea totală de apă
(CT % g/g) este mijlocie-mare cu valori de 30,3-37,5 % g/g pe toate cele trei
adâncimi la toate cele trei sondaje. Capacitatea de apă utilă (CU % g/g)
este mică cu valori de 9,5-10,3 % g/g pe toate cele trei adâncimi la toate cele
trei sondaje. Astfel, valorile coeficientului de ofilire mare, ale capacității
pentru apă în câmp mijlocie-mare, capacitatea totală de apă mijlocie-mare,
capacitatea de apă utilă mică asociate cu starea de așezare a solului mai
puțin favorabilă, cu textura mijlociu fină și permeabilitatea mică-mijlocie se
142
creează condiții mai puțin favorabile privind conținutul de apă la diferite
niveluri de accesibilitate. Solul poate să rețină numai parțial în mod durabil
o cantitate mai mare de apă care să fie înmagazinată și pe care ulterior să o
poată pune la dispoziția plantelor în perioadele de secetă.
Permeabilitatea solului pentru apă
Permeabilitatea solului pentru apă evaluată conform conductivității
hidraulice saturate (K sat m.m/h) este mică-mijlocie cu valori de 1,8-6,96
K.sat m.m/h. Rezistenţa solului la penetrare (Kg.f/cm2) este mijlocie pe cele
trei adâncimi la toate cele trei sondaje cu valori de 26-45 Kg.f/cm2.
Sondaje în arealul profilului de sol nr.1 Faeoziom cambic (FZ cb) sistem
de lucrări minime ale solului efectuate în toamna anului 2015
Însușiri fizice
Tabelul 3.19.
Alcătuirea granulometrică
Adâncimea Argilă
Nr.
probă
Nisip Nisip fin Praf Argilă Clasa
coloidală fizică
sondaj 0,02-
(cm) grosier 0,2-0,02
0,002 ˂0,01 texturală
2-0,2 mm mm
mm ˂0,002 mm
mm
S1 5-10 0,4 30,4 30,1 39,1 54,5 Lut argilos
mediu
25-30 0,5 30,5 30,5 38,5 55,3 Lut argilos
mediu
45-50 0,8 31,3 29,6 38,3 53,8 Lut argilos
mediu
S2 5-10 0,3 33,7 30,6 35,4 51,3 Lut argilos
mediu
25-30 1,2 28,6 31,5 38,7 55,0 Lut argilos
mediu
45-50 0,3 35,1 29,0 35,6 51,0 Lut argilos
mediu
S3 5-10 0,7 33,8 29,7 35,8 50,5 Lut argilos
mediu
25-30 0,3 32,8 29,9 37,0 52,8 Lut argilos
mediu
45-50 0,4 30,6 29,7 39,3 56,5 Lut argilos
mediu

143
Sondaje în arealul profilului de sol nr.1 Faeoziom cambic (FZ cb) sistem de lucrări minime ale solului efectuate
în toamna anului 2015
Însușiri fizice și hidrofizice
Tabelul 3.20.

Rezistența
Adâncime Densitatea Porozitatea Gradul de Coef. de Capacitate Capacitate Capacitate Conductivitate solului la
Nr.
probă ofilire de câmp totală de a hidraulică
aparentă totală tasare de apă utilă penetrare
sondaj
(cm) (DA) g/cm3
(PT) % v/v (GT) % v/v
(CO) %
(CC) % g/g apă (CU) % g/g saturată
g/g (RP)
(CT) % g/g (K sat mm/h)
Kg.f/cm2
5-10 1,47 44,5 +15 moderat 15,9 25,9 30,3 10,0 2,02 27
S1 tasat
25-30 1,44 47,5 +05 slab 15,5 25,1 31,9 9,6 4,95 26
tasat
45-50 1,39 47,8 +05 slab 15,8 24,5 34,4 8,7 3,67 45
tasat
5-10 1,47 44,8 +15 moderat 14,3 27,3 37,5 9,8 4,77 12
S2 tasat
25-30 1,38 49,9 +05 slab 15,2 24,8 30,5 9,6 1,80 30
tasat
45-50 1,33 47,9 +05 slab 14,1 24,2 34,7 10,1 2,57 36
tasat
5-10 1,46 45,1 +15 moderat 14,3 26,7 34,8 9,5 2,02 34
S3 tasat
25-30 1,38 48,0 +05 slab 14,3 24,6 30,9 10,3 1,9 41
tasat
45-50 1,37 48,3 +05 slab 14,7 24,8 35,3 10,1 6,96 45
tasat

144
Însușiri chimice (Tabelul 3.21.)
Reacția solului este slab acidă (pH 6,31-6,80) la cele trei adâncimi
(5-10 cm, 25-30 cm; 45-50 cm).
Gradul de saturație în baze (V%) are valori de 85,2-90,0 % în
primele două adâncimi la cele trei sondaje și de 91,2-92,4% la ultima
adâncime la toate cele trei sondaje, încadrându-se în domeniul solurilor
eubazice și respectiv saturate în baze.
Suma bazelor schimbabile (SB me/100 g sol) este mare cu valori de
26,51-29,69 me/100 g sol pe toate adâncimile la toate cele trei sondaje.
Capacitatea totală de schimb cationic (T me/100g sol) este mijlocie
cu valori de 30,61-32,55 me/100 g sol pe toate adâncimile la cele trei
sondaje.
Aciditatea hidrolitică (H + me/100 g sol) este mică cu valori de 2,42-
3,90 me/100 g sol la toate cele trei adâncimi la toate cele trei sondaje.
Conținutul de humus (Cx1,72%) este mijlociu cu valori de 3,66-4,60
% pe toate adâncimile la cele trei sondaje iar rezerva de humus medie pe
adâncimea de 0-50 cm este foarte mare cu 280 t/ha la toate cele trei sondaje.
Asigurarea cu azot total (N%) este mijlocie cu valori de 0,153-0,187 % la
toate cele trei sondaje pe cele trei adâncimi.
Asigurarea cu fosfor mobil (PAL mg/kg) este mijlocie cu valori de 38-
51 mg/kg pe adâncimile de 5-10 cm și 25-30 cm la toate cele trei sondaje și
mică cu valori de 16-9 mg/kg la adâncimea de 45-50 la toate cele trei
sondaje. Asigurarea cu potasiu mobil (KAL mg/kg) este mare-foarte mare cu
valori de 244-350 mg/kg la toate cele trei sondaje efectuate pe cele trei
adâncimi. Conținutul de S-SO4 are valori care variază între 17-32 mg/kg la
toate cele trei sondaje pe toate cele trei adâncimi.

145
Sondaje în arealul profilului de sol nr.1 Faeoziom cambic (FZ cb) sistem de lucrări minime ale solului efectuate
în toamna anului 2015
Însușiri chimice
Tabelul 3.21.
Nr. Adâncime pH SB Ah+
Humus T (SB+SH) V 8,3 CaCO3 N total PAL KAL S-SO4
sondaj probă (H2O)
(Cx 1,72%)
me/100 g me/100 g
me/100 g sol % % % mg/kg mg/kg mg/kg
(cm) sol sol
5-10 6,35 4,37 26,51 4,61 31,13 85,2 - 0,187 51 270 23
S1 25-30 6,36 4,13 27,33 4,14 31,47 86,8 - 0,177 38 258 17

45-50 6,70 4,60 28,76 2,58 31,34 91,8 - 0,153 12 244 20


5-10 6,36 3,90 27,64 3,65 31,29 88,3 - 0,187 53 350 32
S2 25-30 6,80 3,66 29,69 2,87 32,55 90,0 - 0,172 11 264 22
45-50 6,66 3,66 28,05 3,05 31,09 91,2 - 0,176 16 278 27
5-10 6,31 3,78 26,72 3,90 30,61 87,3 - 0,186 51 331 16
S3 25-30 6,63 3,80 27,84 3,23 31,07 89,6 - 0,170 40 262 18
45-50 6,80 3,70 29,38 2,42 31,80 92,4 - 0,154 9 246 17

146
3.3.6. Sondaje efectuate în arealul profilului de sol în sistem de lucrări
conventionale la culturile de toamnă, 2015

Însușiri fizice
Compoziția granulometrică (Tabelul 3.22.).

Cele trei sondaje au fost efectuate pe adâncimile de 5-10 cm, 25-30


cm și 45-50 cm. Analizând datele analitice obținute la cele trei sondaje se
constată conținuturi relativ uniforme pe cele trei adâncimi la cele patru
fracțiuni granulometrice, diferențierile fiind de ordin cantitativ.
Astfel, conținutul de argilă coloidală (˂ 0,002 mm) are valorile cele
mai mari care variază între 36,0-40,9%, iar conținutul de nisip grosier (2-0,2
mm) are valorile cele mai mici care oscilează între de 0,5-3,3 %.
Conținutul de praf (0,02-0,002 mm) și cel de nisip fin (0,2-0,02 mm)
sunt relativ egale cu valori de 26,8-29,9% și respectiv 29,4-33,2%.
Din punct de vedere al compoziției granulometrice solul din cele trei
sondaje pe toate cele trei adâncimi are textură mijlociu fină lutoargiloasă.
Starea de așezare a solului la cele trei sondaje (Tabelul 3.23.).
Starea de așezare a solului se apreciază după valorile obținute la trei
indicatori fizici și anume: densitatea aparentă (DAg/cm3), porozitatea totală
(PT% v/v) și gradul de tasare (GT % v/v). Densitatea aparentă este mijlocie
cu valori de 1,35-1,44 g/cm3 la toate cele trei sondaje și la toate cele trei
adâncimi studiate. Porozitatea totală este mijlocie cu valori de 47,2-50,8%
v/v la toate cele trei sondaje și la toate cele trei adâncimi studiate.
Gradul de tasare, solul este slab tasat (cod +5) la toate cele trei
sondaje și la toate cele trei adâncimi studiate.
Densitatea aparentă și porozitatea totală mijlocie la toate sondajele și
adâncimile și gradul de tasare slab conduce la o stare de așezare a solului
147
mai puțin favorabilă pentru creșterea și dezvoltarea plantelor pe toate cele
trei adâncimi. Sunt necesare lucrări de afânare a solului pentru
îmbunătățirea regimului aerohidric.
Conținutul de apă la diferite niveluri de accesibilitate
Pentru caracterizarea solului privind conținutul de apă la diferite
niveluri de accesibilitate se analizează valorile obținute la indicatorii
hidrofizici: coeficientul de ofilire (CO % g/g), capacitatea de câmp (CC %
g/g), capacitatea totală de apă (CT % g/g) și capacitatea de apă utilă (CU %
g/g). Coeficientul de ofilire (CO % g/g) este mare cu valori de 14,6-15,3 %
g/g pe toate cele trei adâncimi la cele trei sondaje.
Capacitatea pentru apă în câmp (CC % g/g) este mare cu valori de
26,6-27,6 % g/g pe adâncimea de 5-10 cm la toate sondajele și mijlocie cu
valori de 24,4-25,2 % g/g pe adâncimile de 25-30 cm și 45-50 cm la toate
cele trei sondaje. Capacitatea totală de apă (CT % g/g) este mare cu valori
de 31,9-38,8% g/g pe toate cele trei adâncimi la toate cele trei sondaje.
Capacitatea de apă utilă (CU % g/g) este mijlocie-mare cu valori
de 11,9-12,9 % g/g pe adâncimea de 5-10 cm la toate cele trei sondaje și
mică cu valori de 9,1-10,6 % g/g pe adâncimile de 25-30 cm și 45-50 cm la
toate cele trei sondaje. Astfel, valorile coeficientului de ofilire mare,
capacitatea pentru apă în câmp mare, capacitatea totală de apă mijlocie-
mare, capacitatea de apă utilă mică asociate cu starea de aşezare a solului
mai puţin favorabilă şi cu textura mijlocie fină se creează condiţii mai puţin
favorabile privind conţinutul de apă la diferite niveluri de accesibilitate.
Solul poate să reţină numai parţial în mod durabil o cantitate mai
mare de apă care să fie înmagazinată şi pe are ulterior să o poată pune la
dispoziţia plantelor în perioadele de secetă.

148
Permeabilitatea solului pentru apă
Permeabilitatea solului pentru apă apreciată după valorile
conductivității hidraulice saturate (K sat m.m/h) este mijlocie cu valori de
2,65-8,80 K.sat m.m/h pe cele trei adâncimi și cele trei sondaje.
Rezistenţa solului la penetrare (Kg.f/cm2) este mijlocie pe
adâncimea de 5-10 cm la toate cele trei sondaje și mare cu valori de 51-60
Kg.f/cm2 pe adâncimile de 25-30 cm și 45-50 cm la toate cele trei sondaje.

Sondaje în arealul profilului de sol nr.2 Faeoziom cambic (FZ cb) sistem
de lucrări coonvenționale ale solului efectuate în toamna anului 2015
Însușiri fizice
Tabelul 3.22.
Alcătuirea granulometrică
Argilă
Nr. Adâncimea Nisip Nisip fin Praf Argilă Clasa
coloidală fizică
sondaj probă (cm) 0,02-
grosier 0,2-0,02
texturală
0,002 ˂0,01
2-0,2 mm mm
mm ˂0,002 mm
mm
S1 5-10 0,6 32,5 29,8 37,1 53,3 Lut argilos
mediu
25-30 0,5 32,4 28,9 38,2 54,0 Lut argilos
mediu
45-50 1,0 31,0 28,8 39,2 54,4 Lut argilos
mediu
S2 5-10 2,5 31,2 29,9 36,4 52,4 Lut argilos
mediu
25-30 1,2 30,4 29,8 38,6 54,9 Lut argilos
mediu
45-50 2,2 30,4 27,7 39,7 54,6 Lut argilos
mediu
S3 5-10 2,8 33,2 28,0 36,0 50,9 Lut argilos
mediu
25-30 3,3 29,4 27,9 39,4 54,4 Lut argilos
mediu
45-50 1,9 30,4 26,8 40,9 55,1 Lut argilos
mediu

149
Sondaje în arealul profilului de sol nr.2 Faeoziom cambic (FZ cb) sistem de lucrări coonvenționale ale solului
efectuate în toamna anului 2015
Însușiri fizice și hidrofizice
Tabelul 3.23.
Coef. Conductivita
Densitate Capacitat Capacitat Capacitat Rezistența
Adâncime Porozitate Gradul de de ea de apă tea
Nr. a ea de ea totală solului la
probă (cm) a totală tasare ofilire utilă hidraulică
sondaj aparentă câmp de apă penetrare
(DA) g/cm3
(PT) % v/v (GT) % v/v (CO) %
(CC) % g/g (CT) % g/g (CU) % g/g saturată (RP) Kg.f/cm2
g/g (K sat mm/h)
5-10 1,37 48,3 +05 slab 14,7 27,0 35,3 12,3 8,43 48
S1 tasat
25-30 1,41 47,0 +05 slab 15,2 25,2 33,3 10,0 4,11 51
tasat
45-50 1,40 47,2 +05 slab 15,0 24,4 33,7 9,4 3,48 59
tasat
5-10 1,35 50,8 +05 slab 14,7 27,6 38,8 12,9 6,67 30
S2 tasat
25-30 1,39 47,6 +05 slab 15,0 25,0 34,2 10,6 5,68 53
tasat
45-50 1,39 47,8 +05 slab 14,6 24,4 34,4 9,8 3,12 56
tasat
5-10 1,37 48,3 +05 slab 14,7 26,6 35,3 11,9 8,80 31
S3 tasat
25-30 1,44 47,9 +05 slab 14,9 24,9 31,9 10,0 5,50 56
tasat
45-50 1,39 47,7 +05 slab 15,3 24,4 34,3 9,1 2,65 60
tasat

150
Însușiri chimice (Tabelul 3.24.).
Reacția solului este slab acidă (pH 6,21-6,65) pe adâncimea de 5-10
cm la toate cele trei sondaje și neutră (pH 6,9-7,23) pe adâncimile de 25-30
cm și 45-50 cm la toate cele trei sondaje.
Gradul de saturație în baze (V%) are valori de 88,2-90,0 %
încadrându-se în domeniul eubazic pe adâncimea de 5-10 cm la toate cele
trei sondaje și de 92,1-94,7% încadrându-se în domeniul saturat în baze pe
adâncimile de 25-30 și 45-50 cm la toate cele trei sondaje.
Suma bazelor schimbabile (SB me/100 g sol) este mare cu valori de
29,89-32,35 me/100 g sol pe toate adâncimile la toate cele trei sondaje.
Capacitatea totală de schimb cationic (T me/100g sol) este mijlocie
cu valori de 32,08-34,52 me/100 g sol pe toate adâncimile la cele trei
sondaje. Aciditatea hidrolitică (H +
me/100 g sol) este mică cu valori de
2,26-4,00 me/100 g sol pe adâncimile de 5-10 şi 25-30 cm la cele trei
sondaje şi foarte mică cu valori de 1,81-2,00 me/100 g sol pe adâncimea de
45-50 cm la toate cele trei sondaje.
Conținutul de humus (Cx1,72%) este mijlociu cu valori de 3,78-
4,25% pe adâncimea de 5-10 cm la toate cele trei sondaje și mic cu valori de
2,13-3,5% pe adâncimile de 25-30 cm și 45-50 cm la toate cele trei sondaje.
Rezerva de humus pe adâncimea de 0-50 cm este foarte mare cu valori de
275 t/ha la toate cele trei sondaje.
Asigurarea cu azot total (N%) este mijlocie cu valori de 0,141-0,204
% pe toate cele trei adâncimi la cele trei sondaje. Asigurarea cu fosfor mobil
(PAL mg/kg) este mare cu valori de 54-72 mg/kg pe adâncimea de 5-10 cm la
toate sondajele şi mică-foarte mică cu valori de 7-18 mg/kg pe adâncimile
de 25-30 cm și 45-50 cm la toate sondajele.

151
Sondaje în arealul profilului de sol nr.2 Faeoziom cambic (FZ cb) sistem de lucrări convenționale ale solului
efectuate în toamna anului 2015
Însușiri chimice
Tabelul 3.24.
T
pH Humus SB Ah+
Nr. Adâncime (SB+SH) V 8,3 CaCO3 N total PAL KAL S-SO4
(H2O) (Cx me/100 g me/100 g
sondaj probă (cm) me/100 g % % % mg/kg mg/kg mg/kg
1,72%) sol sol
sol
5-10 6,21 3,78 29,89 4,0 33,90 88,2 - 0,204 54 317 16
S1 25-30 6,90 3,50 31,43 2,51 33,94 92,6 - 0,171 17 254 19

45-50 7,23 3,07 32,35 1,81 34,16 94,7 - 0,153 7 227 22


5-10 6,65 4,13 29,58 3,45 33,03 89,6 - 0,185 65 337 14
S2 25-30 7,0 3,42 30,81 2,26 33,07 93,2 - 0,156 10 272 19
45-50 7,09 2,13 30,20 1,88 32,08 94,1 - 0,141 7 254 25
5-10 6,64 4,25 29,78 2,82 32,61 90,0 - 0,188 72 352 26
S3 25-30 7,08 2,83 31,32 2,69 34,01 92,1 - 0,144 18 241 25
45-50 7,20 2,72 32,35 2,0 34,52 93,7 - 0,142 7 146 29

152
Asigurarea cu potasiu mobil (KAL mg/kg) este foarte mare cu valori
de 317-352 mg/kg pe adâncimea de 5-10 cm și mare cu valori de 227-272
mg/kg pe adâncimile de 25-30 cm și 45-50 cm la toate cele trei sondaje.
Conținutul de S-SO4 are valori care variază între 14-29 mg/kg la
toate cele trei sondaje pe toate cele trei adâncimi.

3.4. Sondaje efectuate în arealul profilului de sol în sistem de lucrări


minime la culturile de primăvară, 2016

Însușiri fizice
Compoziția granulometrică (Tabelul 3.25.)

Analizând datele obținute la cele trei sondaje efectuate în arealul


profilului de sol în sistem conservativ (S1-1; S2-1; S3-1) pe cele trei
adâncimi (5-10 cm, 25-30 cm și 45-50 cm) se constată conținuturi relativ
uniforme pe cele trei adâncimi la toate cele patru fracțiuni granulometrice,
diferențierile fiind de natură cantitativă între fracțiunile granulometrice.
Astfel, conținutul de argilă coloidală (˂ 0,002 mm) are valorile cele
mai mari ele fiind de 38,8-43,2%, conținutul de praf (0,02-0,002 mm) și cel
de nisip fin (0,2-0,02 mm) sunt relativ egale cu valori de 27,1-30,0 % și
respectiv 28,7-32,4% iar conținutul de nisip grosier (2-0,2 mm) este mic cu
valori de 0,2-0,4 %. Din punct de vedere al compoziției granulometrice se
încadrează în categoria solurilor cu textură mijlociu fină lutoargiloasă
datorită conținutului mai mare de argilă coloidală.
Starea de așezare a solului la cele trei sondaje (Tabelul 3.26.)
Starea de așezare a solului se apreciază după valorile obținute la trei
indicatori fizici și anume: densitatea aparentă (DAg/cm3), porozitatea totală
(PT% v/v) și gradul de tasare (GT % v/v). Densitatea aparentă este mijlocie
cu valori de 1,3-1,4 g/cm3 la toate cele trei sondaje pe cele trei adâncimi de

153
prelevare. Porozitatea totală este mijlocie cu o valoare de 47,2-51,00 % v/v
la toate cele trei sondaje pe toate adâncimile.
Gradul de tasare. Solul este slab tasat.
Densitatea aparentă mijlocie, porozitatea totală mijlocie și gradul de
tasare slab asociate cu textura mijlocie fină lutoargiloasă conduc la o stare
de așezare a solului mai puțin favorabilă pentru creșterea și dezvoltarea
plantelor în special la suprafața solului.
Sunt necesare lucrări de afânare a solului pentru îmbunătățirea
regimului aerohidric.
Conținutul de apă la diferite niveluri de accesibilitate
Pentru caracterizarea solului privind conținutul de apă la diferite
niveluri de accesibilitate se analizează valorile obținute la indicatorii
hidrofizici: coeficientul de ofilire (CO % g/g), capacitatea de câmp (CC %
g/g), capacitatea totală de apă (CT % g/g) și capacitatea de apă utilă (CU %
g/g). Coeficientul de ofilire (CO % g/g) este mare cu valori de 14,9-16,5 %
g/g pe toate cele trei adâncimi la cele trei sondaje.
Capacitatea pentru apă în câmp (CC % g/g) este mare-mijlocie cu
valori de 25,2-28,1 % g/g la toate cele trei sondaje şi pe toate cele trei
adâncimi. Capacitatea totală de apă (CT % g/g) este mare cu valori de
33,2-40,4 % g/g pe toate cele trei adâncimi la toate cele trei sondaje.
Capacitatea de apă utilă (CU % g/g) este mică cu valori de 8,7-10,3
% g/g pe toate cele trei adâncimi la toate cele trei sondaje. Astfel, valorile
coeficientului de ofilire mare, ale capacității pentru apă în câmp mijlocie-
mare, capacitatea totală de apă mare, capacitatea de apă utilă mică asociate
cu starea de așezare a solului mai puțin favorabilă, cu textura mijlociu fină și
permeabilitatea mică-mijlocie se creează condiții mai puțin favorabile
privind conținutul de apă la diferite niveluri de accesibilitate. Solul poate să
154
rețină numai parțial în mod durabil o cantitate mai mare de apă care să fie
înmagazinată și pe care ulterior să o poată pune la dispoziția plantelor în
perioadele de secetă.
Permeabilitatea solului pentru apă
Permeabilitatea solului pentru apă evaluată conform conductivității
hidraulice saturate (K sat m.m/h) este mică-mijlocie cu valori de 1,4-5,5
K.sat m.m/h. Rezistenţa solului la penetrare (Kg.f/cm2) este mijlocie pe cele
trei adâncimi la toate cele trei sondaje cu valori de 33-77 Kg.f/cm2.
Sondaje în arealul profilului de sol nr.1 Faeoziom cambic (FZ cb) sistem
de lucrări minime ale solului efectuate în primăvara anului 2016
Însușiri fizice
Tabelul 3.25.
Alcătuirea granulometrică
Adâncimea Praf Argilă
Nr. Nisip Nisip fin 0,02- Argilă
probă Clasa
sondaj grosier 0,2-0,02 0,002 coloidală fizică texturală
(cm) ˂0,01
2-0,2 mm mm ˂0,002 mm
mm mm
S1 5-10 0,3 31,4 27,5 40,8 54,3 Lut argilos
mediu
25-30 0,3 31,2 29,1 39,4 55,0 Lut argilos
mediu
45-50 0,2 29,9 27,9 42,0 57,1 Lut argilos
mediu
S2 5-10 0,4 30,3 29,7 39,6 54,6 Lut argilos
mediu
25-30 0,3 28,7 30,0 41,0 56,5 Lut argilos
mediu
45-50 0,2 29,9 27,1 42,8 57,6 Lut argilos
mediu
S3 5-10 0,3 32,4 28,5 38,8 54,8 Lut argilos
mediu
25-30 0,2 30,6 27,9 41,3 56,7 Lut argilos
mediu
45-50 0,3 29,4 27,1 43,2 57,9 Lut argilos
mediu

155
Sondaje în arealul profilului de sol nr.1 Faeoziom cambic (FZ cb) sistem de lucrări minime ale solului efectuate
în primăvara anului 2016
Însușiri fizice și hidrofizice
Tabelul 3.26.

Coeficie Capacitate Capacitate Conductivitate Rezistența


Nr. Adâncime Densitatea Porozitatea Gradul de ntul de Capacitate a totală de a de apă a hidraulică solului la
sondaj probă aparentă totală tasare ofilire a de câmp apă utilă saturată penetrare
(cm) (DA) g/cm3 (PT) % v/v (GT) % v/v (CO) % (CC) % g/g (RP)
g/g (CT) % g/g (CU) % g/g (K sat mm/h)
Kg.f/cm2
+05 slab
5-10 1,4 46,8 16,3 26,6 33,2 10,3 0,18 40
tasat
+05 slab
25-30 1,4 47,0 15,8 25,4 33,3 9,6 0,18 47
S1 tasat
+05 slab
45-50 1,3 51,7 1,0 25,9 40,4 9,9 1,58 51
tasat
+05 slab
5-10 1,3 51,1 15,7 28,1 39,3 10,1 4,03 33
tasat
+05 slab
25-30 1,4 47,2 16,2 25,8 33,7 9,6 5,61 60
S2 tasat
+05 slab
45-50 1,3 51,0 16,5 25,2 39,2 8,7 1,40 77
tasat
+05 slab
5-10 1,3 50,8 14,9 27,7 38,8 10,0 7,71 35
tasat
+05 slab
25-30 1,4 47,4 16,2 25,6 33,9 9,4 5,5 70
S3 tasat
+05 slab
45-50 1,3 49,6 16,4 25,3 37,0 9,0 2,1 67
tasat

156
Însușiri chimice (Tabelul 3.27.)
Reacția solului este slab acidă (pH 6,5-6,73) pe primele
adâncimi la toate sondajele și neutră (pH 6,9-6,98) pe adâncimea de
45-50 cm la toate cele trei sondaje.
Gradul de saturație în baze (V%) are valori de 86,2-90,5 % în
primele două adâncimi la cele trei sondaje și de 92,6-93,3% la ultima
adâncime la toate cele trei sondaje, încadrându-se în domeniul
solurilor eubazice și respectiv saturate în baze.
Suma bazelor schimbabile (SB me/100 g sol) este mare cu
valori de 28,56-31,62 me/100 g sol pe toate adâncimile la toate cele
trei sondaje.
Capacitatea totală de schimb cationic (T me/100g sol) este
mijlocie cu valori de 32,61-33,99 me/100 g sol pe toate adâncimile la
cele trei sondaje.
Aciditatea hidrolitică (H +
me/100 g sol) este mică cu valori
de 2,25-4,06 me/100 g sol la toate cele trei adâncimi la toate
sondajele.
Conținutul de humus (Cx1,72%) este mijlociu cu valori de
33,6-4,18 % la primele două adâncimi și mic la ultima adâncime cu
valori de 3,00-3,41%, iar rezerva de humus medie pe adâncimea de 0-
50 cm este foarte mare cu 275 t/ha.
Asigurarea cu azot total (N%) este mijlocie cu valori de
0,166-0,178 % la primele două adâncimi de recoltare la cele trei
sondaje efectuate și valori de 0,131-0,135 pe ultima adâncime a
sondajelor.

157
Sondaje în arealul profilului de sol nr.1 Faeoziom cambic (FZ cb) sistem de lucrări minime ale solului efectuate
în primăvara anului 2016
Însușiri chimice
Tabelul 3.27.
Adâncime pH SB
Nr. Humus me/100 g Ah+ T (SB+SH) V 8,3 CaCO3 N total P mg/kg KAL S-SO4
sondaj probă (H2O)
(Cx 1,72%) sol me/100 g
me/100 g sol % % %
AL
mg/kg mg/kg
(cm) sol

5-10 6,55 4,18 29,17 4,06 33,83 86,2 - 0,173 104 347 26
S1 25-30 6,50 4,12 29,99 4,01 33,99 88,2 - 0,174 89 316 17

45-50 6,98 3,06 31,62 2,34 33,95 93,1 - 0,138 21 235 14


5-10 6,64 3,94 29,17 4,03 33,54 87,0 - 0,173 105 287 18
S2 25-30 6,67 3,88 29,48 4,05 33,53 87,9 - 0,178 102 256 15
45-50 6,89 3,41 31,41 2,25 33,66 93,3 - 0,151 18 227 26
5-10 6,59 3,60 28,56 4,05 32,61 87,6 - 0,169 74 275 19
S3 25-30 6,73 3,71 30,50 3,18 33,68 90,5 - 0,166 73 231 16
45-50 6,9 3,00 30,29 2,40 32,70 92,6 - 0,131 12 293 16

158
Asigurarea cu fosfor mobil (PAL mg/kg) este foarte mare cu valori de
73-105 mg/kg pe primele două adâncimi ale sondajelor și mijlocie-mică cu
valori de 12-21 mg/kg la ultima adâncime a sondajelor.
Asigurarea cu potasiu mobil (KAL mg/kg) este mare-foarte mare cu
valori de 227-347 mg/kg la toate sondaje efectuate pe cele trei adâncimi.
Conținutul de S-SO4 are valori care variază între 14-26 mg/kg la
toate cele trei sondaje pe toate cele trei adâncimi.

3.5. Sondaje efectuate în arealul profilului de sol în sistem de lucrări


conventionale la culturile de primăvară, 2016

Însușiri fizice
Compoziția granulometrică (Tabelul 3.28.)

Cele trei sondaje au fost efectuate pe adâncimile de 5-10 cm, 25-30


cm și 45-50 cm. Analizând datele analitice obținute la cele trei sondaje se
constată conținuturi relativ uniforme pe cele trei adâncimi la cele patru
fracțiuni granulometrice, diferențierile fiind de ordin cantitativ.
Astfel, conținutul de argilă coloidală (˂ 0,002 mm) are valorile cele
mai mari care variază între 39,3-41,9 %, iar conținutul de nisip grosier (2-
0,2 mm) are valorile cele mai mici care oscilează între de 0,1-0,4
%.Conținutul de praf (0,02-0,002 mm) și cel de nisip fin (0,2-0,02 mm) sunt
relativ egale cu valori de 27,6-29,9 % și respectiv 28,5-31,9 %.
Din punct de vedere al compoziției granulometrice solul din cele trei
sondaje pe toate cele trei adâncimi are textură mijlociu fină lutoargiloasă.
Starea de așezare a solului la cele trei sondaje (Tabelul 3.29.)
Starea de așezare a solului se apreciază după valorile obținute la trei
indicatori fizici și anume: densitatea aparentă (DAg/cm3), porozitatea totală
(PT% v/v) și gradul de tasare (GT % v/v). Densitatea aparentă este mijlocie
159
cu valori de 1,3-1,4 g/cm3 la toate cele trei sondaje și la toate cele trei
adâncimi studiate. Porozitatea totală este mijlocie cu valori de 47,4-51,7 %
v/v la toate cele trei sondaje și la toate cele trei adâncimi studiate. Gradul de
tasare, solul este slab tasat (cod +5) la toate cele trei sondaje și la toate cele
trei adâncimi studiate. Densitatea aparentă și porozitatea totală mijlocie la
toate sondajele și adâncimile și gradul de tasare slab conduce la o stare de
așezare a solului mai puțin favorabilă pentru creșterea și dezvoltarea
plantelor pe toate cele trei adâncimi. Sunt necesare lucrări de afânare a
solului pentru îmbunătățirea regimului aerohidric.
Conținutul de apă la diferite niveluri de accesibilitate
Pentru caracterizarea solului privind conținutul de apă la diferite
niveluri de accesibilitate se analizează valorile obținute la indicatorii
hidrofizici: coeficientul de ofilire (CO % g/g), capacitatea de câmp (CC %
g/g), capacitatea totală de apă (CT % g/g) și capacitatea de apă utilă (CU %
g/g). Coeficientul de ofilire (CO % g/g) este mare cu valori de 15,2-16,4 %
g/g pe toate cele trei adâncimi la cele trei sondaje. Capacitatea pentru apă
în câmp (CC % g/g) este mijlocie-mare cu valori de 24,7-27,7 % g/g la toate
sondajele și pe toate adâncimile.
Capacitatea totală de apă (CT % g/g) este mare cu valori de 30,8-
40,4 % g/g pe toate cele trei adâncimi la toate cele trei sondaje.Capacitatea
de apă utilă (CU % g/g) este mică-mijlocie cu valori de 9,0-12,5 % g/g la
toate cele trei sondaje pe cele trei adâncimi.
Astfel, valorile coeficientului de ofilire mare, capacitatea pentru apă
în câmp mijlocie-mare, capacitatea totală de apă mare, capacitatea de apă
utilă mică asociate cu starea de aşezare a solului mai puţin favorabilă şi cu
textura mijlocie fină se creează condiţii mai puţin favorabile privind
conţinutul de apă la diferite niveluri de accesibilitate. Solul poate să reţină
160
numai parţial în mod durabil o cantitate mai mare de apă care să fie
înmagazinată şi pe are ulterior să o poată pune la dispoziţia plantelor în
perioadele de secetă.
Permeabilitatea solului pentru apă
Permeabilitatea solului pentru apă apreciată după valorile
conductivității hidraulice saturate (K sat m.m/h) este mică-mijlocie cu valori
de 0,18-2,00 K.sat m.m/h pe cele trei adâncimi și cele trei sondaje.
Rezistenţa solului la penetrare (Kg.f/cm2) este mare cu valori de 52-
92 Kg.f/cm2 pe cele trei adâncimi la toate cele trei sondaje.
Sondaje în arealul profilului de sol nr.2 Faeoziom cambic (FZ cb) sistem
de lucrări convenționale ale solului efectuate în primăvara anului 2016
Însușiri fizice
Tabelul 3.28.
Alcătuirea granulometrică
Adâncimea Argilă
Nr.
probă
Nisip Nisip fin Praf Argilă Clasa
coloidală fizică
sondaj 0,02-
(cm) grosier 0,2-0,02
0,002 ˂0,01 texturală
2-0,2 mm mm
mm ˂0,002 mm
mm
S1 5-10 0,3 30,5 29,9 39,3 53,3 Lut argilos
mediu
25-30 0,3 28,5 29,7 41,5 56,3 Lut argilos
mediu
45-50 0,1 30,7 29,2 40,0 56,7 Lut argilos
mediu
S2 5-10 0,3 31,8 28,0 39,9 55,9 Lut argilos
mediu
25-30 0,4 31,2 27,9 40,5 55,3 Lut argilos
mediu
45-50 0,2 29,8 28,6 41,4 56,9 Lut argilos
mediu
S3 5-10 0,3 31,9 27,6 40,2 52,5 Lut argilos
mediu
25-30 0,3 31,3 29,0 39,4 55,4 Lut argilos
mediu
45-50 0,3 28,5 29,3 41,9 58,3 Lut argilos
mediu

161
Sondaje în arealul profilului de sol nr.2 Faeoziom cambic (FZ cb) sistem de lucrări convenționale ale solului
efectuate în primăvara anului 2016
Însușiri fizice și hidrofizice
Tabelul 3.29
Capacitate Capacitate Conductivitate Rezistența
Densitatea Porozitatea Gradul de Coef. de Capacitate
Nr. Adâncime
totală ofilire a de câmp a totală de a de apă a hidraulică solului la
aparentă
sondaj probă (cm) (DA) g/cm3
tasare
apă utilă penetrare
(PT) % v/v (GT) % v/v
(CO) %
(CC) % g/g saturată
g/g (RP)
(CT) % g/g (CU) % g/g (K sat mm/h)
Kg.f/cm2
5-10 1,4 49,1 +05 slab 15,8 26,8 36,4 11 2,0 52
S1 tasat
25-30 1,4 46,5 +05 slab 16,4 25,5 32,7 9,2 3,15 72
tasat
45-50 1,3 50,4 +05 slab 15,5 25,4 38,2 9,9 1,93 82
tasat
5-10 1,4 47,9 +05 slab 15,9 27,0 34,7 11,1 2,8 58
S2 tasat
25-30 1,4 47,4 +05 slab 16,0 25,5 33,9 9,5 1,8 67
tasat
45-50 1,4 48,3 +05 slab 15,9 24,9 35,3 9,0 1,93 87
tasat
5-10 1,3 51,7 +05 slab 15,2 27,7 40,4 12,5 2,0 60
S3 tasat
25-30 1,4 45,0 +05 slab 15,7 24,7 30,8 9,1 2,98 92
tasat
45-50 1,3 51,0 +05 slab 16,2 26,5 40,0 10,3 1,7 85
tasat

162
Însușiri chimice (Tabelul 3.30.)
Reacția solului este slab acidă (pH 6,36-6,72) pe cele trei
adâncimi la toate cele trei sondaje.
Gradul de saturație în baze (V%) are valori de 85,9-90,3 %
încadrându-se în domeniul eubazic la cele două adâncimi de 5-10 cm
și 25-30 cm la sondaje și de 92,9-94,1% pe ultima adâncime de
prelevare la cele trei sondaje încadrându-se în domeniul saturat în
baze. Suma bazelor schimbabile (SB me/100 g sol) este mare cu
valori de 29,38-32,28 me/100 g sol pe toate adâncimile la toate cele
trei sondaje. Capacitatea totală de schimb cationic (T me/100g sol)
este mijlocie cu valori de 34,0-34,73 me/100 g sol pe toate adâncimile
la cele trei sondaje. Aciditatea hidrolitică (H +
me/100 g sol) este
mică cu valori de 2,0-4,81 me/100 g sol la cele trei sondaje pe toate
adâncimile de recoltare. Conținutul de humus (Cx1,72%) este
mijlociu cu valori de 3,24-4,41 % iar ezerva de humus pe adâncimea
de 0-50 cm este foarte mare cu valori de 280 t/ha la toate cele trei
sondaje. Asigurarea cu azot total (N%) este mijlocie cu valori de
0,142-0,196% pe toate cele trei adâncimi la cele trei sondaje.
Asigurarea cu fosfor mobil (PAL mg/kg) este mare cu valori de
38-67 mg/kg pe adâncimea de 5-10 cm și 25-30 cm la cele trei
sondaje și mică cu valori de 9-12 mg/kg pe adâncimea de 45-50 cm la
toate cele trei sondaje. Asigurarea cu potasiu mobil (KAL mg/kg) este
mare cu valori de 217-300 mg/kg la toate cele trei sondaje.
Conținutul de S-SO4 are valori care variază între 16-38 mg/kg la toate
cele trei sondaje pe toate cele trei adâncimi.

163
Sondaje în arealul profilului de sol nr.2 Faeoziom cambic (FZ cb) sistem de lucrări convenționale ale solului
efectuate în primăvara anului 2016
Însușiri chimice
Tabelul 3.30.
Nr. Adâncime pH
Humus SB Ah+ T (SB+SH) V 8,3 CaCO3 N total PAL KAL S-SO4
sondaj probă (H2O)
(Cx 1,72%)
me/100 g me/100 g
me/100 g sol % % % mg/kg mg/kg mg/kg
(cm) sol sol
5-10 6,49 4,18 30,5 3,98 34,48 88,4 - 0,190 65 300 24
S1 25-30 6,60 3,88 31,82 2,94 34,76 90,0 - 0,171 41 260 16

45-50 6,72 3,35 32,43 2,05 34,48 94,1 - 0,142 12 221 18


5-10 6,48 4,00 30,50 4,23 34,73 87,8 - 0,184 50 300 22
S2 25-30 6,69 3,82 31,00 3,34 34,37 90,3 - 0,177 38 244 31
45-50 6,2 3,24 32,02 2,00 34,03 94,1 - 0,142 9 217 22
5-10 6,36 4,41 29,38 4,81 34,19 85,9 - 0,196 67 290 38
S3 25-30 6,50 3,94 31,00 3,70 34,70 89,4 - 0,177 39 233 26
45-50 6,48 3,44 32,28 2,45 34,73 92,9 - 0,161 11 221 32

164
4. STUDII CAZ PRIVIND TESTAREA UNOR VARIANTE
TEHNOLOGICE ÎMBUNĂTĂȚITE DE CULTIVARE A
PLANTELOR AGRICOLE ȘI ANALIZA EFECTELOR
ASUPRA RECOLTELOR ȘI STĂRII SOLULUI

4.1.METODA DE LUCRU

Analiza și caracterizarea solului în vederea semănatului direct ca


metodă de cultivare îmbunătăţită, comparativ cu cele actuale în condiţiile
pedo-climatice din România.
În lucrarea de față, s-a luat în considerare, pe de o parte potenţialul
agricol şi edafic ridicat al zonei, iar pe de alta, consecinţele negative
determinate de aplicarea de-a lungul anilor a tehnologiei convenţionale.
Testarea şi aplicarea unor tehnologii de agricultură conservativă ar
putea contribui, pe termen lung, la ameliorarea şi prevenirea intensificării
proceselor fizice specifice ale degradării solurilor cu textură mijlociu fină
lutoargiloasă prin compactare, crăpare şi exces de apă.
Expertiza tehnică pedologică privind suprafaţa de 4 ha situată în cadrul
SCDA Judeţul Teleorman s-a executat în baza Contractului nr.
24/2014/2015, încheiat între INCDPAPM-ICPA, Bucureşti şi SC Quality
Crops Agro SRL, Bucureşti.
Câmpul experimental a fost înființat în cadrul SCDA Drăgănești
Vlașca pe o suprafață de 4 ha, astfel împărțită:
- pentru culturile de toamnă au fost luate în experimentare 2 ha (1 ha
în tehnologie de agricultură conservativă (semănat direct) și 1 ha în
tehnologie de agricultură convențională (semănat clasic);

165
- pentru culturile de primăvară au fost luate în experimentare 2 ha (1
ha în tehnologie de agricultură conservativă (semănat direct) și 1 ha în
tehnologie de agricultură convențională (semănat clasic).
Pentru caracterizarea solului au fost efectuate următoarele analize:
determinarea materiei organice, textura solului, densitatea aparentă, pH, N,
P, K, S, porozitatea totală și rezistența la penetrare.
Lucrarea s-a întocmit cu scopul de a servi ca documentaţie
pedologică pentru stabilirea tehnologiilor de cultură durabile prin adoptarea
de sisteme conservative de lucrare a solului care se vor realiza în urma
abordării interdisciplinare a problematicii de studiu.
Faza de teren: Pe suprafaţa de 4 ha situată în cadrul SCDA judeţul
Teleorman au fost efectuate câte 3 sondaje de sol în arealul profilelor
caracteristice zonei luate în studiu. În cadrul sondajelor de sol au fost
prelevate și probe microbiologice în vederea determinării cantitative și
calitative de bacterii și fungi și nivelul potențial al respirației solului în cele
două sisteme de lucrare ale solului în primăvara anului 2016. Probele au fost
prelevate de la suprafața solului pe adâncimea de 0-20 cm, fiind îndepărtate
resturile vegetale.
Probele de sol au fost prelevate pe orizonturi pedogenetice în cazul
sondajelor pe adâncimile de 5-10, 25-30, 45-50 cm pe o suprafață de 4 ha (2
ha în sistem de agricultură convențională și 2 ha în sistem de agricultură
conservativă). Probele de sol au fost prelevate după recoltare pentru cuturile
de toamnă și primăvară.
Faza de laborator:
În faza de laborator s-a trecut la condiţionarea probelor de sol,
uscare, mojarare şi pregătirea acestora pentru analize: au fost îndepărtate
resturile organice şi scheletul conform SR ISO 11464:1998.
166
Pentru analiza probelor chimice şi fizice de sol au fost utilizate
metodele de lucru a ICPA Bucureşti. Astfel, pentru caracterizarea chimică
s-au folosit următoarele metode:
 materia organica (humus): determinat volumetric prin metoda
oxidarii umede dupa Walkley Black modificat de Gogoaşă – STAS
7184/21-82.
 pH-ul: determinat potenţiometric, cu electrod combinat de sticlă şi
calomel, în suspensie apoasă la raportul sol/apă de 1/2,5 – SR7184/13-2001.
 azot total (N%): metoda Kjeldahl, dezagregare cu H2SO4 la 350°C,
catalizator sulfat de potasiu si sulfat de cupru – SR ISO 11261:2000.
 fosforul şi potasiul solubil în soluţie de acetat lactat de amoniu la pH
3,7 (după metoda Egner-Riehm-Domingo) prin spectrometria în vizibil (P)
şi fotometria în flacără (K).
 sulfaţii solubili determinaţi prin extracţie în soluţie de acetat de
amoniu, metoda turbidimetrică.
Pentru caracterizarea fizică a probelor de sol recoltate în vederea
determinării caracteristicilor mecanice ale solului, s-a efectuat analiza
granulometrică, minimum şapte fracţiuni fără oxidarea materiei organice:
metoda prin cernere și sedimentare, după SR ISO 11277; la încadrarea în
clase şi subclase texturale s-a folosit “Metodologia Elaborării Solurilor
Pedologice”, ICPA, 1987. Comportarea diferitelor formaţiuni structurale,
macro-sau microagregate în raport cu acţiunea apei este foarte sugestivă
pentru evidenţierea capacităţii de structurare a unui sol sau material de sol şi
poate fi pusă în evidenţă la nivel de laborator prin metoda cernerii umede.
Pentru recoltarea probelor în structura nederanjată în cilindri din sondaje pe
adâncimile 5-10cm, 25-30 cm şi 45-50 cm și pe orizonturi pedogenetice din
profilele principale 1 și 2 s-a folosit pentru DA (g/cm3) metoda conform SR
167
ISO 11272/2000, RP (kgf/cm2) STAS 7184/17-88, PT (% v/v) STAS
7184/78.
Comportarea diferitelor formaţiuni structurale, macro-sau
microagregate în raport cu acţiunea apei este foarte sugestivă pentru
evidenţierea capacităţii de structurare a unui sol sau material de sol şi poate
fi pusă în evidenţă la nivel de laborator prin metoda cernerii umede.
Pentru analiza probelor fizice pe adâncimile 5-10, 25-30 şi 45-50 cm
și pe orizonturi pedogenetice la cele două profile de sol reprezentative s-a
folosit metoda cernerii, sedimentării şi pipetării.
Pentru caracterizarea microbiologică a probelor de sol au fost
folosite următoarele metode:
Pentru determinările cantitative de microfloră bacteriană, cea
mai uzuală metodă pentru stabilirea dimensiunii populațiilor de bacterii
constă în dispersarea diluțiilor seriale zecimale de sol pe medii nutritive
agarizate, pe mediul Toppng pentru bacterii heterotrofe.
Tehnica folosită presupune parcurgerea următoarelor etape:
- se realizează o suspensie cu ajutorul a 5 g sol introdusă în 45 ml ser
fiziologic;
- suspensia se agită mecanic 15 minute;
- se realizează o serie de diluții introducând 9 ml ser fiziologic câte 1
ml din diluția anterioară;
- se însămânțează placi Petri cu mediul Topping câte 0,1 ml din diluția
stabilită în funcție de tipul de sol;
- suspensia se întinde uniform la suprafața mediului de cultură cu
ajutorul unei anse Drigalski.

168
Plăcile Petri astfel inoculate sunt lăsate la incubat la o temperatură
de 21-260C iar citirea coloniilor se face în intervalul de 5-7 zile de la
inoculare.
Determinări calitative de microfloră bacteriană
Determinările calitative de microfloră bacteriană se efectuează prin
tehnici uzuale de identificare conform Bergeys (1984).
Examinarea microscopică a celulelor bacteriene se face cu ajutorul
frotiurilor colrate după metoda Gram și/sau Testele fiziologice de
diagnostic.
Tehnica realizării frotiurilor se realizează prin:
- prelevarea materialului bacterian: pe o lamă de microscop, cu
ajutorul ansei bacteriologice se etalează într-o picătură de ser fiziologic
cultura bacteriană executându-se o suspensie ușor opalescentă;
- uscarea se face la temperatura camerei sau termostat;
- fixarea cu ajutorul căldurii;
- colorarea după metoda Gram.
Tehnica de colorare a frotiurilor după metoda Gram se realizează în mai
mulți timpi:
- fragmentul de colonie etalat și fixat pe lama microscopică este
acoperit cu o soluție de violet de gențiană;
- după 1-2 minute se îndepărtează soluția de violet de gențiană și lama
este acoperită cu soluție Lugol. Timp de 2-3 minute sub acțiunea lugolului
monostratul celular își va modifica culoarea către brun;
- se îndepărtează soluția Lugol, iar lama se spală cu alcool sau un
amestec alcool acetonă 2:1, apoi cu apă distilată, până la îndepărtarea
completă a soluției.
- recolorarea preparatului cu fuxină Pfeiffer;
169
- după 30-60 secunde se varsă colorantul și se spală frotiul abundent
cu apă de la robinet. După uscare, frotiul poate fi examinat la microscop cu
obiectivul pentru imersie. Pentru aceasta, este nevoie să se creeze o interfață
între monostratul celular și lentila microscopului, aplicându-se pe suprafața
lamei, deasupra zonei colorate, o picătură de ulei de imersie.
Teste fiziologice de diagnostic
Pentru cunoașterea exactă a variabilității coloniilor în cadrul
diferitelor specii este necesară efectuarea unor teste fiziologice pe medii de
cultură speciale care permit dezvoltarea și diferențierea lor.
Aceste medii speciale constau în evidențierea anumitor procese
biochimice caracteristice metabolismului unei specii microbiene:
- medii cu substanțe proteice care se modifică în prezența diverselor
enzime bacteriene;
- medii cu indicatori care evidențiază fermentarea anumitor zaharuri
sau alcooluri și medii cu substanțe chimice care modifică datorită acțiunii
oxidante sau reducătoare a bacteriilor.
Determinări cantitative și calitative ale microfungilor
Metoda cantitativă cea mai uzuală pentru stabilirea dimensiunii
populațiilor de microfungi este metoda diluțiilor.
Principiul metodei constă în dispersarea diluțiilor seriale zecimale de
sol pe medii de cultură agarizate. Pentru microfungii edafici, cel mai utilizat
mediu este Czapeck-Dox.
Metoda prin respirație indusă de substrat
Solul este tratat cu o serie de concentrații crescătoare de glucoză
până se atinge rata maximă de respirație. Pornind de la această rată,
cunoscută ca rata maximă a respirației inițiale, se poate estima biomasa
activă.
170
Faza de birou
În faza de birou s-a trecut la prelucrarea şi interpretarea rezultatelor fizice şi
chimice la probele de sol prelevate din zona luată în studiu.

4.2. Tehnologie convențională intensivă îmbunătățită, de afânare


și prelucrare a solului pentru pregătirea patului germinativ cu mașini
agricole de mare productivitate și capacitate la începutul
experimentărilor (2014-2015).
Pentru cultura grâului de toamnă în sistem de agricultură
convențională, au fost efectuate următoarele lucrări ale solului: arătura de
vară la o adâncime de 18-20 cm, lucrările agrotehnice au fost efectuate prin
două lucrări de discuire, realizate cu Tractor CASE 7240, două lucrări cu
combinatorul clasic, epoca de semănat 10 octombrie 2014, soiul de grâu de
toamnă folosit a fost Izvor. Data de răsărire a grâului a fost 23 octombrie
2014. Toate echipamentele agricole au lucrat în agregat cu tractorul de mare
putere CASE-7240, John Deer 8360 și semănătoare. În ceea ce privește
fertilizarea au fost aplicate îngrășăminte complexe 20:20:0 în doză de 200
kg/ha în toamnă și nitrocalcar aplicat în primăvară în doză de 200 kg/ha.
Planta premergătoare a fost porumbul.
Condiţiile climatice
Analiza datelor meteorologice (tabelul 4.1.), din perioada de
vegetaţie a grâului de toamnă, conduce la următoarele constatări:
La S.C.D.A.Teleorman, în perioada septembrie 2014 - iunie 2015
au căzut 608,8 mm precipitaţii, cu 178,23 mm mai mult decât media
multianuală din zonă 430,6 (mm), ceea ce indică condiţii normale pentru
cultura grâului de toamnă, dar totuşi în unele sole confruntându-ne cu băltiri
care au dus la scăderea producţiei semnificativ.
171
Sub aspect termic, în toate lunile din perioada de vegetaţie a
grâului de toamnă, temperatura medie a aerului nu a depăşit normala zonei
ceea ce a determinat manifestarea unei toamne prelungite, a unei ierni
blânde . În concluzie se poate aprecia că, la S.C.D.A Teleorman, în anul
agricol 2014-2015, cu o toamnă secetoasă şi cu ploi mai consistente, în
unele faze critice pentru apă, la grâul de toamnă, s-au obţinut producţii
mulţumitoare, dar semnificativ inferioare potenţialului productiv al soiului
testat.
Date meteorologice înregistrate la S.C.D.A. Teleorman
în anul agricol 2014 - 2015
Tabelul 4.1.

Specificare Luna

IX X XI XII I II III I V VI
V

PRECIPITATII(mm)

Decada I 44,4 3,0 2,0 90,4 6,8 23, 35,6 19, 4,0 26,2
2 8

Decada II - 7,0 9,2 8,8 7,2 0,4 5,8 10, 12,4 27,8
6

Decada III 23,8 56, 26,4 47,6 26, 4,4 20,0 5,4 4,0 50,0
4 2

Suma lunara 68,2 66, 37,6 146, 40, 28, 61,4 35, 20,4 104,0
4 8 2 0 8

Normala(112ani 45,0 36, 41,0 41,7 36, 36, 40,9 40, 40,6 71,0
) 6 4 7 7 6

Dif.±fata de 23,2 29, -3,4 105, 3,8 - 20,4 -4,8 -20,2 33,0
normala 8 1 8,7 3

TEMPERATURA MEDIE(°C)

172
Decada I 20,9 14, 6,4 0,7 - 0,8 4,7 7,2 11,8 21,0
9 5,3

Decada II 19,5 14, 8,2 1,4 1,9 2,0 4,7 13, 12,1 22,3
9 2

Decada III 15,0 6,7 1,3 0,4 3,0 7,0 8,6 13, 12,5 19,5
3

Media lunara 18,5 12, 5,3 0,8 - 3,3 6,0 11, 12,1 20,9
2 0,1 2

Normala(112 18,0 11, 4,3 0,3 - - 4,6 11, 16,9 20,6


ani) 7 3,4 0,6 9

Dif ±fata de 0,5 0,5 1,0 0,5 - 2,7 1,4 -0,7 -4,8 0,3
normala 3,5

TEMPERATURA MINIMA (°C)

Decada I 15,7 9,7 3,6 -0,2 - -3,0 -1,4 -0,8 11,8 11,4
10,2

Decada II 13,0 8,9 6,9 -1,0 -1,5 -5,5 -2,6 0,9 12,1 15,3

Decada III 9,9 3,9 -0,1 -2,9 1,1 3,5 -1,2 1,9 12,5 11,3

Media lunara 12,9 7,5 3,5 -1,4 -3,5 -1,7 -2,6 -0,2 12,1 11,3

TEMPERATURA MAXIMA (°C)

Decada I 27,1 19, 10,2 1,8 - 3,9 14,3 17, 24,3 32,9
2 0,8 3

Decada II 26,9 22, 9,6 4,2 7,7 2,1 12,3 24, 25,6 35,0
2 3

Decada III 21,6 10, 2,6 5,3 5,2 11, 20,3 27, 26,1 31,0
1 4 5

Media lunara 25,9 17, 7,5 3,2 4,0 5,8 20,3 27, 25,3 35,0
2 5

Zile cu - - - - - - - - 1 7
temp.≥30°C (30,1 (31,0-
) 35,0)

173
UMIDITATEA RELATIVA MINIMĂ A AERULUI(%)

Decada I 51 55 63 65 84 92 82 63 67 55

Decada II 47 55 59 81 91 83 81 58 64 62

Decada III 55 59 55 85 96 92 76 62 57 65

Media lunara 51 56 59 77 90 89 79 61 63 61

Zile cu umid.≤ - - - - - - - 16 3 10
30 % (21 (26- (25-
- 30% 30%)
30 )
%)

Rezultate obținute la grâu în sistem de agricultură convențională


în anul agricol 2014-2015
Tabelul 4.2.

Soiul Densitatea Densitatea plantelor


plantelor primăvară/m2
toamnă/m2
564 620

Soiul 600 692

IZVOR 548 652

584 664

620 700

174
Producţia obţinută la grâu în sistem convențional
în anul agricol 2014-2015

Tabelul 4.3.
Soiul Densitatea Densitatea Producţia Umiditatea MH MMB
plantelor plantelor kg/ha la
toamnă/m2 primăvară/m2 recoltare%
Soiul 583 666 5300 11,7 78,4 36,9
IZVOR

4.3. Tehnologie de lucrare redusă a solului la începutul


experimentărilor 2014-2015
Pregătirea terenului s-a făcut în sistem No-till, fără pregătirea
patului germinativ, printr-o singură trecere a semănătorii de semănat direct
în miriște, modelul Fabimag FG-01 63A175, lucrând în agregat cu tractorul
John Deere 8360R.
Descriere semănătoare Fabimag FG-01 63A175
Semănătoarea Fabimag FG-01 63A175 este proiectată pentru
semănatul seminţelor mari (ex: porumb, soia, floarea-soarelui), semințelor
medii (grâu, orz, orzoaică, secară) și seminţelor mici (rapiță, lucernă,
muștar). Semănătoarea are o lățime de lucru de 11,025m și este alcătuită din
63 de secții de semănat dispuse la 17,5 cm distanță între ele. Cele 63 de
secții sunt dispuse pe 2 rânduri, 32 de secții fiind pe primul rând (anterior) la
o distanță de 35 cm între ele, respectiv 31 de secții pe al doilea rând
(posterior) la o distanță de 35 cm între ele. Cele 2 rânduri sunt decalate
astfel încât să formeze o distanță de 17,5 cm între oricare 2 secții vecine,
una de pe un rând, cealaltă de pe cealălalt. Secţiile de semănat sunt
alimentate cu seminţe şi îngrăşăminte de buncărele pentru semințe mari și

175
medii, respectiv pentru fertilizat. Buncărele pentru semințe mari și medii au
o capacitate totală de 3054 litri, buncărele pentru fertilizant au 3409 litri. De
aceste buncăre se prind alte două buncăre de 274 litri pentru semințele mici.
În fața fiecărei secții de semănat se află un brăzdar turbo care are
rolul de a taia miriștea, urmat de discuri de deschidere a rigolei în care se
vor plasa semințele și fertilizantul solid. Atât semințele, cât și fertilizantul
sunt distribuite printr-un sistem de dozare mecanică acționat de cele 2 roți
de copiere a solului, însă semințele mari (floarea soarelui, soia, porumb) se
pot distribui și prin sistemul de dozare pneumatic. Adâncimea de semănat
este controlată de roțile de limitare a adâncimii, câte una de o parte și de alta
a liniei de semănat. Roțile de tasare au rolul de a închise rigola deschisă și
de a pune sâmânța cât mai bine în contact cu solul. Utilajul este dotat cu 2
cutii de viteze de 54 de trepte (cu baie de ulei) care oferă posibilităţi
multiple pentru reglarea densităţii la semănat și cu 2 cutii de viteze de 16
trepte care oferă posibilitatea reglării unor densităţi diferite pentru
îngrăşăminte.
Pentru această maşină agricolă există mai multe modele pe piaţă, ea
putându-se folosi pentru semănatul seminţelor la 17,5 cm, 19 cm, 20 cm, 21
cm, 23,5 cm, 26,0 cm, 35 cm, 38 cm, 46 cm, 52,5 cm, 70 cm şi 1 m.
Semănătoarea a fost compusă din 2 module de lucru.
Planta cultivată a fost grâul semănat în 10 octombrie 2014, soiul
Izvor, iar data de răsărire a fost 23 octombrie 2014. Planta premergătoare a
fost porumbul.
Fertilizarea: au fost aplicate în toamnă îngrășăminte complexe 20-
20:0 în doză de 200 kg/ha și nitrocalcar în doză de 200 kg/ha aplicate
primăvara.

176
Semănătoarea FABIMAG FG-01 63 A175
Figura 4.1

Semănătoarea FABIMAG FG-01 63A175, lucrând în agregat cu tractorul


John Deere 8360R
Figura 4.2.

177
Rezultate obținute la grâu în sistem de agricultură conservativă
în anul agricol 2014-2015
Tabelul 4.4.

Soiul Densitatea Densitatea


plantelor plantelor
toamnă/m2 primăvară/m2
484 548

Soiul 324 532

IZVOR 364 456

460 584

344 425

Producţia obţinută la grâu în sistem conservativ


în anul agricol 2014-2015

Tabelul 4.5.
Soiul Densitatea Densitatea Producţia Umiditatea MH MMB
plantelor plantelor kg/ha la
toamnă/m2 primăvară/m2 recoltare%
Soiul 395 509 4700 11,9 78,6 36,8
IZVOR

În ceea ce privește producția la cultura de grâu se observă că la


agricultura de tip conventional a fost de 5300 kg/ha comparativ cu 4700
kg/ha în sistem conservativ.

178
Pentru cultura grâului, lucrarea în sistem conservativ poate fi
considerată din punct de vedere al recoltei obținute, ca o soluție posibilă de
trecere spre acest tip de agricultură în etapa următoare.
4.4.Tehnologie convențională îmbunătățită, de afânare și prelucrare a
solului pentru pregătirea patului germinativ cu mașini agricole de mare
productivitate și capacitate în anul doi de experimentare 2015-2016
Pentru cultura grâului de toamnă în sistem de lucrare convențională a
solului, au fost efectuate următoarele lucrări ale solului: arătura de vară la o
adâncime de 18-20 cm, afânarea de toamnă a fost efectuată printr-o lucrăre
cu grapa cu disc și o trecere cu combinatorul, epoca de semănat a fost 7
octombrie 2015, soiul de grâu folosit a fost Izvor. Data de răsărire a grâului
a fost 20 octombrie 2015. Toate echipamentele agricole au lucrat în agregat
cu tractorul de mare putere CASE-7240. În ceea ce privește fertilizarea au
fost aplicate îngrășăminte complexe 20:20:0 în doză de 200 kg/ha în toamnă
și nitrocalcar aplicat în primăvară în doză de 200 kg/ha.
Asolamentul pentru anul doi de experimentare în sistem
convențional a fost grâu-soia; grâu-năut.
Tratamente cu erbicide, insecticide și fungicide.
În toamna anului 2015 nu a fost efectuat nici un tratament.
În primăvara anului 2016 în luna martie a fost aplicat: Sulf 1,0 l/ha +
Lamdex 0,25 l/ha + Mustang 0,5 l/ha + Basfoliar 1 l/ha+ Acanto plus 0,5
l/ha : ebicidat şi tratat cultura pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor.
În luna aprilie a fost aplicat: Vantex 0,1 l/ha+Duett ultra 0,5 l/ha +
Basfoliar 1 l/ha, iar în luna mai a fost aplicat: Evolus 1 l/ha + Basfoliar 1
l/ha.
Condiții climatice.
Analiza datelor metorologice (Tabelul 4.6.) din perioada de vegetație a
179
grâului de toamnă, conduce la următoarele constatări:
La S.C.D.A.Teleorman, în perioada septembrie 2015 - iunie 2016 au căzut
602,0 mm precipitaţii, cu 150,3 mm mai mult decât media multianuală din
zonă, ceea ce indică condiţii normale pentru cultura grâului de toamnă, dar
totuşi în unele sole confruntându-ne cu băltiri care au dus la scăderea
producţiei semnificativ.
Date meteorologice înregistrate la SCDA Teleorman
în anul agricol 2015 – 2016
Tabelul 4.6.

Specificare Luna

IX X XI XII I II III IV V VI

PRECIPITATII(mm)

Decada I 0,8 0,2 1,8 1,0 27,6 14,0 31,8 5,2 44,6 16,6

Decada II 29,0 27,2 0,2 1,0 35,0 7,0 1,4 37,4 0,8 18,0

Decada III 43,8 31,8 94,6 1,6 0,6 2,6 36,8 16,0 40,8 32,8

Suma lunara 73,6 59,2 96,6 3,6 63,2 23,6 70,0 58,6 86,2 67,4

Normala 45,2 36,8 41,5 41,4 36,6 36,6 41,2 40,7 60,5 71,0
(112ani)

Dif.±fata de 28,4 22,4 55,1 - 26,6 - 28,8 17,9 25,7 3,6


normala 37,8 13,0

TEMPERATURA MEDIE(°C)

Decada I 23,3 14,1 7,1 4,3 -4,1 3,8 9,4 14,9 13,1 19,4

Decada II 19,6 10,8 10,1 2,0 -2,2 7,2 5,4 15,9 16,0 23,6

Decada III 16,6 8,4 6,2 3,0 -6,6 7,6 8,2 12,4 19,4 26,1

Media lunara 19,8 11,1 7,8 3,1 -4,3 6,2 7,7 14,4 16,2 23,0

Normala 18,2 11,6 4,3 -0,3 -3,4 -0,5 4,6 11,9 16,9 20,6
(112 ani)

180
Dif ±fata de 1,6 -0,5 3,5 2,8 -0,9 5,7 3,1 2,5 -0,7 2,4
normala

TEMPERATURA MINIMA(°C)

Decada I 16,2 9,7 1,9 1,3 -7,7 - 5,1 8,1 8,8 13,3
0,9

Decada II 14,4 7,7 4,6 -0,8 -5,8 3,9 1,9 9,9 9,6 17,0

Decada III 13,2 3,4 4,3 -1,3 -11,0 2,8 3,5 6,7 12,9 19,4

Media lunara 14,6 6,9 3,6 -0,3 -8,2 1,9 3,5 8,2 10,4 16,6

TEMPERATURA MAXIMA (°C)

Decada I 30,6 19,0 14,5 8,2 -1,5 10,9 14,7 22,5 18,8 26,1

Decada II 26,2 14,4 17,5 6,6 1,0 11,8 9,8 22,8 23,4 30,8

Decada III 20,9 14,1 8,9 9,1 1,2 13,5 13,5 18,9 26,2 33,1

Media lunara 25,9 15,8 13,6 8,0 0,2 12,1 12,7 21,4 22,8 30,0

Zile cu 8 0 0 0 0 0 0 0 2 14
temp.≥30°C
(30,3- (30,4- (30,0-
36,7) 32,0) 37,0)

UMIDITATEA RELATIVA MINIMĂ A AERULUI(%)

Decada I 49 97 84 92 89 90 85 68 83 67

Decada II 74 72 78 90 93 89 79 75 66 67

Decada III 84 85 91 87 93 84 82 76 68 60

Media lunara 69 85 85 90 92 88 82 73 72 65

Zile cu 7 0 0 0 0 0 0 0 0 1
umid.≤ 30 %
(17- (30%)
30)

Sub aspect termic, în toate lunile din perioada de vegetaţie a grâului


de toamnă, temperatura medie a aerului nu a depăşit normala zonei ceea ce a

181
determinat manifestarea unei toamne prelungite și a unei ierni blânde. În
concluzie se poate aprecia că, la S.C.D.A Teleorman, în anul agricol 2015-
2016, cu o toamnă secetoasă şi cu ploi mai consistente, în unele faze critice
pentru apă, la grâul de toamnă, s-au obţinut producţii mulţumitoare, dar
semnificativ inferioare potenţialului productiv al soiului testat.

Rezultate obținute la cultura de grâu în sistem de agricultură


convențională în anul agricol 2015-2016
Tabelul 4.7.

Densitatea
Densitatea plantelor
Soiul plantelor
primăvară/m2
toamnă/m2
546 560
Soiul
IZVOR 580 602

518 538

504 545

600 630

Producția obținută la cultura de grâu în sistem de agricultură


convențională în anul agricol 2015-2016
Tabelul 4.8.
Soiul Densitatea Densitatea Producţia Umiditatea la MH MMB
plantelor plantelor kg/ha recoltare%
toamnă/m2 primăvară/m2
Soiul 573 602 5380 14,7 76,4 36,5
IZVOR

La cultura de soia în sistem convențional lucrările solului au constat


182
în: arătura de toamnă 28-31 cm, discuit energic cu disc mare (Tractor CASE
7240) efectuat în două treceri și o trecere cu combinatorul calsic și prășit
mecanic în vegetație. Soiul folosit a fost Condor. A fost realizată o fertilizare
cu azot în doză de 50 kg/ha s.a.
Tratamente cu erbicide, insecticide şi fungicide: Frontier Forte 1,3 l/ha;
Pulsar 1,0 l/ha; Pantera 1,5 l/ha; Fertilizat foliar; aplicat desicant Glifosat
2l/ha, Elastiq adjuvant pentru protejarea păstăilor înainte de recoltare.
Condiţiile climatice:
Analiza datelor meteorologice (Tabelul 4.9.), din perioada de
vegetaţie la soia, conduce la următoarele constatări:
La S.C.D.A.Teleorman, în perioada aprilie –septembrie au căzut
365,6 mm precipitaţii, cu 38,3 mm mai mult decât media multianuală din
zonă 327,3 mm, ceea ce indică condiţii mai putin normale pentru cultura de
soia, deoarece în luna iulie a fost deficit de preciptaţii instalându-se seceta,
chiar la momentul formării păstăilor şi al fructificării. Toate acestea au dus
la scăderea producţiei .
Sub aspect termic, în toate lunile din perioada de vegetaţie a culturii
de soia, temperatura medie a aerului a depăşit normala zonei ceea ce a
determinat manifestarea unei secete prelungite. În concluzie se poate aprecia
că, la S.C.D.A Teleorman, în anul agricol 2015, cu o vară secetoasă, în
unele faze critice pentru soia, s-au obţinut producţii mici, dar inferioare
potenţialului productiv al soiului testat.

183
Date meteorologice înregistrate la SCDA Teleorman
în anul agricol 2015
Tabelul 4.9.

Specificare Luna

IV V VI VII VIII IX

PRECIPITATII(mm)

Decada I 19,8 4,0 26,2 8,0 21,8 0,8

Decada II 10,6 12,4 27,8 1,8 58,6 29,0

Decada III 5,4 4,0 50,0 0 41,6 43,8

Suma lunara 35,8 20,4 104,0 9,8 122,0 73,6

Normala(112ani) 40,6 60,3 71,0 61,8 48,4 45,2

Dif.±fata de -4,8 -40,1 33,0 -52,0 73,6 28,4


normala

TEMPERATURA MEDIE(°C)

Decada I 7,2 11,8 21,0 24,0 23,0 23,3

Decada II 13,2 12,1 22,3 25,0 25,2 19,6

Decada III 13,3 12,5 19,5 27,9 22,4 16,6

Media lunara 11,2 12,1 20,9 25,6 23,5 19,8

Normala(112 ani) 11,9 16,9 20,6 22,6 22,4 18,0

Dif ±fata de -0,7 -4,8 0,3 3,0 1,1 1,8


normala

TEMPERATURA MINIMA (°C)

Decada I -0,8 11,8 11,4 16,9 18,2 16,2

Decada II 0,9 12,1 15,3 16,6 18,9 14,4

Decada III 1,9 12,5 11,3 20,0 15,8 13,2

184
Media lunara -0,2 12,1 11,3 17,8 17,6 14,6

TEMPERATURA MAXIMA (°C)

Decada I 17,3 24,3 32,9 30,9 32,7 30,6

Decada II 24,3 25,6 35,0 32,9 32,5 26,2

Decada III 27,5 26,1 31,0 35,1 29,4 20,9

Media lunara 27,5 25,3 35,0 33,0 31,5 25,9

Zile cu - 1 7 24 23 8
temp.≥30°C
(30,1) (31,0- (30,0- (30,0 (30,0
35,0) 40,0) - -
36,7)
37,6)

UMIDITATEA RELATIVA MINIMĂ A AERULUI(%)

Decada I 63 67 55 58 47 49

Decada II 58 64 62 47 53 74

Decada III 62 57 65 45 61 84

Media lunara 61 63 61 50 54 69

Zile cu umid.≤ 30 16 3 10 21 19 8
%
(21- (26- (25- (21- (30- (30-
30%) 30%) 30%) 30%) 21 17%)
%)

185
Producția obținută la cultura de soia în sistem de agricultură
convențională în anul agricol 2014-2015
Tabelul 4.10

Soiul Producţia Umiditatea MH


kg/7,5HA la
recoltare%

SOIUL 7400 10,2 69,7


CONDOR

4.5.Tehnologie de lucrare redusă a solului în anul doi de experimetare


2015-2016
Pregătirea terenului s-a efectuat în sistem minim de lucrări ale
solului, fără pregătirea patului germinativ, printr-o singură trecere a
semănătorii de semănat direct în miriște, modelul Fabimag FG-01 63A175,
lucrând în agregat cu tractorul John Deere 8360 R.
Planta cultivată a fost grâul semănat la data de 10 octombrie 2015,
soiul Izvor. Data de răsărire a fost 25 octombrie 2015. Asolamentul pentru
anul doi de experimentare în sistem minim a fost grâu-năut. În ceea ce
privește fertilizarea au fost aplicate îngrășăminte complexe 20:20:0 în doză
de 200 kg/ha în toamnă înainte de semănat și nitrocalcar aplicat în
primăvară în doză de 200 kg/ha.
Tratamente cu erbicide, insecticide și fungicide. În toamna anului 2015
nu a fost efectuat nici un tratament. În primăvara anului 2016 în luna martie
a fost aplicat: Sulf 1,0 l/ha + Lamdex 0,25 l/ha + Mustang 0,5 l/ha +
Basfoliar 1 l/ha+ Acanto plus 0,5 l/ha : ebicidat şi tratat cultura pentru
combaterea bolilor şi dăunătorilor.
În luna aprilie a fost aplicat: Vantex 0,1 l/ha+Duett ultra 0,5 l/ha +
186
Basfoliar 1 l/ha, iar în luna mai a fost aplicat: Evolus 1 l/ha + Basfoliar 1
l/ha.
Rezultate obținute la cultura de grâu în sistem minim de lucrări ale
solului în anul agricol 2015-2016
Tabelul 4.11.

Densitatea
Densitatea plantelor
Soiul plantelor
primăvară/m2
toamnă/m2

465 526

320 530
Soiul
361 446
IZVOR
440 522

334 405

Producția obținută la cultura de grâu în sistem minim de lucrări ale


solului în anul agricol 2015-2016
Tabelul 4.12.
Soiul Densitatea Densitatea Producţia Umiditatea la MH MMB
plantelor plantelor kg/ha recoltare%
toamnă/m2 primăvară/m2
Soiul 375 495 5160 13,6 78,4 43,3
IZVOR

În ceea ce privește producția la cultura de grâu se observă că la tipul


de agricultură convențională a fost de 5380 kg/ha comparativ cu 5160 kg/ha
în sistemul de lucrări minime ale solului. Pentru cultura de grâu, sistemul de
lucrări minime ale solului poate fi considerat din punct de vedere al
producției obținute, ca fiind o soluție posibilă de trecere spre acest tip de
187
agricultură în următorii ani. La cultura de soia în sistem minim de lucrări ale
solului, nu s-a intervenit cu nici o lucrare, s-a semănat soiul Condor.
Fertilizarea a fost efectuată cu 50 kg azot/ha s.a.
Producția obținută la cultura de soia în sistem de agricultură
conservativă în anul agricol 2014-2015
Tabelul 4.13.
Soiul Producţia Umiditatea MH
kg/7,5HA la
recoltare%

SOIUL 6160 11,4 68,2


CONDOR

Tratamente cu erbicide, insecticide şi fungicide: Clinic 3,0 l/ha;


Pulsar 1,0 l/ha; Pantera 1,5 l/ha; Fertilizat foliar Adobe Bor 2 l/ha; aplicat
desicant Glifosat 2 l/ha; Elastiq înainte de recoltare.
Așa cum se observă producția de soia în anul 2015 în cele două
sisteme de agricultură experimentate, se constată că în sistemul convențional
este o producție de 7400 / 7,5 ha comparativ cu sistemul minim de lucrări
ale solului înregistrând o producție de 6160 / 7,5 ha.

V. INFLUENȚA SISTEMELOR DE LUCRĂRI ALE


SOLULUI ASUPRA PROPRIETĂȚILOR FIZICE ȘI
CHIMICE ÎN PERIOADA 2014-2016
Pentru a se putea observa dacă în cei doi ani de experimentare au
fost înregistrate modificări în ceea ce privește cele două sisteme de
agricultură în cadrul câmpului experimental de la SCDA Drăgănești Vlașca,
în sistem de lucrări minime ale solului și sistem convențional a fost
elaborată o comparație între datele analizelor agrochimice și fizice.

188
Date agrochimice pentru cei doi ani experimentali (2014-2016) la SCDA Drăgănești Vlașca
Tabelul 5.1.
Sistem minim de lucrări ale solului Sistem convențional de lucrari ale solului
ANUL 2014 (recoltări în toamnă) ANUL 2014 (recoltări în toamnă)
Adâncimea Humus pH Nt (%) PAL KAL S-SO4 Humus pH Nt (%) PAL KAL S-SO4
(%) (mg/kg) (mg/kg) (%) (mg/kg) (mg/kg)
5-10 cm Sondaj 1 4,38 6,58 0,188 44 206 28 5,28 6,27 0,198 43 266 32
25-30 cm Sondaj 1 4,20 6,70 0,178 32 194 26 4,56 6,51 0,188 35 230 35
45-50 cm Sondaj 1 3,70 7,00 - - - 16 3,90 7,00 - - - 36
5-10 cm Sondaj 2 4,32 6,62 0,183 26 246 16 4,68 6,48 0,191 20 268 36
25-30 cm Sondaj 2 4,14 6,73 0,180 20 200 30 4,68 6,60 0,179 -15 208 22
45-50 cm Sondaj 2 3,66 7,01 - - - 30 3,48 7,00 - - - 20
5-10 cm Sondaj 3 4,56 6,34 0,186 45 258 32 5,10 6,53 0,203 23 212 26
25-30 cm Sondaj 3 4,32 6,56 0,182 41 190 26 4,80 6,52 0,186 15 192 34
45-50 cm Sondaj 3 4,08 7,10 - - - 21 3,12 7,00 - - - 16
ANUL 2015 (recoltări în primăvară) ANUL 2015 (recoltări în primăvară)
5-10 cm Sondaj 1 4,02 6,12 0,183 38 329 20 4,32 6,05 0,187 76 402 10
25-30 cm Sondaj 1 3,90 6,36 0,193 40 316 14 3,72 6,22 0,166 12 278 13
45-50 cm Sondaj 1 3,54 6,31 0,138 4 237 17 3,60 6,75 0,147 2 280 28
5-10 cm Sondaj 2 4,44 5,84 0,177 33 276 20 4,68 6,12 0,186 54 351 36
25-30 cm Sondaj 2 3,78 6,14 0,149 4 294 12 4,38 6,31 0,181 16 300 28
45-50 cm Sondaj 2 3,54 6,41 0,140 4 267 21 3,96 6,52 0,154 2 259 19
5-10 cm Sondaj 3 4,08 5,75 0,180 60 390 13 4,74 5,90 0,199 11 273 16
25-30 cm Sondaj 3 3,84 5,85 0,162 11 247 14 4,08 6,32 0,157 2 229 24

189
45-50 cm Sondaj 3 3,66 6,13 0,140 2 247 32 3,72 6,52 0,142 2 241 19
ANUL 2015 (recoltări în toamnă) ANUL 2015 (recoltări în toamnă)
5-10 cm Sondaj 1 4,37 6,35 0,187 51 270 23 3,78 6,21 0,204 54 317 16
25-30 cm Sondaj 1 4,13 6,36 0,177 38 258 17 3,50 6,90 0,171 17 254 19
45-50 cm Sondaj 1 4,60 6,70 0,153 12 244 20 3,07 7,23 0,153 7 227 22
5-10 cm Sondaj 2 3,90 6,36 0,187 53 350 32 4,13 6,65 0,185 65 337 14
25-30 cm Sondaj 2 3,66 6,80 0,172 11 264 22 3,42 7,00 0,156 10 272 19
45-50 cm Sondaj 2 3,66 6,66 0,176 16 278 27 2,13 7,09 0,141 7 254 25
5-10 cm Sondaj 3 3,78 6,31 0,186 51 331 16 4,25 6,64 0,188 72 352 26
25-30 cm Sondaj 3 3,80 6,63 0,170 40 262 18 2,83 7,08 0,144 18 241 25
45-50 cm Sondaj 3 3,72 6,80 0,154 9 246 17 2,72 7,20 0,142 7 246 29
ANUL 2016 (recoltări în primăvară) ANUL 2016 (recoltări în primăvară)
5-10 cm Sondaj 1 4,18 6,55 0,173 104 347 26 4,18 6,49 0,190 65 300 24
25-30 cm Sondaj 1 4,12 6,50 0,174 89 316 17 3,88 6,60 0,171 41 260 16
45-50 cm Sondaj 1 3,06 6,98 0,138 21 235 14 3,35 6,72 0,142 12 221 18
5-10 cm Sondaj 2 3,94 6,64 0,173 105 287 18 4,00 6,48 0,184 50 300 22
25-30 cm Sondaj 2 3,88 6,67 0,178 102 256 15 3,82 6,69 0,177 38 244 31
45-50 cm Sondaj 2 3,41 6,89 0,139 18 227 26 3,24 6,62 0,142 9 217 22
5-10 cm Sondaj 3 3,60 6,59 0,169 74 275 19 4,41 6,36 0,196 67 290 38
25-30 cm Sondaj 3 3,71 6,73 0,166 73 231 16 3,94 6,50 0,177 39 233 26
45-50 cm Sondaj 3 3,00 6,90 0,131 12 293 16 3,44 6,48 0,161 10 221 32

190
Date fizice pentru cei doi ani experimentali (2014-2016) la SCDA Drăgănești Vlașca
Tabelul 5.2.
Sistem minim de lucrări ale solului Sistem convențional de lucrari ale solului
ANUL 2014 (recoltări în toamnă) ANUL 2014 (recoltări în toamnă)
Adâncimea Nisip Nisip fin Praf Argilă DA PT RP Nisip Nisip fin Praf Argilă DA PT RP
(cm) grosier grosier

5-10 cm Sondaj 1 0,3 29,8 27,4 42,5 1,50 43,6 52 0,8 27,4 26,9 44,9 1,56 46,0 17
25-30 cm Sondaj 1 0,2 27,0 27,6 45,2 1,44 45,7 58 0,7 28,5 26,0 44,8 1,40 47,4 41
45-50 cm Sondaj 1 0,6 25,2 29,3 44,9 1,38 48,1 46 0,3 28,7 26,0 45,0 1,33 49,8 40
5-10 cm Sondaj 2 0,3 25,3 29,8 44,6 1,48 44,3 44 0,3 29,1 26,8 43,8 1,50 43,4 40
25-30 cm Sondaj 2 0,2 25,2 30,1 44,5 1,37 48,5 55 0,4 30,0 25,9 43,7 1,37 48,5 58
45-50 cm Sondaj 2 0,2 25,5 30,3 44,0 1,45 45,5 64 0,3 29,7 25,6 44,4 1,44 48,1 58
5-10 cm Sondaj 3 0,8 26,8 29,9 42,5 1,47 45,0 45 0,3 27,6 28,2 43,9 1,48 44,4 50
25-30 cm Sondaj 3 0,6 26,8 29,6 41,5 1,44 45,9 55 0,3 27,7 28,5 43,5 1,44 47,5 41
45-50 cm Sondaj 3 0,2 26,2 28,9 43,0 1,31 50,6 45 0,7 28,1 27,2 44,0 1,42 47,8 49
ANUL 2015 (recoltări în primăvară) ANUL 2015 (recoltări în primăvară)
5-10 cm Sondaj 1 0,4 31,8 30,5 37,3 1,50 43,4 38 0,8 33,6 29,7 35,9 1,29 50,4 32
25-30 cm Sondaj 1 0,6 30,9 31,0 37,5 1,37 48,3 48 1,5 30,0 30,9 37,6 1,39 47,8 56
45-50 cm Sondaj 1 0,3 30,1 29,9 39,7 1,32 50,4 61 0,7 32,5 28,6 38,2 1,34 49,7 50
5-10 cm Sondaj 2 0,5 31,7 30,4 37,4 1,30 51,1 44 1,2 32,7 28,7 37,4 1,28 51,9 47
25-30 cm Sondaj 2 0,6 32,2 27,3 39,9 1,27 52,3 46 0,8 31,0 30,8 37,4 1,35 49,1 72
45-50 cm Sondaj 2 0,5 30,1 30,7 38,7 1,37 48,3 79 0,6 30,9 30,5 38,0 1,32 50,2 89

191
5-10 cm Sondaj 3 0,5 30,8 29,5 39,2 1,39 47,6 43 0,6 33,2 29,2 37,0 1,34 49,6 48
25-30 cm Sondaj 3 0,5 31,9 29,9 37,7 1,40 47,4 67 0,7 33,0 29,8 37,5 1,34 49,6 72
45-50 cm Sondaj 3 0,5 31,0 29,1 39,4 1,34 49,5 75 0,6 32,3 30,6 36,5 1,38 47,9 85
ANUL 2015 (recoltări în toamnă) ANUL 2015 (recoltări în toamnă)
5-10 cm Sondaj 1 0,4 30,4 30,1 39,1 1,47 44,5 27 0,6 32,5 29,8 37,1 1,37 48,3 48
25-30 cm Sondaj 1 0,5 30,5 30,5 38,5 1,44 47,5 26 0,5 32,4 28,9 38,2 1,41 47,0 51
45-50 cm Sondaj 1 0,8 31,3 29,6 38,3 1,39 47,8 45 1,0 31,0 28,8 39,2 1,40 47,2 59
5-10 cm Sondaj 2 0,3 33,7 30,6 35,4 1,47 44,8 28 2,5 31,2 29,9 36,4 1,35 50,8 30
25-30 cm Sondaj 2 1,2 28,6 31,5 38,7 1,38 49,9 30 1,2 30,4 29,8 38,6 1,39 47,6 53
45-50 cm Sondaj 2 0,3 35,1 29,0 35,6 1,33 47,9 36 2,2 30,4 27,7 39,7 1,39 47,8 56
5-10 cm Sondaj 3 0,7 33,8 29,7 35,8 1,46 45,1 34 2,8 33,2 28,0 36,0 1,37 48,3 31
25-30 cm Sondaj 3 0,3 32,8 29,9 37,0 1,38 48,0 41 3,3 29,4 27,9 39,4 1,44 47,9 56
45-50 cm Sondaj 3 0,4 30,6 29,7 39,3 1,37 48,3 45 1,9 30,4 26,8 40,9 1,39 47,7 60
Anul 2016 (recoltări în primăvară) Anul 2016 (recoltări în primăvară)
5-10 cm Sondaj 1 0,3 31,4 27,5 40,8 1,4 46,8 40 0,3 30,5 29,9 39,3 1,40 49,1 52
25-30 cm Sondaj 1 0,3 31,2 29,1 39,4 1,4 47,0 47 0,3 28,5 29,7 41,5 1,40 46,5 72
45-50 cm Sondaj 1 0,2 29,9 27,9 42,0 1,3 51,0 51 0,1 30,7 29,2 40,0 1,30 50,4 82
5-10 cm Sondaj 2 0,4 30,3 29,7 39,6 1,3 51,1 33 0,3 31,8 28,0 39,9 1,40 47,9 58
25-30 cm Sondaj 2 0,3 28,7 30,0 41,0 1,4 47,2 60 0,4 31,2 27,9 40,5 1,40 47,4 67
45-50 cm Sondaj 2 0,2 29,9 27,1 42,8 1,3 51,0 77 0,2 29,8 28,6 41,4 1,40 48,3 87
5-10 cm Sondaj 3 0,3 32,4 28,5 38,8 1,3 50,8 35 0,3 31,9 27,6 40,2 1,30 51,7 60
25-30 cm Sondaj 3 0,2 30,6 27,9 41,3 1,4 47,4 70 0,3 31,3 29,0 39,4 1,40 45,0 92
45-50 cm Sondaj 3 0,3 29,4 27,1 43,2 1,3 49,6 67 0,3 28,5 29,3 41,9 1,30 51,0 85

192
5.1. INFLUENȚA SISTEMULUI MINIM DE LUCRĂRI ALE
SOLULUI LA CULTURILE DE TOAMNĂ ÎN ANUL AGRICOL 2014-
2015
La doi ani de experimentare în sistem minim de lucrări ale solului se
observă din figura 5.1. un conținut de humus pe cele trei adâncimi de
recoltare la culturile de toamnă mai ridicat la începutul experimentărilor cu
valori cuprinse între 3,70% și 4,56% față de anul doi cu valori de 3,66% și
4,37%.
Influența sistemului minim de lucrări ale solului asupra conținutului de
humus la culturile de toamnă 2014-2015
Figura 5.1.

În ceea ce privește reacția solului așa cum este evidențiată în figura


5.2. se observă că există oscilații foarte mici ale valorilor pH, există însă o
ușoară acidifiere a stratului de la suprafața solului.
Conținutul de fosfor mobil din sol pe adâncimile de recoltare a
probelor agrochimice de 5-10 și 25-30 cm se observă din figura 5.3. un
conținut mare în acest element în cei doi ani de experimentare. Conținutul
de fosfor mobil din sol scade odată cu pe adâncimea.

193
Influența sistemului minim de lucrări ale solului asupra reacției solului
la culturile de toamnă 2014-2015
Figura 5.2.

Influența sistemului minim de lucrări ale solului asupra conținutului


de fosfor mobil la culturile de toamnă 2014-2015
Figura 5.3.

194
Influența sistemului minim de lucrări ale solului asupra conținutului
de potasiu mobil la culturile de toamnă 2014-2015
Figura 5.4.

Influența sistemului minim de lucrări ale solului asupra conținutului


de sulfați din sol la culturile de toamnă 2014-2015
Figura 5.5.

Influența sistemului minim de lucrări asupra conținutului de


sulfați din sol la culturile de toamnă, 2014/2015
32
32

30

30
28

27
26

26
23

22

21
20

18
17

17
16
16

16

An I
An II

5-10 25-30 45-50 5-10 25-30 45-50 5-10 25-30 45-50


cm cm cm cm cm cm cm cm cm

Conținutul de potasiu mobil din sol la în sistem minim de lucrări este


mare în cei doi ani de experimentare chiar dacă nu au fost administrate

195
îngrășăminte chimice potasice (Figura 5.4.). Și în cazul sulfaților există o
variabiabilitate în cei doi ani (Figura 5.5.).
5.2.INFLUENȚA SISTEMULUI CONVENȚIONAL DE LUCRĂRI
ALE SOLULUI LA CULTURILE DE TOAMNĂ ÎN ANUL AGRICOL
2014-2015
Conținutul de humus din sol în sistemul de agricultură convențională
pe cele trei adâncimi de recoltare a probelor agrochimice în cei doi ani de
experimentare se observă la culturile de toamnă, un conținut mijlociu de
materie organică fiind înregistrate valori mai mari în primul an (Figura 5.6.).
Reacția solului în acest tip agricultură intensivă se observă valori mici
oscilante în cei doi ani la culturile de toamnă (Figura 5.7.) Valorile
conținutului de fosfor mobil din sol sunt mari, cu valori cuprinse pe cele
două adâncimi de recoltare în anul doi de 5-10 și 25-30 cm de 54 mg/kg; 65
mg/kg și 72 mg/kg față de primul an cu valori cuprinse între 20-43 mg/kg
(Figura 5.8.).
Influența sistemului convențional de lucrări ale solului asupra
conținutului de humus din sol la culturile de toamnă 2014-2015
Figura 5.6.

196
Influența sistemului convențional de lucrări ale solului asupra reacției
solului la culturile de toamnă 2014-2015
Figura 5.7.

Influența sistemului convențional de lucrări ale solului asupra


conținutului de fosfor mobil la culturile de toamnă 2014-2015
Figura 5.8.

197
Influența sistemului convențional de lucrări ale solului asupra
conținutului de potasiu mobil la culturile de toamnă 2014-2015
Figura 5.9.

Conținutul de sulfați din sol prezintă variabilitate în acest sistem de


lucrări (Figura 5.10.).
Influența sistemului convențional de lucrări ale solului asupra
conținutului de sulfați din sol la culturile de toamnă 2014-2015
Figura 5.10.

198
Și în cazul conținutului de potasiu mobil din sol ca și în cazul
fosforului mobil se înregistrează valori mai mari în anul doi de
experimentare la culturile de toamnă (Figura 5.9.).
5.3. INFLUENȚA SISTEMULUI MINIM DE LUCRĂRI LA
CULTURILE DE PRIMĂVARĂ ÎN ANUL AGRICOL 2015/2016
Conținutul de humus din sol la culturile de primăvară pentru anii
2015 și 2016 în sistem minim de lucrări ale solului pe trei adâncimi de
prelevare a probelor agrochimice se observă din figura 5.11. un conținut
mijlociu de materie organică la suprafața solului pe adâncimea de 5-10 cm
la cele trei sondaje efectuate. Reacția solului (Figura 5.12.) prezintă oscilații
mici ale valorilor pH, în sistemul minim de lucrări la culturile de primăvară
în cei doi ani de experimentare. Conținutul de azot total din sol (Figura
5.13.) prezintă valori mai mari în primul an de experimentare fiind
considerat un conținut mijlociu.
Influența sistemului minim de lucrări ale solului asupra conținutului de
humus din sol la culturile de primăvară 2015-2016
Figura 5.11.

199
Influența sistemului minim de lucrări ale solului asupra reacției solului
la culturile de primăvară 2015-2016
Figura 5.12.

Influența sistemului minim de lucrări ale solului asupra conținutului


de azot din sol la culturile de primăvară 2015-2016
Figura 5.13.

200
Influența sistemului minim de lucrări ale solului asupra conținutului de
fosfor mobil din sol la culturile de primăvară 2015-2016
Figura 5.14.

Influența sistemului minim de lucrări ale solului asupra conținutului de


potasiu mobil din sol la culturile de primăvară 2015-2016
Figura 5.15.

Conținutul de fosfor mobil din sol la doi ani de experimentare a


sistemului minim de lucrări se constată că pe primele două adâncimi de
recoltare a probelor agrochimice la culturile de primavera există valori mai
201
mari de fosfor mobil în cel de al doilea an valori cuprinse între 38-40 mg/kg
față de 104 mg/kg. Odată cu profunzimea de recoltare conținutul de fosfor
scade (Figura 5.14.).
Influența sistemului minim de lucrări ale solului asupra conținutului de
sulfați din sol la culturile de primăvară 2015-2016
Figura 5.16.

În ceea ce privește conținutul de potasiu mobil din sol există o


variabilitate în acest sistem de lucrare la culturile de primăvară în cei doi ani
de experimentare (Figura 5.15.) la fel și în cazul sulfaților (Figura 5.16.).
5.4. INFLUENȚA SISTEMULUI COVENȚIONAL DE LUCRĂRI
ALE SOLULUI LA CULTURILE DE PRIMĂVARĂ ÎN ANUL
AGRICOL 2015-2016
La culturile de primăvară în sistemul de lucrări convențional al
solului, conținutul de humus pentru anii 2015 și 2016, se prezintă ca fiind un
conținut mijlociu cu valori ușor mai mari la primul an de experimentare
(Figura 5.17.)
.
202
Influența sistemului convențional de lucrări ale solului asupra
conținutului de humus din sol la culturile de primăvară 2015-2016
Figura 5.17.

Reacția solului prezintă valori mici care oscilează de la un an la altul


(Figura 5.18.). Conținutul de azot total din sol la cele trei adâncimi de
prelevare în cei doi ani de experimentare se observă din figura 5.19. un
conținut mijlociu în acest element.
În ceea ce privește conținutul de fosfor mobil din sol se evidențiază
un conținut mare pe prima adâncime de prelevare de 5-10 cm și scade odată
cu adâncimea (Figura 5.20.).
Conținutul de potasiu mobil din sol înregistrează valori mai mari pe
prima adâncime de recoltare de 5-10 cm valori ce încadrează acest element
la un conținut foarte mare în cadrul celor doi ani de experimentare (Figura
5.21.). Conținutul de sulfați din sol prezintă variabilitate în acest sistem de
lucrări (Figura 5.22).

203
Influența sistemului convențional de lucrări ale solului asupra reacției
solului la culturile de primăvară 2015-2016
Figura 5.18.

Influența sistemului convențional de lucrări ale solului asupra


conținutului de azot total din sol la culturile de primăvară 2015-2016
Figura 5.19.

204
Influența sistemului convențional de lucrări ale solului asupra
conținutului de fosfor mobil din sol la culturile de primăvară 2015-2016
Figura 5.20.

Influența sistemului convențional de lucrări ale solului asupra


conținutului de potasiu mobil din sol la culturile de primăvară 2015-
2016
Figura 5.21.

205
Influența sistemului convențional de lucrări ale solului asupra
conținutului de sulfați din sol la culturile de primăvară 2015-2016
Figura 5.22.

5.5. INFLUENȚA SISTEMELOR DE LUCRĂRI ALE SOLULUI


ASUPRA ACTIVITĂȚII MICROBIOLOGICE DIN SOL
În general, numărul de microorganisme este influențat de varianta de
lucrare precum și de adâncime.
Determinări cantitative de bacterii și fungi și nivelul respirației solului
Tabelul 5.3.
Sondaje Adâncime Determinări Determinări Nivelul potențial
(cm) cantitative de bacterii cantitative de fungi (x al respirației
6 3
(x 10 celule viabile/g 10 ufc/g sol uscat) solului (mg
sol uscat) CO2/100 g sol)
S1- no-till 0-20 28,629 37,515 39,865
S2- no-till 0-20 48,013 49,754 40,819
S3- no- till 0-20 42,005 31,773 38,593
S1-convențional 0-20 22,543 130,230 50,573
S2-convențional 0-20 32,550 45,299 38,487
S3-convențional 0-20 26,582 146,671 53,118

206
. Dacă în cazul sistemul minim de lucrări gradul este redus de aerare
al solului are efecte negative asupra numărului de microorganisme, se
observă că în sistemul convențional de lucrare al solului, numărul de
microorganisme are valoarea maximă (Tabelul 5.3.).

Determinări calitative de bacterii heterotrofe aerobe și fungi


Tabelul 5.4.
Adâncime Determinări calitative de bacterii Determinări calitative de fungi
Sondaje
(cm) (specii) (specii)
S1- no-till 0-20 Bacillus circulans, Bacillus cereus Penicillium janthinellum,
var. mycoides, Pseudomonas sp., Paecilomyces marquandii,
Arthrobacter simplex, Arthobacter Aspergillus wentii, Fusarium
globiformis, Bacillus sphaericus oxysporum, Verticillium leccani,
Penicillium chrysogenum
S2- no-till 0-20 Paenibacillus dentriformis, Bacillus Fusarium culmorum var. roseum,
cereus, Pseudomonas sp.,Bacillus Fusarium verticillioides, Aspergillus
megaterium, Arthrobacter simplex, tamarii, Penicillium citrinum,
Bacillus circulans, Pseudomonas Penicillium janthinellum,
acidophila, Bacillus sphaericus Aspergilius versicolor, Verticillium
leccani, Aspergillus terreus,
Fusarium culmorum, Geotricum
candidum
S3- no- till 0-20 Paenibacillus dentriformis, Rhizopus stolonifera, Penicillium
Pseudomonas sp., Bacillus circulans, sp., Fusarium sp.
Pseudomonas fluorescens,
Aerobacter (Enterobacter)
aerogenes, Arthrobacter simplex,
Actinomicete Seriile Albus și Fuscus
S1- 0-20 Bacillus megaterium, Paenibacillus Rhizopus stolonifera, Paecilomyces
convențional vortex, Arthobacter globiformis, amrqundii, Aspergilius terreus,
Pseudomonas sp., Pseudomonas Fusarium culmorum var. roseum,
fluorescens, Bacillus circulans, Aspergilius versicolor, Penicillium
Bacillus cereus, Bacillus pumilis, aurantiogriseum
Actinomicete Seriile Albus, Griseus,
Fuscus
S2- 0-20 Bacillus cereus, Pseudomonas Trichoderma viride, Trichoderma
convențional pseudogleyi, Bacillus circulans, harzianum, Fusarium culmorum,
Pseudomonas sp., Bacillus Aspergillus ochraceus
megaterium, Pseudomonas
fluorescens, Actinomicete Seriile
Albus, Ruber, Fuscus
S3- 0-20 Pseudomonas sp., Bacillus circulans, Aspergillus niger, Fusarium
convențional Pseudomonas fluorescens, oxysporum, Paecilomyces
Arthobacter globiformis, Bacillus marquandii, Aspergilius versicolor,
megaterium, Actinomicete Seriile Aspergilius tamarii, Penicillium sp.
Albus, Griseus, Fuscus, Ruber

207
Repartiția numerică a microorganismelor la începutul
experimentărilor este influențată în mod direct de sistemul de lucrare aplicat
cât și de adâncime, abudența lor în anumite orizonturi depinzând în primul
rând de disponibilitatea nutrienților esențiali.
5.6. NIVELUL OXIGENULUI DIN SOL MĂSURAT LA CELE
DOUĂ SISTEME DE LUCRARI ALE SOLULUI

Sistem de analiză a conținutului de oxigen din sol


Figura 5.23.
Sistemul de analiză a
conținutului de oxigen din sol
constă în recoltarea unei probe
mici de sol și măsurarea
conținutului de oxigen. Odată ce
a ajuns la adâncimea potrivită
sonda este ușor ridicată, iar în
acest mod se deschide ea însăși.
Senzorul de măsurare este
conectat la probă și utilizând un
burduf prin care se măsoară conținutul de oxigen, acesta fiind un parametru
important din punct de vedere al activității microbiene din sol.
Proba are un volum mic astfel încât măsurătoarea poate fi executată
cu acuratețe în câteva minute. Senzorul de determinare al oxigenului
funcționează cu o celulă electrochimică. Această celulă are un timp de viață
limitat (circa 1,5 ani) dar poate fi calibrată ușor cu aer (21%) și cu un gaz
liber de oxigen (gaz natural, azot).
În sistemul de agricultură convențională se observă valori mai mari
ale nivelului oxigenului din sol la cultura de grâu pe adâncimea de 5-10 cm
208
înregistrând valori de 20,8%, 21,0% și 20% în cele trei puncte măsurate și
valori de 20,3%, 20,5% și 20% la cultura de năut.
În sistemul de lucrări minime ale solului pe adâncimea de 5-10 cm
au fost înregistrate valori de 20 % la cele trei puncte de măsurători ale
nivelului de oxigen din sol atât la cultura de grâu cât și la cultura de năut.
Aceste măsurători au demonstrat faptul că solul este mai tasat în
sistemul minim de lucrări comparativ cu cel conventional care se realizează
prin arătura cu întoarcerea brazdei la doi ani de la începutul
experimentărilor.
Măsurarea nivelului oxigenului din sol la cultura de năut în cadrul
câmpului experimental de la Drăgănești Vlașca în sistem minim și
convențional de lucrări ale solului
Figura 5.24.

209
VI. ANALIZA ECONOMICĂ

Practicile agrotehnice convenționale sunt utilizate din cele mai


îndepărtate timpuri în scopul pregătirii cât mai propice a solului-terenului ca
support pentru creșterea și dezvoltarea plantelor de cultură.
Aceste practici însă implică un consum crescut de echipamente,
materiale și energie mai ales în etapa efectuării lucrării de bază – aratul,
etapă când are loc practic o dislocare și rearanjare a orizontului superior –
top soil – care compune solul.
Pentru a se putea implementa un sistem de lucrări minime ale solului
a fost realizată o analiză economică care conform cheltuielilor cu lucrările
să scoată în evidență că se poate implementa acest sistem în țara noastră
datorită costurilor reduse față de sistemul conventional.
6.1. Analiza economică la cultura de grâu în anul agricol 2014-2015
În primul an de experimentare (2014/2015) la cultura de grâu se
observă din tabelul 6.1. că sistemul minim de lucrări este mai redus cu
52,97% ca și cost față de cel conventional.
6.2. Analiza economică la cultura de soia în anul agricol 2014-2015
La cultura de soia costurile scad la 67,53% în sistemul minim de
lucrări ale solului față de sitemul conventional (Tabelul 6.2.).

210
Analiza economică la cultura de grâu în anul agricol 2014-2015
Tabelul 6.1.
Grau 2014-2015

Norma de Norma Norma de


Cost/ha cu
Clasic productie de timp consum
motorina
ha/h h/ha l/ha
Arat la 18-20 cm X X X X
Lucrat cu discul 151,80 7,00 0,14 24,00
Lucrat cu discul 151,80 7,50 0,13 20,00
Lucrat cu combinatorul 113,30 8,75 0,11 5,50
Lucrat cu combinatorul 113,30 8,75 0,11 5,50
Semanat paioase 167,20 5,63 0,18 12,00
Total lucrari 697,40 37,63 0,68 67,00

Norma de Norma Norma de


No-till Pret/ha productie de timp consum
ha/h h/ha l/ha
Semanat direct in miriste 328,00 4,82 0,21 10,90
Total lucrari 328,00 4,82 0,21 10,90

Cu cat este mai avantajos no-till 52,97% 87,19% 69,60% 83,73%


Analiza economică la cultura de soia în anul agricol 2014-2015
Tabelul 6.2.
Soia 2014-2015

Norma de Norma Norma de


Cost/ha cu
Clasic productie de timp consum
motorina
ha/h h/ha l/ha

Arat la 28-30 cm 475,00 1,00 1,00 21,50


Lucrat cu discul 151,80 7,50 0,13 20,00
Lucrat cu discul 151,80 7,50 0,13 20,00
Lucrat cu combinatorul 113,30 4,38 0,23 5,50
Lucrat cu combinatorul X X X X
Semanat prasitoare 118,20 3,50 0,29 6,00
Total lucrari 1010,10 23,88 1,78 73,00

Norma de Norma Norma de


No-till Pret/ha productie de timp consum
ha/h h/ha l/ha

Semanat direct in miriste 328,00 3,03 0,33 9,80


Total lucrari 328,00 3,03 0,33 9,80

Cu cat este mai avantajos 67,53% 87,31% 81,47% 86,58%

211
Tehnologiile minime ale solului sau conservative care au fost
realizate cu cheltuieli mai mici, chiar dacă nu aduc profit material imediat,
având în vedere rolul lor benefic în ameliorarea și conservarea solului și a
altor resurse de mediu pe termen lung, se consideră că pot fi recomandate și
extinse în practica în zone similiare dacă sunt respectate și cerințele
tehnologice de semănat și combaterea buruienilor.
Utilizarea metodelor agrotehnice minimum tillage este considerată
de comunitatea științifică și organizațiile profesionale un important pas
înainte în exploatarea durabilă a resurselor de sol-teren. Această practică
agrotehnică este considerată în prezent ca fiind una dintre cele mai puțin
invazive tehnologii asupra solului fiind un instrument important în
conservarea fertilității solului și a capacității de producție în spectrul mai
larg al conceptului de agroecosistem durabil.

212
CONCLUZII
Experimentarea și extinderea tehnologiilor de cultivare a plantelor în
sistem minim de lucrări ale solului în scopul reducerii numărului de treceri
și creșterea cantității de materie organică rămasă la/în suprafața solului
contribuie în mod esențial la menținerea în parametri normali a însușirilor
fizice, chimice și biologice ale solului.
În condițiile pedoclimatice ale SCDA Drăgănești Vlașca s-a
constatat că practicarea sistemelor neconvenționale de lucrare a solului au
contribuit în cea mai mare măsură la conservarea structurii solului,
proprietate deosebit de importantă pentru fertilitatea și conservarea solului
precum și creșterea conținutului de humus.
Din datele comparative din cei doi ani de experimentare dar şi din
sintetizarea opiniilor specialiştilor din diferite domenii (agricultură,
pedologie, mecanizare, economie agrară) a rezultat că, şi în ţara noastră,
sistemul no-till, în comparaţie cu cel convenţional, prezintă următoarele
avantaje:
- determină îmbunătăţirea şi conservarea structurii solului, în timp ce
în sistemul convenţional solul este supus agresivităţii numeroaselor
intervenţii mecanice;
- conduce la combaterea eroziunii, crustificării, datorită prezenţei
resturilor vegetale de la suprafaţă, creşterii conţinutului de materie organică,
conservării stării structurale;
- creşte rezerva de apă şi carbon organic;
- reduce perioada de efectuare a lucrărilor mecanice, culturile agricole
pot fi semănate în perioada optimă, fără a se pierde apa prin evaporare;
- reduce cheltuielile pe unitatea de suprafaţă.
Pentru obţinerea rezultatelor pozitive este precizat că trebuie
213
respectate anumite condiţii: alegerea terenului în acord cu acele
caracteristici de pretabilitate faţă de sistemul conservativ, rotaţie adecvată a
culturilor-includere a celor amelioratoare, control riguros al buruienilor,
bolilor şi dăunătorilor, prezenţa practic permanentă a mulciului vegetal
(mărunţit şi uniform distribuit la suprafaţa solului) sau a culturilor
protectoare, fertilizare şi amendare specifice, sistemă adecvată de maşini
agricole etc.
În România, având în vedere că aproximativ 50% din terenurile
arabile sunt pretabile sistemelor conservative de cultivare a solului,
implementarea în practică a strategiei de protecţie a solului trebuie să
specifice tehnologia de agricultură conservativă, cu deosebire prin sistemul
no-till, care ar putea fi susţinută, chiar la nivel guvernamental prin pregătire
a fermierilor, a tuturor practicienilor, şi o intensificare a studiilor şi
cercetărilor pe loturi demonstrative în zone specifice pretabile, care să
permită în viitor şi studii comprehensive ale solului, ale productivităţii
plantelor şi beneficiilor economice.

214
BIBLIOGRAFIE
1. Allakukku L., 2000. Responses of annuual crops to subsoil comaction
in a field experiment in clay soil lasting 17 years. In: Horn R., Van den
Akker J.J.H. and Arvidsson J., (eds). Subsoil compaction: Distribution
processes and consequences. Advnces in Geoecology 32. Catena Verlag,
Reiskichen, Germany, 205-208
2. Allmaras R.R., Langdale G.W., Unger P.W., Dowdy R.H., Van
Doren D.M., 1995. Adoption of Conservation Tillage and associated
Planting Systems. In: Soil Management for Sustainability., Lal R., și Pierce
F.J., (Editori) 53:83
3. Alvarez, R., Steinbach, H.S., 2009. A review of the effects of tillage
systems on some soil physical properties, water content, nitrate availability
and crops yield in the Argentine Pampas. Soil and Tillage Research. Vol.
104, pp.1-15.
4. Arshad M.A., Franzluebbers A.J., Azooz R.H., 1999. Components
of surface soil structure under conventional and no-tillage in northern
Canada. Soil Tillage Res. 53: 41-47, ISSN: 0167-1987
5. Aslam M., Majid A., Gill M.A., 1999. Zero tillage wheeat production
technology:prospect and threats. Aci, Technol. Dev., 18
6. Aura E., 1999. Effects of shallow tillage on properties of clay soil and
growth of spring cereals in dry and moinst summer in southern Finland.
Soil Tillage Res. 50:169-176, ISSN: 0167-1987
7. Badalikova B., Hruby J., 2006. Influence of minimum soil tillage on
development of soil structure’’ – Soil Management for Sustainability –A
Cooperating Series of the International Union of Soil Science

215
8. Balesdent J., Chenu C., Blabane M., 2000. Relationship of soil
organic mater dynamics to physical protection and tillage. Soil&Tillage
Research 53, 215-230
9. Ball B.C., 1994. Experience with minimum and zero tillage in
Scotland. In : Tebrugge F., und A. Bohrensen (Hrsg) (1994) : Experiences
with the applicablity of no-tillage crop production in the West-European
countries. Proceedings of EC – Workshop on EC – concerted. Fachverlag
Kohler. GieBen
10. Baker. C.J. Saxton. K.E., Ritchie W.R. 1996. No-tillage Seeding,
Science and Practice. CAB International, Wallingford, Oxon, UK. pp. 158
11. Barriuso E., Calvet R., Cure B., 1994. Incidence de la simplification
du travail du sol sur le comportement des produits phytosanitaries :
consequences sur les risques de poluation in Simplification du travail du
sol, les colloques de 1 INRA 65, 172
12. Bash G., Geraghty J., Streit B., Sturny W.G., 2008. No-Tillage in
Europe-State of the Art: Constraints and Perspectives. Special Publication
No. 3. World Association of Soil and Water Conservation’’. Bangkok,
ISBN 978-974-8391-60-1.pp.159-175
13. Beare M.H., Pavmelee R.W., Handrix P.T., et al., 1992. Microbial
and faunal interactions and effects on litter ntrogen and decomposition in
agroecosystems. Ecol. Mono. 62, 120-129
14. Blaise D., Ravindran C.D., 2003. Influence of tillage and residue
management on growth and yiled of cotton grown on a vertisol over 5 yiers
in a semi-arid region of India. Soil Tillage Res. 70, 163-173, ISSN: 0167-
1987

216
15. Bradley J.F. 1995. Herbicide usage for weed control in conservation
tillage: 24-25, In: Farming for a Better Environment, a White Paper, Soil
and Water Conservation Society, Ankey, Iowa, USA, pp. 67
16. Bristo Isabel, Carvalho M., Tuinen D., Gass M.J., 2006. Effects of
soil management on Arbuscular Mycorrhizal fungi in autumn-sow crop in
Mediterranean climates – Soil Management and Sustainability – A
Cooperating Series of the International Union of Soil Science
17. Borlan Z., 1998 a. Prognoza efectelor impactului tehnologiilor
agricole actuale asupra conţinutului de humus şi de elemente nutritive
accesibile pentru plante, în stratul arat al solurilor. Monitoringul Stării
Solurilor din România’’. Vol. II: 382-389
18. Borlan Z., 1998 b. Prognoza evoluţiei însuşirilor agrochimice şi
corelarea acestora cu cerinţele de amendare şi fertilizare a solurilor
agricole. Monitoringul Stării Solurilor din România’’. Vol. II: 363-400
19. Budoi Gh., Penescu Gh., A., 1996. Agrotehnica. Editura Ceres,
Bucureşti
20. Budoi Gh., 1996. Lucrările solului componentă de bază a sistemului
de conservare a solului. Siimpozionul ,,Alternative de lucrare a solului’’ 9-
10 oct. Cluj Napoca
21. Buzdugan L. Gh., 2011. Tehnologia culturii rapiței de toamnă în
Insula Mare a Brăilei. Editura Edmunt. ISBN 978-606-8140-33-9
22. Carter M.R., Sanderson J.B., 2001. Influence of conservation tillage
and rotation length on patato productivity, tuber disease and soil quality
parameters on a fine sand loam in eastern Canada – Soil Tillage Res. 62:1-
13, ISSN: 0167-1987

217
23. Carter M.R., 1995. Strategy to overcome impediments to adoptation
of Conservation Tillage in Conservation Tillage. In Conservation Tillage in
Temperate Agroecosystems Ed. Carter, Lewis Publishers, London: 4-19
24. Carter M.R., 1996. Characterization of soil physical properties and
organic matter under long-term primary tillage in a humid climate, Soil
Tillage Res. Vol. 38, pp. 251-263, ISSN: 0008-4271
25. Chan K.Y. 1989. Effect of tillage on aggregate strength and
aggregation of vertisols. Soil Tillage Research Vol. 13: 163-175
26. Chan K.Y., 2001. An overview of some tillage impacts on earthworm
population abundance and diversity-implication for functioning in soils.
Soil Till. Res. 57, pp. 179-191, ISSN: 0167-1987
27. Canarache A., Colibaș I., Maria Colibaș, Horobeanu I., Viorica
Pătru, Simota H., Trandafirescu T., 1984. Effects of induced compaction
by whell traffic on soil physical properties and yield of maize in Romania.
Soil Tillage Research. No. 4: 199-213
28. Canarache A., Dumitru Elisabeta., 1986. Cu privire la influența
direct și remanentă a lucrării solului asupra însușirilor fizice ale solului.
Probl. Agrofit. Teoret și Aplic., vol. 8, 1986, nr. 3: 195-208
29. Canarache A., Dumitru Elisabeta, 1987. Cu privire la influența
directă și remanentă asupra însușirilor fizice a lucrărilor solului. Probleme
de Agrofitotehnie Teoretică și Aplicată. Vol. 8, No.3: 195-208
30. Canarache A., Dumitru Elisabeta, 1988. Criterii pedologice de
evaluare a sistemelor de lucrare minimă a solului (cu privire specială la
stația pilot Urleasca). Raport științific ICPA, 20
31. Canarache A., Dumitru Elisabeta, Enache Roxana, 1998.
Estimation of soil sensitivity to structure degradation. Proceeding of 16th

218
World Congress of Soil Science, Motpellier, France, 20-26 august.
Symposium 2: paper 910
32. Canarache A., Dumitru Elisabeta, 2008. No-till and minimum tillage
in Romania, in ,,No-till Farming Systems; World Association of Soil and
Water Conservation. Special Publication No. 3:331-343
33. Canarache A., 1990. Fizica solurilor agricole. Editura Ceres,
Bucuresti, p. 268
34. Canarache A., 1990 b. PENETR-a generalized semi-empirical model
estimating soil resistance to penetration. Soil Till. Res. 16, 51-70, ISSN:
0167-1987.
35. Căldăraru Fl., Căldăraru Mira, 1994. Metodologia de construcţie şi
analiză a stabilităţii şi a tendinţelor de evoluţie a ecosistemului antropizat
în cadrul teoretic al cercetării dezvoltării de produs. Raport de cercetare
ştiinţifică nr. 8.
36. Cookson, W.R., Murphy, D.V., Roper, M.M., 2008. Characterizing
the relationships between soil organic matter components and microbial
function and composition along a tillage disturbance gradient. Soil Biology
and Biochemistry Vol. 40, pp.763-777.
37. Coelho M.M., Mateos L., Villalobos, F.J, 2000. Influence of a
compacted subsoil layer on growth and yield of irrigated cotton in southern
Spain. Soil Till. Res. 57, 129-142, ISSN: 0167-1987
38. Coronado M., Pârvan Lavinia, Dumitru M., Marin Nicoleta,
Popovici M., 2015. Studiu documentar privind implementarea tehnologiilor
de agricultură consevativă în România. Simpozion Național Îngrășăminte
calsice și ecologice eficiente pentru folosire în agricultura durabilă. Lucrări
Științifice, 15 sept. 2014. Editura NEW Agris – Revistele Agricole SRL,
2015. p.269. ISBN – 10973-8115-47-7. ISBN – 13 978-973-8115-47-7
219
39. Coronado M., Popovici M., Pârvan Lavinia, Dumitru M., Sîrbu
Carmen, Cioroianu Tr., Marin Nicoleta, Lazăr Rodica, 2015. Aplicații
practice efectuate la SCDA Teleorman privind caracterizarea stării de
fertilitate a solului în diferite condiții ale unor sisteme tehnologice de
cultivare a plantelor. Lucrări Științifice, 15 sept. 2014. Editura NEW Agris
– Revistele Agricole SRL, 2015. p.269. ISBN – 10 973-8115-47-7. ISBN –
13 978-973-8115-47-7
40. Cornish P.S., Lymbery, J.R. 1987. Reduced early growth of direct
drilled wheat in southern New South Wales: causes and consequences.
Australian Journal of Experimental Agriculture 27: 869-880
41. Crovetto C., 1996. Stubble Over The Soil: The vital role of plant
residue in soil management to improve soil quality. American Society of
Agronomy. Madison. WI, USA
42. Dam R.F., Mehdi B.B. Burgess M.S.E., Madramootoo C.A.,
Mehnys G.R., Calhum I.R., 2005. Soil bulk density and crop yield under
eleven consecutive years of corn with different tillage and residue practices
in a sandy loam soil in central Canada. Soil Till. Res. 84. ISSN:0167-1987
43. Dao H., 1993. Tillage and winter wheat residue management effects
on water infiltration and storage. Soil Sci. Soc. Am.J.57,1587-1595, Online
ISSN: 1435-0661 Print ISSN: 0361-5995
44. Dress L.R., Kagranthanasis A.D., Wildiing L.P., Blevis R.L., 1994.
Micromorphological characterstics of long term no-till and conventionally
tilled soils. Soil Sci. Soc. Am. J. 58:508-517
45. Derpsch, R. 2008. No-tillage and Conservation Agriculture: A
progress Report. In: Goddard, T., Zoebisch, M.A., Gan, Y.T., Ellis, W.,
Watson, A. and Soubatpanit, S. (Eds). 2008 ,,Notill farming systems”.

220
Special publication No.3, World Association of Soil and Water
Conservation, Bangkok, ISBN: 978-974-8391-60-1: 544
46. Derpsch R., Benites J.R. 2003. Situation of Conservation Agriculture
in the World. Summary in proceeding of II World Congress and
Conservation Agriculture. Iguassu Falls, Brazil, 11-15 august. pp. 67-70
47. Derpsch R., 2004. Critical Steeps to No-Till Adoption. Paper
presented at the Conference on Conservation Agriculture/No-Till,
Dnipropetrovsk, Ukraine, November 2004 (Unpublished).
48. Derpsch R., 2005 b. Understanding the process of soil erosion and
water infiltration. Published at http:www.rolf-derpsch.com
49. Dexter A.R., 1988. Advances in characterization of soil structure Soil.
Till.Res 11,199-238, ISSN: 0167-1987
50. Dobre M., Becherescu C., Mocanu Anamaria, Grecu Florina,
Popescu Cr., Duta Adriana, 2004. New results about no-tillage on sandy
soils. Buletinul USAMV CN, 60/2004, ISSN: 1454-2382
51. Doran J.W., 1980. Soil microbial and biochemical changes associated
with reduced tillage. Soil. Sci. Soc. Am, J. 44, 765-771, Online ISSN: 1435-
0661 Print ISSN: 0361-5995
52. Doran, J.W., Smith, M.S., 1987. Organic matter management and
utilisation of soil and fertilizer nutrients. In: Follett, R.F., Stewart, J.W.B.,
Cole, C.V. (Eds.), Soil Fertility and Organic Matter as Critical Components
of Production Systems. American Society of Agronomy, Madison, WI, pp.
53–72.
53. Duiker S.W., Lal R., 1999. Crop residue and tillage effects on carbon
sequestration in a Luvisol in central Ohio. Soil Tillage Res. 52. pp. 73-81,
ISSN: 0167-1987

221
54. Dorneanu A., 1976. Dirijarea fertilității solului. Editura Ceres,
București
55. Dumitriu R.M., Canarache A., 1983. Controlul stării fizice și al
compactării solului în sisteme de irigație în condiții de producție. An. Instit.
Cerc. Ped. Agroteh., 45:203-212
56. Dumitru Elisabeta, Dumitriu R., Şarpe N., 1983. Contribuţii privind
cunoaşterea modificărilor însuşirilor fizice ale cernoziomului cambic de la
Fundulea sub influenţa zero-tillage. Publicaţiile SNRSS. Vol. 21A: 80-86
57. Dumitru Elisabeta., Motelică D., Enache Roxana, Gamenț
Eugenia, Dumitru M., 1987/1995. Studii și cercetări realizate în casa de
vegetație privind efectele materialelor organice solide, de canalizare asupra
solului și plantei în diferite condiții privind starea de așezare a solului și
aprovizionarea cu apă. Rapoarte interne ICPA, p.50
58. Dumitru Elisabeta, Șeitan Lidia, Cioroianu F., 1990. Efecte ale
compactării secundare asupra solului și recoltei de porumb boabe pe solul
brun roșcat și cernoziomul vermic. Raport științific ICPA, 1990, p. 50
59. Dumitru Elisabeta, Șeitan Lidia., 1993. Efecte ale nămolului de porc
și a îngrășămintelor minerale asupra unor proprietăți agrofizice ale
cernoziomului de la Valu lui Traian. Lucr. Șt. Vol. X, 149-159
60. Dumitru Elisabeta., Enache Roxana., Motelică D.M., Teodorescu
Elena, 1995. Modificarea proprietăților solului brun roșcat de la Vidra
determinate de aplicarea unor tehnologii în legumicultură. Simpozionul
Ecotehnologii și ecotehnici de lucrare a solului în horticultură, Vidra, iunie
1995
61. Dumitru Elisabeta şi colab., 2005. Lucrarea conservativă a
solului între tradiţie şi perspectivă în agricultura durabilă. Ed. Estfalia,
Bucureşti
222
62. Ehlers W., 1997. Optimizing the components of the soil water
balance by reduced and no-tillage-Experience with the applicability of no-
tillage crop production in the west-european countries. EC-Workshop III,
Evora, 1-2 aprilie
63. Ehlers W., Kopke U., Hesse F., Bohm W., 1983. Penetration
resistance and root growth of oats in tilled and untilled loess soil. Soil
Tillage Res. 3, ISSN: 0167-1987
64. Eliade Gh., Ghinea L., Ștefanic Gh., 1983. Bazele biologice ale
fertilității solului. Ed. Ceres
65. Ernst O., Siri-Orieto G., 2006. Soil Organic Carbon and Total
Nitrogen in Relation to Tillage and Crop-Pasture Rotation. In Soil
Management for Sustainability – Advances in Geo-Ecology Eds. R. Horn,
H, Fleige, S. Peth, X. Pengn, No. 38:132-139
66. Fabrizzi J.P., Garcia F.O., Costa J.L., Picone L., 2005. Soil water
dynamics, physical properties and corn and water responces to minimum
and no-tillage systems in the southern Pampas of Argentina. Soil Tillage
Research Vol. 81: 57-71
67. Ferreas L.A. et. all, 2000. Effect of no-tillage on some soil physical
properties of a structural degraded Petrocalcic Paleudoll of the southern
Pampas of Argentina – Soil Tillage Res. 54:31-39, ISSN: 0167-1987
68. Felton W.L. Marcellos, H.M., Martin R.J. 1995. A comparison of
three fallow management strategies for the long-term productivity of wheat
in northern New South Wales. Australian Journal of Experimental
Agriculture 35: 915-922
69. Filipov F., Lupașcu Gh., 2003. Pedologie. Ed. Terra Nostra, Iași

223
70. Fischer, R.A., Mason I.B., Howe, G.N. 1988. Tillage practices and
the growt and yield of wheat in southern New South Wales: Yanco in a
rainfall region. Australian Journal of Experimental Agriculture 28: 223-236
71. Florea N., Florea Emilia, 2005. Solul support essential al vieții pe
uscat. Știința Solului, p. 227-243. ISSN 0585-3052
72. Florea N., Rizea Nineta, 2008. Însuşirile chimice ale solului. ISBN
978-973-0-06021-8, Bucureşti.
73. Florescu C.I., Canarache A., 1965. Compactarea solului sub
acțiunea roților mașinilor agricole de recoltat porumb. An. Instit. Cerc.
Agr. Seria Pedologie 33:21-31
74. Foth H.D., Turk L.M., 1972. Fundamentals of soil science – 5th
edition, ISBN: 0-471-26790-2
75. Fox D., Le Bissonais, Bruand V., 1998. The effect of pounding depth
on infiltration in a crusted surface depresion. Catena 32:87-100
76. Francis, G.S., Cameron, K.C., Swift, R.S., 1987. Soil physical
conditions after six years of direct drilling or conventional cultivation on a
silt loam soil in New Zealand. Aust. J. Soil Res. 25, ISSN: 0004-9573,
ISSN: 1446-568X (online)
77. Frantzluebbers A., Stuedemann J.A., 2006. Soil Physical and
Biological Respons to Cattle Grazing of Cover Crops, in Soil Management
for Sustenability-Advances in Geo-Ecology Eds. R. Horn, H. Fleige, S.Peth,
X.Pengn, No. 38: 117-123
78. Fuentes J.P., Bezdicek D.F., Flury M., Albrecht S., Smith J.L.,
2006. Microbial activity affected by lime in a long-term no-till soil.
Soil&Tillage Research. Vol. 88, pp. 123-131
79. Gonzales Paz Antonio, 2002. Influence of long-term cultivation on
soil physical properties and compaction of an Umbric Horizon. In
224
Sustainable Land Management-Environmental Protection. Advance in Geo-
Ecology No. 35: 387-397
80. Graham J.P., Blackwell P.S. Armstrong J.V., Christian D.G.,
Howse K.R., Dawson C.J., Butler A.R., 1986. Compaction of a silt loam
by wheeled agricultural vehicles: II. Efects on growth and yield of
direct/drilled winter wheat. Soil Till. Res. 7:189-203, ISSN:0167-1987
81. Govaerts, B., Sayre, K.D., Lichter, K., Dendooven, L., Deckers, J.,
2007. Influence of permanent raised bed planting and residue management
on physical and chemical soil quality in rain fed maize wheat systems. Plant
Soil., 291: 39-54
82. Gover G., Lobb D., Quine T., 1999. Tillage erosion and tillage
translocation. Soil Till Res. Special Issue, 51:267-357
83. Guș P., Rusu T., Ileana Bogdan, Ciocoș M.L., 2004. Sisteme minime
de lucrare a solului, avantaje, dezavantaje și extensie. Lucrări științifice
USAMV București, XLVII. ISSN 1222-5339
84. Guş P., Tianu Al., 1991. Sisteme actuale şi de perspectivă a
lucrărilor solului în România. Simpozionul Naţional de Lucrări Minime,
Cluj -Napoca iunie 1991
85. Guș P., Rusu T., Stănilă S., 2003. Lucrări neconvenționale ale solului
și sistema de mașini. Editura Risoprint Cluj Napoca
86. Guș P., Lăzureanu A., Săndoiu D., Jităreanu G., Stancu I., 1998.
Agrotehnică. Editura Risoprint Cluj Napoca, ISBN 973-9298-67-2
87. Guzman J.G., Godsey C.B., Pierzynski G.M., Whitnei D.A.,
Lamond R.E., 2006. Effect of tillage and nitrogen management on soil
chemical and physical properties after 23 years of continuous sorgum. Soil
Tillage Research Vol. 91: 199-207

225
88. Hajabbasi M.A., Hemmat A., 2000. Tillage impacts on aggregate
stability and crop productivity in a clay-loam soil in central Iran. Soil Till.
Res. Vol.56, pp. 205-212, ISSN: 0167-1987
89. Hakansson I., Voorhes W.B., Elonnen G., Howery B., Van Wijk.,
Rassmussen K., Riley H., 1987. Swedish Effect on high axle load traffic on
subsoil compaction and crop yield in humid regions withannual freezing.
Soil Till. Res. 10:259-282
90. Hakansson I., 1990. Soil Compaction control: objectives, posibilities
and prospects. Soil Technology. Vol. 3:201-239
91. Hakansson I., 1994. Soil tillage for crop production and for
protection of soil and environmental quality. In: Proceedening of ISTRO
Conference, Melitopol-Ukrain
92. Hauskova Beata, 2002. Assessment of soil compaction in Slovakia. In:
Sustainable Land Management-Environmental Protection. Advance in Geo-
Ecology, Nr. 35: 379-387
93. Haynes R., Swift R., 1990. Stability of soil aggregates in relation to
organic constituents and soil water content. Journal of Soil Science, Vol.
41: 73-83
94. Helgason B.L., Walley F.L. Germida J.J., 2010. Long-term no-till
management affects microbial biomass but not coomunity composition in
Canadian prairie agroecosystems. Soil Biology&Biochemistry Vol. 42. pp.
2192-2202
95. Hodgson D.R., Kipps N.A., Braim M.A., 1989. Direct drilling
compared with plowing for winter wheat grown continuously and the effects
of subsoiling. Soil Use Manage. 5, Print ISSN: 0266-0032, Online ISSN:
1475-2743

226
96. Holland E.A., Coleman D.C. 1987. Litter placement effects on
microbial and organic matter in a agroecosystem. Ecology 68:425-433
97. Husnjak S., Filipovic D., Kosutic S., 2002. Influence of different
tillage system on soil physical prioperties and crop yield – Plant, soil and
environment. 48:249-254, ISSN: 1214-1178
98. Incerti, M., Sale P.W.G., O’Leary, G.J., 1993. Cropping practices in
the Victorian Mallee. Effect of drilling and stubble retention on the water
economy and yield of wheat. Australian Journal of Experimental
Agriculture 33: 877-883
99. Ishaq M., Hassan A., Saeed M., Ibrahim M., Lal R., 2001. Subsoil
compaction effects on crops in Punjab, Pakistan. Soil physical properties
and crop yield. Soil Till. Res. 59, 57-65, ISSN: 0167-1987
100. Jarvis, R.J., 1987. Stubble and tillage effects from long term trial. In
M.W. Perry, G.W Hamilton, and J.R. Garlinge eds. Stubble Management in
Farming Systems. Western Australian Department of Agriculture Technical
report no.44.p. 9-13
101. Jităreanu G.., Onisie T., Zaharia M., 1996. Modificarea stării fizice
și a gradului de îmburuienare ca urmare a lucrărilor solului. Lucrări
USAMV Iași, ISSN: 1454-7414
102. Johnson J.F. Voorhees W.B. Nelson W.W. Randall G.W., 1990.
Soybean growth and yield as affected by surface and subsoil compaction.
Agronomy Journal 82:973-979, Online ISSN: 1435-0645. Print ISSN: 0002-
1962
103. Jones A., 2005. Texas roots : Agriculture and rural life before the civil
war. ISBN:1:58544-429-4

227
104. Josa R., Hereter Agnes, 2005. Effects of tillage systems in dryland
farming on near-surface water content during the late winter period. Soil
Tillage Res. 82:173-183, ISSN: 0167-1987
105. Kennedy, A.C., Smith, K.L., 1995. Soil microbial diversity and the
sustainability of agricultural soils. Plant and Soil. Vol.170, pp 75-86
106. Kemper B., Drepsch R., 1981. Results of studies made in 1978 and
1979 to control erosion by cover crops and no-tillage techniques in Parana,
Brazil. Soil and Till. Res: 1:253-267
107. Kern J.S. Johnson M.G., 1993. Conservation tillage impacts on
national soil and atmnosferic carbon levels. Soil Sci. Soc, Am. J 57:200-
2010, Online ISSN: 1435-0661 Print ISSN: 0361-5995
108. Kirkegaard, J.A. Munns, R, James, R.A., Gardner, P.A. Angus
J.F. 1995. Reduced growth and yield of wheat with conservation cropping.
II. Soil biological factors limit growth under direct drilling. Australian
Journal of Agricultural Research 46: 75-88
109. Lal R., 1983. No-Till Farming. Monograph No. 2. IITA, Ibadan,
Nigeria
110. Lal R., 1987. Effects of soil erosion on crop productivity. Crit. Rev.
Plant Science, 5:303-367
111. Lal R., Logan T., Fausey N.R. 1989 a. Long-Term Tillage and Wheel
Trafic Effects on a Poorly Drained Mollic Ochraqualf in Norhwest Ohio. I.
Soil Phisical Properties, Root Distribution and Grain Yield of Corn and
Soybean. Soil Tillage Resarch. No. 14: 341-358
112. Lal R., Logan T., Fausey N.R. 1989 b. Long-Term Tillage and Wheel
Trafic Effects on a Poorly Drained Mollic Ochraqualf in Norhwest Ohio. II.
Infiltrability, Surface Runoff, Sub-Surface Flow and Sediment Transport.
Soil Tillage Resarch. No. 14: 359-373
228
113. Lal R., Van Doren D.M., 1990 a. Influence of 25 years of Continuous
Corn Production by 3 Tillage Methods on Water Infiltration for Two Soils
in Ohio. Soil Tillage Research. No. 16: 71-84
114. Lal R., Van Doren D.M., 1990 b. Influence of 25 years of Continuous
Corn Production by Tillage Methods on Water Infiltration for Two Soils in
Ohio. Soil Tillage Research. No. 16: 71-84
115. Lal R., 1991. Tillage and agricultural sustenability. Soil Tillage
Research. No. 20:133-146
116. Lal R., Stewart B.A., 1992. Research and Development Priorities for
Soil Restorations. Adv. In Soil Science, vol. 17:433-441
117. Lal R., Logan T., Eckert J.D. Dick W., Shpitalo M., 1994.
Conservation tillage in Temperature Agroecosystems. Lewis Publisher: 74-
116
118. Lal R., 1995. Minimum Tillage Systems. Adv. In Soil Science, Vol.
20. Ed. Jayawardane N.S. Stewart B.A., CRC Press 1-33
119. Lal R., 1997. Long – term tillage and maize monoculture effects on a
tropical alfisol in western Nigeria. II. Soil chemical properties. Soil Tillage
Res 42, 161-174, ISSN: 0167-1987
120. Lal R., Kimble J.M. Follet, R.F. Cole V., 1998. Potential of U.S.
Cropland for Carbon Sequestration and Greenhouse Effect Mitigation.
USDA-NRCS, Washington D.C. Ann Arbor Press, Chelsea, M.I.
121. Lal R., Grifftin M., Apt J., Leave L., Morgan M.G., 2004.
Managing Soil Carbon. Science Vol., 304. No. 5669, 16 Aprili 2004. pp.
393
122. Landers J.N. Freitas, P.L. 2001 ,,Preservaco de Vegetacao Nativa
nos Tropicos Brasileiros por Incentivos Economicos aos Sistemas de
Integracao Lavoura x Pecuaria con Plantio Directo. Anais de 40 Reuniao de
229
Ecologia-Economia, Belem, PA – CD ROM. Ass. Bras. De Ecologia
Economia, Campinas, SP, Brasil
123. Landers J.N. Clay,J., Weiss J., 2005. Integrated Crop/Livestock Ley
Farming With Zero-Tillage: Five Case Studies of the Win-Win Strategy for
Sustainable Farming in the Tropics. Proceeding III World Congress on
Conservation Agriculture, 3-7 oct. 2005, Nairobi, Kenya. African Tillage
Network, Nairobi, Kenya. In press
124. Lane M., Kibblewhite M., Montanarella L., 2006. Conservation
Agriculture in Europe – An approach to sustainable crop production by
protecting soil and water? SOWAP Eu Life Proiect 2006
125. Lindstrom M., Nelson W., Schumacher T., 1992. Quatifying tillage
erosion rates due to mouldboard plowing. Soil Till. Res. 24:243-255
126. Lixandru Gh., 2003. Sisteme integrate de fertilizare în agricultură.
Ed. Pim
127. Lupu Gh., Nedeff, Lupu Cornelia, Teodorescu Elena., 1992.
Influența tehnologiilor de lucrare a soluluia supra producțiilor, însușirilor
și proceselor fizice din sol, consevarea energiei în condițiile de la SCDA
Secuieni, județul Neamț. Cercetări agronomice în Moldova. Vol. IV, Iași
128. Mahboubi A.A., Lal R., Faussey N.R., 1993. Twenty eight years of
tillage effects on two soils in Ohio. Soil Sci. Soc. Am. J. 57, 506-512
129. Marinca C., Borza I., Dumitru M., Ţărău D., 2009. Solul şi
fertilitatea –relaţia cu sistemele agricole din Banat. Editura Mirton
Timişoara
130. McConkey B.G., Campbell C.A., Zentner R.P., Dyck F.B., Selles
F., 1996. Long term tillage effects on spring wheat production on three soil
textures in the Brown soil zone. Can. J. Plant. Sci. 76, 747-756, ISSN:
0008-4271
230
131. Mele P.M., Carter M.R., 1999. Impact of crop management factors in
conservation tillage farming on earthworm density, age structure and
species abundance in south-eastern Australia. Soil Till. Res. 50, pp, 1-10
132. Moreno F., Murillo J.M., Peregrin F., Giron I.F., 2006. Long-term
impact of conservation tillage on stratification ratio of soil organic carbon
and loss of total and active CaCO3 – Soil Tillage Res. 85: 86-93, ISSN:
0167-1987
133. Moreno F., Peregrin F., Fernandez J.E., Murillo J.M., 1997. Soil
physical properties, water deplation and crop development under
traditional and conservation tillage in southern Spain. Soil Tillage Res, 41,
pp. 25-42
134. Neale, S.P., Shah, Z., Adams, W.A., 1997. Changes in microbial
biomass and nitrogen turnover in acidic organic soils following liming. Soil
Biol. Biochem. Vol. 29, pp.1463–1474
135. Nicolaescu M., Mihai Al., Lup A., 1997. Cercetări prvind influența
unor metode de lucrare redusă a solului asupra producției de grâu și soia în
condiții de irigație. An. ICCPT 64:210-221
136. Nyakatawa E.Z., Reddy K.C., Sistani K.R., 2001. Tillage cover
cropping and poultry litter effects on selected soil chemical properties. Soil
Tillage Res. 58, 69-79, ISSN: 0167-1987
137. Oldeman L., 1994. The global extent of soil degradation, in Soil
Resilience and Sustainable Land Use. Eds. Greenland and Syabolcs J. CAB
Inter, Wallingthon: Chapter 7:99-117
138. Onisie T., Jităreanu G., 2000. Agrotehnica. Editura ,,Ion Ionescu de
la Brad, Iași, ISBN: 973-8014-35-2.

231
139. O Sullivan M.F., Ball B.C., 1982. Spring barley growth, grain
quality and soil physical conditions in cultivation experiment on a sandy
loam in Scotland. Soil Till. Res.2, ISSN: 0167-1987
140. Pânzariu D., Pătraș J., Sârbu Gh., Panzariu M., Ștefănescu Al.,
1986. Cercetări privind modul de pregătire a terenului încadrul unei rotații
de 4 ani pe cernoziomul de la Podu Iloaiei în condiții de irigare. Probl.
Agrofit. Teor. Aplic. 8: 227-246
141. Petcu Gh., 1998. Reducerea lucrărilor solului şi efectele acestora
asupra fertilităţii solului şi bilanţul energetic al tehnologiei culturilor de
porumb şi floarea- soarelui”, USAMV- Bucureşti
142. Penescu A., Șarpe N., 1986. Cercetări privind cultivarea porumbului
după tenologia zero și minimum tillage și unele modificări fizico-chimice ale
cernoziomului cambic de la Fundulea duă 18 ani de experimentare în
monocultură. Probl. Agrofit. Teor. Aplic. 8:31-50
143. Phillips R.E., Phillips S.H., 1983. No tillage agriculture, ISBN 0-442-
27731-8
144. Pintilie C., SIN Gh., Arfire Ana Nicolae, Bondarev H., Ionescu I.,
Timirgaziu FL., Eliza Leş Maricica, 1979. Lucrările minime ale solului
şi perspectiva lor în Romania. Probleme de agrofitotehnie teoretică şi
aplicată, vol. I, nr.2, Bucureşti
145. Prasad R., Gangaiah B., Aipe K.C., 1999. Effect of crop residue
management in a rice-wheat cropping system on growth and yield of crops
and soil fertility. Experimental Agriculture 35, pp. 427-435. ISSN: 0014-
4797 (print) ISSN: 1469-4441 (online)
146. Pratley J.E., 1995. Long-term investigation of the effect of tillage
practices on crop production at Wagga Wagga, New South Wales.
Australian Journal of Experimental Agriculture 35: 885-892
232
147. Popa A., Popa Daniela, Dragomir Felicia, 1997. Microbiologie.
Editura Europa, Craiova, ISBN 973-9786-0-1
148. Powlson D.S. Johnson A.E. 1992. Long-term field experiments: their
importance in understanding sustainable land use. Chapter. 22, in Advance
in Soil Science. Vol. 17
149. Radford, B.J. Key, A.J. Robertson, L.N. Thomas, G.A. 1995 a.
Conservation tillage increases soil water storage, soil animal population,
grain yield and response to fertilizer in the semiarid subtropics. Australian
Journal of Experimental Agriculture 35: 223-232
150. Rasmussen P., Rohde R., 1988. Long-Term Tillage and Nitrogen and
Carbon in a Semiarid Soil. Special Publication No.3 : 223-248
151. Răuţă C., Cârstea S., 1983. Prevenirea şi combaterea poluării
solului. Editura Ceres, Bucureşti
152. Reeves, T.G. Ellington, A., 1974. Direct drilling experiments with
wheat. Australian Journal of Experimental Agriculture and Animal
Husbandry 14: 237-240
153. Reeves D.W., 1997. The role of soil organic matter in maintaining soil
quality in continuous cropping system – Soil Tillage Res. 43:131-167,
ISSN: 0167-1987
154. Richards J.F., 1990. Land information. The Earth as transformef by
human action: global and regional changes in biosphere over the past 300
years. Cambridge University. Press. UK
155. Roth, C.H. 1985. Infiltrabilitat von Latossolo – Roxo-Baden in
Nordparana, Brasilien, in Feldversuchen zur Erosionskontrolle mit
verschiedenen Boden bearbeitung ssystemen und Rotationen. Gottinger
Bodenkundliche Berichte 83:1, pp. 104

233
156. Rusu T., Guș P., Bogdan Ileana, 2002. Research regarding the
conservation of soil fertility function of soil tillage systems. Buletinul
USAMV CN 57, ISSN: 1454-2382
157. Rusu T., Guș I., Bogdan C., Puia M., Ciucos T., Huzdu P., 2004.
Cercetări privind influența sistemelor minime de lucrare a solului asupra
productivităților, îmburuienărilor și a frecvenței agenților fitopatogeni la
culturile de grâu, soia, rapiță și cartof. Simp. Naț. De Herbologie În:
Combaterea integrată a buruienilor. Ed. Ceres
158. Rusu T., Guș P., Ileana Bogdan, Adriana Rusu, 2006. Influence of
minimum tillage systems of different soil properties. International Soil
Tillage Research Organisation 17th Triennial Conference – Kiel, Germany
159. Săndoiu D., 1936. Combaterea secetei prin lucrările pământului.
Buletin AGIR, vol. 18, nr. 10, București
160. Săndoiu D., 1937. Lucrările pământului după metode dry-farming și
producție vegetală. Analele ICAR, vol. IX, București
161. Săndoiu D., 1973. Arăturile (cu privire la plantele agricole de câmp
pe diferite tipuri de sol). Ed. Ceres, Bucuurești, p.237
162. Schultz, J.E., 1995. Crop production in a rotation trial at Tarlee,
South Australia. Australian Journal of Experimental Agriculture 35: 865-
876
163. Sidiras N., Pavan M.A. 1985. Influencia do sistema de manejo de solo
no sen nivel de fertilidade. Rev. Bras. Ci.Solo Campinas 9(3) pp. 249-254
164. Simota C., Canarache A., 1988. Effects of induced compaction on
soil water balance and crop yields estimated with a deterministic simulation
model. 11th ISTRO Conference, 11-15 yuly, Edinburgh, Scotland, 1: 391-
396

234
165. Simota C., Lipiec J., Dumitru Elisabeta, Tarkiewicz S., 2000.
SIBIL – A simulation model forr soil water dynamics and crop yield
formation considering soil compaction effects – Model description. În:
Subsoil Comapaction Distribution, Process and Consequences. (Ed. Moru
R., van den Akker J.J.M., Arvidson J.) Advances in Geology 32:154-168
166. Simota C., 2001. Simulation Framework Predicting Bulk Density, Soil
Water Dynamics and Crop Yield Formation Considering Soil Compaction
and Tillage Effects at Local and Regional Scale – from Research to Policy
Models. 3rd INCO COPERNICUS Workshop on Subsoil Compaction,
Bușteni România, 14-18 iunie 2001. p.57-65
167. Singh B., Chanasyk D.S., McGill, W.B., Nyborg, M.P.K., 1994.
Residue and tillage management effects on soil properties of a typical
cryoboroll under continuous barley. Soil Tillage Res. 32, pp, 117-133
168. Sin Gh. si colab., 1986. Posibilitaţi de reducere a lucrării solului
pentru culturile de grâu, porumb și floarea soarelui. Probleme de
Agrofitotehnie teoretica si aplicată, vol. VIII, nr. 3
169. Soane B.D., Van Quwerkerk C., Eds, 1994. Soil Compaction in
,,Crop Production. Developments in Agricultural Engineering’’. Ed.
Elsevier, Amsterdam, Holland; pp.662
170. Sommer L., Zach M., 1992. Managing traffic-induced soil
compaction by ussing conservation tillage. Soil Tillage Research. Vol. 24,
Nr. 4:319-337
171. Staicu I., 1938. Influența lucrării solului asupra acumulării apei și
nutrienților asupra recoltei cantitative și calitative. Editura Institutul
Politehnic, București. p. 167
172. Steiner J.L., Schomberg H.H., Morisson L.E., 1994. Residue
decomposition and redistribution. Crop residue management in the
235
southern Great Plains U.E. Dep. Agric. Soil. Surv, Info StaffbBeetville,
MD, USA
173. Swift R.S., 2001. Sequestration of carbon by soil. Soil Science, No.
166: 858-871
174. Șarpe N., 1981. Cultivarea porumbului fără arătură în vederea
reducerii consumului de muncă și combustibil. An. ICCPT, 37: 195-202
175. Tate R.L., 2000. Soil Microbiology, and ed.Wiley, New York, NY
176. Tebrugge F., Wagner A., 1995. Soil structure and trafficability after
long-term application of no-tillage. Experience with applicability of no-
tillage crop production in the west-european countries. EC-Workshop-II,
ISBN 3-930600-46-3
177. Thierfelder C., Amezquita E., Stahr K., 2005. Effects of intensifying
organic manuring and tillage practices on penetration resistance and
infiltration rate, Soil Tillage Res., 82: 211-266, ISSN: 0167-1987
178. Thomas, G.A., Gibson, G., Nielsen, R.G.H., Martin, W.D. Radford,
B.J., 1995. Effects of tillage, stubble, gypsum, and nitrogen fertilizer on
cereal cropping on a red-brown earth in south-west Queensland. Australian
Journal of Experimental Agriculture 35: 997-1008
179. Thomas G.A. Dalal R.C. Standley J., 2007. No-till effects on organic
matter, Ph, cation echanage capacity and nutrient distribution in a Luvisol
in the semi-arid subtropics. Soil Tillage Research No. 94: 295-305
180. Triplett, G.B., Dick, W.A., 2008. No-tillage crop production: a
revolution in agriculture. Agronomy Journal Vol. 100, pp.S153-S165.
181. Țopa D., Jităreanu G., Ailincăi C., Răuș L., 2013. Impactul unor
sisteme minime asupra producției și fertilității solului. Editura Ion Ionescu
de la Brad, Iași

236
182. Ulrich S., Hofmann B., Sabine Ticher, Cristen O., 2006. Influence
of tillage on soil quality in a long-term trial in Germany – Soil management
sustainability –A Cooperating Series of the International Union of Soil
Science
183. Van den Akker, 2002. Determination of the susceptibility of subsoil
to compaction and ways to prevent subsoil compaction, in ,,Sustainable
Land Management – Environmental Protection. Advance in Geo-Ecology
CATENA VERLAG, Reiskirchen, Germany. Eds. Pagliai M. and Jones R.
Nr. 35: 291-305
184. Van Linden G.W.J., 1995. European Soil Resources. Curent status
of soil degradation, causses, impact and need for action. Nature and
Environment no. 71, Strasbourg, France
185. Van Mysen W., Govers G., 2002. Soil deplacement and tillage
ersion during secondary tillage operations: the case of rotary harrow and
seeding equipament. Soil Tillage Res. Vol. 65:185-193
186. Voiculescu Ana Rovena, Dumitru M., Toti M., 2005.
Decontaminarea solurilor poluate cu compuși organici. Editura Sitech
Craiova.
187. Young I.M., Ritz K., 2000. Tillage habitat space and function of soil
microbes. Soil Tillage Res. 53:201-213
188. Whalley W., Dumitru Elisabeta, Dexter A., 1996. Biological effects
of soil compaction. Soil Tillage Research. No. 35: 53-68
189. Warren., 1983. Technology transfer in no-tillage crop production in
the third world agriculture In No-tillage crop production in the tropics.
Proc. Symp., Monrovia, Liberia, Pub. Int. Plant. Prot. Center, Oregon State
Univ., Corvallis, OR. pp. 25-31

237
190. Watts C., Dexter A., Dumitru Elisabeta, Canarache A., 1996.
Structural stability of two Romanian Soils as influenced by Management
Practices. Land Degradation and Development. Vol. 7: 217-238
191. Zhou, J.Z., Xia, B.C., Treves, D.S., Wu, L.Y., Marsh, T.L., O’Neill,
R.V., Palumbo, A.V., Tiedje, J.M., 2002. Spatial and resource factors
influencing high microbial diversity in soil. Applied and Environmental
Microbiology Vol. 68, pp 326-334.
192. ***Conseration Agriculture in Europe: Environmental, Economic and
EU Pollicy Perspectives, 1999. Paport of ,,Project 96-E-338’’ of European
Conservation Agriculture Federation, Round Point Schuman 6, Box. 5; B
1040; Brusseles, Belgium; pg.24
193. ***FAO.Website on Conservation Agriculture, 2005
:http://www.fao.org/ag/ca
194. ***SR ISO 11464:1998
195. *** SR ISO 11261:2000
196. ***SR ISO 11277
197. ***SR7184/13-2001
198. ***STAS 7184/21-82

238
www.editura-estfalia.ro

Editura este acreditată CNCSIS începând cu ianuarie 2007.


Cod C.N.C.S.I.S. 294. nr. crt. 130/35

http://cncsis.gov.ro/Public/cat/435/Evaluare-edituri.html

E-mail: estfalia@gmail.com
Tel.: 0726.604.986

Tiparul executat la Tipografia Estfalia

239
240